Mesagii și proclamații ale lui Cuza Voda_Invățăturile lui Neagoe Basarab - partea 2

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

277

pe mîna Iul, pentru căci grăbi către pocăinţă. Şi-I :zise: «Petre, orice vel lega pe pitmînt, fi-va legat şi în cer>.

Văzuşî cum a dat Dumnezeu putere luî Adam să fie biruitor peste tot Raiul, iar numai din pomul care-I poruncise să nu mănînce ? Intr’acest chip a dat Dumnezeu şi nouă. Lui Adam i-a dat hrana Ra­ iului, iar nouă ni-a dat dulceaţa pămîntulul într’această lume, şi din sporul eî să ne hrănim. Numai ce ne opreşte şi pe noî să nu mîncăm de cele ce nu plac lui Dumnezeu, — şi ştim şi noî, cu adevărat, care plac lui Dumnezeu, şi care nu-I plac, şi care porunci sînt peste voia Lui. Deci, carele dintru noi va umbla în voia lui Dumnezeu, şi El încă va um­ plea pofta Sa. Iar cel ce va greşi dintru noî şi va călca poruncile luî Dumnezeu, unuia ca acestuia nu 5 se va umplea pofta de la Dumnezeu, ci încă îl va munci şi îl va căzni şi mal rău decît pe Adam.

Pentru aceia, şi noî, fraţilor, dacă facem păcatul, •să nu zăbovim cu pocăinţa, ca să pornească Dum­ nezeu mînia Sa spre noî, că, de-1 vom lăsa să se în­ vechească în noî, el va face rană în sufletele noastre, şi, cu multă greutate, de-abia-1 vom curăţi. Ci, cum facem păcatul, îndată să alergăm la pocăinţă către Dumnezeu,— cum şi Apostolul grăbi—, şi să plîngem cu lacrămî, ca şi el. Că Dumnezeu este milostiv, şi nu se mînie păn’ în sfîrşit, nici va ţinea pizmă în veci, ci ne va ierta, cum a iertat şi pe Apostol.

Drept aceia, şi tu, fătul mieu, sau alt Domn, ca­ rele va alege Dumnezeu, sau din boierii cel mari, sau din cel mici, sau din cel bogaţi, sau din cel să­ raci, să ne învăţăm, fraţilor, să facem de-a pururea cele ce plac lui Dumnezeu şi să îngăduim Lui. Că Domnul Hristos vezi cît bine şi cîtă smerenie a arătat

278

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

pentru noi, iar noi pentru Dînsul ce am făcut ? Deaceia, cînd ne va chema Dumnezeu către Sine, ca să vedem faţa împărăţiei Sale cea luminată, şi nof n’am făcut nicîo bunătate de ale lui, ce ni va fi atunci? Ci, încaî de acum, să nu ne lenevim pentru slăbiciunea noastră şi pentru domolnicia noastră, cari niciodată voia lui Dumnezeu n’am făcut, şi să nu nedesnădăjduim de spre mila lui Dumnezeu, că el este mult milostiv, şi oricine va merge către Dînsul, nici într’un chip nu se va depărta de acela.

Pentru aceia, şi pe voî, orî pe care va alege Dum­ nezeu şi-l va pune să fie păstor turmii Sale, să fiţi blînzl spre turma' lui Hristos, şi cu multă frică şi smerenie să o paştefl, ca să aveţi cu ce vă arăta înnaintea Domnului nostru Isus Hristos, — cum şi David împăratul şi Proorocul fu blînd, şi smerit, şi îngăduitor lui Dumnezeu. Pentru aceia, zise Dum­ nezeu : «Afiăiu pe David bărbat după inima mea!>.

AvŞijderea fiţi şi voi. Priviţi la albine, şi vedeţi că albina, cît iese din uleiul eî şi umblă prin flori de-şf agoniseşte mană şi hrană cu multă osteneală, că tot cîştigul şi agoniseala eî din flori este, însă nu iea din tot felul de flori, că, de ar fi aducînd' mana eî' din tot felul de flori, n’ar fi fagurii eî aşa de dulci, ci din toate florile alege care sînt mal dulci, de adună agoniseala sa dintr’însele. Pentru aceia şi fagurii ef sînt atîta de dulci, şi în toată vremea se îndulceştede dînşii, şi nu numai albina, ci şi alte făpturi ale lui Dumnezeu.

Aşijderea e dator şi Domnul, care este ales şi unsul lui Dumnezeu, să aleagă cuvintele cele bune ale su­ puşilor lor. Că, de va primi Domnul toate cuvintele lor, şi cele bune, şi cele rele, în inima sa, niciodată nu i se va îndulci inima, — cum şi fagurii albineî

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

279 .

n’ar fi dulci, de ar fi strîns mană din toate florile.

Ci, pentru că ea se fereşte de cele rele şi adună din cele bune şi dulci, pentru aceia sînt şi fagurii aşa de dulci.

Vezi şi socoteşte, o, ticăloase omule, ce este albina, cum se socoteşte şi se fereşte, şi nu se pune pe flo­ rile cele amari fără numai pe cele dulci, şi îşi iea dintr’acele hrană. Dar omul carele este Domn, şi ales de Dumnezeu, şi pus stăpîn peste toate lucrurile şi făpturile, şi este cu minte, şi cu socoteală, şi în­ sufleţit, cum va să dea seama înnaintea judecăţii lui Dumnezeu ? Fiindcă noi n’am avut atîta chibzuială măcar, ca o albină, să cunoaştem ce este dulce şi ce este amar. Ci, cîte cuvinte auzim de la oameni, şi bune, şi rele, noi nu le alegem care sînt dulci şi care sînt amari, ci cu toate ni umplem inima, şi se află într’însele mal multe amari decît dulci. Pentru aceia zice şi Scriptura: «Cel ce se va înnălţa, acela se va smeri; iar cel ce se va smeri, acela se va în­ nălţa». Aşijderea şi Domnul carele va vrea să cu­ noască că un Domn este mal mare; carele a făcut cerul şi pămîntul, şi să se smerească înnaintea Lui, acela se va înnălţa; iar Domnul carele nu se va smeri înnaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va smeri pe dînsul,— ca şi pe Adam. Că şi Adam, întăiîi, era ca un Domn, şi încă şi mal mult, pentru că Dum­ nezeu era tot cu dînsul; însă, pentru mîndria luî, pierdu şi vederea feţei lui Dumnezeu şi toate bună­ tăţile Raiului. Iar fericitul Iov, zăcînd în gunoiu, gol şi dăspuiat, plin de bube şi de viermi, mulţămia lui Dumnezeu şi zicea: «Mulţămescu-Ţî, Doamne, Dum­ nezeul mieii, mulţămescu-ŢI, că gol m’am născut din pîntecele maicii mele, gol mă voiu duce». Şi, într’acest chip, Adam, din biruinţa şi puterea sa, se smeri,

280

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

iar Iov, cu smerenia sa, se înnălţă din gunoiii. Aşijderea va pătimi şi Domnul carele nu se va smeri într’această lume şi într’acest veac şi nu va împărţi judecată dreaptă robilor lui Dumnezeu şi fără făţăr­ nicie. Că, măcar împărat, măcar Domn, măcar boier, măcar bogat, măcar sărac, toţi pe o cale vom să mergem la judecata lui Hristos şi să stăm înnaintea Lui. Şi atunci nu se va cunoaşte nici Domn, nici împărat, nici boier, nici bogat, nici sărac, ci toţi vor sta fieştecarele cu lucrurile sale, măcar bune, măcar rele.

Deci, cu ce măsură vom fi împărţit noi, aici, oamenilor dreptatea, cu aceia şi nouă ni se va măsură,—cum şi în Sfînta Evanghelie zice: «Cu ce măsură veţi mă­ sură, cu aceia vi se va măsură».

De aceia, de ne vom smeri noi lui Dumnezeu, Dumnezeu ne va înnălţa. Iar Domnul cela ce se va ţinea mare cu puterea sa, şi se va trufi, şi i se va părea că nu este nimeni ca dînsul,— unul ca tine, o ticăloase, cînd nu este întru tine puterea Celui de sus, sau cel ce se laudă şi se nădăjduieşte spre pu­ terea sa şi zice : «Puternic sînt eu, şi, pentru puterea mea, pe nimeni nu bag în seamă!», — o ticăloase omule, dar cum eşti tare şi puternic, cînd pe Dum­ nezeu 1-aî mîniat şi de tăria cea cerească te-aî lipsit ?

Apoi, dacă te-aî lipsit de acestea de toate, cum te vei chema bogat, cînd de bogăţia şi de bunătăţile Raiului, care-ţî erau gătite, tu te-ai lipsit de dînsele în veci ? Acum, de te vei îmbrăca în haine de frînghie, împodobite cu aur, şi cu mărgăritar, şi cu pietre scumpe, şi vei căuta la dînsele, şi te vei vedea îm­ podobit bine şi frumos, şi vel zice: «Nimeni nu este ca mine!», şi te vei umplea de bucurie şi de veselie, iar trupul ţi l-ai spurcat, şi Duhul ■ Sfînt s’a depărtat de la tine, cum poţi să te bucuri şi să te veseleşti,

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

281

.£Înd Duhul cel Sfînt nu lăcuieşte întru tine, ci a rămas trupul tău pustiu, ca o casă cînd o părăseşte stăpînul său. Că tot omul, măcar Domn, măcar boier, -măcar bogat, măcar sărac, de-ar dobîndi toată lumea, şi, dacă-şl va pierde sufletul, dec! ce folos îl este?

Fericit bărbatul carele n’a mers în sfatul necuraţilor, şi pe scaunul pierzătorilor n’a şezut, şi în calea pă­ cătoşilor n’a stătut. Ci în legea Domnului a fost voia lui, şi în legea Luî se va învăţa, ziua şi noaptea, şi-î va fi gîndul şi cugetul tot la Dumnezeu». Că acela cu Dumnezeu este, şi Dumnezeu cu dînsul. Deci, cu cel ce este Dumnezeu, acela este puternic, că puterea Celui de sus lăcuieşte într’însul; şi acela este bogat, căruia este dată împărăţia cerului şi hrana Raiului; şi acela este dăruit, căruia îl este dăruită de la Dum­ nezeu faţa Sa cea luminată, să se lumineze ochii Iul văzînd-o de-a pururea. Şi unuia ca aceluia i se cade să se veselească, carele va umplea voia lui Dumnezeu, şi trupul său şi-l va păzi în curăţie, că într’acesta se va pogorî Duhul Sfînt, şi se va sălăşlui într’însul, şi va fi tot cu dînsul.

O, cît este de bine a fi tot cu Dumnezeul nostru, şi să lăcuim cu El, şi să se sature privirea noastră pururea de vederea feţei Domnului nostru, şi să iea inima noastră îndulcire şi veselie de la cîntările cele multe şi în multe feluri ale îngerilor, care în veci niciodată nu vor trece!

Iată, fraţilor, că eu, cît mă putuiu pricepe de spre o parte, eu m’am silit, pentru voi, şi v’am scris. Iar, de voiu fi greşit ceva într’această scrisoare a mea, voi, fraţii miei, să mă iertaţi,— ca să ierte şi Domnul Dumnezeu sufletele voastre.

Eu scrisoarea aceasta o am săvîrşit, şi, acum, tre-

282

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

buie să se lege de dînsa şi pecete, — pentru că cartea care este pecetluită, aceia se crede. însă eu încă am socotit că, de la Adam pănă acum, au fost mulţi împăraţi şi mulţi Domni, şi multe feluri de cărţi s’au făcut şi au scris, şi le-au pecetluit cu peceţî, iar, apoi, toate au trecut, ca rouă cea de dimineaţă, şi acum, nimic nu se cunoaşte de acel împăraţi şi de acel Domni mari şi puternici de atunci, nici de eî, nici de peceţile lor, — fără numai lucrurile cele bune ce vor fi făcut în viaţa lor, acelea nu vor peri în veci.

Pentru aceia, şi eu socotiiu şi văzuiu că, după pu­ ţină vreme, şi eu voiu să mă petrec din lumea aceasta, şi peceţile mele vor să se strice,— drept aceia n’am legat pecete. Iar, de va fi cuiva necaz căci n’am legat pecete de această scrisoare, voiu să ascultaţi şi să vă spuiu care este pecetea drepţilor, cea de veselie şi de bucurie, iar nouă, păcătoşilor, cu multă plîngere şi cu mare jale şi nevoie, cînd va veni Fiul omenesc, cu slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri împreună cu Dînsul. Atunci va şedea pe Scaunul măririi Lui, şi se vor pune înnaintea Lui toate limbile, şi va des­ părţi pe unul de altul, cum desparte păstorul oile din capre, şi va pune oile de spre dreapta, iar ca­ prele despre stînga. Atuncea va zice împăratul celor de spre dreapta Lui: «Veniţi, blagosloviţii Părintelui mieu, de moşteniţi împărăţia, care este gătită vouă încă din începutul lumii; că am flămînzit, şi mi-aţî dat. de am mîncat; însetoşat-am, şi m’aţî adăpat; străin am fost, şi m’aţî dus în casele voastre ; gol am fost, şi m’aţî îmbrăcat ; bolnav am fost, şi m’aţî cercetat; în temniţă am fost, şi aţi venit la mine!>.

Iar drepţii vor zice: «Doamne, cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am săturat, sau setos şi Te-am adăpat, cînd Te-am văzut străin şi Te-am dus în casele

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

283

noastre, sau cînd Te-am văzut gol şi Te-am îmbrăcat, şi cînd Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ?». Iar împăratul, răspunzîndu-li, va zice: «Adevărat grăiesc vouă, că, pentru căci aţî făcut unuia din ceşti mal mici, mie aţî făcut !».

Atuncea va zice şi celor ce vor fi de-a stînga Luî: «Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel de veci, care este gătit Diavolului şi îngerilor lui! Că am flămînzit, şi nu mi-aţî dat să mănînc; însetat-am, şi nu m’aţî adăpat; străin am fost, şi nu m’aţî dus în casele voastre; gol am fost, şi nu m’aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi în temniţă, şi nu m’aţî cercetat!».

Deci şi aceia vor răspunde şi vor zice: «Doamne, dar cînd Te-am văzut flămînd şi setos, străin sau gol, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?». Iar El li va răspunde, zicînd : «Adevărat zic vouă, căci, de n’aţî făcut unuia din ceşti mal mici, mie n’aţî făcut!». Şi aceştia vor merge în munca cea de veci, iar cei drepţi în viaţa cea de veci.

Vai de noi atunci, fătul mieu, şi voi, fraţilor, vai de noi, cînd se vor despărţi ochii noştri de la faţa Domnului nostru cea dulce, şi-şi va întoarce Dum­ nezeu către noi dosul cu mînie, şi ne va depărta de la Dînsul, şi nu vom mai vedea faţa Luî în veci, iar cel drepţi vor lua viaţa cea de veci, care nu se va trece niciodată, iar noi vom lua munca cea de vecie, care, iar, în veci nu va trece ! Cei drepţi vor merge în lumina cea cerească, cu multă veselie, iar noi vom merge în temniţile Iadului, cele întune­ cate, cu multe jale şi plîngere. Ceî drepţi vor merge în mirosul cel bun al. Raiului, iar noi vom merge întru împuţiciuriile Iadului. Ceî drepţi vor merge în Raiii, ca să înflorească într’însul ca crinul, în veci, iar noi vom rămînea ca nişte pleve şi în focul cel

284

ÎNVĂŢATURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

nestins vom fi arşi. Drepţii vor şedea la masa care şi-au gătit cu osteninţa lor, şi vor lua multe cîntece îngereşti, şi se vor veseli în inimile lor cu bucurii sufleteşti, care sînt nespuse şi netrecătoare niciodată, iar nouă ni se vor pune mese de foc nestins, şi atunci se vor înfricoşa sufletele noastre de Iadul care este plin de plîngerî şi de vaiete. Cel drepţi neîncetat se vor bucura şi se vor lumină de faţa Domnului nostru Isus Hristos, iar noi în toată vremea ne vom întuneca de faţa Satanei. Cel drepţi se vor îndulci de faţa Dumne­ zeului celui bun şi milostiv, şi necontenit îî va mîngîia şi-I va veseli, iar noi vom rămînea fâr’ de Dumnezeu.

Deci tu, fătul mieu. şi voi, fraţilor, dacă vom ră­ mînea de faţa cea luminată şi dulce a Dumnezeului nostru, atunci ne vom . chema săraci şi dosădiţî, şi cîte lacrămî, şi suspini, şi olecăirî ne vor împresura într’acel ceas, şi acel plîns de atunci cui vom plînge, sau ce folos vom avea de dînsul ? Au doar ne vom folosi de faţa Satanei cea groaznică şi înfricoşată, sau ni va face el vre un bine ?

Vedeţi, fraţilor, ce grijă şi ce întristăciune va fi cînd se va despărţi robul de faţa Stăpînu-său cel dulce şi bun ? Deci, de vreme ce socotim noi că vom să avem mare jale şi întristăciune cînd vom fi d’impreună lăcuitorl cu chipul şi cu faţa Satanei, cea scîrnavă şi groaznică, noi să ni îmbrăcăm îndulcirea Dumnezeului nostru, şi să îndrăgim acea faţă luminată a lui Hristos, Domnul nostru, şi Lui neîncetat să-î lucrăm, că lacrămile noastre numai aici într’aceastâ lume sînt de folos, pănă sîntem vii, iar, după moarte, noi nu pu­ tem nimic să lucrăm lui Dumnezeu. Că cei morţi nu cred, cei morţi nu mărturisesc, cel morţi nu lucrează, celor morţi nu se va descoperi nicîo taină, cel morţi nu fac sfaturile cele bune şi înţelepte, cel morţi nu

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

285

pot lua plată, mortul nebotezat şi maî nainte de ju­ decată se judecă, iar cei vii şi cei sănătoşi, aceia vor lăuda pe Dumnezeu.

Drept aceia, fraţilor, să ne nevoim să lucrăm lui Dumnezeu, pănă sîntem vii, ca să nu se apropie vremea să ne afle nesâvîrşind lucrurile lui Dumnezeu, că, dacă ne va apuca acea vreme făr’ de îndreptare, deci ce răspuns vom da atunci Dumnezeului nostru ?

Au doar n’am avut xMucenicî, au n’am avut Scrip­ turi lucruri sufleteşti? Căci dar şedem aici în zădar?

Au nu vedeţi că soarele face umblarea sa? Au nu vedeţi luna slujind Celui ce o a făcut ? Au nu vedeţi făptura slujind făcătorului săîi ? Au nu vedeţi toate stihiile lucrînd fieştecare, precum îi este tocmeala ?

Dar voi căci şedeţi în zădar, dosădindu-vă firea voastră, căci vă potriviţi idolilor celor morţi ? Au nu aveţi ochi să vedeţi frumuseţile făpturii şi să cîntaţî Celui ce a făcut făptura? N’aveţi gură şi limbă, să o des­ chideţi spre lauda şi spre mărirea cuvintelor celor dumnezeieşti? Au nu aveţi mîni, să le tindeţî spre milostenie ? Picioare n’aveţi să alergaţi către că­ rările facerii de' bine ? Căci şedeţî aici toată ziua în zădar ? Pănă cînd vă apăraţi de stăpînia mea ?

Iar ei ziseră Lui: «Pe noi nimeni nu ne-a luat!».

Dar cum vom putea zice: «Nu ne-a luat, nici ne-a primit nimeni!», că cuvîntul Mîntuitoruluî nostru, cum zice în Sfînta Evanghelie, şi totdeauna, mărturisindu-ni, zice: «Cel ce va vrea să între să lucreze în vremea sau în ceasul d’intăiu, sau la ceasul al şeselea, sau la ceasul al nouălea, sau la ceasul al unsprezecelea, tot va lua plată» ?

Pentru aceia, şi noi, fraţilor, măcar de ne-am şi lenevi, şi de cuvîntul Dumnezeului nostru n’am grijit şi n’am grăbit să intrăm la lucrul Domnului în ceasul

286

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

cel d’intăiu, după porunca Lui, iar, pănă este ziuă, noî încaî de la unsprezecelea ceas să grăbim să intrăm, că Domnul este mult milostiv. Pentru aceia ne va milui şi pe noi, că mult este bună pocăinţa care o va face omul către Dumnezeu, că este ca şi a celor d’intăiu, — că vor fi mulţi din cel d’intăiu apoi, şi din cei de apoi, întăiu.

O, fraţilor, vedeţi cit este de bun Domnul Dum­ nezeul nostru, cum puse pe noî, ceşti de apoi, cu ceî d’intăiu, şi osteneala nu este tot într’o potrivă, iar plata întocmai; durerea neîntocmaî, iar îndestu­ larea în potrivă; nevoinţile nu tot într’un chip, iar slava într’un chip. Ceşti de apoi numai un ceas fă­ cură, un ceas plînse muierea cea curvă, şi-şî dără­ păna părul, care rău şi-l împletise, şi, sărutînd pi­ cioarele Tale, Doamne, însă aduse Ţie, mirului celui ceresc, mir pămîntesc, şi o dăruişî cu dar ca acela : să fie fată Ţie. Un ceas alergă către Tine tâlharul, cînd Te văzu răstignit pe cruce, zicînd: «Adu-Ţl aminte, Doamne, de mine, cînd vel veni întru împă­ răţia Ta», şi numai pentru aceasta îi deschiseşi Raiul.

Pavel gonitorul un ceas fu cu ceî doisprezece, şi i-a plătit întocmai cu cari aii răbdat greutatea şi zăduhul zilei. Astfel de iubitor de oameni este Dumnezeu, că zice unora ca acestora, că răspunse unuia dintr’înşiî, şi-I zise: «Prietene, nicio nevoie nu-ţi fac, că eu în tot ceasul sînt gata să rabd greşalele zidirii mele, care o am iubit, şi în toată vremea aştept, dacă a greşit să se pocăiască, şi cel ce va veni către mine, cît de puţin, nu-1 voiu goni de la mine».

Iată, fraţilor, vedeţi că totdeauna ni mărturiseşte Domnul nostru şi zice că: cel ce va merge către Dînsul, nu-1 va goni de la El. Pentru aceia şi noi .să ne nevoim, pănă este tîrgul să tîrguim, că, dacă

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

287

f

se va sparge tîrgul, deci nu vom mal afla nimic, ci să ni cumpărăm, pănă ni este tîrgul la mînă noi să cumpărăm. Să iubim pe Dumnezeu cum se cade, şi în toată vremea să facem lucrurile cele bune carele plac Lui, — că acesta este tîrgul,— pănă nu apune soarele, că, dacă va apune soarele, d’aci nimic nu vom putea lucra de cele ce plac-lui Dumnezeu.

Să ne nevoim dar, fraţilor, înnaintea Dumnezeului nostru, pănă nu apune soarele din ochii noştri, că d’aci nu vom putea întră în ograda Dumnezeului nostru. Că aşa s’aîi îndărăpnat şi s’au lenevit şi cele cinci fete, şi n’au vrut să lucreze lui Dumnezeu, şi nu şi-au cumpărat untdelemn pănă a fost tîrgul.

Pentru aceia, le încungiurară întunerecul neîndrep­ tate şi făr’ de untdelemn, şi cerşură untdelemn de la celelalte cinci fete care erau acolo, şi ziseră aşa: «Voi aţi lucrat lui Dumnezeu şi aţi umplut voia Luî, şi, pănă a fost tîrg, noi n’am cumpărat untdelemn: iată că ne-a încungiurat întunerecul. Ci ni daţi şi nouă din untul-de-lemn al vostru, să ni aprindem candelele, ca să se lumineze şi ochii noştri într’acest întunerec». Deci acele cinci fete înţelepte răspunseră •celor nebune şi li ziseră: «Dar de nu ni va ajunge acest untdelemn, şi nouă, şi vouă ? Ci păsaţi la cel ce vînd, şi vă cumpăraţi!». Iar ele, dacă merseră la tîrg, tîrgul fu spart, şi nu aflară să-şî cumpere unt­ delemn, să-şî lumineze luminile lor, ci le încungiu­ rară întunerecul foarte cumplit, şi li încuiară porţile cerului. Deci ele strigară, din întunerec, şi ziseră: «Doamne, Doamne, deschide-ni !>. Iar ginerele, răspunzînd, zise: «Adevărat vă grăiesc că nu vă ştiu cine sînteţî!».

Pentru aceia, fraţilor, să ne nevoim, pănă avem vreme, ca să nu ni apuie soarele, şi să nu fim în-

288

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

traţl întru împărăţia cerului, şi să nu ne încungiure întunerecul, ca şi pe cele cinci fete nebune, şi S£ strigăm din întunerec cînd se vor încuia porţile cele cereşti şi soarele va apune, să ne temem să nu se vatăme inima noastră, auzind cuvîntul acela carele au zis cele cinci fete nebune. Ci să cădem către Dumnezeu cu smerenie, mal nainte, pănă nu vor fi porţile cereşti încuiate şi pănă grăieşte Dumnezeu către noî cu blîndeţă, şi, cu multă umilinţă, ne în­ treabă şi zice: «O, zidirea mea, eu am făcut pe voi din pămînt, cu mînile mele, şi v’am dat suflet din gura mea, şi aţi fost vil. Pentru dragostea voastră, zidirea mea, eu vărsăiu sîngele mieu; pentru Adam sîngele mieu se vărsă, iar trupul cel căzut al lui Aflam se ridică, şi firea lui Adam cea întunecată o schimbăiu, şi nu numai a lui Adam, ci a toată zi­ direa mea care mă va iubi şi au fost din rădăcina lor, care o am izbăvit eu, şi pe voi, pe toţi, de faţa Satanei cea scîrnavă şi spurcată, şi v’am dăruit faţa mea cea luminată, ca să vă luminaţi de dînsa toţi;, în toată vremea şi totdeauna eu aştept carele va vrea să vie către mine, să se îndulcească pururea de faţa mea. Iar voi, cu voia voastră, înşivă vă daţi în faţa Satanei; faţa mea nu o aţi iubit, iar ţaţa Satanei o aţi iubit. Credeţi, eu v’am izbăvit de faţaSataneî, dar acum cine v’a sfătuit să luaţi iar întunerec de la faţa lui? Faţa mea n’o aţi iubit, iar faţa călcătorului mieu şi a vrăjmaşului vostru voi o aţi iubit. Eu v’am gătit vouă Raiul mieu şi v’am dăruit cununi veşnice împletite, iar voi, făptura mea, căci n’aţî venit la Raiul mieu şi să luaţi bunurile care vi le-am gătit vouă şi să lăcuiţi cu dînsele ? Ci, 'în locul Raiului mieu, voi aţi luat puşcăriile Iadului, că eu n’am gătit vouă puşcăriile Iadului, ci le-am

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

289

gătit Satanei şi îngerilor lui. Dar voi căci aţi lăsat pe mine şi Raiul mieii şi aţi mers în Iad, care a fost gătit diavolilor? Că ştiţi că vouă am gătit Raiul mieii şi vi l-am dăruit, şi masa mea cea dulce şi neputrezitoare ştiţi că de la mine vouă a fost dăruită, ca să vă bucuraţi de dînsa, şi de dinaintea voastră niciodată să nu se iea. Iar voi căci n’aţî luat dar.ul mieii şi căci n’aţî venit le masa mea să luaţi bucurie şi veselie? Ci masa mea o aţi părăsit şi aţi mers-la masa focului celui nestins şi la viermii cel neador­ miţi. Că acea masă nu o am gătit vouă, ci o am fost gătit călcătorului mieii şi vrăjmaşului vostru, Diavolului. Şi în focul cel nestîns şi viermii cei ne­ adormiţi cine v’a poruncit să intraţi? Că eti nu v’am .îndemnat să intraţi, nici am fost gătit pentru voi, zidirea mea, ci am fost gătit tot călcătorului mieii şi vrăjmaşului vostru, Diavolului. Iar vouă, zidirea * mea, v’am fost dăruit bucuria mea, şi glasul îngerilor miel pentru voi v’am fost gătit, ca să vă veseliţi de glasurile lor şi de faţa mea cea dulce. Dar voi, făp­ tura mea, căci v’aţl lepădat de faţa mea şi aţi iubit faţa Satanei? Ştiut-aţî voî că a mea zidire aţî fost, iar nu aţî fost a Satanei ? Şi eu mi-am vărsat sîngele mieii să vă izbăvesc de la faţa lui, şi iată că aţî fost izbăviţi; dar, apoi, de voia voastră, căci aţi mers la faţa Diavolului ? Ci căci aţî mers, de voia voastră, în Tartarul cel rece şi în vaietele cele neîncetate, unde este scîrşnirea dinţilor, iar glasul şi cîntările îngerilor miel voî 1-aţî părăsit ? Că ştiţi că n’am gătit eu vouă făptura mea, acestea, ci v’am gătit vouă binele, care nu-1 poate auzi omul cu urechile lui, nici îl poate socoti cu mintea sa, nici la inima luî n’a intrat, — cum înşivă vedeţi acum».

Atunci, fraţilor, cu multă blîndeţă şi cuvinte dulci, 19

290

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

va chema Dumnezeul nostru pe cel drepţî către Dînsul, şi li va zice aşa: «Veniţi la mine, moştenii miei, cari aţi urmat tot cuvintelor mele şi pe mine aţi iubit, luaţi-vă acum darurile care vi le-am gătit>.

Dar cu cîtă bucurie vor merge drepţii şi vor lua slavă de la Dumnezeul nostru ! Deci va zice şi celor păcătoşi: «Păsaţi de la mine, neurmătoriî miel, cari n’aţî urmat niciodată cuvintelor mele, nici pe mine n’aţî iubit! Păsaţi întru întunerecul cel de veci, care 1-ain fost gătit eu Diavolului şi îngerilor lui, iubiţilor voştri, cari voi totdeauna i-aţî iubit şi voirilor lor aţî urmat! Că eu v’am fost izbăvit de faţa lor, iar voi i-aţi iubit. Pentru aceia, dacă, de vreme ce aţi iubit faţa lor, lăcuiţi acum cu dînşiî întru întunere.cele cele osebite şi în Tartarul cel rece în veci, şi, de acum, să fiţi despărţiţi de mine în veci, şi să fiţi lipsiţi de toate bunătăţile Qiele, şi să nu maî vedeţi faţa mea în veci, ci să fiţi blestemaţi şi în toată vremea înfricoşaţi de faţa Diavolului, că voi, de a voastră bună voie, l-aţi iubit!>. Şi, aşa, vor merge drepţii în bucuria Domnului său şi se vor bucura de-a pururea de faţa lui Isus Hristos, Dumnezeul nostru ; iar noi, ceşti păcătoşi, vom rămînea blestemaţi ca să nu mai vedem faţa Domnului nostru, nici ale drepţilor lui. Atuncea se va despărţi Dumnezeu cu drepţii săi, iar noi, cu multe lacrăml şi umilinţă, vom striga şi vom zice: «Bucură-te, Raiule, ca au intrat în tine Domnul cu drepţii săi! Bucuraţi-vă şi voi, drepţilor, prietenii noştri, că acum ne despărţim unul de altul; că, într’această lume, am,fost toţi prieteni, xci, pentru căci aţi iubit pe Domnul nostru, pentru aceia astăzi vă chemaţi iubiţii lui Dumnezeu şi prietenii Lui, şi vă veţi veseli de faţa Lui în tot ceasul. Iar noi înşine

CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI

291

ne-am pierdut şi ne-am lipsit de faţa Luî şi de bu­ nătăţile Luî cele dumnezeieşti, care le-a gătit tuturor care-L iubesc. Noî înşine ne-am dat Satanei şi pe Satana am iubit, că, pentru aceia, şi Dumnezeu Sa­ tanei ne-a dat. Dar, acum, ce vom să răspundem şi ce vom să mal zicem ? Fără numai: drept eşti, Doamne, şi dreaptă este judecata cu care ne-aî ju­ decat, că, pentru volnicia noastră, am dobîndit faţa Satanei şi lăcaşul Lui, şi, de astăzi înnainte, nu vom mal vedea luminata ţâţa Ta, şi din temniţile Iadului de acum niciodată nu vom mal ieşi,—val de noî, val de noî! Că acum ne despărţim de faţa luî Dumnezeu şi de bunătăţile Luî ne lipsim, şi Judecătorul' ne-a judecat, şi porţile cerului s’au încuiat şi s’au pecet­ luit, ca să nu se mal iea binele drepţilor din mînile lor niciodată, iar pe noî, ceşti păcătoşi, ne va acocperi focul cel iute şi întunerecul cel osebit. Şi peceţl ni s’au pus, ca să nu mal ieşim de acolo niciodată, nici să avem nicîo mîngîiere. Că, de am fi vrut să ne mîngîiem, iar gurile noastre nu pot să înceapă să grăiască una cu alta, că s’au umplut de vaiete şi de focul cel de veci. Sau, de am vrea să căutăm cu ochii unul spre altul, să ne mîngîiem şi să ne îmblînzim, iar vederile ochilor noştri văd alte vederi şi nu mal pot căuta, că se opresc de înmulţirea lacrămilor şi se înfricoşează de faţa Satanei. Iar, de am vrea să ne mîngîiem cu cugetul, ce mîngîiere va să fie, cînd acea muncă n’are sfîrşit, fără numai plîngere, şi vaiete, şi durere ?>.

Drept aceia, fătul mieii Teodosie, şi voi, alţi fraţi toţi, aceia este pecetea adevărată a celor drepţi întru bucuria cea de veci, iar a celor păcătoşi pecetea este în Iad, cu Satana, în plîngerea şi în vaietele cele ,de veci.

292

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

Dscîj fraţilor, să alergăm către Dumnezeul noştri# şi să umplem voia Lui, să iubim faţa Lui, ca să nu ne deslipească de faţa Sa, cînd se vor pune peceţile, şi să fim soţii păcătoşilor în Iad, ca ceia ce au iubit faţa Satanei, ci să alergăm către Dumnezeu cu milostenie, cu pocăinţă, cu dragoste frăţească, cu curăţie şi cu rugăciuni curate, şi să ni plecăm feţele spre pămînt şi să zicem aşa: <Pleacă-te, faţa mea, spre pămînt, pleacă-te, că din pămînt eşti şi iarăşi în pămînt veî să mergi!». Iar mintea să o înnălţăm sus, cu multă plîngere, către Dumnezeul nostru, ca­ rele este în ceruri, ca să urmăm Domnului nostru, şi să zicem: «Milostiveşte-Te spre noi, Doamne, milostîveşte-Te, că am făcut rău şi multe păcate înnaintea Ta, şi n’avem pe nimeni cu milă, fără numai pe Tine, Dumnezeul nostru. Pentru aceia, alergăm către Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, ca să ne miluieştî!>. Iar Domnul nostru este mult milostiv, şi, oricine merge către dînsul, nu-1 goneşte de la Sine, Aşa şi noi, de vom merge către Dînsul, nu vom fi goniţi, ci ni va da cămara Sa cea bună şi ne vom îndulci de Dînsul în vecii vecilor. Amin. Şi, iar, fătul mieii Teodosie, şi voi, iubiţii miei fraţi şi moşnenii împărăţiei şi Domniei noastre, mai nainte de semnul peceţiî, eu am cerşut de la voi iertăciune,, ca să iertaţi pe mine, păcătosul, de voiu fi greşit, sau vă voi îi fi dosădit cu aceste cuvinte ce am scris aici, că, pentru voi, m’am silit şi m’am nevoit, şi acum la sfîrşit, iar plecăiu ţaţa mea spre dragostea dumneavoastră, că eu nu mă socotesc a fi vre-un înţelept, sau să aib minte desăvîrşit, sau să fiu cu vre-o vrednicie întreg, sau slujitor şi îngăduitor luî Dumnezeu, —ci sînt maî. păcătos decît toţi cîţl sînţ

cuvInt către urmaşi!

SĂI

293

•născuţi pe pămînt. Şi înţeleseiu şi auziiu ruga lui Solomon zicînd: «Dă înţeleptului pricină, şi maî în­ ţelept va fii. Pentru aceia şi eu, măcar de nu sînt harnic şi vrednic să arăt către voi atîtea ostenele, iar dumneavoastră încă maî mult să adaogereţi bu­ nătate către Dumnezeu, şi cu dragostea cea dumne­ zeiască şi cu cuvintele Lui să o umpleţi, ca să împărăţiţî cu Domnul nostru Isus Hristos în cer, — a căruia este slava, cu Tatăl şi cu Duhul Stînt, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

%m

I

■

9

i

3

*

I

. ' '

PARTEA A NOUA. RUGĂCIUNEA LUÎ IOAN NEAGOE BASARAB Care a făcut, la ieşirea sufletului său, către Domnul nostru Isus Hristos. şi iertarea care S’A iertat de către COCONII SĂI, şi de către COCOANE, ŞI DE CĂTRE BOIERII SĂI CEI MARÎ ŞI CEÎ MICI, ŞI DE CĂTRE ALTE SLUGI ALE SALE, DE CĂTRE TOATE.

Miluieşte-mă, Isusul mieii cel dulce şi Dumnezeul •mieii, miluieşte-mă, că Tu eşti învierea şi viaţa mea, că acum eu întrăiu în pomenirea morţii. Mă îmbră­ căm în grija întristăciunil şi în frică, cugetînd cum voiu să mă întîmpin cu judecata Ta cea înfricoşată şi. sufletul mieu cel ticălos cum va trece prin vămile cele nefăţarnice. Şi văzuiîi, Dumnezeul mieu, ceasul morţii mele apropiindu-se, şi fuiu părăsit de toţi cîţî fuseră al miel, şi*mî fu a călători pe calea cea de întristăciune, şi să întru prin uşile strîmtăriî, şi, după acea cale de întristăciune şi dintr’acele uşi strimte, sau mă voiu putea izbăvi, sau ba, ca să văz şi eu faţa Ta cea luminată, Dumnezeul mieu. Ci ştiu că, după păcatele mele, nu mă voiu putea izbăvi, ci acum toată nădejdea mea spre Tine puiu, Dumne­ zeul mieu. Şi căzuiu cu faţa mea jos, pe pămînt, şi

296

ÎNVĂŢĂTURILE LUi NEAGOE-VODĂ BASARAB

alergăiu-către mila Ta cea multă, şi, strigînd cu glas de umilinţă şi cu lacrămi amari, ziseiu: <0 împărate atoateţiitor, care ai făcut cerul şi pămîntul, Marea şi tot ceia ce este într’însa, bunule şi iubitorule de oameni, de Tine se cutremură puterile cele cereşti, pe Tine cîntă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se roagă stelele, pe Tine ascultă lumina, de Tine se cutremură fundurile, în voia Ta fac izvoarele apelor, Tu ai întins cerul ca o piele, Tu ai întărit pămîntul pe ape, Tu ai îngrădit Marea cu năsip, Tu ai vărsat suflare tuturor jigăniilor; puterile îngerilor celor mai mari Ţie slujesc, cetele cele îngereşti Ţie se închină, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cîte cu şese aripi împrejurul Tău zboară cu frică şi se aco­ pere, că Tu, fiind Dumnezeul cel nescris, cel far’de început şi negrăit, cu mila Ta cea nespusă m’ai ri­ dicat pe mine, săracul, din gunoiiî», cum zice Proo­ rocul, şi m’aî pus să fiu păstor şi învăţător turmiî Tale. Iar eu, lenevosul, şi nebăgătorul de seamă, şi nevrednicul, cu negrijirea mea nu am ferit porunca Ta, nici am păzit ce mi-ai dat în seamă, ci am ră­ mas de turma Ta, şi nu i-am făcut nicîun bine,—vai de mine, lenevosul, că am pierdut turma Ta! Dar, acum, cu ce faţă mă voiu arăta eu înnaintea Dum­ nezeului mieii, şi cu ce îndrăzneală voiu căuta la Tine, cînd eu, Doamne, cela ce sînt zidirea Ta, m’am făcut înnaintea Ta viţa cea pustie şi smochinul cel sterp ? Spurcat-am, Doamne, zidirea Ta, spurcatu-oam şi am întinat casa Ta, şi n’am cuvinte curate să rog pe mila Ta cea multă, nici pociu ridica ochii miei, Doamne, în sus, să văz înnălţimea cerului Tău.

Nu porni, Doamne, urgia Ta pentru fărădelegile mele, că de unde voiu putea eu, Dumnezeul mieu, să încep mai nainte şi să plîng păcatele mele către

RUGĂCIUNE

297

mila Ta, că păcatele mele, cîte am făcut eu înnaintea Ta, Stăpînul mieu, nu le pociu socoti, că sînt ca stelele cerului şi ca năsipul Mării. Ci însă, Doamne, eu sînt zidirea Ta şi casa Ta. Pentru aceia, nu mă lăsa în mînile Satanei, nici să fiii încuiat în puşcă­ riile Iadului, să nu se bucure Satana de mine, zidirea Ta şi robul Tău Neagoe.

Auzi, Doamne, într’acest ceas, şi pe mine, nebă­ gătorul de seamă şi neînţeleptul, cum al auzit şi pe Iezechie, în ceasul morţii. Intr’acelaşI chip auzi şi pe mine, neharnicul robul Tău, că alt n’am către cine alerga, Doamne, fără numai către mila îndurării Tale. Şi, de nu mă vei primi ca pe Iezechie, încaî ca pe unul din nemernicii Tăi cel mal proşti. Aşa rugîndu-mă, zic eu, robul Tău, Doamne, cel păcătos:» şi ticălos: «Bucură-Te, Stăpînă Fecioară Maria, Năs­ cătoarea lui Dumnezeu, sprijinitoarea şi ajutătoarea cea grabnică a creştinilor, şi roagă pe Dumnezeu pentru mine. Bucură-Te, cinstită şi făcătoare de viaţă Cruce, dupre care a izvorît viaţă a toată lumea. Bucuraţi-vă, toate puterile cereşti, îngerilor, mal marii îngerilor, şi vă rugaţi pentru mine. Bucură-Te şi tu, cinstite Prooroace şi Predetice, botezătorul Domnului şi mărturisitorul pocăinţil, şi roagă-te pentru mine.

Bucuraţi-vă, Apostolilor, mărturisitorii vestirii cei bune a lui Dumnezeu, cari aţi scos oamenii de înşelăciunea diavolilor cea întunecată şi i-aţl îndreptat către lu­ mina dreptăţii, şi vă rugaţi pentru mine. Bucură-te, trumoase Raiule, care te poftesc toţi cei ce au slujit bine lui Dumnezeu. Bucuraţi-vă, sfinţilor Mucenici, cari aţi pătimit pentru Hristos, şi aţi luminat prin temniţe, şi v’aţl ispitit cu săbii ascuţite, şi nu v’aţi înfricoşat de fiarăle cele groaznice şi cumplite, ci v’aţî luptat şi v’aţî nevoit, ca să vă asemănaţi pati-

298

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

milor lui Hristos, şi aţi luat cununile cele neputrede, .şi aţî dobîndit împărăţia cerului, ci, avînd îndrăz­ neală către Dumnezeu, rugaţi-vă .pentru mine. Bucuraţi-vă, Patriarşilor, sfinţilor purtătorii de Dumnezeu părinţi, cari aţî mărturisit, prin cetăţi şi prin oraşe, Sfînta Evanghelie, şi pe Hristos aţi arătat, şi aţi luat daruri din cer, şi lumina cea făr’ de înserare aţi cîştigat, şi vă rugaţi pentru mine. Bucuraţi-vă, preacuvioşii lui Dumnezeu pustnici, cari aţi lăcuit prin pustii şi prin peşteri, şi postului şi privegherii v’aţî învăţat în sfintele lavre, şi aţî îngăduit luî Dumnezeu, şi n’aţî gustat din bunătăţile pămîntuluî, ci, cu dor mare, v’aţi înnaripat către Dumnezeu, şi Duhul cel Sfînt a lăcuit întru voi, şi v’aţî îndulcit de hrana Raiului, şi aţi umblat pe calea cea dreaptă, ca nişte ucenici ai lui Hristos, şi pofta voastră aţi umplut,— pentru aceia, vă rugaţi pentru mine. Bucuraţi-vă şi voi, ceşti mai de apoi, Patriarşii şi preoţii, cari aţî lăcuit prin oraşe în traiul cel curat al luî Dumnezeu şi aţi mărturisit cuvintele lui Isus Hristos în toată vremea. Bucuraţi-vă şi voi, călugărilor cari lăcuiţi în pustiile cele întunecate, şi prin peşteri, şi prin prăpăstii, între hiarăle cele iuţi şi rele. Bucuraţi-vă şi voi, călugărilor cari lăcuiţi prin lavre şi prin mă­ năstiri, împodobitorii bisericilor şi îngăduitorii lui Dumnezeu. Bucuraţi-vă, împăraţilor, Domnilor, cari sînteţi drepţi-slăvitori creştini, şi aţî vieţuit în frica luî Dumnezeu, şi aţi umblat pe calea Luî, şi aţî îm­ părţit milostenie, şi cuvintele lui Dumnezeu le-aţi umplut şi le-aţi păzit. Bucuraţi-vă şi voi, boierilor şi judecătorilor. Bucuraţi-vă şi voi, săracilor, şi voi, fiii miei şi fetele mele. Bucuraţi-vă şi voi, boierii miei şi slugile mele cele credincioase care mi-aţl slujit bine. Bucuraţi-vă toţi, şi rugaţi pe Dumnezeu pentru

RUGĂCIUNE

299'

mine. Bucură-mă, Doamne, şi pe mine, Neagoe, robul Tău cel lenevos şi ticălos».

Aşa rugîndu-mă eu, văzuiu că mi se apropie ceasul cel de apoi. Deci strigăiu, cu glas de umilinţă, şi ziseiu: «Iată, acum mi se apropie ceasul morţii! Ci păsaţi de chemaţi pe iubiţii miel coconi, şi pe dragile mele cocoane, şi pe dragii miel boieri şi slugi».

Iar el veniră toţi la mine, şi stătură înnaintea ochilor miel, şi li ziseiu: «Veniţi, iubiţii miei şi dragii miel coconi, cari sînteţl ochilor miel mal luminaţi decît strălucirile soarelui, avuţia cca scumpă şi comoara inimii mele, că astăzi, fiii miel, vă despărţiţi de mine şi săriţi de la inima mea, ca o scînteie cînd sare pe faţa apel, în adîncurile cele întunecate şi în valurile cele cumplite ; astăzi toate valurile Mării s’aîi pornit asupra voastră. De astăzi înnainte, fiii miel, cu care mal întăiu vreţi să vă luptaţi, cînd sînteţl ca acea scînteie care fu zisă mal nainte ? O odraslele mele, eu acum voiu să vă învăţ, precum zice Solomon : „Fiule, primeşte învăţătura tătîne-tău şi ascultă sfatul mîne-ta, ca să trăieşti în vecîa. Drept aceia, fiii miei, şi eu vă învăţ: mai nainte de toate de acestea, să aveţi frica lui Dumnezeu în inimile voastre, şi să vă fie sufletele curate, d’impreună cu trupurile, şi să iubiţi săracii şi mişeii, şi să li faceţi milostenie, şi să vă rugaţi lui Dumnezeu şi Preacuratei Lui Maici, cu tot dinadinsul, şi nu numai din gură, ci cu toată inima, şi cu tot sufletul, şi cu tot cugetul, că Domnul Dumnezeul şi Stăpînul nostru Isus Hristos este bun, îndurător şi milostiv, şi, cu mila Sa, va îmblînzi toate valurile Mării care sînt ridicate asupra voastră, şi veţi trece către linişte cu bine şi cu blîndeţâ, şi veţi domni în lumea aceasta cu pace, iar sufletele voastre vor dobîndi sufletescul bine cel de veci, cu cei ce au

5.'

• 300

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

îngăduit luî Dumnezeu, din veci şi păn’ acum. Ve­ niţi şi voî, turturicile mele cocoane, iubitele pustie­ tăţii, nu staţî departe de mine, ci vă apropiaţi de mine, ca turtureaua cea ce se desparte şi-î piere soţia. Şi multă jale şi dor are pentru dînsa, şi nici­ odată. pe copaciu verde nu se pune, ci tot pe uscat, şi, cînd va să bea apă, întăiu o turbură cu picioarele, şi atuncea bea, şi niciodată inima el nu maî dobîndeşte veselie. Aşijderea şi voi, cocoanele mele şi turturelele mele, acum vă despărţiţi de mine, şi că­ deţi în grea sărăcie. Veniţi şi voî, boierii miel cei credincioşi, şi slugile mele care mi-aţî slujit bine în toată viaţa mea, şi luaţi astăzi aminte la glasul gurii mele şi-l ascultaţi, că astăzi traiul vieţii mele se sfîrşeşte şi ceasul cel de apoi mi s’a apropiat. Astăzi lumina ochilor miel, cu cari în toată vremea priviam spre lucrurile cele trecătoare şi spre slava cea de­ şartă a lumii acesteia, şi cu cari în toată vremea vă îmblînziam, dragii miei, şi voî luaţi de la dînşiî ve­ selie şi bucurie, iată, acum, că apuseră, şi altă pri­ vire dobîndiiîi, şi, de acum, nu-mî maî este a mai privi spre voî cu veselie. Astăzi limba mea, cu care de-a pururea vă îndulciam şi, d’impreună cu voî, petreceam şi, ne veseliam, acum se amărî şi se în­ cuie, şi, de acum, nicio vorbă dulce. nu vă poate răspunde şi să vă grăiască. Astăzi frumuseţa feţei mele, care o spălam în băile cele calde, şi în odihna cea bună, şi în slavă deşartă, acum toate întunecară. Şi urechile mele, cu care ascultam vioarele, şi to­ bele, şi surlele, şi canoanele, şi alte feluri de veselii multe, acum se astupară. Astăzi aniî miel cari î-am cheltuit în zădar în lumea aceasta, şj zilele vieţii mele, şi slkva mea trecu ca o umbră, şi se uscâ ca florile cîmpurilor, şi toate se sfîrşiră. Astăzi mintea

✓'aVB HO? / '* RUGĂCIUNE

l "Â *

- ^Ahil 3013

v ' // & mea cea neînţeleaptă, cu care nicîodatăsj^rAJfljF9i§S^ nici am avut gînd să mă gătesc de călătoria acestei căî, se isprăveşte. Acum ce folos îmi este mie, celuia ce n’am făcut nicîun bine înnaintea Dumnezeului mieu celui bun ? întăiu. că n’am avut dragoste către Dînsul; a doua, pentru înşelăciunea acestei lumi amăgitoare, care de-a pururea o iubiam; a treia, mal mult pentru dragostea voastră cea multă şi mare, că foarte mi-aţî fost dragi, iubiţii miel, cît trăiam într’această lume înşelătoare şi mincinoasă, iar ea mă înşela şi mă încungiurâ în întunerec, şi mă afla această vreme de nevoie făr’ de nicîun lucru bun care să fi lucrat Dumnezeului mieii, şi dragostea voastră cea multă care aţi avut către mine eu acum o cunoscuiîi, şi văz că foarte m’aţl iubit. Pentru aceia, nu-mî este atîta jale căci mă desparţ de lumea aceasta, nici de avuţia mea cea multă; cît îmi este pentru sufletul mieii, că nu ştiu unde va merge, şi n’are cine să-î . ajute, fără numai ce se nădăjduieşte acum spre mila lui Dumnezeu şi la mila voastră, că văz ochii voştri plini de lacrămî, şi inimile voastre acum sînt săgetate cu multă jale şi obidă pentru mine. Şi văz, iubiţii miel, că, de ar fi vre o putere, voi mi-aţî folosi într’această vreme de nevoie şi toată viaţa voastră aţi da pentru binele mieii, ci nu puteţi nimic să-mî fo­ losiţi, nici voî mie, nici eu vouă. Că este vremea aceia să mă desparţ eu de voî şi voî de mine, şi aţî rămas dintr’această zi, şi, de acum, veţî începe a sluji altuî Domn, necunoscut şi străin, care nu va cunoaşte pe voî, nici voî pe dînsul. Deci, boieriî miel şi slu­ gile mele cele dragî şi iubite, eu voiii să vă învăţ şi de aceasta. Domnului sau stăpînuluî neştiut şi ne­ cunoscut nevoie îî este a sluji sluga păn’ a-I afla obiceiul luî, că sluga ceia ce nădăjduieşte către stă-

302

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

pînul neştiut şi necunoscut, acela este ca omul cela ce se razima pe frunza care pluteşte pe faţa apel.

Deci, cînd va să se apuce de dînsa şi să se folo­ sească, atunci se înneacă şi piere. Aşijderea şi voi, pănă veţi afla firea şi obiceiul Domnului aceluia, multă minte vă trebuieşte să aveţi, că mintea este cap şi învăţătură dulce tuturor bunătăţilor, şi sfîrşitul eî foarte este apropiat. Mintea este avuţie şi comoară netrecătoare, care nu se cheltuieşte niciodată. Mintea cea curată se urcă maî pe de-asupra cerurilor şi soleşte dreptăţile sufletului şi ale trupului înnaintea Atotţiitoruluî împărat. Mintea este viaţă prietenilor şi împăcare fraţilor. Mintea trează este prieten mai bun şi maî cinstit împăraţilor şi Domnilor decît toată avuţia şi bogăţia lor cea multă. Un bărbat înţelept mulţime de oameni stăpîneşte, iar un bărbat nebun şi făr’ de minte mulţime de oameni pierde. Mintea cea bună este cercare înnaintea Domnilor celor ne­ cunoscuţi, şi trup nevătămat, şi faţă neruşinată şi neînfruntată, — cum zice Proorocul: „Cinstiţi înţe­ lepciunea, ca să împărăţiţî în veci“; «Iată, şi eu, cît am putut de am înţeles şi am pri­ ceput de spre o parte, acum, într’această vreme de nevoie, atîta v’am învăţat, luminile mele, şi slugile mele cele credincioase, şi prietenii miei. Ci, de-acum, voî n’aveţî a mai vedea pe mine, nici eu pe voi, şi încă şi trupul mieu acum se desparte de la voi şi de odihna voastră care-1 odihniaţî, şi va să meargă în pămînt, — că din pămînt este, şi iar în pămînt se va întoarce, — după porunca lui Dumnezeu. Şi su­ fletul mieu încă va merge unde-şi va fi gătit, sau la bine, sau la rău.

«Drept aceia, lumina mea şi slugile mele cele dragi, să nu uitaţi sufletul mieu dintre voi aşa curînd şi să

RUGĂCIUNE

303

fiu aşa de pripă nepomenit de voi sau de feciorii miel. Pentru că voiu fi făcut şi eu vouă vre un bine cît am trăit într’această lume cu voi; că mie multă milă mi-a fost de voî şi de feciorii voştri. Ci, dar, vă va învăţa Dumnezeu şi pe voi să vă fie milă de sufletul mieii şi de coconii miel, cum îmi fu şi mie milă de voî şi de feciorii voştri în viaţa mea aceasta, cît lăcuim cu toţi d’impreună. Iar, de veţi uita voi sufletul mieii saii coconii miel, eu vă aduc aminte că vă veţî osîndi, că, după patruzeci sau cinzecî de anî, şi pe voî pe toţi vă va acoperi pămîntul, ca şi pe mine acum. Şi să nu vă paie că acum mă desparţ de voî şi nu ne vom mal vedea, ci să ştiţi că iar vom să ne adunăm toţi, la a doua venire cea înfricoşată a Domnului nostru Isus Hristos. Insă atuncea nimeni nu va putea tolosi unul altuia, nici eu vouă, nicî voî mie, ci, care cum îî vor fi lucru­ rile, aşa-I va fi şi folosinţa. <Şi, de acum, nu maî pociii lungi cuvinte către voi, că s’a apropiat ceasul şi vremea sfîrşituluî mieii. Ci numai veniţî de vă iertaţi cu iertarea cea de apoî.

Veniţi şi voi, iubiţii miel coconi şi dragile mele tur­ turele şi cocoane, că iată că voiu să merg pe calea aceia ce n’am mers' niciodată. Merg la Judecătorul cel nefăţarnic, unde vom sta toţi într’o potrivă şi întocmai, împăraţii şi Domnii, boierii şi slugile, bo­ gaţii şi săracii, toţi vor fi într’un chip, şi, sau se vor osîndi, sau se vor proslăvi, fieştecare după lucrul său.

«Pentru aceia, de acum înnainte, nu mă ma.îgrijesc de iubiţii miel coconi, nici de dragile mele cocoane, nici de boierii miei cel credincioşi, nici de slugile mele, nicî de avuţie, nici de rudenii, nici de podoabe sau de lucrurile deşarte ale lumii acesteia, nici de altceva de nimic, — făr* numai de ce-mi este grijă

304

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

de sufletul mieii şi cum voiu trece prin vămile cele înfricoşate.

«Spune-mî acum, ticăloase suflete, unde este Domnia noastră ? Unde este muma noastră ? Unde sînt feciorii şi fetele noastre ? Unde este slava cea deşartă a lumii acesteia şi bucuria eî? Unde sînt băile cele calde şi umplerea voii trupului nostru ? Unde sînt grădinile noastre cele frumoase, cu mesele cele întinse şi cu cărnuri cu miros bun şi frumos? Unde este vinul carele totdeauna veseliâ inima voastră ? Unde sînt vioarele, şi tobele, şi surlele? Unde sînt caii noştri ceî frumoşi şi împodobiţi cu rafturi poleite şi cu şale ferecate? Unde sînt inelele noastre cele cu pietre scumpe? Unde sînt diadimele cele împărăteşti, care eraii împodobite cu mărgăritar şi cu pietre de mult preţ ? Unde sînt podoabele hainelor împărăteşti? Unde~ este aurul şi argintul dintr’această lume, ticăloase suflete ? Că, pentru lăcomia aurului şi a argintului tău, şi a altor care nu iubeşte Dumnezeu, tu te-aî despărţit de faţa cea dulce a Dumnezeului tău. Ci, de acum, temniţile Iadului vor să te sature şi veî să auzi, o vaî de tine, sufletul mieii! în ghiena focului celui de veci, că n’aî crezut niciodată că vel să mori şi să te desparţi, sau de munca care veî să te mun­ ceşti aşa. Ci, ca un îăr’ de moarte şi ca un orb, aî greşit lui Dumnezeu, o, lacome şi nesăţiosul mieusuflet, val de tine! Aii n’aî auzit glasul carele striga în pustie al lui Ioan Botezătorul, care mărturisia cu glas mare şi zicea către toţi: „Carele vine după mine, acela este mal tare decît mine, căruia nu-î sînt vrednic să-î desleg încălţămintele. Acela vă va boteza cu Duhul cel Sfînt, căruia îî este lopata în mînile lui, şi va rîm ana sa, şi va aduna grîul său în jicniţile sale, iar& plevele le va arde cu focul cel nestîns“ ? Şi tu, su-

RUGĂCIUNE

t

305

fletul mieii, încă te-ai aflat pleavă înnaintea Dom­ nului nostru Isus Hfistos, iar acum, pentru faptele tale, eşti îngrijire Iadului şi focului celui de veci.

Vai de mine, sufletul mieii, val de mine, într’acest ceas ce gîndeştî, ce seamă vel să dai, unde vei să te. ascunzi, în ce peşteră vei să întri ? Amar ţie, su­ fletul mieii, amar! Ce vom să facem acum? Ce nă­ dejde al, şi la cine vom nădăjdui într’această vreme de nevoie să ne primească, cînd noi n’am făcut nicîun bine înnaintea lui Dumnezeu ca să ni ajute ? Ci, însă, Isuse, Doamne, Dumnezeul mieii cel dulce, spre Tine mă nădăjduiesc într’această vreme de nevoie, să mă izbăveşti din focul, cel nestîns şi din Tartarul cel rece, cum aî izbăvit pe Ionâ din pîntecele chitului.

Ascultă, Doamne, şi rugăciunea mea cea necurată, cum al ascultat rugăciunea Manasiel, cînd era în­ cuiat de păgînî în boul cel de aramă. Că, întăiîi, se rugă, cu rugăciune necurată, idolilor, Artemideî, şi luî Apolon, şi lui Vaal, până la miezul nopţii, şi nu-î folosi nimic, iar, de la miezul nopţii, el se trezi, ca cum ar fi fost beat şi nebun de vin, şi-şi întoarse dosul său către idoli, iar mintea şi gîndul şi-l ridică sus, către Dumnezeu, şi plînse cu lacrămî amari şi iuţi, zicînd: „Miluieşte-mă, Dumnezeul lui Avraam, al luî Isaac, al luî Iacov“. Deci, numai pentru această întoarcere, ce-şî întoarse faţa către Dumnezeu, iar dosul către idoli, Tu, Dumnezeul mieii, într’acel ceas, 1-aî izbăvit din boul acela de aramă, dintru care era încuiat. Ci, cum izbăvişi pe Manasia dintru acea ne^ voie mare, aşa şi pe mine, ticălosul, mă miluieşte, Dumnezeul luî Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov, şi nu după păcatele mele cele fără de număr, Dumne­ zeul mied, ci după mila Ta cea multă. Şi, cum al miluit pe Manasia, aşa şi pe mine mă miluieşte, 20

306

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

Dumnezeul mieii. Ascultă, Doamne, pe mine, ocaianicul şi străinul, într’acest ceas, de nevoie, cum ai ascultat pe tâlharul care fu răstihnit pe cruce cu Tine şi către Tine strigă şi zise : „Miluieşte-mă şi-ţr ad’ aminte de mine, Doamne, cînd vei veni întru împărăţia Ta“, şi, numai cu un cuvînt, fu primit milei Tale. Primeşte-mă, Dumnezeul mieii, cum ai primit pe vameşul şi pe curva, că curva puţinei plînse, şi fu mîntuită.

«Drept aceia, şi eu, auzind bogăţia milei Tale şi cum chemi pe toţi păcătoşii la Tine, zicînd: cel ce va veni la ceasul cel d’intăiu. va lua plată dreaptă, iar cel cel ce va veni după al treilea ceas, să mulţămească milei Tale, iar cel ce va ajunge după al şeselea ceas, de nimic nu se va lipsi, iar cel ce se va lipsi păn’ la al nouălea ceas, să se apropie către Tine făr’ de nicio îndoială, iar, de va veni şi la al unsprezecelea ceas, nimic să nu se teamă căci s’au zăbovit, că Tu eşti iubitor de oameni, şi primeş'i pe cel de apoi ca şi pe cel d’intăiu, şi mîngîî pe cel de la al unsprezecelea ceas ca şi pe cel din ceasul d’in­ tăiu, şi aceluia dai, iar pe acesta-1 dăruieşti, şi lucrul îl cinsteşti, şi ce este pus înnainte, lauzi. Drept aceia, vor întră în bucuria Domnului său, şi vor lua plată şi cei d’intăiii, şi cei de apoi de la mila Ta cea bo­ gată. Într’acestaşî chip primeşte-mă şi pe mine, tică­ losul, într’această vreme de nevoie, şi să nu porneşti urgia Ta spre mine, pentru negrijirea mea, căci nu m’am grijit să lucrez poruncilor Tale din ceasul cel d’intăiu, nici de la al treilea ceas m’am nevoit să mă grijesc şi să umplu poruncile Dumnezeului mieu, ci mă aflăiu la al şeselea ceas nefâcînd niciun lucru bun. Iar, de la al nouălea ceas, rămăseiu ruşinat de alţi lucrători cari au lucrat Ţie, iar, de la al unspre-

RUGĂCIUNE

307

zecelea ceas, eu mă trezviiu ca dintr’un somn greu al păcatelor, şi văzuiu pe cel ce Ţi-au lucrat Ţie de la ceasul cel d’intăiu şi de la al unsprezecelea ceas că luară toţi de la Tine bucurie, Dumnezeul mieii cel dulce, iar eu nu mă aflăiii nici cu cel d’intăiu, nici cu cel de apoi, să fi lucrat Ţie, Dumnezeul mieii, ci rămăseiu de soţiile mele, şi mi se închiseră porţile cerului, şi mă despărţiiu de faţa Ta, şi, de acum, nicio îndrăzneală nu mal am către Tine, Mîntuitorul mieii, să mă rog, că n’am făcut nicîun bine sufle­ tului mieii, ci eu însumi i-am fost vrăjmaş, şi l-am ucis, şi l-am deslipit de faţa Ta cea luminată, şi de la mine nu mal aşteaptă el, de acum înnainte, nicio folosinţă, ci numai ce se nădăjduieşte sufletul mieu spre mila Ta cea mare, şi Tu să-l miluieştl, Hristosul mieii. Nu pentru fărădelegile nebuniei mele, nici pentru negrijirea mea, căci n’am grijit de poruncile Tale, ci am grijit şi am lucrat tot Diavolului, că din destul îmi era cît am lucrat Diavolului, să fi lucrat şi Ţie, că aş fi fost miluit de mila Ta cea multă. Iar eu nu m’am aflat să fi făcut nicîun lucru bun înnaintea Ta, ci, căci am umplut tot voia Dia­ volului, pentru aceia fuiîi lepădat şi rămas ruşinat de faţa Ta, Dumnezeul mieu. Ci numai spre mila Ta ce mă nădăjduiesc, sufletul mieu, că Tu singur eşti Dumnezeul cel milostiv şi mărturiseşti tuturor păcătoşilor, zicînd: „Tot cel ce va veni către mine nu-1 voiţi scoate afâră“.

«Drept aceia, şi eu, ticălosul, alerg către Tine, Dumnezeul mieu, şi să nu-mi plăteşti după mulţimea păcatelor mele, ci după mulţimea milei Tale, Dum­ nezeul mieu, să mă primeşti în cămara Ta cea lu­ minată, care este în ceruri, netrecătoare şi neschim­ bătoare niciodată, în vecii vecilor. Amin.

- 308

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

< Acum, trupule şi sufletul mieu, toată slava lumi? acesteia o am lăsat, şi măreţele şi trufia noastră o* am părăsit, şi se risipiră de la noî ca un fum, cînd. îl loveşte un vînt mare şi cu o ploaie răpede, de care noî nu ne temeam. Iar acum, o suflete, noî râma­ serăm, pentru nişte griji ca acestea, ruşinaţi şi batjocuriţî, că tecioriî şi fetele tale nimic nu-ţi pot fo­ losi ; numai ce cerem acum milă de la Domnul nostru Isus Hristos şi ajutor de la Preacurata luî Maică, zicînd: „Milostiveşte-Te spre mine, Doamne, Dum­ nezeul mieu, milostiveşte-Te spre mine, Neagoe, robul Tău, şi nu după nebunele mele păcate, ci după mila Ta cea multă, în care mă nădăjduiesc eii, bunul mieu şi Dumnezeul mieu ! Că înfricoşată este judecata Ta, Doamne, îngerilor a-Ţî sta înnainte, oamenilor a se aduna, cărţilor a se deschide, lucrurilor şi faptelor a se întreba, gîndurilor a li se lua seama. Atunceace judecată va fi mie, celui ce sînt zămislit în pă­ cate ? Cine-mî va stînge văpaia focului ? Cine-mî va lumină întunerecul, de nu mă veî miluiTu, Hristosul mieu, Cela ce eşti iubitor de oameni ? Ci acum, într’această vreme de nevoie, eu la Tine caz, Hristosul mieu, să mă miluieştî pe mine, Neagoe, robul Tău. cel neharnic şi nebăgător în seamă, că eu am spurcat trupul mieu, şi am întinat zidirea Ta, şi m’am însăr­ cinat cu lenea cea făr’ de măsură, şi nici vre-un bin& sau vre-o milostenie n’am făcut pentru numele Tău cel stînt. <0, amar ţie, ocaianice şi ticăloase Neagoe, căci al lăcomit spre avuţie! Au doar n’aî auzit, nici af înţeles cuvintele Proorocului, care a zis: „Strînge, şi nu ştie cuî strîpge!“ ? Acum le cunoşti şi le vezr că sînt adevărate, iar, mal nainte, tu n’aî vrut să faci milostenie din avuţia ta săracilor, şi iată că vor

RUGĂCIUNE

309-

-să o iea alţii, şi să o risipească, cari nu o aii cîştigat.

Iar, de ai fi lucrat voii lui Dumnezeu, avuţia ta o aî fi împărţit săracilor, după cuvîntul Domnului nostru Isus Hristos, care mărturiseşte, în Sfînta Evanghelie, .zicînd: „Cel ce-şî va ascunde avuţia sa în pămînt, veni-vor furii şi o vor fura, şi moliile o vor mînca; iar cel ce o va trimete întru împărăţia cerului, fi-î-va jertfă vie şi nevinovată". Iar, de ţi-e voia să ştii în ce chip ţi-î trimete avuţia întru împărăţia cerului, tu ascultă pe fericitul Ioan, ceh cu rostul de aur, zicînd : .„îngroapă-ţi avuţia ta în pîntecele săracilor celor ce sînt flămînzî şi setoşî", pe cari mărturiseşte Domnul nostru Isus Hristos, de zice că-s fraţii Lui. Deci, dacă vei îngropa avuţia ta în pîntecele săracilor, furii nu o vor fura, nici moliile nu o vor mînca, ci te vel afla, pentru dînsa, fiu adevărat împărăţiei cerului, unde este veselia şi viaţa cea netrecătoare şi ne­ schimbată în veci. Amin.»

I

' f

*.

(

I

■

t

<s-

\

PARTEA A ZECEA. CUVINT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL BUNULUI CREŞTIN DOMN NEAGOE VOEVOD, DOMNUL UnGROVLAIIIEI, CĂTRE DOUĂ SLUGI CREDINCIOASE ALE SALE ŞI DRAGI, CARELE SE LEPÂDARĂ DE LUME ŞI SE DETERĂ VIEŢII CĂLUGĂREŞTI.

Laud nevoinţa, fericesc pe cela ce este trăitor întru bunătăţi, bunăcuvîntare cu adevărat ţie, suflet, şi sfin­ ţire,— după cum zice Apostolul: «Cîţî se poartă de Duhul lui Dumnezeu, aceia sînt fiii lui Dumnezeu şi slujitori Sfintei Troiţe>. Deci şi vouă să vă dea Dum­ nezeii tărie: ţie, fătul mieii Iosafe, că eu, fătul mieii, aveam mult gînd şi cuget bun spre tine să te miluiesc şi să te cinstesc, iar tu, fătul mieii, al părăsit cinstea mea, şi mila, şi odihna. Drept aceia, Domnul Dumnezeii să-ţi dea cinste întru împărăţia cerului şi odihnă cu cel ce au plăcut Lui. Iar tu, fătul mieii Varlaame, cheile Domniei mele şi cămara mea erau în mînile tale. Iară tu te lepădaşî de cheile mele şi cămara mea o al năpustit. Drept aceia, să mi-ţl deschiză Domnul Dumnezeu cămara cerului, şi să mi-ţl fie uşile deschise şi neoprite, unde sînt vămile cele înfricoşate în văzduh.

Că să nu vă paie, feţii miel, că aţi făcut lucru mic,

312

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

ci aţi făcut lucru foarte mare şi'mult Domnului nostru Isus Hristos, şi multă bucurie este acum în cer de fapta voastră. Drept aceia, feţii miel, priveghiaţi. şi vă rugaţi Domnului ziua şi noaptea, că aceasta este bucuria Domnului nostru Isus Hristos şi a puterilor celor cereşti, iară Diavolului şi slugilor lui rana cea mare. Ci mult să vă păziţi, feţii miel, de Satana, şi de cursele lui, şi de spurcaţii luî îngeri, şi de ale lui scîrnave cugete şi gîndurî. Că această bucurie ce aţi făcut voi Domnului Hristos, mare năcaz şi dosadă aţi făcut pîngăritulul aceluia duh, — şi este meşter şi domirit spre răutatea firii şi neamului nostru cestul omenesc. Că, d’intăiu, făcu Dumnezeu pe om, adecă pe Adam, pe' chipul Său, şi-i dete pricepere, şi-l puse să împărăţească şi să biruiască toate cîte erau făcute pe pămînt, şi pasările cerului, şi-i dete poruncă şi învăţătură din gura Sa, şi-î dete Raiul în seama lui.

Iară duşmanul nostru, Satana, se îmbrăcă în trup de şerpe, şi merse de şopti cu meşteşug la urechea Eveî, şi-I zise să mînce din pomul care poruncise Dumnezeu să nu mănînce, nici să atingă de dînsul.

Deci ea luă de mîncâ, şi dete şi lui Adam de mîncâ, şi se înşelară, socotind că vor fi dumnezei,— că aşa-I amăgise şi î înşelase Satana. Deci fură goniţi din Raiu şi din dulceaţa şi din repaosul luî. Ci încă şi aceasta de să o ,ştiţi şi să o socotiţi, feţii miel: că Adam nu era născut din păcate, după cum sîntem şi noi, ci era zidit de însuşi Dumnezeu,— şi iată că-1 înşelă sămănătorul de păcate, adecă vrăjmaşul nostru, Diavolul.

Drept aceia, feţii miel cel dragi, socjotiţl aceasta, şi vă păziţi în toată vremea pentru mîntuirea voastră, ca să nu vă întoarcă acel vrăjmaş dintr’acest lucru bun, ce aţi început şi l-aţi pohtit, şi să mîniaţl pe

CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

313

Stăpînul cel bun şi milostiv, Dumnezeu. Că sluga care ştie voia şi pohta stăpînulul, să nu o va face, acela va fi mult căznit. şi aruncat în temniţă, iar sluga care nu ştie voia şi^ pohta stăpînuluî. său, i}U va fi bătut mult. Iar Diavolul totdeauna îndeamnă să facem păcate; ci să nu vă paie că veţi birui pe spurcatul acela cu tăria voastră sau cu lucrul ce aţi făcut, ci numai cu ajutorul Domnului Isus Hristos.

Drept aceia, feţii miel, să mi.vă sculaţi noaptea, în vremea aceia ce se odihnesc şi pasările cerului şi peştii apelor, şi să mi vă ridicaţi mînile spre cer, cu rugăciuni către milostivul Domn şi Stăpîn Isus Hristos, şi, cu lacrăml şi cu suspine, să strigaţi, zicînd: «O Doamne, împărate atotţiitorul, noi sîntem zidirea Ta; ci nu lăsa pe noi, zidirea Ta, să fim batjocura Satanei!». Şi, aşa, Domnul Hristos, fiind bun, nu va lăsa pe voi, zidirea Sa, să fiţi de rîsul Satanei, ci vă va milui şi vă va îngrădi cu mila Lui, şi veţi călca pe acel şerpe cumplit supt picioarele voastre. Şi, mal întăiu de toate, feţii miel, să aveţi între voi, încuibată cu dragoste frica lui Dumnezeu. Că frica lui Dumnezeu este mumă tuturor bunătăţilor.

Că din frica lui Dumnezeu se naşte postul, iară din post curăţia, iară din curăţie rugăciune, iară ru­ găciunea naşte smerenia, smerenia naşte dragostea, iar dragostea toată legea şi proorocia razi mă,— cum Tar mărturiseşte Apostolul, şi zice: «Măcar de l-am da să-l arză, şi să n’avem dragoste, nicîun folos nu ni va fi». Deci lucrul acesta lucrează şi face cununi celora ce l-au dobîndit, care sînt gătite de Domnul nostru Isus Hristos, să dea celor ce-L iubesc, cînd va veni să judece zidirea Sa, de [la] Adam, omul cel d’intăiu şi pănă astăzi, şi pănă în sfîrşit.

Drept aceia, feţii miel, priveghiul şi să vă păziţi

314

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

să nu cumva să fiţi lipsiţi de acele cununi, că voi sînteţl via Domnului Savaot şi pomul cel bun care-şî dă roada la vremea sa. Deci, feţii miel, privighiaţî ca, cînd va veni Domnul viei, să afle pomul său cu rod, şi înflorit, şi cu poame. Dacă-1 va afla înflorit şi cu poame, Lui îl va fi milă de dînsul, şi-l va în­ grădi, şi-l va păzi de pasările cele rele şi zvăpăiate.Iar, de va afla pomul Său făr’ de roadă şi neînflorit, El îl va urî, şi sparge şi gardul numai decît, şi va slobozi la dînsul pasările cele rele şi cumplite, şi-l va tăia din pămînt, şi-l va desrădăcina, şi-l va arunca în matca focului celui de veac.

Pentru aceia, feţii miel, mi vă păziţi, cînd va veni Domnul Isus Hristos, ca să nu vă afle ca pe pomul cel lără de rod, ca să nu vă năpustească în groaza şi în spaima îngerilor celor drăceşti, şi să nu vă arunce afară, peste gardul viei, ca pe acea viţă, şi în prăpăstii, şi în foc, şi să nu lăcuiţi şi voi cu în­ gerii drăceşti cel groaznici. Ci să mi vă aflaţi ca viţa cea bună, cu rod bun şi înflorit, şi să fiţi îngrădiţi şi miluiţi. Şi să nu vă fie nădejdea numai pe post făr’ de rugăciune, sau sprâ rugăciune făr’ de post, sau pe post şi pe rugăciuni făr’ de plecată smerenie, ci să fie acestea toate lipite şi împreunate. Căci că cununa, de ce se învrăstează cu de tot felul de flori, de ce este mal frumoasă.

Drept aceia vă aduc aminte, feţii miel, să ames­ tecaţi postul cu ruga, şi cu post, şi plecată smerenie, şi cu dragoste; iar Domnul nostru Isus Hristos va amesteca toate bunătăţile în cununile voastre. Că corabia care 6 loveşte vîntul în mijlocul Mării, şi de-I va fi funia împletită numai într’o viţă, iar vîntul o bate şi o clăteşte, şi, păn’ rupe funia, deci ea, corabia, se înneacă, afundă şi se scufundă ; iar corabia

CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

315

căreia îî este funia împletită în multe viţe, pe aceia, dacă o bate vîntul, iar viţele se ajută una cu alta, şi nu o poate rumpe, ci o scoate din fund şi din adînc, şi nu-f este nimic.

Drept aceia vă zic, feţiî mieî, să mi vă îngrădiţi cu dragostea luî Dumnezeu, şi mintea să mi vă fie sus, către Dumnezeu. Gă mintea este steagul tru­ pului, şi, păn’ stă steagul la războiu, tot este războiul acela nebiruit şi nepierdut, iar, dacă cade steagul, războiul este biruit, şi nu ştie unul pe altul cum piere. Aşijderea şi omul: păn’ îî este mintea către Dumnezeu, el este ca oastea ceia'ce-I steagul neclătit şi nu piere, iar omul ce nu-şl ridică mintea către Dumnezeu, el este ca oastea ceia ce-i cade steagul, şi-î este trupul aruncat în tunerecul cel împîclat şi în focul cel veşnic.

Drept aceia şi vă zic, feţiî mieî, să vă aflaţî de pururea cu minte, şi să vă păziţi de înşelăciunea Satanei, că luî îl este mare necaz şi dosadă de acest lucru al vostru ce aţî făcut. Şi, aşa, sâ ştiţi că, cum se bat valurile Mării, aşa se bate Diavolul cu cuge­ tele sale cele spurcate pentru voî. Iar, de va vedea că nu poate isprăvi nimic nici aşa, el va meşteşugi, şi va îndemna, şi va ridica asupra voastră oamenii cari v’a părea vouă că sînt mal buni între alţi oa­ meni, preoţi şi călugări. Şi, aşa, vă vor dosădi că­ lugării, şi vor vrea să vă slăbească cu postul şi ruga, şi vor zice: <Pentru ce faceţi mal mult decît noî?>, şi încă şi cu urâciune mal mult vă vor urî, cît nu va putea ajunge la firea omenească; Iar voî, feţiî miel, să ştiţi că acelea arătărî ale lor nu vor fi de la dînşiî, ci vor fi vrajbe şi arătări diavoleşti. Sau, măcar de vor zice oameniî, sau va veni gînd sau cuget la inima voastră, socotind pentru ce vă chinuiţi trupul

316

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

vostru cu post, că, dacă va da Domnul zile şi viaţă, ătuncea la îmbătrîneţă ne vom posti,— acelea vorbe şi acelea gînduri să nu le credeţi, că să ştiţi adevărat că sînt unele sfaturi că acelea tot,ale împiedecătoruluî nostru, ale Diavolului, că. bătrîneţele, cînd vor veni, vor veni slăbiciune, şi, cu slăbiciunea, va veni şi moartea. Că Domnul caută de la tot omul după cît îl este puterea tăriei luî, iară maî mult nu cere.

Aşijderea şi voi, feţii miel, păn’ puteţi, faceţi nevoinţă, iar, cînd nu veţi putea, Dumnezeu ştie de aceia că nu puteţi, ci nu va cere de la voi maî mult, ci numai împotrivă,— ca şi omul: că, pân’ este tînăr şi poate, el se grijeşte şi strînge. Deci, la bătrîneţă, de maî are putere a strînge, el maî strînge, iară, dacă n’are, îî este destul ce a strîns la tinereţă.

Drept aceia, feţii miei, pan’ sînteţl tineri, voî vă grijireţî şi strîngeţî, că de vă va ajunge oarecînd bă­ trîneţele şi veţi slăbi, iar Dumnezeu va şti de aceia că n’aveţî putere, ci veţi avea ce aţi strîns la tine­ reţă,— însă nu altă strînsoare, ci bunătăţi sufleteşti, şi vă vor ajunge la bătrîneţă, iar, să nu vă va ajunge moartea în tinereţă, ce se zice nevoinţa spre Dum­ nezeu. Fericiţi veţi fi, aşa priveghiaţî cu postul, şi cu ruga, şi cu smerenie, pentru că ruga, şi postul, şi smerenia este un lucru mare.

Iată că vă arăt feţii miel, ruga, şi postul, şi sme­ renia cît este de mare şi de puternică. Că Moisi, cu postul, grăi cu Dumnezeu Savaot în muntele Sinaî, faţă, făţiş, ca cum ar grăi cineva cu o soţie a luî, şi trecu prin fundul Mării ca pe uscat, llie Proorocul cu postul încuie cerul, de nu ploua trei ani şi şese luni, şi-l sui Dumnezeu cu căruţă de foc la cer. Pavel Apostol cu ruga şi cu osteneala trupului se sui cu trupul păn’ la al treilea cer, şi, acolo, auzi graiure

CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

317

nespuse, de care nu este cu putere a grăi omul, — însă zice că a auzit numai de o parte.

Vedeţi, feţii miel, cît este de mare tăria postului, şi a smereniei, :$i a rugăciunii ? Aşa mi vă nevoiţi şi voi să auziţi acele glasure, care a auzit şi Pavel Apostol. Şi să nu vă despărţiţi de dînsele, că vă va fi multă jale dacă vă veţi deslipi de dînsele, şi veţi fi necăjiţi şi nemiluiţi. Şi încă să vă feriţi să nu cumva să auziţi glasul cela ce-1 auziră cele cinci fete, care strigau, din afară, pe ginerele Domnul Hristos, deziceau: «Doamne, Doamne, deschide-ni!», iar El să vă răspunză, zicînd : «Adevărat, nu vă ştiu !>.

Drept aceia, feţii miel, vă păziţi de acel glas, să nu-1 auză urechile voastre, că cela ce aude glasul acela, mult plînge, şi se tîngiiieşte foarte cu amar, şi nimea nu-î foloseşte. Şi, iară, să mi vă fie mintea şi cugetul către Dumnezeu, în toată vremea, ziua şi noaptea, cînd va veni Fiul omenesc să judece zidirea Sa, din ceputul lumii, cum se vor arăta atuncea soţiile voastre, ceia ce au fost obidiţi şi scîrbiţî în ]ceastă lume pentru dreptate, şi cu cîtă podoabă vor veni atuncea ceia ce au purtat pe Duhul cel Sfînt într’înşil pentru nevoinţa lor. Şi atuncea vor veni ce­ tele cele de Mucenici, carele şi-au vărsat sîngele pentru Hristos, de-şî vor lua cununile cele împletite şi înfrămseţate. Aşijderea şi drepţii şi cel ce au lucrat pe voia lui Dumnezeu, acestea vor dobîndi. Şi va împărţi pe cel drepţi din cel păcătoşi, cum împarte păcurariul oile din capre, şi va pune pe cel drepţi de-a dreapta, iară pe cei păcătoşi de-a stînga. Şi, atuncea, cu multă dulceaţă, va grăi celor de-a dreapta Lui şi li va zice: <Veniţi către mine toţi cel osteniţi şi însărcinaţi, să vă dau repaos!». Şi vor întră atuncea în bucuria Domnului lor, tot cete, cete: Apostoli,

318

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

Prooroci, Mucenici, şi gloatele de prodobnict. Şi drepţii atuncea vor lua cineşî roada sa ce-a sămănat şi ce rău a pătimit şi a răbdat într’acest veac. Atuncea vor mînca roada osteninţelor lor, şi va plăti Domnul tuturor’după osteninţele lor. Atuncea se va umplea gura lor de bucurie şi inimile lor de veselie nespusă.

Auziţi ce răspuns va răspunde celor de-a stînga, că li va zice : «Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, unde este gătit Diavolului şi îngerilor lui, pentru că n’aţ! ascultat învăţăturile mele!>.

Deci mi vă zic, feţii miel, să nu cumva să rămîneţî de soţiile voastre, — cum zice Ioan Lestvicînic : <Să alergăm, feţii miel, să alergăm, păn’ este vreme de alergat, pentru că am rămas de soţiile noastre cele bune».

De acum, să ne întoarcem iar la cuvîntul ce stă mal d’indărăt. Atunci se va strînge cerul ca o* trîmbă, şi stelele vor cădea, şi soarele va întuneca, şi nu-şî va da lumina sa. Atuncea se vor deschide cerurile, şi îngerii vor alerga înnaintea Lui, strigînd: «Iată că vine ginerele!». Şi atuncea se va cutremura tot pămîntul de faţa Lui, ca apa Mării. Şi atuncea va fi o turmă şi un păstor, şi se vor bucura toţi drepţii d’impreună cu îngerii la un loc în bucuria Domnului lor. Şi amar celor ce se vor lipsi de acea bucurie, că vor rămînea trişti şi ruşinaţi, şi vor fi daţi în mînile celor îngeri nemilostivi şi ale dracilor celor negri şi groaznici!

Luaţi aminte, feţii miel, şi socotiţi cîtă obidă şi jale va fi atunci în inimile noastre, şi din cătro vor începe a ne bate mai nainte, şi a ne lovi peste obraz, încă a ni zmulge şi părul! Şi cîte lacrăml vor cură atuncea din ochii noştri! Socotiţi suspinele, de ce moarte vom povesti, sau de ce nevoie! Căci că, de vă

CUVÎNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

319

•omul să facă milostenie, iar vrăjmaşul nostru, Dia­ volul, totdeauna împiedecă ca să nu miluiască, şi-î sînt urîte toate bunătăţile şi lucrurile lui Dumnezeu.

Drept aceia, feţii miel, în toată vremea să vă adu­ ceţi aminte de acel dor şi pohtă, ce fu zis mal sus, şi de tînguirile şi obida cea mare. Ci mal bine să vă obidiţi, şi vă rugaţi, şi să suspinaţi aici. Iar întru împărăţia cerului voi să mi vă mîngîiaţî, şi să mi vă veseliţi, şi să mi vă postiţi aici. Iar Domnul nostru Isus Hristos şi să mi vă sature d’i'mpreună cu cuvioşil Săi, că toate nevoinţele şi îndreptările, feţii miel, sînt aici. Ci tîrguiţl, pănă stă tîrgul de nu se sparge, faceţi neguţătoriile, ce se zice, pănă este sufletul în trup. Iară, dacă se va sparge tîrgul, adecă dacă se va deslipi sufletul din trup, deci nicîo îndreptare nu se mal poate isprăvi.

Aşijderea şi voi, feţii miel, în loc de rîs şi de bu­ curie, păn’ avem vreme, adaogeţî plîngerea şi întristăciunea, ca nu cumva, apoi, să plîngeţl în temniţile Iadului şi să nu folosiţi nimic. Şi încă vă mal rog şi vă învăţ, dragii miel fii şi coconii miel, cari v’am născut prin Duhul Sfînt, să nu cumva să vă slăbească oamenii, că vor zice că de bucate şi de osteneală dreaptă nu este păcat, că toate lucrurile Satanei se ijdărăsc din bucate şi din băuturi, adecă din lăcomie. Că şi Adam nu greşi într’alt chip, nici pentru altceva, ci numai pentru lă­ comia şi neascultarea, — însă pohti mal vîrtos a fi Dumnezeu, şi, aşa, se înşelă. Drept aceia, fu’ goniţi din hrana Raiului.

Deci, feţii miel, trupul omului este ca focul, iar mîncarea cea peste măsură este ca lemnele, ce, cît bagi lemne în foc,, atîta se aţîţă şi se aprinde focul mal mare şi arde, — cum zice unul din Sfinţii cel

320

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

mai mari— ; iar, de bagi lemne puţine, şi focul arde* mal încet. într’acelaşl chip este şi trupul omului; cînd mănîncă mult fără măsură, el se încinde, ca şi focul. Drept aceia, mi vă nevoiţi cu postul şi cu ru­ găciunea, să vă smeriţi trupul. Că toate bunătăţile de^ la post izvorăsc. Iar Domnul nostru Isus Hristos ni­ mic nu iubeşte ca trupul omului, ca şi cum iubeşte stupul albinele în fagurii săi cel cu miere. Iar şi stupul, măcar de şi iubeşte şi pohteşte pe albinî în fagurii săi iar ele, dacă fug de fum, năpustesc fa­ gurii, şi fug, şi-î lasă pustii. Aşijderea şi Duhul Sfînt fuge de cugetele cele spurcate.

După aceia, feţii miel, de va vrea Dumnezeu să mă împreune cu voi, cîte voiîi şti, noi vom vorbi şi mi vă voiu învăţa, iară nu din mintea mea, ci din învă­ ţătura Domnului Dumnezeului Isus Hristos Insă, feţii miel, Ioasafe şi Varlaame, tot să mi vă aduceţi aminte şi de mineTnechibzuitul şi lenevosul, că, cu adevărat, eu sînt viţa cea rea, care nu face rod, şi oaia cea rătăcită şi pierdută în prăpastie şi în surpăturile cele adîncî, şi despărţit din turma Domnului nostru Isus Hristos, şi sînt încungiurat de fierăle cele rele, şi zvăpăioase, şi mînioase, şi cu dinţii ascuţiţi, şi slobozesc din ochi scîntei ca fulgerul.

Drept aceia, feţii miel, mi vă rog să pomeniţi şi pe mine în sfinta voastră rugăciune, şi nu uitareţl pe mine, cela ce sînt oaia cea rătăcită şi tatăl vostru, ca să primească şi pe mine, păcătosul, Domnului nostru Isus Hristos, pentru rugăciunea voastră, către turma Sa. însă nu ca pe îngăduitorii Săi, nici ca pe voi, feţii miel, ci ca pe unul din argaţii cel mai proşti.

Iară, de mi se va întîmpla moarte mal naintea voastră, voi să ml fiţi iertaţi, şi voi, dragii miei, încă să mă iertaţi, că, pentru voi, să dobîndesc milă şi odihnă-

ALTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ

321

în ziua judecăţii, cu ruga Preacuratei Fecioare şi a noastră Stăpînă Maria, şi cu ajutorul Sfinţilor, cîţî au slujit Domnului bine din veci. Amin.

Altă învăţătură, asemenea cesteialalte.

Cu adevărat, ale rădăcinii cel bune, bune şi odras­ lele, şi din curtea cea sfîntă şi fii sfinţi vor ieşi, şi, de nu va fi cetatea împăratului sfîntă, nici fiii nu vor ieşi sfinţi. Ci, cela ce este de dar, dar să i se dea ; cela ce este de mertic, mertic să i se dea; cela ce este de cinste, cinste să i se dea; cela ce este de miluit, să-l miluieştî; şi cine este de a-I fi ieften, ieften să-î fie. Ci, tu fiind luminat, şi fiii tăi sînt lu­ minaţi; tu fiind iubitor de Hristos, şi fiii tăi vor fi iubitori de Hristos.

Prea-iubitul mieu Ioasafe, tu aî fost lumina ochilor miel şi luminarea cea prea-luminată a inimii mele.

O învăţătură oarece scrisesem să te înveţi de la mine, ceg Domnul nostru Isus Hristos să mi te primească şi să mi te înveţe, cu ugodnicii săi, întru împărăţia ce­ rului. Deci această învăţătură, acum, eu n’am cum o trimete unde-ţî va zăcea trupul. Şi, iar, voi, sfinţi părinţi, cari o veţi afla a lăcui la acel loc, una, pentru voia Domnului nostru Isus Hristos, alta, pentru voia voastră, am grijă a milui acolea şi a întări, ca să nu zacă acel trup singur. Şi oare ce va trebui la acel loc, măcar odăjdii, măcar bucate, măcar fieştece, eu am a mă osteni ca să aibă acel loc de toate din destul.

21

TVTfâa

r. f . -7

f /•

(•

i

:

. r . /?

'• ,

îi>

i-V

-i

>

V

L. ■K. K

1

1

I!

•

t

•:

i

!'

f

:

i

:

i.i: i

1

! Jj .

.;:

:

.

t

t

» :î

&

y

'

■

y

.

-•

A

. • / ;•

■

••

.

■

;

. *

m: r, ■ ..

■■

•

V

(

\

r ' i

••. •

>:

•

s,

. o

.

■

■..

...

• ••

•o ■

v,t

vi

• i

•t

•'t > ■

J-'

/

fp-

PARTEA A UNSPREZECEA. PISANIA MĂNĂSTIRII ARGEŞULUI. Cu voia Tatălui, şi cu ajutorul Fiului, şi cu săvîr-.şirea Duhului Sfînt, Unul care este Troiţă, Dumnezeu slăvit, iată dar, cu dor şi nevoinţă, am pohtit a în­ cepe această Casă Sfîntă a Prea-Sfinteî şi Curatei de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, în cinstita-I adurmire. Deci, cît am aflat, şi am văzut, şi am şi înţeles puţinei din Sfînta Scriptură, care s’a grăit de înseşi gura Domnului nostru Isus Hristos, Sfînta Evanghelie, şi s’a zis că, de vom avea credinţă cît este un grăunţ de muştar, se vor ierta păcatele noastre, — ce întru noi nici atîta n’a aflat--; şi, într’alt loc, iar zice la Sfînta Evanghelie: «Oricine va veni către mine, nu-1 voiu goni afară»; şi încă mai zice şi dumnezeiescul Zlatoust: «Dea lucrat ci­ neva din ceasul d’intăiu, să iea astăzi datoria cea dreaptă; iar, de va fi venit cineva după al treilea ceas, mulţămind, să prăznuiască; iar, de va fi postit pănă după al şeselea ceas, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu va lipsi; iar, de va fi de al nouălea ceas lipsit, să se apropie, netemîndu-se nimic ; iar, .de va veni la al unsprezecelea ceas, să nu se teamă

324

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAG0E-V0DĂ BASARAB

de zăbavă, că Domnul Hristos este iubitor de oamenf şi primeşte pe cel de apoi ca şi pe cel d’intăiu, şi pe cel ce a venit la al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul cel d’intăiu, şi pe cel de apoi miluieşte, iară pe cel d’intăiu mîngîie, şi celuia plăteşte, iar cestuia dăruieşte, şi lucrarea cinsteşte, şi ce este înnainte pus, păzeşte.

Drept aceia, şi voi, fraţilor, cari v’aţi ostenit la această simtă Casă, şi cari aţi fost sau bogaţi, sau sărac, sau flămînzî, sau setoşi, sau văduve, sau din slugile mele, să nu gîndiţî în inimile voastre că n’a căutat Dumnezeu, nici a băgat seamă osteninţele voastre. Ci căutaţi de vedeţi ce ziseră ceste cuvinte din ceastă Sfîntă Scriptură mai de sus, că este iu­ bitor de oameni Hristos, şi va primi osteninţele voas­ tre, şi veţi întră întru împărăţia cerului. Şi eu, robul Dumnezeului mieii Isus Hristos şi al. nevinovatei Lui Maici, măcar de şi sînt cu în tunerece de păcate spurcat, cum nu este niclunul din creştini, de la Răsăritul soarelui pănă la Apus, ci tot Te rog, Preacurată Maica lui Dumnezeu, pentru cel ce s’au ostenit la lucrul sfintei Tale Case, măcar fiececreştin va fi fost şi va fi lucrat cu multă osteneală şi năduşeală, flămînd şi setos, bătut sau înfruntat, primeşte, Prea-sfîntă Fecioară şi împărăteasă, oste­ ninţele lor, şi Ţe roagă pentru dînşiî către Cela ce a născut din Tine. Să nu*i ruşinezi în ziua judecăţii, ci să-i alăture să stea de a dreapta Sa. Că eu sînt cel. întunecat de păcate, şi niciodată n’am făcut bine înnaintea Ta, nici n’am ostenit, nici am flămînzit,, nici am însetoşat, nici am vărsat lacrăme şi sudori niciodată, ci, în toate zilele vieţii mele, am petrecut în odihnă, şi în saţiu, şi în bunătăţile acestei lumi deşarte.

PISANIA MĂNĂSTIRII ARGEŞULUI

325

Drept aceia, eu, măcar de şi n’arn putut să vă plătesc vouă, săracilor, lucrătorilor, sau pentru scumpetea mea, sau pentru căci sînt iubitor de argint sau de aur. ce cu mare păcat m’am înşelat, iar Tu, preaburiă ajutătoare şi Preacurată împărăteasă, primeşte să li fie plată din destul.

Iar voi, fraţilor, mă iertaţi, iar nu mă blestemareţl, ca şi pe voi să vă ierte Domnul Dumnezeu şi Prea­ curata a Lui Maică să vă miluiască, şi, din ce nu v’am putut da, Domnul Dumnezeu şi Preacurata a Luî Maică să vă miluiască şi să plătească. Şi Tu, Prea-Sfintă Fecioară, care eşti nădejdea tuturor creş­ tinilor şi a mea, lenevosul, care sînt născut în păcate, că eu sînt viaţa cea pustie şi zmochinul cel sterp, şi eu sînt oaia cea. rătăcită în pustie, şi nu sînt harnic să mă chem fiul Tău, ce sînt foarte împresurat de păcate, — ci Te milostiveşte, Stăpînă prea-stîntă, că nu y fuiu ca cel lucrători, de cari să zis mal sus, ce nu­ mai cum zice în Slînta Evanghelie: primeşte-mă tot ca pe unul din .argaţii Tăi, aşa primeşte şi pe mine, robul Tău, Neagoe Voevodul. CîţI se poartă cu Duhul lui Dumnezeu, sînt fiii lui Dumnezeului nostru.

Aceasta şi eu, robul Dumnezeului nostru IsusHristos, Neagoe-Vodă, mi-am adus aminte că mulţi împăraţi au împărăţit şi au vieţuit pe această lume, iar îm­ părăţia cea cerească puţini o au dobîndit. Ce şi eu silesc, nu numai această Domnie să o îndreptez, ce -şi pe Dumnezeu cu tot sufletul să-l iubesc, d’impreună cu faptele cele bune. Că şi împăraţii şi Domnii cari au fost biruitori mal nainte de noi, auzind acestea, cele părnînteştf tocmindu-le şi ăşezîndu-le bine, au dobîridit şi cele cereşti, iar cele' pămînteştl pămîntenilor le-au lăsat,— după cum zice cuvîritul celuia ce este întru Prooroci împărat şi lui Dumnezeu tată,

326

ÎNVĂŢĂTURILE LUÎ NEAGOE-VODĂ BASARAB

David: «Fericit bărbatul carele face milă, că în toate zilele se îndulci de.Domnul». Şi, iar, că: «Cu mi­ losteniile se curăţesc păcatele». Acestea văzîndu-le şi noi, cu dor şi nevoinţă am pohtit către sfintele biserici a le zidi, şi a le ridica, şi a le înfrumseţa. cum au făcut, şi au ridicat, şi aii înfrumseţat şi ră­ posaţii moşii şi strămoşii noştri, şi, înnăiţînd şi îm­ podobind bisericile, s’au făcut ctitori. Aşijderea şi noi, urmînd cu dorul şi pohta acelora, să avem către sfînta şi dumnezeiasca Casă şi lăcaşul Preacuratei şi sfintei şi lăudatei noastre Stăpînă şi lui Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, în cinssita-I adormire, care o am aflat în Curtea de la Argeş veche şi slabă, cu mila lui Dumnezeu, şi s’au deschis luminile ochilor inimii, şi cugetăm să zidim această sfîntă Casă din temelie, şi să o ridicăm, şi să o în­ tărim. Şi o am adaos şi cu bălţi cu peşte, cu sate, şi cu Ţigani, cu vămi, şi cu scule de aur şi de ar­ gint, şi cu mărgăritar, şi cu pietre scumpe făr’ preţ.

Deci, în urma noastră, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie Domn, după petrecania noastră, şi biruitor ţeriî Ungrovlahiel, pe acela-1 jurăm, cu nu­ mele lui Dumnezeu, carele a făcut cerul şi pămîntul, ci al Preacuratei Maici, şi rog pe domnia lui şi zic; Biruitoare, şi unsul lui Dumnezeu, şi iubitul Lui, Doamne, rogu-te pentru ceastă Casă nouă, care o am ridicat în cinstita şi slava lui Dumnezeu, să nu o laşi să se pustiască, ascultînd pe cineva din cei ce vor grăi de rău către tine, sau să atingă mîna ta de scule şi de avuţie, ce fu zise, să o ieaî. Ce şi dumneta, cît vel putea, încă să o mai adaogl, casă nu fie în ocara altor limbi şi lăcaş pasărilor, şi do­ bitoacelor, şi curvarilor. Ce-I fii milostiv, şi tocmitor, şi căutător, şi. călugărilor cari vor lăcui înţr’însa,.

PISANIA MĂNĂSTIRII ARGEŞULUI

327

miluitor, ca să fie şi Domniei Tale ctitoria desăvîrşit, ca şi nouă, cestor ce am trecut dintr’această lume deşartă. Iar, de va vrea mina ta să se atingă să iea cevaşî dintr’însa, mie nimic nu-mî ieaî, nici te bles­ tem ; că, de vel vrea să ieaî măcar ori fieştece, de la Maica cea curată a lui Dumnezeu ieaî. Iar, de vel vrea să mal adaogl şi de la tine ceva şi să dai sfintei Case, să fii blagoslovit de Domnul Dumnezeu, carele a făcut cerul şi pămîntul, şi de Preacurata Lui Maică. Că eu, Doamne, şi frate, şi unsul lui Dumnezeu, după petrecania mea, de la nimeni n’am nădejde să aib pomenire şi pamente, făr’ numai de la Domnia Ta. Iar Domnia Ta să aibl pamente întru împărăţia cerului, unde este bucuria cea neajunsă şi netrecătoare, şi fericirea cea făr’ sfîrşit, întru care te învrednicească Dumnezeu să fiî. Amin. Şi, iar. aducem aminte egumenilor şi călugărilor cari vor lăcui aici că, de va aduce cineva ceva din sculele şi din avuţia boierilor să ascunză în mănăs­ tire, măcar fie de ce teamă şi frică, egumenul şi că­ lugării să nu le primească, ca nu cumva să cază mănăstirea în nevoie pentru avuţie străină. Iar egu­ menul sau călugărul carele va lua avuţie străină să o ascunză în mănăstire, acela să fie proclet şi anathema. Amin, amin, amin.

■

:"r

> ■..

,

:•

2 i'

:r

-

.n

» : »* • f'' ••• : '• • » .* ir*x :<•

V,

.

;■ ■

>

•;

i

.

>c

< ;

!

I

. ■

!

■

f ••

i

•

J

i.*

>

:

• (O:

s ■*.

.1=

.; .• .

t.

? i,

•t

/* :

J;

■

/ . \•

■

/

*.

•

. . * !|

:

.i

■ ■

f.

'Hi • <

t.'

\

. i

»

[ÎNCHEIERE.] Fă, fiule, cele ce-ţl voiu porunci eu, şi te mîntuieşte, că mergi în mînile răilor. Pentru al tău prieten fii neslăbindu-1. îndeamnă pe al tău soţ, pe care l-al chezăşuit. Nu da somn ochilor, nici adormitare genelor tale, ca să ţe mîntuieştî, ca căprioara de cursă şi ca pasărea de mreajă. Pasă către furnică, o lenevosule, şi, văzînd, rîvneşte căilor el, şi fii mal înţelept decît dînsa, că ea, nefiind lucrătoare de pămînt, nici avînd nevoitor, nici supt stăpîn fiind, găteşte în vară hrană şi multă gătire face în vremea secerişului. Sau pasă către albină, şi vezi cît de lucrătoare este şi cîtă lucrare de scumpă face. Ostenelile el pe împăraţi şi pe proşti către sănătate îl aduce, şi este dragă tuturor şi cinstită;.măcar de este putere neputincioasă, înţelepciunea i se cinsteşte, cu care se poartă. Dară tu, lenevosule, p.ină cînd zaci jos, şi cînd te vel scula din somn, acum puţintel dormi şi puţintel şezi, iară puţintel vel adormita şi puţin apuci cu degetele mînilor, iară, după aceia, va veni ţie sărăcia ca un rău călător şi meserătatea ca un bun alergător. Iară, de nu vel fi lenevos, va veni ca izvorul secerişul tău, şi meserătatea ca un rău alergător se va duce de ia tine. Omul nebun şi călcătorul de lege umblă în

380

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB

căî nu bune, că acesta clipeşte cu ochiul, toacă cu picioarele şi învaţă amerinţarea cu degetul. Cu inima cea răzvrătită cugetă cele rele în toată vremea; unul ca acesta cetăţii val tocmeşte. Drept aceasta de nă­ prasnă va veni lui periciunea, tăiarea şi sfărîmarea cea nevindecată, căci se bucură de toate carele nu iubeşte Dumnezeu, şi se va sfărîma pentru necurăţia sufletului. Ochiul dosăditorului, limba nedreaptă, mînile ce varsă sînge drept, şi inima ceia ce cugetă cugete rele, şi picioarele ce se pripesc a face rău, pierde-se-vor. Aţîţă minciuna martorul nedreptul şi trimete judecăţi pe mijloc de fraţi. Fiule, păzeşte le­ gile părintelui tău, şi nu lepăda învăţăturile maicii tale.

t'

I

Lămurirea Guvintelor vechi mai puţin cunoscute.

A Amalic (Amalec, Amalecit), ţară şi popor de liogă Evrei, .440.

Aorea (une ori), 197.

Aţapoc (aşchie), 56.

B Basn (basm), 435.

Bdenie (denie), 452.

Blem (haidem), 401, 490.

G Cămătărnicie (îndeletnicire cu camăta), 247.

Canon (instrument musical), 300.

Capişte (templu păgîn), 39.

Carte (scrisoare ; a scrie —), 47.

Ceput (început), 317.

Cerşi (a) (a cere), 23.

Certa (a — cu bătaia; a pedepsi;, 44.

Chiparis (chiparos), 60.

Cin (treaptă de cinste, de dregătorie), 402.

Cislă (socoteală), 34.

Cocon (fiii), 39. \\ ;

Constând (costandă, ban mărunt),249.

Crăvi (a) (a lăuda), 128.

Cupar (Păharnic), 186.

Cură (a) (a curge), 318.

D Domolnicie (lire domoală), 278.

Dosadă (supărare), 81, 460.

Dreptări (îndreptări), 241.

Dulamă (haină), 42.

Dvori (a) (a sta la uşa unul Domn, în slujba lui), 490.

F Fălui (a se) (a se făli), 213.

G Gherdan (lanţ, şirag ? ; cf. Studii şi doc., XVI, p. 130), 77.

Ginghirese (?) (giupânese ?), 25; Gripsor (zgripţor), 479.

H Hadlm (scopit, eunuc), G4r5.

332

N. IORGA

Haraciu (tribut), 14.

Harţ (harţă), 219.

Hrăbor (dîrz), 218.

Muncitor (cel ce chinuieşte'pe cineva cu munci), 66.

Muşcoiu (catir), 91.

i

N

Ijdări (a se) (a se porni, a deriva din), 319. împresurat (in sens de innăbuşit), 37. împutâciune (mustrare), 18, 81. încinde (a se) (a se aprinde), 320. îndărăpna (a se) (a se da îndărăpt, a rămînea în urmă), 287. Înfîlosi (a) (a folosi), 191.

Inorog (animal fantastic), 119. întunerec (=10.000), 93. învăluială (val, supărare), 92. învrăsta (a se) (a se virslâ), 314.

Iprocî (şi altele).

Ispovedanie (spovedanie), 2.

Năprasnă (de) (îndată) 128.

Nastavnic (poruncitor), 117.

Neobrezuit (necircumcis), 26.

Neplecăciune (nesupunere), 217.

Nevoinţă (osteneală), 134.

L Lavră (mănăstire), 149.

Lestvicînic (Cartea despre Pust­ nicie), 318.

Libov (iubire), 135.

•? •

M

Mangir (ban mic de aramă, tur­ cesc), 250.

Mertic (tain), 238.

Meserătate (sărăcie), 329.

Milosîrdie (milă), 251.

Mişel (sărac), 80.

Mitarnic (Luător de mită), 23.

Moştean (moştenitor), 1.

Mozaviri (a) (a pîri), 96.

MozăVirie (pîră), 92.

o Obîrşi (a — sfatul; a începe), 206.

Oblăduire, oblăduinţă (stăpînire) 72, 124.

Ocaianis, ocăinicie (desperare, nenorocire), 172, 219, 231.

Ocainic (nenorocit), 247, 251.

Olecăire (plingere), 284.

Oraţie (rugăciune, bocet), 160:

P Păcurariu (păstor), 317.

Pamente (pomenire), 327.

Păsa (a) (a merge ; pasă = haide), 24.

Petrecanie (îngropare), 327.

Pleupe (capac de raclă), 109.

Pocăianie (pocăinţă), 7.

Pohvală (laudă), 116.

Ponciş (în) (îii ciudă ; împotrivă), 94.

Posadnică (ibovnică), 87.

Posluşanie (slujbă), 117.

Posluşnic (slujitor), 160.

Precupie (precupeţire), 115.'

Predeticiu (loan Înnainte-Mergătorul), 75.

LĂMURIREA CUVINTELOR VECHI Pricestui (a şe) (a se cumineca), 4, 10.

Prici (a se) (a se certa), 87.

Prietnic (prieten), 209.

Pristav (crainic), 52.

Pristăvi (a se) (a muri), 78.

Procator (represintant. advocat), 125.

Proşcă (proaşcă, ţintă; zoţeoiiu ; cf. a face proaşcă în duşmani, a împroşca), 171. ^ Prodobnic (podobnic), 318.

R Raft (de cal), 77.

Rucodelie (lucru de mină), 143.

s Salbed (sarbăd), 107.

Scandălă -(scandal), 205.

Scăpăta (a — din slavă ; a cădea din), 115.

Scopot, scopotie (petrecere), 188.

Scumpete (zgîrcenie), 249.

Siclu (monedă de argint evre­ iască, sechel), 91. Şipoc (metal preţios), 104.

Sorţi (de steaguri), 42.

Spăsenie (mintuire), 133,136,146.

Stihie (parte alcătuitoare), 120. Şugubină (a plăti; a plăti amenda), I 52.

333

Surguciu (mănuncbid de pene Ia cucă saii coif), 164.

T Tărpi (a) (a suferi, a răbda), 119.

Temnic (căruţă?), 100.

Tirsină (stofă ?), 109.

Toiu (temeiii), 219.

Travaniu (trabea ? veşmînt îm­ părătesc), 70.

u Ugodnic (drept), 321.

Urmă (pas), 63.

V Val (supărare), 330.

Vameş, 96, 124-5.

Virtos (virtuos; cu virtute), 53.

Voinic (ostaş), 51.

z Zăblău, zăblaie (stofă proastă), 48-9, 51.

Zatocenie (certare, pedeapsă), 169.

Zăvease, zăvese, zăveze (cear­ şafuri, pînzăturl), 88, 98, 101, (catapiteazmă), 138.

Zlobiv (zglobiu), 215.

Zulufii (zulufi ?), 126.

o

■y

:>

i

s

'

1

: V i

?

L •1

*

Vf

i

*

: ‘

t

:?

i

.

0

’V

T.l

CUPRINSUL PagiOa

Citeva cuvinte de introducere . .

III

Partea I-iti.

Cuvintul

1

Partea a II-a.

Povestea fericitului Varlaam şi a Iul Ioasaf, feciorul lui Avenir împăratul. ,.........................................................

Pildă a aceluiaşi Varlaam pentru privighetoare . . . . învăţătură pentru facerea de bine şi pentru ingăduiala şi aşteptarea lui Dumnezeii.....................................................

127

Partea a III-a.

Pentru cinstea icoanelor. ........

Pentru frica şi dragostea Iul Dumnezeu . . .

131 149

Partea a IV-a.

Cuvînt de îngropare.............................

Pildă pentru milostenie........................

Pildă cu şerpele............................. .... .

Altă pildă, cu porumbul........................

Pildă pentru strutocamil, adecă: gripsor

159 169 177 178 179

Partea a V-a.

Despre cinstea boierilor şi a slujitorilor Despre tocmirea boierilor....................

Despre şederea Ia masă........................

181 184 187

<4

107 110

336

ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE-VODĂ BASARAB Partea a VI-a.

Pagiua

Pentru soli şi războaie

197 Partea a VII-a.

Cuvînt pentru judecată . . .

Despre milostivire şi îndurare.

Despre pizmă şi răzbunare . ,

225 233 256

Partea a VflI-A. Cuvînt către urmaşii săi.

.

; : * *! q *. /

269'

Partea a IX-a.

295

Rugăciune Partea a X-a.

311 321

Cuvînt de învăţătură.....................

Altă învăţătură, asemenea cesteialalte Partea a XI-a.

Pisania mănăstirii Argeşului . .......................... ..... • încheiere ..............................................................................

323329 ‘

Lămurirea cuvintelor vechi mai puţin cunoscute .

33 i

Iu

; - oue•4

u

Fv i > i1

X

oy 7

r

i