Lege asupra drepturilor proprietarilor

I:

C

LEGE asupra

DREPTURILOR PROPRIETARILOR resultând din

Contractele de incliiriere şi arendare ADNOTATA Şl COMENTATĂ cuprinzând EXPUNERE DE MOTIVE IN EXTENSO, DESBATERILE PARLAMENTARE SUB FIE-CARE ARTICOL Şl PRINCIPALELE JURISPRUDENTE. de

O. I. DEMETRIU MAGISTRAT

FOCŞANI TIPOGRAFIA ALEXANDRU CODREANU 19 0 5.

3^.233

%

U33

K-O^j

lîf '!/

01 Nlfi.

esemplarele vqrjj- semnale de autor.

a

w

1(0-fit

ESPUNERE DE MOTIVE Mai în toate ţările înaintate sunt legi spe­ ciale cari regulează raporturile dintre proprie­ tari şi chiriaşi sau arendaşi. Sub imperiul legislaţiunei noastre de astăzi, drepturile pro­ prietarului nu sunt îndestul de garantate, ast­ fel că, prin mulţimea formalităţilor de îndeplinit prin lungimea termenelor de urmărire şi jucloca/ie

?L prin pfnfttyfltfrtfgft F}P fr

tisjuriilta, tiailfcesfcfiijiiiiii ţi

beiei-L

PH inbinddnfcaie,

Ol'i intorvon^iuni, tic* nui lie ori nii nurirea chi­ sau arendaşului devine iluzorie.

Este cert că dacă Interesele debitorului ur­ mărit trebuesc ocrotite, pentru a’l pune la adăpostul urmăririlor nedrepte şi vexatorii, nu Gsto inai puţin adevărat că interesele proprie­ tarului şi ale creditorilor urmăritori, substituiţi în locul lor, merită .şi ele o mare atenţiune.

Experienţa a dovedit că aplicarea dispoziţiunilor aflate in legea noastră de procedură, cu privire la efectul obligaţiunilor ce izvorăsc din contractele de locaţiuue, dau loc la multe

riaşului

mijloace de şicane, de cari debitorul urmărit se serveşte cu profusiune, pentru a îngreuna si de multe ori a zădărnici drepturile proprie­ tarului care urmăreşte, întocmirea dispoziţiunilor astăzi în vigoare înlesneşte chiriaşului de rea credinţă putinţa de a o ocupa indefinit imobilul, fără a’şi îndeplini cele-alte obligaţiuni, cari îi sunt impuse prin contract.

Proiectul, ce am onoare a prezenta, are de scop de a înlătura greutăţile întâmpinate de proprietarul urmăritor, de a înlătura nedrep­ tele împotriviri prin intervenţiuni şi contestaţiuni, cari constituesc mari piedici la realizarea dreptului proprietarului; cu un cuvânt, voesc a face ca dreptul proprietarului să. fie încon­ jurat de astfel de garanţii în cât realizarea lui să nu fie nici zădărnicită, nici întârziată.

Proprietarul, care urmăreşte îndeplinirea oricăreea din obligaţiunele ce izvorăsc din con­ tractul de închiriere sau arendare, adresează instanţelor cOmpetiute cererea, sa, în ^forară prevăzută do procedura civilă; prin însăşi ce­ rerea trebue să. se declare domiciliul de ale­ gere, fie la locul unde imobilul este situat, fie la reşedinţa unde este situată instanţa com­ petinte de a judeca.

In special, proprietarul, care posedă un oontraot autentic pentru închirierea unui imobil, trebue să fie pus în măsură de a’şi exercita dreptul său cu mai multă uşurinţă; am pre­ văzut că, pentru plata chiriei şi pentru evaevr

5 cuarea imobilului, el este in drept a cere de la preşedintele tribunalului unde imobilul este situat, prin simpla, petiţiune, ca acest imobil să fie evacuat; preşedintele, în urma prezentărei contractului îuvestit cu formula execu­ torie, fără a mai chema, pe chiriaş, va emite o ordonanţă prezidenţială, ordonând evacuarea în termen de opt zile ele la notificarea or­ donanţei.

Termenul de înfăţişare nu va trece peste opt zile de la primirea cererei de urmărire; se vor res pecta părţei chemate trei zile între primirea citaţiunei şi ziua judecărei.

Dacă proprietarul sau creditorul, urmăritor formulează, între alte capete de cerere, pretenţiuni tinzând la despăgubiri datorite pentru stricăciuni aduse imobilului, am admis ancheta in futurum, care se va face în virtutea unei ordonanţe preşedenţiale, pentru a face cereetarea şi expertiza ce urmează a avea loc. Ni­ mic mai jignitor pentru proprietar de cât aş­ teptarea îndelungată de a se putea constata starea imobilului degradat de locatar. Până ce părţile să se prezinte la tribunal, până să se discute oportunitatea unei descinderi locale, sau unei expertise, până să se facă expertisa cu chemarea părţilor şi a expertului, se perde un timp îndelungat, şi de multe ori, un pro­ prietar se găseşte în imposibilitate a repara şi închiria imobilul, altuia. Ancheta in Juturum înlătură aceste incoveniente şi permite

constatarea imediată în virtutea ordonanţei presidenţiale. _ Urmăritul nu poate contesta, de cât atunci când face dovada seriosităţei contestaţiunei şi plângerei sale, prin depunerea cliitanţei do­ veditoare că a achitat chiria, sau prin recipisa Casei de depuneri, ori a unei autorităţi financiare că a depus suma pentru care este urmărit. Consemnarea sumei datorite dove­ deşte, cel puţin, că contestaţiunea nu este o deşeartă încercare, numai pentru a împedica pe proprietar de a se despăgubi de ceea ce este datorit.

Dacă se face depunerea sumei pentru care locatarul sau arendaşul este urmărit, contestaţiunea urmează mersul ei regulat de jude­ cată ; termenele de apel sunt, însă, reduse la jumătate din cele prevăzute în procedura civilă.

Am prevăzut în proiectul de faţă dreptul pentru cel expulzat, sau a cărui avere s’au urmărit pe nedrept, de a cere despăgubiri de la proprietarul urmăritor; am circumscris, însă, exerciţiul acestui drept în termenul de B luni de la executare.

Pentru mai multă celeritate am suprimat dieptul de opoziţiune şi înaintea primei in­ stanţe de fond şi instanţei de apel.

In fine, pentru a înlătura o dificultate, care adesea s’a ridicat -în privinţa dreptului de a urmări numai pentru chirie, pensia sau lefu-

\

— 7 — rile funcţionarilor civili şi militari, am dispus ca aceste venituri pot fi urmărite pană la o treime.

Acestea sunt, în substanţă, dispoziţiunile legei speciale ce prezint, dispoziţiuni cari conţin garanţii eficace pentru realizarea dreptu­ rilor proprietarului urmăritor.

Ministrul justiţiei, Eugeniu Stătescn

PRESCURTARI D. P. D. S. R. D. S. M. of. No. Art. L. J. P. L. Prop.

C. Civ. C. Ap. Cur. Jud.

a se citi Desbateri Parlamentare. . , , Desbaterile Senatului.

Resumat din Desbaterile Senatului. , „ , Monitorul oficial No. , , , Articol. , , , Legea Judecătoriilor de pace. , , , Legea Proprietarilor. , , , Cod civil. , , , Curtea de Apel. , , , Vezi Curierul Judiciar No.

V

_

LEGE asupra

DREPTURILOR PROPIETARILOR rcsultăud din «L’OKTRAÎJTEIiiK ©E SWCMIRIERE ŞI ©K ABEMBABE

Desbătută şi votată în (M. of. No. 36 D. P. din 20 şi 21 Martie 903 (Al. Promulgată prin Decret cată prin M. of. No. 289

senat în şedinţele de la 20 şi 21 Februarie 1903 1 Iul. 903) ear de cameră în şedinţele de la of. No. 54 D. P. din 6 Noembrie 903), Regal No. 1274 din 28 Martie 903 şi publi­ din 30 Martie 903.

\ ■;

LEGE asupra

DREPTURILE PROPRIETARILOR rcsultând din CONTRACOTEIiE DE INCJHIIRIERE ŞI ARENDARE

Mai înainte de a studia această lege pe articole să ne ocupăm niţeluş de titlul ei.

Din modul cum e redactat titlul acestei legi resultă că ea e o lege specială şi e făcută numai în favoarea proprietarilor, nu şi a chiriaşilor sau arendaşilor şi numai pentru drepturile cari resultă din contractele ver­ bale sau scrise—de închiriere şi arendare, deci nu şi asupra drepturilor cari ar exista pentru proprietar, dar cari n’ar resultă din contract.

Dacă însă chiriaşul sau arendaşul nu poate beneficia de această lege, el poate să atace cu apel hotărârea data in basa ei, poate face contestaţie la executare şi îi este reservată şi calea ordinară pentru daune în cazul unei rezilieri fără drept.

Legiuitorul întrebuinţează termenul de proprietar fără a specifica dacă poate beneficia de această lege numai proprietarul de imobile sau şi cel de lucruri mobile. Cre-

12 — dem că această lege este creată numai pentru proprietarul de imobile lucru care resultă din expunerea de motive a d-lui C. Nacu, raportorul legei la Senat, care între­ buinţează expresiunea de locatar de imobile (M. of. No. 36 D. P. din 1 Iul. 903 pag. 413) şi tot asemenea se exprimă şi d. Ion Stavri Brăliann, Raportorul legei la cameră (M. of. D. P. 6 Noembrie 903 pag. 1039).

Acestea zise să intrăm în studiul legei.

Al*t. 1. Proprietarul, pentru plata chiriei sau a arendei datorită, precum şi pentru realizarea tuiul or drepturilor care izvorăsc din contrac­ tele de închiriere şi ele arendare, va putea face o cerere de executare adresată către pre­ şedintele tribunalului,- conform regulilor de procedură civilă sau către judecătorul de ocol cornpetinte,. conform art. 55 şi 57 ale legei ju­ decătoriilor de pace. (Art. 1410 şi urm. c. civ. art. 3, 4 şi 24 L. Prop. art. 55, 57 L. jud. P. art. 68 Pr. civ.).

Art. 57. L. J. P. Judecătorii de ocol sunt competinţi a judeca cererile reconvenţionale ce se fac cu ocaziunea unei acţiuni în aceleaşi limite de valoare şi de întindere ca şi acţiunea principală.

Un proprietar se poate găsi în următoarele trei condiţiuni: Sau are contract verbal, sau are contract scris dar sub semnătură privată, sau are contract autentic.

Art. I. prevede cazul când proprietarul are contract scris sau verbal; în asemenea caz el va face o cerere de exccutare către preşedinte sau judele de ocol după competinţa stabilită de dreptul comun. Legea zice cerere de

\

13 — executare care de altfel nu e de cât o cerere de dare în judecată1) însă o numeşte cerere de executare pentru ca să se exprime celeritatea cu care trebue să se pro­ nunţe judecata în aceste chestiuni; i s’a zis cerere de executare pentru că dacă se admite se şi execută imediat.

Observa[inne. In acest articol ca şi în cele următoare, legiuitorul întrebuinţează expresinnea de plata chiriei sau a arendai, de unde rezultă că această lege e apli­ cabilă şi proprietarului de casă ca şi celui de moşie.

R.-D. S. D-l C. I. Stoicescu, ministru de domenii din partea d-lui ministru de justiţie: „Cu ocaziunea celor ce am avut onoare să zic, am voit să atrag atenţiunea că proprietarul de moşii e pus prin această lege, pe ace­ laşi picior de egalitate cu proprietarul de case.

Eu socotesc că este bine că prin legea aceasta nu se face nici un fel de deosebire între aceste două feluri de proprietăţi14.

Art. 1. Care ne preocupă zice că cererea se va adresa preşedintelui sau judecătorului de ocol competinte conform art. 55 şl 57 L. J. P. or. art. 57 din această lege vorbeşte de cererile reconvenţionale, ceea ce ar în­ semna că şi aceste cereri se vor face şi judeca conform legei proprietarilor.

Dar mai întâi ce e o cerere reconvenţională ? Este acea cerere făcută în cursul unei instanţe de pârât în contra acţiunei principale introduse de reclamant ca un mijloc de apărare având de scop reducerea sau stingerea acţiunei principate. (C. Ap. laşi. S. 1. V. Cur. Jud. No. 11/901.

Prin urmare cererea reconvenţională se face de -pârât.

1) Care deci se va face în dublu exemplar, ra în dreptul comun.

14 — Pârâtul însă e chiriaşul sau arendaşul. Am spus de la început că această lege e făcută numai în favoarea proprietarilor şi că numai ei pot beneficia de dânsa. Naşte întrebarea: chiriaşul sau arendaşul pot face cerere reconvenţională contra cererei de executare făcută de pro­ prietar conform legei de faţă? Şi dacă face cerere reconvenţională se poate judeca această cerere conform legei proprietarilor?

In primul loc credem că chiriaşul sau arendaşul nu pot face cerere reconvenţională căci lor nu le este re­ zervată de cât calea apelului (art. 12) a contestaţiunei (art. 13) şi calea ordinară în daune (art. 20). Ear dacă face cerere reconvenţională aceasta credem că nu se poate conexa cu cererea proprietarului ci va rămânea să se judece deosebit şi după dreptul comun.

Dar cum se explică atunci că legiuitorul terminând art. 1 ne trimete la art. 57 L. J. P. care prevede ce­ rerea reconvenţională? S’ar putea zice că aşa cum e redactat articolul ar fi vorba numai de cererea reconvenţională care ar face-o proprietarul, căci aşa sună art. 1: proprietarul pentru. ... va face cerere. . . conform art. 55 şi 57 L. J. P. Dar pentru ca proprietarul să facă cerere reconvenţională el trebue să fie pârât adică acţiunea principală să fie intentată de chiriaş sau arendaş. d. ex. când acesta dă în judecată pe proprie­ tar pentru a-i face o sobă, o magazie sau oare-cari reparaţiuni şi proprietarul care n’a primit chiria face cerere reconvenţională pentru plata chiriei, care cerere se va judeca conform legei de faţă. Altfel nu pricepem intenţiunea legiuitorului de a ne trimete la art. 57 L. J. P. In rezumat deci cererea reconvenţională se poale face

\

15 — numai de proprietar, singurul care are drept a se folosi de această lege şi ca reclamant şi ca pârât.

Credem că nu mai e nevoe să adăogăm că cererea reconvenţională a proprietarului se va judeca după pro­ cedura sumară rămânând ca cererea principală a loca­ tarului să se judece după dreptul comun.

R. D. S. La discuţiunea pe articole d-1 senator Polizu-M.icşunescu luând cuvântul asupra art. 1, a propus un amendament în sensul că proprietarul^ de moşii să poată usa de această lege şi în cazul când arendaşul n’ar cultiva la timp moşia sau n’ar cultiva-o suficient sau chiar de loc d. ex. nefăcând semănături de toamnă.

La aceasta a răspuns d. Petre Grădişteanu zicând că aceasta ar fi o chestiuue de apreciere şi că lesne s ar găsi proprietari cari să li-se pară că arendaşul nu cul­ tivă moşia bine pentru a-i expulza, mai cu seamă când ar găsi un alt arendaş care ar oferi o arendă mai bună.

Apoi aceasta fiind o chestiune de fapt s’ar angaja desbateri judecătoreşti şi s’ar naşte nevoe de a se face an­ chete la faţa locului spre a se vedea dacă s’a făcut ori nu arături etc. şi în ori-ce caz ar fi o chestie destul de gravă ca să fie rezolvată numai de un singur judecător.

Iot asemenea susţine articolul, aşa cum a fost redactat, şi d-1 ministru Stoicescu, şi în urmă ne mai luând nimeni cuvântul, articol se votează cu singura schimbare că in loc de cuvântul locaţiune s’a pus cuvântul închiriere.

(V. M. of. dn I. jun. 303. D. S. p. 421) Jiirisprudeuţâ. 1) Potrivit art. I din legea asupra drepturilor proprietarilor, rezultând din contractele de în­ chiriere sau arendare preşedintele tribunalului sau jude­ cătorul de ocol, fiecare în margina competinţei sale, au cădere să judece, nu numai cererile pentru plata chiriei sau arendei ci şi cererile pentru valorificarea ori cărui alt drept care izvorăşte din contractul de închiriere sau de

16 — arendare precum ar li cererile de reparatului la imo­ bilul închiriat. Cas. S. I. Decis. No. 85/904. V. Cur. Jud. No. 39/905.)

2) Pentru realizarea drepturilor ce izvorăsc din con­ tractul de închiriere între cari şi acelea relative la stri­ căciunile causate de chiriaşi Ia imobilul închiriat, pro­ prietarul este în drept să facă cerere în justiţie pe calea sumară indicată de legea specială asupra drepturilor proprietarilor, şi acest drept nu este limitat numai pentru timpul duratei contractului de închiriere sau arendare ci şi în urmă, după expirarea contractului. (Cas. S. I. Decis. No. 81/905 V. Cur. Jud. No. 56/905.

Art. 2. Dacă cererea are de obiect plata chiriei sau arendei exigibile, sau evacuarea imobilului închiriat sau arendat pentru neplată ele chirie sau arendă şi dacă contractul, în virtutea căruia se cere aceasta, este autentic si învestit cu titlu executoriu, preşedintele sau judecătorul care-i ţine locul, ori judecătorul de ocol, va emite ordonanţă de executare sau evacuare, fără a cita părţile, după simpla petiţiune a proprietarului, însoţită de contractul autentic şi învestit cu formula executorie. (V. L. p. aut. act. din I Sept. 1S86. Art. I şi 24 L. Prop.)

Art. 24. L. Prop. Cererile de executare făcute în vir, tulea art. 1 şi 2 din presenta lege vor fi făcute pe tim­ brul prevăzut la art. 19 al. 2 din legea timbrului, când sunt adresate judecătorilor de ocoale; pe cel prevăzut de art. 23. al. 2, pentru cele adresate preşedintelui tri­ bunalului. Pentru toate celealte acte se aplica legea timbrului.

\

- 17 Articolul 2 prevede cazul când proprietarul are con­ tract autentic; în asemenea caz procedura e şi mai su­ mară: mai întăi învesteşte contractul cu formula execu­ torie, conform regulilor din dreptul comun, apoi face o simplă petiţiune preşedintelui tribunalului sau judecă­ torului de ocol şi cere executarea sau evacuarea care, de se va găsi fundată se va admite fără citarea păr­ ţilor şi numai printr’o ordonanţă judecătorească.

Observaţiunea 1. Ce a înţeles legiuitorul prin expresiunea: simplă petiţiune? In senat d-1 Valerian Urseann s’a întrebat pe ce timbru se va face această petiţiune, ear d-1 P. Grădişteanu a răspuns că se va face pe 30 de bani de oare-ce legea zice simplă petiţiune.

Noi credem că nu din punctul de vedere al legei tim­ brului a numit legiuitorul cererea de executare o simplă petiţie, ci a voit să arate că e destul o simplă cerere, o singură cerere, ne însoţită de alte formalităţi de cât producerea contractului autentic şi executoriu. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât pentru a se lămuri chestiunea timbrului s’a adăogat un articol nou de către d-1 ra­ portor Nacu, care formează art. 24 al legei de faţă şi care e destul de clar.

Obser. 2. Dar cererea de investire pe ce timbru se va face? pe 30 de bani confoim art. 17 L. Timbr. (V. ord. Min. Fin. No. 21491/900).

Obser. 3. Ce se va întâmpla dacă proprietarul nare contract scris ci numai verbal, sau are contract scris, dar netimbrat sau nesuficient timbrat ? De sigur că ju­ decătorul cu toată graba care i-o recomandă legea, to­ tuşi va trjmete contractul la administraţia financiară spre

a se plăti cuvenitele taxe; dar se va zice că se străgănează judecarea procesului care trebue să aibă o soluţie urgentă: cu atât mai rău pentru proprietarul care a în­ chiriat casa fără contract sau s’a scumpit de câţi-va lei şi nu l’a timbrat.

Obser. 4. Art. I vorbeşte de drepturile proprietarului pentru plata chiriei sau a arendei precum şi de reali­ zarea tuturor drepturilor care izvorăsc din contractele de închiriere şi de arendare, iar art. 2 vorbind de proprie­ tarul care are contract autentic adaogă şi cazul când proprietarul ar dori evacuarea imobilului închiriat sau arendat. Noi credem că acest drept îl are şi proprietarul de care se vorbeşte în art. 1 adică acel fără cor,traci autentic, bine înţeles judecându-se; şi dacă n-o spune clar legiuitorul în art. I aceasta provine din causa stilului de redactare căci credem că expresiunea : «reali­ zarea tuturor drepturilor care izvorăsc...» cuprinde şi evacuarea imobilului.

R- D. S. Prima redacţiune a art. 2 cum era în proect, nu prevedea de cât dreptul proprietarului de case, însă în senat după propunerea d-lui Politii Micşmtescu s’a modificat acest articol în sensul că şi proprietarul de de moşii se poată beneficia de el.

3- In cele alte cazări, cererea va fi făcută în dublu şi va coprinde menţiunile pr ovăzute de art. 69 codul de procedură civilă; se va alătura copie, declarată conform cu originalul, după contractul înscris de locaţiune sau se va declara că nu există contract în­ scris. (Art. 69 Pr. civ.)

\

19 —

In cele alte cazuri, adică în cazurile art. I, când con­ tractul nu e autentic se va proceda ca în dreptul co­ mun, adică o cerere în dublu exemplar timbrată conform legei timbrului (argument tras din ultima parte a art. 24 L. Prop.) şi care va coprinde menţiunile prevăzute în art. 69 pr. civ.

Legiuitorul pune obligaţia pentru proprietar de a de­ pune o dată cu cererea şi o copie după contract decla­ rată de dânsul ca conformă cu originalul ear dacă n’are contract scris, va declara aceasta.

Care e sancţiunea respectărei acestor dispoziţiuni ?

Legea tace şi dacă tace înseamnă că nu e nici o sanc­ ţiune de cât doar că perde un termen în cazul când pâ­ râtul i-ar cere comunicarea contractului.

Acest art. s’a primit fără discuţiuni şi s’a votat ne­ modificat.

Art. 4. In toate caşurile, cel ce face cererea este dator a alege domiciliul în .oraşul sau co­ muna ele reşedinţă a tribunalului, ori a jude­ cătoriei către care îndreptează cererea.

Cel de al treilea contestator, ori intervenientul, este dator să facă alegere de domicilii ca şi reclamantul.

Acestea sub pedeapsă de nulitate.

Locatarul, sub-locatarul, cesionarul contrac­ tului, sunt consideraţi ca având domiciliul lor obligatoriu la imobilul închiriat sau arendat.

(Art. 87 şi urm. C. civ. art. 1, 2, 3, L. Prop.)

In toate cazurile adică şi în caşul art. 1 şi în caşul art. 2 când se face numai cererea de executare fără ci­ tarea părţilor.

— 20 — Domiciliul trebue să fie ales în oraşul sau comuna de reşedinţă a tribunalului ori a judecătoriei către care se . îndreaptă cererea, adică dacă un proprietar stă la T.Severin şi are o casă în Focşani, va trebui să-şi aleagă un domiciliu în Focşani, adică în oraşul de reşedinţă a instanţei competinte; dar noi credem că alegerea de do- j miciliu se impune nu numai proprietarului care stă în altă comună ci şi aceluia care stă în aceeaşi comună sau oraş în care e situată şi judecătoria competinte; căci raţiunea pentru care legiuitorul a pus această obligaţi- ' une pentru proprietar a fost—credem—ca să evite con­ fuziile şi în ori-ce caz, când locatarul ar face contesta­ ţie să nu se ivească dificultăţi cu îndeplinirea procedurei sau altor formalităţi.

Observ.— Cum se va indica domiciliul? Arătânduse numele persoanei la care se alege domiciliul precum şi strada şi numărul unde stă acea persoană. Când însă proprietarul e din aceeaşi comună va declara că înţelege să-şi aleagă domiciliul acasă la dânsul în strada cutare, numărul cutare...1) E destul să zică: Sub-semnalul D. C. din T.-Sevenn chem....? Nu, de oare-ce legiuitorul derogând de la drep­ tul comun a făcut un articol special din această obliga­ ţiune sancţionându-1 cu pedeapsa inilităfei; aşa dar va trebui să zică: Sub-semnatul D. C. din T.-Severin declar că-mi aleg domiciliul la locuinţa mea din str.... No....

Tot asemenea când ar fi vorba de o societate oare1) Bine înţeles că de şi din aceeaşi comună, nu c obligat a-şi alege domiciliul numai de cât acasă, ci va putea foarte bine să-şi aleagă domiciliul la alt cine-va.

V

— 21 care, destul de renumită ca să o ştie or cine unde e si­ tuată, totuşi va trebui să indice sediul ei prin stradă şi număr; aşa ar fi nulă petiţiunea dată de Creditul Urban din Bucureşti dacă pe lângă aceasta nu adaogă că în­ ţelege a face alegerea de domiciliu la sediul societăţei în Strada Doamnei No. 15.

Credem că prin domiciliu în sensul art. 4 din legea de faţă se înţelege mai mult adresa proprietarului.

Aceeaşi obligaţiune de alegere de domiciliu o impune legiuitorul prin al. II, art. 4 şi terţiului contestator ca şi intervenientului.

Observ. 1). Proprietarul va fi dator, de sigur, a arata în petiţiunea sa şi domiciliul locatarului; unde e do­ miciliul acestuia? Legea o spune în al. IV art. 4 că do­ miciliul va fi obligator la imobilul închiriat sau arendat.

Dar dacă de fapt locatarul nu stă, nu domiciliază la imobilul închiriat d. e. un proprietar A. închiriază o magazie din str. B. unui oare-care C. care stă cu locuinţa în str. D. După lege ar trebui .să fie citat în str. B; dar acolo nu e nimeni şi nu s’ar putea îndeplini proce­ dura? Credem că e o neprevedere a legiuitorului şi că va fi mai bine dacă se va arăta în petiţie şi strada şi No. unde e situat imobilul şi strada şi No. unde stă pâ­ râtul locatar.

Observ. 2. — Dar dacă proprietarul stă într un sat, sau într1 un oraş unde. încă nu s’a stabilit nomenclatura stradelor ? Credem că va fi destul dacă va zice : mi aleg domiciliul acasă la mine, sau Ia locuinţa mea, sau dacă va întrebuinţa alte asemenea locuţiuni pentru a arata în mod precis domiciliul care şi l’a ales.

Disposiţiunile art. 4, sunt sub pedeapsă de nulitate, a-

— 22 _ dicâ proprietarul care nu face alegere de domiciliu riscă să'i se anuleze petiţia.

Obser. 3. Nulitatea prevăzută de ari. 4, poate să fie ridicată din officin de judecători Nu, căci nu e de ordine publică.

Al't- 5. Preşedintele de tribunal, sau jude­ cătorul de ocol, cărui cererea a fost adresată, va oi dona citarea părţilor, spre a se înfăţişa, m termen cel mult de opt zile libere de la primirea cererei. Se va notifica pârâtului, îm­ preună cu citaţiunile şi copia de pe cerere.

Cererile adresate unui tribunal cu mai multe secţiuni civile se repartisează conform legei de orgamsare judecătorească, (art. 77 şi urm. L. In acest articol legiuitorul nu vorbesce de cât de pre­ şedintele tribunalului, dar asta nu însemnează că jude­ cătorul de audienţă sau judecătorul supleant nu ar fi competinte, după cum când zice Judele de ocol, înţelege sau ajutorul.

Citarea părţilor se va face conform dreptului comun, arătându-se in citaţie că ele au să se presinte în camera de consiliu.

Observ. E nulă citaţia care nu coprinde menţiunea că părţile se vor înfăţişa în camera de consiliu? Cre­ dem că da, dacă pârâtul se va prevala de aceasta, căci nimeni nu poate fi judecat de cât în ziua, ora şi locul unde a fost citat.

Termenul maxim e de opt zile libere, dar noi credem că poate fi şi mai lung când petiţionarul cere aceasta,

\

— 23 — căci în definitiv termenul scurt a fost creat în favoarea lui şi nimeni nu-1 poate obliga a nu renunţa la o fa­ voare.

Art. 6. La ziua fixată, preşedintele tribuna­ lului, sau judecătorul care-i ţine locul, asistat de grefier, înainte de a începe judecarea pro­ ceselor, va primi pe părţi în camera de con­ siliu, în persoană sau prin procuratori, va as­ culta observaţiunile lor sumare va cerceta ac­ tele depuse de fie-care din ele, după care ne­ apărat va rămâne în dosar copii, certificate de cel ce le-a depus, conforme cu originalul şi vizate de preşedintele tribunalului. Preşedin­ tele sau judecătorul va hotărî asupra cererei cel mult în 24 de ore de la înfăţişarea părţi­ lor înaintea sa. Hotărârea va fi motivată.

Dacă de la primirea citaţiunei până la ziua înfăţişărei, nu este un interval de trei zile li­ bere, preşedintele va acorda un nou termen de 24 ore. (art. 89, 91, L. J. P.) Hotărârea în materia care ne preocupă se va da de preşedintele sau de judecătorul care-i ţine locul, în tot caşul de un singur judecător, căci n’a voit legiuitorul să se dea naştere la cliuerginţi şi deci la amânări în caz când s'ar fi judecat, ca în dreptul comun de doi ju­ decători.

Judecătorul va asculta pe părţi în camera de consiliu înainte de începerea proceselor.

Pentru-ce a prescris legiuitorul ca aceste pfocese se vor judeca în camera de consiliu? pentru a dovedi şi

— 24 — mai mult că procedura e sumară şi pentru că aceste afaceri fiind judecate numai de un judecător nu ar fi avut sens să intre singur în şedinţa unde e ştiut că trebue tot-d’auna cel puţin doi judecători.

Observ. La ce oră se va judeca ? Asupra orei legiui­ torul nu spune nimic precis ci zice înainte de judecarea proceselor. Ori, Ia tribunal judecarea proceselor începe la ora 11, ear la judecătorie la 10, ceea ce ar îusemna că înainte de ora II sau 10; însă înainte de ora 10 sau 11 ar fi şi la ora 9. Credem că cu câte-va minute îna­ inte de 10 sau 11 se pot judeca aceste afaceri fără ca cine-va să se poată văita că a fost judecat înainte de ora legală. Cel mai bun lucru ar fi de sigur dacă jude­ cătorul ar pune în citaţie ora la care va trebui să se presinte părţile.

Judecătorul va fi asistat de grefier, bine-înţeles sau de arhivar la judecătorie ori de un ajutor de grefă la tri­ bunal.

Părţile se vor presinta în persoană, sau prin procura­ tori fără a exclude cazul când ele ar fi asistate de avocaţi.

Părţile vor arata pe scurt observaţiunile lor.

O derogare de la dreptul comun e obligaţia ce o im­ pune legiutorul părţilor de a laşa neaparat la dosar co­ pii certificate de cel ce le-a depus ca conforme cu ori­ ginalul, aceste copii vor fi visate de judecător.

Preşedintele sau judecătorul când va avea nevoe de o mai îndelungată chibzuire, va putea amâna pronunţaîea, însă numai pentru 24 ore, cel mult.

Hotărârea va trebui motivată.

In fine nu se va putea judeca un asemenea proces dacă de la primirea citaţiunei până la înfăţişare nu ar fi

__ 25 — un interval de 3 zile libere, în care caz afacerea se va amâna pe a doua zi.

R. D. S. Când s’a discutat acest articol în senat a luat cuvântul d-1 Lcon Sachclarie ridicându-se contra disposiţiei din acest articol prin care aceste procese se ju­ decă de un singur judecător şi zicând că acesta nu inspiră destulă garanţie pentru cazul când e vorba de un con­ tract de arendare a unei moşii mari, când adică ar fi interese mari în joc.

La acest amendament a răspuns d-1 raportor C. Nacu care arată că spiritul legei este că această judecată să fie mai expeditivă şi că dacă s’ar cere să judece doi ju­ decători atunci s’ar da naştere la diverginţe şi amânări.

D-1 P. Grădişteanu combătând pe d-1 Sachdarie, arată că teama d-sale e nejustificatâ de oare-ce când e vorba de o moşie mare dată în arendă e peste putinţă ca contractul să nu fie autentic.

Aceleaşi explicaţiuni le-a dat şi d-nul Ministru C. /■ Sloicescu, arătând că scopul legiuitorului a fost de a se merge cu repeziciune în această materie şi că tot aşa e şi’n Franţa şi’n Germania.

In urma amendamentul d-lui Sachelarie, nefiind sem­ nat de cinci domni senatori, s'a respins.

Jurisprudenfă. Prin art. 6, partea finală din noua lege a proprietarilor, se dispune că de la primirea citaţiunei până la ziua înfăţişărei să fie un interval de trei zile li­ bere, ear dacă acest termen n'a fost observat, preşedin­ tele sau judecătorul, va acorda un nou termen de 24 ore.

In caz când aceste prescripţiuni nu au fost ţinute în seamă şi s’a dat hotărâre, în baza unui act de proce­ dură nul, atunci acea hotărâre e nulă. (Trib. Ilfov s. II. S. 816/903, V. Cur. jud. No. 6, 904).

Art. 7. Dacă cererea coprinde mai multe capete, clin cari unul relativ la despăgubiri pentru degradatiuni ale imobilului sau j^ntru

— 26 — reparafmm ^ şi clacă, pentru constatarea acestora, este necesitate de o descindere locală, de ascultare de martori sau de facerea unei expcrtise, se va statua asupra acestor puncte după chemarea, conform art. 5, a părţilor şi se va • dispune ca, în termen de cinci zile libere, să se facă constatarea locală, ascultarea de martori sau expertisa. (Art. 103 L. J. P. art. 1 5. L. Prop.)

Acest articol prevede caşul când proprietarul pe lângă plata chiriei mai cere şi despăgubiri pentru degradaţiunile imobilului causate de locatar; în asemenea caz, dacă pentru constatarea acestora e nevoe de o descindere lo­ cala, sau de ascultare de martori sau de facerea unei expertise, atunci se va statua asupra acestora la prima înfăţişare şi dacă se vor admite, se va amâna causa peste cinci zile libere in care timp va trebui să se facă descinderea sau expertisa.

Aşa dar aceleaşi principii ca şi în dreptul comun nu­ mai că termenul e mai urgent.

Observ. 1. Prin cuvântul reparaţinui din acest articol legiuitorul a înţeles reparaţiunile imobililor urbane ca şi reparaţiunile ecaretelor moşiilor precum ar fi iazurile, magaziile ele.

Observ. 2. Art. 7 prevede caşul când proprietarul n’are contract autentic adică caşul art. I, cu care e pus în con­ cordanţa căci expresiunea— pentru realisarea taliilor drepturilor.... coprinde şi reparaţiunile sau degradaţiunile. Naşte întrebarea: proprietarul care are contract autentic poate beneficia de art. 7 ? Credem că cu atât mai mult? însă nu va putea obţine despăgubirea pentru

\

— 27 — reparaţiuni etc. de cat după ce se va cita părţile şi după ce se va face o descindere sau expertisă—de va fi nevoe—neputându-se obţine imediat pe cale de ordonanţă de cât plata locaţiunei, sau evacuarea imobilului, (arg. tras din art. 2).

R. D. S. La acest articol ear a luat cuvântul d-1 PoHzu-Micşnnescu propunând acelaşi amendament ca şi la art. 2, cerând ca după cuvintele „pentru reparaţiuni4' să se adaoge: „sau pentru necultivarea moşiei la timpul oportun după obiceul locului44.

La această propunere a respuns d-nul ministru C. I. Stoicescu, arătând că în presenta lege care prevede o procedură grabnică şi sumară nu se poate însera o ast­ fel de disposiţiune dar că proprietarul care s’ar găsi în asemenea caz nare de cât să se prevaleze de art 1455 c. civ. care are coprinderea: Dacă arendaşul nu înzes­ trează moşia cu vitele şi intrumentele necesare pentru esploataţiune; dacă nu o cultivă de fel, dacă nu o cul­ tivă ca un bun proprietar.... adică tocmai caşul aratat de d-1 Polizu-Micşunescu, proprietarul va putea veni pz cale ordinară să ceară respectarea contractului sau resilierea lui.

La vot s’a respins amendamentul aşa că articolul s’a primit ne modificat.

Al’t. S. Ordonanţa preşedintelui sau judecă­ torului do ocol, care dispune o asemenea măsură, nu este susceptibilă de nici o cale de reformare, fiind pronunţată fără drept de oposiţie, apel, recurs sau revisuire. (art. 7. L. Prop.)

Se înţelege de la sine ca legea de faţă fiind o proce­ dură sumară şi expeditivă nu se putea acorda dreptul de oposiţie apel sau revisuire contra jurnalului de admitere a cercetărilor preliminare.

28 —

Al’t. 9. Descinderea locala, ascultarea cl°. martori, expertisa, se va face în mod contra­ dictoriu sau fiind părţile citate. Ele au puterea data de art. 6G bis, procedura civila.

Raportul expertului va trebui depus cel mult în 48 de ore de la descinderea locală sau as­ cultarea martorilor, dacă acestea au fost or­ donate; de la depunerea jurământului în cele alte caşuri. (Art. 66. bis pr. civ.)

Legiuitorul explică că lucrările preparatorii cari tind la dovedirea drepturilor reclamate se vor face în mod con­ tradictoriu, fiind citate părţile. Ele vor avea puterea dată de articolul 66 bis pr. civ. adică vor fi executorii prin ele înşi-le.

Când expertisa va fi însoţită şi de o descindere ju­ decătorească, raportul expertului se va depune în 48 ore de la data descindere.', ear când se va ordona numai o simplă expertisă, raportul se va depune în 48 ore de la depunerea jurământului.

Observ. Art. 7, 8, 9, regulamentează caşurile când este a se face o anchetă în fiiturnm. Această anchetă fiind admisă şi în dreptul comun, cu atât mai mult tre­ buia înserată în această lege de procedură sumară şi expeditivă. Pentru a pune la adăpost pe locatar s’a pre­ văzut că această anchetă să se admită după chemarea părţilor (art. 7) şi să se facă (art. 9) în presenţa lor, sau în lipsă, dacă au fost citate în regulă: după ce locata­ rul nu are deschisă nici o cale de reformare contra ordonanţe judecâtoresci prin care se admite ancheta in fului um, cel puţin să fie admisă şi făcută faţă cu el.

\

— 29 — a cerArt. 10. In urma descinderei locale, _ cetărei cu martori, sau a experfcisei, daca pa rtea reclamantă a conchis în cererea sa Ia, con­ damnarea locatarului pentru despăgubiri, pre­ şedintele sau judecătorul de ocol, în iirma unei citări a părţilor în termenul fixat de art.

5, va hotăra, conform art. C, suma pentru care trebue să fio executat locatarul pentru dau­ nele causate. (art. 5, 6. L. Prop.).

După ce judecătorul a făcut descinderea locală sau o cercetare cu martori sau o expertisâ va trebui să citeze din nou părţile înaintea sa pentru a se pronunţa asupra cererei de despăgubiri şi a fixa suma pentru care tre­ bue să fie executai locatarul pentru daunele causate. Înţelegem că în caşul unei descinderi, judecătorul să nu se pronunţe la faţa locului asupra daunelor, ci să ci­ teze din nou părţile la judecătorie sau tribunal; dar nu înţelegem de ce, când pentru dovedirea daunelor s’au ascultat martori în instanţă, să se mai amâne pentru o altă înfăţişare ca să se pronunţe judecata ! tot aseme­ nea în cazul când s’a făcut o simplă expertisă, imediat după depunerea raportului şi ia cea d’intâi înfăţişare iudecata se poate pronunţa foarte bine fără să fie nevoe de o noua amânare.

Vezi jurisprudenţa de sub art. 1.

Art. 11. Ordonanţa preşedintelui, dată conform art. 2, şi hotărârea preşedintelui sau ju­ decătorului de tribunal ori a judecătorului de ocol, clată în virtutea presentei legi, va fi exe­ cutorie. Executarea nu poate fi suspendata nici

- 30 —

piin apel, nici prin contestare făcuta, fie ele locatari, fie de o terfa persoană, de cât daca sc depune în numerar chiria sau arenda COlltestata ca neplătită, suma fixată pentru stri­ căciuni sau lipsă de reparaţiuni: ear în ca/ de expulsare, ori reîntoarcerea lucrurilor prin depunerea sumei fixată ele preşedinte sau ju­ decător, şi care sa asigure chiria pe semestrul curent şi cel viitor. (Art. 22. L. Prop. arfc. 1730 c. civ.).

Proprietarul cu contract autentic, fără a chema îna­ intea justiţiei, ear cel cu contract sub semnătură privată chemând în judecată pe locatar, obţine hotărâre care este executorie. Acesta e cel mai mare beneficiu al legei pen­ tru proprietar.

Nici apelul, nici contestaţia nu suspendă executarea; pentru acest scop singura cale a locatarului este de a depune în numerar întreaga chirie sau arendă sau suma fixată de judecată pentru stricăciuni sau reparaţiuni. Ear în caz de expulsare sau reîntoarcerea lucrurilor prin de­ punerea sumei fixată de judecător, care să asigure chi­ ria pe semestrul curent şi cel viitor.

Legea zice în numerar, dar credem că se va putea depune şi in efecte garantate de stat când sunt al pari sau dacă se va complecta scăzământul lor.

Cum vedem textul e precis, nici o excepţie nu se poate creea.

R. D. S. D-l Polizu-Micşunescu, gândindu-se la hipotesa că un arendaş de rea credinţă de şi ar fi dator, totuşi voind a şicana pe proprietar, ar face contestaţie

\

31 Şi ar depune suma şi pe urmă ar cere suspendarea executăre\ de sigur că contestaţia i s’ar respinge, însă zice Micşuuesc'u, proprietarul s’ar vedea împedicat a’şi cultiva el însuşi moşia, aşa că ar perde arenda pe anul viitor, de aceea a propus un amendament în sensul că arendaşul pe lângă arendă să depună o sumă care se va Aprecia de judecător ca garanţie că se va face cul­ tura necesară. Acest amendament nefiind de cât un coi°lar al aceluia propus la art. 1 şi 2, s’a respins.

P. Macri a propus un alt amendament în sensul că să se lase la aprecierea judecătorului a decide dacă trebue sau nu să se depună cauţiunea prevăzută de acest articol. La acest amendament a răspuns d-1 rapor*0r Nacu, zicând că pericolul nu e aşa mare pentru lo­ catar căruia legea îi reservă acţiunea în daune contra proprietarului, când ar fi fost executat pe nedrept.

Amendamentul ne fiind semnat de cinci domni sena­ tori, s’a respins.

Ai’t. 12. Hotărârea preşedintelui sau a ju­ decătorului de ocol, pronunţata ast-fel, va pu­ tea li atacată, în apel în termen de trei ţile de la pronunţare. Instanţa de apel se va pr ti­ guriţa în camera de consiliu, după citarea păr­ ţilor şi după desbateri sumare, fără drept de oposiţie.

Recursul se va judeca de curtea de Casaţie, in camera de consiliu, după citarea părţilor si Ies bateri sumare.

Apelul sau recursul va fi. nul dacă cel ce uscază de dânsul nu face alegere de domiciliu în oraşul de reşedinţă a curţei sau tribunalu-

— 32 — lui inaintea căruia şi-a îndreptat apelul sau recursul.

Partea care va usa de dreptul de apel şi de recurs potrivit regulelor stabilite în acest articol nu va mai putea face contestaţiune, ' conform art. 13 din presenta lege, nici a in­ tenta acţiunea prevăzută, la art. 19 şi 20. (Art. 4, 13, 19, 20. L. Prop.).

Termenul de apel în această lege este de trei zile. Li­ bere? Credem că nu, şi iată de ce: pentru că legiuitorul tace asupra acestui punct, ear unde a voit să spue, a spus’o, aşa în art. 5 zice... în termen cel mult de 8 zile libere, asemenea şi în art. 7.... în termen de 5 zile libere. De sigur că în art. 12 a voit să deroage de la această normă. Apoi legea de faţă fiind o lege expedi­ tivă a voit ca procesele să se termine cât mai curând.

Termenul curge tot-d'auna de la pronunţare.

Nu ştiu dacă mai e nevoe să explicăm că apelul ca şi recursul se pot face şi de proprietar ca şi de locatar.

Obser. Cine judecă în apel ? Două cazuri se pot pre­ senta : 1) Ordonanţa de executare e pronunţată de un jude de ocol. In apel va judeca tribunalul în complect; de ce? fiind-că legea zice.... instanţa de apel, ori instanţa nu poate fi un singur judecător ci complectul tribunalu­ lui; acelaşi lucru resultâ şi din desbaterile senatului când a răspuns d-1 Ministru Stoiccscu la amendamentul d-lui Leon Sachelarie. (V. Mon. of. D. S. No. 36 din I Jul. 903, pag. 423).

2) Ordonanţa de executare e pronunţată de un preşe-

\ k.

ii dinte sau judecător de tribunal; apelul se va face la curte, care va judeca tot în complect.

Recursul se va judeca numai de Curtea de Casaţie.

Care e termenul de recurs? legea tace, deci termenul din dreptul comun.

Observ. 2. Apel sau recurs se va putea face numai când se dă o hotărâre contradictorie, adică numai în cazul arL sau şi în cazul art. 2, adică când se dă numai o ordonanţă de executare după cererea proprie­ tarului? Nu, căci nu e admisibil, ca să se poată face aPel sau recurs când e o hotărâre contradictorie şi nu, când e numai o ordonanţă de executare. De aceea ar fi fost mai bine ca legiuitorul să fi întrebuinţat în loc de expresia hotărârea, ordonanţa de executare, cum am întrebuinţat noi în observaţiunea precedentă.

Drept de oposiţie nu există când hotărârea s’a dat în basa legei ce ne preocupă. (Vezi observaţiunea de sub art. 20).

Ar fi de prisos să mai spunem că nici art. 151 pr. civ. nu se aplică.

Obligaţiunea care a impus’o legiuitorul proprietarului de aşi face alegere de domiciliu la prima instanţă o menţine şi pentru instanţele de apel sau recurs şi o sancţi­ onează cu aceeaşi pedeapsă de nulitate.

Judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau curtea de casaţie va judeca lot-d'a-uiia în camera de consiliu şi înainte de începerea proceselor. (Vezi obs. de sub art. 6).

Partea care s'ar crede nedreptăţită prin hotărârea dată de prima instanţă, va putea sau s’o atace cu apel sau recurs, sau dacă nu, şi numai dacă nu a atacat’o prin a-

r; , : - 34 — ceste căi va putea să facă contestaţiune sau acţiune di­ rectă în daune.

Tot pentru celeritate legiuitorul opreşte pe partea care de ex. a făcut apel şi i s’a respins de a mai putea face acţiune în daune, nici chiar contestaţie, derogând ast­ fel de la dreptul comun.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel e absolut definitivă, ne mai putând fi reformată nici într’un chip.

i

Jurisprudenţe. 1. Dreptul de apel e deschis în contra ori-cărei hotărâri date în virtutea legei proprietarilor fără a se mai face distincţiunea pe care o face fie proce­ dura civilă, fie legea judecătoriilor de ocoale, în pri­ vinţa hotărârilor ce urmează a se da în prima sau ul­ tima instanţă. (Trib. Argeş, S. No. 764/904, V. Cur. Jud. No. 12/905).

2. Noua lege a proprietarilor, pusă in aplicare de la 1 Aprilie 1903, se aplică nu numai la contestaţiile din­ tre proprietari şi chiriaşi, introduse după 1 Aprilie 1903, ci şi la contestaţiile pendinte la acea dată, şi deci apelul declarat, în urma punerei în aplicare a acestei legi, este tardiv dacă este făcut peste termenul de trei zile, soco­ tit de la pronunţare. (Trib. Ilfov S. IV. No. 675/903 V. Cur. Jud. No. 80/903).

3)^ După legea proprietarilor din I Aprilie 1903, care a prevăzut regule speciale de sesisare şi procedură, hotărârele judecătoriilor de ocoale, date în asemenea ma­ terie, sunt supuse apelului, chiar dacă suma care face obiectul procesului ar fi mai mică de 200 lei.

Prin urmare, dacă nu s’a făcut apel, înăuntrul terme­ nului de trei zile, recursul la tribunal e inadmisibil în contra unor asemenea hotărâri ale Judelui de ocol. (Trib.

Brăila S. No. 152/904, V. Drep. No. 48/904.)

Se înţelege că de la modificarea legei judecătoriilor de pace din 1 Iulie 1905, această jurisprudenţă îşi are

J

- 35 locul numai când procesul e pentru o sumă mai de 50 lei.

mică

Art. 13. Contestaţiunea la executarea hotă­ rârilor se va judeca dupâ regalele fixate pen­ tru contestaţiunile făcute la executarea silita a hotărârilor, însă în termen cel mult de opt zile, cu urgenţă şi cu precădere asupra celor l’alte procese.

Cel ce a usat de calea contestaţiunei, nu poate face apel, conform art. 12, nici a intenta o nouă acţiune, conform art. 19 şi 20. (Art. 12, 19, 20 L. Prop.).

Relativ la contestatiune, legiuitorul nu derogă de la dreptul comun de cât în privin(a termenului, prescriind un termen de urgenţă, de 8 zile cel mult şi cu precă­ dere asupra celor-alte procese.

Dacă locatarul face contestaţie, nu mai poate face nici apel nici acţiune directă; dar recurs? Credem că da, de oare-ce legea tace şi de oare-ce credem că ori-cât de expeditivă ar fi o lege, nu poate ridica dreptul părţei de a ataca o hotărâre prin care s’ar fi violat un text de lege sau pentru alte cazuri de recurs.

Observ. Partea care a făcut contestaţie şi i sa res­ pins, poate face apel contra hotărârei prin care i se res­ pinge contestaţia ? controversă: Legea proprietarilor, admite pentru reformarea hotă­ rârilor sale în basa ei două căi deosebite, una aceea a apelului la instanţa superioară (art. 12) şi alta a con­ testaţie la aceeaşi instanţă (art. 13), edictând prin ulti­ mul aliniat din art. 12 şi prin art. 13 alternaţia esclu-

— 36 — sivistă a acestor două moduri de atacare după princi­ piul electa una via...; Art. 13 zice că „contestaţia se va judeca după regulele fixate pentru contestaţiile făcute la executarea silită a hotărârilor" adică după dreptul comun. In dreptul co­ mun însă se poate face apel în contra hotărârei de res­ pingere a contestaţiei; pe de altă parte însă art. 13 mai explică că contestaţia se va judeca în termen de cel mult opt zile, de aci s’ar putea zice că această limitare vi­ sează o singură judecată şi deci o singură instanţă că ci ar fi imposibil ca în 8 zile, contestaţia să parcurgă două instanţe, şi apoi dacă ar fi admisă şi a doua instanţă, legea ar trebui să spue şi în ce termen trebue judecat apelul la contestaţie, ceea ce însă nu se spune şi prin urmare, apelul ar fi inadmisibil.

Contra acestei păreri se susţine că art. 12 şi 13 stabilesce numai că, mai întâi se va face apel şi pe urmă contestaţie, prescriind că cel ce a făcut contestaţie, nu poate face apel dar nu şi că cel ce a făcut contestaţie nu poate ataca cu apel contestaţia.

Jurisprudenţă. Hotărârile tribunalului, asupra contestaţiunilor făcute la executarea ordonanţelor preşidenţiale, date pe basa legei proprietarilor, nu sunt supuse ape­ lului la Curte. (Curt. Apel. Buc.S. I. Decis. No. 131/905, V. Drep. No. 47/905).

Contra. Vezi părerea minoritâţei curţei Apel Buc. S. I. Drep. No. 47/905 pagina 381.

Art. 14:. Daca în cursul judecă,rei c.ontestaţiunei o nouă chirie sau arendă, devine exigi­ bilă,, se va putea conchide şi la condamnarea ci în prima instanţă, sau chiar înaintea in-

\

.

- 37 — stanţei du apel, conform regalelor stabilite prin art. 327 clin procedura civila, (art. 327 p. civ.)

Se ştie că in apel nu se poate face cereri noi; totuşi atât procedura civilă cât şi legea de faţă, dă drept pro­ prietarului a cere şi plata locaţiunei născută şi devenită exigibilă în cursul judecăţei; pentru aceasta însă va fi nevoe a se face un supliment de acţiune asupra căruia judecata nu se va putea pronunţa, de cât dacă s’a co­ municat şi pârâtului şi dacă a fost ascultat sau citat asupra acestei noi cereri.

Art. 15. Proprietarul poate exercita dreptu­ rile sale direct contra sub-locătcirilor sau cesi­ onarilor, pentru ori-ce pretenţiune ar avea con­ tra, locatarului sau, fără, să fie nevoit a ţine în. seamă descrescirile sau descărcările făcute de acesta.

Va să zică un sub-locatar care a plătit chiria locatarului său, dacă acesta la rândul lui n’a achitat pe pro­ prietar, acesta va putea urmări direct pe sub-locatar, care de sigur va fi nevoit a plăti a doua oară. Bine înţeles că sub-locatarul va putea apuca la rândul său pe locatarul principal a-1 despăgubi, dar în ori-ce caz dificilă va fi situaţiunea lui, căci pe când proprietarul s’a judecat cu el după legea de faţă, sumară şi expedi­ tivă, el se va judeca cu locatarul după dreptul comun, după procedura anevoioasă şi tardivă, riscând chiar a nu Putea fi despăgubit.

Puţin cam draconic acest articol; prea a voit să se avantajeze mult proprietarul; şi în ori-ce caz dacă legea e severă pentru locatarul de rea credinţă sau rău

— 38 — platnic de ce să fie aşa de aspră şi cu sub-locataru care şi-a făcut datoria şi căruia de alt-fcl i-ar fi gret să se pue la adăpost de acest articol căci, pe de o parte el e dator să plătească locatorului său, ear pe de alt? nu poate să controleze, sau nu poate să oblige pe acesta a achita pe proprietar.

Dacă ar cunoasce acest articol, puţini s’ar găsi car să ia imobile în sub-locaţiune!

Art. 16, Drepturile, pe cari le are proprie­ tarul faţa cu locatarul principal şi sub-locatarii sau cesionarii, le are ori-cc locatar faţ£ cu sub-locatarii sau cesionarii cari vin în urmă.

Prin acest articol legiuitorul dă dreptul a se bucura de această lege şi locatarii faţă de sub-locatari sau ce­ sionarii ce vin în urma lor. Printr’o ficţiune a legii lo­ catarul e considerat proprietar faţă de sub-locatarii sei Aceasta de sigur tot pentru a avantaja pe proprietar căci se presupune că locatarul care va încasa regula chiria de la sub-locatarii săi, va plăti regulat la rându lui pe proprietar. Ar fi fost injust ca proprietarul să poatâ constrânge la plata chiriei pe locatar, fără ca acesta si poată încasa şi el tot aşa de lesne chiriile de la sublocatarii săi.

Art. 17. Dacă proprietarul a primit sub-locâţi unea sau cesiunea contractului, locataru principal este considerat ca descărcat faţă de locatorul său; el păstrează însă toate dreptu­ rile sale faţă cu sub-locatarii sau cesionarii săis> Proprietarul pentru plata chiriei poate apuca, sau locatarul principal, sau direct pe sub-locatarii acestui^

\

— 39 —

In caz însă când proprietarul priinesce sub-locaţiunea sau cesiunea contractului, el nu va mai putea apuca pe locatarul principal, ci numai pe sub-locatari. Situaţiunea sub-locatarilor însă rămâne tot atât de oneroasă căci ei pot fi urmăriţi şi de proprietar şi de locatarul principa .

Art. 18. Lucrurile eşite clin casa sau clupa moşie, a căror cerere de readucere s a făcu în termenii prevăzuţi de art. 1730 clin codu civil, sau se vor sequestra şi depune în casa sau pe moşie, ori se vor păstră în alt loc//^ de preşedinte.

Aceeaşi măsură va fi luată şi pentru luciurile locatorului, în cas de expulsare a lui, câne el nu ar voi să le ridice, sau când vor n sequestrate pentru neîndeplinirea obligaţiunilor sale.

După art. 1730 c. civ. proprietarul poate cere readu.... lucrurilor eşite din casă sau după moşie fără converea simţimântul său. Art. 18 dă latitudinea preşedintelui^ sau judecătorului, a încuviinţa că aceste lucruri, ori să se sequestreze şi să se depue în casă sau pe moşie, ori să se păstreze în alt loc fixat de judecâtoi.

Legiuitorul a dorit ca proprietarul să aibă privilegiu pe lucrurile locatarului, dar a permis ca păstrarea sa se facă sau pe moşie sau în alt loc.

Tot aşa se va proceda şi cu lucrurile locatarului expulsat, când el nu ar voi să şi le ridice de bună-voe, sau când ar fi sequestrate pentru neîndeplinirea obliga­ ţiunilor sale; de unde resultă că proprietarul care are încredere în cinstea locatarului său, poate o-dată cu che-

— 40 —

marea lui înaintea judecătorului să ceară şi sequeslru asigurător: dreptul comun îşi are imperiul său.

'O't. 10- Locatarul, şi ori-cc persoană s ar: găsi păgubită prin o esecutare cerută, sau expulsare nefundata şi obţinută ele proprietar', claca nu a usat de calea apelului, conform art.

12, sau de a contestaţiunei conform art. 13, este în drept de a reclama de la acesta, pc calc. principală, despăgubirile ce i se cuvin.

Acţiunea în daune-interese se prescrie în termen de şase luni de la ultimul act de executare.

Legiuitorul lasă locatarului, sau terţiilor vătămaţi două căi: ori face apel sau contestaţie, ori face acţiune în daune (V. obs. de sub art. 12.).

Această acţiune se va judeca după dreptul comun.

Prin art. 19 s’a voit a se garanta locatarul contra proprietarului de rea credinţă, însă pentru a nu se vedea expus tot-d'a-una proprietarul la o ast-fel de acţiune Ta prescris un termen fatal de şase luni înăuntrul căruia ac­ ţiunea în daune trebue intentată.

Art. 20. Asemenea şi proprietarul sau lo­ catarul care nu a cerut executarea conform legei de faţă, sau a cărui cerere de executare a fost respinsă, poate să reclame drepturile sale pe cale ordinară, întrucât el n’a apelat hotărârea preşedintelui sau a judecătorului de ocol şi nu a usat de dreptul de contestaţie.

Adică proprietarul care e nemulţumit de hotărârea ju­ decătorului de primă instanţă, poate să reclame diep-

\

j ,

— 41 — turile sale pe cale ordinara, bine înţeles nefăcând apel sau contestaţie, adică abandonând primul proces.

Observ. 1. Câte feluri de acţiuni poate face proprie­ tarul ? Legea de faţă dă dreptul proprietarului la 2 fe­ luri de acţiuni, a) Acţiunea prevăzută de art. 1 după care el poate face o cerere de executare care se va ju­ deca în camera de consiliu, de un singur judecător şi se va hotăra fără oposiţie, dar cu drept de apel în 3 zile de la pronunţare (art. 12). b). Acţiunea prevăzută de art. 20 după care el se poate judeca tot în basa acestei legi dar pe cale ordinară şi dacă n’a usat de prima cale, sau dacă nu a făcut apel or contestaţie contra hotărârei dată în basa legei de faţă. Procesul intentat pe această din urmă cale se va judeca în sala de şedinţă, cu 2 judecători, şi Cu drept .de apel în termen de 15 zile sau °.lună, de la pronunţare (art. 20 şi 21).

Tot în interesul proprietarului, s’a creat acest articol 20, adică proprietarul care a perdut când a fost judecat în camera de consiliu de un singur judecător în loc de a face apel la Curte ceea ce ar fi greu, renunţă la apel şi face o nouă acţiune care se va judeca de complect şi dacă nici acum nu va câştiga, va putea face apel contra acestei hotărâri în termen de 15 zile sau o lună (art.

21 L. Pr.) Aşa dar pentru caşurile în cari proprietarul se poate judeca în basa legei de faţă, el are 2 căi. Una sumară şi expeditivă, alta conformă dreptului comun, numai că termenul de apel e mai scurt şi oposiţia inadmisibilă.

Pentru caşurile însă în cari proprietarului nu-i este permis a se judeca în basa acestei legi speciale, îi este reservată calea ordinară, calea dreptului comun.

— 42 _ Legiuitorul voind să avantajeze pe propietar, a ales cate-va cazur, enumărate în mod limitativ în legea de aţa şi pentru acestea şi numai pentru acestea a făcut o procedură specială: sumară şi expeditivă Cari sunt aceste caşuri? a) Când proprietarul cere plata chinei sau a arendei. b) Când cere evacuarea imobilului, c) Când cere clespăgubiri pentru degradaţiuni sau pentru reparajiuni şi în fine d) Când e vorba de realisarea unui drept care resultă din contract-, atât si numa. atat; prin urmare în toate cele alte caşuri pro­ prietarul nu va putea usa de cât de dreptul comun. Bi­ ne înţeles că dacă vrea poate chiar în unul din casurile enumărate mai sus să se judece după dreptul comun, lucru care'i permite art. 20 din presenta lege.

«Considerând, Zice înalta Curte de Casaţie, că din disposiţiunile combinate ale art. 1, 3, 19 20 şi 21 din Ie gea proprietarilor, resultă că pentru 'realisarea tutulor drepturilor cari isvorăsc din contractele de închiriere şi arendare, atât proprietarul cât şi locatarul pot usa de căile sumare prescrise de această lege, dacă vor voi să aleagă aceste căi, ele fiind căi facultative şi de favoare pentru proprietari şi locatari, dar prin aceasta nu li s’a închis, căile ordinare, de drept comun, pe cari le pot exercita după alegerea lor, pentru a-şi valorifica drep­ turile lor». (Cas. 187,905. V. Dr. No. 43J905).

S’ar putea zice că prin expresiunea: realisarea tutulor drepturilor, legiuitorul a înţeles că în toate caşurile, adică pentru or-ce nemulţumire ar avea proprietarul contra chiriaşului, se va putea judeca după legea de faţă.

Să vedem dacă e aşa: Am spus de la început că legea de faţă e o lege spe-

\ A

_ 43 cială, că ea nu se aplică de cât proprietarilor şi numai pentru drepturile cari isvorâsc din contractele v erbale sau scrise—ce le au cu locatarii lor; deci pentru un drept care n’ar resulta din contract ci din codul civil ProP'^ tarul nu se va putea judeca nici în basa art. 1 nici în basa art. 20 al acestei legi, ci după dreptul comun adică în sala de şedinţă, cu 2 judecători, cu oposiţie m termenul prevăzut de dreptul comun şi cu drept de a pel în termenele prevăzute de procedura civilă. _ Legea proprietarilor e o lege specială şi deci de stricta interpretare, nu putem să o estindem la toate caşuri e în cari un proces ar fi inevitabil între chiriaş şi propie tar întru cât nu sunt prevăzute în această lege. a$a e ex. dacă un propietar intentează acţiune locatarului sau în basa art. 1.425 c. civ. cerând a fi obligat de ju eca tor a permite proprietarului să facă reparaţiunile nece sare şi urgente la imobilul închiriat; în asemenea caz, proprietarul se va judeca pe calea dreptului comun a dică cu oposiţie; sau când s’ar cere de proprietar res lierea contractului pe motiv că locatarul a schim a es tinaţiunea imobilului închiriat, nici pentru aces nu se va putea judeca după legea de faţă căci lege e făcută numai pentru proprietarul care cere r sarea numai a drepturilor cari isvorâsc din contract, aa nici de cum când cere resilierea pentru un mo i\ nu e înserat în contractul de locaţiune, interveni tre părţi. , Dreptul de a cere resilierea în acest caz nu- con nimeni proprietarului dar el se va judeca după rep comun căci din dreptul comun isvorăşte acest rep .

Nu trebue să confundăm drepturile proprietarului ca

J-

— 44 — resultă din însuşi contractul de locuţiune, adică dreptu­ rile proprietarului cari formează condiţiunile contractu­ ri şi la cari locatarul a aderat în deplină cunoştinţă de ele prin consimţimântul său verbal sau scris, cu drep­ turile proprietarului cari resultă din codul civil şi cari devin obligaţiuni pentru locatar în basa legei, nu a con­ simţământului lui.

Legiuitorul a voit să avantajeze pe propietar pentru realisarea drepturilor cari resultă din contract, după cum se exprimă în toate părţile, dar a voit să menajeze şi pe locatar ferindu-1 de a fi judecat pe calea sumară şi fără oposiţie pentru alte obligaţiuni cari nu isvorăsc din contract, ci din codul civil.

Observ. 2. Se poate cere resilierea unui contract de locaţiune în basa legei -proprietarilor ? Credem că nu, căci în art. 1 se prevede numai plata chiriei, ear în art. 2 de şi se prevede evacuarea imobilului, însă evacuare nu înseamnă resiliere; evacuarea nu e de cât o măsură provisorie şi va trebui un proces—pe calea dreptului co­ mun—pentru a obţine şi resilierea contractului, căci ad­ miţând că proprietarul perde procesul acesta, locatarul are drept să revie în casa din care a fost îndepărtat.

Se va zice însă că resilierea intră în cuvintele „rea­ lisarea tutnlor drepturilor cari isvorăsc din contract1'.

Credem şi noi că resilierea se va putea cere şi în basa legei de faţă, însă numai când există o clansă ex­ presă în contract. Cu nici un chip nu se va putea judeca resilierea unui contract în basa acestei legi, dacă nu s’a specificat vre-un caz de resiliere în contract.

Cum vedem nu mai rămâne nici o îndoială că pentru drepturile proprietarului cari isvorăsc din codul civil nu

- 45 — va judeca pe cale ordinară, pe cadin contract, el se lea dreptului comun. mai sus Pentru a confirma şi mai mult cele expuse dăm aci in extenso, declaraţiunea d-lui miniştri . ' Sloicescn în senat când a răspuns d-lu.

1(J care cerea ca procesele intentate m basa acest g să se judece de 2 judecători pentru mai multă g t şi d-lui Polim-Uicşunescn care propunea ca după cu vinteie «pentru reparaţiuni» să se adaoge şi c du«sau pentru necultivarea moşiei la timpul opor un pă obiceiul locului**: «D-lor senatori, esplicaţiunea datâ * d’ "nCte^c nufoarte întemeiată, şi’mi voi permite sa cjvil. In mai disposiţiunea unui articol formal din d p0. codul civil există acea obligaţiune de care vor ^ lizu-Micşimescu', ea e prevăzută de ar.

-esjrează următoarea cuprindere: dacă arendaşul exploamoşia CU vitele şi instrumentele necesare pefiltru e P taţiune, dacă n'o cultivă de fel, dacă n o *3^. bun propietar—vedeţi tocmai cazul arata conMicşnnescu—proprietarul poate să ceara desfiinţarea tractului şi arendaşul este răspunzător de Vedeţi venite din neîndepiinirea contractului de ar dar că acest caz e. prevăzut de codul civil. . . a Ceea ce am voit noi prin art. 7.al actf^epfuriie fost nu ca să întindem prea depaite , m derivând din contractele de locaţiune, căci văzute de codul civil, după cum aţi '!aZ“ ’■?; £■/„ },/ auală a legei spune lămurit că toate dispos ( fără de cele prevăzute de legea de. fată copnnse •lut civil, privitoare la drepturileproprieta'-do ^ ?* ăe case sunt şi rămân in vigoare. Prin oprie_ aceste diverse disposiţiuni, cari ar îndreptaţ p I

— 46 — tar să espulsese pe arendaşiu, să-i ceară despăgubiri etc. nu-1 înpedică să vie pe cale ordinară................ ... Şi de sigur, calea ordinară e calea dreptului comun, şi nu trebue să confundăm calea ordinară din art. 20, care e permisă—încă o dată—numai pentru caşurile înte­ meiate pe legea de faţă, cu calea dreptului comun care e reservatâ de art. 25 al presentei legi.

Art. 21 In amândouă caşurile, prevăzute de art.^19 şi 20 judecata se va cerceta de urgenţă. Hotărârea Tribunalului va fi fără oposiţie şi executorie provisoriu. Asemenea apelul va fi pentru cărţile de judecată, de 10 zile, iar pentru sentinţele tribunalului de o lună, socotite din ziua pronunţărci.

Decisiunea curţei se dă fără oposiţie.

Acest articol ne învaţă că în caşurile prevăzute de art. .19 şi 20 din presenta lege, hotărârea se dă fără oposiţie, cu execuţie provisorie şi că termenul de apel e de 15 zile sau o lună.

Prin art. 12 din această lege ni se spune că în ca­ şurile art. 1,2 şi 7, termenul de apel e numai de 3 zile şi oposiţia desfiinţată.

Va să zică proprietarul când se judecă în basa legei de faţă, sau că ia calea sumară, sau că ia calea ordi­ nară, hotărârea obţinută va fi fără drept de oposiţie ; dar cu drept de apel : în caşul întâi în termen de 3 zile, în cazul din urma în timp de 15 zile sau o lună (art. 21) Observafe. Art. 21 este el aplicabil şi în cazul când proprietarul se judecă în basa codului civil ? cu alte cuvinte, hotărârea dată în asemenea caz, este ea făiă

j

— 47 — drept de oposiţie ? Am văzut sub articolul preced ” în afară de câte va cazuri—limitative proprie de faţă ci va fi obligat poate să se judece după legea este aşa atunci să se judece după dreptul comun, Dacă căi vor fi şi căile de reformare ca şi termenele aces or de aacelea din dreptul comun, adică oposiţie, teime pel într’o lună sau două (318 pr. civ.) îndoială că este De alt-fel nu mai rămâne nici o numai în caşurile, aşa, căci art. 21 spune că se vor aplica nu în art. 19 şi 20; textul zice în amândouă casun e ^ caZuri: toate caşurile. Dar să vedem cari sunt acele oua . locatarul are Primul e cazul art. 19 după care de faţă—de a drept—singurul drept care i-1 dă legea 1 nedrept. reclama despăgubiri când a fost executat ^ Pe e_ Că hotărârea obţinută în acest cas, e fâvâ xecutorie şi cu apel îri termen scurt, e de n a^e p Al doilea caz e art. 20 care la rândul Iu» secerut edesface în 2 cazuri : 1) când proprietarul nu a exe_ xecutarea conform legei de faţă şi 2) can a c ^ ^Q_ cutarea dar i-a fost respinsă; în aceste cio je pre_ cesul se va judeca pe cale ordinară cu term văzute de art. 21. rut executarea Care e sensul cuvintelor «când nu a ce sa ceară execonform legei de faţă?» Adică când putea ,'0 prin urcutarea in basa legei de faţă dar n’a cer » j e şj mare numai în caşurile care le prevede acea^ ^ a_ care le-am explicat mai sus. Nu putem zice c ^ CQ(ju| ceastă frasă reese că şi în caşurile prevăztt civil se va aplica art. 21 de care vorbim. legiuitorul 2 Dar se va zice, de ce atunci a permis când va lua ' căi proprietarului pentru aceleaşi caşuri ?

— 48 — pe una şi când o va lua pe cea-l-altă ? Legiuitorul când o lege sumară şi expeditivă pentru proprietari, Cll o procedură specială, nu le-a impus numai de cât să se judece numai după această lege, ci în caz când ar voi, se pot judeca şi după legea dreptului comun; aşa de ex. proprietarul care vrea să se judece cu 2 judecători va lua calea ordinară, calea art. 20.

Pentru caşul al 2-lea din art. 20 vezi observ, de sub art. 20.

In acelaş sens e şi jurisprudenţa înaltei curţi de Casaţie: «Considerând, zice înalta Curte, că acţiunea fiind In­ trodusă şi judecată conform dreptului comun., sentinţa tribunalului este supusă termenelor de reformare, pre­ văzute de procedura civilă....» (V. Drep. No. 43(905 pag. 346).

Jurisprudenţe. 1) Dacă acţiunea arendaşului prin care se tinde la prelungirea contractului de arendă cât şi ce­ rerea reconvenţională a proprietarului, prin care se ce­ re resilierea unui contract, sunt introduse şi judecate conform dreptului comun, sentinţa tribunalului pronun­ ţată asupra lor este supusă termenelor de reformare prevăztite de procedura civilă, şi nu se poate admite două termene de apel contra aceleeaşi sentinţe, unul cel prevăzut de procedura civilă şi altul cel prevăzut de le­ gea specială usupra drepturilor proprietarilor.

Ast-fel în acest caz, termenul de apel va fi de 2 luni de la comunicare, conform art. 318 proc. civ. ear nu de o lună de la pronunţare conform art. 21 din legea proprietarilor. (V. Dr. No. 43. D. Cur. Cas. S. I. No. 187J905).

Cate era speţa? Se cerea resilierea unui contract, prin urmare un caz care nu se putea judeca după legea

-

proprietarilor, ci după dreptul comun şi curtea stabi­ leşte că şi termenele vor fi cele din dreptul comun, nu Cele din art. 21. ,, Considerând, zice aceeaşi Curte, că ast-fel fiind art. din legea proprietarilor nu sunt aplicabile 19, 20 şi 21 de fond, numai prin violarea art. în specie şi curtea judecat că apelul recurenţilor cu pri318 proc. civilă, a cel prescris de vire la cererea lor «convenţională, era citat al legei proprietardor . art. 21 sus 01 T la 30 Martie 903, relativă la drepturile 2) Legea de la din contractele de închiriere sau proprietarilor, resultand din contrac ei ^ ^

pe cale ordinară S‘ din ziua%rotermenul de apel este redus la oposiţiune. nunţârei, ear decisiunea c“.rte f.^ţoare la proDisposiţiunile din citatul ar i blicărei legei, chiar cedură, ele se aplică dm moment”'jfJor îudefâtoreşti, la afacerile pendinte inamt drepturi câştifâră ca părţile să poată mv0“ cay. D[. NoP 6|904). gate pentru ele. (Cois. HI Se cerea plată lde . chirie, şi propieOare era speţa ? sumară, ci dreptul comun în basa tarul nu luase calea adică când de şi puteai să r te juart. 20. Chiar atunci, totuşi ai voit safn ]udedeci după legea proprietarilor, hotârârea va fi cat după dreptul comun, ch,ar^ ^ fără oposiţie şi cu apel ^ ^ , Sz5ll8sy a „Având în vedere, zice "le Bediţeanu spre a fi conchemat în judecata pe , 3150 jej ca chine a demnat să-i plătească suma de unor prăvălii..." propt ietarilor e aplicabilă Având în vedere că Jeg

în specie, de oare-ce acţiunea este intentată de Szollosy în calitate de proprietar şi are de obiect plata chiriei, drept care resultă pentru dânsul din contractul de în­ chiriere. (Considerentele decisiunei de mai sus, 288/5, V. Dr. 6j904 pag. 45).

1 Deci o acţiune intentată în basa legei proprietarilor şi deci hotărârea fără oposiţie, executorie şi cu apel in termen scurt.

In acelaşi sens. Cas. I. 81|905 V. Cur. Jud. 56|905 pag. 445. Se cerea reparaţiuni pentru d^gradaţiuni deci era caşul prevăzut de art. / al legei proprietarilor.

3) Din disposiţiunile combinate ale ari. 1, 3, 19, 20 şi 21 din legea asupra drepturilor proprietarilor, resultă că pentru realisarca tutulor drepturilor cari isvorăsc din contractele de închiriere sau arendare, atât proprietarul cât şi locatarul pot usa de căile somare prescrise de această lege, dacă vor voi să aleagă aceste căi, ele fi­ ind căi facultative şi de favoare pentru proprietari şi locatari, dar prin aceasta nu li s au închis căile ordi­ nare de drept comun pe cari le pot exercita după ale­ gere pentru a-şi valorifica drepturile lor. (Cas. I. 187 5 V. Dr. No. 43|905).

In resumat: Pentru un caz isvorât din legea proprie­ tarilor, sau ei calea sumară cu termenele prevăzute la art. 6, sau e'. calea ordinară cu termenele art. 21.

Pentru cazurile cari isvorăsc din dreptul comun, nu vei putea lua de cât calea acestui drept, cu termenele lui.

Art. 22. Se pot urmări pentru plata chiriei, ca creanţa privilegiata, în rangul stabilit ele codul civil, lefurile funcţionarilor civili, mili­ tari şi eclisiastici ai Statului, judeţelor comu­ nelor şi. ori-căror alte instituţiuni publice sau

\

\

— 51 — private, pensiunile .şi recompensele naţionale, precum şi or-ce altă creanţă alimentară, pâ­ nă la a treia parte. (Art. 409 pr. civ.)

'

.

Art. 409 pr. civ. (modificat prin legea din 29 Main 1905). Pensiunile de retragere, recompensele naţionale, lefile şi diurnele: ale eclisiasticilor şi tutulor funcţiona­ rilor plătiţi de stat, district, comună şi instituţiunile de bine-facere ale căror bugete se votează de cameră, nu se pot cede nici în total, nici în parte.

Ele nu se pot urmări de cât până la o treime pentru datorii către stat, penalităţi prevăzute de lege pentru chi­ rii şi creanţe alimentare, precum şi pent u creanţele pnvelegiate prevăzute de art. 1729 codul civil; pana la jumătate în ce priveşte plata dotei legitimei soţii, precum şi alimentele acordate de lege soţiei, copiilor şi as­ cendenţilor. . , .

Cesionarii de pensiuni, cu titluri anterioare legei e a 1 Martie 1881, pot cere restituirea capitalului numără , cu a lui legală dobândă, şi obţine despăgubirea lor prin urmărirea până la o treime a pensiei.

Indemnisaţiunile de chirie ce se acorda unor un ţi ^ nari, precum sunt aceia ai căilor ferate, sunt nem mai ibile şi necesibile în mod absolut. . . .

Ele se pot însă urmări şi cede în total chiria datorită, pentru semestrul la care acele îndemni, saţiuni sunt aferente.

Pentru a garanta şi mai mult pe propietar contra ne platnicilor chiriaşi, legiuitorul le-a dat dreptul a urmări cu privilegiu în rangul stabilit de codul civi, a reia parte din lefurile funcţionarilor.

Spre deosebire de art. 409 pr. civ., Pe" ™ . . poate urmări şi leafa funcţionarilor instl ari si vate; asemenea după legea de faţă se poa e or-ce altă creanţă alimentară.

*

_- 52 — Jurisprudeule. 1. Leafa chiriaşului poate fi urmărită conform art. 22 din legea proprietarilor, ,n folosul pro­ prietarului imobilului închiriat, chiar m caz când creanţa acestui proprietar ar fi luat naştere înaintea punere, in vigoare a legei din 30 Martie 903; ş. aceasta pentru motivul ca legea citată nu înfiinţează un privilegiu in folosul proprietarului creditor, ci repune cu anume res­ tricţii, în comerţ, un bun pe care art. 409 pr. c.v .1 scosese din comerţ (Trib. laşi. S. No. 3S8|903, V. Cur. Jttd. No. 251904).

2) Legiuitorul prin art. 22 din legea proprietarilor creând disposiţiuni de drept, ear nu de procedură propriu zisă, pe de altă parte neprevăzand in mod expres re­ troactivitatea dreptului creat prin art. 22 din legea pro­ prietarilor, de aci resultă că pentru creanţele de chirie exigibile anterior punerei în aplicare a legei proprieta­ rilor, nu se poate efectua poprire pe o pet isiune cuvenită unei persoane. (Jud. Severin No. 1253|905, V. Cur. Jud. 611905).

1 3) Principiul neretroactivităţei legilor are de scop de n garanta pastrarea drepturilor câştigate, resultând din voinţa omului, sau din beneficiul legei. In cât priveşte beneficiile legei, ele nu trec în categoria de drepturi câş­ tigate de cât după îndeplinirea faptelor sau condiţiunilor la cari ele sunt subordonate, ear până la realisarea acestor condiţiuni, ele rămân simple espectative ce pot fi micşorate sau nimicite prin legi ulterioare.

Ast-fel, leafa funcţionarului fiind subordonată condiţiunei prestărei serviciilor, ea nu devine un drept de cât după îndeplinirea serviciului şi prin urmare, o asemenea leafă poate fi urmărită pentru creanţa de chirie in vir­ tutea legei din 1903, o creanţă născută înainte de promul­ garea acestei legi, fără ca prin aceasta să se violeze principiul neretroactivităţei legilor. (Cas. S. 1. 268/5. V. Cur. Jud. No. 44/905.

Art. 23. Domiciliile determinate prin aceasta

\

_ 53 —

lcgo, nu sc pot schimba, şi sunt obligatorii atât pentru judecarea contestaţiunilor, cât şi pentru judecăţile prevăzute de art. 19 şi 20.

Am văzut câ în art. 4 legiuitorul a prescris obligaţiunea alegerei de domiciliu sub pedeapsă de nulitate.

In art 23 explică că aceeaşi obligaţie se menţine şi în caşurile art. 19 sau 20 adică când locatarul face ac­ ţiune ordinara în daune, sau când proprietarul reclamă în baza dreptului comun. încă o probă că legiuitorul a înţeles prin art. 20, a se referi numai la caşurile în care te poţi judeca după această lege, e că, ca şi în art. 4, obligă pe proprietar c-şi face alegere de domiciliu; obligaţie care nu e im­ pusă când se judecă în basa dreptului comun, cac. art.

23 vorbesce numai de art. 19 şi 20 şi nu se poate in­ terpreta pe cale de extensiune o lege specia a cum gea de faţă. executare făcute în virAl't. 24. Cererile de fatu tea art. 1 şi 2 din presanta ege vor 9fi ^ cute pe timbrul ^"^^dr-esate judecătolegea timbrului când de art. 23, at1' 2 pe£ Jl adresate preşedintelui tri­ bunalului. Pentru toate cele-alte acte se aplica legea timbrului.

Vezi observ. I de sub art. 2.

Asupra acestui art * M Cele-lalte disposiţiuni ale codului • A, lului de procedură civilă, codului co-

F r i - 54 —. catarului, nemodificate prin legea de faţă, ră­ mân în fiitifă.

Legea de faţă e o lege specială care abrogă dreptul comun, numai întru cât s'a derogat de la el. E o lege excepţională şi deci de strictă interpretare.

Observ. Acum când am terminat studiul acestei legi, mai rămâne o întrebare: are ea efecl retroactiv ?

In senat d. Leon Saclielarie a ridicat această chesti­ une, la care a răspuns d, raportor Nacn următoarele : „Legea de faţă nu atinge întru nimic procedura în procesele ordinare; procesele ordinare vor începe îna­ inte după procedura dreptului comun. Dacă însă vre-unul din proprietari vor voi să uzeze de legea de faţă, nu are de cât să se desiste de la procesul deja inten­ tat şi să ia calea legei de faţă, altminteri, va rămânea să urmeze pe calea dreptului comun“. (Mon. of. D. P. din I Iul 903 pag. 425).

Acest răspuns a fost confirmat şi de d. Ministru Stoicescu.

\

î l

1