La șezătoare by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

i i4o6

; ;

CĂRŢILE i

Biblioteca populară „Izvoraşui"

; !

plugarilor

■

Mihail T. Sâmbotin învăţător ^ Cârlige!e-R.-Sărat.. -V

• -m

• >.1

; i

(

LA SEZATOAflE Piesi într’un act. •!

^m«ok= V-.

Editura „iZVORAŞUL“

Bistriţa — Mehedinţi. Preţul 8 lei

I f

(

///

osl K>*\

N= 10 Biblioteca populară „Izvoraşul

l$of

Mihail T. Sâmb învăţător Cârligele-R.-Sărat\

tysjuoJfyfff-

.»\S&

LA ŞEZĂTOARE jf'

Pţea tntr'un

' <

»>.«t*.

Editura .IZVORAŞUL" Bistriţa — Mehedinţi

H a.

;

■■

ff*J

® Z AUG. 2013

! !

(%hbb ! i

f !

î* :•

Neuitaţilor mei părinţi, închin aceste pagini. r

Autorul.;

Ai>

PS-AIffl* *

.; V

‘ /

! f

■

î I

I : ; i i

! i t i ■

' ./ /

■

PERSOANELE. Moş Vasile Ghimpu — om gospodar de 50 ani. Floarea — nevasta lui Ghimpu, de 40 ani. Ancuţa — fata lui Ghimpu, de 18 ani. Sandu — băiatul lui Ghimpu, de 20 ani. Leana Safta fete din sat. Ioana Vasâlca Gheorghe Ilie Costache Ion

flăcăi din sat

Toţi în costume naţionale. Acţiunea se petrece seara în casa lui Moş Vasile într’un cadru de veselie. DECORUL: Scena reprezintă o odaie ţărănească. Uşă în dreapta. Geam în fand. In dreptul geamului, o laviţă cu câteva perne puse teanc. Mai multe scaune mici. Lampă în perete. Floarea stă pe un scaun şi lu crează. Ancuţa se uită pe geam, la ridicarea cortinei.

— 7 —

SCENA I Floarea. (către Ancufa) Ancuţo, mai aşează şi tu câteceva prin odaie, c'or începe să vie de-acu cei pe care i-am vestit, şi să nu ne dăm de ruşine. Ancuţa (întorcând capul) Cum să ne dăm de ruşine, mamă ? Dar de geaba . am stat eu până acum ? Floarea. Ştiu că n’ai stat degeaba, dar... Ancuţa (plecând dela geam cam supărată) Dar ce? Crezi că de-o veni şi Leana o să-mi fie ruşine? Sau că.... nu s’o mai uita Gheorghe Ia mine? Floarea. Nu mamă, nu... n’am vrut să zic asta. Insă, tot ce-i bine, nu strică. Ancuţa (începând să aşeze câte ceva) D’apoi c’aşa eşti Dumneata... Toootdeauna mă cicăleşti. Floarea. Aşa ţi se pare ţie.... cu toate că şi dacă te cicălesc —cum zici tu—să ştii că n’o fac pentru mine.

8 Ancuta.

Ştiu mamă că nu pentru dumneata, dar... Floarea. Ia să lăsăm astea şi spune-mi mai bine, Ia ce-o sălucrezi tu în seara asta? Ancuţa. Apoi mai am de lucrat la cămaşa ceia ce-am înce put-o acu o săptămână. Aşi voi s’o termin. Floarea. La cea cu verde ? Ancuta.

Da. mamă—Şi la altceva oi mai lucra în altă zi. — j Acu, vreau să arăt fetelor ce pot şi eu lucra. Floarea. E drept c’or să se minuneze mult de migăleala asta a ta. Ancuta (mândră) Nu mă gândesc eu la minunatul lor, dar vreau săle arăt şi lor ce pot face — (Se aude tropot afară — Amândouă ascultă).

;

■6

— 9 —

■ vi

vl Si

£tfa.; SCBNA II Aceiaşi, Sandu (cu căciulă pe cap şi băţ in mână) Floarea (către Sandu) Ai venit, Sandule? Sandu, (punând băţul întfun colţ) Da mamă, venii* Ancuţa. I-ai vestit pe toţi ? Sandu. (Aşezând căciula întfun cuiu) Pe toţi... şi au zis c'or veni bucuroşi. Ancuţa.. Dar Gheorghe ce-o zis? Vine şi el ? Sandu Cosă vie şi el . . . dar ce te găsi să mă întrebi aşa repede de el ? Ancuţa (Plecâd capul) însă . . . . Nu că te întreb Floarea Adică tu nu ştii de ce te’ntreabă, ct-o mai întrebi: pe ia ?

— 10 — Sandu (râzând) Ba cam ştiu eu de ce . . . Ancuţa (supărată) Ştii!., ce ştii?... Floarea Tăce(i! Lăsaţi acu glumele — O să Ie găsiţi Ioc şi 3or altă dată — {către Sandu) Dar tu ce-o să lucrezi In seara asta, Sandule? Sandu Eu ? Apoi să caut... poate găsesc şi eu ceva. Ancuţa (către Sandu) N’ar fi bine, Sandule, să mai lucrezi Ia împletitura .aia de paie? Ca mâini se face vară şi ţi-o trebui pălărie de paie. Sandu Că nu zici rău. Să caut paiele {caută sub laviţă) Floarea {ascultând) Par’că se aude cineva venind {se aude sgomot de .paşi).

”XÎX

V, — 11 —

SCENA III. Cei dinainte, Moş Vasile. Moş Vasile {intrând) Bună seara. Toţi cei lalţi Bună seara Ancuţa (repede) ... Şi bine ai venit tată. Moş Vasile (lepădând căciula, se uită mirat prin odaie) Mă... dar cei cu atâta curăţenie pe aci ? Floarea Ce, ai uitat ? Nu ştii că’nseara asta vin fete la lucru ? Moş Vasile Curat că uitasem.... aşa-s bătrâneţele (se aşează pe laviţă). Ancuta (rugătoare) Tată, dumneata o să ne spui ceva în seara asta ? Moş Vasile Iacă, îţi vrea să mă amestec acum între eopchii, şi ~să le zic poveşti ca să n’adoarmă.

•a 9

— 12 — Sandu. Nu aşa tată... dar ştii că vorbele Dumitale le-or as culta toţi cu drag.-—(Floarea iese afară) Moş Vasile Ştiu că le-or asculta, numai dacă le-oi spune. Ancuţa şi Sandu (rugători) Să ne spui, să ne spui tată.(intră Floarea) Floarea Dar mai lăsaţi măi omul în pace, ee-1 tot cicăliţi alâta la cap. De-o avea chef, v'o spune, de nu, nu. Ancuţa şi Sandu Mamă, roagă-1 şi dumneata să ne spună. Floarea Ei Iasă că v’o spune. S’aud câinii prin sat. Cred c’au început să vină. Ancuţa şi Sandu Vin ? (Se r'eped veseli spre geam. Ascultă puţin, apoi...)' Da, se aud. Ei sunt. (In depărtare se aud lătrături de câini şi cântece ce se apropie. Pe încetul sgomotul creşte. In aşteptare. Ancuţa mai aşează câte ceva. Sandu rămâne încă la fereastră şi ascultă). Moş Vasile (ascultând) Când aud cântecele astea, mai întineresc şi eu. (Zgomotul şi cântecele dau apropiat, apoi se face tăcere) O voce de-afară: Bucuroşi de oaspeţi ?■' Floarea, Ancuţa Da, da..,. Poftiţi.

— 13 —

SCENA IV Gheorghe (intrând) Sara bună şi bine v'am găsit. Leana, Ion. Bună seara. Moş Vasile Bună seara şi bine-aţi venit sănătoşi Ia noi (cei sesifi dau mâna cu cei din casă, sărutând mâna Floarei). Anieuţa (privind spre Gheorghe) Ia, staţi ... luaţi loc c’aţi fi obosit, venind pe drum (le dă scăunele) Moş Vasile (râzând) Ha, ha, ha... Să obosească ? Apoi aşa flăcăi sunt ei. Ion Ştiam noi că Moş Vasile ne-o lua iar roata, (se aşează pe scaune. Gheorghe se aşează aproape de Ancuţa) Moş Vasile Păi nu-i aşa ? Aţi vrea să ziceţi că vă dor picioarele? Eu când eram in anii voştri, toaaată noaptea stăm nu mai în picioare pe lângă câte-un gard, căci de stăm jos, mi-era teamă să nu mă prindă cineva. Toţi (râzând) Ha, ha, ha... aşa da... (s’-aude ciocănind la uşe. An cuţa se duce şi deschide)

— 14 -r-

SCENA V Cei dinainte, Safta, Ioana şi Ilie. Ilie (intrând) Bună seara. Safta, Ioana Da cei^cu-atâta râs aici ? Leana Păi voi nu ştiţi că e şi Moş Vasile între noi ? Şi unde-o fi el totdeauna-i veselie! Ilie Ştie el doară, Moş Vasile, că veselia ne place şi nouă. Ceilalţi toţi Aşa-i, aşa-i... Ancuţa (către cei veniţi acum) Poftiţi şi-ţi lua loc pe scaune sau pe laviţă. (Toţi îşi fac loc pe scaune şi pe laviţă. Scoate fiecare lucrul şi începe să lucreze. Fetele cos, torc sau răsusesc lână. Băieţii împletesc paie, lucrează la rame sau fac coşuri din răchită. Fiecare e ocupat cu lucrul lui, Câtva timp e linişte). Moş Vasile (către tineri) Ei, da mie ce mi-ţi da să fac acu ?

■>

— 15 — Leana Dumneata, Moş Vasile, să ne spui poveşti. Moş Vasile Apăi că nici nu v’aţi aşezat bine şi-aţi vrea s’ascultaţi poveşti. O veni şi rândul lor, mai târziu. Acu, e rândul vostru (se aude sgomot la uşă) O voce de-a fără. Acasă sunteţi ? Câţiva Da, da... poftiţi la noi.

— 16 —

SCENA VI Cel dinainte, Vasilca, Costache Costache (intrând) 'Bună seara. Câţiva din casă Bine-aţi venit. Moş Vasile (ruinat) Măi...! dar tot mai sunte(i? Costache Suntem mereu, Moş Vasile. Gheorghe Mi se pare micTc'o să te suim colo pe perne, Moş "Vasile, căci «’a cam strâmtat locul în casă. Moş Vasile Păi să nu crezi c’ar fi rău acolo, pe moale, dar... tot mal bine-i par'că între voi, dragii moşului (iîşi ia un scăunel), şi se aşează intre flăcăi ştfete. Aceştia fac roată tn jurul lui. — Faţa scenei spre public rămâne deschisă. Floarea şi alţi câţiva rămân pe laviţă. Toţi încep să lucreze. Câtva timp e tăcere. Moş Vasile se uită la toţif apoi...) Ş'apoi doară n’aţi fi venit să tăceţi din gură ou toţii. 'Hai deslegaţi «acu cu glume, că doară aşa-i Ia ţesă toare.

— 17 — Ion E-liei — Lesne-i a-1 deslega, Moş Vasile, ilar- aşa-i Ja început... nimeni nu’ndrăzneşte s’o ia din Ioc. {cei lalţi încep să râdă) Toţi Da, da, aşa-i. Floarea Şi de ce oare n’aţi îndrăzni ? De ce v’aţi strâns aci, ca să tăceţi cu toţii ? Ioano, pe tine te ştiam mai lim bută par’că. Ioana ! Aşa e, nu zic ba. Dar acu... nu ştiu... par’că... Ancuţa Par’că ce ? Ţi-e rubine oare de cineva Ioana Nu zic asta, dar... To{i

Ioana, Ioana să ’nceapă. Ioana Dac’au căzut sorţii pe mine, o să încep. Dar... nu ştiu cu ce. Floarea Cu ce-i vrea tu. Toţi

— 18 — Da, da,... cu ce-i vrea. Ioana Iată o să vă spun o ghicitoare. Cine-o putea s’o ghicească. Am un bou. Sparge cu coada şi trage cu capul. Ce e? (Toţi se gândesc şi se frământă să ghicească, vorbind şi intrcbăndu-se între ei) Moş Vasile {după câtăva vreme) Măi, că năzdrăvan bou mai e şi ăsta. (Toţi încep să râdă). Ion Ioano, nu are vre-un nume boul ăsta, poate ghicim, de-i ştim numele? Ioana Apoi de vă spun eu numele, ce mai rămâne de ghi cit? Ghiciţi-1 voi care-i. Gheorghe Dacă ne spui de astea aşa grele, cum vrei să Ie ghicim ? Ioana Nu ghiceşte nimeni ? Să vă spun eu atunci: este acui! (Toţi fac haz). Iile. D'apoi ăstl-i bou, Ioano ?

— 19 — Ioana Dar tu nu ştii c’aşa-s ghicitorile? Vasilca Staţi să vă spun eu alta: Cine ghiceşte ce-i: Două picioare stau pe trei picioare şi lucrează Ia un picior. Vin patru picioare şi fură un picior. Atunci, două picioare iau pe trei picioare şi truncă în patru picioare. Acestea lasă piciorul şi fug. — Ce-i? Leana Că nici asta nu-i mai uşoară! Safta Ba de-ar fi picioare mai puţine, eu mai, mai, aş ghici, (toţi râd). Ioana (aparte) Acu mi s’a’nfundat şi mie. Moş Vasile Eu am mai auzit-o odată, dar am uitat ce-i, că-i cam mult de atunci. Acu, p’arcâ-mi umblă cu picioa rele prin gură şi nu-mi aduc deloc aminte, (toţi fac haz mare) Gheorghe. (râzând) Cum vine asta moş Vasile, de-ţi umblă cu picioa rele prin gură? (răd toţi) Moş Vasile Acu nu că umblă cu adevărat, dar aşa vine vorba.

— 20 — Ilie. (iaducându-şi aminte) Aha! Staţi să vă spun eu ce-i: Cismarul, stă pe scăunel şi lucrează o gheată. Vine un câine şi fură o ' gheată. Atunci cismarul svârle cu scăunelul după câine. Acesta lasă gheata şi fuge. Toţi (miraţi) Aşa-i... aşa-i... Sandu Eu să vă spun altceva mai frumos ca ghicitorile : Să ziceţi repede ca mine: (zice repede) Şasă saşi cu şasă saşte cu şasă sape late’n spate. Vasilca Cum ? Ia mai spune odată mai rar. Sandu Iată mai spun odată (zice mai rar). Şasă saşi cu şasă saşte cu şasă sape late’n spate. Ziceţi acu toţii repede — (Toţi începând să zică re pede voind a se întrece, dar se încurcă, luând-o iar dela început, până izbucnesc cu toţii în râset mare. In. ' acest timp Ancuţa vorbeşte cu Gheorghe). Leana (privind spre cei doi) Mi se pare că Ancuţa a nimerit să zică; uite, acu îl învaţă pe Gheorghe să zică. ((toţi fac haz)

— 21 Ancuţa (plecând copul) Ba îţi vrea s’ascult numai la năsdrăvăniile lui fratemeu acu.-Ce nu-I ştiu eu cât e de ghiduş ? Gheorghe Cât despre mine, o să mă trudesc mai mult să zic, după ce-oi pleca de aci. E mai bine atunci că nu m’aude nimeni şi n’are cine râde chiar de mai greşesc. Moş Va si Ie {către cei doi) Măi băieţi, ia mai lăsaţi vorba’n doi pe altă dată. Acu să ne veselim cu toţii că doar de asta ne-:im adunat aci. (către cei-lalţi) Măi, care mai şiiţi vre-una din astea ? Ion (către Ilie) Ia spune-o tu, llie, pe a ta. Ilie Ascultaţi: Să ziceţi repede ca mine: (spune repede) Capra sare piatra Piatra hup, piatra se crapă Crăpa-i-ar capul caprii, Cum se crapă piatra’n patru. Moş Vasile Ha, ha ! păi asta-i prea lungă! Ia mai spune-ne-o odată, că pân’aci, drept să spun, n’am priceput nimic. '

h kwf.

— 22 — IHe {spune mai rar) Capra sare piatra. Piatra hup, piatra se crapă Crăpa-i-ar capuJ caprii Cum se crapă piatra’n patru. (Toţi încep să zică repede, se încurcă, râd apoi cu hohote) Moş Vasile (oprindu-se din râs) “Măi, par’că iar am ajuns în anii tinereţii. Auziţi, om bătrân de-acu şi sfe-mi rup limba alături de voi [râde{ Ilie Cum să nu’ntinereşti, Moş Vasile, dacă stai numai între tineri ? Priveşte [arătând spre ceilalţi] numai tine ret în jurul dumneata. Moş Vasile Da, da, aşa-i. Ion Cu noi nu te mai găseşte somnul, moş Vasile. Floarea Curat că uiţi de toate. Ion Moş Vasile, ia spune-ne şi dumneata ceva din sa cul cela bătrânesc.

— 23 —

Toţi Da, da, te rugăm, moş Vasile. Moş Vasile Iacă, vă voi spune, dragii mei, dar cu o hotărală : după ce termin eu, voi să-mi cântaţi ceva, Toţi Cântăm, cântăm, Moş Vasile. Moş Vasile (tuşeşte) Apăi, nu ştiu cum, dar par’că nu prea am glas. (către Floarea) Floareo, ia vezi tu nu mai e nimic î* urciorul ăla de sub laghiţă ? Ancuţa (se scoală repede) Lasă mamă, să văd eu — (scoate un urcior cu o ulcică de pământ întoarsă pe gura lui. 11 clatină încet). Moş Vasile Atunci, cinsteşte-i şi tu pe toţi, ca să mai prindem pu ţină voie bună. Ilie Asta ştiu că ne-o deschide pofta de vorbă şi tare mă tem c’o da ziua peste noi. Moş Vasile Dacă v’aşi lăsa să vă puneţi mintea cu el, nu te teme c’ar fi şi-aşa, dar... ştie el Moş Vasile ce face (<ceilalţi încep să râdă. — Ancuţa cinsteşte pe fiecare

— 24 — cu vin. — Aceştia zic „Noroc11 Să trăiţi, bucurie, e/c...j ce/ din urmă ia ulcica Costache). Costache (sculându-se in picioare) Să trăieşti, Moş Vasile, şi să-ţi dea Dumnezeu o noră? harnică şi frumoasă pentru Sandu, iar pentru Ancuţa un ginere vrednic de ea. Leana {râzând) Aşa, ca Gheorghe. Gheorghe Dece nu vrei tu să taci, Leano ? ! Moş Vasiîe Mulţămesc, Costache, .... să dea Dumnezeu Ilie Acu s’auzim povestea, Moş Vasile. Moş Vasile Apoi ascultaţi: (tuşeşte) Un ţăran se duse odată Ia> ! o moară să macine nişte grâu şi porumb. Cu el luă şi pe fiul său, un copil de vre-o 14 ani. Găsind moara prinsă, se aşezară cu toţii lângă un foc, aşteptând fie care să-i vie rândul. Tot aşteptând, se făcu noapte. Morarul, făcu o azimă şi o puse în foc să se coacă (Toţi ascultă şi nu mai lucrează) —„Până ce o să se coacă azima, zise morarul, să spună fiecare câte o minciună. A cui va fi crezută, a lui să fie azima“. Şi aşa, începu fiecare să spună câte o minciună. Degeaba însă niciumia nu se prindea. Veni şi rândul băiatu-

— 25 — lui. Tat’său, nu prea vrea să-l lase, căci se gândea de unde să ştie el, un copil, minciuni cari să fie cre zute, dar băiatul 'începu : — ,,Mai alaltă eri, fiind sin gur acasă,; am dat cu o piatră cu praştia în vaca cea bălţată şi, am lovit-o în ochiu. Când veni mama, îmi dete câteva palme. Eu, supărat, ieşii pe poartă şi mă dusei pe malul gârlei, în jos. Pe apă văzui că vine o sămânţă de pepene. Mă repezii de o prinsei şi o înfipsei în pământ. (Către ascultători) Dar voi mai daţi şi din mână, că doară pentru asta aţi venit aci [Toţi râd şi încep să lucreze] După ce-o’ngropai — zise bă iatul — ieşi un vrej de pepene care crescu aşa de mare că se’ntinse peste gârlă [toţi râd]. Şi unde crescu în vârful lui un pepene mare, mare, Itoţi râd]. Eu, trecui numai decât gârla, scosei bricea gul şi începui să scobesc în pepene. Când făcui o sco bitură mărişoară, scăpai briceagul înlăuntru. Atunci in trai şi eu după el [haz mare/. Căutai în sus, căutai în jos, când numai ce mă'ntâlni c’un om care pierduse de vre-o trei zile o herghelie de cai, prin pepene [râsete] Cum văzu c’am scobit pepenele, îmi dete câteva palme zdravene şi mă dădu afară. Necăjit, plecai pe câmp. In apropiere, nişte oameni arau. Dar ce să vezi ? Unul pusese la plug o albină de-a tatii, cu un bivol jrâsete]. Mă duc la el şi-i iau albina. Când mă uit la ea, ce să vezi ? De muncă, se stricase după ceafă [toţi fac haz]. Mă uit în jurul meu şi noroc că găsii o nucă. O spărsei şi cu miezul ei unsei albina după ceafă [râsete]. Când ce să vedeţi ? După ceafa albinei crescu un nuc mare, mare... [haz mare]. Era aşa de mare, că nici

— 26 — îiu-i vedeam vârful. Şi era plin de nuci. Iau câţiva bul gări de pământ şi svârl în nuc să scutur şi eu câteva nuci. Dar, altă minune: în vârful nucului se făcu o poiană mare de tot. [râsete] Mă urc acolo şi găsesc 0 mulţime de oameni cari secerau grâu. Atunci mă gân desc : albina e a tatii; nucul al meu ; poiana a mea, deci şi la grâu am parte. Şi le cerui la oameni partea mea. Oamenii, spuseră că mi-o ar da după ce vor ter mina de secerat. Când seceram o bucată bunişoară, numai ce sare din grâu un iepure cu o oală legată de coadă şi fugi, şi fugi [râset mare] şi oamenii după el, până nu s’a mai ales nimic din grâul nesecerat. Iar din cel secerat, mi-am luat partea şi-am venit cu ea la moară [toţi râd] 1] llie Vă spuneam eu că Moş Vasile le ştie mai ceva ca noii Vasilca Aşa are el tâlc la povestit. Costache Că de ne-ar. mai spune una, zău n’ar strica. Moş Vasile D’apoi voi aţi uitat ce-afi spus adineaori ? Gheorghe [către ceilalţi] Aşa-i 1 Să ne ţinem de cuvânt, iară în urmă, om mai vedea. Saîta Eu zic c’ar fi bine să ne cânte Leana. Ea se pricepe mai bine ca noi. 1) Prelucrare după Fundescu — Basme.

— 27 —

Leana Dar de ce n'am cânta cu toţii ? Eu zic că-i mat frumos aşa! Floarea Da, da... mai bine cu toţii. Şi eu tot aşa era să zic. {Flăcăii şi fetele se sfâtuesc pe care să-l cânte, apoi încep cu toţii). Toţi {cântă) 1. Câtu-i lumea pe sub soare Bade, bădişor Nu-i bine ca’n şezătoare Bade, bădişor. 2. Că e joc şi e cântare Bade, bădişor Şi mai uiţi de supărare Bade, bădişor. 3.

Sunt şi fete şi feciori Dorule, dorule Şi mai uiţi de supărări Dorule, dorule

bis

bis. Fine bis D. c. al fine apoi coda

4. Veniţi la şezătoare Se poate Veniţi de supărări uitaţi suprima De supărări uitaţi Veniţi Moş Vasile (satisfăcut) 3i, acu mai veniţi de-acasă. E-hei — Unde-s timpu-

— 28 — rile de-altădată când răsuna satul de cântece şi veselie*. Ion Aşa sunt vremurile făcute, Moş Vasile, să treacă,, să-şi vadă de drum, iar omului să nu-i lase decât a~ mintirea frumuseţii lor. Ioana Să se bucure de cele frumoase şi să se întristeze, de cele rele. Floarea Ba mai degrab să se bucure când îşi aduce aminte; ric cele frumoase şi să uite pe cele rele. Toţi

Da, da,... aşa-i. iile

Aşa-i, aşa-i... dar prea repede trec şi vremurile astea. Par’că zbor. Mai eri eram doară pe băncile şcolii şr; ascultau frumoasele sfaturi ale domnului învăţător. Câ te ne mai spunea, câte ne învăţa... cât de mult ţinea el să vadă că putem şi noi să înţelegem şi să despăr ţim binele de rău. Ancuţa Ştifi voi câie cântece ne învăţa Domnul ? Vasâlca Şi cât de mult ţinea ,1a... Câţiva (sar iute)

— 29 — Sa „Foaie verde iarbă grasă" Vasâlca Da. Ş'apoi e şi cântec frumos. Ioana Eu nu i-aşi uita niciodată. Toţi Kici noi, nici voi... Floarea Şi ăla-i tare frumos. Ia cântaţi-I voi fetelor. Safta Ba singure nu-1 cân/ăm, co'or râde băeţii de noi. Moş Vasile Atunci, că să fie înpăcăciune, cântaţi-I cu toţii. Leana Aşa da, ne învoim. Toţi (încep să cânte) Foaie verde iarbă grasă ( bis. Iarbă din zăvoi ( Nu e viaţă mai frumoasă ( bis. Ca în sat la noi. ( Prumos cântă primăvara Cucul în zăvoi

— 30 — Ară plugul sus pc coastă Plug cu patru boi

(( bis.

Vine vara secerişul ( Lanului de grâu ( bis. Fetele retează spice 'Nalte pân’Ia brâu Şi flăcăii după ele Leagă snopi de grâu. Vine toamna cea bogată, ( La cules de vii. ( bis. Să vezi Doamne ce mai chefuri ( bis. Ce mai veselii. ( Moş Vasile Bun... păi că nici ăsta n’a fost urât. Gheorghe De-ar fi fost urît, nu te teme că de mult l-am fi uitat. Moş Vasile Da, măi băeţi, aşa-i. Tot ce-i frumos, se păstrează.. Apoi nu vedeţi voi obiceiurile noastre, limba, portul, prin câte încercări au trecut şi tot nu le-am pierdut. Numai prin frumuseţea lor au străbătut toate. Căci Românul nostru ce are frumos, nu dă pentru nimie în lume. Ce să mai vorbim de cântece, jocuri şi altele, ce numai noi Românii le simţim cum trebue. Dacă în cearcă streinii să ne dea câte ceva de-al lor, nu se prinde, măi băieţi. Vedeţi voi jocurile lor? Sunt tare

— 31 — doparte de ale noastre. Când vezi jucând bătuta, brâuleţul, chindia, când auzi tremurând pământul sub căl câie, să fii cât de bătrân, tot nu-ţi poţi stăpâni picioarele. Ilie Că de l-am avea noi acu pe Laie Şchiopii să ne^ zică o bătută, nu te teme că te-am face să te prinzr cu noi în horă 1 Moş Vasile Da te-ai fi gândit că m’aşi da în lături ? Floarea Nu te-ai da, dar nici mult n’ai ţine-o. (râsete) Moş Vasile Ei şi de n'oi putea tot jocul, măcar pe jumătate şc tot îl ţin. Costache Şi pe lângă jumătatea aceia, o pui încet încet şi pe cealaltă şi s'a făcut tot lucrul. Moş Vasile E-hei, înainte vreme, când era câte-o nuntă o ţi neam câte-o săptămână’n şir, numai în jocuri şi veselii. Ion Cum o s’o ţinem noi la Ancuţa. Ilie Când o lua-o Gheorghe. Moş Vasile

— 32 — Să v’ajute Dumnezeu s’o ţineţi şi două săptămâni,, •să mă pot bucura şi eu de veselia voastră. (Ioana cască). Vasilca (uitându-se spre Ioana şi râzând) Iată că pe Ioana a găsit-o somnul; a început să caşte. De nu s'ar molipsi şi altul dela ea. Costache Apoi aşa-i ea. Se culcă odată cu găinile. Ioana (către Costache) Nu aşa Costache. Dar n’am avut cu cine să stau seara târziu şi.... Moş Vasile Iaca vorbă — Dar din câţi băieţi sunt aci chemat-ai 4u vre-unul să-ţi ţie de urât? Ioana Ba de chemat să-şi mai puie pofta’n cui, că asta 3i*o fac (fetele râd) Floarea Apoi să nu credeţi c’ar fi rău să vă mai adunaţi seara din câ*d în când şi mai c’o vorbă, mai c’urt cântec, trece seara şi sporeşte şi lucrul. Safta (arătând celorlalţi lucrul) Iată, eu o mulţime am lucrat. Leana Păi eă nici noi n'am stat degeaba.

Ioana

I. — 33 — Apoi de-ar vrea şi ceilalţi, eu bucuroasă aşi veni totdeauna:. Toţi Şi noi, şi noi. Ioana Iar acu, să mergem pela casa cui ne are, că mai bine-i pare. Câţiva Da, să mergem. Gheorghe Că a cam venit vremea (încep să-şi strângă lucrurile, pregătindu-se de plecare). Ion (ieşind cel dintâi) Bună seara şi rămâneţi sănătoşi (ceilalţi ies pe rând dând bună seara. Cel din urmă iese Gheorghe, petre cut de Ancuţa. — La despărţire dă mâna cu ea. Cei din casă Bună seara — Mergeţi sănătoşi. Moş Vasile Măi băeţt! Să aveţi grijă de fete pe drum, să nu le muşte vre-un câine sau să le fure cineva (cei de-afară încep să râdă). O voce (de-aftră) Lasă Moş Vasile c'om.şti noi şă ,Ie păzim. (Se de părtează cântând. Cei din casă ascultă in timp ce cor tina cade pe încetul). —CORTINA—

— 34 —

LA ŞE;ZĂTOARE. Tib. Brediceanu* jlicqveftâ Ci oj.\ lu roca pe suk S^ate.Ba de - kâ - di -

sar -

gHHh-

Hii-'.bineca'nseîă boare Rack(€d dii sor N-Vft Nr % -ft

Ca c joc si

ţgţ^fffvnrp |H| 5iîa de ,kâ di - sat Si !T)ai uillde suţ» n re

c :ÎT)'l6T.e

F^=r T" rJJZ £ a do-' bă di - sar

R:t/i7^.L^ l> -i/-i d—i\tV ; v>unt Silele Si Ila căi - io Vile ^ * , ci J ^•C-olfrg^^-O^^

PmUw, , , .

oo r^i le Si mal uili'Ge Subaîâîi Jjo- n:u le dor Vc —* Vf-jVb tu nili U se?â . ■'.

lif

boa re

^ j^q icw^c

Su -*kiriu ui. - laK »

& Ve mii,'

> .

niti de Ju [>ă rari ui (alt de

— 35 —

To3 ie verde iafbâ cprasâ Iarbă din?a voi

fes

iiipiigifiip wjaifrumoasa..ca~n\ sa\ la f]oi

noi

Foaie verde iarbă grasă Iarbă din zăvoi Nu e viaţă mai frumoasă Ca în sat la noi noi. Frumos cântă primăvara ( bis. Cuciil în zăvoi ( Ară plugul sus pe coastă ( Plug cu patru boi. ( bis. Vine vara secerişue ( Lanului de grâu ( bis. Fetele retează spice 'Nalte pân’la brâu

Huq via-

I i

— 36 — Şi flăcăii după e!e Leagă snopi de grâu. Vine toamna cea bogată ( bis. La cules de vii ( Să vezi, Toamna, ce mai chefuri ( bis. x Ce mai veselii. (