10 minute read
POPULAŢIA PUTNEI IN 1859
POPULAŢIUNEA JUDEŢULUI PUTNA LA JUMĂTATEA VEACULUI TRECUT
Advertisement
DUPĂ ION IONESCU DELA BRAD
Printre puţinii bărbaţi ai trecutului nostru cu adevărată dragoste de gospodăria neamului şi hotărît să contribuie cu orice mijloace la ridicarea economiei noastre naţionale se numără şi Ion lonescu delz Brad. Născut la 24 Iunie 1818 în casa de lângă curtea bisericii Sf. Neculai din Roman dintr’un neam de preoţi, învăţă primele cunoştinţe de carte la şcoala episcopiei de Roman, unde dascălul Melidon îi puse cartea grecească în mână ; româneşte a învăţat la şcoala domnească la dascălul Verescu, iar psaltul dela biserica Precista îl deprinse la psaltichie. După şapte ani de şcoală la Roman fu dat de tatăl său la 1832, în vârstă de 14 ani, la şcoala dela Trei-Sfetitele din Iaşi, unde îngrijitor al internatului era gramaticul şi literatul G. Săulescu. Ca dascăli, la această şcoala din Iaşi, el avu pe ardeleanul Fabian, dela care a învăţat latineşte şi matematică şi pe bănăţeanul Efţimie Murgu la care a ascultat filosofia.
Tânărul I. lonescu ajunse în curând profesor în şcoalele laşului la „clasele ghimnasiale", iar la 1838 se numără printre profesorii „învăţăturilor de treapta a doua" pentru limba română şi istoria universală. El a urmat şi cursurile Academiei mihăilene unde avu ca profesor pe francezul Maisonnabe dela care a învăţat limba franceză. Cunoscând şi această limbă îl vedem că face traducerea a 4 scrieri franceze pe lângă una din 1. latină şi o altă traducere neprecizată.
6
AL. P. ARBORE
Noua situaţiune economică creiată Principatelor după pacea deia Adrianopol îl face pe însuşi autorul nostru să facă următoarea caracterizare : „De vre-o douăzeci de ani (deci de pela 1837) au început a se ivi în ţară o mişcare atâta de însemnată întru înmulţirea rodurilor pământului încât sporirea valorei pământului şi creşterea bogăţiei ne pune în cea mai mare mirare“ . Intr o asemenea situaţiune Mihaiu Sturza, Domnul Moldovei, se gândea să-şi pregătească un agronom cult care i-ar fi putut fi „de vre-un folos la îmbunătăţirea întinselor sale proprietăţi". Alegerea aceasta căzu pe Ion Ionescu dela Brad care a plecat cu Maisonnabe spre Franţa unde devine student al şcoalei de agricultură dela Rovjlle (Franţa). întors în ţară el căută prin toate mijloacele să contribue la îndrumarea economică şi gospodărească a Moldovei începând să publice diferite sfaturi către săteni cum sunt acelea dintr'un Calendar pentru bunul gospodar de Ion Ionescu, Iaşi. La Cantora Foii săteşti, 1845, ca supliment la Foaia sătească redactată (1844) de M. Cogălniceanu. Chibzuiala lui caracteristică l-a făcut pe I. Ionescu să nu fie un imitator servil al diferitelor sisteme economice străine în ţara noastră ci el a căutat să întemeeze un sistem naţional de gospodărie fiindcă era convins că „gospodăria Românilor ca şi a oricărui alt neam are obiceiurile sale răzimate pe climă, mulţimea şi bunătăţile pământului, numărul locuitorilor, chipul hrănirei şi a vieţuirii lor, însfârşit pe treapta trebuinţelor ţării din lăuntru şi interesul negoţului din afară. Toate aceste împrejurări dau gos' podăriei o faţă deosebită în fieştecare ţară, dela care nu se poate abate cine/a fără ca să se resim(ească. Prin urmare şi Românii trebuie să aibă o sistemă de gospodărie şi în adevăr o au, încât nici un om priceput nu poate să îndrăsnească de a o neînsemna şi de a se strădui să o înlocuiască cu sisteme engleze sau franceze sau germane de gospodărie". Ajuns profesor la Academia mihăileană din Iaşi el colaborează la „Propăşirea" lui M. Cogălniceanu fiind în acelaş timp şi contabilul moşiei lui Grigore M. Sturza dela Săbăoani. Anul 1848 îl pune în legătură pe I. Ionescu cu N. Bălcescu la moşia Mânjina, a lui C. Negri, din Jud. Covurlui. In acelaş an el este chemat de locotenenţa domnească din Bucureşti ca specialist pentru soluţionarea chestiunii ţărăneşti unde se şi duce, fiind
POPULAŢIA PUTNEI IN 1859
7
numit îndată vice-preşedinte al comisiunii delegaţilor boeri şi ţărani, în care calitate va desfăşura o activitate deosebit de bogată pentru exproprierea moşiilor şi împroprietărirea ţăranilor. Se duce apoi la Constantinopol pentru a interveni acolo în numele ţăranilor la emanciparea şi împroprietărirea lor. La Constantinopol Ion Ghica, ambasadorul revoluţiei munteneşti dela 1848, îl recomandă pe Ion Ionescu lui Nogues, ce era atunci directorul şi proprietarul Jurnalului francez la Constantinopol, la care gazetă ajunge colaborator I. Ionescu. Datorită cunoştinţelor lui în domeniul practic al agriculturii şi a felului cum le expunea în jurnalul francez al lui Nogues, I. Ionescu este numit de Turci membru al consiliului de agricultură şi mai apoi chiar director al şcoalei imperiale de agricultură dela Sfântul Ştefan, lângă Constantinopole. Din călătoriile şi cercetările făcute în Turcia ne-au rămas dela el următoarele scrieri: Excursion agricole ă Brousse (1849); Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja (1850); La Thessalie telle qu ’elle est et telle qu ’elle peut-etre; Excursion agricole dans l’Asie mineure; Compte-rendu du domaine de Rechid-Pacha (1854); Etude sur le domaine imperial de Hairler- Chifler (1856).
Dintre toate aceste scrieri, aceia care priveşte Dobrogea este de o însemnătate deosebită prin informaţiunile multiple ce ni le dă relativ la această provincie mai cu seamă sub raportul etnografic, statistic şi economic, fiind una din lucrările cele mai importante pentru cunoaşterea acestei provincii înainte de anexarea românească. „După opt ani de desţărare, întorcându-mă în ţeară am continuat lucrarea începută la 1848 ; şi de-aceea am fost prigonit judecat, osândit şi închis în mănăstirea Neamţul; dară n'am încetat a susţinea desfiinţarea boerescului până ce nu s'a desfiinţat. Şi s-au desfiinţat prin legea dela 14 August 1864, lege zisă rurală", spune I. Ionescu în Dările de seamă către alegătorii colegiului al IV de Roman 1885 pg. III [după G. Bogdan-Duică: Vieafa şi opera întâiului, ţărănist român : Ion Ionescu dela Brad (1818—1891). Craiova 1922 pg. 71].
Hărţuit de procese şi şicane, directorul statisticei moldoveneşti, cum era acum I. Ionescu, părăseşte laşul şi se opreşte în Bucureşti.
fi
8 AL. P. ARBORE
Activitatea publicistică desfăşurată aici culminează îni periodicul: Ţeranul român. Ldiţiune abdomadară. Jurnal politic,, <?conomic, literar şi comercial, ce-a apărut dela 12 Noembrie 1861 până la 17 Martie 1863. După ce încetează de a-1 combate pe Cuza-Vodă se împacă, el devine unul din sprijinitorii cei mai devotaţi domnului pentru îndeplinirea reformei agrare. „In ziua când Cuza-Vodă, uşoară să-i fie ţărâna ! au desfiinţat boerescul şi au împroprietărit ţăranii, am încetat de a-1 mai combate, m'am închinat lui; şi am intrat în diregătorie — ce au făcut-o înadins pentru mine — de inspector general de agricultură şi am cu care ai lucrat la realizarea împroprietăririi şi la îmbunătăţirea agriculturii". [G. Bogdan-Duică 1. c. pg. 83]. In această calitate el scrie pe lângă alte multe lucrări de îndrumare agricolă şi trei volume „de anchetă agricolă, de critică sinceră şi de povăţuire serioasă spre un viitor mai bun, mai productiv şi mai civilizat“ . In toate aceste trei volume el a căutat să arate starea reală a ţării şi mijloacele de a trece dela empirismul nostru agricol la o nouă stare de exploatare agricolă raţională. Cele trei volume sunt : Agricultura română din judeţiilu Dorohoiu. Bucureşti, 1866; Agricultura română din jiideliulu Mehedinţi, Bucureşti, 1868 [pg. 772] ; Agricultura română din judeciul Piltna, de Ion Ionescu, inspectoru general de agricultură, judeciul ala III. Bucureşti. Imprimeria Statului 1869 [pagini 568]. Cel dintâiu este scris la 1865, al doilea în 1866 şi al treilea la 1868.
Agricultura română in judeciul Putna este o lucrare importantă nu numai prin ideile bogate şi interesante vădite de autor cu privire la tot ceeace privea împroprietărirea, cultura pământului şi situaţiunea clasei ţărăneşti din acest ţinut dar şi prin informaţiunile multiple de orice natură arătate asupra judeţului nostru la câţiva ani după ştergerea hotarului despărţitor de fraţi şi înjghebarea Principatului românesc. Populaţiunea ne este amănunţit expusă şi in lipsa unor catagrafii sistematice privitoare la Putna, ne este de cel mai mare
POPULAŢIA PUTNEI IN 1859 9
ajutor această lucrare cu ajutorul căreia putem afla situaţiunea demografică şi etnografică a ţinutului.
Datele întrebuinţate pentru o asemenea expunere sunt acelea ale recensământului făcut la 1859, anul unirii Principatelor, iar pentru străini foloseşte numărătoarea executată la 1868.
Clerul din jud. Putna era alcătuit la 1859 din 1163 capi de familie, din cari 944 bărbaţi şi 219 femei. După localităţi se repartizau : Focşani 66 bărbaţi şi 10 femei ; Panciu 56 bărbaţi şi 2 femei; Odobeşti 18 bărbaţi şi 7 femei; Adjud 4 bărbaţi şi 6 femei; Nămoloasa 2 bărbaţi; în plasa Zăbrăuţi 213 bărbaţi şi 76 femei; în plasa Gârlele 229 bărbaţi şi 103 femei; în plasa Răcăciuni 146 bărbaţi şi 18 femei; în plasa Bilieşti 97 bărbaţi şi 1 femeie şi în Vrancea 164 bărbaţi şi 1 femeie.
După starea civilă acest cler cuprindea 691 însuraţi, 144 necăsătoriţi, 109 văduvoi şi 209 văduve : total 1163. Acelaş cler se putea împărţi după sex în : 1825 parte bărbătească şi 1649 parte femeiască : total 3474.
Ca vârstă erau :
bărbaţi femei total
Vârstă matură ...... Copii dela 5 la 15 ani . . Copii dela 15 la 25 ani . . Total . 944
219 1163 712 674 1386 169 756 925 1825 1649 3474
Cultivatorii de pământ, capi de familie, erau atunci în judeţul Putna 26.695.
După localităţi şi plase aceştia se înfăţişau în felul următor:
bărbaţi femei
Focşani . .
• Panciu . . . . Odobeşti .... Adjud ..... Domneşti . . . Nămoloasa . . . Plasa Zăbrăuţi . . „ Gârlele . . „ Răcăciuni 372 51
13
10 AL. P. ARBORE
bărbaţi femei
Plasa Bilieşti m Vrancea .
Total . Total general: 26.695 capi de familie. 3674 324 4653 760
23259 3436
Starea civilă a acestor cultivatori era: 20.992 însuraţi, 539 necăsătoriţi, 1.798 văduvi şi 3.436 văduve. După sex: 45.497 bărbaţi şi 43.126 femei: în total deci 88.623 de suflete, puteau astfel împărţi după vârstă : cari se
bărbaţi femei
3436 16422 23268 43126
După agricultori urmau în al doilea rând, ca număr, meseriaşii români sau pământeni după cum îi numeşte I. Ionescu dela Brad.
Aceştia erau 1625 capi de familie din 274 iemei, repartizaţi astfel după localităţi: cari 1351 bărbaţi şi
bărbaţi femei
* • Plasa Zăbrăuţi .... Sg | . . „ Gârlele „ Răcăciuni ....... „ Bilieşti ........ „ Vrancea.................................... 736 179 73 160 62 104 108 9 21 111 24 176 10 1
Aceşti meseriaşi erau 1 199 căsătoriţi, văduvi şi 274 văduve. In total deci, 1625. Ca sex şi vârstă se putea face următoarea împărţire : 2834 bărbaţi, 2826 femei şi 768 calfe : total 6288. 45 necăsătoriţi, 107
POPULAŢIA PUTNEI IN 1859 11
bărbaţi femei total
Maturi, capi de familie . . Copii dela 1 la 15 ani . Copii dela 15 la 25 ani . . Total . Calfele Totalul sufletelor .
Numărul comercianţilor români urma după acela al meseriaşilor români. Ei erau în număr de 600 din cari 471 bărbaţi şi 129 femei repartizaţi astfel: 1351 274 1625 1119 970 2079 374 1442 1816 1483 2412 5520 768 6288
bărbaţi femei
Focşani . . . Panciu . . . Odobeşti . . . Adjud . . . . Nămoloasa . . Domneşti . . Plasa Zăbrăuţi . ,, Răcăciuni ,, Vrancea . 79260 90 45 16 4 41 23 6 27 56 1 3
Starea civilă a acestora era: 418 căsătoriţi, 4 necăsătoriţi* 49 văduvi şi 129 văduve. Clasa negustorească cuprindea următoarea situaţiune după sex : 1189 parte bărbătească şi 1026 femeiască : total 2215. —; iar ca vârstă :
bărbaţi femei total
Capi de familie, maturi . . Tineri dela 15 la 25 ani Copii dela 15 ani mai jos .
Pe lângă această populaţiune băştinaşă în judeţul Putna se aflau şi supuşi străini cari erau 260 capi de familie, din cari 232 bărbaţi şi 28 femei, — aceştia fiind 197 însuraţi, 17 necăsătoriţi, 18 văduvi şi 28 văduve. Ca vârstă 133 erau dela 25 la 15 ani bărbaţi şi 253 femei; dela 15 ani în jos 196 băeţi şi 486 fete; ca sex: 561 parte bărbătească şi 514 parte femeiască.
