Mărturisiri silite_Al.Tzigara-Samurcaș

t

/

' ^

*: - aî

AL. TZlGARA-SAMURCAŞ FOST

REPREZENTANT AL CASEI REGALE ŞI AL DOMENIILOR COROANEI ŞI PREFECT AL POLIŢIEI ORAŞULUI BUCUREŞTI SUB OCUPAŢIE

MĂRTURISIRI SI-LI-TE

t

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „CONVORBIRI LITERARE" 17, Strada Câmpliieami, 17

1920 / /s

A

o

AL. TZIGARA-SAMURCAŞ FOST REPREZENTANT AX CASEI REGALE ŞI AL DOMENIILOR COROANEI

» f ■

’ (^(pOCŞ/JNi^ .

L,

■a

BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „CONVORBIRI LITERARE* 47, Strada Câmpincanu, 17

'\

1920

- •'

.

.

— 4 —

neplăcerile ce li s’ar ivi în cale. Căci fără sacrificarea unor avantagii materiale, nici progresul, în genere, şi nici menţinerea neştirbită a autorităţii individuale, în deosebi, nu sunt posibile.

Jar lipsită de un asemenea ideal şi fără de lupta ce suntem nevoiţi a duce în urmărirea unor atari nă­ zuinţe, care singure ne mai ridică d’asupra banalităţii zilnice şi a materialismului copleşitor, viaţa nici n'ar merita să fie trăită.

Martie, 1020.

/

■t.L

>

INTRODUCERE Sfârşitul crizei universitare. D. At/ianasiu victima «ră­ tăcirilor sale naţionale». Răspunsul în vederea viitorului. Mulţumirile datorite. Provocarea pledoa­ rii pro domo. Mulţumirea sufletească a împlinirii datoriei. in iine., după' frământări sterile de mai bine de un an, se lămureşte şi aşa zisa criză universitară. Atmos­ fera de calomnie şi delaţiune, .întreţinută de însuşi rostul rector al Universităţii, a fost înlăturată prin demisionarea forţată a acestuia. Ultima înscenare pusă la cale de d-1 I. Athanasiu, prin publicarea pretinselor sale «Rătăciri naţionale», s’a întors în potriva sa, copieşîfidu-1' sub propria-i infamie. Împărtăşind legitima mulţumire generală, produsă de energica şi salutara măsură a ministrului 1. Borcea, ei însuşi profesor universitar, care l-a silit să se re­ tragă pe rectorul calomniator, nu mă pot totuşi îm­ piedica de a exprima- acestui diii urmă recunoştinţa mea pentru ultima sa publicaţie. A adus printr’aceasta cel mai real serviciu nu numai cauzei universitare, dar şi mie., în deosebi. Păstrând taina, sub care până aci se insinuau pretinsele sale acuzaţiuni, s’ar fi putut în­ treţine mai departe îndoiala, ce stăpânea pe cei mai

____ - ^ -

______

puţin iniţiaţi asupra adevăratei stări a chestiunii. Prin destăinuirea, însă, a mult trâmbiţatelor sale învinuiri, nedumerirea, chiar pentru cei mai sceptici, este acum exclusă: în faţa aşa ziselor dovezi, oricine se convinge de absoluta lor netemeinicie. In locul celor vizaţi, acu­ zatorul însuşi se condamnă prin uşurinţa formulării unor învinuiri pe cât de grave, pe atât de nefundate.

Orbit de patimă şi stăpânit de o ură pe care nici chiar simţul ridicolului, dacă nu al adevărului, nu a înfrânat-o, ex-rectorul s’a discalificat singur. In locul omului de ştiinţă, căruia i se putea presupune cel puţin probitatea afirmărilor şi obiectivitatea judecăţii, accen­ tuate în cazul de faţă şi prin răspunderea morală a celei mai înalte demnităţi universitare, ne-a apărut în a sa brutală goliciune seminaristul dezertor şi devenit veterinar, rămas neapt şi nepregătit pentru situaţia în care s’a trezit numai prin îngăduinţa mediului am­ biant. Moralizatorul rector s’a dovedit astfel a fi un simplu calomniator, de oarece nu a adus nici o do­ vadă în susţinerea acuzaţiunilor sale. Suprema autori­ tate şcolară, din potrivă, a recunoscut absoluta mea nevinovăţie, comunicând-o rectorului printr’o adresă oficială ce a precedat înlăturarea sa.

Prin această hotărîre oficială, incidentul ar fi fost considerat închis din parte-mi. Fostul rector a găsit însă oportun să eternizeze odioasa sa acţiune printr’o broşură, care nu putea să rămână fără răspuns. Mul­ ţumesc dar d-lui Athanasiu că a provocat următoarele mărturisiri silite, cari altminteri n’ar fi fost date pu­ blicităţii. Căci, deşi, încă dela începutul campaniei şi în vederea vreunei judecăţi ce nu s’a ivit, alcătuisem un voluminos dosar al activităţii mele sub ocupaţia duşmană, totuşi, despreţuind vehemenţa atacurilor, m’am abţinut dela orice publicaţie, judecând inoportună dis-

— 7 — ‘■'v

ctiţla unor chestiuni personale în măreţele momente ale consolidării României Mari. Din memoriul, cu do­ cumente şi scrisori originale, depus, într’unul din exem­ plare, spre siguranţă, Ia o instituţie publică, voiu re­ produce, Ia nevoie, pasagiile referitoare drept răspuns Ia eventualele acuzaţii semnate ce mi s’ar mai aduce. intru cât mă priveşte, şi acum aşi fi lăsat nerele­ vate alegaţittnile calomnioase ale ex-rectorului, con­ vins fiind că faţă de contimporanii mei nu am nevoe de vre-o justificare, considerând rectificările date Ia fimp ca suficiente. Mai ales că chiar cei mai fanatici au sfârşit .prin a-şi da seama cât de artificială era cam- ' pania împotriva celor rămaşi la datorie în teritoriul ocupat. Adevărul, impunându-se singur, m'a scutit de a mai aduce vre-o probă pentru susţinerea bunei-credinţe, ce mi-a fost recunoscută şi de cei mai severi dar cinstiţi moralizatori publici, după ce oficial nu-mi fusese nici odată suspectată l).

Răspunsul de faţă îl datoresc în- primul rând res­ pectului ce am pentru adevăr, apoi copiilor mei şi posterităţii, când nu se va mai' şti cine a fost acel om mediocru, care a funcţionat ca rector în anul chiar al realizării idealului naţional. Atunci, judecându-se . autorul după demnitatea ce a ocupat, se va putea atri­ bui oare-care crezare celor ce a publicat acum. Spre • 1) In -zadar insînuă ex-rectorul în a sa broşură, la pag.

33, că „Curtea Marţială cercetează activitatea" mea. Pen­ tru a clarifica situaţia, am provocat eu însumi o jude­ cată', reclamând Curţii marţiale pe Colonelul Brociner. Curtea însă şi-a declinat competinţa, după cum se va arăta mai Ia vale. In afară de aceasta, am mai fost deseori citat ca martor sau informator în faţa instanţelor militare, niciodată însă ca inculpat, sau în vre-o cauză proprie. Dimpotrivă, prin depu­ nerile mele, veşnic dovedite ca întemeiate, am salvat pe mulţi din cei chemaţi pe nedrept în faţa justiţiei militare.

— 8 —

a nu lăsa să se perpetueze neadevărul şi pe urmaşii mei dezarmaţi în faţa acelora cari, eventual, le-ar opune infamia rectorală, m’am crezut dator a consemna, în rândurile ce urinează, spulberarea calomniilor de azi, în vederea unor desbateri viitoare.

Cadrul mai larg dat expunerilor se explică prin intenţiunea ca ele să poată fi lesne judecate şi de aceia, cărora le vor lipsi unele amănunte, azi curente tuturor. Faţă de insistenţa perfidă de a mi se nega orice activitate patriotică, nu numai din timpul ocu­ paţiei dar şi înainte, m’am văzut silit să enumăr unele fapte, dovedind din contră propaganda naţională ce am făcut, în marginile specialităţii mele bine înţeles. Am eşit astfel din rezerva ce-mi impusesem în întrebuinţarea pledărilor pro-domo, de cari acum, pentru întâia dar şi ultima dată, mă voi fi servit. Iar dacă, în răstur­ narea acuzaţiunilor, am fost nevoit a da în vileag fal­ sificările şi alte mijloace condamnabile de care au uzat protivnicii mei, acestora numai le incumbă în­ treaga răspundere a lipsei de cruţare de care a tre­ buit să uzez. Fiind aşa de neleal provocat, trebuia să mi se acorde, fără rezerve, şi exercitarea dreptului de legitimă apărare în care mă aflam. Insinuările cele mai răutăcioase le-am îndurat, mai bine de un an, cu indignarea în suflet, fără însă a.jnă disculpa sau a mă plânge şi fără a şovăi, având credinţa neclintită în triumful adevărului. Nici acum nu aşi fi consemnat biruinţa dreptăţii, dacă nu mi-ar fi stat în cale tipă­ ritura fostului rector.

Inconştienţa şi reaua sa credinţă m’au servit — cum şi era în firea lucrurilor — pe mine: nereuşind, după investigaţii aşa de minuţioase chiar, să aducă alte âcuzaţiuni decât cele din raport, d-I Athanasiu mi-a liberat, fără să vrea, cel mai favorabil testimoniu.

m

— 9 —

Prin precizările aduse se distrug dela sine bănuelile de «înaltă trădare» ce a lăsat să planeze asupra celor pe nedrept învinuiţi. Mi se face chiar cinstea de a fi citat alături de un P. Carp, T. Maiorescu şi 1. Bogdan, pentru a enumera numai pe cei dispăruţi - din lista neagră a magnificului rector. De când însă partidul politic, căruia d-sa este infeodat, a clasat chiar şi pe generalul Averescu printre trădători, asemenea epi­ tete nu mai pot fi ofensătoare. Ele nu mă. mai pot atinge, după ce zeci de ani, în şir, m’arn bucurat de prietenia unui Nicolae Filipescu, de pildă, care nu îngăduia în jurul său decât pe aceia ale căror sen­ timente patriotice nu puteau fi suspectate, şi pe cari îi ştia curaţi cu gândul şi cu fapta.

Pentru bunele servicii aduse de broşura d-lui Atlianasiu, îi reînoesc-deci mulţumirile mele, ţinând să mă achit pe deplin faţă de adversar, oricât de necurate i-au fost intenţiunile publicaţiei. Mai am speranţa că, odată cu înlăturarea d-salc de la rectorat, se va fi prăbuşit şi nevrednicul sistem reprezentat de dânsul şi care n'ar mai trebui tolerat faţă de noile aspiraţiuni, ce ne însufleţesc.

A fi contribuit întrucâtva la premenirea sufletească de toţi dorită, va fi o primă mulţumire ce voiu re­ simţi din punct de vedere al interesului general, ce trebue să motiveze şi să călăuzească orice acţiune, chiar personală. Din atari consideraţii, făcând bilanţul suferinţelor şi mulţumirilor, mă aleg deocamdată cu speranţa unor vremuri mai bune, când, patimile fiind liniştite, fiecare va fi judecat numai după faptele şi statornicia convingerilor sale. Recunoştinţa obştească va ti atunci neprecupeţită acelora cari nu s’au îndepărtat dela calea dreaptă a îndeplinirii datoriei către patrie, oricât de spinoasă a fost. Ln această aşteptare, mă

V '

— 10 —

măgulesc cu satisfacţia că mi-a fost dat şi mie să ajut, într’o oarecare măsură, la alinarea suferinţelor semenilor mei, în împrejurările fatale prin care am trecut. Şi această mulţumire sufletească nimeni nu o poate turbura. Prea numeroşii martori ai devota­ mentului patriotic, de care am dat dovadă sub ocu­ paţie, mă susţin prin a lor simpatie ; iar pe puţinii detractori, pe cari nici aceste mărturisiri nu-i vor fi luminat, îi dispreţuesc mai departe, păstrând conş­ tiinţa împăcată a împlinii ei faptei bune, pe care în a lor micime de suflet ei nici nu o pot aprecia. Regret numai vremea ce ani fost silit să sacrific, răspun- * zându-le. Căci e aşa de scurtă viaţa şi aşa de enormă sarcina de datorii pozitive, ce fiecăruia ne incumbă, în cât nu ar mai trebui spulberată activitatea şi prin respingerea unor asemenea uricioase atacuri, ca acele ce mi-a fost dat să îndur pe nedrept, după cum va constata orice nepărtinitor din următoarele expîîneri..

ÂCUZAŢIUNEA

şî acuzatorul

Pseudo eroii-civili transformaţi în moralizatori. *Nos egares» ai d-lui Athanasia, Neîntemeerea calom­ niilor sale. Perfidia procedeelor. Nebacalaureatul seminarist ajuns rector. Lipsa de idei a labo.rantului miop. Lovitura veterinarului. /-Suferinţele războiului fiind de toţi îndurate, firesc

ar fi fost pa şi de înfăptuirea României-Mari cu toţii să ne mândrim şj bucurăm deopotrivă. Printr’o psi­ hoză specială, consecinţă a războiului, însă, în loc de unirea sufletească a tuturor, am asistat la cea mai ne­ explicabilă ură ancelor întorşi din Moldova faţă de cei lăsaţi la datorie în teritoriul ocupat. In loc de muncă spre consolidarea idealului realizat, au urmat desbinâri ş[ învrăjbiri.

Intransigenţi s’au arătat mai ales acei pe cari unele întâmplări fericite, iar nici de cum meritele sau ser­ viciile lor personale, îi aninaseră de carul triumfului armatei victorioase. Grijulivi de a nu-şi pierde din aureola aşa de ieftin dobândită, şi închipuindu-şi a avea singuri monopolul patriotismului, mulţi din cei în­ torşi din Moldova au căutat să se ilustreze prin ata­ curile cele mai acerbe împotriva acelora cari, pe alte căi, au servit ţara mai cu folos decât ei. Printre aceştia

12 —

se aflau mai ales aşa zişii eroi-civili, spre deo.v.-oire de adevăraţii făuritori ai României-Mari. Falşii eroi nici meritul nu-1 au de a fi dus cel puţin răspunderea grelelor împrejurări prin care ne-a fost dat să trecem. Aducând Omagiul de adâncă recunoştinţă eroicului ostaş român, se cuvine să înfierăm pe aceşti uzurpători improvizaţi.

Ieşiţi la suprafaţă după ce orice pericol a fost înlăturat, x aceşti pretinşi bravi, ignoraţi până azi, asurzesc lumea cu exuberanţa bolnăvicioasă a patriotismului iGr. con­ damnând pe cei cari nu fac parte din a lor ■franc­ masonerie. Sindicaţi între dânşii şi exploatând jertfele ce alţii au adus şi la care ei s’au ferit să participe în vremurile de restrişte, ei distribue astăzi brevete de patriotism, inconştienţi de rolul odios ce-1 joacă. Cei mai mulţi în complectă necunoştinţă a celor petrecute în ţara pe care, în momentele cele mai fatale, s'aii grăbit să o părăsească, absorbiţi numai de preocuparea salvării persoanei lor, critică pe cei râmaşi locului, dând uitări învrăjbirile [ordin Moldova. A se fi pus în sigu­ ranţă prin pribegii adesea aventuroase, dar totdeauna benevole, este pentru ei mult mai demn decât de a fi sfidat pericolele necunoscutului, rezervate celor râmaşi neclintiţi la postul de încredere. Printr’o particulară interpretare, intensitatea patriotismului este pentru unii din ei nu în raport cu faptele săvârşite, ci în funcţia distanţei ce despărţea pe Români de patria lor in peire. Şi deoarece, după aceştia, cei cari fără altă vină decât de a fi rămas locului sunt chiar trădători, ar urma ca aceia, pe cari propriile lor mijloace băneşti sau favoarea' mai largă a cecurilor oficiale i-a ajutat să fugă peste mări şi ţări, să fie mai buni patrioţi decât cei cari n’au răzbit decât până prin Rusia, cecurile nefiind la înăl­ ţimea fricei de care erau animaţi. Spre a acoperi ru­ şinea fugii lor de care, în momente lucide, ei singuri

— 13 —

trebue să fie conştienţi, pseudo-eroii-civili caută să în­ duioşeze publicul, veşnic îngăduitor, prin lamentaţiile pribegiei lor. Cei mai cinici, din această nouă speţă a cetăţenilor veşnic revoltaţi, au căutat să fie şi mai ca­ tegorici, decretând pur şi simplu anihilarea tuturor ace­ lora cari, neimitându-i pe ei, au îndrăznit să ţie piept inamicului, rămânând pe loc. Pentru asemenea «trădă­ tori* nu mai era loc în România-Mare, ai cărei demni cetăţeni ei singuri se pretind.

Exceptând pe şefii politici rămaşi sub ocupaţie, am fost cel mai urmărit dintre cei lăsaţi în Capitală cu ordin şi cu înalte însărcinări.

De nenumăratele atacuri ale aşa zişilor eroii-civili nu va fi însă deocamdată vorba aci. Căci deşi păs­ trând, ca specific document al acestor timpuri, dosarul hazliu al invectivelor, de astădată mă voi mărgini a răspunde numai aserţiunilor cuprinse în menţionata bro­ şură a d-lui Athariasiu. D-sale îi revine dealtfel, de drept, onoarea întâietăţii printre acei eroii-civili, deoarece încă dela Iaşi inaugurase campania de ponegrire a celor din Bucureşti, prin articolul său «Nos egares», apărut în «Independance Roumaine» din 16 Martie 1917, reprodus şi în broşura sa de acum. Cu pretenţie de a introduce metodele ştiinţifice şi în polemică, exrectorul şubdivide pe cei «rătăciţi» în mai multe ca­ tegorii. In primul grup sunt profesorii originari din Transilvania şi Bucovina, (între cari, din ignoranţă, ci­ tează şi pe Maiorescu), cari «fraternizează cu călăul secular al neamului», «car il n’y a pas â dire: ils ont mis le poignard dans la main assassine du Magyar» !

Pentru această «haute trahison» speră că vor fi ju­ decaţi şi condamnaţi.

In a doua categorie, «a înalţilor funcţionari civili» , mă văd trecut şi eu, sub următoarea acuzaţie dublă :

*

jj

— 14

«en restant dans Ies territoires occupes et se mettant au service de l’ennemi ils ont etabli la preuve com­ plete (sic) qu’ils avaient agi, meme avant en sa faveur: iis ont donc miserablement trahi leur patrie ei ils en rendront compte assuremeiit, devant la meme justice, le jour des responsabilii».

Aceste «probe desăvârşite» ex-rectorul le obţinuse, probabil, numai din svonurile răspândite, căci altfel nu a avut de unde să le culeagă Ia acea dată, când eram aşa de izolaţi unii de alţii. Pentru un şef de laborator, {mut să nu dea crezământ decât adevă­ rurilor pipăibile, ne apare dela început cam prea de tot uşuratecâ procedarea d-lui profesor. Dar nici din . alt punct de vedere,* acuzarea contra mea nu se sus­ ţine. In acelaş articol, însuş autorul aprobă pe toţi aceia cari, deşi având înainte idei contrarii războiului, «s’au înclinat înaintea voinţei naţiunii». Eu n’am avut şi n’am exprimat idei contrarii curentului politic oficial ; dar, chiar în cazul când d-sa ar fi bănuit că le-am avut 9, deoarece m’am pus imediat la dispoziţia armatei, cred că, în -loc de blam, meritam dimpotrivă a fi trecut de d-sa printre cei, pe care îi consideră ca «bona Roumains qui ont pu trouver en eux la force de volonte suffisante pour faire le sacrifice de leurs opinions dans Pinteret supreme de la Patrie».

Condamnarea mea pentru lipsă de patriotism apare şi mai stranie faţă de «călduroasele mulţumiri», ce 1) Camera deputaţilor, în ultima sesiune, prin aclamaţii, a absolvit pe fruntaşii Ardeleni, cari fusese acuzaţi că pri» manifeste şi declaraţii scrise sau prin discursuri în Parla­ mentul ungar se pronunţaseră contra regatului român. După aceasta, nu c şi mai ridicolă acuzarea acelora care n’au apu» şi nici n'au scris vreodată un cuvânt contra patriei lor ?

— 15 —

Ministrul de Războiu, d-1 Vintilă Brătianu, îmi exprimă la 6 Oct. 1916 «pentru 'devotamentul şi râvna ce şi de astă dată am depus în serviciul patriei». După ase­ menea consfinţiri oficiale ale purtărei mele în campa­ nie, de care d. Athanasiu luase cunoştinţă printr’o comunicare a mea către d-sa, mai era oare în drept d-sa să stăruiască^a mă prenumăra, în broşura sa, printre cei rătăciţi ?

Ca mulţi alţii dintre cei vizaţi de ex-rect.orul, am crezut şi eu că buna sa credinţă i-a fost surprinsă la Iaşi, într’un moment de uitare a scrupulelor omului de ştiinţă.şi de contaminare dela o anumită atmosferă gazetărească, meserie in care era încă novice. Speram că, în urma cercetărilor făcute la faţa locului, va reveni asupra primelor sale impresii şi a regretabilelor exa­ gerări stilistice. Faptul de a-mi fi trimis dela Recto­ ratul Universităţii adresa Nr. 296, din 19 Dec. 1918, prin care, sub proprie semnătură, relua normalele relaţii cu directorul Fundaţiunii, mă întărea în această cre­ dinţă. Neţinând însă seamă de acest avans, am con­ siderat ca o laşitate din parte-mi de a da uitării ofensa adusă şi a consimţi la reluarea relaţiilor, fără a fi clarificat prealabil situaţia. Deaceea, îndată ce am fost restabilit după boala, ce m’a reţinut în casă mai bine de o lună, am adresat Rectorului Universităţii, la 12 Ian. 1919, o scrisoare particulară, reprodusă în între­ gime şi în broşura sa (pag. 39—41).

Scrisoarea, prin care dam în scurt unele explicaţii asupra rămânerii mele în Capitală şi a activităţii de aci, se termină astfel: «Ştiindu-mă absolut nevinovat de acuzaţiunile din citatul D-v. articol şi considerând aserţiunile D-v. neîntemeiate ca o gravă ofensă ce mi se aduce nu numai ca Director ai Fundaţiunii, dar şi ca Profesor, aştept dela spiritul D-v. de dreptate şi

— 16 —

sentimentele de lealitate ca să reveniţi asupra artico­ lului publicat. In caz contrar, îmi va rămânea liberă calea prin care singur să-mi caut satisfacţia ce mi se cuvine, neputându-mă lăsa sub gravele acuzaţiuiii, ce în mod gratuit mi-aţî adus».

Neprimind niciun răspuns, am reprodus scrisoarea sub titlul de «Răspuns calomniatorilor în Steagul din 7/20 Febr. 1919, însoţind-o de următoarele expli­ caţii: «Am lăsat să se scurgă atâta timp dela remi­ terea scrisorii, fără însă ca d-1 Rector să fi produs dovezile, ce de altfel trebuia să fi posedat înainte chiar de a fi formulat acuzarea sa. Tăcerea însăşi, prin care caută să se sustragă dela orice răspundere, îl condamnă şi las Ia aprecierea oamenilor de onoare • caracterizarea purtării d-Iui Athanasiu».

In locul fostului rector, care şi de astă dată a pre­ ferat tăcerea prudentă, mi s’a replicat prin Viitorul din 8 Febr. pretinzând că scrisoarea mea «nu face decât să confirme rolul odios jucat sub ocupaţie»! In schimb însă, în seara de 23 Febr. fui împiedicat a continuă la Fundaţia Carol cursurile universitare, ce ţineam dela începutul anului şcolar fără ca până atunci să fi pro­ testat cineva. Manifestanţii erau studenţi dela Şcoaia veterinară, dintre cari unii încă în uniformă, precum şi un ziarist, care nici nu eră student. Campania împotriva mea eră astfel inaugurată. Prin -această pretinsă manifestare studenţească, rectorul de- atunci voia să dovedească imposibilitatea în care mă găseam de a mai funcţionâ ca profesor, pretinzând excluderea mea din învăţământ. La Fundaţie d-sa refuză să sub­ scrie actele alături de mine, invocând neputinţa de a avea relaţii cu un trădător. înainte însă de a-I fi tratat de calomniator, acelaş domn rector găsise cu cale sa mi se adreseze dânsul, cel dintâiu şi în aceiaş calitate

— 17- —

oficiala, în care nu mai voia să mă mai recunoască apoi.

Cu privire la acelaş articol injurios din Iaşi, din 1917, d. profesor Onciul, vizat şi d-sa, a protestat ,în şedinţa consiliului universitar din 14 Iulie 1919, «taxând de calomnioase afirmaţiile» rectorului (v. bro. şura acestuia p. 1). In acea şedinţă rectorul, deşi prezent la executarea sa din partea d-lui Onciul, nu a protestat, preferind, conform obiceiului, să nu răs­ pundă. In Nocmbrie trecut numai, d-sa a venit «să se explice» prin raportul, ce constitue broşura de care ne ocupăm, infr’insa acuzaţiile ce mi se aduc sunt consemnate sub rubrici pedante dela A (cu 5 sub­ diviziuni) până Ia D (p. 33—41). La loate aceste ca­ pete de acuzaţie se ra răspunde mai la vale. Ţin însă să pun în evidenţă metoda perfidă, de care. a. Athanasiu se serveşte. In articolul său «Nos'’egares», sunt acuzat de a fi «trădat mizerabil patria», pe când în rechizitorul de la sfârşitul broşurii nici nu se po­ meneşte de «trădare», enumerându-se numai o serie de aşa zise «ordine de fapte», a căror lipsă de seriozi­ tate se va vedea îndată. Nu numai termenii îi schimbă, dar şi citaţiile le trunchiază, după plac, sau le falsi­ fică chiar, după cum se va arăta. înainte de a trece la refutarea aşa ziselor dovezi, e de interes a se examina şi autoritatea morală a celui, care cu atâta emfază îşi asumă dreptul de a cerceta activitatea nu numai a unor colegi de univer­ sitate, dar şi a unor personalităţi ca P. Carp. T. Maiorescu, A. Marghiloman, C. Arion, Gr. Antipa, CStereK ş. a.'

Chiar înainte de a cunoaşte ceva despre studiile ce a făcut, văzând numai felul său de a argumenta, eşti izbit de lipsa de cultură a acestui spirit fanatic şi îngust. Cercetând însă mai de aproape trecutul d-lui 2

—

-

-

■V

Athanasiu, constatăm, spre marea surprinderea tuturor, că fostul rector nu a căpătat nici elementele culturii generale ce o dă liceul, căci d-sa nu are decât absol­ venţa a patru clase de seminar inferior; cu acestea a trecut la vechea noastră şcoală veterinară, nedependentă încă pe atunci de învăţământul superior.

Absolvind acea şcoală şi nereuşinc! la concursul de medic veterinar al Capitalei, d-sa a plecat în streinătate, specializându-se în lucrări de laborator asupra animalelor. Întors în ţară, a ocupat chiar un post în serviciul zootechnic şi o catedră la şcoala veterinară, pe care o' păstrează şi azi. Dar la medicii veterinari, care nu au dezertat de la specialitatea lor, d. Ath. nu se bucură de un bun renume. Dovadă că în alcă­ tuirea «Comitetului asociaţiei generale a medicilor veterinari» din anul curent, d-sa nu e de cât membru, fiind exclus dela onorurile prezidenţiei sau altele. La moartea profesorului Vitzu, în lipsă de alt candidat, fu numit, în 1904, titular-al catedrei de fiziologie la Facultatea de ştiinţe. în preajma războiului, pentru a se înlătura de la rectorat personalităţi cu un caracter politic prea pronunţat, s’a ales, ca om neamestecat în politică şi presupus cel puţin imparţial, d. Athanasiu, cunoscut până atunci numai prin activitatea sa re­ strânsă de laborator. Deceptiunea fu mare, când noul ales se desvălui nu. numai ca cel mai sectar liberal, dar şi de o îngrijitoare inconsecvenţă în acţiuni. Pără­ sind studiile de până aci, nou! rector se avântă de­ odată, mânat de o progresivă şi bolnăvicioasă ambiţie, în domeniile cele mai deosebite şi mai piiţin compa­ tibile atât cu specialitatea sa, cât şi cu aşâ de insufi­ cienta sa pregătire anterioară. Astfel îl vedem întemeiând reviste şi ziare sociale şi politice, cu pretenţii de educaţie. Astăzi încă «medicul veterinar», cum este

l

— 19 —

menţionat în Anuarul oficial al Universităţii chiar, conduce revista «Renaşterea Română», ziarul «Româ­ nia Nouă3, Societatea pentru educaţia cetăţenească şi altele, şi,dirige, ca administrator general, rentabila în­ treprindere pe acţiuni «Cartea Românească». Legătura dintre toate aceste vaste cointeresări liberale cu fizio­ logia sau cu preocupările unui rector ueputăndu-se dovedi, d-sa a fost nevoit să se demită din această demnitate, cea mai puţin rentabilă de altfel pentru d-sa, din câte le avea.

In timpul războiului, d. căpitan veterinar I. Athanasiu, în loc de a se pune în serviciul efectiv al ar­ matei, contribuind la salvarea animalelor atât de ne­ cesare oştirei, sVdus în misiune la Retrograd şi până în Siberia* pentru a studia, Ia faţa locului, metoadele de uscare şi conservare a cărnei de cal. Deşi aseme­ nea cunoştinţe elementare se puteau presupune că nu mai aveau nevoe să fie întărite priri misii grase în Rusia, totuşi, cu toate sacrificiile făcute, nu ne-am ales cu nici un rezultat, din cauza neînţelegerilor ivite între căpitanul-rector şi maiorul şef al misiunii.

Bizuindu -se pe titlurile rezumate aci, d. Atlianasiu, singur între toţi universitarii, şi-a asumat marele rol de moralizator universal. In special d-sa s’a năpustit împotriva celor rămaşi sub ocupaţie. Nedându-şi seama de misiunea ce ei au-împlinit aci şi gelos de servi­ ciile aduse de ei semenilor suferinzi, contrastând într’adevăr cu inutilitatea d-sale în Moldova şi în Siberia, ex-rectorul a dus acea campanie odioasă, ce se reflec­ tează în ultima sa broşură.

Pornind dela o falsă interpretare a metodei de la­ borator, d-sa a crezut • că şi în viaţa publică e de ajuns ca să înregistreze sub diferite rubrici, cu litere

<5 '

cr»"—

— 20 —

şi cifre, câteva constatări superficiale sau de-a-dreptul false, din cele mai deosebite şi d-sale mai străine do­ menii, pentru ca, fără respect pentru personalitatea unor mari fii ai ţârii, ca Maiorescu, fără aljă preocu­ pare de întregul complex al problemelor, şi ignorant cu desăvârşire în chestiuni elementare de logică şi de cultură generală, să se încumete a da d-sa sentinţe în materie de patriotism şi a rezolva grave probleme sociologice. Astfel numai se explică hipostasele aşa de diverse, sub care apare de câtă-va vreme absol­ ventul cursului inferior de seminar ajuns apoi vete­ rinar. Lipsa de orice cultură generală şi de modestia adevăratului învăţat explică singură acea încredere ne­ măsurată, ce are în puterile sale fostul rector, ata­ când cele mai variate şi mai complicate pfobteine ale vremii — caracteristică, în toate epocele, a spiritelor mărginite şi semiculte. ' D-sa nu ştie că constatările izolate, chiar când ar fi sigure, nu au nici o importanţă când nu sunt con­ duse şi coordonate de un gând oare-care. Nu ne-am permite a-i repeta acest adevăr, banal dealtfel, dacă nu ram găsi aşa de. clar redat şi într’una din cărţile filosofice, ce trebue să-i fie cunoscută. In a sa «Introduction â Ia medecine experimentale», părintele fizio­ logiei moderne, Claude Bernard, pledează tocmai în acest sens, dovedind cât de inutile şi chiar barbare sunt, între altele, şi experienţele de laborator asupra animalelor vii, ca acele ale d-lui prof. Athanasiu. Ele sunt reprobabile chiar, atunci când nu servesc unei idei. «Dans la Science c}est Videe qui doime aux faits iear valeur et leur sigilifieation. II en est de menie dans la morale, il en est de'meme partout. Des faits identiques materiellement peuvent avoir ane significa-

— 21 —

tion morale opposee. suivant Ies idees auxquelles ils se rattachcnh zice cu adevăr, adâncul cugetător CI. Bernard.

Faţă de acestea, nedumeriţi ne întrebăm, care a fost gândul călăuzitor al medicului veterinar în ultima sa campanie «patriotică» ? După cum singur arată în al său articol dela Iaşi, s’a mulţumit ca în privinţa aşa zişilor «egares» să constate că «parmi eyx il y a lieu de distinguer plusieurs groupes», pe care, foarte se­ rios, ie numerotează şi le subdivide la infinit, pentru a-i dovedi astfel trădători. Tras la răspundere, d-sa continuă a crede, în a sa puţinătate de minte, că e de ajuns să claseze în noi «ordine de fapte», însem­ nate iarăşi cu litere şi cifre, câte-va citaţii trunchiate din ziare şi din ordine de zi, pentru ca să întărească astfel primele sale afirmări. Toată această muncă pu­ ţin intelectuală de scotocire a ziarelor de sub ocupaţie şi a dosarelor Poliţiei, nu este lipsită într’adevăr de cât numai de o idee conducătoare. Aceasta e înlocuită/in schimb, printr’o micime de suflet şi o perse-t verenţâ răutăcioasă, puţin comună la oameni.

Supunându-se cerinţelor partidului politic care-1 mo­ mise prin fâgădueli remunerătoare, d-1 Athanasiu, pă­ răsind brusc îndeletnicirile şi preocupările limitate ale vieţei sale solitare de laborator, a năzuit deodată să de­ vie arbitrul marilor probleme ale vieţei publice şi dispen­ satorul certificatelor de patriotism-. S’a dovedit cât era de nepregătit. Căci din trecerea sa prin cursul infe­ rior al seminarnlui nu i-a rămas nimic din principiile subtile ale moralt i creştine ; din practica sa de veterinar n’a fost izbit de cât de îndărătnicia caracterului unora dintre animale, fără a-şi da seamă şi de celelalte însu­ şiri ale lor; iar vivisecţiirnile din laborator, lipsite de

- — .22

de idei3), au accentuat numai, pare-se. o cruzime înăscută şi netemperată prin cultură adevărată şi fnălfare sufletească. Sub asemenea înrâuriri înjositoare se ex­ plică inferioritatea ultimei sale broşuri şi brutalitatea campaniei sale care va rămânea, spre ruşinea vremilor noastre, ca o greoaie lovitură de... veterinar anost şi îngâmfat.

I) Le chirurgie», lc physiol'ogistc ct Neron se livre cgaienient â des mutilations sur Ies Ctrcs vivants. Qu’est-cc qai Ies dlstingne encore, sinon I’idce ? CI. Bernard 1. c.

ACTIVITATEA MEA DIN TIMPUL RĂZBOIULUI La dispoziţia armatei. Pregătirea expoziţiei din Paris.

Cu armata română în Transilvania. Salvarea te­ zaurelor artistice. Mulţumirile Ministrului de Războiu V. Brătianu. Adunarea odoarelor monăstiiilor din ţară. Nefasta intervenţie a Mitropoliei Moldovei. Legalitatea procedeelor Întrebuinţate.

Principala pretinsă acuzaţiune ce-mi aduce d. Athanasiu este câ «rânianaad.în teritoriul ocupat şi servind sub inamic s’a stabilit dovada complectă că şi înainte lucrasem în favoarea duşmanului» (p. 7).

Nevoit mă văd dar a arăta, pe scurt, activitatea ce mi se suspectă aşa de tare, deşi fără nici cea mai uşoară urmă de dovezi. La ac uza ţiu ni vagi, voiu opune fapte.

Fiind veşnic călăuzit numai de interesele româneşti, care singure m’au preocupat, nu mi se poate nimic impută, nici în favoarea puterilor centrale, dar nici în de­ favoarea Antantei. In locul oricărei agitaţii, îndată după întoarcerea mea în ţară, după începerea războiului mon­ dial, prin petiţia din 11 Sept. 1914, am cerut ministrului de războia ca «deşi dispensat de serviciul militar dorind însă, ca şi în anul trecut (campania din Bulgaria), a-mi

II - 24

îndeplini datoria către patrie, a se dispune de mine ca voluntar, în caz de mobilizarea armatei, încredinfându-mi-se serviciul ce se vă crede de cuviinţă».

Isbucnirea războiului din 1914 m’a surprins pregă­ tind expoziţiunea de artă românească, ce urmă să se organizeze tocmai Ia Paris, în primăvara anului viitor, lată şi dovezile: 1. Scrisoarea din 23 Iulie 1914 a d-lui Paul Gaul-' iier: «M. Blondei m’ecrit que vous voulez bien nous faire Phonneur et le plaisir de vous occitper de l’exposition d’art roumain â Paris au printemps 1915, exposition pour laquelle mon ami Franţois Carnot a bien voulu me promettre le Pavilion de Marsan au Louvre. je ne saurais assez vous en dire in a- joie et ina reconaissance. Vous aurez du voir Fran^ois Car­ not, du reste, qui est alle en Roumanie, sur mon conseil, pour cet objet»3).

2. D-l Franqois Carnot, care, în calitate oficială de President de PUnion des arts ddcoratifs, vizitase în luna Mai într’acest scop Muzeul nostru, rămânând în­ cântat de cele văzute, în lunga sa scrisoare din 22 Iulie, conchide că se va ocupa : «de notre exposition, pour laquelle je vais ecrire â Monsieur Blondei afin de mettre tout en mouvement officiellement».

M. S- Regina precum şi Regina Elisaveta binevoind 1) Amintindu-şi de această colaborare, d. Gaulticr, în vara 1919, îmi scrie : „je regrettc beaucoup que la guerre ait empeche Ies projets que nous avions formes avec vous et M. et M-me Carnot, de se realiser; mais j’espcre bien qu'ils pourront etre repris, maintenant que la paix est revenuc". D-sa mi-a mai propus să primesc a face parte din a-sociaţia naţio­ nală „Union franţaise*, în care am fost primit apoi camem­ bru. Venind în Bucureşti, în Oct. a tr., d-sa mi-a făgăduit că va reluă planul din 1914, de îndată ce va fi posibil.

25 —

a consimţi să participe Ia expoziţie cu splendidele Lor lucrări de artă, asigurau prin augusta Lor colaborare un succes strălucit acestei prime manifestări a artei \ româneşti în capitala Franţei. in legătură cu propaganda în favoarea artei româ­ neşti în Franţa, apăruse în «Annales des Nationalites» din Paris, studiul ce mi se ceruse : «Esquise sur l’art rou-main». întreg acest număr este «consacre â l’etude de la nation rouinaine», conţinând articole ale colabo­ ratorilor români şi francezi, începând cu Charles Seignebos, N. Iorga, Al. Xenopol, Montesquiou, Densuşianu, etc. (Cf. No. 3—6, 914, din Annales, pag. 192).

In luna Mai a aceluiaşi an, în urma invitaţiunii in­ sistente a d. Octav Tăslăuaîiu, secretarul «Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului ro­ mân» din Sibiu, am ţinut o conferinţă asupra artei ro­ mâneşti, pentru care, prin scrisoarea No. 1048/914, Preşedintele Asociaţiei, d. Andrei Bârsan, îmi exprimă mulţumiri oficiale. (Cf.. Românul, din Arad, 14 Mai, 1914, şi articolul din Luceafărul No. 91, 914, pag.265).

Din Octombrie 1914 până în Februarie 1916, am fost ataşat ca secretar pe lângă văduva Regină Elisaveta. Drept consfinţire a Înaltei încrederi cu care fu­ sesem onorat, prin scrisoarea olografă dată din 9/22 Iu­ lie 915, Ia Curtea de Argeş, transcrisă la Tribunal la deschiderea testamentului, Carmen Sylva hotărăşte ca «toate manuscrisele ce se vor găsi după încetarea Sa cin viaţă să-mi fie predate, spre a dispune liber de ele şi a Ie utiliza potrivit indicaţiunilor Sale verbale».

In tot acest timp fiind la dispoziţia armatei am păs­ trat cea mai strictă neutralitate, neluând parte la nici una din manifestările diferite în favoarea sau contra răsboiului. Această atitudine de altfel se impunea, cât timp nici cercurile diriguitoare nu se pronunţaseră.

— 26 —

Astfel se explică şi abţinerea mea dela manifestările cercurilor universitare, din Noeţnbrie 1914, ce d. Rec­ tor ’mi impută în concluziile rechizitorului său (p. 41). in schimb, însă, la intrarea în războiu a României, am reînoit, Ia 17 August 1916, cererea mea de mobi­ lizare din 1914. Prin scrisoarea din 22 Aug. 16, Secre­ tariatul general al Ministerului de război mă avizează că cererea mea s’a aprobat, cerându-mi adresa unui alt coleg, care avea să se ocupe de archivele terito­ riilor ocupate.

Interesant şi caracteristic ar fi să se ştie câţi din războinicii cu vorba şi cu iscăliturile pe protestări platonice au făcut Ia fel. Intru cât, oare, cei cari au amuţit, atunci când tunul românesc a început să vor­ bească, mai au dreptul, atunci când ori ce pericol e înlăturat,*să bombardeze cu calomniile lor pe aceia care, fără şovăire, şi-au făcut datoria patriotică Ia tim­ pul cuvenit ?

Nevrând să turbur liniştea sufletească a inconştien­ ţilor pretinşi moralizatori, voiu continua, în schimb, cu înşîrarea mai departe a dovezilor activităţii mele sub ordinele armatei.

Astfel.prin adresa No. 1063, din 31 Aug. 916, Ma­ rele Cartier General, 'din înalt Ordin, mă însărcinează «a merge în ţinuturile' ocupate, pentru a lua măsuri de conservare a obiectelor şi colecţiuniior de artă, află­ toare în muzeele, colectiur.ile publice, bisericile şi bi­ bliotecile de acolo».

La Braşov, împreună cu Pretorul Corp. ii de Ar­ mat?, şi apoi asistat de substitutul Comisarului Regal, Căpitanul Victor Baranga, am pus stăpânire pe tezau­ rele de artă, inventariindu-le şi punându-le sub pază militară, atât la Biserica Neagră cât şi îa muzeul Să­ sesc al ţării Bârsii. Toate aceste colecţiuni, de un ne-

- 27 —

contestat interes artistic şi etnografic, reprezentând o valoare de peste un milion, le-am lăsat, conform pro­ ceselor verbale iscălite de autorităţile locale, în păs­ trarea şefilor comunităţilor evanghelice şi a directo­ rilor’ respectivi. Graţie acestor măsuri nici unul din obiecte nu a dispărut cu.ocazia retragerei trupelor noastre, găsiniu-se intacte la reîntoarcerea noastră, în 1918. Cu acelaş prilej am salvat şi covoarele de valoare artistică aîe bisericei din Râşnov, de unde preotul ridicase celelalte odoare, lăsând biserica în părăsire. Conform încheierii procesului verbal din 6 Sept. 916, iscălit de losii Renghea, notarul comunei pe care l-am adus la fata locului, covoarele «le-am ridicat, spre a le depune la biserica parohială din Bra­ şov, de unde se vor putea ridica de preotul evanghe­ lic al comunei Râşnov la timpul oportun». Tot astfel am procedat şi cu celelalte tezaure ale bisericilor din Bra­ şov, adăpostindu-le pe toate în casieria Bisericei Ne­ gre, unde erau mai bine ferite din cauza localului şi a păzii militare ce postasem aci. Inventariile dresate la Biserica Sf. Niculae din Braşov şi la biserica şi arliivul Comunităţii greceşti, unde se află şi un hrisov original al Voevodului Constantin Brâncoveănu, urmă­ reau asigurarea şi a acestor depozite româneşti.

La sân-Giorgiu, cu ajutorul sublocotenentului Scarlat Nichifor, comandantul garnizoanei, am salvat mu­ zeul local, care începuse a fi devastat prin spargerea unei ferestre a subsolului. Aci, ca şi la Braşov, am dresat un inventar, punând ordine în colecţiunile pă­ răsite în pripă şi în parte numai împachetatejn lăzi, spre a fi ridicate de directorul Muzeului, fugărit de armatele noastre.

Colegul însărcinat de Ministerul de războiu să ia în primire «arhivele» din Transilvania, nedând urmare

* — 28 —

misiunei sale, am fost nevoit să mă ocup şi de acestea. Considerând că ne revin de drept, de oare-ce emanau de la Voevozii noştri, şi conform adresei spe­ ciale a Corp. II de Armată, din 27. VIII. 16, am ridicat din Arhivul Municipal al oraşului Braşov 1942 docu­ mente, cuprinzând hrisoave, scrisori domneşti şi par­ ticulare, tratate şi privilegii comerciale din răstimpul dela 1379 până la 1733. Multe din aceste documente ( poartă semnătura Voevodului Mircea cel Bătrân şi a altor Domni, Boeri şi Mitropoliţi ai tării, formând o nepreţuită colecţiune pentru istoriografia noastră. Toate aceste documente, expuse focului sau furtului, în lo­ calul unde se aflau, au fost singure ridicate, pentru mai multă siguranţă, şi depuse «spre păstrare» în mod provizoriu*, în arhivele Statului din Bucureşti, după cum se dovedeşte prin chitanţa, ce mi s’a liberat de Direcţiunea generală a arhivelor, sub Nr. 357 din 30 Sept. 916.

In localul Sfatului din Braşov am depus Jada cu obiecte bisericeşti remisă de d. General Razii, precum şi spada lui Andrei Mureşanu, dăruită Muzeului din Braşov de către familia lui.

La 23 Aprilie 1917 Ministrul Wodiaaer, reprezen­ tantul Ungariei la Bucureşti sub ocupaţie, cerându-mi lămuriri asupra misiunii din Transilvania şi în spe­ cial în privinţa documentelor, a recunoscut corectitu­ dinea procedeelor mele. Cu acest prilej i-am înapoiat cele 105 monede de bronz din Muzeul din SânGiorgiu, pe care la Braşov mi le predase d. inginer Ion Petrescu; am remis de asemeni, contra chitanţă, cheile colecţiilor ce rămăseseră asupra mea, împreună cu inventarul bisericei Sf. Nicolae-Scheiu.

In ziua de 25 Sept. fiind chemat Ia Cartierul Regal am avut onoarea a supune M. S. Regelui raportul

(

— 29 —

'

asupra rriisiunei încredinţate, primind noi ordine. In executarea lor am pornit în seara acelei zile chiar spre Braşov, dar, din cauza retragerii armatei, nu am mai putut înainta dincolo de Buşteni.

Despre felul cum mi-am îndeplinit această misiune vorbeşte următoarea scrisoare oficială din 6 Oct. 916: «Ministerul de Răsboiu luând cunoştinţă de cele 3 referate ale Dv. privitoare la îndeplinirea misiunei cu care prin înaltul Decret al Marelui Cartier General al Armatei No. 1063 din 31 August c. aţi fost însărcinat de a pune Statul român în stăpânirea muzeelor de artă aflătoare în ţinuturile ocupate, misiune care din pricina împrejurărilor în curs aţi fost silit a o între­ rupe deocamdată, vă roagă să primiţi cele mai sincere mulţumiri ce vi le adresează pentru devotamentul şi râvna ce aţi depus şi cu această ocazie în serviciul patriei. Copie după cele 2 referate ale Dv., cât şi de pe adeverinţa liberată de către Arhivele Statului pentru luarea în primire şi păstrarea aci în mod provizoriu a celor 1942 documente, ridicate din Arhiva munici­ pală a Braşovului, s’a înaintat spre ştiinţă şi Ministe­ rului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Ministru (ss) Vintilă I. C. Brătianu».

La 11 Oct. 915 mi-a fost înmânat, de însuşi A. S. R. Principele Carol, ordinul permanent nr. 30, al Şefu­ lui Stat-Majorului General (Secţ. I Bir. oper.) prin care eram însărcinat, din înalt Ordin «a inventaria şi transporta tezaurele monăstirilor din ţară», ameninţate de invazia inamicului. Urmând înaltelor indicaţiuni date, de a proceda cât mai neîntârziat şi a începe cu salvarea tezaurelor monăstireşti din Moldova, m’am şi prezintat â doua zi chiar d-lui General Prezan, Comandantul Armatei de Nord, la Bacău, de unde, primind permi­ siile ruseşti şi româneşti de circulaţie, am pornit spre

- 30 —

Monăsiireă Slatina din jud. Suceava trecând apoi la Agapia, Văratec, Secu şi Neaipfu. Revenind la Bucu­ reşti, am pus în siguranţă tezaurele adunate şi, aprobându-mi-se procedeul, am trecut în Oltenia, a cărei' părţi muntoase căzuse în rriâna inamicului. La 30 Oct. pe când mă aflam pe drum spre Câmpulung, am fost rechemat prin ordin circular telegrafic şi brusc între­ rupt în executarea mai departe a misiunii. Din ordinul Ministerului Instrucţiunii Publice, deşi însărcinarea îmi era dată de M. C. G., am fost apoi silit, sub amenin­ ţare de destituire, ca în 48 de ore să transport la iaşi toate splendidele tezaure adunate, fără a mi‘se- lăsa nici timpul pentru terminarea fotografierii şi a deta­ liatei inventarieri începute. Oraţie vagonului pus la dispoziţie de Ministerul de- războiu, în ziua de 3 Ncembrie, cele «şapte lăzi legate cu cercuri de fier şi sigilate, cuprinzând comorile artistice clin Moldova şi Oltenia» au fost predate de mine Directorului Cance­ lariei- metropolitane din Iaşi. Dovadă: Jurnalul-adeverinţă al Mitropoliei Moldovei, şi Sucevei No. 2415/3 XL 916.

La 8/2i Nov. am înaintat şefului Stat-majorului ge­ neral al armatei, din ordinul căruia lucrasem, cât şi Ministerului Cultelor câte un dosar de 35 file, cu­ prinzând pe lângă procesele-verbale dresate cu ocazia ridicărei obiectelor dela fiecare din cele 14 monăstiri vizitate şi o amănunţită expunere a îndeplinirii acestei însărcinări şi a dificultăţilor de tot felul ce am avut de întâmpinat. Astfel din procesele-verbale din 14 şi 16 Oct. Se vede ciudata întâmpinare a Ar­ himandritului Meletie Nicuţă, Stareţul M-rei Neainţu, care, refuzând a se conforma înaltului Ordin al Ma­ relui Cartier General, m’a silit să recurg la intervenţia Comandantului armatei de Nord. D-l General Prezan,

— 31 —

neputând tolera nesupunerea stareţului, a. delegat pe Comandantul companiei de jandarmi Neamţ spre cer­ cetare şi aducerea Ia îndeplinire a luatului Ordin. Din actele dresate de delegatul armatei, şi din declaraţiile consemnate reeşind absoluta vinovăţie a Stareţului, sva dispus arestarea şi conducerea Iui sub escortă Ia Cartierul general al armatei de Nord, spre cele 1 gale.

In afară de acest caz, peste tot am întâmpinat cel mai eficace' concurs al autorităţilor. In Oltenia am ri­ dicat tezaurele Monăstiriior Bistriţa, Horezu, Arnota Tismana, Dintr- un lemn, Surpatele, Cozia şi Episcopia Râmnicului. La M-tirea Cornetu, pe Valea Oltului, n’am mai putut răzbi, căci, deşi trecând în sus de satul Că* lineşti incendiat prin bombele inamice, am fost oprit , îa liniile de tragere ale artileriei noastre, de unde de altfel se vedea ’cum fusese străbătută de un obuz turla bisericei, ce servea de ţintă artileriei inamice de pe malul opus.

Am insistat mai pe larg asupra acestei însărcinări pentru ca, în cazul nenorocit când nu le-am mai recăpăta, să se cunoască aceia cari poartă întreaga răs­ pundere â pierderii odoarelor strămoşeşti. De vină este Mitropolia din Iaşi, care fără prealabilă cercetare şi pe simpla depunere â răsvrătitului stareţ, recla­ mând Ministerului Cultelor, a provocat ordinul cir^ cuîar de rechemarea mea la Bucureşti. Tot numai în unrat insistentelor cereri ale I. Pr. Sf. Sale Mitropo­ litului Moldovei, odăjdiile au fost apoi transportate la Iaşi, luând în urmă drumul Moscovei, în loc de a fi lăsate în paza Muzeului din Bucureşti, după cum, în zadar, am susţinut. Aci ele ar fi rămas neatinse, ca şi celelalte colecţii ce am avut sub paza. mea.

Procedeul întrebuinţat în Transilvania, de a inven­ taria numai şi a lăsa în ţara lor de origină colec-

— 32

ţiunile de artă, s’a dovedit a fi fost singurul corect şi conform dreptului internaţional. Astfel am procedat fără a mă lăsa ademenit de îndemnul Comandanţilor militari, cari, în parte, doreau să vadă transportate la Bucureşti valoroasele tezaure din teritoriile cucerite.

In cazul unei asemenea arbitrare procedări ne-am.fi expus ca, sub ocupaţia străină, să ni se fi ridicat şi colecţiile noastre. Graţie procedeului urmat, am putut insă cere inamicilor respectarea colecţiunilor din Ca­ pitală. Producând procesele verbale, încheiate Ia Braşov, am evitat orice altă discuţiune atât cu Halii Edhem, Directorul General al Muzeelor Otomane, cât şi cu Directorul Muzeului din Sofia, Bogdan D. Filow, pre­ cum şi cu Directorul Muzeelor Ungare, Mihalik Joszei, cari, rând pe rând, au venit să ancheteze colecţiunile noastre de artă. Acesta din urmă a recunoscut chiar obiectivitatea procedeului întrebuinţat, graţie căruia s’au regăsit în Muzeul Secuesc din Sân-Giorgiu chiar şi monedele de aur şi argint ce descoperisem arun­ cate sub o scară. Din partea Germaniei a fost însăr­ cinat, în Martie 1917, cu anchetarea artistică în Ro­ mânia prof. Dr. H. Braune din Miinchem, care re­ cunoscând deasemeni corectitudinea procedeelor noas­ tre din Transilvania, s’a mulţumit cu declaraţiile scrise, ce i s’a'u dat, colecţiunile de artă rămase în Capitală scăpând astfel neatinse de diverşii ocupanţi. Dacă Te­ zaurul dela Pietroasa şi celelalte obiecte din Muzeul de antichităţi precum şi Grigoreştii Statului se vor întoarce din Moscova, unde din greşală au fost expe­ diaţi, atunci colecţiile vor fi scăpat absolut intacte din acest războit - , Incriminările nu mi-au fost cruţate nici în această pri­ vinţă: ai noştri m’au blamat că nu m’am întors din Transilvania cu colecţiile de acolo. Iar sub ocupaţie

I — 33 —

8'au găsit răuvoitori, între cari şi fostul funcţionar poştal al Palatului, Herfurt, care m’au pârât Germa­ nilor pentru incorectitudinile ce aş fi săvârşit cu oca­ zia misiunii din Transilvania. Herfurt vroia să răz­ bune astfel pe vărul său, Preotul Herfurt, care fusese trimis ca ostatec la Bucureşti de către Comandantul militar din Braşov, pentru neadevărul cu care ne în­ tâmpinase. Căci, după cum reese din procesul-verba! din 3 Sept. 1916, semnat de pretorul Corpului de Armată, de Dr. Baiulescu, Primarul Braş >vuiui, şi de mine, Preotul Hertfurt ne afirmase că «toate odoarele Bisericii Negre se aflau la Budapesta, unde fu­ seseră trimise încă dinnainte de 1914». In următorul proces-verbal din 4 Sept., acelaş Preot-paroh sem­ nează însă, alături cu ceilalţi colegi ai săi şi repre­ zentanţi ai Comisiunii, inventarierea obiectelor ce, con­ trar afirinaţiunilor sale, s’au găsit toate în fiinţă la Braşov.

Interogat în Dec. 1916 de Guvernatorul Cetăţii Bu­ cureşti asupra reclamaţiunei menţionate, m’am mulţumit a-1 îndemna să facă o anchetă la Braşov, ca mai do­ veditoare chiar de cât actele ce posedam. ResuUatuI, cu totul favorabil mie, a fost comunicat îh plină şe­ dinţă a Comandaturei, punând astfel capăt calomniilor întreprinse în contra mea şi susţinute, între alţ.i, şi de către fostul consul german în Bucureşti, d-rul Tjabe'n, care, revenit sub haina militară, se asociase şi la această intrigă.

Bazându-ne pe principiile de noi respecate, de a lăsă la locul lor de origină comorile artistice, am fi putut, la rândul nostru, să reclamăm la Viena şi la Bu­ dapesta obiectele provenind din teritoriile româneşti.

Pentru odoarele monăstirilor străbune din Bucovina, azi în Viena, am atras atenţiunea autorităţilor din Cer3

I

!

1 I

: : — 34 —

năuţi, după cum dovedeşte răspunsul oficial, ce am primit la 6. Iii. 1919 dela Secretariatul Instrucţiunii Pu­ blice. In privinţa tezaurelor de artă din Transilvania, aflate în Muzeele din Budapesta, am avizat deasemeni pe cei în drept. Din nefericire însă, neţinându-se semă de experienţele trecutului, numeroasa delegaţie mixtă trimisă la Budapesta n’a obţinut nici un rezuliat. Am martori de a fi prevenit la timp pe ministrul Cultelor şi a-i fi atras atenţia asupra importanţei chestiunii şi a dificilei ei rezolviri, încă d‘‘n Iulie 1919. , Astfel România Mare se vede silită să renunţe la numeroase splendide şi atât de vorbitoare dovezi ale culturii şi arterei, care pe nedrept se găsesc azi din­ colo de fruntariile noastre. încheind aci expunerea activităţei mele din timpul războiului, cred că, pentru orice judecător imparţial şi de bună credinţă, se va fi dovedit cât de neînte­ meiată şi prin urmare calomnioasă este acuzarea d-lui Athanasiu.

;

REALIZAREA IDEALULUI NAŢIONAL ÎNAINTE DE RĂZBOI Răspuns acuzărilor de germanofilie. Lupta în favoarea artei româneşti. Propovăduirea unităţii artistice a tuturor Românilor. România Mare în colecţiile din Muzeu. Expoziţiile şi conferinţele în streinătate.

La fierie artistique roumaine. Mostra di conttati romano-rumeni. Ungrand Musee renferment la Roumanie entiere. Fapte contra vorbe.

In concluziile articolului «Nos egares», ex-rectorul acuză pe aşa zişii rătăciţi ca având «des sentiments, germano-philes», pe care singur însă, ceva mai sus, le «explică în parte prin relaţiile cu Germania, de peste 40 de ani, care deveniseră tot mai strânse». In cercul prea restrâns al concepţiilor sale, d. Athanasiu nu poate pricepe că chiar cei «formes pour ainsi dire par l’ecole allemande» pot fi foarte buni patrioţi, tocmai prin punerea în serviciul ţării lor a învăţămintelor că­ pătate aiurea. Pentru spirite limitate, ca d-sa, există nu­ mai aşa zişii germanofili, condamnabili, în opoziţie cu francofilii cari, prin simplul fapt de a fi semnat «adresa noasrră cătră Franţa, în Noembre 1914», când eram oficial neutri, au singuri toate calităţile adevăraţilor pa-

- 3G

trioţi. In afară de aceste categorii, d-sa nu admite şi pe o a treia, singura logică şi firească, a Românilor, fără alt calificativ, cari, profitând de cele învăţate în Franţa, Germania sau aiurea, nu au altfdeal de cât de a servi cât mai bine patria lorJ).

Nu cu gândul de a justifica sau de a renega ceva din trecut, ci numai pentru a curma o discuţie ce s’ar mai putea continua pe această temă, să-mi fie îngă­ duit a rezuma aci întreaga mea activitate în latura ei naţională şi în legătură cu •aspiraţiunile idealului, ce azi vedem realizatCa şi în prezent, preocupările mele trecute au fost veşnic numai din domeniul artei în genere şi al celei româneşti în special. Niciodată nu m’am amestecat în luptele politice şi n’am dezertat, în goana după avantagii, dela un partid la altul, deoarece niciodată nu am fost înscris în vre-unul.

Arta românească, şi în special acea a ţăranului nostru, ignorată cu totul, se bucură azi de aprecierea gene­ rală, faima ei trecând şi peste hotarele ţării. La acest frumos rezultat va fi contribuit, cred, şi lupta ce am duş atât în ţară cât şi în streinătate într’acest sensPreocuparea de căpetenie ini-a fost dela început sal­ varea, pe cât mai era posibil, a produselor artei ro­ mâneşti, aşa de puţin cunoscute chiar de ai noştri. Stu­ dii amănunţite se vor putea face şi în viitor; pentru eventuala lor posibilitate însă era absolut necesar ca, în prealabil, materialul să fie adunat. Prevederea ce I) Ca o dovadă a imparţialităţii de care am fost călăuzit poate servi şi critica sevefă ce, sub titlul „Ein falscher Freund Rumăniens", am făcut, în Aprilie 1913, cărţii architectului Franz Jaffe asupra catedralei dela Curtea de Argeş/ Scriso­ rile ce am primit, între altele şi dela Sal. Reinach, drept răs­ puns la această critică, arată temeinicia ei.

— 37\ —

am avut, dea persista în colectarea obiectelor, a fost justificată mai ales de război, în urma căruia atâtea comori au dispărut prin jaf şi distrugere. Azi, alcătui­ rea unei colecţiuni, ca acea dela Muzeu, nu ar mai fi posibilă; chiar rarile obiecte scăpate ating preţuri fa­ buloase, pe cari statul nu le-ar putea oferi. în opera de salvare a artei româneşti, am avut dela început în vedere' nu numai regatul nostru, ci toate ţinuturile vecine de aceiaş limbă. România Mare, de a cărei înfăptuire azi cu toţii ne bucurăm, în cadrul restrâns al specialităţii mele, totdeauna am avut-o în vedere, luptând în limitele posibile pentru a ei reali­ zare. Arta românească a fost totdeauna l) considerată de mine ca manifestarea tuturor Românilor, nu numai a celor din Regat.

Afirmarea de azi, a unor atari intenţiuni din trecut, ar putea fi suspectată, dacă nu ar fi documentată.

Voiu produce deci câteva dovezi, pentru întemeierea celor aci exprimate.

Intr’unul din cele mai vechi articole de popularizare, intitulat: «Redeşteptarea artei naţionale» şi publicat în «Albina» din 28 Oct. 1901 susţineam: «Ca şi sora sa poezia, arta română nu se mândreşte cu creaţiuni mari ale unor artişti anume, ci ea este opera comună a tuturor Românilor, iar patria ei este în tot locul unde se află suflare românească: în Regatul nostru ca şi în Banat sau îu Bucovina». Acelaşi gând predomină şi în articolul «Arta ţăranului nostru» pu­ blicat în Noua Revistă Română, 1 Oct. 1908: «Ce­ rinţa de a da un caracter de artă chiar celor mai 1) Aceiaşi temă e susţinută în toate studiile publicate în diferite reviste şi în volumul „Arta în România" (Minerva 1909). Volumul al II-lea din aceiaş lucrare, în parte imprimat, a fost amânat de evenimente.

— 38 —

simple veştminte se regăseşte la toţi Romanii, fie ei ■ din Macedonia, Banat, Ardeal sau Bucovina ca şi din Regatul nostru».

Mai categoric încă este exprimată aceeaşi preocu­ pare în următorul citat din studiul: «Sântem vrednici de un Muzeu naţional?» publicat în «Viaţa românească» din lan. 1908. (Reprodus şi în broşură, Minerva, 1909, p. 82): «Acum, ori niciodată, mai este vreme să înfiinţăm acel Muzeu Naţional, în care să se oglindească în mod demn trecutul artistic şi cultural al poporului românesc. Mândria naţională nu ar trebui să ne îngădue să rămânem, mai ales în această privinţă, într’o vădită inferioritate faţă chiar şi de vecinii noştri mai , tineri şi mai puţini ia număr decât cele douăsprezece milioane de Români. Chiar fraţii noştri de peste Carpaţi, cu toate greutăţile ce-i strâng, au reuşit să ne întreacă. Sibiul, Clujul şi Cernăuţii, de pildă, au Mu­ zeele lor cu mult încă înainte de Capitala regatului • român. Aci, cu toate acestea, ar trebui să se înnalţe acest adevărat templu al românismului. Prin porturile şi obiectele lor uzuale, cel puţin, să se vadă reunite la un loc ramurile răzleţe ale Românilor de prin Ma­ cedonia, Bosnia, Serbia, Ungaria, Moravia, Bucovina şi Basarabia. Alături de variatele costume ale jude­ ţelor din ţară, această adunare, fie chiar numai de veştminte, ar putea totuşi să ne lase să întrezărim puterea ce am reprezenta de s’ar realiza vreodată în­ trunirea numeroaselor populaţiuni româneşti, azi atât de împrăştiate».

In 1908, asemenea’ «utopii» puteau fi considerate ca subversive de către cei respectuoşi ai convenţiei noastre cu Austria; în 1919,însă, când speranţele sale

— 39 —

au iost pe deplin realizate, autorul lor mai putea fi oare tratat de nepatriot ?

Câţi, din cei cari acuză azi, ar putea produce ase­ menea mărturii din trecut?.

Dovada cea mai evidentă că citatele de mai sus t n’au fost numai ocazional formulate, fără însă a li se fi dat vre-o urmare, ne-o procură următoarea statis­ tică a obiectelor ce am- adunat în Muzeul de Artă Naţională. Din cele 11.118.numere înregistrate avem azi: Din > » *

Transilvania Bucovina Banat Macedonia Basarabia » Istria Total

3308 obiecte1) 1569 921 339

45 » 25 6207, adică mai bine de

jumătate, restul reprezentând obiectele din vechiul regat.

Aceleaşi păreri, asupra unităţii poporului din regat cu fraţii de peste hotarele politice, am susţinut nu numai în ţară dar şi în streinătate, prin conferinţe şi bro­ şuri. Dovadă: la Expoziţia de artă casnică din Viena, din vara anului 1909, s’a răspândit oficial broşura in­ titulată «Romănische Volkskunst» în care, vorbind de asemănarea artei populare în cele mai depărtate reî) Intre acestea nu e cuprinsă vechea biserică de lemn din Tiurea, Comitatul Clujului, din sec. XVII, pe care am cum­ părat-o în 1909 şi pe care apoi Comisiunea monumentslor din Budapesta m'a împedicat să o ridic, declarând-o, după vânzare, ca monument istoric. A fost reprodusă în revista ungară. „A Hâz“ din Mai 1910. Ziarele epocei au semnalat „conflictul roinâno-ungar în perspectivă" ce era să'sc nască pe acest motiv.

— 40 —

giuni locuite de Români, la pag. 8 adaog: *Aber das Volk, das heute Rumănien und Transsylvanien (Siebenbiirgen) bewohnt, also das weite Gebiet zu b&den Seiten der Karpathen, zwischen Theiss und Pruth, isî einheltlich in sich und seine Volkskunst stellt eine urspriingliche Kunst dar, wie sie in ganz derstlben Weise den vom Mutterlande getrennten rumănischen Volkinseln innewohnt».

La 1910 deci, cel ponegrit azi a îndrăznit să afirme la Viena că Românii dintreTisa până Ia Prut, prin arta lor, sunt nedespărţiţi de fraţii lor din ţara-mamă. Ce ar mai putea obiecta, la asemenea dovezi, detractorii de azi ?

Tot la Viena, la 30 Decembrie 1910, am ţinut, în sala Muzeului de artă industrială, o conferinţă despre «contopirea stilului byzantin cu cel gotic în România*.

Despre rostul acelei conferinţe sâ-mi fie iertat a cita crâmpi ie din darea de seamă publicată de aceiaşi presă, care acum nu are decât injurii Ia adresa mea. Astfel în Viitorul din 14 Ianuarie 1911 găsim: «Despre con­ ferinţă a vorbit profes)rul Bormann, atrăgând atenţia studenţilor asupra ei; şi profesorii dela Academia de Belle-Arte s’au întreţinut ulterior cu studenţii şi ar­ tiştii români asupra acestei conferinţa... Arătându-se monumentele din România a trecut prin publicul adunat un fior de admiraţie şi uimire...» Darea de seamă este semnată de membrul «României June» d.n Viena, I. Grămadă, eroul care, în lupta pentru dezrobirea Bu­ covinei, a plătit cu viaţa înfăptuirea României Mari.

In Capitali Germaniei deasemeni, arta ţăranului român din regat şi din Transilvania a fost popularizată. Despre succesul expoziţiei internaţionale de artă populară, ce a avut loc la Berlin în lan. 19.9, şi la care pentru prima oară România participa, voiu cită următoarele din «Voinţa naţio alâ», din 29 Martie 1909: «După pă-

— 41

rerea tuturor oamenilor competenţi, România a ocupat un loc de frunte la expodţia din Berlin. Arta popoporului nostru, aproape necunoscută în streinătate, a cucerit de îndată un loc de cinste. Cunoscutul critic A. Harder mărturiseşte că Germania este cea mai să­ racă ţară faţă de România, buedia şi Norvegia, de Ungaria şi Bulgaria. C.im aceiaşi clasificare o fac şi alţi critici. Chiar şi reprezentanta Austriei în Comitetul Expoziţiei, D-na Bruck-Auffenberg, nu se poate opri de a confirma că «//z fruntea tuturor stă România, cu produsele sale atât dj caracteristice». In mare pai te succesul desăvârşit al acestei manifestări naţionale se datoreşte priceperii şi devotamentului organizatorului.

In expoziţia românească nu s’au făcut greşelile ce s’au constat la alte secţiuni... Un prim pas peiîtru pro­ pagarea artei noastre şi a industriei casnice peste ho­ tarele ţării s'a făcut. Rămâne ca autorităţile noastre superioare să aprecieze însemnătatea nu numai artis­ tică dar şi economică a unor asemenea începuturi, pentru a le da sprijinul cuvenit».

Prin raportul Nr. 263 al Legaţiunei române din Berlin, Ministrul recunoaşte -deasemeni că «secţiunea româ­ nească nu numai că s’a prezentat foarte bine, dar se poate spune, fără exagerare, că şi-a câştigat un loc de vază şi a fost una din cele mai apreciate de toţi cunoscătorii». In consecinţă se cere oficial ca expo­ ziţia să fie mutată şi la Muzeul din Amsterdam, de unde a venit «în mod cu toiul spontan invitarea». (Cf. Convorbiri Literare, Martie 1909). Şi în Olanda a avut acelaş succes secţiunea româ­ nească, expusă la Muzeul oraşului, din Mai până Ia finele lunei Iunie.

Despre conferinţele ce am ţinut cu ocazia ex­ poziţiilor în străinătate reproduc, între altele, ur-

1

■

— 42 -

mătoarea dare de seamă din Bulietin de l’art aacien et moderne, Paris, 12II1910 p. 51: «Au Ktinstlerhaus de Berlin, le directeur du Musee etnnographique et d’art naţional de Bucarest, M. A. T.-S. dounait recemment une conterence sur Part populaire roumain.

Cette confSrence n’etait que l’epilogue de I’exposition de l’annee dernifcre, ou la section roamaine avait fait sensation, â la fois par la richesse des produifs exposes et par ce fait qu’au lieu d’avoir un caractere uniquement historique, elle demontrait la persisiance d’un art populaire bien vivant encore parmi Ies populations roumaines. De belles projections montraient ce que sont encore, dans certains recoins privilegies, la boissellerie, la poterie, la broderie et meme l’architecture populaire du Roumain».

Alte manifestări ale artei româneşti am mai orga­ nizat: la Berlin în 1912 (vezi catalogul: Sonderabieilung Rumănien, Berlin şi Conv. Lit. i, 228); Ia Mtinchen, în 1913, când pentru prima oară pictura şi sculptura românească au participat la un concurs in­ ternaţional, obţinând mai multe distincţiuni şi medalii (Cf. Convorbiri Literare Ian. 1914).

Dar nu nu/nai în ţările germane am pledat cauza artei noastre. începutul Tain făcut la al III-lea con­ gres al artei publice, ţinut la L<ege şi Bruxelles, în •Sept. 1905, (Cf. Raportul meu din Monit. of. din 16 Febr. 906 precum şi raportul general al Congresului p. 33 — 40). Despre participarea mea la acel Congres, secretarul general, E. Broerman, în Nr. iii al revistei «L’art public» p. 106, într’un articol întitulat «Renaisissance roumâine»'şi ilustrat cu vederi din ţară, se exprimă astfel: «La Roumanie etait notamment representee au ill-e congres deTart public par M. Tzîgara-Samurcach. En y

— 43 —

prodiguant sa beile et enthousiaste intelligence, il honora beaucoup son pays. Il fut Tun des plus chaleureux partisans de la fondation de rinstitut internaţio­ nal d’art public et c’est lui qui rallia specialement Ies representants des petits pays, qui hesitaient â^poser un acte d’initiative non prevu au programme de leur mission. II paria en leur nom avec la foi de l’apotre, et l’on peut dire qu’il alluma Ies enthousiasmes des delegues des petites et grandes puissances, qui firent naître rinstitut et creer son organe. Nbus ayant soutenu ainsi de sa beîle vaillance contre certaines obstructions de danie routiue, qui s’evancourent devant elle, il redigea une brochure dans laquelle il rendit compte de l’initiative de l’Art public, de sa noble utilite, exposa son action bienfaisante pour tonte la civilisation et particulierement pour Ia civilisation naţionale des puissances secondaires, qui toutes devraient s’associer â cette noble oeuvre de decentralisation placee sous Ies auspices des grandes puissances. Le gouvernement roumain, faisant droit â sa requete, fut le pre­ mier inscrit au budget de rinstitut. C’est fui encore qui interessa, on saitcombien, l’Auguste Carmen Sylva â notre oeuvre. C’est assez dire que M. Tzigara-Samurcash, aujourd’hui que l’oeuvre est sortie de sa formation embryonnaire et qu’elle entre dans celle qui doit faire realiser tous nos voeux, que ce d^voue fondateur' doit etre remercie au nom de tous nos coll^gues; mais nous avons aussi â le feliciter pour avoir travaille avec acharnement â la realîsation des voeux d’education artisttque naţionale par Ies musees- II a mis en honneur, par tous ses'moyens, Vart roumain en ses caracteristiques ethniques. Reagissant contre le cosmopolitişme denationalisant, ila releve, la fierte artistique roumaine, en organisant un musee d’art etno-

- 44 —

graphique, en publiant des articles de propagande, en associant Ies clairvoyants du patriotisme ă la plus feconde des croisades, et deja s’avive la nation roumâine de sa lumiere d’art qui s’eteignait en Ia veulerie uniformiste dn monde. Claire en sa traditionn elle roumanisera en Roumanie la forme des progres!»

La 1911 România luă o parte mai largă la Expozi­ ţia ce Italia organiză pentru serbarea celui mai însem­ nat eveniment al istoriei sale contimporane: a 50-a aniversare a unirei provinciilor italiene într’un singur stat şi proclamarea lui Victor Emmanuel Rege în Roma.

Rostul participării precum şi catalogul expoziţiei noa­ stre sunt expuse în broşura: Casa românească la Ex­ poziţia din Roma, 1911. (Buc. Gobl).

Presa italiană a recunoscut caracterul înalt demon­ strativ al participării noastre: «z7z fondo, non â una mostra di recenţi contatti romano-rumeni, ma e una pagina, anzi un volume di quella storia che da tanti secoli ticne congiunti i fratelli ai fratelli, i coloni alia madre patria» (Messagero, 7 Martie).

Din alte ziare mai reproducem următoarele aprecieri: «La «Casa Rumena», che b stata inaugurata în Cas­ tel Sânt Angelo, b posta presso il bastione din S. Paolo. La Rumania, nonostante i suoi legami di sangue con i’Lalia, non aveva aderito ufficialmente alia Esposizione, o soltannto lofeceal principiodi quest’anno. quando ascese al potere il partito conservatore, che portb al Ministero degli Esteri l’illustre .professore Titu Maiorescu. Venne nominato commissario gene­ rale S E. Constanţi no Nano, Ministro a Roma, e Com­ missario speciale, ţl prof. Tzigara-Samurcash, direttore del Museo etnografico di Bucarest, e giâ organizzatore di una bella Mostra nazionale rumena a Berlino.

Mercfc Tenergia di quest’ultimo, il padiglione della na-

- 45 -

zione sorella pote essere inaugurato insieme con le altre mostre din Castel S. Angelo. La casa £ costruita nel bello stile rustico rumano. Nella loggetta deU’ingresso di fronte alia prispa, caratteristica di queste case, sta il busto di Traiano fondatore dela nazione, quasi a simbolo ed a prova della nostra parentela con i frateili del Danubio. Nella prima sala nei ricchi e caratteristici costumi delle diverse provincie abitate dai Rumeni, (anche quelle sotto il dominio austro ungarico)si rispecchia il sentimento artistico di questo popolo, figlio anch’esso della gran madre Roma. La grande affinitâ de i due popoli si vede anche nei tessuti, nei disegni degli strumenti, e vasi di contadini.

I quadri del grande pittore Grigorescu, vividi per il limpido colore, danno l’immagine della campagna ru­ mena, cosi piena di luce a cosi somigliante alia nostra.

Nella seconda sala domina il ritrato di Re Carlo, messo * in magnifico quadro, formato dalie bandiere che l’esercito rumeno fece sventolare nella guerra dell’indipendenza. Un fregio ornamentale riproduce i principali monumenti religioşi del paese ed in diverse vefrine si trovano inolti preziosi cimeli d’arte, nei quali si pub ammirare l’influenza italiana sull’arte bizantineggiante della Rumania. Le sale per il gusto col quale sono ordinate per quel che coi.tengono, hanno meritato ai delegaţi rumeni le vive congratulazioni dei Sovrani e destano Vammirazione delpubblico che le visita. Questa fraterna manifestazione del popolo rumeno sară cer (o pei due popoli frateili una buona occasione per meglio conoscersi ed apprezzarsi J)>.

1) In acelaş scop, dar in cadru mult mai vast, se pusese Ia cale şi expoziţia ce urma să se deschidă în Muzeul Luvrului, iu 1915, şi pe care izbucnirea războiului a zădărnicit-o, după ctini s'a arătat mai sus.

46 —

De remarcat că nici de astă dată nu am omis de a pune în evidenta cuvenită pe fraţii de sub domi­ naţia austro-ungară. Etichetele cu indicaţia „Rumeni di Ungheria“ au trebuit schimbate, după insistenţele reprezentantului ungur pe lângă ministrul nostru. Ma­ nifestaţia însă fusese făcută şi semnalată de întreaga presă italiană. Menţinerea mai departe a etichetelor ar fi dus la un inutil confiict diplomatic.

In legătură cu obiectele expuse în. secţia religioasă din Casa rumena, am făcut, în 19 Oct. î 912, la al X-lea congres internaţional de istoria artei, din Roma, o co­ municare asupra «Rapporti fra Tarte italiana e Tarte rumena uei secoli XVI e XVII».

Numeroase alte conferinţe, în ţară şi streinătate, au avut de obiect popularizarea artei noastre. Astfel în 1906, la Braunschweig am expus, Ia al VII Congres de Conservarea monumentelor, starea lor în ţara noastră, ocupându-mă în special de Catedrala dela Argeş şi ' de Trei Erarchi (v. Denkmalspflege in Rumănien, 1996). invitat la Congresul internaţional de estetică din Berlin, în Oct. 1913, nu am scăpat ocazia de a pune în evi­ denţă că la noi, dacă nu s’a scris încă mult asupra esteticei, în schimb însă «in Rumănien ist das Gefuhl des Schonen mit grosster Intensităt im Leben vorhanden... Im Rhytmus des Schreitens, in der Musik der Sprache, in der wundervollen Harmonie ihrer eigenhăndig gevvebten Bekleidung bezeugt unsere Băuerin, dass sie in ihrer ganzen Ari u. Weise dem Schonen nachstrebt. Gewiss ganz unbewust u. nur ihrem natQrlichen Einpfinden folgend...» Iar ca concluzie a comunicărei mele, publicate în volumul Congresului : «der ăsthetische Drang des rumânichen Bauern ist ein natiirliches BadQrfniş seines ganzen Lebensgefithls»

— 47 —

(Kongres fur Aesthetik u. allg. Kunstwssenschaft. Stuttgart, 1914; p. 34).

Mă voi mulţumi a mai cita conferinţa ţinută la 27 Dec. 1911 la Lugoş, având ca subiect «sufletul de artist al poporului român», in darea de seamă a «Drapelului», con­ dus pe atunci de d. V. Branişte, se punea în evidenţă ca­ racterul popular al seratei, c.itându-se cuvintele dela în­ trunirea după conferinţă ale ţăranului loan Văsii din Satu mic, care «cu mare plăcere constată că domnii au găsit calea la sufletul poporului, din care va avea să se adape întreaga noastră viaţă». încheind lungul său articol, recensentul adaogă că a fost < o seară care ne- a des­ chis orizonturi noi, îmbogăţitidu-ne sufletul cu multe şi scumpe îndemnuri noi». La mulţumirile D-lui Bra­ nişte mai adaog pe acele ale D-lui O. C. Tâslăuanu, din Luceafărul, pentru conferinţa ţinută în Mai 1914 la Asociaţia din Sibiu.

Faţă de asemenea reminiscenţe, să-mkfie îngăduit a întreba din nou: câţi, din gălăgioşii eroi-civili.de azi, pot produce de la fraţii atunci subjugaţi asemenea tes­ timonii de mulţumire şi invitări de a reveni, fiind asi­ guraţi că vor fi «primiţi cu toată dragostea» ? Dar câţi din ei şi-au luat atunci osteneala de a’i cunoaşte mai deaproape, ducând vorba bună şi plină de spe­ ranţă nu numai în oraşe, dar şi prin minunatele sate> pe unde nu trecea încă expresul român de azi ? Prin ce fapte, de un mai activ patriotism în trecut, se legi­ timează oare aceia, care azi îşi asumă dreptul de a ne cenzura cu atâta asprime?

Rezultatele îndelungatelor mele peregrinări, până în satele părăsite din Istria, alcătuesc colecţiile Muzeului^ care, nu fără trudă şi perseverenţă, s’au înjghebat.

Dovezile luptelor, ce am dus pentru a le realiza, sunt consemnate în diferitele articole concentrate la 1909

— 48 —

în volumul «Muzeul Neamului romanesc», al cărui titlu chiar arată menirea colecţiei. Paralel cu propa­ ganda l) în favoarea artei româneşti şi cu colecţionarea obiectelor m’am ocupat şi de realizarea unui local demn de un asemenea «templu al românismului». înfiinţarea muzeului pe cale oficială datează din Oct. 19C6 când îmi fu încredinţată direcţia. Planul clădirii, conceput şi publicat încă din Iunie 907 (Conv. lit.

1907, p. 224—32', se realiză numai după 5 ani.

La 17 Iunie 1912 am reuşit a pune piatra funda­ mentală a clădirii de la şosea. După cum se menţio­ nează .în actul de fondare, semnat de Regele Carol şi de actualul Suveran, acest «Muzeu este menit să întrunească colecţiunile de artă, acum răsleţite, spre a lăsa generaţiilor viitoare o oglindă desăvârşită a întreg tezaurului artistic din cuprinsul pământului ro­ mânesc, începând cu vârsta preistorică până în zilele noastre» (Cf: Muzeul National din Bucureşti. Minerva 912). In aşteptarea desăvârşirei clădirei, întreruptă prin răsboiu, colecţiile au fost expuse, -încă din 1907, în sălile vechii Monetării a Statului, fiind bine apreciate atât în ţară cât şi peste hotare.

Lipsa unui asemenea Muzeu, mai ales la popoarele de origină latină, este semnalată, între altele, şi în «BuIIetin de Ia Societd internaţionale de dialectologie romane», (fasc. IV, 1913). Cu ocazia creârei unui Mu­ zeu italian, se face următoarea constatare : «Seule la Roumanie, la province la plus orientale de la grande \) In 1906 am alcătuit într’acest scop, cu alţi prieteni iubi­ tori do artă, Societatea „Arta Românească", care a dat, între altele, o serie de publicaţii ('Cf. Conv. lit. 1908, II. 98j; iar în 1908, sub înalta protecţie a Principesei Moştenitoare, s’a înfiinţat Soc. „Domniţa Maria", care a organizat concursuri de artă cu premii. (Cf. Conv. lit. 1908, I 620, II 538 şi-1812).

( - 49 -

Roumania, la moins vantee et la moins connue, avait son Musee d’ethnographie naţionale, un grand Muzee renfermant pour ainsi dire la Roumanie entiâre,' le Muzeul de etnografie şi artă naţională de Bucarest aux destinSes duquel prSside le trfcs actif prof. A. Dintre numeroasele şi favorabilele aprecieri asupra începuturilor muzeului, mă voi mulţumi a reproduce numai următorul pasaj, dintr’un articol semnat: N. Iorga, care recunoaşte că, pentru real zarea Muzeului dela Şosea «opera Directorului său, trebuia mers din (imit în ţinut,# din om în om; trebuia mijloace sau o hărnicie, o putere de jertfă, o iub re de ştiinţă şi de artă fără margini. In marea măsură d. A. T.-S. are această însuşire» (cf. Floarea Darurilor, 10 Iunie 907).

Pentru desăvârşirea operei am avut de învins ne­ închipuite greutăţi, atât materiale1) cât şi morale. Am avut de luptat cu gelosia unora şi nepriceperea altora.

Astfel răposatul chimist Profesorul Dr. Istrati2) voia să monopolizeze numai pentru el arta trecutului nostru.

De toate piedicile ce mi-a pus şi răsbunările ce am îndurat din partea sa, m’am plătit..- salvându-i colecţia rămasă fără pază sub ocupaţie.

Nepriceperea, din partea cercurilor diriguitoare, a im­ portanţei Muzeelor nu poate fi mai bine ilustrată de­ cât prin caracterizarea de cheltueli «de lux» a subsi1) In primii ani subvenţia s'a redus până la 2000 lei anual.

(Cf. Muzeul Neamului Românesc p. 909 ş. n.). In contra unor asemenea pretinse economii am protestat chiar direct printr'un apel către Deputaţi, atrăgâtidu-mi observaţiile Ministrului de Culte pentru asemenea „îndrăzneli*!

2) Cf. „Dr. Istrati pro şi contra Muzeului", Conv. lit. Iunie 1907. „Jaful obiectelor de artă dela Expoziţie". Viaţa româ­ nească, Iulie 1907.

4

— 50 -

diilor muzeului, după cum a afirmai, în plin Parlament, ! un fost Ministru al Cultelor. (Cf. desbaterile Oameni, Martie 1910). .

Cu toate acestea, însă, Muzeul s’a înfiinţat şi chiar clădirea s’a realizat. Sub ocupaţie am avut grije-a acoperi zidăria, brusc întreruptă în 1916, ferindu-o de distrugerea la care era altfel expusă. Localul va putea fi deci lesne terminat, iar colecţiile aşteaptă în depo­ zite, spre a fi expuse Ia locul de cinste, ce de atâta vreme îl revendică, azi mai mult ca oricând.

Fundaţiunea universitară Carol 1, a cărei direcţiune 1 îmi fusese încredinţată încă din 1899, a fost de ase­ meni mărită şi reorganizată pe baza rapoartelor anuale în care se arăta nevoia sporirei. La 9 Mai 914, Regele Carol a inaugurat noul local, care corespunde cerin­ ţelor României Mari de azi. Şi de aci s’a urmărit în­ depărtarea mea, anunţată ca şi împlinită de chiar ziare serioase, ca «Dacia» şi a.

Faţă de aceste realităţi incontestabile, mai poate fi taxată de antipatriotică activitatea aceluia, care, în cadrul specialităţii sale, realizase cu mult înainte chiar aspiraţiunile neamului românesc, întrunind în Muzeul său România Mare de astăzi ? Şi dintre cel care, de nevoe, s’a spovedit aci şi gă­ lăgioşii săi calomniatori, cine este mai bun patrioi ?

Căci oricât de modeste şi contestate chiar ar fi rezul­ tatele obţinute, — şi cine se poate declara mulţumit vreodată cu puţinul ce a realizat din aspiraţiunile-i veşnic neatinse!—totuşi nu se va putea bănui stăruinţa cinstită şi perseverenţa neşovăelnică, cu care, în cadrul special al activităţii artistice, s’a urmărit şi s’a realizat chiar, în bună parte, acelaş ideal, care a însufleţit deopotrivă pe toţi bunii Români.

I

SUB OCUPAŢIE Motivele rămânerii mele sub ocupaţie. Steagul simbol al datoriei pentru toţi. Panica Capitalei. Predarea oraşului. Intervenţii în favoarea populaţiei. Res­ pingerea propunerilor de pace.

Prin al doilea punct dc acuzaţie din concluziile sale, d. Athanasiu îmi impută că «am preferat să rămân sub ocupaţie, deşi aveam putinţa să plec» (p. 41), In realitate rămânerea mea în teritoriul ocupat se întemeiază pe următoarele consideraţiuni, care spul­ ber# insinuarea calomnioasă a ex-rectorului: 1) Nu făceam parte din nici unul din elementele armatei*). La începutul retragerii armatei, Marele Car­ tier General, Ia a cărui dispoziţie mă. pusesem benevol, mă scutise de orice altă însărcinare, după împlinirea misiunilor încredinţate.

1) Ca dovadă a vederilor pacifiste ce mă animau, poate servi şi adesiunea mea din 11/23 Iunie 1914, la „Societe In­ ternationale pour favoriser Ia creatiou d'un centre mondial, servant d’abri et d’organe aux interets conimuns des nations. en vuc d’aidcr tous Ies pcuples â marcher, par la paix et .la dignite. dans Ies larges voies du progres humain". Confir­ marea adeziunii în: „La conscicnce mondiale" din Noembric 1918, pag. 132 (Roma, Piazza del Popolo).

.

- 52 —

<

2). Ca Director al Muzeului de Artă Naţională, dela a lui întemeiere, In 1906, şi al Fundaţiunii Univer­ sitare Carol I, din 1899, am crezut de a mea datorie ca tocmai în vremurile nesigure, ce ne rezervă invazia duşmanilor, să nu las la voia întâmplării şi a năvă­ litorilor aceste două instituţii, de a căror soartă eram singur răspunzător, atât oficial cât şi moral. La aceste consideraţiuni personale se mai adaogă următoarele ordine în baza cărora, chiar de aşi fi vrut, nu aşi fi putut părăsi Capitala.

3). Ca profesor la şcoala de Arte-Frumoase mi s'a comunicat, prin direcţia Şcoalei, deciziunea Ministe­ rului Instrucţiunii No. 31.496/15 Noembrie 1916, prin care mi se punea în vedere că «fiind scutit de orice serviciu militar, nu voiu părăsi serviciul sub nici un motiv, chiar în caz de ocupaţie; nerespectarea acestei dispoziţiuni atrăgând după sine destituirea din func­ ţiune».

4). Însărcinarea din partea M. S. Regelui, confir­ mată prin următoarea scrisoare din 15/28 Noembrie , 1916: «Din înalt Ordin sunteţi rugat să binevoiţi a lua «însărcinarea de a reprezintă Casa Regala şi Domeniul «Coroanei şi a apăra interesele respective, faţă de «autorităţile civile şi militare în tot timpul absenţei «noastre din Capitală».

«S’au dat delegaţii speciale în privinţa administra­ ţiei Palatului Regal d-lui Colonel A. D. Brociner, «d-lui Popovici, şef de regie, însărcinat cu adminis­ traţia Domeniului Coroanei, şi L. Steinebach, pen­ tru Palatul Cotroceni, cari au primit ordine de a se pune în legătură cu D-v. Primiţi, etc.

- (L. S.). Administraţia Casei Regale, (ss). B. ŞtirbeyLa plecarea Curţii din Capitală, cerând instrucţiuni ;

— 53 —

in privinţa misiunei încredinţate, mi se răspunse că cunoscutul devotament ce mă lega de Casa Regală şi inspiraţia momentului urmau să-mi fie singure că­ lăuze, neputându-se nimic preciza faţă de necunos­ cutul ce ne aştepta.

Cu aceiaşi încredere in’au însărcinat cu paza in­ tereselor lor mulţi dintre cei nevoiţi să părăsească Capitala. Citez între a'ţii pe cunoscutul naţionalist şi sincer francofil Prof. Dr. Ion Cantacuzino, care neputându-mă găsi. în graba plecării, îmi adresă, la 12 Nov. o scrisoare prin care îmi încredinţa casa sa cu bogata bibliotecă şi nestimata colecţie de tablouri, gravuri şi obiecte, de artă, pe cari, nu fără greutăţi, anTreuşit să le salvez intacte. Pe când dar amici ca Cantacuzino şi secretari de ministere cunoscându-mi părerile, mă onorau, cu întreaga lor încredere, alţii ca d. Athanasiu, cu care de altfel, din fericire, nu avusesem nici un fel de contact, îşi permiteau să-mi bânuească sentimentele şi opiniile, deşi le ignorau cu totul.

Desfăşurarea mai departe a activităţii mele sub ocupaţie trebue, bine înţeles, judecată nu cu menta­ litatea de astăzi, ci cu aceea a stării sufleteşti de atunci» Pentru cei rămaşi în teritoriul părăsit situaţia era altfel grea decât pentru cei plecaţi. Căci, cu toate peripeţiile inerente exodului, pe aceştia îi ademenea perspectiva libertăţii, iar pe noi ne pândea" subjugătoarea ocupaţie. Numai cei cari au trăit acele cum­ plite zile cunosc teroarea ce cuprinsese întreaga Ca­ pitală. Zvonurile, răspândite cu atâta persistenţă de presa străină şi locală, despre barbariile învingăto­ rilor îngroziseră populaţia şi în special pe părinţi, ai căror copii se credeau a fi în primul rând amenin-

■

54 -

taţi. Evacuarea cercetaşilor spre Moldova °era de na­ tură a da o confirmare oficială acestor temeri. Cu­ rajul acelora care, înfruntând panica generală, au ră­ mas totuşi la datoria lor aci, se putea măsură după graba şi spaima civililor fugari, pe cari nici o obli­ gaţie oficiaiă nu îi reclamă în Moldova, frica singură gonindu-i din faţa ocupanţilor. Azi le este neapărat comod să invoce datoria de a fi urmat steagul ca singur motiv al bejaniei lor. Iar dacă steagul e sim­ bolul datoriei patriotice, atunci şi.cei care an păstrat posturile încredinţate aci, înfruntând pericolele ocu­ paţiei, pot cu drept cuvânt şi ei revendică onoarea de a fi credincioşi steagului. Ciudată de tot este si­ tuaţia acelora cari, deşi mânaţi tot de frică, au părăsit apoi şi steagul din Moldova, rătăcind prin străină­ tate, şi totuşi critică pe cei rămaşi aci, fără a ţine seamă de greaua situaţie de atunci. Odată cu fugarii şi Oficialitatea ne părăsise. încetase şi huruitul asur­ zitor al automobilelor cari, mai ales noaptea, se stre­ curau spre Moldova, provocând invidia unora şi nedu­ merirea altora. Trenuri numai circulau; ştiri precise lipseau. Cu atât mai lesne se acreditau svonurile cele mai fantastice, exagerâmlu-se din om în om.

Populaţia îngrijorată forfotă prin centrul oraşului, pe când mahalalele şi mai ales depozitele nepăzite se jefuiau. Dela Obor se vedea în toate direc­ ţiile dâra proviziilor împrăştiate prin devastare. O nouă pacoste ne ameninţa: eventualitatea înfometării, şi mai probabilă prin năvălirea tot crescândă a megieşilor şi refugiaţilor din toate colţurile teritoriului invadat.

In această nesiguranţă şi dezordine singur bubuitul tunului persista. Insuccesul luptelor din jurul Capitalei era cunoscut. Nedumeriţi eram asupra rostului diviziei

— 55 —

de cavalerie rusească străbătând cu alaiu Capitala..?

«Cetatea» Bucureştilor mai încerca oare o ultimă re' zistenţă, expunându-se bombardării ? Fiecare răspun­ dea după a sa fantezie, mai mult sau mai puţin su­ rescitată. Neliniştea mai era sporită prin ordonanţele tipărite de guvernul dispărut şi afişate de noile auto­ rităţi poliţieneşti. Prin ele se impunea predarea ar­ melor; se cerea deia bărbaţi şi femei o purtare cuviin­ cioasă. oferind cu bunăvoinţă inamicilor găzduirea.

Porţile -şi casele, conform ordonanţelor, urmau să fie deschise! Contravenienţii «vor fi pedepsiţi cu împuş­ carea» sau, spre variaţie, «vor fi executaţi», glăsuiau aceste ordonanţe, spre liniştirea populaţiei! în acest haos şi spaimă generală, în dimineaţa mohorâtă a zilei de 23 Noembrie. se respândi ştirea oficială a predării oraşului. Primarul Emil Petrescu ş alţi emisari ieşiră întru întâmpinarea inamicilor, cu stea­ guri albe la automobile. Pe când autorităţile aşteptau pe şoseaua Bragadiru, la amiazi patrule răzleţe de hu­ sari, cu flori în vârful lăncilor, străbateau trufaşi calea Griviţei, venind dinspre Chitila. Primul avertisment al ocupării Capitalei! Deşi era de prevăzut, totuşi fu groasnicâ surprinderea^ Cu Iacrămi în ochi şi revoltă în su­ flet părinţi şi copii eram îmmărmuriţi de nefasta rea­ litate, ce ne copleşea. La Interne ni se confirmă că oraşul se predase în linişte! Primarul semnase decla­ raţia de capitulare în faţa inamicului.

In calitate de reprezentant al Casei Regale m’am preocupat îndată de soarta reşedinţelor Suveranului.

Curtea Palatului am găsit-o ocupată de o companie de grenadieri şi invadată de toţi deţinuţţi streini, de curând liberaţi, cari, cu flori, aclamau armata inamicului.

Vrând să evacuez curtea de aceşti manifestanţi, ordi­ nele mele au fost contramandate de colonelul Broci-

.!

— 56 — ner, cu toate protestările din parte-mi. Indignarea îmi fu şi mai mare, când, sosind două automobile cu ge­ nerali germani, manifestanţii, exclusiv streini, aclamară şi aruncară flori Mareşalului Mackenscn, recunoscut în pr mul automobil. La cererea sa, mă înfăţişai Ma­ reşalului care îmi repetă oi dinul, executat de altfel înaintea sosirei sale, de a se libera toţi internaţii apar­ ţinând puterilor centrale. Cu acest prilej el îmi clete asigurarea că nimeni nu va ocupa Palatul.

Despre conflictul cu Colonelul Brociner în .privinţa evacuării curţii Palatului face dovadă scrisoarea, ce i-am trimis în dimineaţa zilei următoare, în care, imputându-i contramandarea ordinelor ce c-asem, precum şi pătrunderea trupelor inamice în sălile Palatului chiar, graţie neglijenţei sale, îi aminteam că «nu trebue să uităm că suntem ţinuţi să reprezentăm mai presus de toate şi cu cât mai multă demnitate interesele Suve­ ranului nostru», mai ales «în asemenea grele momente pentru patria şi demnitatea noastră»1).

In decursul zilei de 23 Noembre şi a următoarelor se prezentară la Palat o mulţime de ofiţeri germani; printre cei dintâi şi Prinţul Schaumburg-Lippe, care. cunoscându-mă dinaintea războiului, îmi ceru să-l pun în legătură cu autorităţile române rămase aci. L'am condus la Ministerul de Interne, la d. Lupu Kostaki, lăsat ca reprezentant oficial al guvernului român. In timpul absentării mele 'Ia Interne, Colonelul Brociner lăsă să se introducă în sala de jos a Palatului sol1) întemeierea prevăzătoarelor măsuri ce ordonasem şi a observaţiunilor făcute Col. Br. s’a dovedit şi prin relaţiile ziarelor germane, care au anunţat că populaţia întreagă a Bu­ cureştilor i-a primit cu flori. In urmă numai, prin scriitorul Kellermann, această infamie a putut fi desniinţită în presa germană.

— 57 —

daţi germani şi chiar turci. Spre seară sosi Ia Palat Comandantul Cetăţii, dela care, legitimându-mă, prin scrisoarea ce mi se lăsase în limba germană, ca re­ prezentant aî Casei Regale, obţinui evacuarea Palatului.

Reşedinţa dela Cotroceni, unde în aceiaşi seară am in­ stalat garda impusă de Germani, a fost scutită de ocu­ paţie, graţie grijei ce a avut directorul Sfeinebach.

N’am să relatez aci cu deamănuntul desfă?urarea primelor zile ale ocupaţiunii. Lesne' îşi poate imagina oricine că, în lipsa de alte ştiri, svonurile tendenţ oase, răspândite de ocupanţi, sporeau neliniştea populaţiei.

La primele tiupe de ocupaţie germanj-austriace se aninară şi detaşamente bulgare şi turce, cari cu osten­ taţie se dedau la tot felul de jafuri şi siluiri, tero­ rizând Capitala.

In afară de grija ce-mi procură salvarea Pa’atelor Regale şi a greutăţilor ce întâmpinam aci, mai eram solicitat de autorităţile române ca intermediar pe lângă şefii armatelor ocupante, cu cari, Ia Pa'at, fusesem ne­ voit a luă contact. Căci numeroase intervenţii, toate în favoarea populaţiunei, trebuiau făcute. Soluţii grabnice trebuiau găsite pentru atenuarea urgiei ocupanţilor şi salvarea drepturilor încălcate de ei fără de cruţare.

Prea lungă, pentru a fi înşirată aci, ar fi lista tângu­ irilor de care eram asediat. In schimb şi autorităţile germane îmi adresau, ca reprezentant al Casei Regale, cele mai neprevăzute chestiuni şi cu totul streine de însărcinarea ce aveam. Astfel, în seara de 29 Noembrie, însuşi Mareşalul Mackensen m’a convocat la Paht ţinând să-mi comunice originalul chiar al propunerei de pace a Kaiserului, însărcinându-mă oficial a o aduce la cunoştinţa autorităţilor şi fruntaşilor politici, rămaşi în Bucureşti. Răspunsul, ce am adus Mareşalului, constă în refuzul categoric de a se luă în considerare cornii-

■j

- 5S —

nicarea sa, toţi cei rămaşi aci recunoscând că M. S. Regele României eră singur în drept a se pronunţa asupra unei asemenea propuneri. Fără vre-o urmare din partea românească a rămas dc altfel şi insinuarea ocupanţilor de a se pune Ia cale manifestări _de bu­ curie ale Capitalei, cu prilejul publicării prin ziarele lor a propunerii de pace, pentru a se influenta astfel, după credinţa lor, hotărârea Guvernului român din Moldova.

Demisionarea Prefectului Poliţiei. Numirea mea de către autoritatea română. Laşitatea refuzării. Argu­ mente în favoarea acceptării. Demnitatea muncii ! impersonale.

Intr’acest timp, generalul Mustaţă stânjenit, mai ales. prin necunoaşterea limbei germane, în exerciţiul funcţiunei de Prefect, în care fusese lăsat prin decizie mi­ nisterială apărută în Monitorul Oficial din 22 Nov., prezintă demisiunea sa.

In greaua situaţie de a găsi pe cineva care, cunos­ când limba germană, să aibă totdeodată şi autoritatea necesară pentru a interveni cu folos în favoarea po­ pulaţiei, toţi fruntaşii, fără deosebire, insistară cu tot dinadinsul pe lângă mine să primesc Prefectura Poli­ ţiei. Propunerea îmi fu pe cât de neaşteptată pe a'âi de neplăcută. Faţă însă de stăruinţele puse din atâtea părţi şi de serviciile ce toţi erau convinşi că aş putea aduce populaţiei, am crezut că împlinesc o datorie către ţară, făcând, în asemenea momente grele, abstracţie de scrupule personale şi acceptând sarcina ce mi se im­ punea. Un refuz categoric, ar fi fost considerat ca lipsă de patriotism din parte-mi. în contra voinţei mele şi alor mei şi conştient că-mi sacrificam cel puţin liniştea personală şi a familiei, am cedat insistenţelor gene-

59 — rale. Numai cei care n’au cunoscut amarul acelor zile şi disperarea populaţiei se miră că am putut primi o asemenea însărcinare; atunci, însă, nimeni nu se mai gândea la sine ci numai la mijlocul de a fi de folos celor suferinzi. Acest singur sentiment altruist m’a că­ lăuzit şi pe mine.

Prin decizia Nr. 68,773/30 Noembrie, primindu-se deci demisia generalului Mustaţă, s’a hotărtât în aceiaş zi şi numirea mea prin următoarea adresă: ROMANIA Ministerul de Interne, Direcţiunea Administraţiei Generale Personalului şi Statisticei.

Nr. 6S73I 30 Nov. 1315.

Domnule, am onoarea a vă face cunoscut că, prin deciziuuea noastră No. 68778 de astăzi, aţi fost în­ sărcinat să îndepliniţi funcţiunea de prefect al poliţiei Capitalei în tot timpul lipsei dela post a titularului.

Vă rog, prin urmare, să vă presentaţi spre a lua de îndată postul în primire şi a intră în exerciţiul atri­ buţia nilor dv. p. Ministru, (s.s.) L. C. Kostaki1) Director (ss.) G. Chiriachidi Ministerul de Interne comunică această numire şi guvernului imperial, cu care trebuia să iau contact oficial, prin următoarea adresă: Dos. I. CI. P., 41212 din 10 Noembrie, 13 Decern. 1916; Der Unterzeichnete hat die Ehre, dem Kaiserlichen Gouvernement mitzuteilen, dass Herr General Mus1) Dl. Lupu Kostaki fusese oficial lăsat aci prin decizia ministerială No. 82369 11 Oct. 1916, publicată’în Monitorul oficial numai la 15/29 Nov. şi semnată de V. G. Morţun, mi­ nistrul de Interne.

;

— 60

ţaţă sein Amt als Polizeiprăfekt niedergelegt hat und dass Herr Professor Alexander Tzigara-Samurcaş (sprich Tsigara-Samurkasch) zum Polizeiprăfect ernannt worden ist.

Der Unterstaatssekretăr im Innern (ss.) L. C. Kostaki. j Comunicarea numirii din partea românească către autorităţile germane, cu care urma să am contact, nu avea alt caracter decât de simplă înştiinţare, uzitată la fel şi în timpi normali în relaţiile internaţionale.

Dealtminteri însăşi Germanii au recunoscut numirea mea de către guvernul român, după cum reese lă­ murit din următorul bilet de legitimare (Ausweis) ce mi s’a dat: «Herr Tzigara-Samurcas «D. T.-S. este numit de «ist von der rumănischen «către guvernul românesc «Regierung zum Polizei-Pră- «Prefect al Poliţiei oraşului «fekten der Stadt Bucarest «Bucureşti şi recunoscut ca «ernannt und vom K. D. «atare de Guvernământul «Gouvernement als solcher «Imperial German.

«In consecinţă se încu«anerkannt.

«Dementsprechend wird «viinţează d-lui Prefect ac- ■ «dem Herrn Prăfekten Zu- «cesul la diferitele autori«lass zu den verschiedenen «taţi germane şi ale Gu- i «Deutschen-und Gouverne- «vernământului. «ments-autorităten gewăhrt.

Buk. den 15. Dcz. 916.

Bucureşti, 2 Dec. 916.

A- B. (ss) Duball Lt. u. Adjutant» (L. S.) Faţă de aceste dovezi oficiale, ce nu suferă nici o contrazicere pentru oamenii de bună credinţă, singur d. Athanasiu mai poate pretinde că am prim t «funcţia de Prefect de Poliţie, de formă, de la Gerantul Minis­ terului de interne, de fapt de la Comandatura germană», (p. 33). D. Athanasiu, nesprijinind pe nici un fapt sau

— 61 —

•document afirmaţiunea sa, comite aşadar «de formă şl de fapt» o calomnie.

Singura insinuare, pe care fostul Rector încearcă să se bizue în această privinţă, constă în a presupune că «cunoşteam de sigur sentimentele politice ale d-Iui Lupu Kostaki şi este inadmisibil să nu le fi împărtă­ şit». Intru cât însă cunoaşterea acelor sentimente ale d-Iui L. K. fac dovadă că «de fapt» am fost numit de Germani, nu mi se spune. De altfel acele senti­ mente nu puteau fi decât foarte onorabile, de oarece pe temeiul lor d. L. K. fusese lăsat de Guvernul liberal ca reprezentant al său. Şi alegerea nu se fă­ cuse în pripă şi în ultimul moment sau în necunoştiinţă de cauză. încă din 11 Oct. Ministrul Morţun iscălise decretul de numirea d-lui L. K. deşi publi­ carea în Monitor n’a apărut decât la 15 Nov. Prin ce se dovedeşte deci că sentimentele politice ale d-Iui L. K., care îl. recomandaseră guvernului, erau respec­ tabile la 15 Nov. devenind însă periculoase şi com­ promiţătoare la 30 ale aceleiaşi luni ? Neaducând nici o dovadă, d. Ath. comite o dublă calomnie.

A fi primit o funcţiune până aci ocupată de un ge­ neral şi altă dată chiar de membri ai înaltei Curţi de justiţie şi casaţie şi a mă fi pus in serviciul concetă­ ţenilor mei, mai ales în asemenea împrejurări extra­ ordinare, nu aş fi crezut că mi se va imputa vre-o dată şi tocmai de aceia cari, nepăsători de suferinţele mulţimei, s’au ilustrat numai prin absenţa lor dela orice serviciu în folosul populaţiei suferinde sau a patriei în genere. împotriva primirei prefecturei poliţiei nu se poate invoca nici un argument valabil. Legea învăţământului acordă profesorilor dreptul de a primi sarcina admi­ nistrativă de prefect de judeţ şi deci, cu atât mai

HlwWirB^ ’

T fiiii in n

— 62 —

mult, pe aceia a prefecturei poliţiei Capitalei, care ocupă un loc de frunte în ierarhia administrativă. In timpuri mai puţin grele ca ale ocupaţiei, profesori universitari au fost prefecţi de judeţ, fără ca printr’aceasta să se fi simţit înjosiţi, şi fără ca cineva să fi protestat. Prin decretul Regal No- 2790/14 Aug. 1916, suprimându-se legea incompatibilităţei, tocmai în vederea nevoilor stării de războiu, orice scrupul de cumul era înlăturat.

Chestiunea principală a primirii sarcinei de prefect fiind mult discutată şi în cercurile universitare, voiu I aduce şi alte argumente în favoarea mea. In primul rând trebue să constat că conform dreptului interna- ; ţional (Bluntschli, le droit internaţional codifie, Paris, 1886) «l’occupation du territoire par Ies iroupes ennemis entraîne la suspension des autorites reguh’eres et leur remplacement par Ies autorites militaires» (Bl. 540). Totuşi, adaogă articolul următor, şeful tru­ pelor de ocupaţie poate menţine, în totul sau în parte, administraţia civilă şi judiciară dinainte. Această ad­ ministraţie însă trebue să se supună <doit se soumettre» deciziilor autorităţilor militare» (541). Prin urmare, ocupanţii ar fi fost în dreptul lor să instaleze • în locul devenit vacant la Prefectură pe' un ofiţer al j lor sau pe un localnic dar străin de neam. Intru cât însă populaţia ar fi fost mai folosită astfel ?

Recunoscându-se ocupantului dreptul de «rendre des ordonnances gdnerales, prendre des mesures administratives, exercer la police» etc. (545) nu era pre­ ferabil ca tocmai aplicarea acestor ordonanţe să fie în mâna unui Român, decât în a ocupantului? Căci tocmai în aplicarea ordonanţelor consta posibilitatea de a se uşura sau îngreuia situaţia cetăţenilor. Ace- •< leaşi drepturi fiind recunoscute ocupantului şi prin

— 63 —

«■'Convenţiunea de la Haga, din 18 Oct. 1907», cred că orice discuţie principială, şi din punct de vedere juridic îmi este favorabilă.

Dacă din punctul de vedere formal nimic nu mi se putea opune, din consideraţiuni morale, dimpotrivă, decurgea datoria chiar de a primi, în împrejurările de atunci bine înţeles, sarcina ce mi se impunea. Căci, ar ar fi fost o laşitate din parte-mi, a refuza să încerc cel puţin să aduc populaţiei serviciile, de cari toţi mă credeau capabil. De asemeni aş fi fost condamnabil dacă, condus numai de sentimente egoiste, aş fi pre­ ferat să nu-mi turbur viaţa liniştită de dascăl, fugind de orice răspundere în vremuri atât de turburi. Nesperiindu-mă nici de munca ce mi se reclama, nici de greutăţile ce prevedeam că voiu avea de învins, ci preocupat numai de binele ce eventual puteam face celor ce ’şi puneau în mine speranţele lor, m’am ho­ tărât să primesc. Şi azi, cu toată îndurarea atâtor amărăciuni, mă felicit de a fi avut curajul să nu refuz atunci. Căci ajutoarele aduse sunt aşa de multe, încât, dispreţuind calomniile, nu -mi mai rămâne decât sincera satisfacţie de a fi folosit semenilor mei.

In zadar caută unii colegi sa insinueze că postul de prefect de poliţie' nu era compatibil cu «demnitatea de profesor». Mulţi alţii, dimpotrivă, ca şi mine con­ sideră ca foarte demnă orice muncă, fără deosebire, mai ales când ea este în folosul general. Căci nu văd întru cât «mai demn»1) ar fi fost să rămân spectator i) D-I Emil Petrescu, demisionând ca primar al Capitalei —din cauza intrigilor colaboratorilor săi—a primit să figureze ca simplu membru al comisiei interimare, sub ocupaţie, fără ca să fie blamat pentru aceasta. Dimpotrivă, deşi, în afară de predarea oraşului, nu s'a ilustrat prin alte isprăvi, D-sa a fost sărbătorit ca marc martir dc coreligionarii săi politici.

!

— 64 —

impasibil, în loc de a contribui, pe cât s’a putut, ia alinarea suferinţelor mul{imei. Reprobabilă ar fi fost ac{iunea mea, dacă ar fi servit unor interese perso- j nale. Intru cât această presupunere este exclusă, hotârârea altruistă, de a fi luat răspunderea de prefect, nu poate fi de cât spre cinstea celui care a avut ase- i menea curaj. Cu conştiinţa împăcată el poate, azi, în­ fruntă orice critică sau blam din partea acelora, cari n’au fost în stare să facă nici chjar atât, necum mai mult.

Rolul prefectului de Poliţie. Ocrotirea intereselor ro­ mâneşti. Paratrăznet contra ocupanţilor. Greutăţi întâmpinate. Protejarea personalului. Menţinerea prestigiului poliţiei româneşti.

In atari împrejurări am fost nevoit să iau condu­ cerea Prefecturei Poliţiei în seara zilei de 30 Noemvrie st. v. Starea sufletească, în care cu toţii ne aflam, se poate caracteriza prin izbucnirea în lacrimi a ma­ iorului Brezoianu, cel mai vrâstnic dintre funcţionarii prezenţi, cărora le adresam primele cuvinte la sosirea inea în Prefectură. Arătând jalea ce ne stăpânea şi enormele sarcini ce ne incumbau, faţă de situaţia groaznică în care ne aflam, ceream tuturor noilor mei colaboratori concursul lor desinteresat.

Misiunea îmi era îngreunată nu numai prin ignora­ rea complectă a mecanismului poliţienesc, dar şi prin desăvîrşita demoralizare şi desorientare a personalului, faţă mai ales de cerinţele imperioase ale ocupanţilor.

Populaţiunea românească, cuprinsă de groază, reclamă tot mai insistent ajutorul Poliţiei contra încartierărilor forţate, contra jafurilor şi siluiri'or de tot felul la care era expusă mai mult ca oricând. Nu mi-a fost uşor a încerca să stabilesc oare care ordine în hao-

— 65 —

sul în care ne găseam. Sarcina îmi devenea cu atât mai grea, cu cât amestecul autorităţilor germane în atribuţiunile noastre tindea să devie tot mai insinu­ ant Deşi ni se dase asigurarea că toate chestiunile privind pe Români vor fi de resortul*nostru exclusiv, totuşi, prin complicitatea elementelor streine în chiar reclamaţiile româneşti, conlucrarea celor două autori­ tăţi în mod fatal se acuza tot mai mult. Principala sarcină, ce-mi impunea situaţia anormală în care ne aflam, era acea de apărător al intereselor locale faţă de invadatori.

La o părintească, şi cinstită gospodărie se reducea rolul Poliţiei şi Ia ocrotirea persoanelor şi salvarea, pe cât posibil, a bunurilor româneşti. Rolul Prefec­ tului nu putea fi altul decât al paratrăznetului, menit să canalizeze într’aşa fel ura duşmanilor, ca popula­ ţia românească să rămăe cât mai ferită.

Astfel am conceput sarcina ce mi se impusese, şi această atitudine era bine cunoscută nu numai de con­ cetăţenii mei dar şi de ocupanţi, cari în fond respectau asemenea concepţii patriotice. Intru cât şi în ce măr sură mi-am împlinit misiunea, nu o pot mărturisi decât cei cari au trăit acele vremuri şi au cunoscut prin ei înşişi greutăţile întâmpinate. Aceştia pot fi singuri ju­ decători, iar nu cei absenţi şi reveniţi după orice pe­ ricol pe aci a fost înlăturat.

De meseria nouă eram absolut strein. Această recucunoaştere e singura ce chiar hursuza broşură îmi îngâdue: «deşi nu-i ştia nimeni calităţi de ordin po­ liţienesc, d. T.-S. a primit funcţia de prefect de poli­ ţie» exclamă autorul ei. (p. 33). împlinirea conştiincioasă a datorie îmi era îngreu-, natăşi din cauza dezorganizări serviciilor. In noaptea de 20 Nov-, împreună cu prefectul, au părăsit Capi5

— 66

ta la şi directorul, cei mai mulţi dintre inspectori şi ' ceilalţi ofiţeri. Sergenţii dezarmaţi au fost apoi reduşi j\ cu vre-o 400, iar jandarmii luaţi prizonieri, cu toate protestările noastre.

Nu e aci locul să enumăr actele administrative ale poliţiei — ori catar fi ele de interesante. Actele > fiind de domeniul public, sunt deci lesne controla- ; bile de oricine. Cu toată stăruinţa particulară a ex- | rectorului de a scotoci în dosarele Poliţiei, în speranţa , de a se găsi ceva compromiţător, nu s’au putut pro­ duce decât punctele ce vor forma obiectul discuţiilor j următoare.

Fără a intra deci în amănunte, voiu înşira numai câteva fapte punând în evidenţă dificultăţile întâm­ pinate în exercitarea funcţiunii ce am ocupat. Greu mi-a fost, între alt; le, rezistenţa opusă cerinţei ocu­ panţilor de a elimina dintre pufnii inspectori rămaşi şi pe aceia cari, pe baza mai ales a denunţurilor pri­ mite, Germanii îi considerau ca liberali şi, prin ur­ mare, cu totul suspecţi pentru ei. Cei vizaţi pot mărturisi dificultatea cu care am reuşit a’i menţine în posturile lor, căci n’am cedat în nici un caz.

Nici un funcţionar n’a fost înlocuit, chiar după cele mai insistente pretenţii ale ocupanţilor. Inspectorului • Moţăţeanu, suspectat că a fost lăsat aci de liberali cu anume misiune secretă, i se fixase chiar domi­ ciliul forţat la Corabia; nici această măsură n’a fost ; însă executată, in urma opunerii noastre. Nereuşind a'rni sustrage din personal pe calea încercată, Gu­ vernământul Imperial a procedat prin arestarea ace­ lora, contra cărora pretindea că posedă dovezi de trădare său de ameninţare a siguranţei lor. Pe-N lângă unii suspecţi au suferit şi alţii absoliit nevinovaţi, în urma acestor măsuri, nereuşind în totdeauna să lupt

- 67 —

cu succes contra intrigilor şi denunţărilor ce din toate părţile se produceau.

O altă dovadă a solicitudine!* mele faţă de personalul poliţienesc se confirmă prin faptul că, pe când la toate ce­ lelalte autorităţi sala riile *) sub ocupaţie au fost r< duse, ia Poliţie ele au fostdimpotrivă sporite.în urma stăruinţe­ lor mele, pr n chiar bugetul autorităţii germane. Această părintească grije, ce purtam personalului meu, îmi da au­ toritatea de a putea pedepsi cât deasp'rn pe cei incorecţi sau neglijenţi. Fără cruţare s’au pedepsit mai ales toţi aceia cari se adresau instanţ lor ge mane contra celor româneşti. Căci veşnic am fost preocupat să men­ ţin neştirbit prestigiul autorităţii noastre faţă de ocu­ panţi. Chiar şi la persoanele în afară de Poliţie cău­ tam să stârpesc obiceiul de a se înjosi prin plângeri la ocupanţi contra Românilor. Dovada, între multe altele, ne-o dă adresa No. 8380 8 Martie 1917 prin cate arătam profesorului secundar, care se plânsese Komandaturei, că «pentru cinstea cu care, ca Român, ţiu să servesc Prefectura faţă de autorităţile ger­ mane, nu pot să las să treacă neveştejită aceasta cu totul deplasată intervenţie a sa pe lângă autorităţile ger­ mane». Lupta era, cum se vede, îndoită : a înfiera pe cei cari, despreţuind autoritatea românească, se plân­ geau inamicului împotriva noastră, şi totdeodată a nu lăsa să fim încălcaţi de ocupanţi. Intr’acest sens trebue relevat că,, cu toate insistenţele contrarii, Po­ liţia a fost scutită de obligaţia, ce dela 1 Aprilie 1917 s'a impus tuturor celorlalţi geranţi români, cu ex1) Salariile sergenţilor pe primele luni au putut fi integral achitate, graţie depunerii oficiale a sumelor respective la d.

A. Marghiloman, căruia fusese încredinţată, de guvernul li­ beral plecat, şi această sumă, în afară de fondurile Crucii Roşii şi a. m.

— 68 —

ceptia d-lui Antipa la Ministerul Domeniilor, de a semna un fel de declaraţie de lealitate şi de a primi un ofiţer de legătură german, care contrasemna toate intrările şi eşirile autorităţilor respective. Scăpând de acest control imediat nu eram scutiţi însă de obliga­ ţiile inerente ocupaţiei şi de controlul neadormit al autorităţilor superioare. Mai mult ca dovadă a veş­ nicei împotriviri faţă de ocupanţi, iar nu a supunerii noastre, cum insinuiazâ calomniatorii, relevez faptul că nici una din adres Ie p.efecturii nu ooartă ştam­ pila: «Mit Zustellung einverstanden», urmată de semnătura vreunui ofiţer german. Deasemeni Poliţia nu s’a conformat nici adresei No. 1084/14 Ian. 17 prin care ni se cerea imperios ca noile ordine de zi să fie semnate nu numai de mine, dar şi de Polizeimeisterul german. Pretextul, invocat în favoarea ace­ stei duble semnări, era întărirea autorităţii noastre.

Am reuşit totuşi să eludez cererea, convingându-i că efectul celor două semnături ar fi cu totul contrariu' celui de ei invocat. Căci adaogam, dacă pe o poliţă de 100.000 lei, semnată de mine singur, aş reuşi să obţin pe piaţă acea sumă, dovada ar fi făcută că mă bucur singur de atâta credit. Dacă, dimpolrivă, mi s’ar cere şi girul unei a doua persoane, ar însemna că personal nu mă bucur decât de un credit de cel mult pentru jumătatea sumei. Tot astfel, semnătura alături de mine a Polizeimeisterului german, departe de a’mi ridica prestigiul faţă de ai mei, l-ar fi redus dimpotrivă. Argumentul comparativ a fost hotărâtor: nici un Ordin de zi nu a fost contrasemnat de vre-o autoritate germană.

Toate aceste dovezi nu sunt valabile, bine înţeles, decât penţru oamenii de bună credinţă. Aceştia singuri ţin seamă că, din nefericire, eram sub ocupaţie stre-

— 69 —

ină şi că prin urmare orice succes, cât de mic, contra atotputerniciei cotropitorilor era un act de pa­ triotism. Tot numai oamenii cinstiţi vor pricepe că şi neizbutirea tuturor bunelor noastre intenţiuni nu trebue pusă în seama lipsei de patriotism, ci a nepu­ tinţei de a face altfel.

Constatarea că prietenii Mihail Popescu şi Oscar Kiriacescu, de pildă, nu au reuşit să scape de con­ trolul ofiţerului german de legătură, nu trebue al Tel interpretată decât că, neposedând îndestul limba ger­ mană, nu au putut să desvolte cu aceeaş tărie, ca roi, argumentele în baza cărora ne-am liberat de ace^t aşâ .zis agent de supraveghere continuă. Astfel se ilustrează, printr’unul din prea numeroasele cazuri, serviciile ce ne-au adus cunoaşterea Iimbei germane, pe care cei de rea credinţă o interpretează drept germanofilie pe­ riculoasă intereselor româneşti. Căci trebue să fie sau din cale afară de naiv sau de tot perfid acela care condamnă, ca antipatriot, pe cel cunoscând limba ina­ micului. Mulţumită numai vorbirti curente germane am reuşit, dimpotrivă, în atâtea împrejurări, să aduc ser­ vicii compatrioţilor mei, pe cari altfel nu le-aşi fi ob­ ţinut Argumentul cunoaşterii Iimbei şi obiceiurilor Ger­ manilor, invocat de acei cari susţineau numirea mea ca prefect, s’a valo. ificat deci pe-deplin. Numeroşi ne­ voiaşa în favoarea cărora am pledat direct sau prin telefon, au apreciat la justa ei valoare o asemenea îm­ prejurare, care numai pentru îndăiătnici, ca d. Athanasiu, poate fi motiv de bănuială a sentimentelor ro­ mâneşti !

— 70 —

Raporturile cu Poliţia duşmană. Conferinţele cu autoritâţile ocupante. Salvarea Cişmigiului. Ordinele germane. Amenzile cedând discuţiunilor. Leali­ tatea faţă de inamic. Rolul diplomatic al Pre­ fectului.

Faţă de dezorganizarea poliţiei române, ocupanţii, în schimb, aveau şi mijloacele şi personal 1 necesar ad­ ministraţiei lor. Guvernământul Imperial al Cetăţii Bu­ cureşti instalase din primul moment un Polizeimeister de meserie, care până la numirea mea se familiarizase şi ci- Poliţia românească. Poliţia germană a Cetăţii Bucureşti nu eră singura; alături de ea mai funcţionau poliţiile secrete, poliţiile politice, secţiunea, indepen­ dentă de Guvernatorul local, a Comandamentului mi­ litar ; o altă secţiune a Ministerului de Exrerne din Berlin şi în fine, pentru câtva timp, chiar ofiţeri dela Marele Cartier General, veniţi anume pentru a’şi da seamă de spiritul noilor ţinuturi ocupate. Afară de aceste numeroase instanţe germane, fiecare ocupant instituise poliţia sa: aveam deci pe cea austriacă, un­ gară, turcească şi bulgară. In jurul fiecăreia din ele mişunau o sumă de agenţi streini şi pământeni, mai ales dintre cei cunoscând respectivele limbi ah vrăj­ maşilor. Dosarele Poliţiei dau dovada protestărilor ofi­ ciale, ce-am făcut contra utilizării unor asemenea in­ divizi suspecţi, pe ale căror infurmafiuni totuşi ocu­ panţii-punea temei. Pe mulţi dintre aceştia îi vad azi din nou, cu ifose insolente, pe străzile Capitalei, ne­ supăraţi de nimeni!. Nefaşti populaţiei au mai fost su­ puşii streini cari înainte de râzboiu trăiseră in ţară şi s’au reîntors sub haina militară, căutând să plă­ tească prin răsbunare recunoştinţa ce datorau ţării, pe care aşa de larg o exploataseră. Spre a ne feri de ei

;

j

|

\ ■

— 71 —

în viitor, ar trebui publicată lista ce am lăsat la Pre­ fectură, la plecare.

Oficial nu aveam contact de cât cu autorităţile ger­ mane, reprezentând pe toate celelalte. întreaga noastră corespondenţă se făcea prin poliţia militară a Guver­ nământului Imperial, transformat apoi în Komanclatura Cetăţii Bucureşti.

Tendinţa generală a ocupanţilor eră de a transforma cât mai curând toate serviciile româneşti conform ne­ voilor şi aspiraţiunilor lor, nemulţumindu-se numai cu executarea ordinelor pe cari, conform tratatelor şi le­ gilor războiului, eram ţinut* să Ie satisfacem, după cum am arătat ma( sus.

Pentru a stabi l unitatea lucrărilor între autorităţi, se ţineau în fiecare dimineaţă conferinţe, dela 9—10, la Cuvernâmânt (localul Ministerului de Lucrări Pu­ blice). Sub preşedinţia Şefului de Stat Major al Gu­ vernatorului se întruneau reprezentanţii serviciilor ger­ mane, iar de-a noi D-nii Lupu'Kostaki, Emil Petrescu cu ajutorul sau, răposatul Titu Popovic:, Prefectul Po­ liţiei, Prefectul Judeţului; mai rar d. A. Crăsnaru, iar . odată chiar şi O. Kiriacescu. Zilnic ni se comunicau aci ordinele de executat, iar noi formulam plângerile populaţiei. Cu intransigenţă ni se respingeau mai toate reclamaţiile, nelipsind a ni se aminti, cu trufie, drep­ turile cuceritorilor. Contra jefuitorilor ce semnalam, se pretexta că nu se puteau luă măsuri, fiind nevoe pentru aceasta de numele şi indicarea precisă a trupei căreia aparţineau făptuitori, amănunte ce neapărat că nu Ie puteam avea.

Arătând lipsa de lemne de care suferea Capitala, în loc de a ni se pune la dispoziţie vagoanele reclamate, mi s’a dat ordin să procur imediat lucrătorii nece­ sari spre a tăiâ pomii din Cişmigiu. Am refuzat ca-

- 72 -

tegoric să mă conform ordinului, lăsându-le singurj răspunderea unei atari fapte, rezervându’mi dreptul de a face cunoscut, la timpul cuvenit, isprava lor chiar în Germania. Faţă de această indirectă ameninţare, străvechea podoabă a Capitalei a fost salvată, spre mi­ rarea celor întorşi din pr.begie, cari, până în Rusia, aflaseră ca pozitivă nimicirea pomilor din Cişmigiu şi dela Sosea.

Ineficacitatea conferinţelor dovedindu-se, în curând ele fură rărite, iar prin Februarie definitiv suprimate.

Ordinele s’au transmis la început direct, apoi, câtva timp, prin noul birou de legătură între autorităţile ger­ mane şi cele româneşti. Din cauza întârzierii prove­ nite prin acest nou intermediu, biroul fu suprimat, reluându-se corespondenţa directa între autorităţi. Origi­ nalele ordinelor trebuiau totdeauna înapoiate. O dovadă a stricteţii cu care se urmă această normă, ne dau ur­ mătoarele ordine, prin care se reclama înapoierea ori­ ginalelor.

In aceiaşi zi, la 17 Ian. 1917, de pildă, s’au înre­ gistrat la Prefectură : 1) No. 1264, prin care se re­ clama «înapoierea ordinului Comandanturii No. 293/20 Dec. 916, cu arătarea dacă a fost executat»; 2) sub No. 1270, alt ordin prin care se cere «a se restitui originalul ordinului german 931/31 'Dec. 1916»; 3) la 24 Ian. (Registr. Poliţiei ls56) ni se cere: «în referire la adresa Dv. 2077 din 23 Ian. c. a re>titui ordinul original No. 293 al Comandaturei, cel restituit (mai sus sub 1) fiind o copie a acelui ordin».

Asemenea cazuri, care nu si-nt izolate, dovedesc de ce nu s’au găsit la Poliţie originalele, ci numai pre­ scrierile dispoziţiunilor luate de noi de pe ordinele ocupanţilor. Pentru o mai sigură controlare a adrese­ lor germane, am introdus, în afară de înregistrările i

— 73 -

curente ale Poliţiei, un registru special al hârtiilor germane, ţinut la zi de şefii mei de cabinet. Spre marea mea surprindere aflu că acest registru rezu­ mativ al ordinelor primite nu s’ar mai afla la poliţie, unde, la plecare, a fost lăsat totuşi ca un preţios do­ cument al descărcării răspunderii noastre. Cine oare a avut interes sâ-1 distrugă ?

Executarea celor mai multe ordine se cerea de ur­ genţă sau chiar imediat: «sofort»! Numai prin scoa­ terea în evidenţă a absurdităţii pretenţiilor, am putut, în parte, sâ’i lecuesc de pripa nemotivată, de care erau animaţi. La început au încercat să răspundă prin amendări la neexecutarea ordinelor -lor urgente. Ast­ fel prin ord. Comandanturei No. 1046/3. L 17, oraşul e «pedepsit» cu 5000 lei pentru nesosirea la timp, la locul indicat, a unei trăsuri de piaţă. Ironia cu care au fost întâmpinate asemenea pedepse — aplicate Celui de sus, care lăsase să cadă zăpada, împiedicând cir­ culaţia, iar nu nouă — i-a dezarmat, hotărându’i să reducă pedepsele şi să renunţe Ia ele în curând.

Afară de câteva alte amenzi de această natură, oraşul a fost scutit de impuneri saii pedepse grele, ca acele ce au suferit alte oraşe mai mici.

Prea zelosul dar altfel justul şi cinstitul Polizeimister s’a încercat la început să organizeze Poliţia de aci după modelul celei din Breslau, în serviciul căreia fusese ca civil. Convingându-se însă, după cele arătate, că asemănarea între Bucureşti şi Breslau se opreau la Iiterile iniţiale ale celor două oraşe şi că în afară de aceasta totul fiind absolut diferit, el re­ nunţă Ia planul său de a ne reforma poliţia după tipicul prusian. In curând reuşirăm a potoli şi severi­ tatea lor iniţială, de care suferea populaţia. Amenzile, cu cari pentru orice nesocotire a ordonanţelor erau pe-

&

— 74 —

depsiţi particularii, fură în bună parte ridicate, în baza nesfârşitelor protestări de cari gem dosarele poliţiei noastre.

In locul supunerii oarbe, ce la început ne reclamau ocupanţii, am reuşit a obţine, impunându-le admiterea liberii discuiiuni, tot mai numeroase scutiri de amenzi » ' atenuări de pedepse şi atâtea alte înlesniri în favoa­ rea populaţiei. Câtă dialectică însă şi ce lux de probe şi argumentare n’au fost necesare pentru fiecare reclamaţie în parte. Căci nu era uşor a’i sili sa se dea învinşi, mai ales când invocau autoritatea ordonanţelor tipărite şi afişate, ce în nici un caz nu se contramandau oficial, chiar când de fapt rămâneau neaphcate, în urma protestărilor, româneştiJ).

Toate aceste rezolviri favorabile ale nenumăratelor reclamaţii nu s’ar fi putut obţine, dacă nu se lucra cu inirnâ în interesul populaţiei, sau dacă prefect de po­ liţie n’ar fi fost un Român, iar Ia imputarea, ce even­ tual s’ar face, că nu la asemenea servicii trebuia să mi se reducă activitatea, voiu aminti că alte isprăvi nici nu erau posibile. Lipsiţi de forţa armată, orice rezistenţă sau luptă era exclusă. Trebuia din potrivă să căutăm a calma populaţia şi a evita orice exces sau împotrivire, greşala unuia putând avea efectele cele mai fatale asupra oraşului. Spre. cinstea Bucureştenilor şi ca o dovadă a cuminţeniei lor, putem constata că în Capitală nimeni n’a fost executat de ocupanţi, după cum s’a întâmplat, din nefericire, în alte părţi ale ţării.

Rolul nostru era ca să contribuim la îndulcirea si­ tuaţiei generale, de care nu noi eram responsabili. In măsura mijloacelor de persuasiune şi a autorităţii ce a 1) Cele peste 500 ordonanţe sunt publicate de Grigore Pherekyde într’un volum de 280 p., Buc. 1918.

— 75 —

ştiut să impue fiecare faţă de ocupanţi au fost şi re­ zultatele obţinute asupra pretenţiilor inamicului.

O explicare a prestigiului, de care m’am bucurat faţă de ocupanţi, trebue, cred, căutată în menţinerea neclintită a liniei de conduită ce de Ia început mi-am impus. Deşi conştient că aveam a face cu duşmani, am căutat totuşi ca în nici un caz să nu mă depărtez dela principiile de dreptate şi lealitate ale adevăratei civilizaţii, dela care, în orice împrejurare, nu trebue să ne abatem. Căci dacă, chiar în toiul luptelor pe front, ofiţerului român i se cerea să fie just cu pri­ zonierul inamic, iar medicului să fie uman, îngrijind la fel cu ceilalţi şi pe rănitul duşman, cu atât mai mult ni se impunea nouă respectarea marilor principii de lealitate, după care se măsoară gradul de civili­ zaţie al oricărui neam. Am căutat să fiu deci întot­ deauna în conformitate cu adevărul. Nefiind surprins în contrazicere cu realitatea, ce nici odată nu se poate dealtfel complect ascunde, afirmaţiuriile mele căpătau tot mai multă crezare, sporindu’mi prestigiul. Bine în­ ţeles că, în expunerea adevărului, nu m’am simţit nici odată obligat să înaintez mai mult decât conştiinţa de Român şi răspunderea funcţiei îmi îngăduiau. Dacă afirmările mele erau în totdeauna riguros adevărate, nimeni nu’mi putea impune ca ele să fi fost şi astfel complectate, pentru ca din concluziile ce s’ar fi tras să fi decurs eventuale pagube pentru Români, în avantajul inamicilor. Orice judecător imparţial trebue să aprobe acest punct de vedere; căci, dacă expune­ rea reală a faptelor ni se putea reclama, măsura des­ tăinuirilor şi mai ales a interpretărilor personale erau de domeniul libertăţii conştiinţei fiecăruia. Oare nu la fel e ţinut să procedeze orice plenipotenţiar, atât în timp de pace cât şi de războiu ? Hotărât este de

- 76 -

altfel, după cum veşnic am repetat-o în timpul func­ ţionării, că rolul Prefectului era mai mult de dome­ niul aşa zisei diplomaţii de cât al Poliţiei propriu ziseCu asememenea premise, conforme de altfel cu le­ gile fundamentale ale moralei personale şi sociale, nu mi-a fost de loc greu să nu rătăcesc din calea ade­ vărului şi a adevăratului patriotism, dela care nu m’am abătut un moment. Pentru a uşura exercitarea func-. ţiunei ce’mi asumasem alături de organele Ocupaţiei, cu care zilnic eram nevoit a fi în contact, am adoptat dela început atitudinea aceluia care, deşi vremelnic milităreşte subjugat, nu a renunţat un moment la li­ bertatea conştiinţei şi gândirei sale, pe care orice asu­ prire nu o putea influenţa sau încă şi mai puţin altera.

Relaţiile din trecut nu influenţează sentimentul patriotic.

Plângeri contra ocupanţilor. îndepărtarea vino­ vaţilor germani. Atenuarea represiunilor. Accep­ tarea invitaţiunilor ocupantului, Exemplul gene­ ralilor noştri.

Această atitudine, plină ^de curtoazie în formă, fără însă a ascunde o ironică nepăsare în fond, o puteam adopta cu atât mai lesne, cu cât nici o legătură din trecut nu’mi instruna libertatea conştiinţei. Prin nimic nu mă simţeam angajat faţă de ocupanţi. Faptul de a fi fost trimis în Germania ca bursier al Regelui Carol, pentru desăvârşirea studiilor universitare şi de a fi lucrat apoi ca voluntar în muzeele din Berlin nu implica, în afară de recunoştinţa firească, nici o aservire. Educa­ ţia mea în Germania şi relaţiile cu această ţară nu erau de.cât una din consecinţele alianţei noastre po­ litice, la care se mai adaogă şi pronunţata preferinţă pentru Germania a atâtor conducători ai neamului din

1

— 77 —

generaţia făuritorilor regatului român sub Regele Carol I. Cu toată această particulară atmosferă domi­ nantă din trecut, nu am fost nici odată exclusivist.

După terminarea studiilor în Germania, am trecut la Paris pentru complectarea educaţiei artistice; numeroase alte călătorii de artă m’au -readus pe pământul clasic ai. 7ranţei după cum, în acelaş interes, am colindat întreaga Europă. O dovadă a eclectismului de care eram condus este încă participarea la diferite socie­ tăţi speciale nu numai germane dar şi franceze şi bel­ giene1). împrospătând aceste fapte, nu am intenţia de a renega — cum este azi la modă— trecutul şi legă­ turile cu totul desinteresate ce am avut cu Germania.

Dimpotrivă, întru cât nu au nimic compromiţător, nu văd' interesul a le tăinui. Câţi din generaţia mea, chiar dintre cei mai intransigenţi francofi i de azi, nu au trecut ca şi mine prin şcolile germane ? Şi câţi din­ tre oamenii noştri politici nu erau mândri de favoru­ rile ce li se acordau de aliaţii oficiali de odinioară?

Intru cât mă priveşte, singura distincţiune ce posedam dela Puterile Centrale, anume Comandoria Coroanei Prusiei, mi-a fost acordată în urma expoziţiei din Ber­ lin la 1909, când eram oficialul reprezentant al M. S. Reginei, Preşedinta expozi.lunei. Departe de a ambi­ ţiona asemenea distincţiuni, pot dimpotrivă să relevez .refuzarea decoraţiunii, ce mi se cuveneau ca repre­ zentant al României la'expoziţia internaţională din Miinchen în 1912. Motivul refuzului, după cum se poate 1) Din 1906 fac parte din „Institut internaţional d’art public* din Bruxelles, iar în 27 Sept. 913 am fost ales „membre d’honneur de la Socidte des Amis de la Bibliothfeque de France".

In Germania eram membru al societăţei internaţionale: Museums Verband, în care erau reprezentanţi ai tuturor Statelor din Europa şi America. La 1907 adunarea acestei societăţi s’a ţinut chiar Ia Paris, unde cu toţii am fost invitaţi.

— 78 ~

controla prin dosarele existente la Ministerul Afaceri­ lor Streine, nu era personal. Căci pe baza rapoartelor legaţiunii noastre din Berlin, Ministerul acordase Bavariei 3 plăci de Mare Ofiţer al Coroanei României, după cum ni se ceruse, primind în acelaş timp asigurarea că o decoraţiune în acelaş grad era destinată delega­ tului nostru. Prin intervenţii oculte, decoraţiunea pre­ văzută României a fost redusă cu un grad. Inmânându-mi-se aceasta de către Ministrul german din Bu­ cureşti, am renunţat Ia ea, mulţumind. Cu toate insis­ tentele promisiunii ademenitoare, ce mi se făceau atât din partea românească cât şi din cea germană, nu am cedat, menţinând refuzarea. Căci înjosirea nu era a mea, ci a ţării a! cărei reprezentant oficial fusesem Ia Munchen.

Aceste atitudini din trecut, precum şi constatata mea abţinere dela orice combinaţii de bancă, sau alte avantagii şi afaceri sub ocupaţie şi înainte, mi-au permis acea libertatea de cuvânt faţă de ocupanţi asigurându’mi totdeodată prestigiul de care aveam absolută nevoie, pentru exercitarea cu eficacitate a sarcinei ce însumasem. Trebue să adâog că stima personală, ce am resimţit din partea acelora care/ mai ales prin Curtea Regală, mâ cunoşteau din trecut, a avut mare înrâurire asupra raporturilor cu numeroşii necunoscuţi, cu cari eram silit a avea relaţii de ser­ viciu. Intre cei dintâi sosiţi în Capitală a fost şi Du­ cele de Mecklemburg, pe care-1 cunoşteam din dife­ ritele sale vizite în ţară, dintre care ultima a fost în 4 Sept. 1915, când mă aflam pe lângă Regina Elisaveta la Sinaia. Influenţa, ce această cunoştiinţă avu asupra celorlalţi ocupanţi, se ilustrează şi prin urmă­ toarea împrejurare: în ziua de 3/16 Dec.; 16, deşi eram obligat, ca prefect, ca împreună cu d. Emil Pe-

— 79 —

trescu şi ceilalţi reprezentanţi ai autorităţilor române, să mă prezint în audienţă oficială generalului co­ mandant al Cetăţii, am lipsit neanunţat, fiind reţinut de către Duce, care în urmă m’a scuzat faţă de Co­ mandant. Acesta îmi rezervă o primire plină de curtoasie a doua zi, când m’am prezintat singur şi după ce gu­ vernatorul fusese informat de către Duce asupra si­ tuaţiei mele sociale înainte de a ’fi fost nevoit să deviu Prefect de Poliţie sub ocupaţie streină. Fiind astfel informaţi, atât Comandantul cât şi ajutoarele sale nu mă tratară ca simplu poliţ'st, asigurându’mi prestigiul cuvenit ca profesor şi reprezentant al Pa­ latului.

Stabilite1 pe asemenea baze,, relaţiunile oficiale cu şefii armatei ocupante au fost de o corectitudine re­ ciprocă, asigurând efectul dorit preîntâmpinărilor nu­ meroase ce am opus măsurilor asupritoare ce ni se rezervau*şi cari, altfel, ar fi fost mult mai greu re­ simţite de populaţie. Profitând de stabilirea raportu­ rilor pe bază de echitate faţă de ocupanţi, marea grijă era să ne strecurâm cu demnitate, fără a pierde un moment din vedere realizarea ţelului propus: uşurarea situaţiei populaţiei româneşti. Orice judecător nepăr­ tinitor va recunoaşte cu uşurinţă situaţia precară în care ne aflam şi interesul ce aveam de, a nu brusca asemenea raporturi, spre a nu dăuna intereselor ge­ nerale.

Menţinerea autorităţii româneşti faţă de ocupanţi nu a fost de loc uşoară. Căci în afară de câţiva dintre şefii lor, la începui, alţii, din contra, căutau pe cât posibil să impună cu brutalitate situaţia lor de în­ vingători. Ca document al apăsătoarei stări sufle­ teşti de atunci, pe care nu o tăinuiam, poate servi următoarea Circulară generală (No. 985 1 Ian. 917).

- 80 —

intre altele afirmam- cu acest prilej: «Anul care se sfârşeşte va însem ia în istoria neamului nostru cea mai dureroasă pagină. Nici odată, în decucşul vremu­ rilor, patria noastră nu a fost mai umilită», reclamând concursul binevutor al tuturor pentru îndreptarea tristei stări în care ne aflam. Iar dovezile greutăţilor cu care am avut de luptat ‘ni Ie procură şi următoarele incidente cu ocupanţii.

■ Dintre numeroasele protestări în contra încercărilor de ştirbire a prestigiului nostru, voiu cita aci numai ca­ zurile bine documentate sau de aşa notorietate publică, încât nu sufere nici o contestare. (Jn sublocotenent de pioneri protestând, pentru lipsa unor lucrători, pe un ton ce am socotit puţin cuviincios, a fost împiedi­ cat să plece din cabinetul meu până ce nu s’a legitimat spre a fi referit Comandaturei. La plângerea No. 695 a Prefecturei Poliţiei, din 6 Ian. 917, Guvernământul imperial (Divizia III, No. 8/17), recunoscând dreptatea reclamaţiei, mi-a răspuns, la 9 Ianuarie, că s’au «luat măsuri ca asemenea regretabile incidente să nu se mai întâmple». După cât ştiu, este singurul caz în care Guvernământul Imperial a prezintat scuze scrise. .

Pentru a fi pus Ia adăpost de alte eventuale asemenea incidente, Guvernământul Imperial a delegat la Po­ liţia Capitalei pe un Căpitan, însărcinat anume să pri­ mească cererile militarilor şi a mi le remite spre cer­ cetare. Reuşind însă în curând a’mi asigura singur autoritatea necesară şi faţă de elementul militar, de­ legaţia ofiţerului german a fost ridicată, după mai puţin de o lună, Ia 4 Febr. 17. In afacerile interne şi româneşti ale Poliţiei el nu a avut nici un amestec.

Autoritatea, de care incon testat Prefectura Poliţiei s'a bucurat în urmă faţă de instanţele ocupante, se mai întăreşte şi prin dovada că, în urma întâmpină-

i

— 81 —

rilor Prefecturii mai mulţi dintre ofiţeri au fost, pe cale disciplinară, isgoniţi din ţară.

Sensaţie a făcut între altele pedepsirea căpitanului Schmalz, foarte cunoscut în Capitală prin abuzurile sale, ce încercam să reprimez. Conflictul s’a produs prin neluarea în seamă a intervenţiilor ce’i adresam, nevoind sâ’mi recunoască dreptul de apărător al inte­ reselor româneşti. Reclamând superiorilor săi, mi s’a recunoscut dreptatea cauzei ce apăram. Căutând să’şi râsbune, zisul Căpitan însărcină cu spionarea mea pe unul din tâlmacii plătiţi de Prefectură, dar puşi în ser­ viciul Comandaturei. Referind cazul Comandantului Ce­ tăţii, tâlmaciul a fost isgonit d n slujbă. Pe când an­ cheta se urmărea, spre marea mea surprindere, în­ drăzneţul Căpitan Schmalz veni să pledeze pentru ertarea complicelui său. Răspunsul, ce indirect am dat Căpitanului, fu atât de drastic, încât a avut ca urmare imediata sa isgonire din ţară. Şi mai răsunătoare a fost înlăturarea Preotului gar­ nizoanei, Heckenrot, temut de ai săi chiar pentru in­ fluenţa de care pretindea că se bucura în sferele înalte.

Prin adresa Poliţiei No. 41.133/11 Sept. 17, semnalând abuzurile menţ onatului Preot, pe care personal nu l-am cunoscut, el a fost deasemeni nevoit să pără­ sească Capitala.

Voi mai semnala aci şi îndepărtarea medicului Col. Prof. Franke, care, însuşindu’şi mai multe obiecte din casa ce locuia, a fost silit nu numai să readucă lu­ cruri din Berlin, unde le trimisese, dar să’şi pără­ sească situaţia, dealtfel foarte mănoasă, ce îşi crease aci. Proprietarul român, păgubit de câteva obiecte ce totuşi n’au mai fost găsite, mulţumindu-se cu expul­ zarea medicului* vinovat, a renunţat la o mai departe ju­ decată, după cum reese din scrisoarea medicului ge6

— 82 —

neral von Gbtz, Nr. 194/1, V. 18 Mi!. Verw., şi din Comunicarea Comandaturei Nr. 23371/26, VI. 18.

Ceie câteva exemple ale măsurilor luate contra ofi­ ţerilor superiori, fără a.mai menţiona prea numeroa­ sele înfrânări ale abuzurilor gradelor inferioare, do­ vedesc în destul, cred, lipsa de cruţare, cu care s’a procedat contra tuturor acelora, cari căutau să asu­ prească populaţia română. Printr'o asemenea purtare, ce, bine înţeles, m’a făcut odios celor mai mulţi dintre ocupanţi, am reuşit totuşi să câştig din .partea gra­ delor superioare ale inamicilor acea temută stimă, de care orice autoritate are nevoie pentru a se putea impune.

Semnalând pe câţiva dintre ofiţerii abusivl, o datorie de dreptate ne impune să nu lă3ăm nc-relevat spiritul de echitate ce animă nu numai pe muiţi dintre coman­ danţii superiori, dar chiar pe numeroşi subalterni; fără de corectitudinea îngăduitoare a acestora nu s’ar fi putut obţine atenuarea atâtor ordonanţe asupritoareînfrânând pe cei răi, cu cei- politico şi şi preveni­ tori faţă de ai noştri nu puteam fi de cât la fel, păs­ trând veşnic rezerva impusa de situaţia în care ne aflam.

Niciodată însă nu m’am oprit a spune făţiş păre­ rile mele, ori cât erau de riscate. Fostul Ministru Oscar Kiriacescu, intre alţii, poate mărturisi energia cu care am ripostat ofiţerului german de legătură dela Finanţe, şi scuzele ce acesta a fost nevoit să mi pre­ zinte. Publicul, prezent în Cabinetul meu, a auzit deasemeni răspunsurile severe, cu care întâmpinam di­ feritele cereri ce ocupanţii îmi adresau prin telefon, când nu îndrăzniau să le formuleze în scris.

In schimb însă, după scurgerea mai multor luni deia. instalarea lor în Capitală, şi după ce ni se acordase

I

— 83 —

atâtea atenuări ale măsurilor impuse de ocupaţie, cu greu demnitarii români au putut refuza să ia parte la invitaţiunile oficiale, cu care şefii autorităţii ocupante credeau a’i onoră. Iar dacă faptul de a -fi stat la dreapta Mareşalului Mackensen constitue o vină pentru cei rămaşi aci, atunci sâ se ştie că împărtăşim această răs­ punderea cu generalii şi ceilalţi demn tari români, cari au procedat la fel. Din memoriile Căpitanului Paul Blery (En mission en Roumanîe, p. 161) aflăm că în Dec. 1917 delegaţii români, sub conducerea generalului Lu­ pesc!!, «deabia ajunşi Ia Focşani, în vederea stabilirei armistiţiului, prirerit part ă un dejcuner somptucux arrose de Champagne», fără ca pentru aceasta sâ li se poată face im. capăt de acuzaţie. Sosiţi la Bu:ureştj> în vederea armistiţiului .şi a tratativelor de pace, dem­ nitarii militari şi civili din Moldova cea liberă ar fi putut mai lesne ca noi, cei de sub ocupaţie, să se sus­ tragă unor asemenea obligaţiuni. Ei, ca şi noi, însă, s’au crezut obligaţi a acceptă asemenea situaţii ine­ vitabile pentru aceia, pe care interesele generale, iar nu ambiţiile personale, îi călăuzesc în toate acţiunile lor. învinuirea de lipsă de patriotism, pe asemenea motive, nu poate fi concepută decât în mintea surexcitată a acelora, care cu uşurinţă şi patimă judecă acum situaţii atât de complicate şi pline de răspun­ dere atunci.

Din cele ce preced se poate judecă pretinsa gra­ vitate a acuzării rectorului, de sub litera D (pag. 38), de a mă fi «găsit printre invitaţii tuturor banchetelor menţionate».

D. Ath. se fereşte sâ ne spue cum clasifică per­ soanele fără sarcini oficiale care, deşi n’au fost men' ţionate în ziare, au stat totuşi Ia masă cu ocupanţii.

Printre acestea s’ar găsi poate chiar protectori ai fos­ tului rector şi moralizator făţarnic.

— 84 —

Categoriile înlesnirilor dobândite. Scăparea dezerto­ rilor şi contravenienţilor români. Intervenţii în fa­ voarea ostatecilor. Mărturisirile profesorului Bogdan-Duică. Scrisoarea Doamnei Sabina Cantocuzino. Dovezi inedite de nerăzbuuare.

In cadrul acestor lămuriri premergătoare, voiu căuta să evidenţiez, prin câteva exemple tipice, categoriile uşurărilor ce s’au putut obţine în favoarea popula­ ţiei. Voiu răspunde astfel cu fapte concrete insinuărilor d-Iui Athanasiu care se întreabă «cum a înţeles d. T-S. să servească pe Români în timpul ocupaţiei» (p. 33).

Mărturisesc însă din nou că, silit numai, m’am ho­ tărât să dau în vileag întâmplări cari, pierzând taina ce le învăluia, nu câştigă nimic în schimbul divulgă­ rii. Căci de ce folos este a se şti şi de alţii, de pildă, cum a fost sustras urmăririlor inamicului cutare sol­ dat român, scăpat din vreunul din lagărele ocupan­ ţilor? Aresturile politiei româneşti singure ar putea spune câţi asemenea urmăriţi au adăpostit, în aştepta­ rea de a li se da o posibilitate mai prielnică pentru a se sustrage definitiv urmărir.ior inamice. Răspunde­ rea pentru autoritatea românească, care favoriza ase­ menea tăinuiri, era mai mare chiar decât a celor cari se foloseau de ea. Şi totuşi, nici odată nu am ezitat a face posibilul şi adeseori mai mult de cât omeneşte se poate cere, pentru a salva pe concetăţenii mei. Cu­ tare cobnel comandând azi o brigadă în Oltenia — pentru a nu apela la cei mai mărunţi — ar putea măr­ turisi tot sprijinul ce personal i-am dat pentru ca, după ce a fugit din lagărul bulgăresc, să poată trece prin munţii Buzeului în Moldova cea liberă. Căci afirm, fără temerea vreunei desrninţiri, că nici un Român, din chiar cei oficial urmăriţi şi reclamaţi de ocupanţi, nu a fost

- 85 -

predat de noi. Dimpotrivă, din prima şi până în ul­ tima zi, nu numai nici un dezertor, dar nici un alt de' licvent nu a fost predat sau chiar arestat după cererea ocupanţilor. Nici dintre numeroşii autori ai mani­ festelor ostile ocupanţilor sau dintre numeroşii contravenienţi Ia ordonanţele lor, nimeni nu a fost predat de noi. Deasemeni veşnic am stăruit, şi de cele mai multe oii cu succes, pentru liberarea celor asupriţi de diferitele poliţii ale inamicului. Singur un elev de liceu a fost arestat de poliţia germană, printr’un exces de zel al unui inspector român,care s’a bucurat să ia premiul dat de ocupant. Elevul a fost reclamat de poliţia noa­ stră şi apoi liberat, fără încheere de acte. Iar socia­ liştii predaţi nouă în 21 Mai 1918 de Germani, cari îi considerau periculoşi pentru armata lor, pot singuri mărturisi tratamentul umanitar de care s’au bucurat la Poliţie sub ocupaţie, spre deosebire mai ales de cele ce au avut de îndurat în Decembrie al aceluiaş an.

Dar de ce aş mai continuă cu destăinuirile: divulga­ rea faptelor nu le sporeşte valoarea. Mai a!es că cei mai m :lţi dintre cei ajutaţi au rămas şi pentru mine nişte anonimi. Se poate ca ofiţerii români ai biuroului de legătură să fi ţinut socoteala sutelor de pretinşi contravenienţi, în majoritate Ardeleni, cari gralD devo­ tatului meu şef de Cabinet, I. Spirescu, în înţelegere cu ofiţerif români, au scăpat de extrădarea impusă de legile ocupaţiei.

Pentru a preîntâmpina insinuarea eventuală a acelora cari m’ar acuză de a nu fi citat de cât cazuri ano­ nime, voiu încheia această rubrică cu câteva nume de toţi cunoscute. Printre cele mai senzaţionale arestări a fost aceia a d-lui Grig. Greceanu, care, fie pentru manifestarea părerilor sale antantiste, fie pentru protestarea ce înaintase ca director al aşezămintelor

— 86

Brâncoveneşti, sau pentru ambele motive — deşi nici unul mărturisit — a fost închis la Cercul Militar, de unde am reuşit a’l libera, intervenind într'acest scop până la Mareşalul Mackensen.

Cazul d-Iui C. Sturdza, căpitan în rezervă şi preşe­ dinte la Trib. Ilfov, a fost şi mai grav. Prin «Incunoştiinţarea» afişată în tot oraşul la 22 Sept. se arăta că «supusul român Constantin Sturdza se pedepseşte cu 6 luni închisoare pentru că a contravenit la ordo­ nanţa din 16 Febr. 917, referitoare la purtarea duş­ mănoasă faţă de puterile Centrale». Prin altă hotărâre s’a mai dispus ca, «după expirarea celor 6 luni, susnurnitul să fie deportat în Germania şi reţinut acolo până după pacea generală». Prin intervenţia Poliţiei române,susţinută de guvernul din iaşi, Căpitan. I Sturdza a fost liberat, revenindu-se asupra înt'reg'ei pedepse.

Tot prin intervenţia directă a Poliţiei a fost liberatşl inginerul I. A. Ghika, arestat în conflictul ce a avut cu un ofiţer german,, căruia i-a aplicat o straşnică coreefiune pentru că maltratase pe un căruţaş român.

O altă măsură, care din primele zile ale ocupaţiei a îngrozit Capitala, a fost a osfatecilor luaţi de Ger­ mani, pentru a sili astfel pe Guvernul romfin să li­ bereze pe supuşii Puterilor Centrale trecuţi în Mol­ dova. Intervenţiile Ia Iaşi ale autorităţilor române de aci rămânând fără rezultat, ocupanţii începură a lua os­ tatici din diferitele straturi ale societăţii, propunându’şi să echivaleze numărul lor cu al celor arestaţi în Mol­ dova. In primele zile fură internaţi ca ostateci, la Hotel Imperial: d-nii Dr. Const. Cantacuzino, dela Eforia Spitalelor, Al. Grăsnaru, dela Interne, I. Duca dela Casaţie, C. Ciocârdia şi C. Antoniade dela Curtea de Apel ; profesorii universitari Dini. Burdeanu, Minovici, dr. Obreja, C. R.-Motru; avocatul Krupefl'

— 87 — ski; prof. Bogdan-Duică, arcliit. I. Berindey; dr. A. Şutzu, Al. Darvari, I. Pilat etc. Dovada necontestată a stăruinţelor tuturor autorităţilor româneşti în favoarea lor ne-o dă liberarea celor mai mulţi dintre primii ares­ taţi. Din cei 15 citaţi, 3 numai n’au putut fi eliberaţi; cu cât însă stăruinţele noastre deveneau mai frecvente, cu atât întâmpinau rezistenţă mai mare, ocupanţii ne­ renunţând la mijlocul lor de represalii. A produce do­ vada stăruinţelor personale, ce fiecare în parte am depus în favoarea celor arestaţi este imposibilJ), mai ales când intervenţiile rămâneau fără succes, ca în cazul 1) D. Prof. D. Burileanu, de pildă, în „Notele sale din în­ chisoare® crede că a redobândit libertatea graţie intervenţiei principelui Gh. Ştirbey. Convins sunt de stăruinţa ce, şi în acest caz, ca în multe altele, va fi pus bunul patriot ce era . mult regretatuL Ştiibey. Printr'o scrisoare a reposatului I Bogdan se dovedeşte însă şi intervenţia mea în favoarea d-Iui Bur.'leanu, care, în plin consiliu universitar, nu a putut să conteste afirmarea mea, căutând să o atenueze numai prin re­ proşul că nu i’aş fi uşurat transmiterea la timp a unor rufe 1 încă o probă a curioasei intervertiri a preţuirii serviciilor, după starea sufletească a diferitelor momente.

In „Notele" sale d. B. ne spune ia pag. 65 „cât de puţin a lipsit ca să curm toate amărăciunile printr’o durere de o se­ cundă" vrând să se arunce pe fereastră 1 In aceiaşi. p°gină ne mai spune că „toate facultăţile intelectuale şi sufleteşti îi erau paralizate. Mi-ar fi plăcut să dorm, mi-ar fi plăcut şi mai mult să fiu de piatră... Să nu simt, să nu auz...u Ce păcat că, fiind aşa de învechite, asemenea declaraţii pierd ori ce-efect şi mai ales ori ce sinceritate. Căci prea se aseamănă cu celebrele versuri ale nu mai puţin cunoscutului Michelangîolo, cu care să-mi fie iertat să complectez „Notele" bber-colegului meu, redând originalul iraducerii de mai sus : Caro me il sonno e piu l'esscrdisasso. Non veder, non sentir m’e gran venfura. Pentru •Noaptea" artistului nu era nici un pericol să fie de piatră, dar pentru d-1 B.t în acele momente mai ales, era cam im­ prudent. E la vergogna dura...

— 88 —

prietenilor Motru, Antoniade şi Duică, deşi tocmai pentru ei n’am încetată pleda. Din întâmplare, nici această afir­ maţie a mea nu va rămâne fără consfinţire. Decanul fa­ cultăţii de litere din Cluj, prietenul Bogdan-Duică m’a autorizat a divulga că, aflându-se deportat la Troian, în Bulgaria, Căpitanul german, şeful politiei secrete, care venise să’i inspecteze, i-a confirmat stăruinţele ce depusesem în favoarea sa, fără ştirea lui şi făiă vre-o altă intervenţie. Căpitanul i-a mai adâogat că des'gur, dacă aş fi fost chemat la ultima conferinţă, în care se decideau ostatecii, mulţi dintre cei în favoarea carora pledasem ar fi scăpat. Din nefericire însă, cu toată propunerea Şefului Poliţiei germane, nu am fost admis la acele conferinţe mixte ale autorităţilor germune şi române, în cari, pe baza unui anume pointaj, se hotăra soarta celor deportaţi. In locul amicului Duică a scăpat, în acea confeiinţă, d. Emil' Petrescu de a fi dus în Bulgaria. Am avut cel puţin satisfacţia de a salva apoi pe prietenul Duică de urmăririle Po­ liţiei ungare, care, după ispăşirea sa la Troian, voia sâ’l aresteze ca fost secretar al Ligei Culturale. Şi manuscrisele confiscate de acasă i-au fost înapoiate.

Inutil să mai citez alte cazuri, mai ales că s’au găsit pretinşi patrioţi care să ne reproşeze chiar inter­ venţiile pentru salvarea Komânilor, considerând ac­ ţiunea noastră ca o înjosire faţă de inamic. Despretuind calomniile unor inconştienţi, nu regret nici una din intervenţii, deşi nu toate au avut rezultat favo­ rabil. Căci era suficient ca ocupanţii să fi avut cel mai mic motiv de bănuială de spionaj contra acelora, în favoarea cărora interveneam, pentruca principial să nu se fi luat în seamă insistenţele noastre. Astfel, sub pretext de a fi descoperit unele însemnări defa­ vorabile lor şi deci ca suspect de spionaj, nu au H'

— 89 —

berat pe fostul procuror general Diaconescu (înaintat apoi prefect al poliţiei sub regimul liberal din 1919), cu toate stăruinţele ce s’au depus în favorea sa, mai ales pe motivul sănătăţii sale sdruncinate. NJiberarea supuşilor străini din Moldova era motivul — mărturisit cel puţ n — al numeroaselor arestări aci. In curând fură declarate ostatice şi doamnUe Sabina Cantacuzino şi Lia V. Brâtianu ; doamna Akxandrina Gr. Cantacuzino a fost chiar- reţinută la Hotel Imperial vreo patru z le.

Stăruinţele depuse în favoarea primelor două doamne sunt mărturisite de însăşi Doamna Sabina Cantacuzino în sci isoa ea către m ne din 5 Martie 1917- Scrisoarea fiind redată în facsimile de ziarul «îndreptarea» din 25 Nov. 1919, ca răspuns la acuzarea de trădare a generalului Averescu, nici un scrupul nu mă mai poate orpri de a menţionâ aci acest document^, acum trecut în domeni. 1 p. blic.

Din acea scrisoare reese, întâi, că subsemnatul eram «deochiat» faţa de autorităţi e germane, pentru stăru­ inţele puse în favoarea membrilor familiei Brâtianu râ­ maşi în Bucureşti. Prin desele vizite făcute în Str. Clemenţei 37, Poliţia g.rmană începuse să mă bănu­ iască ch ar că fusesem lâ§at cu anume instrucţii aci de către Primul-Ministru. Int’una din zile, un căpitan din administraţia germană, recunoscăndu’mi automo­ bilul în faţa casei D-nei Cantacuzino, mi-a pândit eşirea spre a se asigura dacă într’adevâr eu fusesem acolo.

1) Autenticitatea scrisoarei nu a fost contestată, deşi în flagrantă contrazicere cu afirmările categorice ale „Viitorului" care, într’o ripostă în discuţia trădării generalului, pretinsese In Nr. din 4 Nov. că „nici un membru din familia Brătianu n’a avut corespondenţă cu Comandantul oştilor vrăjmaşe", deşi tocmai aceasta reiese din scrisoare. Prin publicarea facsimilelui, campania liberală a încetat cu totul, după ce timp de un an se abuzase de discreţiunea celor atacaţi pe nedrept,

’ — 90 -

Suspectările nu m’au împiedicat a da mai departe con­ cursul cerut, după cum dovedeşte eficacitatea interven­ ţiei puse în sensul satisfacerei reclamaţiei: în loc de a fi deportate la M-rea Tismana, cum fusese intenţia iniţială, sau apoi la Hereşti, autoritatea germană a con­ simţit a izolă pe cele două doamne la M-rea Pasărea, unde, tot numai în urma insistenţelor noastre, ii s’au procurat mijloacele de transport în automobile, precum şi toate cele necesare unui cât mai complect confort.

O foarte importantă deducţie a scrisoarei menţionate este mărturisită corespondenţă directă cu autorităţile inamice. Departe de nune gândul de. a acu :â pentru aceasta pe autoarea scrisoarei. Dacă î.isâ se recunoaşte D-nei Dr, Cantacuzino dreptul de a se fi adresat di­ rect şi chiar în limba germană Mareşalului Mackensen şi altora, oficial şi chiar «particular» şi în cazuri cu totul personale numai; apoi cu atât mai justificate şi chiar patriotice sunt intervenţiile noastre, făcute nu în cauză proprie, ci numai în interesul- obştesc.

Scrisoarea menţionată poate fi întărită prin numeroase alte documente rămase inedite, cari toate fac dovadă neîndoelnică cât de mult au uzat şi chiar, abuzat de serviciile noastre tocmai acele persoane, cari *zi ne calomniază cu mai neobosită patimă. Scrisorile mai do­ vedesc încă cât de strein a fost de mine gândul răz­ bunării. Căci tare uşor mi-ar fi fost ca, printr’un simplu gest, fără chiar a pronunţa o vorbă, să predau ina­ micului zecile de lăzi ascunse, sau să mă abţin de a interveni în favoarea celor suspectaţi de ocupanţi.

Fără vre-o deosebire şi fără resentimente personale, mi-am făcut însă datoria faţă ele toţi. Fatalitatea a hotărât ca să fi putut salva tocma- gospodăriile celor cari azi mă ponegresc, pe când casele unor prieteni, ca de pildă~a doctorului Dinu D. Brătianu, să fi f°st

r

W — 91 —

mai tare devastate, cu toate insistentele de ocrotire ce nu numai eu ani depus.

Conştiinţa împăcată a datoriei împlinite, fără patimă şi răzbunare, nu se turbură însă de ocările prezen;e, cari îniocuesc sentimentele de afecţiune interesată ce ni se manifestau odinioară. Ingratitudinea câtorva e compensată de recunoştinţa numeroşilor cari nu se ru­ şinează a mărturisi ajutorul de care, la fel cu ceilalţi, s’au bucurat toţi deopotrivă.

Răspuns ocuzaţiunilor d-lui Athanasiu. Ordinele de zi falsificate de d-sa. Efectuarea rechiziţiilor. Salvar a institutelor de cultură. Mulţumirile ce in­ direct uni adresează d. Athanasiu. Impedicarea serbărilor judaice în Ateneu. Intenţiunile bulgareRevenind la acuzaţiile formulate de d. Athanasiu, voiu răspunde la fiecare în parte. D-sa se servă de «ordinele de zi date de mine, şi pe cari le-a cules din colecţia dela Prefectura». Din fericire am pastrat şi eu câte un exemplar din aceste ordine, ce se dis­ tribuiau zilnic la toate comisariatele; din compararea originalelor cu citaţi.le ex-rectorului se va vedea cât a căutat să falşifice sensul, prin trunchierile operate în text. In prealabil trebue să arăt că in aceste or.Jne de zi, pe cari, într’un exemplar tradus în nemţeşte, le prezintam şi Comandaturi, eram ţinut să consemnez toate cerer.le ocupanţilor. Neconsemnarea lor ar fi dus la conflicte inutile deoarece, de drept şi conform le­ gilor războiului, ocupanţii ne puteau reclamă cele ne­ cesare intereselor armatei lor, impunându-ne mâuri’e ce găseau de cuviinţă penlr i executarea lor. însem­ nătatea rolului nostru consta tocmai in măsura în care se execmau ordinile primite, contra cărora o opunere

— 92 —

principială nu ar fi fost 'de nici un folos. Sub aparen­ ţele cele mai înşelătoare se ascundeau, la toţi Românii, intenţiunile cele mai hotărâte de a nu se pierde din vedere interesele noastre. Aseastă lozincă secretă eră bine cunoscută nu numai organelor poliţieneşti, dar şi populaţiei în genere, care azi încă şi-o aminteşte.

Singur, poate, d. Aîhanasiu nu mă va crede, pe mo­ tivul că nu a găsit consemnarea scrisă a acestei în­ ţelegeri tacite în colecţia ordinelor de zi, ce cu atâta asiduitate a controlat!

Sub A. I. al teribilului său rechizitoriu, fericit de a mă fi găsit vinovat, ex-rectorul citează următorul «ordin de zi Nr. 20/5. Febr. 1917: rechizitiile ti\buesc făcute numai dela Români şi deia supuşii statelor inam'ice Pu­ terilor Centrale, fără a se mai atinge de avutul supu­ şilor aliaţilor şi ai Statelor neutrale de cât în caz de nevoie, şi atunci numai, cu consimţământul şi apro­ barea în scris a Guvernământului Imperial».

Chiar aşa de ar fi fost conceput o. dinul meu, nu pot fi vinovat, deoarece eram obligat a consemnă ce­ rerea de rechiziţii precum şi pretenţia ocupanţilor de a scuti pe supuşii lor. In realitate însă, acuzaţia rectorală se întoarce împotriva sa şi în favoarea mea.

Căci, în original, cele de mai sus unt precedate de următoarele rânduri, cari explică, mai bine de cât aş putea face acum, rostul ordinului meu. După cum se poate convinge oricine, controlând la comisariatul său îrespectiv ordinul de zi No. 20, cap toiul 2, cel anume ncriminat de rector, începe astfel: Guvernământul Jmperial făcând cunoscut că a primit reclamaţii din partea supuşilor statelor aliate că la rechiziţiuni familiile ro­ mâne sunt ocrotite şi că rechiziţiile în rândul întâi se fac dela supuşii aliaţilor, vă învit pentru ultima oară ca sâ luaţi masuri în această privinţă, pentru a nu se mal

£

f

- 93 -

da Ioc ia reclamaţii». Apoi numai urmează citaţia trun­ chiată a rectorului. Faţă de această simplă restabilire a adevărului, nu’mi revine oare mie dreptul de a acuza pe d. Athanasiu nu numai de calomnie dar şi de fal­ sificarea actelor ce întrebuinţează? Pe baza falsifi­ cării arătate, sunt acuzat de purtare [anti-românească, pe când chiar inamicul, prin mustrările ce-mi adre­ sează, dovedeşte cat de ocrotitoare pentru Români a fost poliţia locală. Pe când ni se cerea ca, fără cru­ ţare «riicksichtslos*, rechizitiile să se facă numai dela Români, Poliţia noastră proceda in sens opus, atrăgânduşi reproşurile mai sus arătate.

Deoarece dintr’acest caz nu s’ar putea dovedi spi­ ritul general, de care eram condus faţă de concetăţe­ ni, voiu mai face şi alte citaţiuni într’acest scop.

De pildă : ordinul .2379/22. I. IV, prin care în 24 de ore ni se cereau „cel puţin": 15.003 pături sau mantale, câte 20.000 c imăşi, pantaloni şi ciorapi,, câte 30.000 de cingătoare de lână sau veste de lână şi «cel puţin» 1000 blăni. Pentru fiecare din obiectele lipsind din cantitatea reclamată, se impunea o pe­ deapsă de: c3te 200 lei pentru lipsa fiecărei pături, etc. şi câte 500 lei pentru fiecare blană. Prin acelaş ordin ni se punea în vedere să nu luăm marfa din prăvălii, pe care ocupanţii îşi rezervau să le cerce­ teze singuri. Ordinul german a' fost adus Ia cunoştiinţa populaţiei prin «apelul» publicat în ziarele din 23. I. 17, care, atâc în formă cât şi în fond, este tăl­ măcirea cât mai atenuată a originalului german. Din obiectele cerute o minimă parte numai a fost predată, fără ca, bine înţeles, nici una din amenzile prevăzute să fi fost executate şi fără ca termenul indicat să fi fost respectat. Câtă dialectică şi abilitate a fost necesară pentru a ajunge Ia acest rezultat favorabil nouă, nu

■

I - 94 -

pot şti, in adevărata măsură, decât colaboratorii mei, de al căror tact şi devotament m’am felicitat atunci, mulţumindu-le din nou şi cu acest prilej.

Mare a fost nedumerirea, celor care încasau rechiziţiunile, că din cele 30.000 cingătoare de lână „Leiobinden" prevăzute în ordin, nu s’au predat de cât câteva făşii de lână proprii acestui scop. Indignarea lor, că într’un oraş aşa de mare ca Bucureştii să nu se fi putut găsi mai multe din aceste articole aşa de curente în Germania, a fost potolită numai prin com­ paraţia, ce le-am servit, că nici Berlinul, de pildă, deşi incomparabil mai mare decât Capitala noastră, nu ar fi foS' în stare să procure, în 24de ore, 10.000 fesuri sau narghilele. La scuza de ei însuşi mărturisită, că ase­ menea obiecte nefiind uzitate la Berlin nu se puteau găsi, am răspuns cu succes că nici cingâtoarele, ne­ fiind purtate Ia noi, nu ni se puteau pretinde. Intr’acest chip, printr’o comparaţie mai mult glumeaţă, am curmat o discuţiune, care altfel ar fi putut duce Ia execu­ tarea sancţiunii ordinului de rechiziţie, impunând Co­ munei plata atâtor rr/ii de Iei pentru obiectele nepredate.

O altă dovadă a apărării interese;or româneşti ni se confirmă prin ordinul Guvernământului Imperial No. 4102/28. III, 17, pnn care suntem acuzaţi «a nu rechiziţiona destul de sever în casele româneşti», ame­ ninţând cu perchiziţionarea acestor case prin jan­ darmi germani. Prin acelaş ordin însă «ni se atrage o deosebită atenţiune că nu trebue să rechiziţionăm nimic în casele aparţinând supuşilor Puterilor Cen­ trale, rezervându-ne numai casele bogătaşilor români».

Obiectele cerute de astadatâ erau : 10.000 pături de lână, câte 20.000 cămăşi, tot atâţia pantaloni şi pro­ soape şi numai 10.000 ciorapi sau obiele.

Faţă de rezultatele puţin satisfăcătoare ale rechi-

w ~ 95 —

ziţiilor executate de .noi, ocupantul s’a hotărât a ne impune controlul cu care ne ameninţase. Intr’adevăr prin ord. No. 3109 din 6 Febr. 17, se cere ca fiecare Comisariat «cu ajutorul a câte 10 soldaţi şi un po­ liţist german, să ridice din fiecare casă toate plapomeie, care sunt peste numărul persoanelor mai mari de 10 ani». Copii mai mici de 10 ani, ori câţi ar fi fost, urmau deci să se acopere sub aceiaşi plapomă cu părinţii 1! Prin acelaş ordin se considera ca piapomă «şi orice manta blănită». Asupra proporţiei reduse în care s’au satisfăcut aceste cereri, dosarele respec­ tive ale serviciului de rechizilii, instituit anume la Poliţie, pot da lămuriri mai precise decât cele răz­ leţe ce am la dispoziţia mea. Mai adaog că tot numai în urma insistenţelor noastre au râmas-fără efect «lis­ tele de provizii», cari îngroziseră Capitala. Sub pre­ text de a voi să afle eventualele lipsuri din punct de vedere al. aprovizionării, s’au distribuit aşa zise «Bestan Jisten» în care, sub ameninţare de straşnice pe­ depse în caz de nesupunere sau de indicări - false, fiecare era ţinut sa arate în cele peste o sută de ru­ brici cantităţile de merinde ce avea în depozit. In faţa energicelor protestări a tuturor autorităţilor ro­ mâneşti, ocupanţii au fost nevoiţi să renunţe la ridi­ carea depozitelor înregistrate. Cu mai puţin succes am putut lupta contra aşa ziselor rechizilii individuale, ce se făceau direct de soldaţi. Păgubaşii se măguleau cu bonurile de rechizifie, ce li se dau în schimbul obiectelor ridicate. A'lulte din bonuri erau însă fără valoare, cu ştampile false şi semnături fictive, deseori injurioaşe. O interesantă colecţie de asemenea docu­ mente am văzut la Comisia de preţuirea bonurilor.

Ba Poliţie s’a alcătuit un voluminos dosar special al

- 96 - *

tuturor acestor rechiziţii individuale şi forţate, cari de fapt erau adevărate jefuiri.

Din partea noastră întotdeauna s’au luat măsurile cele mai severe ca organele de rechiziţile să predea / bonuri,'pentru a fi valorificate la despăgubirile ulte­ rioare. Dacă unii cetăţeni nu s’au conformat acestor instrucţiuni şi au primit, fără iscălitura agentului de rechiziţie, bonurile ce li se predau, această abatere în nici un caz nu poate fi pusă în sarcina Prefectului, după cum a pretins chiar un coleg universitar; vina este numai a acelora cari s’au lăsat a fi păcăliţi, deşi preveniţi prin apelurile Prefecturei.

Cu multă insistenţă s’au rechiziţ onat armele, tăinultorii fiind foarte aspru pedepsi,i, conform ordonanţe­ lor. Cu greu numai s’a putut obţine transformări a în amendă în bani a închisorii, la care fusese condam­ nat chiar un general român, la care, în baza unei anonime, pol ţia germană găsise arme ascunse. Deţi­ nătorii sau tâinuitorii de arme se pedepseau cu «în­ chisoare, în nici un caz sub un an, sau cu recluziu­ nea şi, după împrejurări, cu moartea». Mai târziu pedepsele s’au redus Ia «închisoare până la 5 ani, sau amendă până la 5000 lei, în deosebi sau împreună8.

Pentru a scuti de asemenea pedepse pe numeroji ce­ tăţeni, la cari tot mai apăreau arme ascunse sau de bună seamă uitate, am obţinut să fie scutiţi de pena­ lităţi aceia cari făceau predarea prin pol ţia românăDe la noi armele se vărsau depozitelor germane, scutind astfel pe posesorii lcr, al căror nume nici j nu se divulga, de orice urmărire sau pedeapsă.

Acestea- sunt, în parte, măsurile ce am înţeles a ; • lua pentru a uşura populaţia românească de sarcina, de altfel inevitabilă, a rechiziţiîlor sub ocupaţie streină.

I

— 97 —

După aceste mărturisiri, cum ar urma să mai carac­ terizez acuzaţiunea rectoralâ?

In privinţa stăruinţelor ce personal am pus pentru salvarea-de rechiziţii şi încuartierări a laborafoni!or universitare, apelez la mărturiile d-lor profesori Mrazec, Sava Atanasiu, Longine^cu, Minovici, Hurmuzescu, Popovici-Bâznoşeanu şi alţii ale căror instituie au scăpat neatinse. Pentru-toate am obţinuPdela autoritatea ger­ mană scutiri oficiale. In acelaş fericit caz se g.se^te şi Institutul de fiziologie, de s b direcţia d-iui Athanasîu. Prin poziţia sa centrală şi prin camerile d sponibile ale locuinţei d sale, ale. bibliotecii şi sălilor de curs, acest institut a fost în n numărate rânduri cu insistenţă cerut de autorităţile germane. Prinir’o ad.esă înaintată ministerului, d. Ath. însuş a recunoscut, la revenirea sa din Iaşi, că institutul său a scăpat ne­ atins. D-sa propune chiar să se aducă pentru aceasta mulţumiri d-Iui Câlugâreanu şi asistentului, care au salvat ins;ituţiunea. Fără a voi să it nutz întru ni­ mic meritele necontestate ale acestor domni, pot să’mi revendic, o parte cel puţin, din mulţumiiile ce d. Ath. rec'amă pentru dânşii. Căci, după cum d. Călugâ;eanu este gata a confirma ori şi când, stăruinţele d-sale au consistat în a mă preveni dj pericolul ce am ninţa instituţiunea; iar măsurile de salvare şi insistenţele puse într’acest scop mi le revendic, căci reprezen­ tanţii institutu ai nu au venit în contact direct cu nici una din autorităţile ocupante. Despre stâruinţil - puse pentru salvarea diferitelor şcoale, institute, bill.oteci, între care şi aceea a Ligei Culturale, poate da măr­ turii d. Mihail Popescu, Administratorul Casei Şcoalelor, care azi încă îşi aminteşte concursul ce niciodată nu am lipsit a’i da în numeraasele împr jurâri, în care a recurs la serviciile mele. Solicitudinea cu care am 7

— 98 -

apărat, sub ocupaţie, interesele şi averea Societăţii Regale Române de Geografie, în calitate de casier al ei, o relevează ,d. General Iannescu în Raportul său din 15 Iunie ldl9, publicat în Anuarul Societăţii. Şi să nu se creadă că, în genere, lupta a fost uşoară; chiar Fundaţiunea Carol I, de care eram personal răs­ punzător, a fost în diferite rânduri periclitată. întâi a fost ameninţată a deveni cazino bulgăresc, apoi de­ pozit de hărţi a' aşa zisului Balkan-Lager, ce s’a adăpostit în clădirea vecină a Soc. Dacia. Clădirea Fundaţiunii cât şi a Muzeului au fost scutite de orice rechiziţie, iar din numeroasele depozite streine, aflate în beciurile Fundaţiei, s’au luat numai armele şi efec­ tele rechiziţionările, mai ales cele de lână.

Ordinul din 14, II. 17, de a ceda amfiteatrul Fundaţiunii pentru prelegerile universitare, ţinute de piofesori veniţi într’aeest scop, nu l-am putut eluda. Re­ zultatul reclamaţiunilor a fost însă că, ulterior cel puţin, în loc de a se rechiziţiona prin «ordine» formale, lo­ calul ne era cerut prin adrese concepute în termenii • cei mai politicoşu Corespondenţa originală păstrată în archiva instituţiei, supusă cunoştinţei autorităţilor cu drept de control, uovedeşte că trufaşul ocupant a reciH noscut autoritara directorului român al instituţiunii.

M’am opus dea .emeni ca şi edificiile cu caracter na­ ţional să fie pâ.iga.ite prin rechiziţiile inamicului. Astfel, cu ajutorul, pornit din sentimente curat româneşti, ce mi.-a dat d. Elie B rcovici şi în urma intervenţiei Po­ liţiei cu adresa Nr. 41.776/14 Sept. 17, s’a scutit sala Ateneului Român de ţinerea serviciului de Anul Nou ebraic, în zileie de 15 şi 17 Sept., după cum fusese hotărât şi chiar anunţat în ziare. Expunând scopul cul­ tural şi curat naţiunal al clădirii Ateneului, serbarea ebraică s’a mutat în şcoala culturală din Str. Sboru-

- 99 —

lui, cu toată insistenta Rabinului militar a! armatelor de ocupaţie, care invoca în favoarea sa permisiunea obţinută dela Germani, anunţată şi prin ziare.

Acuzaţiunea ce mi se aduce, că intervenţiile de acest fel nu trebuiau făcute, ci dimpotrivă ar fi fost prefe­ rabil să lăsăm pe inamici să se compromită cu cât îmi multe devastaţiuni, nu poate fi luată în serios. Nepu­ tând şti de cine şi în ce măsură devastările urmau să fie despăgubite ulterior, am crezut de a mea datorie să salvez pe cât mai mult posibil. Mai ales că va­ loarea colecţiunilor sau laboratoriilor nu poate fi rescumpărată numai prin bani, care nu înlocuesc şi munca personală a celor cari le* au alcătuit. Dimpotrivă, orice obiect scăpat din ghiara uzurpatorilor constituia pentu noi nu numai un câştig material dar şi o victorie mo­ rală asupia inamicului.

Voiu mai accentua că pericolul unei devastări mai ge­ nerale nu eră numai imaginar. Bulgarii au cerut, oficial, să ridice toate institutele, muzeele, bibliotecile, laboraoriile, până şi mesele sălilor de disecţie, pe simplul cuvânt că aveau nevoe de ele, România fiind destui de bogată pentru a’şi reface totul. începutul punerii în aplicare a acestor intenţiuni s’a şi manifestat la Aca­ demie, unde, noaptea pe Ia ora 1, cu forţă armată s’a secvestrat directorul instituţiei ridicându-se apoi mai multe manuscrise. In urma reclamaţiilor, nu s’a îna­ poiat de cât o parte din cărţi. O influenţă nefastă a avut în acestă afacere şi profesorul german Dr. Goetz din Bonn. Ar fi fost oare mai bine să lăsăm —după cum pretind unii azi—ca la fel să se fi procedat cu toate celelalte colecţii? In acest caz n’am fi meritat, şi cu diept cuvânt, acuzarea de a nu ne fi interesat de bu­ nurile româneşti, pentru a căror salvare însă azi sun­ tem defăimaţi? In caz de distrugerea colecţiilor şi laLZ

— 400 — ,

boratoriilor,’ România Mare nu şi-ar fi putut relua nici viaţa culturală şi ştiinţifică,’după cum cu greu numai se reface viaţa economică, din cauza devastării sau descomplectării fabricelor C. F. R. şi a altor instalaţii.

O nouă dovadă a îndrăznelii bulgăreşti ne poate da furtul sicriului cu moaştele Sf-tului Dumitru, din biserica Mitropoliei, săvârşit, pe când nu eram Prefect, în noap­ tea de 1.6—17 Febr. 918. Cu vre-o 6 luni înainte, dlipă cum reese din dosarul secret al acestei senza­ ţionale afaceri, moaştele au fost oficial reclamate de Bulgari, iar cererea respinsă de Mareşalul Mackensen. care, cu onorurile cuvenite, a readus racla la locul ei în Mitropolie.

O dovadă a stăruinţelor puse pentru stabilirea cel puţin a jafurilor ce semnalam, 'constitue, între altele, răspunsul Comandaturii Nr.Şl5.239/26, Vili, 13, prin care însăş autoritatea germană mărturiseşte, fără înconjur, .că din casa din Str. B izeşti 130, pentru care intervenisem, «mai multe lucruri au fost furate—«gestohlen» —şi că este lesne de presupus că multe altele lipsesc».

Cu asemenea document, din partea inamicului, pot înch*ia capitolul rechiziţiilor cu mulţumirea că, cu toate dificultăţile avute, totuşi multe s’au salvat. Stră­ duinţele pentru ocrotirea intereselor româneşti, în3uş inamicul mi Ie recunoaşte, deşi fără voe şi indirect.

Singur hainul d. Athanasiu se încearcă să mi Ie con­ teste. S’a arătat însă Ia ce se reduce calomn'a sa.

D-sa n’are scuza de a fi ignorat starea adevărată a situaţiei, care ar fi trebuit să’l împiedice d^ a formula criticile sale nedrepte. Prieteni de bună credinţă, la timp, i-au atras.atenţia asupra greşelii ce comitea, acuzând fără tcmeiu. Cu o încăpăţânare neobişnuită la oameni, d-sa a persistat în direcţia pătimaşe ce dela laşi îşi croise, agravându’şi situaţia prin noile falşuri ce a comis în urmă. j

— 101 —

Salvarea monumentelor de artă, a clopotelor şi bise­ ricilor. Mulţumirile Comisiei monumentelor isto­ rice. Cererea înlocuirii mele din C- M. /. Nevoia a două decrete legi pentru înlăturarea mea. Con­ ferinţa pentru protecţia artei populare.

Tot la capitolul rechiziţiilor pot fi menţionate şi scu­ tirile ce am obţinut în pnvinţa monumentelor istorice şi c'opotelor. O scutire generală a acestor din urmă nu a fost posibilă. La toate insistenţele mi se răspun­ dea că, atunci când în patriile respective se rechizi­ ţionase pentru trebuinţele armatei clopotele istorice din catedrale, ele nu se puteau cruţa într’o ţară inamică.

Am obţinut totuşi ca, în vederea importantei lor isto­ rice, multe din ele să fie scutite. Prin adresa No. 7751/9, V. 17 a Adm. Mii. mi se comunică că «în urma cererii d-v. s’au dat ordine telegrafice comandaturelor de districte să se scutească de rechiziţie următoarele clopote de interes artistic şi istoric: din M-rşa Cotmeana a lui M'rcea Vodă, din Sft. Nicolae Domnesc dela Curtea de Argeş; din Târgovişte: Sft. Nicolae, Curtea Domnească, Mitropolie; Doiceşti şi Corabia, din Horez, Bistriţa, Govora, Sărăcineşti; din Gura Motrulu1*; dela Brebu, Tismana, etc. «In acelaş timp prin scrisoarea Baronului Bedeus din 8. V. 17, mi s’au pus la dispoziţie 12 dintre clopotele mai vechi ale Capitalei. Dela Antrepozite, unde erau adunate în vederea transportării în streinătate, am reţinut, prin sprijinul mai sus numitului delegat austriac, în total 18 clopote din Ca utală, în afară de al Mit.opol.ei şi altele neridicate. Clopotele salvate au fost ascunse la Poliţie şi apoi depuse la Muzeul de Artă Naţională, de. unde s’au şi ridicat de către parochiile respective.

Poarte ameninţate erau şi acoperişurile de aramă

T

— 102 —

ale diferitelor monumente din fără. Cele mai impor­ tante din ele au fost salvate, numai în urma celor mai înalte intervenţii. Prin adresa No. 3043/26 Iunie 918, Comisiunea Monumentelor Istorice îmi exprimă mulţumiri pentrucă s’a «scutit de rechiziţie acoperişul de aramă al Bis. Domneşti din Curtea de Argeş, în urma intervenirii d-v. pe lângă Mareşalul v. Mackensen». Fusese nevoe de atare intervenţie, de oarece, după cum rezultă din procesul-verbal al Comisiunii Monumentelor Istorice, din 11 Iulie 918, Pre­ fectul din Argeş comunicase că, cu toate asigurările date anterior şi cu toate interven.iile, Comandatura locală voia să procedeze la ridicarea acoperişului. In privinţa învelitoarei de aramă a Mitropoliei din Târ- . govişte, ce urma deasemeni să fie rechiziţionată, prin scrisoarea şefului.Statului Major german, mi se comu­ nică la 17, X. 18 că «să nu mai am nici o temere, deoarece bisericile rămân neatinse». In interesul mo­ numentelor de artă, deşi ocupat cu Prefectura, am luat parte asiduă la lucrările Comisiunii Monumentelor Istorice, din care făceam parte. Din procesele verbale ale şedinţelor C. M. I. reese preocuparea generală a Comisiunii pentru salvarea monumentelor cât şi dem­ nitatea cu care ea şi-a apărat interesele. E de notat că C. M. I. nu a primit amestecul pe care ocupanţii voiau să’l aibă prin. delegatul lor artistic. Din proce­ sul verbal No. 3, din 5 Nov. 1917, reese că, profitând de trecerea prin Bucureşti a profesorului Clemen, Şe­ ful serviciului artistic al M. C. G. al armatei germane, am stabilit că C. M.I. nu înţelege a admite amestecul delegatului german în lucrările sale. Luându-se act de declaraţia mea, în şedinţa de la 22 Nov. (Proc. Verb.

No. 6) preşedintele Comisiunei, d. C. C. Arion, a ex­ pus direct reprezentantului autorităţii ocupante, sosit

- 103 -

la şedinţă, că «C. M. 1. îşi păstrează întreaga ei liber­ tate în activitatea sa», reducându-se rolul delegatului prof. Braune la transmiterea prin dânsul a dorinţelor Comisiunei referitoare la monumentele din zona de răz­ boi, în care organele româneşti nu erau admise. Din procesele verbale ale şedinţelor anului 1918 rees de asemeni stăruinţele ce am depus pentru împiedicarea lucrărilor proectate ale unui cimitir militar în jurul bisericei Domneşti din Curtea de Argeş, de oarece s’ar fi distrus prin săpături temeliile existente ale vechei reşedinţe domneşti. Din nefericire nu s’a putut împie­ dica decât în parte executarea cimitirului şi preface­ rea vechiului zid dela M-rea Comana. Tot din actele C. M. I. se constată că la 20 Dec. 917 am fost îm­ preună cu colegul Sihleanu la Târgovişte, de unde ne venise ştire alarmantă, din fericire neîntemeiată, în pri­ vinţa M-rei Dealului şi a craniului lui Mihai-Vittazul ce s’a constatat că fusese ridicat de Guvernul român.

Am insistat mai mult asupra activităţei mele în fa­ voarea monumentelor artistice, pentru a întemeia cât mai bine măsura cu care guvernul român, deabia re­ întors în Bucureşti, a ţinut să mă răsplătească. Fără a se fi preocupat de ce s’a făcut la C. M. I., un coleg din Comisie a declarat printr’o jalbă că nu putea lua parte la adunările Comisiunei, «cât timp vor face parte din ea slujbaşi ai Nemţilor, cum de pildă fostul Prefect al Poliţiei». Faţă de plângerea aşa de puţin întemeiată, Ministerul, în Ioc de a ordona o cerce­ tare, se mulţumi să’mi însinueze că «ar fi bine să demisionez, pentru a evita un scandal»! Bine înţeles n’am dat urmare acestui straniu deziderat, cu atât mai mult cu cât oficial nu mi s’a făcut nimic cunoscut; iar* prima mea însărcinare fusese în urmă întărită pe cinci ani prin decretul regal Nr. 1412 din 8 Iunie 1918.

— 104 —

Insistându-se să fiu înlăturat, deşi nu se putea găsi nici un motiv valabil şi avuabil, s’a recurs la strategema uşoară a decretului-Iege. Fără vre-o anchetă prealabilă, a apărut în «Monitorul Oficial» din 6 Febr.

1919 decretul-lege Nr. 409/28 Ian., prin care se ob­ ţinea modificarea legii din 1913 prin următorul adaos: «Ministerul poate să facă prin decret regal înlocuirea unuia sau mai multor membri chiar în timpul celor 5 ani, fără arătare de motivq, dacă crede că prin aceste înlocuiri se garantează o mai bună şi regu'atâ func­ ţionare a Comisiunii». Inutil să insist asupra caracte­ rului absolut personal al decreîului-lege care, prevă­ zând că nu va putea susţine eliminările dorite, se scuteşte de a indica motivele.

Aplicarea împotriva mea s’a şi făcut prin decretul No. 7567 din 23 Febr. 919. Deabia conceput în bi­ rourile Ministerului Cultelor, ziarele «Viitorul», «Nea­ mul Românesc», etc., au şi anunţat excluderea mea •din C. M. I. ca un fapt împlinit. Ele se grâb s^ră însă.

Căci decretul ministerial n’a apărut în «Monitorul Ofi­ cial», nefiind învestit cu suprema formulă care sing ră îi dâ putere de lege. Acelaş decret a mai fost chn nou scos la iveală de noul m nistru, la 26 Martie 919. El întâmpină şi de astă dată aceiaşi negativă soartă.

Excluderea «fără indicare de motiv» nu se putea con­ cepe îi. sferele senine, unde sentimentul dreptăţii înlocueşte patima şi răzbunarea personală, ce singure animau pe autorii propunerii. In acest timp insă, caşicum C. M. I. nu ar îi avut altă sarcină decât elimi­ narea mea, monumentele erau lăsate în suferinţa* Marea preocupare găsi, în fine, o nouă soluţie: le^3 fundamentală a C. M. I., datând numai din 20 Aprilie 1913 se abrogă,. înlocuindu-se printr’una nouă. Sa* crede că urgenţa unui «decret-lege» se impunea,

.

— 105 —

avându-se în vedere alipirea noilor teritorii, cărora trebuia adaptată vechea lege. Aceasta ar fi fost singtra explicare a precipitatei modificări. Dar tocmai acest motiv nu e prevăzut în noua lege, care nu are decât caracter pur răzbunător. Căci, în afară de unele încăl­ cări ale Constituţiei, principala modificare e relativă • la «'alcătuirea membrilor comisiunii», meşteşugită într’aşa fel ca, cei indezirabili autorilor schimbării, să poată fi înlocuiţi. In fine. după două decrete şi alte două decrete-legi, se obţinu, prin modificarea legii, alcătuirea unei comisiuni în care fostul ministru al Cultelor C. C. Arion, artistul Ştefan Popescu şi cu mine nu mai figuram.

Nici decretarea acestei legi nu pare a fi fost uşor 'de obţinut: înrheierea consiliului de Miniştri este din 1 Iulie 1919, iar semnarea decretului tocmai din 28 Iulie. O dovadă a grabei, cu care îns$ se aştepta înalta aprobare, ne dă publicarea legii în Monit. Oficial în chiar ziua următoare după semnare! In .urma acestui mare succes, pentru care se luptase nu mai puţin de nouă luni, toată lumea se declară satisfăcută, iar ata­ curile în contra mea încetară. Ca un simptom carac­ teristic al nevrozei vremii, am ţinut să arăt importanţa oficială ce s'a dat unei chestiuni personale, pe atât de puţin înălţătoare pe cât de injustă. Spre justificarea mea, voi încheia cu următoarea citaţie din Raportul ge­ neral al C. M. I. prin care îmbucurătoarea constatare a interesului crescând pentru monumentele din ţară se atribue şi «silinţelor neobosite ale unor scriitori luminaţi şi patrioţi ca d. N. Iorga, Al. Tzigara-Samurcaş a căror colaborare la lucrarea - noastră avem deosebită bucurie a o anunţa aci». La această părere a Comisiunii din 31 Dec. 1909 opun cererea aceleiaş Comisiuni din Februarie 1919, prin care «fără arătare

.

f

— 106 —

de motiv, pentru garantarea unei mai bune şi rega­ late funcţionări» se urmărea a mea excludere!

Desinteresata grijă, ce întretimp am avut pentru monu­ mente, nu e oare în prea flagrantă disproporţie cu ura cu care am fost răsplătit ? Răzbunarea, absolut nemotivatăj de care sânt urmărit nu va descuraja oare pe alţii de a mai interveni, la vreme de nevoe, în folosul obştesc?

Simple chestii de conştiinţă pentru autorii ostracismului meu, care nu pe mine mă dezonorează nici fată de contimporani şi încă mai puţin faţă de viitorime. Şi nu cred ca inspiratorii ultimelor decrete-legi, cari dealtfel nici n’au curajul de a luă pe faţă răspunderea nelegiuirilor comise, să aibă conştiinţa aşa de liniştită ca a aceluia pe care actele lor îl vizau în special; căci toate aceste svârcoliri nu au întimpmat decât surâsul sceptic al celui mirat de excesul de ind gnitate, cu care se vede onorat.

Pe lângă monumentele istorice, aceiaş grije am avut-o şi pentru orice colecţie de artă, atât publică cât şi pri­ vată. In alt loc s’a arătat că Muzeele Statului au fost toate salvate. Dar chiar şi colecţia D-rului Istrati, de care numai sentimente de recunoştinţă nu mă legau, a rămas neatinsă, până când, cerându-mi-se cheile lo­ calului, ce, pentru mai multă siguranţă, păstram la Poliţie» colecţia a trecut în grija familiei D-rului. Deasemenia scăpat în întregime nestimata colecţie de artă şi bogata bibliotecă a D-rului I. Cantacuzino, pe care o luasem sub a mea răspundere personală încă înainte de a n Prefect. Din fericire am putut la timp opri şi devas­ tarea importantei colecţii de antichităţi clasice a D-I111 Mihail Sutzu.

Numeroase au fost şi reclamaţiile ce adresam contra devastării obiectelor de artă, şi mai ales de interes etenografic, din restul ţării. Răspunzându-mi-se că nu

— 107 —

se putea cere soldaţilor sau chiar ofiţerilor să distingă obiectele de merită să fie salvate, m’am hotărât, la ce­ rerea ocupanţilor, să {in în sala Eforiei, în seara, de 15 Iulie 1917, o conferinţă în limba germană, în care, cu ajutorul proecţiunilor, am arătat valoarea tezau­ relor artei noastre ţărăneşti, în favoarea căreia recla­ mam măsuri de protecţiune. Din programul tipărit al conferinţei se vede desfăşurarea subiectului: 1. Arta ca oglindă a caracterului poporului. 2. Origina şi desvoltarea ei: locuinţa, sculptura, olăria, portul ţărănesc etc. 3. In ultimul capitol am arătat lupta între arta populară şi progresele culturii: «Die Volkskunst im Kampf mit der fortschreitenden Kultur», încheind prinmăsurile ce se impun pentru cruţarea acestor tezaure expuse devastării din partea ocupanţilor/ Toate aceste măsuri în favoarea artei româneşti, sunt, cred, cel mai bun răspuns la acuzaţia, ce exrectorul mi-aduce sub litera B.'(pag. 35) înfierând ca nepatriotică menţionata «conferinţă ţinută la soldaţii germani». D. Athanasiu, pentru a nu lua în seamă sco­ pul acelei conferinţe, se fereşte să reproducă progra­ mul, care lămureşte întru destul intenţiunile mele. Din darea de seamă a ziarului german din Capitală, d-sa 3 văzut că «conferinţa* asupra Rutnănische Volkskunst era cu încordare aşteptată» de numeroşi ofiţeri pre­ zenţi. Criticul german singur releveazâ că am pus în evidenţă «darul sfânt al inspiraţ ei artistice a ţăranului român*.

In schimb însă, printr’un lux de citaţii, ex-rectorul înşiră o serie de nume ale acelora care au mai ţinut, sub-ocupaţie, conferinţe în ace’aş lQcal, intenţionând să mă compromită prin această alăturare, fără însă să’şi atingă scopul. Putem oare învinui pe un Maiorescu sau pe un C. Dimitrescu-Iaşi de pildă, pe sim-

ii

— 108 —

piui motiv- că după ei a urmat ca rector, la- aceiaşi Universitate, un dezertor veterinar?

Ne fundata acuzare de a fi luat măsuri contra Crucii roşii române. Falsificările d-lui Athanasiu în chestia tramvaelor şi a birjelor. Tricolorul sub ocupaţie. Exemplul Belgienilor. Cele mai triste vremuri ale istoriei noastre.

Sub rubrica A, 2, d-1 Ath. îmi impută din ordinul de zi No. 34/19. II. 17 următoarele : «Agenţii Poliţiei, ş\ în special sergenţii de oraş, sunt ţinuţi să prinză şi să aresteze pe toţi aceia, cari distribue şi vând cărţi poştale ale Crucei Roşii».

La această foarte gravă acuzaţie de antipatriotism opun următoarea scrisoare a Soc. Internaţionale de Crucea Roşie a României, No. 7196/30. I. 1920: «Ca răspuns la scrisoarea d-v., înregistrată sub No. 7175/30 I. cor., am onoarea a vă confirma că într’adevăr oprirea în timpul ocupaţiei, pe când eraţi Prefect de Poliţie, a vânzârei cărţilor poştale s}a făcut în urma cererii noastre, de oarece aceste cărţi poştale nu. erau ale Societăţii Crucea Roşie, ci speculate de nişte evrei, al căror nume ne scapă acum. Dealtminteri Crucea Roşie nu a pus în vânzare sub ocupaţie nici un fel de cărţi poştale sau altfel de broşuri. p. Preşedinte, (ss) Anna Seve seu

Sub A, 3, mi se aduce o acuzaţie, ce din nou do­ vedeşte numai lipsa totală de discernământ a aceluia care a formulat-o. Din ordinul de zi No- 35/20 II. 17» mi se impută că, «conform ordinului Guvernământului Imperial german, tramvaele sunt absolut interzise cir­ culaţiei civililor». Constat şi aci trunchirea originalului» conform maniei patologice d-lui Ath. de a falsifica; căci

1

— 109 —

citatul de mai sus trebue complectat: «vor circula numai liniile 1, 9 şi 10, Ia orele 6.... a. m., câte un vagon în ambele direcţii ale acestor linii. In fiecare vagon se va afla un sergent, care va avea răspun­ derea ca să călătorească numai muncitorii, având bi­ lete de legitimaţie dela Prefectură, şi militarii...» Este inutil să mai intrăm în alte explicaţii. Voi adăoga numai că, graţie stăruinţelor depuse, ordinul de mai sus a fost în curând suprimat; vagoane'e tramvaelor au fost despărţite, rezervându-se o parte publicului civil român, înlăturat la început sub pretextul con­ tagiunii boalelor. Dar chiar dacă nu aşi fi intervenit pentru această înlesnire, întrucât poate fi considerată ca «antipatriotică» măsura de mai sus ? Când, pentru diferite motive, direcţia S. T. B. român întrerupe circulaţia tramvaelor, trebue pentru aceste să fie acuzată de antipatriotism ? Dar Guvernul, care în România Mare chiar a suspendat întreaga circulaţie a trenu­ rilor, poate fi considerat ca trădător, pentru aceasta ?

Cu atât mai puţin se pot aduce asemenea imputări Prefectului român de sub ocupaţie. Concepţia stranie a d-lui Ath. nu face decât să ne dea o nouă dovadă a judecăţii sale infantile.

Sub A, 4, este menţionat ordinul de zi No. 45/2.

III. 17, prin care «din ordinul Guvernământului Im­ perial, cu începere dela 3 Martie cor. se interzice particularilor întrebuinţarea birjelor». Fidel sistemului său de falsificare, rectorul- opreşte citaţia tocmai când urmează şi următoarele explicaţiuni: «se aduce această dispoziţie Ia cunoştiinţa birjarilor, cari vor refuza orice cursă cu civilii cari nu vor avea un permis (Ausxveis) din partea Comandaturii Imperiale». Din complectarea dată se vede că toţi civilii, având reale nevoi de tră­ suri, căpătau, fără altă distincţie, dela Poliţia Pre-

k

no —

x

ecturei române biletul de circulaţie. Măsura de resfrângere a utilizării trăsurilor eră foarte explicabilă în urma numeroaselor rechiziţii de cai şi trăsuri făcute de ocupanţi. Pentru a împiedica pe anume persoane să distragă dela nevoile reale ale populaţiei puţinele ve­ hicule existente, era necesară măsura mai sus ară­ tată, prin care ex-rectorul în zadar caută să mă discalifice.

Punctul A, 5, priveşte ordinul de zi No. 156/21 Iunie 1917, cuprinzând următoarea acuzaţie, în apa­ renţă iarăşi foarte gravă: «se atrage atenţia tuturor organelor poliţieneşti şi sergenţilor că sub ocupaţie semnul tricolor sau orice alte însemne româneşti sunt prohibite. Purtătorii vor fi somaţi să le îndepărteze, Iar în caz de nesupunere vor fi arestaţi».

De astă dată d-1 Ath. ţine să adaoge dela sine ur­ mătoarele: «Demn de observat că aci ordinul nu în­ cepe cu formula «din ordinul Guvernământului Im­ perial». Ca şi cum iniţiativa pleacă dela d-sa (T. S.) reuşind astfel să impue în Capitala României măsu­ rile impuse de Unguri în Ardeal!» La aşa solemne acuzaţiuni răspund semnalând întâi data târzie a or­ dinului de zi, care emană din 21 Iunie numai. Expli­ caţia este simplă. Una-din primele măsuri, luate de năvălitori în Capitală, a fost tocmai acea a suprimării oricărei insigne româneşti. Nu numai drapelele române au fost interzise, dar toate autorităţile, fără excepţie, au fost obligate să scoată stema ţării de pe hârtiile ofi­ ciale. Printr’această măsură armatele inamice ţineau să accentueze dreptul lor de ocupanţi. După o săp­ tămână dela ocupaţie, când am luat în primire Pre­ fectura Poliţiei, înlăturarea stemei sau a insignelor româneşti era de mult practicată de toate autorităţile, Ministerele, etc. Eu n'am avut nevoe să mai dau or-

1

— fl 1

dine în acest sens, ci spre a evita acoperirea cu tuş sau scoaterea insignei de pe hârtiile româneşti, m’am mulţumit să comand Ia Poliţie hârtii de adrese fără stemă, pentru a nu fi silit să o distrug, ceace mi se părea mai jignitor.

Populaţia română nu a încetat însă de a purta, pe cât se putea de ostentativ chiar, tricolorul românesc.

Nenumărate au fost arestările şi amendările din partea organelor ocupante a contravenienţilor de acest fel.

D-na Alexandrina Grig. Cantacuzino, de pildă, poate mărturisi de câte ori am fost nevoit să interviu la autorităţile germane, pentru scutirea amenzilor apli­ cate pentru portul ilicit al tricolorului de către per­ soanele serviciului spitalelor şi de la diferitele socie­ tăţi ce d-sa patrona. Faţă de numeroasele intervenţii ce făceam. într’acest sens, Poliţia germană mi-a pre­ tins, în diferite rânduri, să amintesc populaţiei ordi­ nele date, încă din primele zile ale ocupaţiei. Nepu­ tând evita consemnarea cererei ocupanţilor, am dat ordinul de mai sus, conceput tocmai pentru aceasta ca o reamintire numai : «se atrage atenţia...» Prin urmare, departe de a fi acuzat că din propria mea iniţiativă ar fi pornit acest ordin, după cum insinuază ex-rectorul, reese dimpotrivă că am intervenit pentru salvarea delicvenţilor pedepsiţi de auiorităţile germane.

In schimb, Poliţia română nici odată nu a operat vre-o arestare de acest gen.

Asupra dreptului, ce ocupanţii aveau de a ne im­ pune înlăturarea tricolorului naţional, se pot consulta tratatele de drept internaţional şi conferinţa dela Haga, cari toate prevăd această măsură. Fără să- mă pierd însă în înşirarea unor asemenea articole de lege, voi adăoga numai, ca mai potrivit priceperii antago­ nistului meu următorul pasaj din broşura «Au dra-

— 112 —

peau!», constituind No. 209 din cunoscuta bibliotecă «Les livres roses pour la jeunesse», apărute acum în în urmă în editura Larnusse, dela Paris. In menţio­ nata broşură, la pag. 22, fiind vorba de impos bilitatea în care se găseau locuitorii din Anvers de a sârbători, după cuiji voiau, aniversarea naşterii Regelui Albert, găsim următoarea prea firească explicaţie a lipsei drapelului tricolor dela serbare : «ietendard tri­ colore ne pouvait flotter aux fenetres, il etait prohibi par iennemi». Ca la Belgieni, şi la noi această pro­ hibire trebuia respectată. Măsurile însă, cărora Bel­ gienii şi Francezii se supuneau cu resignaţiunea celui ocupat, trebuau desconsiderate de noi, după părerea singurului patriot român, d. I. Athanasiu. Iată dar Ia ce se reduce şi acest teribil capăt de acuz.aţiune, ce cu atâta rea credinţă s'a exploatat în contra mea, impresionând vremelnic pe multe persoane-de bună credinţă, care s’au încrezut în calomniile răspândite cu atâta insinuare.

■ încheind şirul acuzafunilor sub rubrica A, ex-rect., fără a mai adăoga de astădată vre-o nouă cifră, mai face la pag. 34 o citaţie trunchiată din ovinul de zi No. 363/14 Ian. 918, prin care, după cum afirmă, «vrea să arate mai bine că eu eram în primul rând în serviciul Germanilor». Drept răspuns, reproduc în în­ tregime acel ordin de zi : «Cu prilejul anului nou, exprim tuturor organelor poliţieneşti sincerile mele mulţumiri pentru concursul ce mi-au dat la îndeplinirea grelei sarcini ce toţi om avut de îndeplinit. Am avut satisfacţia de a comunica mulţumirile ce ni1) s'au adresat de către Şeful suprem

^

1) Nici de astă dată d. Athanasiu nu scapă de mania fal­ sificării : se mu’ţumeşte a pune pluralul în locul singularului şi v. V; denaturând sensul. Mulţumirile adresate Polit,e‘ *af

I

■

113 —

al Administraţiei militare în România pentru concursul loial de care s’au bucurat autorităţile ocupante, din partea tutulor slujbaşilor români. Această recunoaştere generală a muncei depuse de fiecare, să ne serve drept imbold, spre îndeplinirea datoriei cu cât mai mare râvnă şi conştiinţă şi pe viitor. Căci numai printr’o muncă cât mai cinstită şi încordată am putea aduce, fiecare în sfera noastră, servicii reale, spre ridicarea scumpei noastre• Patrii, care din vina noastră trece prin cele mai triste vremuri ale istoriei poporului român. Urând tuturor un an nou cu.belşug şi sănătate, sper că mă voiu putea bucura şi pe viitor de sincerul şi devota­ tul vostru concurs, spre binele obştesc ! La mulţi ani!».

Mulţumirile autorităţilor germane sunt în legătură cu ordinul de zi din 1 Ian. st. nou, pe care Comandatura germană îţpi ceruse să-l înserez la acea dată.

Dacă îndrâsneala ce am avut, ca sub ocupaţie şi cu controlul chiar al inamicului, să vorbesc de datoria de a ridica «scumpa noastră patrie» din starea în care • se afla «în cele mai triste vremuri ale istoriei popo­ rului român» constitue o vină, atunci intre laşitate şi curaj numai văd nici o deosebire.

In alte ţări*), localnicii, cari au ţinut piept ocupan­ ţilor şi au adus servicii concetăţenilâr lor, au fost, după războiu, felicitaţi şi recompensaţi. La noi, istoria nu mie personal, după cum reese din original, sânt trecute de d. Athanasiu ca revenindu-mi numai mie (mi în loc ni s’au adresat).

1) Academia de ştiinţe din Paris a decernat „Le prix Au* diffred" doamnei Macherez care va păstra veşnic titlul de «Sauveur de Soissons, pentru că plecând primarul local, dânsa a luat conducerea muncipalitâţii, aducând servicii concetăţe* nilor săi. M. Benoit: L’energie feminine pendant la guerre, p. 23.

Alte cazuri similare din Belgia şi Franţa sânt prea cunos­ cute, pentru a mai fi nevoe de a Ie cita.

8 i

1 — 114 —

nu va avea de înregistrat decât unele calomnii. Dintre acestea, cele mai odioase vor fi fost, spre ruşinea noastră, ale chiar rectorului Universităţii din Capitala României Mari!

Vizita Kaizeralui la Curtea de Argeş. Rolul meu de reprezentant al Casei Regale. Maiestatea pămân­ tului şi poporului românesc. Lămuriri asupra mo­ numentelor. Convorbirea din timpul mesii. Mul­ ţumirea Kaizerului. Redeschiderea Universităţii.

Spulberarea calomniilor fostului rector. însoţirea Kaizerului la Curtea de Argeş este, pare-se, pentru unii cea mai grea vină a mea de sub ocupaţie. Şi ex-rectorul îmi impută, sub litera C. a închizitorialei salei broşuri, «Vizita împăratului Wilhelm pe fron­ tul român». Să lămurim deci şi acest episod.

In ziua de 18 Sept. 1917 Mareşalul Mackensen îmi comunică «sub cea mai severă discreţiune» că peste 2 zile Kaizerul urma să vie la Curtea de Argeş. El nu voia să vadă pe nici un om politic din ţară. In calitate de. reprezentant al Casei Regale, însă, eram chemat să în­ soţesc pe Kaiser Ia mormintele regeşti, arătându-i re­ şedinţa regală şi celelalte monumente artistice. Cu acest prilej Mareşalul mă rugă să reinstalez în Biserica epis­ copală evanghelia Reginei Elisaveta, pe care, pentru mai mare siguranţă, o ridicasem în Octombrie 1916.

Joi 20 Sept., după amiază, am sosit cu trenul Ma­ reşalului Ia Argeş; am aşezat evanghelia la locul ei, în aşteptarea vizitatorilor. Incinta era pustie; nimeni afară de sentinelele de strajă. învăluită în lumina au­ rie a. soarelui plecat spre amurg, biserica se înfâţişa sub toată a ei splendoare în minunatul cadru al une senine zi de toamnă. Firul gândurilor, pline de grijc

— 115 -

în privinţa rezultatului întrevederii, fu întrerupt de au­ tomobilul aducând pe Kaizer, însoţit de Mareşal, până la intrarea bisericei. Intinzându’mi mâna Kaiserul ex­ primă regretul de a nu fi vizitat pe Vărul său pe când era în viaţă şi de a se afla acum în faţa unor mor­ minte numai. La întrebarea «cum de a fost posibil răz­ boiul nostru»? i s’a răspuns că întreaga suflare româ­ nească dorindu-1, nu s’a putut altfel.

— «Regele Carol însă niciodată nu ar fi consimţit.

— Moartea i’a cruţat orice hotărâre».

Sosind însoţitorii, am intrat în biserică. Kaizerul de­ puse câte o cunună la cele două regeşti morminte, oprindu-se într’o lungă reculegere. După ce detei lă­ muriri asupra evangheliei, asupra decoraţiei picturale şi arhitectonice a bisericei, trecurăm în reşedinţă, unde lămurii fresca cu legenda lui Manole.

Din atelierul Carmen Sylvei văzul cuprindea vasta panoramă a vâlcelelor înverzite, întinzându-se până în zarea depărtată a Negoiului. «Carul cu boi» şi «Cio­ banul» lui Grigorescu, nedespărţiţii tovarăşi ai regineipoete, rămaşi neclintiţi la locul lor de cinste, ca sim­ bol al ţăranului nostru, împlineau maiestatea sub care se înfăţişa acest mândru colţ al ţării româneşti, unde acum odihneşte, alături de străvechiul Voevod, şi pri­ mul Rege al României independente. Măreţia priveliştei, splendoarea monăstirii, evocarea legendarului ei meşter şi a regescului restaurator, atât de prezent în aminti­ rea tuturor, impresionară adânc pe trufaşul vizitator.

Străvechea Biserică Domnească, cu interesantele ei fresce, fu de asemeni vizitată şi admirată.

La prânzul dat în sala cea mare a gării, Kaizerul invitând pe Mareşalul Casei sale sâ’mi cedeze locul ce acesta ocupase în faţa sa, se îmbiă la vorbă, care nu conteni tot timpul mesii. Arta populară, pe care o

— 116 —

/

cunoştea din expoziţiile ce organizasem la Berlin, vioi­ ciunea şi frumuseţea ţăranilor, pe care îi admirase în trecerea sa de Ia Severin până aci, asemănările artis­ tice cu Italia şi Scandinavia etc. alcătuiră obiectul între­ ţinerii. Cu osebită atenţiune fu ascultată expunerea asupra diferenţierii etnice şi a superiorităţii neamului românesc faţă de vecinii de alte obârşii, de cât cea europeană. Mareşalul Mackensen, intervenind în con­ vorbire, confirmă superioritatea noastră necontestată . faţă- de vecinii de peste Dunăre, pe care îi cunoaşte în deajuns. Kaizerul se interesă de aproape şi de bo­ găţiile ţării, de ţăranul nostru, de reformele plănuite, etc. Enunţându-se numele oamenilor noştri politici, dintre cari unii îi erau personal cunoscuţi, Kaizerul alunecă vorba, cu toată încercarea Mareşalului de a se opri asupra unora din conducătorii noştri. între­ bând cu ce se îndeletniceşte tineretul, am profitat să arăt că era neocupat, din cauza închiderii forţate a Universităţii. Adresându-se Guvernatorului, Kaiserul îl invită să ia măsuri conforme celor expuse. Voibind de Dobrogea, Kaiserul regretă că nu va putea vizita Adam-Klissi, despre care, cerând lămuriri, i se re­ zumă teoria mai nouă germană, după care metopele reprezintă înfrângerea străvechilor triburi germane de către legiunile strămoşilor noştri romani, înainte chiar de victoriile lui Traian.

Retrăgându-se, Kaiserul îmi reînoi mulţumirile sale pentru cele ce’i spusesem asupra explorărilor archeologice ale profesorului Schuckhardt, pe care urma să le viziteze a doua zi1)1) împrejurări neprevăzute în program l-au silit să renjS1^ la vizitarea proectată. Voind să evite ospăţul, ce regele gârlei preparase pe malul dobrogean, pe care voia astfel s consfinţească al său, Kaiserul, pretextând un defect al vapo

I

•

117 —

pe când mă îndreptam spre vagonul meu, fui re­ chemat de Kaiser, care, coborându-se din vagon, mi-a predat «în amintirea acelei zile» o cutie, în care era un ac de cravată.

Enumerând faptele, las altora comentariile, mulţumindu-mă a adâoga că nici trecerea vremii, necum calomniile îndurate, nu mi au schimbat convingerea că, date fiind împrejurările de atunci, nu aş fi- putut pro­ ceda altfel.'"Refuzul de a merge, pe un motiv lesne de inventat, n’ar fi împiedicat de sigur vizita proectată; eu însă aş fi lipsit de la datoria ce mi se impunnea ca reprezentant al Casei Regale. Punând, pe cât se putea mai bine, în evidenţă însemnătatea istorică şi artistică a trecutului nostru şi superioritatea etnică a mult şi • pe nedrept dispreţuitului ţăran valah, cred a’mi fi îndeplinit datoria de bun Român. Impresia de Ia Argeş se va fi complectat pe malurile Şiretului, unde Mare­ şalul Mackensen, de bună scamă, va fi repetat stă­ pânului său afirmarea ce şi nouă ne făcuse că «onoa­ rea armelor fusese câştigată acolo de armata română» alcătuită din aceiaşi ţărani, a căror mândră înfăţişare Kaiserul o cunoscuse în ajun pe malurile Argeşului. Şi întru cât oare demnitatea naţională va fi suferit, dacă, despre ţara şi poporul românesc, cu totul altele vor fi fost ideile Kaizerului la plecare decât la sosirea lui aci ? Orice răspundere în această privinţă o port, după cum şi Kaizerui singur este responsabil pentru amintirea ce mi-a dat. Iar detractorii de azi, în frunte cu ex-rect., îmi mai rămân datori comunicarea măsu­ ri protocolare, prin care, în calitate de reprezentant al Casei Regale, ar fi trebuit să împiedic gestul imrului, sosi cu întârziere de mai multe ore Ia Cernavoda, luând ' masa pe malul stâng al Dunării şi evitând astfel inopinată manifestaţie bulgară.

*- 118 -

perial, a cărei răspundere în nici un caz nu mi se poate imputa. Eu rămân cu măgulirea că, în urma celor aci arătate, în afară de enorma creştere a prestigiului Poliţiei faţă de ocupanţi, au fost luate şi măsuri pentru redeschiderea Universităfei *).

Asupra vizitei Kaizerului există ca document filmul luat cu acel prilej şi fotografiile publicate de revistele germane. Relaţiunea, ce mi s’a cerut oficial despre mo­ numentele din Argeş, a fost publicată în Nr, din 20 Oct1917 din «Rumănien in Wort und Bild», după ce, din redacţie, s’a adăogat, fără autorizaţia mea, numele meu într’un fel cum nici odată nu am iscălit. Lipsa de uni­ tate în sfârşitul articolului provine din adaosurile re­ lative la vizita Kaizerului, intercalate de alţii. Din în­ ceputul şi pasagiul final al referatului reese clar ac­ centuarea spiritului românesc, în care el a fost în în­ tregime conceput de mine.

E uşor să batjocorim şi să dispreţuim acum pe acela, pe care odinioară o lume întreagă, în frunte cu mulţi 1) Pro-rectorul I. Bogdan ar fi dorit reluarea cursurilor tuturor facultăţilor; în urma vizitei Kaizerului însă au­ torităţile inaugurară numai facultatea de medicină, a cărei des­ chidere* avu loc Ia 3 Dec. 917, Insistenţa ce dela început am pus pentru independenţa Universităţii reese şi dintr'o scri­ soare a pro-rectorului, în urma adunării plenare a Consiliului universitar, la care luasem parte. Printr’acea scrisoare din 10 Dec. 1916 I. Bogdan îmi mutţumeşte pen.tru „bunăvoinţa cu care te-ai grăbit să-mi trimeţi ştirea bună de eri. Ar fi bine să in­ sistaţi ca permisiunea să fie dată nu numai în „principiu Cl fără nici o rezervă. Nemţii ştiu doar mai bine decât oricine ce va să zică „die Lehr“ und Lernfreiheit", în universităţi Grija avută pentru localul Universităţii, ocupat de biuroufj austro-ungare, se evidenţiază prin comparaţia că aci cursurile au putut fi imediat reluate, pe când la Universitatea din lajji* ocupată de ai noştri, a fost necesară o reparaţie prealabilă d mai bine de o jumătate milion de lei.

119 -

Francezii printre cari un Jules Simon însuş, îl apreciau ca «un grand charmeur», şi care astăzi ispăşeşte în plin trufia nebună ce a pricinuit catastrofa sa şi a împărăţiei sale. Uşor însă nu a fost pentru reprezen­ tantul României ocupate să se afle în faţa aceluia care încă înspăimânta lumea pe atunci şi, din această în- . tâlnire, cel militâreşte subjugat să se aleagă totuşi cu semnele de vădită consideraţie, cu care de însuşi Kaizerula fost îritr’aşâ măsură cinstit reprezentantul Casei Regale Române.

Respectarea din partea inamicului valorează mai mult decât calomniile câtorva conaţionali energumeni.

Reproducând vizita împăratului german, din memoriul anterior, i-am rezervat o expunere mai largă, pentru a corespunde|luxuIui de acte de cari ex-iect.însoţeşte acea­ stă acuzare a sa. Nemulţumindu-se cu reproducerea noti­ ţei din ziare,d-sa adaogă patru declaraţii în privinţa acu­ lui mai sus menţionat. Inşirarea dovezilor e inutilă, căci niciodată n’ăin contestat faptul. Declaraţiile de altfel nu adaogă nimic nou, în afară de ironia cu care am primit «manifestările măgulitoare cu privire atât la frumuseţea acului cât şi la cinstea ce am avut». Se pare chiar, după spusele unuia din martori, că s au omis unele ironii şi mai caracteristice ce s'âr cuprinde în origi­ nalul declaraţiilor date. Cunoscând năravul destul de dovedit al ex-rect. de a trunchia toate citaţiile sale, nu ne miră să fi procedat şi aci la fel. Căci din expunerea aşâ ziselor acuzaţii ale ex-rect., pentru orice om de bună credinţă se va fi stabilit nu vina mea, ci numai inconştienţa calomniatorului meu. Încheind răspunsul meu Ia toate punctele din broŞură, n’am să exprim decât regretul de a nmmă afla *n faţa unei liste mai lungi, căci astfel mi s’ar fi dat

120 —

prilej să lămuresc şi alte chestiuni, asupra cărora poate alţii ar mai fi în nedumerire. Ori câte dovezi însă, chiar valabile ar aduce d. Athanasiu pentru a justifica ar­ ticolul său din 1917, ele nu’l spală de acuzaţia de ca­ lomniator, ce i-am adus, deoare-ce, fiind ulterioare arti­ colului său, nu’l disculpă.

In zadar deci, în încheierea raportului său, ex-rect. se crede îndreptăţit a afirmă că «celece a avut onoaiea să expună până aci întrec cu mult afirmaţiile sale din articolul său Nos egaies». In Ioc de a «justifica acel articol» ci. Athanasiu d.'n contră s’a prăbuşit şi mai rău sub infamia calomniilor ce cu aşa uşurinţă a in­ sinuat.

Ca orice faptă rea, şi-a găsit şi aceasta în fine răs­ plata cuvenită: d. Athanasiu s’a demascat singur.

INTERMEZZO SUB OCUPAŢIE 9

-Demisia dela Prefectură. Reprezentarea Casei R°ga1e.

Intrigile Colonelului Brociner. Plângerile sule la ocupanţi; protestarea mea. Intervenţia din Iaşi. înlăturarea creării institutului german.

In afară de sarcina de Prefect al Poliţiei am mai avut, în timpul dcupaţiei, şi' pe acela de reprezentant al Casei Regale şi al Domeniilor Coroanei. Despre felul cummi-am îniepli.iit această însărcinare, ar fi de ajuns să citez numai unele' păreri aie celor direct interesaţi, pertru a pune capăt comentariilor şi a nu fi nevoit să mai insist.

Având în vedere însă că demisiunea mea dela Pre­ fectură a fost provocată de comlictul ce, ca reprezen­ tant al Palatului, am avut cu autor.tatea ocupantă, mă cred nevoit a rezmnâ aci unele din peripeţiile acestui lung capitol, caracteristic pentru lămurirea relaţiilor sub ocupaţia inamică.

Am arătat aiurea greutăţile, ce din prima zi a nă­ vălirii am întâmpinat din partea colondului A. D.]) 1) In adresele ce Colonelul Br. a scris singur la Palat a Precedat numele său de aceste iniţiale, care in limba germană Însemnează : Ausser Dienst=în afară de serviciu, în retragere. nc.ă o dovadă a premeditatului său servilism faţă de ocupant.

— 122

"N,

Moritz Brociner, lăsat, din ordin, la a mea dispoziţie.

După prima scrisoare de admonestare ce i-am trimis Col. Br. netemperând zelul său fată de ocupanţi, a căror favoare voia să o câştige prin tot felul de înjosiri şi favoruri ce le procura, m’am văzut nevoit să’i amin­ tesc din nou că: «Aceasta nefiind prima depăşire a 'atribuţiunilor ce'aveţi şi pentru a evită dea mă afla, din cauza D-voastră, în aşa neplăcută situaţia i e, mă văd nevoit a vă face cunoscut că, dacă vâ mai aro­ gaţi drepturi ce nu vă revin, voiu fi silit a vă da o desaprobare publică». Persistând în întenţiunea de a dispune, după placul său, de întreaga avere regală, Col. Br. a recurs la ajutorul administraţiei ocupante, căreia s’a adresat în scris, cerând retragerea mandatului ce mi se dase din înalt Ordin. Primele sale intervenţii, bazate pe fasificarea actelor, au fost respinse,' iar în­ cercarea sa de a mă^înlocui prin prietenul său, Ge­ neralul Hiotu — înscris şi în cartea de aur Glin her — a eşuat. Insinuându-se pe alte căi, Col. Br. reuşi a ob­ ţine în cele din urmă dela Comandamentul superior al armatei ocupante o hotărâre de eludare a manda­ tului românesc ce aveam, impunându-mi-se di către au­ toritatea germană ca «luând cunoştiinfă de această ho­ tărâre să o respectez». Faţă de această jignitoare co­ municare, cu caracter atât de cominatoriu, nu puteam protesta altfel decât retrăgându-mă în chiar aceiaş zi. Demisiunea prezintată la 1/14 Ian. 919 d-lui Lupu Kostaki e motivată pe consideraţia că prin decizia ger­ mană «mi se ridică drepturi ce mi-au fost încredin­ ţate de către Casa Regală şi prin aceasta mi se beşte şi autoritatea morală de care am nevoe ca Prefect». > In protestul, prin care am răspuns autorităţii ger mane la adresa primită, după ce cu durere constat

— 123 —

reuşita intrigelor dela început urzite contra mea, termin cu «regretul ce am de a nu mai putea apără pe calea dreptăţii populaţia săracă şi atât de suferindă; iar ca sluşbaş credincios al iubitei şi aşa încercatei mele pa­ trii, resimt această durere, fiind tare îngrijorat de vii­ torul ei».

Demisiunea din Prefectură nu a fost rezolvată de d-1 Lupu Kostaki decât la 31 Ian. prin următoarea apostilă: «Văzând persistenţa pusă de d. T.-S. a se retrage din însărcinarea de Prefect al Poliţiei Capitalei fără un motiv ce ar fi în legătură cu postul ocupat, Ministerul îi aduce mulţ imiri pentru întreaga bună vo­ inţă depusă în tot timpul cât a ocupat acest post».

Dela începutul lunii Ianuarie Prefectura a fost girată de d. Director I. Bârbâtescu, care împreună cu alţi colaboratori ai mei s’au retras la venirea noului titular, pe la mijlocul lui Februarie. Profit şi de acest prilej pentru a reînoi mulţumirile ce datoresc tuturor, şi d-lui Bărbătescu în special, pentru preţioasa şi devotata colaborare de care m’am bucurat din partea lor.

«Persistenţa» din parte-mi, de a nu reveni asupra hotărârii luate, eră motivată prin ilicitul şi pentru mine jignitorul amestec al autorităţii streine în interese româneşti ce nu o priveau.

La 15 Febr. «criza poliţiei fiind terminată şi prin urmare persoana mea ne mai piuând fi în joc» am cerut Guvernatorului militar să revizuiască hotărârea luată în privinţa mandatului ce aveam dela Rege, căci «ca Român nu puteam îngădui ca din cauza in­ trigilor Colonelului Br. să sufere şi interesele Casei Regale». Intre timp, ca urmare a energicei mele pro­ testări, aceiaş autoritate care favorizase pe Colonelul Br. îi făcu cunoscut că «dreptul de control îmi era rezervat, învitându-1 a nu mă împiedica în exerci-

■

■ 124

-

tarea atribuţiunilor mele». Din fericire nu a mai fost nevoe să aştept hotărârea ocupanţilor, căci, comuni­ când la Iaşi dosarul complect al celor aci foarte pe scurt numai expuse, am primit satisfacţie deplină. Prin adresa din 20/2 Aprilie 18, Prinţul Ştirbey îmi scrie: «în privinţa regretab Dior incidente ce aţi avut cu d.

Col. Br., Director al Palatului Regal, d-1 Mareşal al Curţii Regale vă adresează aci alăturata scrisoare care vă va da, sper, deplină satisfacere (suspendarea col. Br.) faţă cu jignirile ce vi s’au adus... «Atunci când, în lipsa din Bucureşti, a d-1 ui Mareşal şi a d-lui Administrator al Casei Regale, pe cari, din înalt ordin îi înlocuiam, v’am dat la 15/28 Nov. 1916 mandatul de reprezentant al intereselor Casei Regale, Maies­ tatea Sa Regele a înţeles ca d-v. să fiţi mai presus de ceilalţi funcţionari ce aveau atribuţiuni mai res­ trânse. Această hotărâre a fost luată avându-se Jn vedere nu numai poziţiunea d-v. socială, dar şi le­ găturile ce vă uneau de Casa Regală, cum şi încre­ derea deplină în destoinjcia şi demnitatea d-v. pentru a reprezenta interesele acestei Case.

«Din înalt ordin, menţinându-vă în întregime, până Ia înapoi-rea noastră la Bucureşti, însărcinările ce v’au fost date la 15 Nov. 1916, vă rog a vă ocupa şi mai departe de interesele Administraţiei Domeniului Coroanei şi ale averei particulare a Maiestăţii Sale Regelui, îndeplinind şi formele legale pentru a se putea constata continuarea acestui mandat».

Penibilul incident, despre care e vorba, a fost tranşat la 20 Iunie prin «definitiva revocare din funcţiunea de Director al Palatului Regal a colonelului Br. a cărui culpabilitate se stabilise şi prin dosarul ce înaintase Ia Iaşi» spre a sa disculpare. Publicarea volumino­ sului dosar al acestei afaceri neintrând în cadrul br°

— 125 —

şurei de faţă, se rezervă pentru altădată. Atunci se vor arăta şi influentele oculte cărora*s’a datorit clasarea afacerei Brociner de către Curtea Marţială. Acesteia, prin cererea mea înregistrată sub No. 5922 din 25 II, 1919, referisem cazul numitului colonel în rezervă al armatei române, care, sub ocupaţie şi într’o afacere curat românească, a implorat sprijinul -strein contra supe­ riorului său.

Cu acelaş prilej se va pune în lumina cuvenită ignobila purtare a laşului Brociner, un aşa de ruşrnos specimen pentru coreligionarii săi,'de cari s'a deosebit prin purfarea-i antipatriotică, deşi ofiţ r de rezervă!

Din răstimpul cât am fost demisionat dela Prefec­ tură, cred de interes a menţ ona aci pe scurt, ca o dovadă a neîntreruptei apărări a intereselor româneşti, rezistenţa opusă la înfiinţarea plănuită a unui «ins­ titut ştiinţific german», în Bucureşti. Prin crearea Iul se impunea în primul rând «ca prelegerile şi lucră­ rile seminariale ale institutului să fie intercalate oficial în planul de studii al Universităţii din Bucureşti» ; iar ca sancţiune: tinerii, cari ar fi vrut să studieze în Germania, să nu se mai primească acolo fără un certificat al acestui institut. Avându-se în vedere apro­ piata deschidere a facultăţii noasfre de litere, se cerea urgenta înfiinţare a i.isiitutului. Prin critica judicioasă a proectului şi în baza principiului reciprocităţii, am înlăturat realizarea lui, aşa de urgent cerută de Ger­ manii interesaţi de aci. Solidari cu intervenţiile mele se arătară şi universitarii români, cu prorectorul în frunte, care primiră invitarea la adunarea din 17 April 1918 a profesorilor germani aci prezenţi. Intre aceştia se aflau, în afară de reputatul savant Harnack, Penck, rectorul din Berlin, Cichorius, cercetătorul ex­ pediţiilor lui Traian l.n regiunile noastre, Oncken, .

I

— 126 —

Heinze şi alţii. Caracterul pur academic al întrunirii nu’l poate nega nici academicianul-profesor G. Ţiţeica. Şi dânsul, între alţii, a luat parte la acea şe­ dinţă, fără a se fi temut atunci că va putea fi com­ promis ulterior pe acest motiv. Căci atunci toţi eram preocupaţi numai de gândul de a salva onoarea ro­ mânească.

[

DIN EPOCA DE TRANZIŢIE Reintegrarea mea la Poliţie prin Decret Regal. Ca­ racterizarea adevăratului patriotism. Entuziasmul Capitalei Exodul. Peripeţiile evacuării. Intrarea triumfală a Suveranilor şi a armatei. Mulţumiri Regale.

Monitorul Oficial dela Iaşi, din 24 Aprilie 1918, con­ semnând încheierea păcii dela Bucureşti, cuprinde şi decretul regal al numirei mele din nou ca Prefect al Poliţiei.

Preşedintele Consiliului şi Ministru de Interne, d-1 Al. Marghiloman, reuşise să mă convingă că, toCmai în vederea stabilirei «raporturilor normale» reclamate prin încheerea păcii, se impunea să reiau conducerea Poliţiei, cel puţin în epoca turbure a tranziţiei. Ace­ leaşi motive de odinioară, şi anume ajutorul ce puteam aduce populaţiei, mă deciseră şi de astă dată să ac­ cept prefectura. Cu atât mai mult cu cât definitiva tran­ şare în favoarea mea a incidentului dela Palat, ce-mi provocase demisia, îmi asigura acum o şi mai mare autoritate faţă de ocupanţi.

Situaţia Poliţiei române, cu toate perspectivele păcii Şl deşi susţinută de autoritatea unui guvern legal , nu

■

— 128 —

y

era mai bună: pretenţiile ocupanţilor, în loc să scadă deveni.au tot mai mari; rechizitiile de tot felul se în­ mulţeau, iar încarcerările se complicau prin reîntoar­ cerea atâtor familii şi autorităţi din Moldova. Ocro­ tirea populaţiei mai era stânjenită din cauza slăbirii disciplinei în armatele ocupante: soldaţii respectau tot mai puţin ordinele superiorilor.

Sentimentele curat româneşti, de care de astă dată ca şi în trecut Poliţia Bucureştilor a fost călăuzită, au.putut fi apreciate nu numai de ofiţeri şi de mem,brii dela Casaţie dar şi de numeroşii particulari sosiţi din Moldova, ale căror păreri nu mai pot fi suspectate ca ale celor râmaşi în Capitală.

Libertatea cu care, chiar faţă de streini, proclamam ţelul adevărat al aspiraţiunilor hrănite se poate ilustra şi prin următoarea împrejurare, de atâţia cunoscută în cât nu mai poate fi contestată. Ministrul comerţului din Ungaria şi vechiu reprezen.ant al Comitatului Bra­ şovului în Parlament, Baronul Jo^eph Szterenyi,- amintindu’şi că mă cunoscuse cu câţiva ani în urmă la Cas­ telul Peleş, venind în Bucureşti, ceru să mă vadă. Faţă de trufia cu care reprezentantul oficial ungar exploata victoria, mi-ain permis a’i atrage atenţia că, şi faţă de ei, soarja se putea întoarce: chiar dacă mie nu mi-ar fi dat să irăesc spre a vodca realizarea visului naţio­ nal, nu consideram însă exclus ca fiului meu sâ’i fie rezervată această fericire. Impresia produsă de since­ ritatea vorbirii mele ne-a fost comuncată de transilvăneanul agent de legătură, care reproşându’mi «gafa* comisă, interveni pe lângă Directorul Prefecturei, d-1 A. Stoenescu, ca să mă sfătuiască să nu mă mai com­ promit prin asemenea «declaraţii imprudente».

Adevăratele sentimente, de care neclintit am fost animat,, erau de altfel bine cunoscute celor în drept-

i

I

— 129 —

Dacă, sub imperiul unor împrejurări vitrege, anume aspiraţiuni trebuiau vremelnic tăinuite, aceasta nu ex­ cludea însă existenţa lor. Căci, nu după gălăgioasa lor mărturisire se măsoară intensitatea credinţelor. Spo­ vedaniile făcute în piaţa publică simt departe de a fi singurele sincere; prin divulgarea gândurilor curate, • dimpotrivă, se pierde - di rf concentrarea necesară rea­ lizării bunelor intenţiuni. Deseori, vorbele cele mai în­ flăcărate rămân sterpe pe buzele acelora, cari se mul­ ţumesc numai a le propovădui, în vederea vreunui interes personal, fără a se şi conduce de ele. Deasemenea falşi patrioţi, paradând cu fraze goale, credeam că ne-am lecuit, recunoscând, în fine, că munca sin­ gură trebuia luată ca criteriu al adevăratului patriotism.

Cu toate neplăcerile ce am suferit, tocmai pentru că nici odată nu m’am asociat cu acei pretinşi patrioţi, cari prin vorbe răsunătoare caută să înlocuiască fap­ tele cinstite, totuşi persist a crede că cu cât mai mo­ deste dar reale sunt dovezile, cu atât mai înalt şi mai curat este patriotismul ce le-a inspirat. Fericita des­ făşurare a evenimentelor a confirmat pe deplin dreptatea normelor, după care am înţeles a mă conduce în învălmăşagul situaţiilor critice ce ne dominau sub ocu­ paţie. Cu cât mai intangibilă rămâne dovada mărturi­ sirilor mele de la Iaşi, cu atât ele păstrează o mai înaltă autoritate. Iar acelora, cari totuşi ar dubia de veracitatea afirmărilor de aci, nu li se cuvine cinstea unui alt răspuns de cât al resignării profund dispre­ ţuitoare. ' Căci numai cei perverşi sau interesaţi şi de rea cre­ dinţă nu vor să admită că, până la proba contrarie, fiecare Român şi-a făcut datoria în măsura îngăduită de împrejurări, cari nu pentru toţi au fost aceleaşi.

Nimic nu autoriză pe aceia cari, din întâmplare, au 9

— 130

fost părtaşi numai la succese, să dispreţuiască pe ceilaiţi cari, deşi conştienţi de ingratitudinea sarcinei, n’au precupeţit serviciile lor, oricât de fatale au fost si­ tuaţiile prin cari era nevoită să se strecoare patria noastră. Patriotismul celor din urmă nu este întru nimic mai prejos de al acelora, cari s’au înfruptat din vic­ toriile datorite armatei, iar nu lor. Câţi pretinşi eroicivili nu s’au bucurat gratuit de aplauzele şi favoarea generală, pe când alţii au fost ursiţi a îndura, fără a se putea chiar apăra, oprobiul datorit nu unei vine a lor personale ci antipatiei împrejurărilor, în cari au fost siliţi să servească patria.

In această nouă epocă a funcţionării mele la Poliţie, situaţia nu a fost mai prielnică ca în trecut. Din cauza perspectivelor deschise de pacea atât de mult aştep­ tată, tensiunea între populaţie şi ocupanţi devenea, în mod firesc, tot mai mare. Lipsa de ştiri precise spo­ rea enervarea generală. Ziarele germane, tot mai con­ fuze, contribuiau ca svonurile succeselor aliaţilor să prindă tot mai mult. Autoritatea ocupanţilor scădea, iar speranţa liberării înviora tot mai mult populaţia.

Rolul poliţiei era de a evita conflictele. Ziua de Du­ minecă 20 Oct./4 Noembr. a însemnat începutul ma­ nifestărilor populaţiunei bucureştene. Cu câteva zile înainte se svonise prin oraş că ar fi sosit la Athenee Palace, sediul Comandamentului german, o comisiune de ofiţeri francezi, pentru a trata predarea armatei de ocupaţiune din România. Dela ora 9 dimineaţa se strânsese o mulţime de lume pe piaţa din faţa Ate­ neului, aşteptând, cu flori, presupusa misiune franceză.

Adunarea avea un caracter pacinic. Grupurile, deve­ nind tot mai compacte, au începută cânta imnuri naţio-. nale române şi franceze. Conflicte nu au avut loc, pâ^ ce Comandatura germană nu a adus poliţia călare Ş

— 131 —

cordoane de soldaţi, cari cu brutalitate au încercat să răspândească mulţimea. Manifestanţii au fost şi mai tare îndârjiţi prin apariţia provocătoare în mij­ locul mulţi mei a comandantului cetăţei, care a fost fluerat şi huiduit. Măsurile de represiune au fost după acea. sta şi mai severe, operându-se chiar 67 arestări de către ocupanţi; poliţia românească n’a arestat pe ni­ meni. In primul moment autoritatea ocupantă hotărâse să amendeze cu un milion populaţia oraşului. Mi-a fost uşor a dovedi caracterul neprovocător al manifes­ tanţilor şi a convinge pe ocupanţi să renunţe la amen­ darea oraşului şi să libereze pe arestaj.

Săptămâna următoare fu şi mai plină de îngrijo­ rare; se presimţeau evenimentele, dar lipsa de ştiri oficiale ne apăsa grozav. Nimic, absolut nimic oficial, nu ne sosea din Moldova. Şefii germani, văzând că Preşedintele Consiliului evita sistematic de a mai veni la Bucureşti, s’au dus spre întâmpinarea lui; neîntâlnindu’ls’au întors şi mai rău dispuşi din cauza amânării ratificării; iar noi, izolaţi aci, eram tot fără directivă.

Târziu numai am aflat demisiunea guvernului şi pro­ clamaţia Regelui din 24 Oct. Constituirea noului gu­ vern nu ne-a fost cunoscută decât printr’o depeşă ne­ oficială, la 26 Oct. In urma acesteia am reînoit tele­ grafic la Iaşi demisia mea, amintind precedentele mele două cereri de retragere. La 28 Oct. noul ministru de interne, generalul Vădoianu, căruia nu’i eram de alt­ fel cunoscut, îmi răspunse telegrafic, rugându-mă a gira mai departe prefectura. Având în vedere situaţia precară a Capitalei, nu puteam părăsi postul ce din nou mi se încredinţa, cu atât mai mult că eram sin­ gura autoritate bucureşteană menţinută de noul gu­ vern.

Schimbarea era bruscă şi puţin comodă: cu ocupanţii

— 132 —

de până eri eram acum în stare de războiu. In această nouă şi gravă situaţie trebuia protejată populaţia îm­ bătată de bucuria victoriei atât de dorită şi nerăbdă­ toare de a izgoni cât mai curând pe vrăjmaşi. Marea preocupare era de a evita orice ciocnire, care ar fi fost desigur fatală populaţiei, surprinsă fără de mij­ loace de apărare.

Peripeţiile, nu lipsite de emoţie, ale zilelor urmă­ toare sunt consemnate în amănunţitul raport zilnic al Prefecturei (Nr. 86271) înaintat oficial la Iaşi, din care voiu extrage aci numai câteva fragmente răzleţe.

«Duminică, 28/10, s’au răspândit pe la amiazi ştiri despre ultimatul guvernului român, cerând comandan­ tului armatei de ocupaţiune părăsirea teritoriului. Şti­ rea fu confirmată prin graba şi dezordinea cu care formaţiunile germane se pregăteau de plecare...

«In cursul zilei s’au primit la Prefectură ultimele două adrese din partea comandaturei germane, prin care ni se cerea predarea armelor detaşamentului de jandarmi şi a sergenţilor şi ofiţerilor de Poliţie, pre­ văzuţi, în parte numai, cu revolvere. După multe discuţiuni, am putut obţine-ca armele să fie lăsate în păstrarea mea personală. Faţă de noua situaţie şi de surexcitarea populaţiei, am adresat cetăţenilor un ma­ nifest de îndemnare la linişte, ultimul trecut prin cen­ zura comandaturei, devenită mai severă din cauza stărei de războiu în care ne aflam... Plecarea ofiţerilor români ai biuroului de legătură a produs în public mare nelinişte, ne mai rămânând în Capitală altă a ir toritate decât cea poliţienească... In tot timpul nopţii liniştea oraşului a fost turburată de sgomotul camioa­ nelor şi al trupelor ce se scurgeau în grabă... La ora unu noaptea mi se redete automobilul prefecturei ce nu

r' — 133 —

fusese rechiziţionat cu două ore înainte, cu forţa ar­ mată, pe când mă aflam în inspecţia oraşului... «‘Luni, 29 Oct./ll Noembrie. Svonul din ajun confirmându-se, populaţia dete curs imensei fericiri şi bu- • curii ce resimţea. In fine, sosise ora dezrobirei! De di­ mineaţă oraşul prezintă un aspect de sărbătoare, tri­ colorul fâlfâind până şi în cele mai îndepărtate ma­ halale. O mulţime imensă se revarsă spre centrul ora­ şului, purtând flori în aşteptarea trupelor aliate, a căror sosire se svonise pentru acea zi... Retragerea trupelor lua proporţiile unui adevărat exod. In acest timp pu­ blicul se strânsese tot mai numeros pe Cal. Victoriei, luând o atitudine ostilă, fluerând şi huiduind. Un grup de manifestanţi, cu drapelele aliaţilor, a izbucnit în urale Ia adresa Suveranilor, în faţa Palatului. Publicul sta­ ţiona permanent pe Cal. Victoriei. In dreptul străzei Sf. Ionică manifestanţii se întâlniră cu un detaşament german. Publicul începu să huiduiască; trupa trase o salvă. Am avut un mort şi mai mulţi răniţi... Fa{ă de întorsătura gravă a evenimentelor, am intervenit energic la comandatura germană, pentru a se redă jandarmilor şi ofiţerilor de poliţie armele din păstrarea mea, ceeace am obţinut... In tot cursul zilei s’au repetat manifestaţiunile patriotice pe Calea Victoriei, unde circulaţia eră întreruptă prin cordonul militar german dela în­ tretăierea Bulevardului. Pe la ora 6 seara, Germanii crezând să intimideze populaţia au făcut uz şi de nvtraliere, pentru a risipi mulţimea din faţa Cercului miRtar, cu care ocazie s’au înregistrat cinci răniţi. Eram in adevărată stare de războiu: inamicii înarmaţi până în dinţi, iar Capitala fără altă putere armată decât a Politiei. Părăsirea în voia soartei a diferitelor fabrici Şi stabilimente de către Germani a fost semnalul ja­ furilor şi devastărilor... Dela trupele austriace, ai căror

— 134

şefi au venit să ne ofere concursul lor, nu am luat decât 200 arme şi muniţii, refuzând soldaţii lor propuşi de ei. In urma consfătuirilor avute la Prefectură se de­ cise proclamarea stării de asediu, conform decretului în vigoare, emiţându-se ordonanţele în acest sens.

«La ora 10 seara izbucni un incendiu Ia hangarele de aviaţie dela Cotroceni. Vâltoarea era aşa de mare in cât toată partea oraşului părea incendiată; alt incendiu la Manutanţa Armatei, unde au ars două magazii cu grâne şi un depozit de lemne. Tot la aceeaş oră ni se comunică incendierea a două magazii din grădina Heliade, a depozitului de subsistenţă dela Obor şi a două şure de paie din curtea aceluiaşi depozit al in­ ginerului Gross. După restabilirea ordinei la Obor, s’au constatat mai mulţi răniţi şi 6 morţi, prin arme de foc.

La ora 5 dim. se declară alt incendiu la antrepozitele generale Obor... Pentru a face faţă la toate aceste res­ tabiliri de ordine şi pentru a stăpâni panica ce domnia în oraş, nu aveam de cât sergenţii, agenţii ordinali, şi' cei 74 Jandarmi! Legăturile telefonice erau între­ rupte de cei -cari părăseau Capitala... Exploziile unor depozite de muniţii precum şi numeroasele detunături de armă au ţinut sub mare teamă întreaga populaţie, în cursul acestei nopţi într’adevăr grele...

«Marţi, 30 Oct./12 Noemb. Ziua este caracterizata printr’o continuă efervescenţă a populaţiei. Alături de manifestări de înalt patriotism, ni se semnalează din. toate părţile jefuiri şi devastări. Ultimele trupe, precum şi comandantul Cetăţii, părăsiră Capitala diniineaţa. Numai acum eram stăpâni pe oraş, dar cu forţa redusă, mai sus arătată.

«Manifestul Regelui se afişă în toată Capitala. Pentru liniştirea populaţiei se publică următorul apel al Pre' fectului Poliţiei către cetăţeni • .

■

— 135 —

«Tricolorul românesc singur fâlfâe azi în Capitală.

A venit în fine ceasul atât de mult aşteptat al liberărei teritoriului românesc. Suntem în aşteptarea sosirei armatelor române şi ale aliaţilor. Pregătiţi-vă deci pentru acest moment solemn, care ne deschide aşa de frumoase orizonturi. «Întregirea neamului se- închiagă acum !

«Asemenea momente măreţe, unice în istoria nea­ mului nostru, trebue să ne găsească la înălţimea eve­ nimentelor ce se desfăşoară.

«Aveţi încredere în proclamaţia Regelui nostru.

«Nu uitaţi că suntem în stare de asediu şi mobili­ zarea armatei este decretată. Autorităţile militare şi poliţieneşti veghează la siguranţa populaţiei. Vă învit deci să nu daţi naştere la turburări de stradă sau la jafuri cari ^ar preclita hrana şi siguranţa Capitalei» «Această zi a fost la Poliţie cea mai tristă: s’au înregistrat 14 morţi şi 16 răniţi prin armele inamice...

«Trei vagoane cu arme şi muniţii, lăsate fără pază de către Germani în gara de Nord, fiind prădate de către populaţiunea din partea locului, ne-am hotărât a emite ordonanţa de confiscarea armelor...

«Studenţii, urmându-ne sfatul de a se coborî în mij­ locul publicului şi a’l îndemna la linişte şi atitudine, demnă, au reuşit a împrăştia puţin imensa mulţime ce staţiona pe străzi, în aşteptarea aliaţilor. Florile, destinate acestora, mi se aruncară în automobil, cu prilejul trecerei în inspecţie pe calea Victoriei..., «Miercuri, 31 Oct./13 Nov. Ziua trece relativ mai liniştită. La aceasta a contribuit şi faptul că, prin publicaţiile din ajun, prevenisem populaţia că va fi anunţată prin tragerea clopotului Mitropoliei de so­ sirea trupelor române sau aliate în Capitală. Astfel

— 136 —

asigurată, lumea se răspândi. Oraşul îşi ia din ce în ce mai mult aspectul obişnuit şi măsurile de ordine se aplică cu rigoare. Ploaia a contribuit la în mutarea entuziasmului şi oprirea devastărilor.

«Joi 1/14 Noembrie. Dimineaţa viscol, deci linişte...

Manifestările încetează pe când furturile se înmulţesc...

«Din colaţionarea numeroaselor rapoarte priniiteîn decursul acestor zile se constată 21 morţi şi mult mai mulţi răniţi... Iată groaznicul rezultat al debandadei produsă de retragerea trupelor de ocupaţie !>.

Opresc aci citaţiile, atât de reduse în cât se pierde legătura dintre ele, din raportul voluminos ce am trimis Ia Iaşi*).

Desfăşurarea' mai departe a evenimentelor se cu­ noaşte. La 14 Nov- se distribui în Capitală mani­ festul Generalului Berthelot. Cu multe zile înainte de plecarea ocupanţilor relaţiile cu armata dela Dunăre erau stabilite şi manifestele tipărite în ascuns, cu şti­ rea însă a Poliţiei şi cu corecturile indicate de însuş Prefectul.

• Cu câteva zile înainte de contactul oficial cu Aliaţii, pe când eram încă sub ocupaţie, aveam relaţii cu ei, la Ruşciuc, prin curagiosul sublocotenent Drăguşescu, sub conducerea căpitanului C. Sturdza. Ordinele Gene­ ralului Berthelot se executară în marginea mijloacelor de cari dispuneam, spre deplina mulţumire a comandan­ tului francez, care, prin Colonelul Rosetti, îmi exprimă 1) La primirea acestui raport, a cărui veracitate a fost confirmată şi prin relaţiile militare, Generalul Văitoiânu a dispus să mi se exprime mulţumiri. Ele nu mi-au fost în mânate, din cauza, pare-se, a întreruperei comunicaţiei. Faptu însă mi-a fost confirmat de d. Comandor I. Coandă, fost se cretar-general la Iaşi, şi de alţi funcţionari ai Minister^ Ul dc Interne, cari au cunoştinţă de acest ordin dat de Ministru.

— 137 —

satisfacţia sa, aprobând măsurile de prudenţă ce mă călăuziseră în amânarea unor ordine ale sale, ce nu se puieau executa îndată.

Sosirea ofiţerilor francezi produse entuziasm enorm în Capitală. Neliniştea era totuşi mare, din cauza lipsei de ştiri din Moldova. Numai prin intrarea în Capitală a garnizoane], sub comanda Generalului Mărgineanu, populaţia se linişti în fine.

La 14/27 Nov. am predat Generalului S. Ştefănescu Prefectura Poliţiei şi Capitala în stare de linişte.

In ziua intrărei Sale triumfale în Capitala României Mari, M. S. Regele, în audienţa ce binevoi a’mi acorda, exprimă înalta Sa satifacţie pentru modul cum îmi îndeplinisem însărcinările avute.

O nouă confirmare înţr’acest sens mi s’a dat şi prin următoarea scrisoare, ca răspuns la demiterea mea din sarcina ce mi se încredinţase din înalt ordin la 15 Nov. 1916: Administraţia Domeniului Coroanei No. 64. t Bucureşti, 25' Noembrie 1918 «Domnule Profesor, In posesiunea scrisorii d-v. din 19 corent, mă grăbesc să vă aduc la cunoştinţă înal­ tele mulţumiri ale Maiestătei Sale, pentru bunele ser­ vicii ce aţi adus atât Casei Regale cât şi Adminis­ traţiei Domeniului Coroanei în timpul celor 2 ani, în care, sub ocupaţiunea Capitalei de către duşmani, aţi reprezentat pe una ca şi pe cealaltă şi aţi apărat in­ teresele lor faţă de autorităţile civile şi militare. «înaltul Stăpân cunoaşte greutăţile ce aţi avut de întâmpinat întru îndeplinirea însărcinării ce aţi primit Şi amărăciunile de care n’aţi fost cruţat din partea unuia dintre acei cari erau chemaţi să vă secondeze 'Şi după cum ştiţi, ţinându-se seamă de cele ce d-v.

*

- 138 —

aţi adus la cunoştinţă, s’a luat măsura radicală I), îm­ potriva celui abătut dela datorie. S’a aflat cu satis­ facţie cele ce comunicaţi relativ la concursul ce v’au dat acei pe care îi citaţi în .scrisoarea d-v.

«Aducând la cunoştinţa d-v. mulţumirile înaltului Stăpân, daţi-mi voe să vă adresez şi mulţumirile mele, cu toată căldura, pentru cele ce am constatat că aţi făcut pentru interesele celor două administraţiuni ce aţi reprezentat.

Primiţi etc.

Administrator, (ss) B. Ştirbey

i) Revocarea colonelului Brociner din serviciul Palatului.

Faţă de această scrisoare categorică apar şi mai ciudate influenţele oculte ce, din altă parte, s’au resimţit în hotărârea de neurmărire ce s'a dat în privinţa reclamaţiei ce am făcut contra numitului colonel. Unul din vinovaţi şi-a aflat răsplata*' In mod fatal ea va veni pentru toţi. Căci dreptatea totdeauna iese singură la suprafaţă.

/

IN ROMÂNIA MARE Ovafiuni cu flori. Spini şi mărăcini. Laşitatea celor ajutaţi. Făţărnicia pretinşilor eroi-civili. Atacu­ rile acestora. Falsul svon al arestării mele.

Prin ovaţiuni şi cu flori, ce mi s’au adus' de popu­ laţia Capitalei,J) mi-a fost hărăzit să inaugurez splen­ dida eră a României întregite. Manifestaţia spontană a populaţiei rămâne cea 'mai vorbitoare dovadă a în­ crederii de care se bucura Prefectul Capitalei. Căci, profitând de lipsa de forţă armată a Poliţiei, s’ar fi produs de sigur manifestaţii ostile în contra ei, dacă populaţia n’ar fi avut sentimentul că tot timpul, sub ocupaţie, a fost protejată de Poliţia oraşului, căreia acurn îi exprima recunoştinţa, aclamând pe şeful ei, care nu o părăsise în vremurile cele mai grele. .

Relevând florile primite, mă cred obligat să nu trec sub tăcere nici spinii şi mărăcinii, cu care din belşug am fost apoi întâmpinat de unii dintre aşa zişii eroicivili, reveniţi din pribegie. Pe cât de înălţătoare, deşi 0 »In timpul manifestaţiilor de eri pe calea Victoriei, d. T. S. Prefectul Poliţiei Capitalei, venind între manifestanţi, spre a potoli spiritele, a fost ovaţionat aruncându-i-se flori*, iz^nda, Joi 1/14 Nov. 1918, şi celelalte ziare cu acea dată.

I — 140 —

repede trecătoare ca şi balsamul florilor, au fost mainfestările de recunoştinţă ce mi s’au adus la început pe atât de apăsătoare şi otrăvitoare s’au arătat insi­ nuările calomnioase, ce le-au urmat apoi. Spre a’şi ascunde propria lor ruşine — căci ori cât de sănătoasă, tot ruşinoasă rămâne fuga — cei veniţi din Moldova au căutat o diversiune, născocind cele mai stranii acu­ zări contra celor rămaşi sub ocupaţie. Ajutaţi de r»umeroşii interesaţi să nu se prea vorbească de princi­ piile cinstei Iar, campania de calomnie a prins de mi­ nune. Ea a fost cu prisosinţă alimentată de chiar aceia . cari găseau mai comod mijlocul defăimării, pentru a scăpa de vre-o datorie de recunoştinţă, ce îi apasă.

Tare haz am făcut de feluritele chipuri sub care au manifestat pseudo-patrioţii, deveniţi aşa de puritani, după trecerea primejdiei, încât nu mai recunoşteau pe cei rămaşi aci. De pildă, cutare fostă Excelenţă, care din Iaşi mă rugase prin scrisoare să’i salvez mai de. parte casa, de frică să nu se compromită acum, pre­ fera, zărindu-mă, să se întoarcă brusc din cale, ca o porumbiţă sfioasă, sau să bage nasul în vre-o vitrină, numai ca să evite întâlnirea privirei mele. Sau cutare vechiu coleg, care regăsind în bună stare casa şi familia ce’mi încredinţase la plecare, îmi mulţumeşte în­ scris în particular, dar nu mă recunoaşte în public! Şi ca dânsul, câţi alţii, chiar din cei cari sub ocupa­ ţie s'au bucurat de ajutorul meu, nu s’au crezut obli­ gaţi să urle apoi cu lupii contra aceluia, căruia sau adresat însă la timp de nevoie, asigurându’l de a lor amiciţie, recunoştinţă... De toţi aceşti inconsecvenţi nu va fi vorba aci: laşitatea nu merită onoarea citaţiunn* Deasemeni nu voi releva nici injuriile şi insinuări ^ acelora cari, condamnându-mă, au crezut câ’şi Pof re face verginitatea patriotismului lor. Pentru a evita sfc ie ■

■

- 141 —

întrebaţi asupra serviciilor aduse ţării în timpul războiului, ei să grăbeau să acuze de trădare pe cei rămaşi la datorie aci. La aceştia se mai adăogară şi pretinşii eroi-civili, în­ torşi de peste Şiret, cari, spre a şterge neplăcuta amintire a demoralizării ce’i stăpânise în Moldova cea liberă, ţineau morţiş să înfiereze acum lipsa de patriotism a acelora cari, spre deosebire de ei, sub ocupaţie, au dat dovezi de ab­ negaţie şi de curaj. Despre starea lor sufletească avem mărturia necontestată a mult regretatului maestru Vlahuţă, care în «Dacia», din Ian. 1919, ne-a dat oglinda adevărată a situaţiei din Iaşi. «Părea că Dumnezeu şi-a, întors faţa dela noi. Toate se năruiau în jurul nostru, Fraţii se învrăjbeau între ei, ţara era fărâmată, şi cei mai tari începeau să se clatine în credinţa lor». Fiindu-Ie ciudă de frica de care ei au tremurat, voiau acum, când oric.e pericol era înlăturat, să dea dovada cura­ jului ce pretindeau că un moment nu’i părăsise, veşte­ jind pe aşa zişii trădători. Trâmbiţarea motivelor de înaltă morală şi de adevărat patriotism ascundea de minune meschinele motive de răzbunări personale, ce singure animau de cele mai multe ori pe intransigenţii de azi, cari nu erau decât laşii de ieri. Profitând de o anumită psihoză, ei credeau nemerit să suprime astfel pe aceia care de mult le stau în cale.

Hazlii sau anodine la început, atacurile lor deveniră tot mai dârje şi ameninţătoare. Apărând în ziarele ofi­ ciale sau oficioase şi deci sub scutul cenzurii, ripo­ stele apărării erau de cele mai multe ori înlăturate.

Cu resemnarea nevinovatului a trebuit să beau şi acest potir al amărăciunii, în aşteptarea victoriei de azi. în­ cercările făcute de a provoca o judecată au rămas inWtoase. Calomniatorii aveau tot interesul de a îm­ piedica să vorbească pe aceia pe cari îi atacau mişeteşte. Repetatele citări ca martori sau informatori la '

— 142 —

Curţile Marţiale fiind interpretate ca acuzări, întreţi­ neau atmosfera de suspiciune, atât de favorabilă insi­ nuărilor.

Dela Politie nu s’a putut produce nici o vină pre­ cisă în potriva mea, deşi s’au scotocit toate dosarele şi s’au supus interogatoriilor ameninţătoare toţi foştii mei colaboratori, cei mai mulţi retrogradaţi din înain­ tările dobândite. în timpul girării mele. Nereuşind pe această cale, se făcu încercarea de a mă amesteca într’un pretins complot în contra dinastiei.

Profitând de numeroase alte ilegale arestări pe acest fals motiv şi beneficiind de atmosfera tot mai defavo­ rabilă creată în jurul celor râmaşi a:i sub ocupaţie, unele gazete de senzaţiel) au anunţat chiar ora pre­ cisă la care urma să fie arestat ia Văcăreşti, după atâ­ ţia alţii, şi fostul Prefect al Poliţiei şi fost reprezen­ tant al Casei Regale. Orbiţi de patimă ei uitau că, toc­ mai pentru a menţine prestigiul Casei Regale, fostul ei reprezentant demisionase protestând energic faţă de ocupanţi. La locul cuvenit aceasta nu se uitase! De aceia, această supremă satisfacţie a arestării mele nu le-a fost îngăduită improvizaţilor moralizatori publici, complect desamăgiţi de insuccesul odioasei lor campaniiCalomnioasele atacuri prin presă erau toate anonime: unul singur.apăru sub iscălitura: Pamfil Şsicaru. Având în vedere că autorul, locotenent de rezervă, eră şi decorat cu «Mihai Viteazul» am ales calea armelor pentru a’i răspunde. E singurul incident pe care am putut să’l rezolv în chip onorabil, Ia 28, II- 1919.

1) „Vestea* din 14 Mai 1919: „Curtea marţială Corp. Hde armată a ordonat şi arestarea fostului prefect de poliţa sub ocupaţie Tzigara-Samurcaş". Ştirea a făcut ocolul unei părţi a presei, unele ziare precizând că se dă „ca sigură pentru azi arestarea d-lui T.-S-", altele desminţind.

!

— 143 —

Timpul, care alină toate, temperă şi ura celor cari în curând se obosiră lătrând în zadar şi văzând că nu pot găsi în potriva mea vre-un argument mai palpabil, în afară de răutatea ce'i caracteriza. De aceia, după aproape un an, voinicoşii anonimi amuţiră de tot.

Singură campania universitară persistând, ea merită o menţiune specială.

I

CAMPANIA UNIVERSITARĂ îngâmfarea seminaristului. Laşitatea procedeelor sale.

Lupta contra lui Tocilescu, Istrati, etc. Peripeţiile candidaturei mele la Universitate şi la Academie.

Ilegalităţile ex-rectorului. Desaprobarea sa. Măsu­ rile Ministrului. Demisia d-lui Athanasiu.

Atacurile cele mai acerbe şi cele mai injuste mi-au venit din partea câtorva universitari. S’ar fi putut crede că tocmai de ei voiu fi întâmpinat printr’o mai clasică exprimare a recunoştinţei, în schimbul serviciilor desinteresate ce mi-a fost îngăduit să aduc atât învă­ ţământului şi culturei române în genere, cât şi lor în deosebi. Pentru publicul în afară de sferele universi­ tarilor, aşa ciudata lor pornire este netălmăcită; pentru cei în curent însă cu misterele academice, ea se ex­ plică în chip destul de firesc, deşi foarte puţin înălţător.

Trebue numai să se ţie seamă că, în afară de marele număr al adevăraţilor profesori, al acelora cari consi­ deră misiunea lor ca un apostolat pus în serviciul ştiin­ ţei şi al educaţiei, se iveşte şi câte o excepţie regre­ tabilă, ca d-1 Athanasiu. D-sa, de pildă, îşi închipue că odată ajuns profesor definitiv a căpătat printr’aceasta chiar şi adevăratele însuşiri, ce în genere n’ar

r.

— 145 —

trebui să lipsească nimănui cu asemenea înaltă situa­ ţie. Cuprins de o îngâmfare în proporţie directă cu lipsa de căracter şi a adevăratei înţelepciuni, nebacalaureatul ex-rector ne oferă ilustrarea cea mai caracteristică a fatuităţii pseudo-savanţilor de această spe[ă. Cu un dispreţ superb d-sa însinuă în broşura sa (pag. 33) că aş fi «utilizat titlul de profesor, deşi nu sunt decât suplinitor la facultatea de Litere şi Filozofie5» *). Cu atât .mai îngâmfat de titlul de profesor titular, cu cât mai puţin îl merită în realitate, dar mai ales ameţit de onoarea rectoratului, Ia care desigur nu spera şi în ve­ derea căruia nici nu se pregătise fostul seminarist-veterinar, eră natural ca dânsul să piardă simţul reali­ tăţii, alunecând pe povârnişul periculos al ambiţiilor nemotivate şi nemăsurate. Ca orice neofit al partidelor, politice, ros de ambiţia măririlor, d-sa a părăsit liniştea Iaboratoriului pentru vârtejul vieţei politice. Dornic de a pune cât mai în evidenţă slugărnicia sa către pa­ tronii săi, d. Ath. a comis la Iaşi acel articol calom­ nios, publicat de aceiaşi «Ind^pendance roumaine», care, drept răsplată, mai târziu designa pe autorul «rătăciţi­ lor noştri» pentru portofoliul ministerului Cultelor. In această aşteptare d-sa se consolează deocamdată cu portofoliul umflat al «Cărţii româneşti» şi al altor întreprinderi rentabile..

Profitând de distanţa ce-1 separa de aceia,, pe 1) Dc fapt am tot dreptul dc a „utiliza" acest titlu, cel puţin tot atât cât şi „medicul veterinar" din Anuarul Universităţii,* deoarece am fost numit, în 3 Dec. 1904, pe bază de concurs şi prin Decret Regal „profesor definitiv la catedra de estetică şi istoria artei Ia Şcoala dc Arte-Frumoase din Bucureşti", la care funcţionam încă din 1 Martie 1899. La Universitate am fost numit profesor-suplinitor. în Nov. 1911, la catedra, din nou creată, de istoria artei.

19

1 — 146 —

care atât de cavalereşte îi ataca in absenţă, d. Aihanasiu se transformă în campion al patriotismului, dupăce dase greş în încercările de conservare a cărnii de cal prin afumare. Laş ca orice . falş apostol improvizat, d-sa ar fi dorit, întorcându-se la Bucureşti, să dea uitării gestul său dela Iaşi, reluând cel dintâi, după cum s’a văzut, legăturile cu aceia pe care îi înfierase ca trădători. S’a înşelat însă în pre­ vederile sale meschine. Cu tot riscul de a mă înde­ părta tot mai mult de statornicirea situaţiei mele uni­ versitare, convins fiind însă că, chiar de cât situaţia de profesor «titular», mult mai preţioasă este cinstea nepătată a unui^simplu suplinitor, am ripostat după cum se cuvenea rectorului universitar. Un an întreg el a rămas sub acuzaţia de calomniator, de care a în­ cercat să se scuze numai acum, prin broşura de faţă.

In atari împrejurări şi profitând de o atmosferă de răzbunare creată în mod factice de pretinşii eroi-civili întorşi dela Iaşi, eră natural ca fostul rector să mai fi găsit şi alţi câţiva energumeni, cari prin tot felul de manifestări, menite să pună cât mai mult în evidenţă persoana lor, altminteri uitată, au întreţinut campania . odioasă se s’a dus în contra celor râmaşi -în teritoriul ocupat. Deşirdin fericire, în minoritate, aceşti patrioţi gălăgioşi au reuşit prin procedeele lor nedemne să do­ mine în aparenţă opinia publică întrebuinţând, timp de aproape un an, acea ciudată campanie universitară.

Cu şi mai mare mâhnire s’a constatat că unii dintre ' profesorii de bună credinţă chiar s’au lăsat ademeniţi de acuzările rectorului, a cărui atitudine nu o puteau bănui aşa de lipsită de scrupul şi atât de culpabila* Cu acest prilej s’a dovedit că şi în înaltele sfere univer­ sitare, în locul seninătăţii ce ar trebui să domine, stă­ pâneşte ura contra independenţii de cuget şi a liber-

1

— 147 —

taţii cuvântului- Din această pricină mi-am atras unele duşmănii. Căci din nefericire şi în Universitate sunt uneori preferate «creaturile» slugarnice şi lepădăturile linguşitoare în locul independenţilor cari nu-şi reneagă trecutul şi nu’şi vând conştiinţa nici în schimbul unei catedre definitive, ca aceea cu care se făleşte fostul veterinar ajuns rector.

Nu pentru întâia dată însă am făcut asemenea ex­ perienţă şi am avut de luptat contra unor asemenea im­ pedimente, după cum nu pentru prima dată am avut satisfacţia să asist la victoria cinstei şi a adevărului contra calomniilor. Aş putea spune că printr’asememenc-a lupte am început chiar cariera mea universitară, acum două zeci de ani în urmă.

Din actele prăfuite ale acelei vremi constat că deşi, în şedinţa sa dela 19 Aprilie 1-931, consiliul fa­ cultăţii de Filozofie şi Litere «f/2 unanimitate de pă­ rere îmi încredinţa suplinirea catedrei de arheologie»y rămasă vacantă după Otiobescu, totuşi nu am fost con­ firmat de Minister. In potrivă-ini ş’au valorificat stă­ ruinţele personale ale puternicului vremii de atunci, • ale răposatului Grigore Tocilescu, care a jucat rolul d-lui Athanasiu de azi. Si în contra însumărilor Iui Tocilescu mi-am permis atunci să protestez, cu aceiaşi energie ca şi astăzi, învinuind chiar de escrocherie pe fostul profesor, membru al Academiei şi Vice-preşedinte al Senatului.

Urmărit de o campanie generală a presei pe această temă şi pentru a se salva momentan, fostul director al muzeului de antichităţi mi-a intentat un proces de calomnie, cerând 100.000 lei despăgubire. Dreptatea cauzei mele însă se dovedeşte prin «renunţarea» la ac­ ţiunea intentată, produsă în faţa instanţelor din partea lui Grigore Tocilescu, fără însă ca eu să fi retractat

i

146 — nimic din cele afirmate în contra sa. Astfel glăsireşte procesul verbal din 17 Iulie 1902, iscălit de D-nii C. C. Arion, Petre Missir, Vasile Lascar şi I. C. Saita, ca reprezentând ai mei, şi de D-nii Take Ionescu, C, G. Disescu, P. Negulescu şi Emanuel Porumbarii, din partea lui Gr. Tocilescu. înainte chiar de a fi ^scăpat de efectele nefaste ale acţiunii lui Tocilescu în contra mea, am fost silit a duce o altă luptă făţişă împotriva unui alt profesor univer^sitar şi fost Ministru, răposatului Dr. C. Istrati. Fără a pune pe acesta din urmă în legătură nici cu proce­ deele. d-iui Athanasiu, nici cu acele ale decedatului Tocilescu, trebue să adaog că neînţelegerea ivită deastădată, datând din preajma expoziţiei din 1906, a fost • pricinuită de piedicele ce am întâmpinat în desvoltarea planurilor mele muzeografice. întreg conflictul este pe larg expus atât în articolul meu «Jaful obiectelor de artă dela expoziţie», din Viaţa românească Dec. 1907, câtKşi prin celelalte articole reunite în broşura: «Mu­ zeul neamului românesc» (Minerva 1909). Deşi con­ flictul personal fusese vidat prin încheerea juriului de onoare din 18 Dec. 907, totuşi am mai avut multă vreme încă de îndurat consecinţele iritaţiei fostului profesor şi academician, care, în Senatul prezidat de Ion Lahovary1) în Dec. 1913 a reuşit să respingă legea votată de Cameră pentru înfiinţarea catedrei de istoria arfei, al cărui su­ plinitor fusesem numit din Noembre 1911. Nu-i locui aci să enumăr toate peripeţiile candidaturilor mele uni­ versitare, ale căror discuţii2) s’au repercurtat şi în afară 1) Polemica, pe care aceasta nu mi-a ertat-o, e rezumată în articolul „In jurul Expoziţiei din 1906, răspuns d-lui 1. N. hovary", din Convorbiri Literare, 1909, p. 1180 sq.

2) O parte a celor discuţii este consemnată şi în broşurile. a) „Ce se ţnţelege prin archcologie azi" Mfnerva, 1908.

— 149 —

de Universitate, ocupând chiar diferite şedinţe din desbaterile Camerei. La catedra" de archeologie, deşi în Oct. 1910, consiliile din Bucureşîi şi Iaşi «nu reco­ mandau pe nici unui din candidaţi, neîntrunind nici unul majoritatea de voturi cuvenite», totuşi Ministrul a numit pe d. G. Murim, pe temeiul unor cbnsideraţiuni cu totul streine de catedră şi de care de-altfel strein cu fotul a rămas şi profesorul, odată ce a fost confirmat!

Intr’adevăr, ultimul considerent cu care Ministrul în­ cheie lunga sa rezoluţie arbitrară şi anume «interesul con­ semnării rămăşiţelor noastre archeologice» decide nu­ mirea definitivă a d-lui Murnu, la catedră. Acelaş Mi­ nistru însă, câteva luni după aceia, a îniocuit pe acelaş d. Murnu ca incompetent dela direcţia Muzeului. Dispă­ rând argumentul fundamental ai numirei sale ca profe­ sor, d. Murnu nu se mai putea bizui decât pe recunos­ cutele sale plagiate *) cari nu pot fi luate în seamă.

De atunci d. Murnu însă e stăpân «titular» pe cate­ dră, fără a fi turburat, căci la Universitate nu e per­ misă revizuirea. -Şi totuşi câte ar fi de revizuit!

Urmările libertăţii cu care veşnic mi-am exprimat părerile2), preocupat mai mult de moralitatea acţi­ unilor decât de neajunsurile ce asemenea atitudini 'de cele mai multe ori îmi cauzau, le-am resimţit nu numai în cariera universitară dar şi în alte împreh) «Evoluarea concepţiei despre archeologie» ibid. 1909; c) „Discuţiuni în jurul archeologiei" ibid. 1910. d) „însemnătatea istoriei artei în învăţământul universitar* 1911, în afară de numeroase articole de revistă, etc.

1) N. S. Ionescu: Plagiatul d-lui Murnu, Buc, Baer 1909; Acelaş: Alt plagiat al d-lui G. Murnu, Buc. Flacăra, 1913.

21 Ne intrând în cadrul de faţă, nu volu semnala prea nu­ meroasele polemice, ce încă din 1904 (cf. broşura „Paraziţii Artei: N. Petraşca-Costin“) am avut contra falsificatorilor adevărului din domeniul artei.

loU —

jurări. De pildă în nereuşita candidaturii mele la Aca­ demia Română, în timpul preşedinţiei D-rului. Istrati.

• Deşi, fără a fi cerut această onoare, «secţiunea Iite-~ rară, cu unanimitatea voturilor exprimate, m’a ales membru corespondent al ei în şedinţa din 27 .V ai 1915», n’am întrunit majoritatea cerută în plenum, din cauza opoziţiei preşedintelui care s’a agitat în contra /candidaturii mele. Şi în acest caz, nu’mi rămâne de cât să mă măgulesc cu încrederea cu care m-au ono­ rat membrii secţiunei ce mă propusese, şi cu raportul d-lui Duiliu Zamfirescu, încheind prin următoarea apreciere : «Acela care s’a însărcinat, cu atâta dra­ goste, să salveze şi să scoată Ia lumină arta română merită să intre în Academie. Mă mir chiar că el nu este de mult colegul nostru». (Analele Academiei Ro­ mâne, T. XXXVII, p. 200). Condiţlunile unice în care a eşuat candidatura mea, cu toată unanimitatea secţiunii propunătoare, ilustrează de minune lipsa de seninătate ce se întâlneşte chiar Ja unii dintre pretinşii «immortali» care totuşi, în ciuda acestui calificativ, au dispă­ rut, lăsând în urma lor prea vie amintirea patimilor ce nu’i deosebiau de ceilalţi muritori de rând.

Actualul conflict universitar, cel mai neplăcut din toate câte am îndurat, a fost provocat de însuş exrectorul, care, după cum s’a arătat, m’a pus în im­ posibilitate chiar de a ţine mai departe cursurile, con­ tra cărora studenţii, până la intervenţia sa, nu au protestat în nici un fel. O lămurire a situaţiei ce mi se crease era de aşteptat prin decretul-Iege din 2 Febr. 1919, referitor la atitudinea profesorilor pretinşi suspectaţi. Conform hotărârii colegiului universitar, convocat în virtutea acestei legi, cei suspectaţi urmau să fie în prealabil cercetaţi de către o comisiune com-

151 —

pusă din 5 membri, sub preşedinţia d-Iui P. P. Negulescu. In raportul acelei comisii de cercetare, depus în şedinţa dela 14 Iulie 1919, numele meu nu este relevat decât pentru a se arăta că, neexistând împo­ triva mea nici o acuzaţie care să motiveze suspectarea activităţii mele sub ocupaţie, eram cu totul scos din cauză. Ex-rectorul însă nu a dat cursul legal acestui raport. Dimpotrivă, în Noembrie 1919, din proprie iniţiativă, a convocat mai multe şedinţe cu caracter cu totul personal, fostul, rector căutând să se justifice astfel de acuzaţiunea de calomniator ce i se adusese de către d. prof. Onciul şi de mine. Do­ vada evidentă a caracterului de disculpare personală,, ce aveau aceste Consilii universitare, reese din con­ statarea că mai multe din ele au fost consacrate ră­ posaţilor profesori Titu Maiorescu şi I. Bogdan, cari deasemeni erau menţionaţi în articolul «Nos egares» *)• Şedinţa Consiliului universitar dela 29 Nov. 1919,. având a se ocupa cu atitudinea mea, d. Ath. îmi trimise adresa No. 1028, prin care «are onoarea a mă ruga să binevoiesc a lua parte la această şedinţă*.

In prealabil am insistat, în acea şedinţă, asupra ca­ racterului cu totul.personal al chestiunii puse în desbatere, precum şi asupra ilegalităţii convocării,, bazându-mă pe următoarele considerente: 1. D. Rector nu avea nici calitatea. nici însărci­ narea oficială să raporteze asupra activităţii mele, 1) La pag. 9 a broşurei sale, d. Ath. menţionează însuş că „moartea ridicând dintre noi pe Titu Maiorescu, P. Carp Şi I. Bogdan, îi vom scoate din această discuţie", vrând să înţeleagă însă că’i scoate din broşură numai, de oarece „în discuţie" au fost timp de mai multe şedinţe, în care au pro­ testat contra nelegiuirilor d-Iui Ath. d-nii Pangrati, Mehedinţi, Pogoneanu ş. a.

— 152 - -

întrucât prin raportul Comisiei de cercetare eram scos din rândul celor suspectaţi.

2. Chestia personală nu era de resortul Consiliului; iar pretinsul raport a d-lui Ath. nu’l disculpa de ca­ lomniile ce’mi adusese, după cum în treacăt am do­ vedit în şedinţă.

3. Consiliul la care eram invitat, chiar dacă ar fi fost legal convocat, nu şi-ar fi putut asuma dreptul de a mă judeca, atâta timp cât exista încă Comisia aleasă într’acest scop de colegiul universitar.

4. In nici un caz, şi nici în instituţii cu mai slabe pretenţii de autonomie ca Universitatea, nu este ad­ misibil ca acuzatorii să se transforme în judecători ’), discutând şi votând propria lor cauză.

5. Şedinţa din 29 Nov., neîntrunind majoritatea cerută prin regulament, nici nu avea caracter de le­ galitate.

Neţinând seamă de aceste prealabile protestări ale mele, d- rector a escamotat un fel de vot, prin care concludea desaprobarea purtării mele. Numeroşi din­ tre profesorii prezenţi, în frunte cu naţionalistul Dr. loan Cantacuzino, pe baza celor expuse de mine, nici n'au vrut să se facă părtaşi la o aşa de flagrantă ile­ galitate, ab(inându-se de a lua parte la un vot pro­ vocat în asemenea condiţii. Despre acea şedinţă d.

Ath. a înaintat o copie Ministerului .Instrucţiunii, ca pornind dela facultatea de,medicină(! ?). In acel ra­ port ex-rectorul nu menţionează de loc protestările I) Pe numeroşi dintre improvizaţii mei acuzatori-judecâtori aş fi putut să-i reduc Ia tăcere, dacă aşi fi vrut să discut cu ei. Dar Ia ce bun să mai lungesc cliiar acum unele măr­ turisiri pentru ei atât de penibile. Nici în şedinţă şi nici azi un am intenţia de a mă răzbuna. Atunci Ca şi acum, mă mul­ ţumesc a protesta numai.

■

— 153 —

inele prealabile şi nici nu dă adevărata interpre­ tare abţinerilor arătate. Dovada falşei redări a acelei şedinţe se confirmă prin numeroasele opinii sepa­ rate pe originalul procesului-verbal. Astfel protes­ tează în scris, contra «ilegalităţii» acelei şedinţe, pro­ fesorii: Mehedinţi, Seulescu, Longinescu, Onciul, Pogoneanu, Dissescu, Dimitrescu-Iaşi, Rădulescu-Motru, • Dr. Minovici, Părintele Mălăeşti, Mihălcescu, Russo, Daniel, Vintiiescu, Gerota, P. P. Negulescu, Vlădescu, Dănăilă, Drouhet şi Em. Antonescu. In total 20, din cei 31 de participanţi. Adăogând la acest număr şi pe aceia dintre profesori, cari, pe lângă dr. I. Cantacuzino, în plină şedinţă s’au abţinut de a lua parte la vot se dovedeşte că majoritatea sufragiilor îmi era favorabilă, iar nu ostilă, după cum pretinde ex-rectorul enumerând pe cei votând contra. Dintre aceştia chiar mulţi, departe de a blama purtarea mea sub ocupaţie, desaprobă numai «primirea funcţiei de Pre­ fect al Poliţiei», după cum se exprimă prin prote­ starea scrisă pe procesul-verbal d-nii Prof. Disescu, Em. Antonescu şi alţii. Protestările au fost produse şi în plin Consiliu. D. Ath. însă, neţinând seama de ele ci profitând de descomplectarea şedinţei, din cauza orelor înaintate, precum şi de atmosfera încăr­ cată J), în care s’a provocat votarea, a încheiat acel 1) Contra aprostrofărllor produse în şedinţă, una din opi­ niile separate adaogă că erau „de natură să scază prestigiul Universităţii*. Prin întreruperi nedemne s’a semnalat mai ales profesorul E. C. Teodorescu, care la Iaşi devenise proverbial prin frica bolnăvicioasă cu care aştepta trenul liberator spre Rusia. Prietenii, cărora mă adresasem spre a-i cere socotoală, m'au împiedecat de a acorda o importanţă, ce nu comporta, răc­ netelor congestionatului prelins erou civil, contra cărora preşedintele adunării, în primul rând, trebuia să protesteze în vederea prestigiului adunării la care fusesem oficial invitat.

— 154 —

proces-verbal, în care pretextează şi insuficienţa apă­ rării mele. De fapt în acea şedinţă am protestat-numai şi nu niam «apărat», de oare ce, după cum am expus în prealabil, nu recunoaşteam legalitatea adunării, însuşi d. C. Dissescu, în observaţia sa pe procesulverbal al şedinţei, confirmă prealabila mea protestare de care numai d. Ath. nu a vrut să ţie seamă.

In afară de abaterile semnalate,'ex-rcctoral s’a mai făcut responsabil şi de următorul fals în transcrierea copiei înaintate Ministerului. Anume: pe. când în ori­ ginalul procesului verbal se citeşte textual că «Consi­ liul desaprobă atitudinea naţională» a mea, în copia transmisă Ministerului cuvântul «desaprobă» e înlocuit prin pejorativul «reprobă».

Contra tuturor acestor falsificări ale însuş rec­ torului Universităţii din vreme, am prezintat Mi­ nisterului Cultelor un lung protest la 19 Ianuarie 1920. Asupra acestuia d. Ministru a luat hotărârea următoare, ce prin adresa Nr. 6230 a comunicat-o f Rectorului: «având în vedere art. 87 din’;decretul-Iege, că cererea de suspendare trebue făcută de consiliul facultăţii, căreia aparţine profesorul şi câtă vreme ase­ menea cerere nu este1), Ministerul nu a luat vre-o ho­ tărâre în această privinţă, vă rugăm, dacă aveţi ceva contra d-fui profesor Tzigara-Samurcaş să se urmeze strict calea legală- înţelegem că nimeni nu poate fi jignit în atribuţiunile sale fără hotărâre legală. In aceste momente cu deosebire, este nevoie de a se- întrona liniştea şi armonia pentru bunul mers al Universităţii.

Ministru (ss) I. Borcea 1) Intre timp Facultatea de Litere a răspuns Ministerului că nici unul dintre membrii ei nu cade sub prevederile de­ cretului lege. O nouă desaprobare a acţiunii rectorului.

155 —

'

,

întâmpinările, ce d. Athanasiu s’a crezut dator a aduce Ministerului în această privinţă, au silit pe acesta din urmă să-l considere ca demisionat din însărcinarea de rector al Universităţii. Aceasta reese şi din scrisoarea circulară, din 17, II a. cor., pe care d. Athanasiu a. trimis-o colegilor săi universitari. Intr’această scrisoare tipărită, d-sa discută şi cazul meu, fâcându-se şi d.eastădată culpabil de o nouă falsificare. Căci referindu-se la voturile profesorilor Fac. de Litere din şe­ dinţa dela 29 Nov., d-sa afirmă că «din cei 10 vo­ tanţi 6 au fost pentru desaprobarea d-lui T.-S, unul singur contra şi 3 s’au abţinut. Atunci!?» Atunci — răspund eu — socotind cinstit, după protestările scrise şi subscrise pe însuşi originalul procesului verbal, re­ zultă că, dimpotrivă, 8 dintre profesorii Facultăţii de Litere au fost pentru mine şi 6 numai în contra mea !’.

In aceeaşi scrisoare de plecare, ex-rectorul se mai plânge de divergenţa de păreri între d-sa şi Ministrul Cultelor asupra chestiunii de «ordin naţional», care constitue al doilea motiv al demisiunii sale. D-l Mi­ nistru e acuzat de «lipsă de convingere despre vino­ văţia d-l ui T.-S.» Tot prin scrisoarea fostului rector aflăm că ministrul i-a spus că «d-nii Stere, Tzigara-Samurcaş etc. au fost şi sunt foarte buni pa­ trioţi». D. Athanasiu «a protestat cu toată energia contra acestei afirmaţii», dar de astă dată în deşert. Falsul campion al naţionalismului fiind demascat, a trebuit să se retragă cu toate protestările sale. La noua ale­ gere de rector n’a întrunit decât 4 voturi.

Astfel s’a încheiat trista trecere pe la rectorat a dezertorului seminarist-veterinar.

INCHEERE Ministrul recunoaşte cărpretinsul trădător a fost şi este foarte bun patriot. «Ordine de fapte* ale d-lui Athănasiu lipsite de idei Norocul ex-rectorului.

Maiorescu contra serni-doctului veterinar. Isbănda adevărului.

Din cele ce preced rezultă, în ultimă analiză, că acela care în Martie 1917, la laşi, fusese mişeleşte acuzat de «înaltă trădare» de către fostul rector al Univer­ sităţii, în Ianuarie 1920 este oficial recunoscut, de că­ tre însuş Ministrul Instrucţiunii, că a fost şi este «foarte bun patriot».

Astfel şi această campanie, ca şi cele precedente, se va fi încheiat în favoarea mea şi fără ca, în decursul lungei şi grelei lupte, eu să fi făcut vre-o transacţie de orice natură. Şi de astă dată câştigul moral singur mi-a fost rezervat. Dar el mă compensează de toate mizeriile îndurate: suferinţa, ca şi focul, purifică şi oţeleşte. Acum,- ca şi în trecut, neputându-mi-se nici contesta cinstea, nici nega activitatea, şi nici dovedi vre-un act ruşinos, detractorii mei s’au mulţumit a'mi suspecta intentiunile. Fiecare, la timpul său, a uzat de mijloace proprii vremii sale ; în zilele de astăzi coarda patriotismului fiind mai lesne de exploatat, pe această temă am şi fost atacat.

\ — 157 —

De astă dată s’a găsit din întreg întinsul României Mari d-1 I. Athanasiu care singur a persistat a mă denunţa ca trădător. Persecuţia sa nici meritul de a fi personală nu’l are, deoarece lucrează, în schimbul simbriei primite, în numele altora de după perdea.

Neţinând seamă nici de activitatea mea anterioară, nici de lealitatea mea, care n’a dat greş niciodată, nici de trecutul înaintaşilor mei, prin faptele cărora mă simt legat, altfel decât D-sa, de pământul patriei, d-I Atha­ nasiu, fără cercetare prealabilă şi fără a se întreba dacă există vre-un mobil al trădării, menţine părerea sa apodictică. Nu vrea să‘înţeleagă că o asemenea bruscă schimbare, din parte-mi, ar fi trebuit să fie mo­ tivată cel puţin de vre-un interes moral sau material, ce de altfel nici nu a îndrăsnit să insinueze, necum să dovedească. Mărturiile favorabile ce mi s’au adus, din cercurile cele mai înalte ca şi din cele mai umile, D-sa le dispreţueşte. In lipsa vre-unei idei conducătoare, s’a mulţumit cu înşirarea unor consideraţiuni personale şi absurde, din care apoi a tras, fără vreo legătură logică, concluziile ce i se cereau de către stăpânii săi. Ca­ racteristică, pentru felul său de raţionare, e următoa­ rea stranie încheere a raportului său: «Patru ordihe de fapte, a căror coincidare (nu dovedire deci) le dă­ dea o incontestabilă (!!) valoare, m’au determinat, în 1917, să scriu articolul «Nos egares».

I- «Nici unul din colegii citaţi n’a semnat adresa către Franţa, în Noembrie 1914», (dar s’au pus în schimb la dispoziţia armatei române, adaog eu)!

2. «D-Ior au preferat să rămâe sub ocupaţie, deşi aveau putinţa să plece» (şi ordin formal să rămâe, după cum am arătat).

3. «Nici unul din aceşti colegi n'a fost făcut os­ tatic», (pentru că a ştiut să se apere şi în contra ocu-

a — 158 —

pantului, contra căruia a protestat cu energie la timpul cuvenit).

4. «Se aflase la Iaşi de numirea d-lui T.-S . ca pre­ fect de Poliţie* (şi acest svon era suficient pentru a’l taxa de trădător!?).

D. Ath. crede că aceste patru «ordine de fapte», redate aci în toată sărăcia lor logică şi perversitatea lor morală, «erau îndestulătoare pentru a justifica ar­ ticolul» din 1917 şi şedinţa din 1919. A mai refuta aşa argumentare, e inutil, după cele arătate.

Ca şi în trecut, nici de astă dată nu m’am intimidat de valurile de ură ce,- pornind dela fostul rector, se năpusteau asupra mea. Cu seninătatea conştiinţei îm­ păcate şi cu încrederea în triumful adevărului, am re­ zistat şi acestei odioase înscenări. Liniştea mea, ne­ pricepută de agitaţii mei acuzatori, era pe nedrept considerată de ei ca o sfidare din partj’mi. Convins fiind de victoria finală, nu aveam de ce să sfidez pe aceia, pe care îi compătimeam din contră, ştiind că vor rămânea ruşinos învinşi de dreptatea cauzei ce apăram. Şi într’adevăr: după cum în ciuda persecuţiilor unui Tocilescu, Istrati, Kalinderu şi ceilalţi am reuşit totuşi, altă dată, ca, prin muncă efectivă, să realizez în bună parte intenţiunile de care eram călăuzit; tot astfel azi, în ciuda d-Iui Atanasiu & Comp., am fost oficial autorizat a reîncepe prelegerile universitare, fără a fi întrerup la Muzeu şi Ia Fundaţia Carol firul activităţii mele din trecut.

Calomniilor vagi, ce mi s’au adus, las să le răs­ pundă actele precise ce am Ia trecutul meu. Aşa zisa campania de presă, condusă în realitate de cei câţiva direct interesaţi iar nu de opinia piîblică, a amuţit de mult.

i

— 159 —

Numai civilii cari, în vrejuri atât de grele şi în situaţii atât de neprevăzute ca acelea prin care am trecut în cei doi ani, au avut norocul să poată face mai mult pentru concetăţenii lor, aceia singuri au drept sâ’mi arunce piatra; iar aceia cari, preocupaţi odi' nioară numai de siguranţa preţioasei lor persoane, se cred totuşi autorizaţi astăzi să mă discrediteze prin calomniile lor, aceia să ştie că Ie răspund cu acelaş * dispreţ ca şi fostului rector sicofant.

Victoria în contra acestuia mi’a fost cu atât mai uşoară, cu cât mai neîntemeiate şi pătimaşe au fost acuzaţiunile sale. Şi mă gândesc Ia norocul mare şi nemeritat ce’l are d. Athanasiu, că nu s’a găsit în faţa lui Titu Maiorescu, pe care, neputându’I înţelege, şi-a permis acum să-l calomnieze. Câf de interesant ar fi fost răspunsul olimpianului Maiorescu către seminaristul-veterinar! De pe înălţimile senine Ia cari, prin necontestatele sale merite, se ridicase marele patriot Maiorescu, ar fi fost repezit netrebnicul acuzator, fără ca să se mai poată ridica vre-odată. Am fi asistat la o luptă într’adevăr homerică. Ar fi reînviat scenele din frontoanele clasice ale Eladei, cu lupta lapiţilor contra barbarilor centauri. îmbătaţi de bucuria neroadă de a fi căpătat pe jumătate formă de om, cen­ taurii străvechi s’au îucumentat să se măsoare chiar şi cu zeii; tot astfel semi-doctul veterinar, ameţit de situaţia nepotrivită cu puterile sale intelectuale, a în­ drăznit să sfideze pe un Maiorescu. Maestrul rămâne însă ferit de calomniile fostului rector. Atacurile ace­ stuia se’ pierd, fără ca să fi tresărit din ele nici o li­ cărire de gândire, după cum nici o scânteie n’a scă­ părat vre-odată din copitele centaurilor, tocite de stânca neclintită, ce în zadar o loveau cu o încăpă­ ţânare egală cu a fostului nostru rector.

m

— 160 —

Respectul datorit memoriei lui Maiorescu, Carp şi Bogdan, în afară de consideraţiunile arătate fn Intro­ ducere, m’au îmboldit [să relevez cât mai multe din calomniile prin care, împotriva atâtora, s’a făcut vinovat fostul rector. In locul marilor dispăruţi, vor fi vorbit astfel dovezile ce am adus şi sub care rămâne pe veci sdrobit şi înfierat nedemnul autor al «rătăcirilor na­ ţionale».

Mărturisirilor inele le vor urma probabil şi altele de aiurea, punând în evidenţă alte fapte şi situaţii în legătură cu cele expuse aci. Astfel, din diferite părţi, în decursul vremii, va ieşi la iveală adevărul întreg asupra războiului nostru. Atunci numai se va putea judeca, în mod absolut obiectiv şi în toată lumina, rostul pa­ triotic al fiecăruia. Acea sentinţă imparţială a istorie] o aştept cu aceiaşi linişte senină, convins fiind că adevărul de azi va fi acelaşi oricând şi, prin urmare, la fel favorabilă ca aceia de acum va trebui să fie şi hotărârea viitorului întrucât mă priveşte.

Căci oricât s’ar strădui pseudo eroii-civili să acre­ diteze calomniile lor, ele dispar în faţa realităţii ce, cu timpul, singură se impune.

Mărturisirile de faţă vor fi contribuit, sper, şi ele la statornicirea unor adevăruri, a căror desvăluire nu va fi fără de folos, în vederea viitoarei consolidări a României Mari, care, mai presus deorice, trebue să ne preocupe acum.

\

CUPRINSUL PREFAŢĂ

-*3k3

I. INTRODUCERE Sfârşitul crizei universitare. D. Atlianasiu victima rătăci­ rilor sale naţionale. Răspunsul in vederea viitorului.

Mulţumirile datorite. Provocarea pledărei pro domo.

Mulţumirea sufletească a împlinirei datoriei ....

5

II. ACUZAŢIUNEA ŞI ACUZATORUL’1 Pseudo eroii-civili transformaţi in moralizatori. „Nos egar6s* ui d-lui Atlianasîu. NeîntemeJerea calomniilor sale. Perfidia procedeelor. Nebacalaureatuî seminarist ajuns rector. Lipsa de idei a laborantului miop. Lovi­ tura veterinarului ........................... ..................................

II

III. ACTIVITATEA MCA DIN TIMPUL RĂZBOIULUI La dispoziţia armatei. Pregătirea expoziţiei din Paris. Cu armata română in Transilvania. Salvarea tezaurelor artistice. Mulţumirile ministrului de războiu V. Brătianu. Adunarea odoarelor momişiirilor clin ţară. Ne­ fasta intervenţie a Mitropoliei Moldovei. Legalitatea procedeelor întrebuinţate............... .............................. 23 IV. REALIZAREA IDEALULUI NAŢIONAL ÎNAINTE DE RĂZBOIU Răspuns acuzărilor de germanofil ie. Lupta in favoarea artei româneşti. Propăvăduirea unităţii artistice a tu­ turor Românilor. România Marc iu colecţiile din Mu­ zeu. Expoziţiile şi conferinţele in străinătate. La fierte artistique roumaiue. Mostra di contatti romano-rumeni. Un grand Musce reiifermant ia Romnanic en35 tiere. Fapte contra vorbe............... .. . ...................

— 162 — V. SUB OCUPAŢIE

PaK.

Motivele rămânerii mele sub ocupa (ie. Steagul simbol al datoriei pentru ioţi. Panica Capitalei. Predarea oraşui ui. Intervenţii iu favoarea populaţiei. Respingerea propunerilor de pace .......................................

51 Demisii narea Prefeefuhu Poliţiei. Numirea mea. de către autoritatea română. Laşitatea refuzării. Argumente in favoarea accepiărei. Demnitatea numcei impersonale. 58 Roiul prefectului de poliţie. Ocrotirea intereselor româ­ neşti. Parai razne» contra ocupanţi tor. Greutăţi întâm­ pinate. Protejarea personalului. Menţinerea prestigiului poliţiei româneşti...................................................... 64 Raporturile cu poliţia duşmănii. Conferinţele cu autorită­ ţile ocupante. Salvarea Cismigiuiui. Ordinele germane.

Amenzile cedând discuţiuniior. Lealitatea faţade ina­ mic. Rol ui diplomatic al prefectului .... . . 70Relaţiunile din trecui nu .influenţează sentimentul patrio­ tic. Plângeri contra ocupanţilor. îndepărtarea vinova­ ţilor germani. Atenuarea represiunilor. Acceptarea invitaţîunilor ocupantului. Exemplul generalilor noştri. 76 Categoriile înlesnirilor dobândite. Scăparea dezertorilor şi contravenienţilor români, Intervenţii în favoarea ostatecilor. Mărturisirile profesorului Boguan-Duică. Serisoarea Doamnei Sabina Cnntacuziuo. Dovezi inedite . 84 de nerăzbimare Răspuns acuzaţiimlior d-I-uî Athanasiu. Ordinele dc zi fal­ sificate de d-sa. Efectuarea rechiziţiilor. Salvarea institutelor de cultură. Mulţumirile ce indirect îmi adresează d. Athanasiu. împiedicarea serbărilor judaice in Atheneu. inlenţiimilc bulgare ....... 91 Salvarea .monumentelor dc artă, a clopotelor şi bisericilor.

Mulţumirile Comisiei Monumentelor istorice. Cererea înlocuirii mele din C. M. I. Nevoia a două dccrete• ic;gî pentru înlăturarea mea. Conferinţa pentru pro­ tecţia arfei populare...................................................... 101

•

163 Pag.

Nefundata acuzare dc a fl luat măsuri contra Crucii roşii române. Falsificările d-lui Athauaslu in chestia trâm­ belor şi a birjelor. Tricolorul sub ocupaţie. Exemplul Belgienilor. Cele mai triste vremuri ale istorici noastre. 108 Vizita Kaizcrului la Curtea de Argeş. Rolul meu ca re­ prezentant al Casei Regale. Maiestatea pământului şi ’ poporului românesc. Lămuriri asupra monumentelor.

Convorbirea din timpul moşii. Mulţumirea Kaiserului.

Redeschiderea Universităţii. Spulberarea calomniilor 114 fostului rector.....................................................

VI. INTERMEZZO SUB OCUPAŢIE Demisia de la Prefectură. Reprezentarea Casei Regale.

Intrigile .colonelului Brociuer. Plângerile sale ia ocu­ panţi ; protestarea mea. Intervenţia din Iaşi. înlătura­ rea creărei institutului german.................................. 121

/ Vil. DIN EPOCA DE TRANZIŢIE Reintegrarea mea la Poliţie prin Decrei-Regal. Caracte­ rizarea adevăratului patriotism. Entuziasmul Capitalei.

Exodul. Peripeţiile evacuării. Intrarea triumfală a Su­ veranilor şi a armatei. Mulţumiri Regale................... 127

4

VIII. IN ROMÂNIA MARE Ova ţinui cu flori. Spini şi mărăcini. Laşitatea celor ajutaţi.

Făţărnicia pretinşilor eroi-civlli. Atacurile acestora.

Falsul zvon al arestării melc . . . ........................... 139 IX. CAMPANIA UNIVERSITARA îngâmfarea seminaristului. Laşitatea procedeelor sale. Lupfa contra lui Tocii eseu, Istrati, etc. Peripeţiile candidafurei'melc Ja Universitate şl la Academie. Ilegalităţile ex-reotorului. Dcsaprobarea sa. Măsurile Ministrului.

Demisia d-lui Athanosiu.............................................. •144

— 164 — Pag-

X. 1NCHEERE Ministrul recunoaşte că pretinsul trădător a fost şi esle foarte bun patriot. „Ordine de fapte" ale d-lui Athanasiu, lipsite de idei. Norocul cx-rcctoruJuI. Maiorescu contra- semidoctului veterinar. Izbânda adevărului . lâb

E R R A T A

/

Inerent greutăţilor cu care se execută azi iucrâriie tipogra­ fice, s'au strecurat în text numeroase greşeli, lipsuri de litere etc. Cetitorul le va putea complecta pe cele mai multe. Ne mărginim deci a corecta mimai următoarele erori mai grave: La „ „ „ „ „ „

pag. 20 r. 16, după vremii se adaogă: — (o pausă). „ 29: II Oct, 1916, în ioc de 1915.

42: Renaissaiice, in loc de ftenais-issance. „ 43: s’cvanouircnt, in loc de s'evancotirent. „ 65 : după ce orice, în loc de după orice. „ 93 : 22. /. 17, în loc dc 22. I. IV. „ 95: protestări ale, în loc de protestări a. „ 97: ameninţa, in loc de am ninţa. *

: i

( FOCŞANI

>c .

-

t

\

;

V

t

*

îl

4

* •V

■ r?*.

s»

.

<

f 1

PREŢUL/;^ "LEI

!

I ‘l*

‘

% »\

^ i& i.

-n