Oameni dela Oraș

:

y

JLW.

" 3 s

BH

Oameni dela Oraş (Amintiri — Schite—Portrete)

cu prefafa de :

1. A. BASSARABESCD

—FOCŞANI— Librăria şi Tipografia Gheorghe D. Mircea - 1 9 3 3 -

J

J f

\

t

I

.

O ■

*: i

/

j

?

3.Ş W f Z>«4_v Vrw>'

^3

WA

^

\ UAaJ. •

I. M. DIMITRESCU

I

Oameni dela Oraş (AMINTIRI — SCHIŢE — PORTRETE)

cu prefaţa de :

I. A. BASSARABESCU

— FOCŞANI — Librăria, Tipografia şi Legătoria de Cărţi Gheorghe D. Mircea -- 1 9 3 3 -

I

I î

1 ;

! i

;

PREFRTR n Prefuesc de mai mult timp scrisul D-lui J. M. Dimitrescu şi anume, de când a început sâ publice articolele Joarle bune în revista „NATURA", al că­ rei vechiu cititor sunt.

Oameni dela oraş, din volumul de faţa, nu par vii numai jiindcâ au trăit cândva, într’un col/ de provincie şi au amuzat prin originalitatea tor pe contemporani, ci pentru că simţul de fin obser­ vator şi darul de a povesti al autorului, isbuteşie să-i aşeze în lumină prielnică şi să le dea un co­ lorit durabil.

O scriere, care prinde şi stăpâneşte atenţia până la capăt, nu-şipoate avea isvorul decât în stânca sănătoasă a ariei.

Cu toată discreţia şi modestia, cu care D-l Dimitrescu mi-a mărturisit că, numai din sentiment de pietate fată de trecut a finut să adaoge la isto­ ricul oraşului său natal o nouă conlribufie, caracte­ rul pur literar al lucrării, o pune în evidentă atât prin calitatea conţinutului cât şi a stilului şi-i dă dreptul să treacă barierele oraşului care a inspirat-o, cu figuri impresionate ca: „Domnu Nanciuu, „Oa­ menii de eriu, „Madame Şafermanu şi alâfia alţii, cu care ştie sâ ne împrietenească aşa de meşteşugit talentul autorului.

I. A. Bassarabescu

{

r

/

l

5

Amintiri ■ •■a Ce de veleat a trecut de-atunci I... Anii şi buni şi răi, necazuri şi bucurii, ca o părere s’au scurs, ducând spre infinit: zădărnicia atâtor iluzii, tinere­ ţea, o mare parte din zilele ce mi-au fost hărăzite şi cari, se împuţinează mereu... Atâtea amintiri şi întâmplări au zburat cu anii... Câteva dintre ele, ca nişte străji neadormite, cu amintirea cea dintâi, au rămas vii în minte mea....

Era în noaptea de Vineri a săptămânei Palimelor, după cum îmi dau seama acum, când, „Coana Mânditau, bătrâna şi buna noastră vecină, şliindu-mă evlavios, cum oi fi fost eu pe atunci, m’a luat cu ea la biserica din uliţa noastră, să văd şi eu, pen­ tru întâia oară în viaţă, minunea din noaptea aceia, a îngropării Domnului.

Tata, după treburi şi nevoi, iar mama, cu alte

— 6 —

patru odrasle mai mici, acasă, din care o soră de leagăn, n’avuseseră răgazul şi pulinta a se înfăţişa şi ei înaintea „Sfântului Aer", în noaptea aceia neuitată.

Când am intrat în biserică, cu bătrânica cea bună, locaşul Domnului era ticsit de credincioşi cu lumânările aprinse. Tabloul acesta m’a mişcat adânc, făcându-mă să privesc cu lăcomie în toate părţile.

Tocmai atunci, părintele Manolache, parohul bisericii începuse a cânta: „In mormânt viaţă, „Fost-ai pus Christoase", după care, dascălul Mofoc şi apoi moş Ionică Leonte au repetat mai departe aceiaşi melodie lărăgănată şi plângătoare, cu care creştinii ortodoxi, de aproape două mii de ani, jelesc, prohodind în noaptea de Vinerea dinspre Paşte pe Mântuitorul Lumii.

!

De câte ori aud această tristă cântare a bise­ ricii noastre, sufletul îmi este năpădit de amintirea cea mai îndepărtată a copilăriei mele...

Cu ochii minţii văd lucrurile aidoma, ca atunci: In mijlocul bisoricei era o masă lungă nSfânm tul Aeruf pe care se aşezase o pânză mare zugrăvilă, cu chipul şi sfântul trup al Celui răstignit»

' ■

i

ir ii

7 —

pentru mântuirea oamenilor, coborât spre îngro­ pare, de pe crucea suferinţei Lui tăcute şi în bi­ serica noastră.

Pe masa, de care am vorbit, se găseau : o icoa­ nă grea, îmbrăcată în argint şi împodobită cu pie­ tre scumpe, o cruce strălucitoare, borcane cu zam­ bile, buchete de liliac înflorit de curând, toporaşii primăverii, mănunche de grâu verde şi des ca pe­ ria, pus pe farfurii de lut, tipsii de aramă sau de argint.

Mă făcusem numai ochi privind cu nesaţ la tot ce se petrecea în jurul meu. Cuminte, sfios şi cu sufletul plin de fericire, am ascultat toată slujba şi cântările.

După câtva timp, lumea s’a închinat, sărutând „Sfântul Aer*; iar noi copiii, am trecut pe sub el, de trei ori.

Toate podoabele şi florile au fost strânse depe masă şi în urmă: bătrânul negustor Paoel Râdulescu, cu lorgu Dumitriu, comisarul; cu Moise Mihailescu, piciorul; cu părintele Manolache au ri­ dicat pe sus, pânza zugrăvită şi făcându-şi loc prin mulţimea grămădita, s’au aşezat la uşa bisericii.

După aceasta, tot norodul de credincioşi ieşit afară, trecând pe sub pânza pomenită.

a

I

\ — 8 —

In cântările Prohodului cântat: de preot, de către dascăli şi câţiva credincioşi, cu făclioarele aprinse, au înconjurat biserica de trei ori, pentru înmormântarea Aceluia, care în noaptea următoare a Sâmbetei, spre Duminică va învia, după cum e scris în Sfintele Scripturi...

Afară, se înfăţişase privirilor noastre un tablou uimitor. In curtea bisericilor erau pn atunci şi ci­ mitirele parohienilor. In noaptea aceia după obicei, pela nenumăratele cruci şi morminte, se aprinsese de către neamurile celor morţi, tămâie şi suie de făclioare ale căror lumini î|î dădea impresiunea că cerul se coborâse pe pământ, cu puzderia lui de stele scânteitoare...

Ou sufletul învăpăiat de bogăţia acestor ima­ gini, ce se arătaseră privirei mele, m'em dus acasă şi până noaptea târziu n'am putut închide ochii, de uimirea ce mi-o dăduse, cea dintâi seară a «/nmormântârii Domnului nostru lisus Chrislos», care este cea mai veche şi cea dintâi amintire săpată adânc în mintea mea.

Mai târziu, eram în şcoala primară... Se apro­ piase vacan|u Crăciunului. Printre băeti, era mare zarvă. In recreaţii: prin săli sau sfară în curie, (

'i

— 9 — grupuri, grupuri ţineau adunări, punând Ia cale şi întovărăşindu-se, din vreme, în vederea colindului şi pluguşorului, cari se apropiau.

Pentru anul acela, după multe rugăminţi, pă­ rinţii îmi făgăduiseră că mă vor lăsa pe mine şi pe alţi doi fraţi mai mici, să umblăm şi noi cu colin­ dul şi pluguşorul pela : rudele noastre şi pela câţiva buni prieteni. In vederea aceastora, îmi organizasem şi eu ceata de colindători, alcătuită din cei trei de mai sus şi nelipsitul nostru prieten din copilărie, tovarăş de joacă, Nicu Gherasim.

La şcoală, înainte de intrarea în clase a profeso­ rilor, băetii cântau mereu melodii de colind, din cele cunoscute pe atunci ca: „Prin cel, cel vişinel", „La poartă la Ştefan Vodă*, „Sculaji, sculafi boeri mari", şi altele, pe cari le-am uitat după atâta vreme.

Din pricina pregătirii şi repetiţiilor ce făceam, în vederea marelui eveniment al Naşterii Domnului, ne gândeam prea puţin la carte, ne lăsasem pe tânjală.

Ultimile zile de şcoală păreau nesfârşite şi treceau greu de tot, par’că în pofida grabei noas­ tre, de a ne vedea, cât mai repede, în noaptea aceia sfântă, când va trebui după rânduiala veche

.

I

f — 10 — creştină şi românească, să repetăm şi noi, cu ini­ mile pline de desfătarea cerească, ca atâtia înăintaşi, aceleaşi şi aceleaşi obiceiuri, ce se păstrează de veacuri, înbălsămate de mireasma trecutului şi totuşi de puternica actualitate pentru copii, mai ales.

* ■

!

i ’i

; /

Ne dăduse vacantă. Era în ziua de Ajunul Crăciunului.

Părintele Manolache, cu dascălii Ionică şi Mo­ toc veniseră la noi cu Ajunul. Par’că îl vad şi acum pe „babaiaw, cum îi ziceau nepoţii şi loji copii din parohie părintelui Manolache. Era bătrân de tot şi bolnav de năduf. A cântat cu greu *Naşterea“, după care s’a aşezat pe un scaun, să se odihnească, abia răsuflând. Biata mamă, zorită cum era totdeau­ na, a adus oaspeţilor, în grabă, dându-Ie să guste din ofranda casei: turte subjiri, unse cu miere şi nucă, Scuticele Mântuitorului.

r

„— Vai de mine, măi nepoată, zise părintele „dar ce te mai apucaşi ? Cu atâţia copchii, greutăţi, „necazuri şi ai mai făcut şi turte. Bată-te să te bată norocul de fată !*

; I

r

I

Aşa-i obiceiul părinte! Trebie să |inem „ce-am apucat dela părinţi, că doar de asta suntem

i \

v

i

— 11 — „creştini. Fără de aceste nimicuri, cum vedeţi, „par’că n’ar fi Crăciunul".

—„ Aşa-i! Bine grăeşti fată, dar prea eşti ne­ căjită cu atâtea ploduri. Ai putea să te mai păs­ trezi acum Ia tinerele, căci mai târziu ai vrea şi nu se poate... Dar ştii că-s bune turtele şi nici cu vi­ nul nu mi-i ruşine... Trebue să fie dela tată-lău".

—„Dar de unde părinte, e din via noastră dela Pă|eşti“.

—„ De unde o fi, de unde n'o fi. eu văd că-i bun şi se duce pe gât, par’că-i uns!..."

— ., Dar voi, măi băeţi, ce mai ziceţi", ne-a întrebat părintele, uitându-se spre noi, cari stăm îngrămădii pe lângă sobă?

—„ Cu cartea mergeţi bine V „Aţi ajuns, sau a|i trecut de genunchele broaştei?"

—„ Am trecut de mult", răspunserăm râzând, căci ştiam obiceiul părintelui Manolache, de a ne întrebă despre carte cu asemenea vorbe.

—„ Păi, dacă a|i trecut, cum spuneţi voi, se vede treaba că sunteţi băeţi buni. Dar pe mă-ta, pe tat-lu îi ascultaţi?"...

— n Cam aşa, răspunse mama, aruncându-şi privirea când la noi, când la părintele Manolache.

Noi am plecat ochii în jos de ruşine, părând

12 —

că înţelesesem de dojana ce ne-o făcuse. In sinea noastră, cinstit vorbind, abia îl aşteptam, să plece, ca să începem nebuniile dela capăt şi să ne scoa­ tem din pârleală pentru timpul cât fuseserăm atât de cuminţi... i

;

, i

j

w

Când s’a făcut vremea, cam pe la prânz, am cerut de mâncare mamei, spunându-i că suntem tare grăbiţi, să prindem acasă pe Nicu Gherasim, care văzând că întârziem, să nu ne lase mofluzi, întovărăşindu-se cu alţi băeţi, pentru colind.

In câteva minute,=căci eram tare harnici la mâncare,— am terminat masa. Ne-am îmbrăcat cu paltoanele, am îndesat căciulele în cap. Picioarele erau bine asigurate căci aveam cisme noi creţe, cu carâmbi de lac. Fiecare cu băţul respectiv, am pornit spre strada Comisiei Centrale, unde stătea to­ varăşul nostru. Când am ajuns acolo, tocmai termi­ nase şi el de mâncat. Să fi tot fost ora douăspre­ zece ziua.

L’am găsit pe Nicu cuprins de aceiaşi nerăb­ dare ca şi noi. D/n uşa casei, până la poartă, fă­ cuse cărare bătută, eşind mereu, privind la drum şi observând dacă venim, cu adevărat. De trădare nu putea fi vorba. El ne era prea bun prieten ca să-i freacă prin minte astfel de nelegiuire.

— 13 — Câteşi pairu ne-am aşezat apoi pe un pat, în­ cepând repetiţiile, cari mergeau de minune. Aşa cum ne prezentam, eram vrednici de încrederea ce ni se acordase, să umblăm cu colindul...

Se făcuse ora două după amiază. Răbdarea noastră era pe sfârşite. Unul câte unul ieşeam în curte să tragem cu urechea, dacă nu cumva, se aud colindătorii, ca să pornim şi noi^Ia treabă. In afară de flueratul crivăţului şi cloncănitul ciorilor, nimic nu se auzea în văzduh... „Ia, mai du-te tu, poate auzi mai bine“, ziceam Iui Nicu l Dar şi el se întoarce repede, cu acelaş răspuns: „încă n’au început băeţii"...

Când a prins a se amurgi, în sfârşit, în în­ depărtare am desluşit, slab de tot, un Leroi Doamne.

Repede, am tras căciulele, până mai jos de urechi. Ne-am suflat nasurile, ne-am înarmat cucele patru ciomege şi după ce am tuşit de vre-o două trei ori, am strigat, de afară, la mama lui Nicu Gherasim ; „Mătuşă Ileană, primiţi colindătorii ?„ -—„Primim, dece să nu primim, dragii mamii! încă o dregere de glasuri şi apoi, ca nişte disperafi9 am începui a |ipâ din toate băirile inimei.

Mătuşa Ileana ne-a dat cinsprezece bani, spunându-ne că, tare am cântat frumos !

— 14 —

Ţoală lumea era a noastră!

Apoi, am cântai la: Duca Profira, sora lui Neculaide, o domnişoară bătrână, care botezase pe Nicu; la Trifan Boiu; la Dumitru lanu, primarul oraşului; la nenea Neculai Constantinescu; la nenea Vasile Secară, moşul nostru şi apoi la noi. Înfriguraţi de tot, dar plini de fericire, am in­ trat în casă. Mama îngrijorată să nu fi răcit ne-a dat câte un ceai, după care frăţeşte am început îm­ părţeala câştigului, fiecăruia venindu-i câte un leu şi cinci. Mai rămăsese un rest de cinsprezece bani. Parte dreaptă nu mai puteam face căci ne lipsea cinci bani şi nu ştiam pe care din noi să-l sacrificăm, Iăsându-1 cu câştig mai mic. Mama ne-a sfătuit, ca restul acela să-l dăm lui Nicu Gherasim, căci era băiat sărac, ba să-i mai dăm şi ceva din câştigul nostru, ceeace am făcut bucuroşi.

Cu aceasta, iovărşia pentru seara aceea a luat

sfârşit.

Deşi, era cam târziu, mama, tot robotea pe lângă plită, fierbând cu zor sarmalele, cartaboşii şi frigând curcanui pe varză, pentru ziua întăi de Cră­ ciun. Toată casa era năpădită de un miros plăcut de mâncări, unele mai bune ca. altele şi cari te is­ piteau să le înfulici chiar din seara aceeâ de mare post al Ajunului de Crăciun...

,

- 15 — In camera noastră de culcare, paturile erau făcute cu aşternuturile curate, ca fulgul de lebădă.

Mama ne-a desbrăcat pe câte unul, ne-a luat în brale, cât eram de mari, ne-a dus la bucătărie unde era albia cu apă călduţă şi pe fiecare în parte ne-a lăut, ne-a primenit cu schimburi curate şi ne-a legat la cap cu câte o durmea, ca să nu răcim peste noapte şi astfel spălaţi şi primeniţi ne-a dus tot în braţe, înfăşuraţi într’un şal mare şi călduros.

Sub pernele curate, fiecare dintre noi, am de­ pozitat comoare strânsă în seara aceia, câte: opt zeci şi cinci de bani, de fiecare, după ce dăruisem din agonisita noastră şi lui Nicu Oherasim.... Opt­ zeci şi cinci de bani, fiecare!... Ce sumă fantastică pentru vârsta noastră de atunci! Până noaptea târ­ ziu mi-am făcut fel de fel de planuri şi socoteli asupra chipului cum voiu spânznra banii a doua zi, pe la alvi|ari. Şi... cu acesie gânduri, am adormit.

De câte ori m-am trezit, am pipăit sub pernă pentru a mă încredinţa, dacă banii erau tot acolo. Şi fericit adormiam din nou, dar iar mă treziam, până când, în ceie din urmă, somnul m-a furat deabinelea, de m’a prins în pat ziua mare, ziua întâia de Crăciun.

1 i

!

I

îl]

Şcoala noastră.

! i

l

, ..

I

j f

i! / ■\

; I

. v.

Când am intrat în şcoala primara, se învalâ doi ani în clasa l-a: un an numai după amiază, (Secţia A) şi al doilea an, diminiaţa până la oro 11 jum., (Secţia B).

Părinţii mei, în goană după agonisita vieţii, când eram de 5 ani, s’au mulat în Bucureşti pen­ tru mai mult timp, astfel că primul an al clasei I-a Tam învăţat, o parte la şcoala primară nr. 4, din strada Polizu, unde era director, Ioaniţescu. La 5 Noembrie 1890, unii dintre elevii clasei noastre, în­ tre cari şi eu, am fost mutaţi din oficiu la şcoala nouă nr. 25, din curtea bisericei Sf. Vineri, depe calea Griviţii, director fiind, îmi aduc aminte, Arsenescu.

Reânlorcându-ne în Focşani în anul 1891, am fost înscris la nr. 2 de bâeli, din oraşul nostru, seu cum i se zicea pe atunci: „Şcoala lui Alexandru Puiuu, care era director.

Por'că, mă văd şi acuma într'o zi de August,

>

— 17 —

anul acela, când cu tata de mână urcam treptele scărilor din fată. In cancelarie, am fost întâmpinaţi de un moşneguţ puţintel Ia făptură, c’o mică băr­ buţă, care începuse a fi mai mult albă, doi ochi plini de bunătate, pătrunzători, m’au măsurat de jos până sus. A întrebat pe tata, dacă doreşte să mă înscrie Ia şcoală, de sigur, în clasa I-a, Seria A. Tata i-a răspuns cu oarecare mândrie, că fecioru-său cel mai mare, înalt cât barbăcot, era ceva, mai înăintat cu studiile, candidam pentru divizia a doua. Am înfăţişat noului director al şcoalei, în care trebuia să învăţ mai departe, certificatul şcoalei de unde venisem.

După îndeplinirea unei scurte formalităţi, am mers în clasa din apropierea cancelariei, clasa l-a, clasa mea. Acolo, o mulţime de lume, copiii şi pă­ rinţii lor, se întreţineau cu institutorii şcolii: Alexandru Georgescu, dela clasa I-a; Grigore Diaconescu, dela a Il-a şi I. Florescu dela clasa 111-a.

Să vă spun drept, impresia mea n’a fost din­ tre cele mai bune. Venit dela o şcoală nouă noufa, cu mobilier şi materiei didactic frumos, neatins, cu săli spaţioase şi pline de soare, toate acestea con­ trastau cu modesta cămăruţă, a primei şcoli din Focşanii din Moldova şi atunci destul de bătrână

1

i

fi .

— 18 —

î ■1 ■

Ui

| ii :

1

1

i

i

i« ; jj i

i

|

\

în etate de peste 60 ani. Băncile de brad, cu totul primitive, mă făceau să zbor cu gândul la pupitrul meu dela şcoala din Calea Griviţei, din Bucureşti.

Lumea, o grupare de oameni modeşti, smeriţi cetăţeni ai urbei noastre. Intre cei de faţă, îmi amintesc despre un bătrân gras şi cu două umflă­ turi mari după ceafă, pe care îl am mereu în minte.

Când m’am apropiat de ferestrele din partea opusă uşei, decorul sărăcăcios s’a schimbat. Din­ colo de geam, se desfăşura o privelişte încântătoare : grădini pline de verdeaţă, pomi roditori şi plopul din colţul nord-estic al grădinei şcolare, plopul acela, care mi se păruse de o mărime fantastică. De câte ori, când eram în clasa III-a, în orele de clasă, nu mă sustrăgeam cu gândul şi privirea, trecându-le dincolo de cei patru pereţi. In câte clipe n’am ad­ mirat înfăţişarea Iui măreaţă şi în câte rânduri n’am fost cuprins de o plăcere nepotolilă să-i număr frunzele verzi-arginiii! Acest prieten al sufletului meu de copil, n’am uitat, mai avea un tovarăş, un roşcov sălbatec, ghimpos, pe care cine ştie ce se­ cure nemiloasă l-o fi doborât, căci nu-1 mai văd de mult !...

In clasa l-a, aveam dascăl pe Alexandru Geor-

t

V

s

— 19 — i

gescu, un om de statură puţin mai răsărită decât mijlocie, cu barbă neagră, avea un cucui în frunte şi obişnuia să mestece în gură mustăţile şi barba, lucru care distra şi atrăgea privirele noastre de co­ pii. Era dascăl conştiincios, cam ursuz. Nu ştiu să-I fi văzut vreodată râzând, în cei doi ani, cât l-am avut învăţător.

In clasa Il-a, Ia început, am învăţat cu 0/7gore Diaconescu, un bărbat simpatic, plin de voe bună, cu privirea încrucişată, bun povestitor. Neui­ tată mi-a rămas în minte lecţia de religie, când ne-a vorbit despre copiii lut Iacoo, cari au vândut pe fratele lor mai mic JosiJ, unor neguţători Ismailiteni. A doua zi, spre regretul nostru, a fost mutat la şcoala nr. 1 de băeţi, unde fusese mutat şi lancu Florescu, din clasa IlI-a, numit director la această din urmă şcoală.

In locul Iui Grigore Diaconescu a venit Alexan­ dru Georgescu, dela clasa I-a.

Clasa III-a am făcul-o întâi cu Gheorghe 1.

Rarincescu. îmi amintesc, el ne-a arătat, prima dată, harta României cu fările vecine. Rarincescu, nu era o fire prea entuziastă, totuşi vorba Iui a căpătat un accent deosebit de însufleţire, când cu o liniuţă ne-a arătat hotarele până unde se întinde neamul

j

fi'

:

— 20 — I*

\

■■

i |! '

HI \

j ii!

.

I ( i

românesc, care a trăit odată într’o ţară mare şi pu­ ternică: Dacia lui Traian, Că, această Dacie, odată se va reîntregi şi fraţii noştrii de acelaş sânge vor fi cu tofii laolaltă şi scăpaţi din robiile străinilor.

Atunci, am luat cunoştinţă despre aspiraţiile neamului nostru, atunci s’a urzit în sufletul meuceo dintâi nâzuinfâ, pentru împlinirea măreţului şi fru­ mosului vis naţional, pe care D-zeu mi-a ajutat să-l văd împlinit, aevea.

In anul când eram în clasa aceasta, a ieşit la pensie Alexandru Puiu, un om care a închinat în­ treaga lui viaţă şcolii şi cărţilor, fiind numit în lo­ cul său Gheorghe J. Rarincescu, care a trecut la clasa IV-a.

In clasa IlI-a, în ultimul trimestru, am învăţat cu Petrache Dragomirescu, devenit în urmă preot.

Trecând înlr’a patra, am găsit iarăşi pe Gheorghe 1. Rarincescu, acelaş om cu autoritate, serios şi bun învăţător. Umbla îmbrăcat foarte frumos, purtând şi joben, ca profesorii de liceu. Cu Rarincescu, mi-am complectat restul cunoştinţelor învăţământului pri­ mar, cu mult mai greu ca cel de astăzi.

1

■

5

1•

li :• ■

! :

u

.

„Domnu Nanciti".

De unde venise acest om, pulini dintre obştenii târgului nostru ştiau. Era cunoscut ca un das­ căl foarte aspru dela şcoala Nr. 1 de băeti, de teama căruia, iremurau toii elevii, căci „Domnu Nandu", nu glumea; la el joaca era joacă şi treaba, treabă.

Când întâmplător veneai la şcoală, cu lec|ia neînvăjată şi te asculta, te lua Aghiuţă, înainte de a te lua el de perciuni, dând precădere acestui gen de constrângere fizică, cu efecte îmbucurătoare, vă asigur.

Am aflat în urmă, că era dintr’un sat din Ia­ lomiţa, fecior de ţăran : învăţase seminarul, chip să se facă Preot în satul Iui. Prin ce împrejurare nu se ştie s’a pomenit acum vre*o cincizeci de ani învăţător la şcoala primară, dinlr’un orăşel de pod­ gorie.

A

r

.

v

— 22 —

:•

‘

H u1n-

in

i;y '•

j) I

i 1

'' •

li

Si\ *I

Mai târziu îl găsim cu acelaş rost la şcoala primară de băeti Nr. 1, din oraşul nostru, unde şi-a făcut cea mai mare parte din apostolat.

Dascăl: muncilor, om cinstit, cu multă demni­ tate profesională şi dragoste pentru misiunea de profesor: „breaslă veselă dar sărăcăcioasă", cum o numea el.

Prin afinităţi de clasă şi de obârşie, iubea mai ales pe şcolarii săraci, modeşti şi sârguitori, pe cari împreună cu ceilalţi institutori ai şcoalei, îi ajuta băneşte.

Mulţi băeti săraci au cunoscut în deajuns bi­ nefacerile lor şi vreme îndelungată aceşti fii sufle­ teşti erau urmăriţi de îndemnurile şi milostenia unor dascăli de inimă ca aceia. Acest creştinesc şi lăudabil obiceiu, îl aveau pe vremuri mai toţi profesorii şcoalelor din oraşul nostru.

Numai aşa se explică că o sumedenie de băeţi săraci, dar merituoşi, s’au putut ridica în societate ca oameni de seamă, ocupând astăzi mari demnităţi în Stal.

Pe „Domnu Nanciu", l’am cunoscut când eram în şcoala primară şi anume pela serbările de Zece Mai, căci în ordinea numerică, în aşteptarea defi­ lării, şcoala Nr. 2 de băeţi, la care învăţam, era

— 23 —

aşezată pe calea Cuza-Vodă, lângă elevii şcoalei Nr. 1 de băeţi în faţa „Chetrelor de Moară*, cum se zicea pe atunci, locului pe care s’a construit tribunalul de astăzi.

Până să înceapă serbarea, profesorii celor două scoli stăteau de vorbă, în fata noastră şi atunci aflam : unii dela alţii, cine-i cutare, sau cutare profesor.

Printre aceştia, era şi „Domnu Nanciu*. Un om mic de statură, vioiu, îmbrăcat în mare ţinută, klak în care intra o mare parte a capului, până lângă urechii, pe care le apăsa puţin în jos. Acea­ stă pălărie cilindrică, era aşa de înaltă, încât de două ori măsura ei şi încă o şchioapă, îţi dădea, fără greşală, statura dascălului, despre care vorbim.

Pornea defilarea, Şcoala No. 1 în frunte, noi după ea.

Când „Domnu Nanciu" ajungea în faţa gem ralului, îl auziam strigând din toată puterea răru chiriulor şi cu glas cam răguşit, comanda scurtă „La dreapta hârş"/ După aceasta, îşi scotea klakul părând şi mai mic de statură.

In anul următor, iar vedeam pe „Domnu Nan­ du", oficiind cu acelaş ceremonial misiunea lui de comandant şi profesor al şcoalei No. 1.,.

F?

:

:i

l — 24

1

11

I -;! i M

i! : M

!

1

i •«

i

1

.

Când am intrat în liceu, am avut colegi de clasă şi pe mulţi dintre elevii „Domnului Nandu", cari ne vorbeau cu mult respect, dar şi cu teamă despre cel care a fost dascălul lor, în şcoala primară.

Eh, mă băeti, să fi avut voi pe „Domnu Nan­ du" şi atunci să vă fi văzut! Când îţi trăgea cu palma, la care avea un deget îndoit, vedeai stele verzi, iar când te ridica în sus de perciuni, nici să auzi, nici să vezi şi mâi ales să nu fi simţit"!.,.

După mulţi ani, când mă făcusem om în toată firea, prin căsătoria lui, cu o veră a mea, am de­ venit rudă cu „Nenea Nandu", Noul venit în fami­ lie mă iubea şi ne făcusem prieteni.

Intr’o împrejurare, mi-a dat un mare ajutor, dela care se trage chiar rostul meu în lume. Din această pricină, raporturile noastre erau foarte strânse, încâi nu era zi lăsată dela Dumnezeu, să nu văd pe „Nenea Nandu" de mai multe ori, căci avea şi o fată frumoasă.

Era pe atunci, directorul şcoalei No. 4 de băeţi. Muncitor, şi cancelarist foarte meticulos, deşi cam îmbătrânise. Exact la oră, ceeace făcea şi pe colegii săi, să-i urmeze exemplul, nu totdeauna cu destulă plăcere.

. \ I .

.

;

'

L

\L

;

— 25 —

Din cauza asta, avea dese neînţelegeri cu co­ legii, sau mai bine zis cu colegele, căci Ia această şcoală de băeţi, dintre institutori, numai el era bărbat.

Din principiu, el era împotriva funcţionării fe­ meilor la şcoalele de băeţi, aceasta poale datorită şi greutăţilor ce le întâmpina zilnic în îndeplinirea îndatoririlor sale de director riguros, din partea unor persoane aşa de gingaşe, cum erau tu-s treile sale colege.

Adesea auziam pe ceilalţi dascăli spunându-i: —„ Vrednic bărbat eşti, măi Nanciule, să duci iu casă cu atâtea cucoane !

După care „Nenea Nandu", răspundea cu spi­ rite, totdeauna reuşite, în care fireşte, se aducea vorba despre tinereţea şi cavalerismul său, consacrat.

Deşi trecuseră anii, „Nenea Nanciu“, rămăsese un inadaptabil, acelaş ţăran sentimental şi cinstit dela Alexieni, necunăscător al dibăciilor sociale, pe care le dispreţuia.

Prostului îi zicea pe numele adevărat, pe hoţ şi pe intrigant îl arăta cu degetul în faţa lumii, gurei nu-i punea strajă, din cari pricini, îşi creiase mulţi duşmani. Atunci ca şi în toate veacurile, tot răii erau mai mulţi şi tot ei biruitori în viaţă.

f

!

— 26 —

-

i

V

i < il

li;!

i

!

i'

5, i

;

„Nenea Nanciu" slăruiâ într’o mare naivitate şi din saraca lui pungă, ajufâ, fără alegere şi pe buni şi pe răi, până la privaţiunea persoanei lui şi a familiei sale.

Atâţia şi atâtia colegi s’au folosit de dărnicia acestuia, răsplătită uneori cu ngratitudinea suflete­ lor josnice.

Din convorbirile ce aveam, cu acest bun prie­ ten, mai bătrân ca mine, am învăţat multe lucruri, cari mi-au fost folosit în viaţă. Ei mi-a iniţiat pri­ mii paşi de om în societate, pe care am cunoscut-o, prin el, aşa cum este, mai puţin trandafirie, decât mi-o zugrăvea închipuirea şi avântul meu tineresc.

Era un bătrân, pe care mi-1 trimisese Dumnezeu la vreme.

Lui Nenea Nanciu, îi plăcea sa guste un pa­ har de vin mai mult, poate, prea mult, mai ales, când era şi de bună calitate. De aceia providenţa avusese grija ca în loc să-l facă preot, în arşiţa dela Alexienii—Ialomiţei, să-J trimeată profesor la Panciu şi apoi la Focşani, unde nu s’a plâns vre-o dată a nu fi găsit nectarul din care deseori, s’a împărtăşit, ca un adevărat drept credincios creştin,, căci învăţase doar seminarul şi să preţuiască, cum se cuvine, sângele prea sfânt al Domnului.

— 27 —

Când întâmplător „Nenea Nonciu**, scăpa boii pe ghiaţă, c’o viaţă are omul, devenia foarte inte­ resant. Avea vorbele şi filozofia lui.

Despre un om vrednic de laudă, spunea tot­ deauna : „câ*i artistu în artă, da Domnule, artistuîn artă“. Iar când hipertrofia eului său, atingea maximul .de tensiune din pricinile arătate, îl auzeai spunând : „Hei prost nu-i Nanciu, dare-or naiba în el, citeşte, nu glumă, cărţi, reviste1*, ale căror numele uita deseori. De abonamentul lor avea o grijă nes­ pusa, plătindu-l cu regularitate matematică, la fie­ care începui de an.

Trebuie să mai adaug că „Domnu Nanciu* avea şi o sete nepotolită a se instrui şi între’adevăr era abonat la multe reviste : pedagogice, literare, ştiinţifice, pe cari cu osârdie le cetea, din scoarţă, în scoarţă.

Participa la orice conferinţă şi manifestare culturală, iar vara, ani dearândul, a făcut parte din­ tre cursiştiii universităţii Profesorului Nicolae lorga, dela Vălenii de Munte.

Mai spunea „Nenea Nenciu“, despre el cu multă enfază că: fond posedă, de vervă dispune, profesorul cu patru gradaţii, ce mai vrei ? „Grijilor

*1 I

; — 28 — ■

;

I

1 I |

II

vieţii le-am pus căpătăiu^, adăogând, pe mama am „îngropat-o, fata am măritat-o, ca mâine mă văd „pensionar şi pace î Căci, cine a văzut lumina „va vedea şi întunericul, scurt,!** Despre cele patru gradaţii năucise şi pe nemţi în timpul ocupaţiei, care îl ascultau cu ochii hol­ baţi, fără a şti anume ce spune răspunzându-i au-. tomal şi invariabil: —Ja ja, Herr Profesor, Ja!“.„ Din punct de vedere al principiilor poli ice, „Nenea Nanciu,* era mai mult Nalional-Liberal, nu­ anţa poenaristă. Pentru şeful său politic, „Conulorgu Poenaru", avea o mare slăbiciune, pentrucă era om de treabă, iubitor de popor, spre binele căruia „Conu lorgu" înfiinţase şi o bancă populară, pe care o conducea de mulţi ani.

Vorbea atâta despre „şeful politic", în cât şi în orele de clasă pomenea şcolarilor săi despre această minune de om, cu multă milă de cei săraci, dându-1 de pildă, ca cetă|ean de seamă.

Odată, la un examen de absolvirea clasei a patra primare, scosese la lecţie o serie de patru elevi si între altele, le pune şi întrebarea următoare: „Mă băeji, şliji voi, cine a făcut o bancă po­ pulară în oraş? Spune tu, arătând pe un elevi

— 29 —

â

b

—«Domnule, banco populară, o... bancă popu* Iară a făcut în oraş, „Conu Iorgu Poienaru*.

—„Bravo, mă băete, foarte bine* !...

Mai trec câteva minute, la lec|ie era altă se­ rie de elevi. „Nenea Nanciu*, îi ascultă: la gramatică, Ia geografie şi apoi la istorie. Deodată pune chesiiunea : „Ia să spui tu cel din capăt, când a fost lupta dela Călugăreni şi cine s’a bătut cu turcii, acolo"?

—„Ştefan Cel Mare*!...

—„Nu-i adevărat*, celalt.

—„Vlad Ţepeş“î.

Al treilea elev ridicase două degete în mod ostentativ făcând impresia că ştia*.

—„Ia să te văd pe tine ce scofală faci*. Şi dacă ştii?

—„Da, Domnule,! La Câlugâreni, cu turcii, la Călugăreni s’a bătut Conu Iorgu Poenarul" —„Mă, da prost mai eşti! Conu Iorgu mă, a făcut o bancă populara. Să-fi intre în cap odată pentru totdeanua, nu ştii nimic, treci Ia Ioc, ai să rămâi repetent !* • ••• Cât au râs cei dimprejur, căci era multă lume» de, ca la examen de sfârşit de an, a simţit-o nu-

fi

li

fis: m

- 30 —

mai „Nenea Nanciu**, mânios mai ales împolriva colegilor, cari nu-i dădeau răgaz să se desmeticească, după aşa de mare ruşine, ce i-o făcuse, în fa|a lumii, dracul de băiat şi despre care susţinea ce trebuie să fi fost pus la cale...

I! 'li iii Ml

I

i

l

UI I: t; i

Dela o vreme „Nenea Nanciu", începuse a suferi de mania persecuţiei. Avea în idee că-i progonit de un fruntaş politician din localitate, care n'ar fi privind cu ochi buni legăturile lui cu„Conu lorgu Poenaru*.

Atâta a trebuit, să-i intre în cap lui „Nenea Nanciu“ că-i urmărit de stimabilul, respectiv.

Zi şi noapte nu mai avea astâmpăr. Apele se mai odihneau pe când revolta lui în creştere nu-şi mai găsea linişte.

—„Auzi, tiranul şi satrapul să se anime de mi­ ne, dar ce gândeşte el, că eu sunt cutare sau cu­ tare Terchea-Berchea. Are de aface c’un profesor cu patru gradaţii. Oi da eu ochii cu el. Am să-i fac una sa mă pomenească, o să se hâţâne, nu şa­ gă : „Bisericrucifixul"!!

Blestemele şi injuriile la adresa acelui om poli­ tic, nu mai conteneau, fiind proferate în orice îm-

— 31 — prejurare şi cum prietenii totdeauna sunt dispuşi a-Ji face câte un pustiu de bine, au dus vorba până la urechea fruntaşului bărbat politic şi apoi, dă Doam­ ne bine ! Din cauza asta, sau din alte pricini, „Ne­ nea Nanciu" este chemat Ia Revizoralul Şcolar, pentru anchetă. Nu uit, să mai adaug, că inspec­ ţiile la şcoală se ţineau lanţ.

In concluzie revizorul şcolar, îi atrge atenţiu­ nea că, pentru neglijenţă în serviciu, care nu exis­ ta de altfel, va fi trimis la comisia disciplinară.

—„Foarte albastru" ! a răspuns Nenea Nandu, eşind din cancelaria Revizoratului şi trântind cu sgomot uşa după el.

In acuzarea ce i s’a adus, s’a mai adăugat şi aceia „că-i lipsit de bună cuviinţă fajă de autori­ tăţile şcolare superioare".

Peste câteva zile, se afla într’adevăr în fata sus zisei comisiuni dela Ministerul Instrucţiunii Pu­ blice, silindu-se să încredinţeze pe judecătorii lui, că mai mult verde se arată în fata ochilor şi nu „albastru1*, dela Revizorat.

Comisia, având în vedere trecutul sau de das­ căl muncitor şi conştiincios, i-a aplicat numai pe­ deapsa avertismentului în scris, destul de grea pen­ tru un profesor ca el, cu patru gradajii.

Reîntors în oraşul său, continuă cu aceiaşi fu-

— 32 —

‘

I

I 1 ■

i!

i

•!

{

rie atacurile împotriva omului politic, de data aceasta în surdină şi numai în cercul restrâns al fa­ miliei, pândind prilejul, să apară în arenă, fie când stimabilul o trece în opoziţie sau când i-o veni mai la îndemână lui Nenea Nanciu.

Dar n’aduce anul ce aduce ceasul! Pentru una din zilele toamnei acelia se fixase punerea pie­ trei fundamentale a Tribunalului, din oraşul nostru.

Partidul dela putere, al cărui şef era prigonitorul închipuit a lui Nenea Nanciu, găsea nimerit ca odată cu aceasta, să facă şi oarecari manifestări, cu caracter politic şi astfel partidul să treacă mai în­ tărit în opozijia, ce se apropria. După solemnitatea oficială, la care trebuia să fie şiun ministru din Bu­ cureşti, urma inaugurarea unui bust şi apoi un mare banchet politic. „Nenea Nanciu" era invitat la solemnitate şi la banchet. S’a gândit că a venit momentul răsbunării, în chipul ca la banchet să ia cuvântul, aran­ jând în fata lumiii pe cel care îi tulbura liniştea.

Planul său diabolic a fost adus şi la cunoştin­ ţa familiei şi a soliei sale, care înspăimântată de ce mai păţise cu procesul bărbatului său, stărui din răsputeri pe lângă el, făcându-1 să renun|e la acest gest, care i-ar putea fi fatal.

— 33 —

>•

P

—«Să-ţi intre odată în cap, că omul n’are ni­ mic cu tine, dar dacă îl zădăreşti mereu, la ce bun te poţi aştepta ?“ —«Doamna mea, adaugă ,Nenea Nanciu", Dum„neta eşti o persoană debilă, rogu-te rezervă-ji toate „puterile sănătăţii, pentru treburile casnice şi fii „bună stimată Doamnă, a nu te amesteca în ches­ tiunile mele, de ordin social!"

—«Nimic de zis, ai dreptate, nu trebuie să mă amestec, dar poate exagerezi şi prigoana asta să fie numai o nălucă a ta. Te rog reculege-te şi gândeşte-te mai bine ce faciu!

—„Stimată doamnă, te chem la ordine şi nu-ţi îngăduesc a mai crede despre mine că sunt un hipohondriac, apreciere, ce ar atinge grav prestigiul meu de profesor cu patru gradaţii*!

Revoltat a plecat la serbare cu toate că până la poartă biata femee Ta implorat, să reflecteze se­ rios asupra acestei ieşiri nenorocite, mai ales, într’o împrejurare ca aceia. „Nenea Nanciu" a rămas neînduplecat, înju­ rând tot timpul până s’a depărtat de casă....

Solemnitate mare, la care era de faţă şi o excelenţă venită anume din Bucureşti. Toată lumea

I

i!

ii

■

— 34 —

I ii :î

;

;i -

. i

\ :

! }'*

veselă. Singur, „Nenea Nanciu" stătea într’un colt cam stingher, rumegând ceva. Cu groază mă gân­ deam la clipa când va isbucni. Solemnitatea oficială s’a terminal însă, fără nici un incident.

Mi-am zis că lucrurile, în toată tragedia Iorf se vor petrece la banchet, unde şi alt element ar contribui la ridicarea barometrului. Acolo nu m’am dus, căci n’aveam nici un rost, aşteptând acasă cu nerăbdare rezultatul atacului înverşunat, ce se anunţase.

Aproape de miezul nopţii, auzim poarta trântindu-se şi pe „Nenea Nanciu" bondănind ceva din gură. Familia şi mai ales nevasta lui încremenise la gândul, că în curând, va afla crudul adevăr. „Nenea Nanciu" aparii pe uşă, mai revoltat de cum plecase....

--„A avut noroc, căci fără noroc n’ar fi ajuns „unde a ajuns!. Să vedeţi: stimabilul simţind ce-j „aşteaptă, a pus pe Ghifă Profiriu să mă aşeze într’un „loc între uşă şi fereastră, în cât, după o jumătate „de ceas, am simţit că mă înjunghie în spate şi „când să vorbesc, mai vorbeşte dacă poţi! Dar să ştiţi, că tot nu va scăpa de mâna mea, tot eu am „să i-o facu!

■ M .m

m

— 35 —

Cum era foarte obosit, s’a culcat, adormind cu sufletul împăcat că datorită numai acestui accident, pus la cale desigur, i-a scăpat buna împrejurare a defăima în faţa lumii pe implacabilul Dumisale prigonitor.

ii

.-Va

> -

/ l

v.

Ti

î

.

i

i

il

Pensionarii.

In ultimele zile plouase mereu. Drumurile oră­ şelului nostru erau ghiftuite de apă, iar pe deasu­ pra de câteva săptămâni, pluteau neguri umede şi în­ tunecoase, cari făceau şi mai scurte zilele acestui sfârşit de Ianuarie.

Pe la vitrine şi pe ziduri erau afişate publi­ caţii prin cari, foştii elevi ai liceului erau chemaţi să participe la sărbătorirea a trei bătrâni profesori, trecuţi la pensie.

Pentru aceasta, se hotărâse ziua de 24 Ianua­ rie, patronul liceului, unde numiţii neobosiţi apos­ toli ai învăţământului secundar slujiseră cu multă râvnă, aproape patruzeci de ani fiecare.

In ziua aceia, ca prin minune, soarele se ară­ tase pe cer, răspândind bogăţie de lumină şi învio­ rare, o adevărată apoteoza în cinstea celor săr­ bătoriţi.

— 37 — Participând la acest act de îndreptăţită recu­ noştinţă publică a muncii părinţilor noştri sufleteşti, gândul a zburat în urmă spre anii copilăriei, când eram şi elev al pensionarilor de astăzi. Fără de vrerea mea şivoiul amintirilor îşi începu susurul, picurând din suflet şirag de grai şi slovă, imn de proslăvirea celor ce ne-au dat lumină şi învăţătură...

X-

J

Era în luna Septembrie, acum vre’o treizeci şi ceva de ani. In curtea şcoalei noastre, nouii elevi ai liceului: sfioşi, stingheri, aşteptau cu nerăb­ dare, nici ei nu ştiau ce ! Deodată dintr’o cameră, din partea stângă a clădirei, din fata bulevardului, apare un domn înalt, frumos, cu doi ochi vioi, nişte mustăţi mari, îmbrăcat cu o redingotă cenuşie, zâmbindu-ne cu bunătate şi privind mirat spre noua generaţie de elevi: unul, mai micuj decât altul.

Când m’a văzut şi pe mine, care eram cel mai mic dintre toţi, a început a zâmbi şi să mă întrebe, dacă într’adevăr m’am înscris în liceu, sau aveam un frate mai mare acolo.

Toţi câ|i erau de fa(ă au râs. M’am făcut roş ca jăratecul şi mai mic de cât eram. Domnul care glumise pe socoteala mea, era: Savel Rahtivan, di-

'

i

,I

J

\ i

y

t

ia

— 38 —

i i

ii .1,

r

rigintele clasei noastre, clasa I-a divizionara, profesorul nostru de : matematică, franceză şi fiziografie...

A început să strige catalogul, în curte, şi să ne separe de ceilalţi noui elevi, din clasa I-a ordi­ nară. Ne-a pus sub conducerea unui elev, care mai făcuse odată clasa întâia, un veteran, cum se zicea pe atunci acestei categorii de şcolari nenorocoşi.

După aceia, am ridicat scările din fund şi ne-am văzut sus, în sala din mjloc, * care era destinată clasei noastre.

Peste puţin, Domnul Rahtiuan a venit în fata noastră şi a început să ne vorbească despre înda­ toririle ce aveam ca băeţi mari, de acum, căci nu mai eram în şcola primară.

A stăruit, îmi amintesc, asupra chestiunei de ordin pedagogic, a desvoltărei şi întărirei judecăţii noastre, spre a dobândi numeroase cunoştinţe în şcoala secundară. Şi câte lucruri nu ne-o fi mai spus Domnul Rachliuan, în ora aceia! Toate s’au uitai, chiar din prima clipă, căci, drept să vă spun, mie, cât şi celorlalţi baeţi le sburau gândurile afară spre curtea din dosul şcoalei, unde erau apara­ tele de gimnastică, pe cari, abia aşteptam să le luăm în primire.

Mărturisesc şi cer ierlare fostului meu profe-

,

i

-?

L/n

— 39 sor, căci după ilustra mea părere de atunci, Dom* niasa n’a fost complect, întrucât, în expunerea ce făcuse nu pomenise nimic despre lucruri aşa de seamă, ca aceste aparate, cari ne preocupau în chip deosebit....

L’am avut apoi, mulţi ani profesor. Mai târziu, ne-am întâlnit pe alte tărâmuri: in admnistraţie, în > viaţa culturală a oraşului, în toate părţile, om dis­ tins, muncitor, cu dreaptă judecată, cum l’am cu-| noscut, când eram copil şi aşa a rămas, până astăzi....

De câte ori privesc înfăţişarea falnică şi im­ punătoare a acestui om, mă duc cu gândul în urmă, cu câteva veacuri şi par’că*l văd împodobit cu nişte plete bogate, înarmat până ’n dinţi, un arcaş, din vremile bătrâne ale Moldovii, de lângă Cetatea de scaun a lui Ştefan Cel Mare, din ţinutul Sucevei, de unde a venit la noi, această splendidă înfăţi­ şare de om.

•:

Din pricina interesului ce puneam pentru gim­ nastică, se explică cât de mult era aşteptată acea­ stă oră şi Domnul Copcescu... Parcă-1 văd, ca acum» pe „ Conu Alecu*1 de atunci, un pumn de om, dar

t

— 40 —

!

ii :

s

vioi, energic şi cu aparenţă de severitate, încât ne băgase frica în oase, nici nu crâcneam înaintea sa. Cuvântul „tăcerepe care îl repeta adesea, îmi stă şi acum în auz. Ne sfredelea timpanul, nu altceva !

Am rămas cu meteahnă căci şi astăzi stau smirna înaintea fostului meu profesor. A băgat fio­ rii disciplinei în noi şi bine a făcut! Ne şi chelfănea câte odată} (şi cine a scăpat de asta ?) N’o făcea cu răutate ci, ca un părinte adevărat, care voia binele copilului.

Pr\n]„ Domnul Copcescu", mi-a venit cea dintâi mândrie ostăşească căci. cu D-sa am făcut primele exerciţii de soldaţi şi sub comanda acestuia, la 10 Hai şi 24 Ianuarie, am simţit înfiorarea bărbătească de a defila şi a ne simţi adevăraţi soldaţi, când priveam cu capul, spre dreapta, pe bătrânii generdi cu favoriţi de pe vremuri, cărora le picurau lacrimi din ochi, văzând aceaslă colectivitate de copii dis­ ciplinaţi, nădejdea neamului pentru ziua de mâine. * * *

i

Pe Domnul Joan Nanulescu, Tam avut profe­ sor de muzică.

Ce profesor şi ca bărbat simpatic era „Dom-

%

— 41 — nul Nanulescu 1 Când a venit la liceul nostru, ne găsise foarte înapoiaţi în studiul acestui obiect. Cu răbdare, muncă şi cu sistemă ne-a pus la curent în scurt timp.

Mie îmi plăcea foarte mult muzica, mai mult chiar de cât gimnastica şi fiind înzestrat cu o voce frumoasă de sopran, pe vremea aceia, repede am ocupat locul întât între corişti, cântam chiar solori.

Dese ori, Domnul Nanulescu rriă ducea la şcoala secundară de fete, unde asemenea era profesor şi unde cântam cu sopranele de acolo.

Directoarea şcoalei, stătea lângă mine pentru a nu fi vre-o bănuială că într’o şcoală de fete in­ trase un băiat de liceu.

Succesele de corist, mai ales între fete, da­ torite vocei mele, dar mai ales părerei exagerate ce avea despre ea, profesorul meu de muzică, mă făcuse să-l iubesc mai mult de cât pe ceilal|i şi aşa mi-a fost drag toată vremea de atunci şi până astăzi, Domnul Nanulescu, cel de al treilea dintre pensionarii sărbătoriţi acum...

•' •

V

V '

:

i

■__

i t

Oameni de eri.

In vremea aceia, prefectura judeţului nostru stătea cu chirie în casele Robescu, din drumul ca­ zărmilor.

Camerile, în cari se găseau ;biurourile, erau foarte luxoase : pereţi tapetaţi, parchet pe jos, sobe de marmură; interior de oameni cuprinşi, cari con­ trasta parcă anume, cu modestele locuinţe ale funcţionarilor, atunci, ca şi în toate vremurile, oa­ meni săraci şi cu multe nevoi.

Se aflau printre ei: unii bătrâni, cu umerii gâr­ boviţi de greutăţile vieţii, alţii în puterea vârstei şi câţiva tineri de tot, „mânjiicum li se ziceau.

Cei mai mulţi, oameni fără însufleţire, cople­ şiţi de munca obositoare a cancelariei, de grijele de acasă şi nesiguranţa în cari trăiau, frunze pe apă, la bunul plac al oamenilor zilei, adese fără scrupule şi a căror voinţă avea tărie de pravilă.

■

I

— 43 —

A-

Director al prefecturei noastre era Vasile Gorea, „Conu Vasilică", cum îi zicea toată lumea, sau mai adevărat, cum pretindea să-i se spună.

Conu Vasilicâ era boer get-beget, din neam de boeri ai cărui strămoşi ocupaseră mari dregă­ torii în viaţa ţării de ieri. Părintele său însuşi, Mihai Gorea, făcuse parte din marea boierie şi în di­ vanul Ad-hoc, a reprezentat pe fruntaşii proprietari ai Moldovii.

Conu Vasilicâ era înrudit cu toată nobleţă : văr cu Elena-Doamna cu Teodor Rosetti, cu Mihail Kogâlniceanu, ca să vorbese de cei mai apro­ piaţii La moartea părinţilor săi, moştenise avere mare şi multe moşii, dar din pricina vieţii aventuroa­ se ce dusese pe la Monte-Carlo, la Paris, şi prin alte centre din Apus, risipise tot.

Acum la urmă, se resemnase în rolul de sub­ prefect în Dobrogea şi apoi în acel de director al prefecturei noasfre. Spre a face faţă strictelor sale nevoie, era ajutat, din când în când, de unele nea­ muri mai avute şi de o soră destul de bogată. * De şi trăia cam strâmtorat, lipsindu-i banii de altă dată, Conu Vasilicâ, nu renunţase la fumurile lui de boer.

I /

'5

■

— 44 —

i

i i i

i

i

Făcea mare caz de funcjia lui exercitând-o cu străşnicie, din care se vadea uşor purtarea boerului de eri, ce-şi băteâ robii la scară.

Din porunca acestuia, ori ce persoană cari in­ tra în prefectură, eră obligată a sta cu pălăria în mână şi aşa trebuia să aştepte pe sălile autorităţii până i se îngăduia să se introducă în biuroul în care avea nevoie.

—„In prefectura me, măgariule nu-ji îngădu­ ise a fi lipsit de creştere şi a intra cu cuşma pe „ureche ca la tine în sat“, răcnea Conu Vasilica la câte un sfios cetăţean care din greşeala călca porunca stăpânirei, înfăţişată prin acest om demodat.

Se întâmpla uneori, ca unii dintre cetăţeni să se împotrivească acestor măsuri arbritare, vrednice de alte vremuri. — Conu Vasilică întâlnind astfel de rezistente, tăcea molcum, mei ales când stima­ bilul era dintre ai noştri, sau autentic alegător din colegiile privilegiate.

Aşa i s’a întâmplat odată cu moş Grigore Ghemulef,x din Jariştea, care a fost batjocorit pe sălile prefecturii, pentru că'nu-şi scoase căciulp de pe cap. Moş Grigore, i-a întors spatele şi a intrat deadreptul în cabinetul 'prefectului, un om foarte simpatic şi căruia i-a spus:

(7

:

r

II I

•

— 45 —

„Cucoane, rogu-te, mai stăpâneşte zăvoiu ista „că i*om veni de hac înlr’o zi, făcându-1 să-şi lege „boeria mai scurt, că prea se dă la oameni* I „Conu Vasilică“ aflând că jignise pe un ale­ gător din colegiul întăi de senat, nu ştia cum se gudure şi să-şi ceară scuze, prezentând omagii lui moş Grigore, sofiei acestuia, care se pare că de mult numai era în viată. Omagii familiei şi tuturor neamurilor până Ia a patrusprezecea spiţă.

Moş Grigore şi-a văzut de drum şi de alte tre­ buri, în loc să asculte la toate maimutăriile şi la cuvinte de iertare, simple deşertăciuni, ale acestui om năzuros.

Bieţilor ţărani din Vrancea, abia li se îngădu­ ia să stea prin ograda prefecturii.

Aşteptau oamenii cu zilele până [or fi între­ baţi de care-va, cu ce treburi pe la târg ?

Purtarea lui „Conu Vasilicâu creia uneori si­ tuaţii într’adevăr ridicole. Odată vorbea la telefon cu un primar oarecare : „Buna dzîua primariule, omagiile mele ! Şi faşi\ „şi faşi cucoana? Mă rog matale, dişi n’ai trimis „tabloul ce ţi sa şerut cu ordinul prefecturii Nr....r „magariule,am să te dau afară*!

Primarul a căutat să se mai explice dar, Conu

r

: v

■

:

ii

I

i .

• — 46 —

.

* i

1•

Vasilicâ, mai enervat tipa la el cât îl ţinea gura, ameninţându-l că-1 dă cu capul de pereţi, chiar dela telefon.

Mihalache Anastasiu, referentul statistic îi spune: —„Bine, „Cucoane Vasilicâ", magariule, mageriule, dar ce faci cu omagiile Să se discurşe el, dragă Mihalache!...

li

•

■

■

s

U

Printre funcţionarii bătrâni din vremea aceia, de bună seamă, cel mai simpatic era „Nenea Ghifâ Mihâilescu“, registratorul, om blând, glumeţ şi vâ­ nător fiind multe snoave şi poveşti ştia, roslindu-le cu haz şi mult tâlc. Ne spune odată, din vremea când intrase şi el în prefectură, unde a găsit func­ ţionari bătrâni de tot şi cari înainte de a ajunge în slujbele ce le ocupau atunci, fuseseră mai întăiu cenuşeri, adică puneau cenuşă pe scrisul şi sem­ nătura slujbaşilor cu rang. Nu se ştia ce-i sugătoarea.

După slujba aceasta şi aceia de fabricanţi ai peniţelor din pană de gâscă, ajungeau practicanţi în „cancelerii". Peste doi, trei ani, când îşi mai dregeau scrisul, căci scrisul era ce era, treceau la masa cu albastru, apoi la masa verde, în urmă de tot la cea roşie, în ordinea ierarhică.

(■

i

— 47 —

r

Asta pe vremea starostiei de Putna, adăuga Nenea Ghifă, când mai marele ei, era vornicul Iordache Pruncu, multă vreme staroste şi ispravnic de Putna....

Altădată ne-a spus, cum, împreună cu Hubert comisarul şi cu Ghifă Aburel dela Camera de co­ merţ, ou tras o păcăleală sdravănă comisarului Cră­ ciun Teodorescu, de erau să dea de bucluc.

La un pahar de vin, fiind cei pomeniţi mai sus, Nenea Ghifă le istoriseşte că trecând c’o seară mai înainte, prin fata cimitirului, pe când se întorcea dela vânătoare, a zărit lângă nişte morminte un co­ geamite iepure, cât un berbec de mare. A intrat în cimitir, a tras după el, dar urecheatul i-a scăpat.

— „Măi Ghifâu răspunde Crăciun, care îl ascul­ tase cu atenjiune. „Te-ai ramolit, se poate măi, să nu chiteşti tu iepurile!".

—„jDragă Crăciune, să-Ji spun drept, parcă a avut în el pe necuratul! „Mă ştii ce prubâ de vâ­ nător sunt, dar pi aista, n’a fost chip să-l împuşc*.

—>Ascultă, mă Ghifă, te-ai ramoliţi . —„Ramolit, neramolit, iâ şi tu puşca, mâine seară, ia câinele şi hai să mergem cu tofii pane la cimitir că doar, nu-i o poştă de loc până acolo.

Zis şi făcut. A doua seară pe la ora cinci

!:

II :!

*• i

l

— 48 —

după amiază tu-s patru pornesc în explorarea de care vorbim. Crăciun Teodorescu, vânător cam lăudoros din fire, era înarmat până în dinţi. Cartu­ şiera plină de cartuşe, lângă el avea şi pe câi­ nele Iui vestit: Hector.

Peste un sfert de ceas, încălziţi de arşiţa soa­ relui, căci era tare cald în ziua aceia de August, numiţii se găseau în cimitir. Fac vre’o cincizeci de paşi spre locul cu pricina şi într’adevar lângă un pom, la o distanţă oarecare, se arată un iepure de o mărime neobişnuită.

Crăciun Teodorescufl face semn celorlalţi să se oprească; iar el, tiptil, tiptil înaintează spre lo­ cul unde zărise vânatul. Se mai apropie şi... bang!

Trage un foc, mai trage unul, dar iepurile stătea nemişcat.

Crăciun asmuţă câinele într’acolo, dar Hector se încăpăţinează, gudurându*se în jurul vânătorului.

Cu paşi grăbiţi, se aproprie de ţintă, când colo ce vede ?

Un iepure, sau mai bine zis o. blană de iepure umpluta cu paie şi cusută, în aşa fel, că-ţi dădea perfect imaginea unui iepure, cu adevărat. Înfuriat din caleâ afară pentru că fusese tras într’o astfel de cursă, adevărată bătaie de joc, în-

1i ţ

! .

i

I; 'i

2 | 1

n

•

— 49

cârcă arma din nou, şi cum nu-i era boala sănă­ toasă, trage şi trage după cei trei inşi, cari fugeau mâncând pământul şi ascunzându-se fiecare pe unde a putut. „Numai aşa am scăpat de nebun", adăugă Nenea Ghifâ,..

Câteva zile nici n’ au dat ochii cu el, aştep­ tând să treacă vremea şi furia lui, căci, Crăciun era om cătrănit la suflet, nu prea ştia de glumă....

Se întâmpla uneori, cam rar de tot, nu-i vorba, ca, Nenea Ghifâ să întârzie dela slujbă.

II vedeai pe Costicâ Teodorescu, şeful biuroului administrativ, un vrednic funcţionar de pe vre­ muri, spunându-i : —„Domnule Ghifâ, î(i atrag atenţiunea, ca în viitor, să nu mai întârzii. Asta, ca să nu mă pu în poziţia de a lua măsuri împotriva Dumitale func­ ţionar bătrân".

—„Domnule Costicâ, răspundea nenea Ghifâ> „prea o faci şi Dumneata... pe gâlâfâneasca\u —„Pe gălătăneasca, pe buzoieneasca, te rog să nu mai întârzâi şi şeful dispărea indignat în biuroul lui de alături.

Noi. „Aşa nene Ohi|a9 o face pe gălăjăneasca !*

r

— 50 —

—„Chiar pe gălătăneasca ! Vă spun drept, am fost cu el copist la suprefectura de Adjud şi acum „se grozăveşte faţă de mine. Are el noroc de ce „are, că i-aşi spune eu mai multe !"

—„Zi, pe gălătăneasca!"

—„Păi, nu vede|i 1“

i

{

Câte odată ne apucam să-l necăjim. Profitam de momentul, când întâmplător ieşea din biurou şi repede îi lăsam transperantul dela fereastră.înapo­ iat în cancelarie se apuca de treabă. Cum era bă­ trân şi ochii îl cam lăsase, îşi aşeza frumos oche­ larii lui de prezbit. După câteva momente, îi scotea din nou, ştergându-i cu batista, închipuindu-şi că fiind aburiji, de asta nu vede cum trebuie.

Iar aşeza ochelarii şi după o clipă iar îi sco­ tea, ştergându-i din nou. Repeta scena aceasta de câteva ori, până când uitându-se în spre fereastră, băgâ de seamă care e adevărata pricină a nevederii. Ridica transperantul repede, râzând şi spunându-ne: —„Mă ghiavoltlor, cari mi-aji făcut pozna

i :

i

:

i ii

): I

!l

ii:

asta ?* Abia aşteptam să se ducă cu o parte din hâr-

*

II ) 5

— 51 —

4.

ii

tii la şeful biuroului şi iar îi făceam şotia. De data asta păcăleala nu ţinea prea mult, căci observând, ridică storul. începea apoi să ne dojenească: —„Mă băeţi, voi trebuia să mai staţi sub obo­ rocul părinţilor că, nu v’a crescut mintea destul. „Oi da eu odată cu crucea peste cel ce se ţine „de răutăţi şi-i voi arăta eu cum să mai împiedice „intrarea luminei în cancelerie !"

Noi tăceam chitic, stând cu nasul în hârtii, dovedindu-i că suntem foarte ocupaţi şi că nam avea nici un fel de legătură cu astfel de năsbâtii...

—„O faceţi pe morţii în popuşoi! Vă voi arăta eu necuraţilor!"

/

/

i

Tt

Nenea Ghifâ avea noţiunea limpede a zădăr­ niciilor omeneşti şi nici cu împărăţia cerului nu-şi prea băteâ capul. Ştia, în chip neîndoelnic, c’o viaţă are omul, scurtă de tot, care se cere după cuviinţă s’o trăeşti cât mai larg.

In afară de vânătoare nici o.patimă * nu-i pu­ sese stăpânire pe sufIet.;;Următoî acestei rânĂueli, îi plăcea o mâncărică^Kuriă ca: prepeliţele pră|ite în unt sau cu smântână resRecţiyă ; ori pilavul ,din asemenea sburătoareAalte vânaturi şi alte,, btipătăţi, -*:•

•.

:

— 52 —

i

(1 l* :

cari fără tocmeală le-ar fi schimbat cu un curcan rumenit în cuptor şi aşezat pe nişte varză călită, cu boabe de piper cât trebuie şi care cereau a fi stropite cu mult şi generos vin de Odobeşti sau chiar de Şarba în lipsa celui dintâi.

In această privinţă, Nenea Ghifâ, ca unul ce ştia destule şi trecuse prin multe, spunea că vinul de Odobeşti fusese pe vremea Potopului, sau mai înainte ucenic la cel de Şarba, Şi că, dela acesta a învăţat meşteşugul veseliei pe care cu muttă dărnicie îl revarsă 8supra oamenilor. Dar, tot Ne­ nea Ghifâ susţinea că, până în vremea de astăzi, nu s’a putut face dovada ca fiul sufletesc să-şi fi întrecut părintele, care a rămas, de atunci şi până acum, maistrul, maiştrilor...

După un pahar de vin, venea şi cinstita vese­ lie şi atunci „Nenea Ghifău dădea viaţă altui dar, cu care îl înzestrase Ziditorul lumii, cântând cu glas răsunător şi răscolitor de suflete, una după alta: romanţe vechi, cântece de-ale poporului şi mai ales, o dulce melodie cu versurile ce mi-au rămas încă în minte.

„Chitulice mută-ţi cuibul „Că, vin Ţăranii cu plugul, „Chitulice mută-|i casa „Că vin Oltenii cu coasa î..i

U-LU

-i. ■

— 53 —

Şl cânta nenea Ghită tot dealdeaslea, până la ziua albă, ba, mai multe zile în şir petrecea, spre desfătarea lui şi a prietenilor, de cari nu se îndura a se mai despărţi în nişte împrejurări duioase ca acelea... Şi, cum spun, aşa petreceau] o parte din sluji­ torii fostei starostii de Pulna, ca să mai omoare: urâtul şi vremea; dorul şi nevoile, multe atunci, ca şi astăzi, cum vor fi mâine şi întotdeuna, cât vor trăi oamenii pe acest pământ necăjit.

' !

'■

*

I:

li ■'

l! ;

Madame Şafferman.

I

.

1 i

1 |

■

îs-.

In primăvara anului 1917, la regimentul nostru, care se găsea cantonat în satul Buhalnifa, din ju­ deţul laşi, s’a primit un ordin ca toţi acei cari în­ deplineau condiţiile să urmeze o şcoală de ofiţeri, să fie trimişi, în acest scop, la Botoşani, unde erau refugiate toate şcoalele militare din Bucureşti.

Printre cei desemnaţi, a urma astfel de cursuri, erau şi vechii mei prieteni: Grigore Casacincu şi Gicâ Popeseu.

La orele 8, a doua zi, echipaţi pentru şcoală, ne găseam tus-trei în fata cancelariei regimentului, ■f pentru a fi inspectaţi de Comandantul nostru, îna­ inte de plecare.

După îndeplinirea acestei scurte, dar riguroase formalităţi, am pornit agale, cu raniţele şi armele în spate, spre târguşorul Hârlău, de unde speram să luăm diligenţa care, în mod obicinuit, făcea curse până la Botoşani.

— 55 — Aerul răcoros al acestei dimineţi, de sfârşit de Martie, ne dădea bună dispoziţie şi îndemn la drum.

Pe dealuri şi văi, cât vedeai cu ochii, ţăranii, pe cari nu-i chemaseră încă războiul şi multe fe­ mei arau cu zor în pământul negru şi jilav al ţarinei, iar prin văzduhul sineliu, se desfătau ciocârliile, în­ veselind cuprinsurile cu glasurile lor şăgalnice şi de înviorare primăvăratică.

După un ceas de vreme, am început a simţi greutatea drumului şi mai cu seamă al raniţelor de a căror povară ne desobicinuisem în timpul înde­ lung, de când eram în refacere.

Pe la prânzişor, am ajuns la Hârlău. După o mică gustare şi convorbire cu alţi camarazi, ne-am instalat într’o diligenţă preistorică şi murdară a.v unui ovrei, care-şi mâna caii, nemâncaţi şi odârliţr de pe vârful unei capre, încărcată cu numeroşi că­ lători din neamul lui.

In treacăt fie zis, în trăsură am mers numai h vale, căci Ia urcuşul pripoarelor era greu cu atâta povară pentru puterile sleite ale lihniţilor cai ai ovreiului. Cu atât mai bine pentru noi căci, pe când tiăsura urcă la deal, din greu şi la pas, cu multe popasuri, noi, pe îndelete, nejdesfăiam privind înfă-

— 56 — fişările acestui coif de pământ moldovenesc, variat, acoperit cu multe păduri şi frânturi de codru. Toporaşii violeţi, gălbiori, sfioşi; prin iarba verde, înbălsămau cu parfumul lor aţâţător aerul răcoros al primăverii. între timp, se înserase şi deasupra noastră Dumnezeu aprinsese candelambrul ceresc cu mii şi mii de luminiţe strălucitoare de diamant.

Hălăduind prin’: poeni, păduri, colnice, văi şi drumuri de sate, am ajuns noaptea târziu Ia Boto­ şani, pe care i-am găsit în plin întunerecşi linişte.

Ici, colo, câte un om de pază, ne făcea să înţele­ gem că frumosul oraş moldovean, cu voevodale şi bătrâne biserici, cu clădiri înfăţişătoare ogrăzi mari, cu grădini şi mai mari, este locuit.

Nu cunoaşteam pe nimeni aici, totuşi, ni se părea că suntem la noi acasă. — Dela începutul răsboiului trăisem numai prin coclauri şi sălbătăcii, aşa că noi, fii ai oraşului, văzându-ne în mijlocul acestui târg din Ţara de Sus, ne simţeam în elementul nostru. — Un ceasornic, de la biserica „Ospeniei* ctitoria lui Petru Rareş, bătând, ne-a amintit despre »Domneasca“ dela noi din Focşani, unde lăsasem în ghiarele şi stăpânirea vrăşmaşului» tot ce aveam mai scump, pe părinfiii şt familiile noastre iubite!...

—,..—. ,-ja

— 57 —

Ce-or fi gândind ei în aceste momente din miezul nop|ii ? Ce o fi la noi acasă ?...

De câte ori, în timpul răsboiului, nu s’a pus în mintea noastră chinuită această dureroasă întrebare?!

După ce am horbăcăit, aşa pe întuneric, timp de vre-o două ceasuri, ne-am îndreptat spre polijia oraşului, să cerem de-acolo, un adăpost pentru res­ tul nop{ii şi dacă ar fi cu putinţă un culcuş, cât de modest căci, nălucă nu ne putem face într’o vreme ca aceea, când toate locuinţele gemeau de Jlume, adunată aici ca şi în alte părţi, din cele patru vân­ turi ale Ţării. întâlnind pe comisarul de serviciu, i-am vor­ bit despre nevoia noastră, arăiându-i între altele că în timp de pace fiind slujitor al Statului, camarad cu el deci, pe baza acestor considerente, să ne facă rost de un loc de cuartir.

O ţigară, aşa de rară atunci, oferită Ia vreme de către unul dintre prietenii mei, a mărit şi mai mult bunăvoinţa omului stăpânirei care, s’a arătat adevărat camarad, binevoitor, să ne dea tot spriji­ nul său aşa de preţios.

Am pornit împreună prin oraş şi după câtva timp, am ajuns la o cârciumă, în uşa căreia s’a ară­

=

r

if

ii

ii

{

tat, cu un opaiţ în mână, o ovreică bătrână şi ne-

. «.

— 58 —

pieptănata. După o scurtă convorbire cu Domnul Comisar, ne-a condus înlr’o cameră din dos, în care se găseau ca mobilier: o masă de brad, două scaune, un pat, sau mai bine zis, o laviţă acoperită cu rogojină. Am găsit că odăi|a era destul de bună, exprimând pentru aceasta, toată recunoştinţa, ace­ luia. prin puterea căruia ne puteam odihni şi noi între patru pereţi în noaptea aceia.

Ne-am scos povara din spate, holărându-ne să ne culcăm îmbrăcaţi; aşa cum ni se mai întâmplase de altfel, de multe ori, dela începutul războiului. De căpătae am pus raniţele şi cum eram obosiţi, am adormit numai decât A doua zi, pe la ora 10, ne*am înfăţişat la şcoala militară, unde văzându-mi-se îndreptările, după un scurt examen medical, am fost admişi ca eleui.

Toată după amiaza, am alergat prin oraş, în căutarea unei gazde pentru timpul cât vor Jine cur­ surile, şi către seară, am găsit într’adevăr o cameră mare şi bună, la nişte gospodari bătrâni din B-dul No. 100, la Vasile Cornea, un moldovean liniştit, unde am rămas până în luna Septembrie, cât au |inut cursurile la Botoşani.

Muncă multă şi istovitoare Ia şcoala militară.

Voe bună destulă, speranţe mari, însă o du-

-I-

— 59 —

~

ceam cam prost din partea mâncării. Putinele res­ taurante din târg, totdeauna pline de lume, te îndopau cu fasole, cartofi, ca şi la şcoală, de altfel» unde la început din cauza îngrămădirei elevilor, lipsei de prevedere şi poate de organizare, nu se afla nici atât. în goana necurmată, după un loc unde să gă­ sim o hrană mai bună, care ne preocupa, în mod deosebit, am ajuns într’o zi la casa din str. Ar­ meană Nr. 1, a cărei patroană era mult stimata Madame Şaferman, sora lui Buca Weinstein, din Botoşani, cel cu renumitul restaurant, la care în timp de pace, cum spunea Madame Şaferman, se mânca şi „icre neagrău.

Numita Doamnă, era o femee grasă şi scurtă, cam de vre-o cincizeci de ani, pe atunci. Umblă îmbrăcată într’un capod slinos, nedeslipindu-se de el nici în timpul nopţii şi pe care uita deseori să-l spele, căci săpunul costa parale. — Coafura erî» în deplin acord cu restul îmbrăcămintei, iar în pi­ cioarele întodeuna fără ciorapi, purta nişte papuci grei prăfuiţi şi murdari, cari fără teamă de con­ trazicere, dăinuiau din vremea lui Noe cel bătrân• Madame Şaferman avea şi sot» pe Domnu Şa­ ferman, tot timpul după afaceri, mai mult lipsă de acasă, unde venea doar noaptea târziu.

<

1

i

i -

— 60 — Mai avea, Madame Şaferman, doi băeţi: pe Josică de vre-o 16 ani, care în schimbul unui căşlig bun, ne făcea rost de ţigări şi tutun dela soldaţii ruşi; cel mai mic Bucălă, de 6 ani, învâjtea şi el aface­ re,!ca după[vârsta lui, aducându-ne în fiecare seară comunicatul oficial, cu ştirile de pe front, pentru care, câştiga zilnic suma de 5 bani.

Madame Şaferman se lăuda şi cu o distinsă „Dimnişoară* cu mademoiselle „Rosico“ care în­ văţase la pension, vorbea puţin franţuzeşte şi cân­ ta la vioară.

In fiecare seară după ce isprăveam programul la şcoală, părăsind atmosfera de cazarmă, ne refugiam aîci, la Madame Şaferman, într’o odăiţă mică, unde la lumina unei lămpi cu petrol, discutând şi glumind, luam regulat, invariabila masă : două o* chiuri şi o cafea cu lapte, de multe ori apă sadea, când întâmplător Madame Şaferman lega vaca lân­ gă cişmea.

Mai stăm de vorbă: un ceas, două; după cari doborâţi de somn, plecam pe la casele noastre pentru odihnă, căci a doua zi, disdedimineafă, reîn­ cepeam munca istovitoare dela şcoală In această cameră, destul de simpatică? Timp de aproape şase luni, fără greş, în fiecare seară:

I s

L

___

— 61 —

7~'

t

pe vânt, pe ploaie, pe timp frumos şi nopţi cu lună melancolică, m’am întâlnit aici cu prietenii: scriito­ rul Mihail Sorbu,—care a scris în casa aceasta pie­ sa „ Dezertorul*,— cu Grigore Casacincu şi cu Gică Popescu.

Se întâmpla să mai fie şi câte un invitat,— aceasta, cam rar şi fără voia noastră deplină din pricină că, Madame Şaferman, din aceiaşi cantitate de lapte ne hrănea pe toţi, ori câţi am fi fost ca, o adevărată mamă bună, cum îi plăcea sări zicem.

In timpul mesei, plină de grijă pentru noi, cu ochii undiţi de lacrămi, Madame Şaferman, deseori ne întreba: „Mamă dragă apă bun, pâine bun?a „Bun mamă dragă" răspundea Sorbul, cam plictisii: „dar nu le-ai făcut Dumneata"!

Gică Popescu adăuga: Mamă dragă, toate sunt foarte bune la matale, mi se pare însă că iar ai scăpat vaca la apă!“ După care, Madame Şaferman cu o naivitate voită răspundea: „Ci glumeţ îi domnuPupescuwL într’o seară, prietenul Casacincu a cârtit spunându-i că laptele-i apă goală şi nici nu-i destul de dulce.

„îţi dau numai decât chisaua să mai pui zahăr\

— 62 —

Casacincu, cam hapsân şi pretenţios, ia chi­ seaua, toarnă în paharul cu lapte: o linguriţă, două, trei, patru, cinci de zahăr şi din când, în când sor­ bea câte o picătură să se convingă despre gustul conţinutului.

In cele din urmă, spune: „Eh, vezi, acuma*i bun!*. „După care, Madame Şaferman, disperată, a răspuns : „Bun, bun, mamă dragă, dar nu cunvinel"..

!

Dela o vreme ne cam săturasem cu aceleaşi şi aceleaşi feluri de mâncări. O imploram, făceam apel la sentimentele ei de „mamă bună, care ne ţinea la chepta ei", sa ne facă rost de ceva: carne, brânză, unt, încredinţând-o dela început, despre eterna şi neştirbita noastră recunoştinţă.

Pe când îi vorbeam despre tot felul de mân­ cări, mai substanţiale, odată, pusă pe gânduri, mama noastră ne-a rostit ca o mare taină, sentenţios că: într’o zi are să ne facă: „o supă {aice „Falce, falce să fie, am adăugat noi, dar să aibă şi ca vre-o două, trei kg. de rasol*. „In timpi normal v’aşi fi dat şi chiftele mari­ nate, fasole flocăită, ori pirjoale cu pitligel roş, acum în vreme de risbel, nu-i chip*.

Am fi dorit noi: ceva vin, un pahar cu bere,

■<

*

i

i

i ;. \

1

1

i

r i — 63 —

T

v

I-

de care ar fi putut face rostul uşor dela fratele ei Bucală. Dar Madame Şaferman, cu aceeaşi încăpătinare, începea din nou spovedania cu „timpi normal*...

La cenaclurile noastre, artistico-Iileraro-gastronomice aveam părtaşe mai totdeauna şi pe Dom­ nişoara Rosica, amatoare a sta de vorbă cu „bâefi culţi“ şi să mai convorbească franţuzeşte, mai ales cu domnu Popescu, care făcuse studiile în Belgia şi vorbea franţuzeşte mai bine decât ioti la un loc...

Intr’o seară fratele Casacincu, vestit violonist şi cântăreţ din gură, zăreşte pe un părete din ca­ mera de alături o vioară.

Acest instrument, în perspectivă a fi pus la contribuţie de către prietenul nostru, era menit să aducă o modificare radicală în monotonia progra­ mului nostru seral.

Vioara era bună, avea toate strunele, îi lipsea, un lucru principal, arcuşul, O desamăgire, de bună seamă pentru noi! Am început tratativele, punând multe stăruinţe şi ru­ gând pe Domnişoara Rosica şi pe Madame Şafer­ man, să ne facă rost de un arcuş, pentru a le da •putin{a să se distreze şi Dumnealor.

Rugăciunele noastre fierbinţi sau făcut multe

) .

li

i

;

i

*

— 61 —

zile şi cu toată dibăcia astfel că, într’o seară, spre uimirea şi bucuria noastră obştească, Madame Şaferman s’a înfăţişat: purtând în mâna ei dolofană un arcuş de toată frumuseţea, pe care zicea, că-1 luase cu împrumut dela nişte prieteni.

Ne-a rugat, să umblăm foarte delicat cu acest lucru de preţ căci, costa multe parale şi dacă Doamne fereşte 1 s’ar fi întâmplat să-i ’l strice cine­ va, sau să-l pierdem, ar fi avut de furcă cu prie­ tenii ei, nişte oameni ciudaţi, ceia ce nici noi n-am fi dorit.

I s’a dat toate asigurările despre îndemâna­ rea lui Casacincu care, în viaţa lui, umblase cu multe arcuşuri şi cântase la nenumărate viori.

Toate aceste argumente erau de natură a spul­ bera orice îngrijorare, care ar mai fi preocupat pe simpatica noastră patroană.

Nu-i nevoie să mai adaug, prietanul nostru a întrecut toate aşteptările. Ne cânta minunat la vi­ oară, finând şi arcuşul lui Madame Şaferman în cea mai bună stare.

V.-

Şi aşa: în nopfi dearândul, la lumina chircită â lămpii fumegânde, printre rotocoalele fumului de ţigară, la căldura căminului, sorbind din cafeaua de orz fabricată de Madame Şaferman, Sorbul gândin-

i

I

I

— 65 —

du-se la nevasta lui din Bucureşti şi la „Pătimioara“ (este vorba de piesa „Patima Roşie") noi, pela cei de acasă, până piroteam de somn, ascultam, gustând cu nesaţ melodiile clare şi pline de far­ mec, pe cari Casacincu, ceasuri întregi, le picura din vioară şi cu arcuşul fermecat!.,.

i

V’

V

Pe la începutul lui August, mica noastră so­ cietate îşi măreşte efectivul prin apariţia în mijlo­ cul nostru a bunului şi simpaticului prieten, cama­ rad din Focşani, Manole Codreanu, secretarul Revizoratului Şcolar, soldat acum, în Regimentul Putna Nr. 10.

Amicul nostru, la începutul primăverii, a trecut printr'o mare primejdie căci, era să se piardă din pricina tifosului exantematec de care a suferit.

Când a fost văzut pentru întâia dată, după groaznica boală, fiecare s’a dat cu un pas înapoi, înspăimântat de înfăţişarea vrednică de plâns a aceluia care, fusese odată şi odată, bunul nostru prieten. Slăbise bietul om şi se făcuse urât, ca o stafie. In plus, boala îl lăsase şi invalid de o mână Chiar Madame Şaferman, bucuroasă totdeauna de clienfi noui, când i-a fost prezentat Codreanu*

— 66 — i

■

nu s’a putut retine spunând : «Unde aţi găsit mur* tâciunea astaul „Mamă dragă" i-am răspuns noi: „Domnul este un bun prieten al nostru, care a fost greu bolnav şi dacă matale ca o mamă bună ce eşti pentru toţi, îl vei îngriji dându-i să mănânce „ocări11 şi „ca/e falceu, fii sigură că, ;.în curând, domnul Codreanu are să se facă sdravăn ca un stejar „Pliteşte rigulat ?"

Regulat mamă dragă !...

De aici înainte „Cudrean* cum îi zicea Ma­ dame Şaferman, în societatea noastră şi cu hrana ce i-se dâ fără greş de către simpatica gazdă, a început să se însdrăvenească, să fie mai dispus, făcând chiar concurentă la vioară, lui Casacincu care rămăsese dela venirea lui, numai „guristul societâjei*.

Madame Şaferman primind plata regulat dela „Domnu Cudrean", câştiga în fiecare zi, 2 lei în plus, pentru care era foarte veselă, uitând că noul venit era tot o „murtâciune" Zilele se scurgeau vesele şi senine!

Se vede însă, că în lume, mai curând sau mai târziu, toate se sfârşesc! Aşa s’a întâmplat şi cu societatea noastră.

Pe la mijlocul lui Septembrie, forurile înalte

.

i

L

'j

*■1

- 67 -

r

hotărăsc terminarea cursurilor dela Şcoala Militai^ noua serie de elevi fiind în destul de pregătită pentru gradul de ofiţer.

Repartizaţi pela diferite corpuri, am fost siliţi ast­ fel, a părăsi Botoşanii, cu durere şi pe mama noa­ stră cea bună, pe scumpa Madame Şaferman.

Despărţirea, vă închipuiţi, a fost de-o rară du­ ioşie. Domnişoara Rozica a plâns chiar după Dom­ nul Popescu, pe când mama noastră cea bună cu lacrimile în ochi, uitându-se după noi Ia plecare, cu sufletul plin de amărăciune, se gândea desigur că, odată cu dispariţia noastră din Botoşani, va sbura micul dever şi câştig ce i-1 putea aduce, în mod constant, pungile noastre destul de sărace....

Repartizaţi pela diferite regimente depe front, în vâltoarea vremurilor mai grele, ce le-am trăit după aceia, am uitat cu totul ca nişte ingraţi pe mama noastră cea bună dela Botoşani, deşi la ple­ care făgăduisem cu jurământ că fiecare dintre noi îi vom scrie din locurile hărăzite de soartă. Dar cum am făgăduit, tot aşa de uşor am şi uitat...

Au trecut după aceea opt ani de zile. Pacea se încheiase. România Mare mult visată devenise

!

- 68 —

i

I : il

acum o scumpă realitate. Intr’o bună zi, în biuroul meu dela Prefectură, se înfăţişează sergentul de oraş Măgură, care adusese un individ din Botoşani.

Prezenta acestui musafir, din oraşul în care trăisem câteva luni în timpul războiului, îmi amin­ tise, cum era firesc şi de Madame Şaferman. Ştiind că vechea noastră gazdă avea locuinţa chiar peste drum de politie, întreb pe sergent, dacă ştie unde este strada Armeană? „Cum de nu cucoanei* Uliţa asta începe chiar din fata politiei!

—„Cunoşti unde e şi casa cu No. 1 ?“.

—„Mi se pare, răspunde el, unde stă Madame Şaferman, cucoana cea grasă!"

Cum era de aşteptat, numele acesta rostit de sergentul de oraş din Botoşani, mărturisesc, mi-a făcut mare plăcere, readucându-mi în minte atâtea şi atâtea întâmplări din zilele trăite acolo, în vre­ murile grele de jertfă şi de mari suferinţe.

Am spus lui Măgură că intenţionez a-i da o scrisoare pentru Madame Şaferman, la care propu­ nere sergentul s’a prins foarte bucuros.

Vechii noastre gazde i*am scris cam următoarele: „Mamă dragă!"

{

■

I

- 69 —

r

»A trecut multă vreme, de când nu ne-am vam „zut şi nici nu mai am ştiri despre mata şi fa­ milia matale*. „Mă folosesc de fericitul prilej, că un sergent „dela poli)ia oraşulut D-voastră e în trecere pe aici „şi vă scriu că, to|t câ|i am stat la mate, în „vremea războiului, adică: D-nii Sorbul, Casacincu, „Popescu şi Codreanu suntem sănătoşi, ne-am întors „din războiu, fiecare reluându-ne vechile ocupa|iiK. „Multă sănătate celor din jurul matale. Aş fi „foarte bucuros să-mi dai ştiri despre fiecare în parte **....

N’au trecut la mijloc decât două zile şi m’am pomenit cu-o scrisoare cu aceste rânduri: „Domnule, „Am primit scrisoarea Dumnita şi ne-am bu„curat că v’aţi întors pi acasă. I|i aduci aminte că „în timp de risbel era cu Dumnivoastră, unu cari „îi zicea Cudrean, invalid di risbel, o murtîciune, „mergea cu mâna ciunt, m’a luat arcuş şi nu mi l’a „mai dat înapoi, spune-i să-mi trimeată arcuş**. (ss) Ida Şaferman Acest răspuns vă declar, m’a uimit prin ri-

— 70 —

i

!

i

giditatea lui, dar ceia ce m'a revoltat mai cu seamă, a fost ingratitudinea prietenului nostru.

Am căutat să-l întâlnesc, chiar în ziua aceia, i-am arătat scrisoarea şi atunci am aflat că într’adevăr, la plecare, Codreanu răpise şi arcuşul lui Madam Şaferman. l-am tras o dojana cum i se cuvenea, obligându-1 să înapoieze acet obiect dar n’a voit în rup­ tul capului susţinând mereu că arcuşul este pra­ dă de răsboiu şi i se cuvine.

In orice caz, adaugă el: „ca să scapi de orice încurcătură, n-ai de cât să scrii lui Madame Şafer­ man că eu am murit în războiu şi că din greşală i-ai spus despre existenta mea"!

Ademenit de argumentele şi sfatul prietenului meu, am săvârşit greşeala, pe care o mărturisesc, răspunzând gazdei noastre din vremuri grele, că bie­ tul „domnu Cudrean", de mult nu mai este prin­ tre cei vii şi am aflat în urmă, în mod neîndoelnic, că, într’o luptă grea dela Sticlărie ar fi pierit şi el, sărmanul, pentru scumpul nostru ideal naţional...

Am pus scrisoarea într’un plic şi am trimis-o...

Ce-o fi mai spus Madame Şaferman, n’am şti­ inţa căci până astăzi n’am primit vreun răspuns dela dânsa...

— 71 —

r

Au mai trecut la mijloc încă vro-o trei ani. într’o zi, întâmplător, intru în cafeneaua „Napoleon" din oraşul nostru. Găsesc acolo pe Codreanu, în foarte bună dispoziţie, discutând cu un tânăr ele­ gant, care avea lângă el o geantă mare de piele cu monstre de mărfuri; de bună seamă, era un vo­ iajor.

La aparijia mea, Codreanu se ridică, apropiindu-se şi întrebându-mă râzând: —„Ia te rog să*mi spui, cunoşti cine-i Domnul ?...

Privesc cu atenţiune câteva miunie, dar memo­ ria mă trădează. Nici pe departe nu-mi dădeam seama cine poale~fi străinul din faţa mea.

Nerăbdător, prietenul meu îmi vorbeşte cu aerul unui om fericit că, înfătişatul este Domnul losicâ, băiatul cel mai mare a Iui Madame Şaferman... încântat de această neaşteptată şi plăcută în­ tâlnire, am strâns mâna cu toată căldura vechii noastre cunoştinti dela Botoşani. L’am întrebat de cei de-acasă, pe când noul venit în oraş se uita tintă la mine cu totul nedumerit. In cele din urmă, a prins a mă întreba; —„Cum se face că Dumnevoastră aţi scris la

w

\ — li­

i

|

! i

i .

manul că Domnul Codreanu a murit în războiu şi eu îl văd acum că şade pe picere înaintea noastră?...

—„Da, parcă-mi aduc aminte de aşa ceva ! Da, da, i-am scris!... Fii bun însă şi întreabă mata pe amicul meu pentru că ştie mai bine cum stau lu­ crurile. Te mai rog, să nu mă sileşti a spune mai mult. Şolticul de Codreanu se făcea că nu pricipe...

—„Trebuie să fi fost o farsă la mijloc, a adă­ ugat Domnul Iosică, pe deplin lămurit că vechiul nostru prieten „şedea pe picereu.

Am cinstit câte un pahar cu bere, ne-am în­ cins la vorbă răscolind amintirile. Manole Codrea­ nu păstra o mină de om nevinovat, par'că n’ar fi planat asupra conştiinţei sale chestia cu arcuşul.

Domnul Iosică, băiat subjire, n’a pomenit nimic despre asta, făgăduindu-ne că va spune mamei sale Ia Botoşani despre întâlnirea noastră, care i-a făcut mare plăcere. După o oră, ne-am despăr|it foarte multumifi că împrejurările ne dăduse fericitul prilej a ne vedea după atâta vreme...

Sunt ani de atunci! Vremurile se vestesc iot mai grele.

— 73 -

7

In clipele de răgaz şi linişte, ducându-mă cu gândul înapoi, printre figurile de ieri, întâlnesc şi pe aceia a mamii noastre dela Botoşani.

Ce-o mai fi făcând ? Trebuie să fi îmbătrânit de tot acum. Mulţimea anilor cari s’au scurs şi alte griji, a făcut-o poate să uite chestia cu arcuşul.

Fosta domnişoară Rozica, Iosică şi Bucălă cel mititel or fi oameni cu rost şi la casa lor, cu multe odrasle, nepoţii lui Madame Saferman, despre care lumea spunea că era lacomă de câştig. Aşa o fi fost, dar ce era să facă biata femee în nişte vre­ muri cumplite ca acelea ?...

Mie mi-a rămas amintirea că în casa ei din Botoşani după ceasuri grele de munca, în atmos­ fera aspră de cazarmă, cu svonuri zăngănitoare de răsboiu şi lupte, la căldura acestui cămin, în tovă­ răşia unor scumpi prieteni am trăit clipe duioase pe cari nu le voiu uita.

Acum, ca şi altă dată, spun fără ocol şi fără teamă de contrazicere, că rău a făcut scumpul şi ingratul nostru prieten Codreanu supărând pe Ma­ dame Şaferman cu chestia arcuşului, pe care în orice caz, trebuia să i-1 dea înapoi.

! :i I I I i

/ I

.

r Tutuloi Poetul României.

! i

1 ; ;

Aşa era poreclit, în vremea copilăriei mele, Domnul Vasile Paraschiuescu, de profesiune porciclisier] la biserica Sfântul Gheorghe din oraşul nos­ tru. Nu se ştie de ce i se zicea şi poet, căci prin nimic nu dovedise astfel de daruri, hărăzite de Dumnezeu numai celor aleşi de el şi „Poetul Tu­ tuloi u nu era dintre aceştia.

Se poate ca într’un moment de inspiraţie, nu­ mitul să fi îngăimat câteva rime şi în nevinovata lui naivitate să fi scăpat vorba prin vecini, despre în­ suşirile lui de poet.

Vecinii au purtat svonul în mahala, aceasta mai departe, până au aflat băiefii\dela liceu şi dom­ nişoarele dela externatul secundar. N’a trecut mult şi toată lumea din târg ştia despre existenta aces­ tui poet agramat. Lumei—şi mai ales tineretului— nu-i trebuie prea mult. E destul să afle ceva des-

*r

1

— 75 — pre slăbiciunele semenilor săi şi apoi dă Doamne bine! Zeflemeaua devine atot-stăpânitoare. Ea eîn stare să facă dintr'un om, neom, aşa cum s’a în­ tâmplat cu Tutuloi care,'dintr’un biet ţârcovnic, citi­ tor al cazaniilor a făcut un închipuit, un sărit din minţi.

Pentrucă-i lipsea cu desăvârşire talentul ver­ sificării, acesta a fost înlocuit cu plăsmuirile liteterare şi poetice ale băieţilor pehlivani. Tot ce scrieau ei,—şi scrieau prost anume,—era atribuit „poetului" cu pricina. Versurile neroade apăreau chiar prin diferite ziare şi reviste locale la rubrica umoristică.

Lumea făcea haz şi bietul paraclisier, puţintel la minte, dar orgolios, se considera autorul acestor poezii, semnate totdeauna de: nTutuloi Poetul Ro­ mâniei*.

Odată, s’a prezentat c’o bucată de proză, pe care pretindea a fi scris-o de curând şi care înce­ pea cu următoarele vorbe: „O serbare de 1 Mai. „Sub un cer strălucitor şi întunecat, de Mai în sunetul ascuţit şi profund al trâmbiţelor, insolubila şi aşa mai noastră armată a pornit spre crâng" departe.

J

! i

r> I

:.

— 76 ' I

Tutuloi îşi citea bucata pe unde apuca: pe stradă, în piaţă, în clopotniţa dela sfântul Gheorghe, la parastase şi pomeni; peste tot, să facă im­ presie.

Băieţii dela liceu, dintre cari unul trebuie să fi fost autorul bucăţii, la o oră anumită îl chemau în grădina publică şi acolo, cu grmăda, se adunau în jurul „poetului", ascultându-1 cu prefăcută aten­ ţiune şi interes.

Tutuloi tuşea nervos de vreo două, trei ori şi începea apoi ca la strana bisericei să slovenească pe nas în ton minor, versuri după versuri, unele mai proaste şi mai incoherente decât altele, până făcea spume la gură, un adevărat caraghioslâc.

După citire, urma critica literară cu polemici foarte însufleţite, discuţii: pro şi contra. Unii sus­ ţineau că: prin el a reînviat marele şi sfântul nos­ tru Eminescu; alţii, dimpotrivă, se rosteau textual că autorul e un mare dobitoc. Uluit după atâta ce­ tire şi discuţii, bietul „poet" pleca repede spre biserică, să bată toaca de fier şi să tragă clopotele pentru vecernie....

Astfel de reuniuni literare se fineau lanţ, „poetul" câştigând tot mai mare prestigiu şi noto­ rietate în mijlocul admiratorilor săi din ce în ce mai mulţi şi toţi nişte mehenghi.

\.

— 77 —

Pentru a face din el un nebun, în toată legea» i*au conferit odată o diplomă, ca din partea unei societăţi literare : „Lumina*1, care-i recunoştea ta­ lentul de mare poet al României, dându-i şi o me­ dalie de aur sau de argint..

Altă dată, pentru o serbare din grădina publică, a fost îmbrăcat cu nişte haine negre, luate împrumut, I-au pus joben şi mănuşi albe glase şi astfel gătit ca un mire a fost ridicat în triumf pe o tribună im­ provizată, cerându-i-se să declame din operele lui.

A fost destul să înceapă a fârnâi pe nas nişte versuri şi o adevărată furtună s’a deslănţuit. Unii băteau din palme, alţii îl huiduiau, strigându-i să se dea jos de acolo.

Un grup cerea ca poetul să fie lăsat a-şi arăta măsura talentului său; ceilalţi, dimpotrivă, spuneau că nu le trebue asemenea saltimbac. Bietul Tutuloi simţind în cele din urmă că nu-i bine cu el, a spălat putina cu haine, cu joben cu tot şi abia după vreo două, trei zile, a fost găsit în exerciţiul func­ ţiunii, pe când spăla duşumelele din tinda bisericii.

După multe stăruinţi şi tărăgăneli, „poetul*4, care se considera posesorul hainelor, a consimţit în cele din urmă să le înapoeze.

i

! i

i

— 78 — i

' ţ

t'

:

Pe vremea aceea, trăiau în oraşul nostru un <jrup de visători, deosebindu-se de restul oamenilor, prin înfăţişarea lor, având părul mare dat peste cap, ca Eminescu şi purtând crăvăji lavaliere, de cu­ loare roşie.

Din grupul acestora făceau parte, printre alţii: Alexandru St. Vernescu, tânăr frumos cu talent li­ terar şi versificator; Gheorghe Doinaru, publicist; Adrian Sulcinâ, ziarist, mai târziu secretar de re­ dacţie la Universul; Gheorghe Marinescu- Trubadurul, de fel din Bacău, profesor la şcoala israelită, care a scris şi-un roman cu conţinut antireligios, din care cauză a fost dat afară din învăţământ, căci, susţi­ nuse, însemnând negru pe alb, că: „Popi şi zei şi Dumnezei „Sunt toii nişte mişei*!...

Din grupul acestora, mai făcea parte Iancu Clinceanu şi alţii, loji băieţi buni. Oameni de suflet, împărţind între ei frăţeşte: nevoile, paharul de vin şi ultima Jigară. Trăiau însă cam izolaţi de restul oamenilor „plini de răutăţi**!

In fiecare zi, spre asfinţitul soarelui, cu o re­ gularitate impresionantă, grupul lor era văzut pe

s

1

— 79 — strada Regina Elisabeta, îndreplându-se agale spre marginea oraşului şi de acolo mergeau afară la câmp, să admire natura în linişte, să cânte împre­ ună şi câte unul, să cetească în admiraţia celorlalţi, versurile sau proza ce-o comisese în ultimele două • zeci şi patru de ore, de când nu se mai văzuseră...

.

r

{

A.

Intr’o frumoasă seară de primăvară cu lună plină, pe cer, cu aerul îmbălsămat de mireasma flo­ rilor de salcâm, grupul acesta de socialişti, căci asta era credinţa care-i apropiase şi-i ţinea într’o astfel de comunitate sentimentală, cei pomeniţi mai sus ademenesc şi pe Tutuloi să meargă cu ei într’o excursie în jurul oraşului. Neîndoelnic, propunerea i-a surâs, „poetul" simţindu-se onorat în tovărăşia acestor visători şi prieteni ai literelor.

Au pornit cu toţii spre Crâng şi când au ajuns la Orfelinatul de surdo-muţi, în faţa căruia erau pe atunci nişte căzărmi ruinate, în care fuseseră pe vremuri un batalion de vânători, unul dintre ei pro­ pune să meargă cu toţii în mijlocul acestor clădiri părăsite, să se înspire ca şi Grigore Alexandrescu altă dată, în mijlocul ruinelor.

Propunerea a fost bine primită. Cel dintâi, care a fost pus să încordeze şi să facă a-i vibra

'!

! ;

.

A

nr

(

— 80 — I

lira, a fost Tutuloi. Trec: cinci, zece minute, o jumă­ tate de ceas, dar Tutuloi nu dă nimic din el. Se oferă în schimb, sa reciteze din poeziile lui mai vechi. „Nu se poate!“ strigară cu toţi în cor. „înşeli o lume întreagă cu minciunile tale! In viaţa ta n’ai scris un vers! Eşti un şarlatan neruşinat!"

Ca primă măsură represivă, hotărăsc, fără drept de apel, a lega pe poet c’o frânghie de nişte drugi dela fereastra fără geamuri, prin care luna privea galeş. L’au pus apoi să jure, că în viaţa vie­ ţii lui, nu va mai face versuri şi astfel legat cobză, Tau lăsat acolo să se inspire.

Bietul „poela a ţipat toată noaptea, în mijlo­ cul pustiului înfiorător, pus acolo de invidia ome­ nească !.. •.

r

i

‘

î ii

* I 1

I

i

i

\

1

« i

l i

Din noaptea aceea, Tutuloi era văzut tot mai rar, punând la îndoială orice propunere ar fi venit din partea presupuşilor săi admiratori şi cu poezia se pare, a lăsat-o ceva mai moale. Mulţi dintre băieţi, terminând liceul, au plecat din oraş şi astfel încetul cu încetul „Poetul României“ a fost uitat» pierzându-se cu desăvârşire în rândurile mulţime* anonime.

r

— 81 —

v

ti

I

Ca o părere, au trecui patruzeci de ani de atunci. Atâtea şi atâtea întâmplări Nu ştiu cum s’a făcut că în acest răstimp de vre­ me am zărit pe „poet" doar de câteva ori. îl uita­ sem cu totul.

In toamna trecută, prin furnicarul de lume din pia|a nMoldavii", am întâlnit drept în* fată: un om scund, slab la trup şi destul de bătrân, purtând pe umerii gârboviţi un coş mare cu târguelile preo­ tului Tomiţa dela biserica Sf. Gheorghe, unde ş* acum poetul ridiculizat al copilăriei noastre, era.,., tot paraclisier. Nu avansase de Ioc, în acest înde­ lungat veleat....

Am vrut să aflu, dacă cel pu|in gloria de „Poet al României“ mai însufleţea pe acest om, aşa de pujin norocos în via{a care, nu-i dăduse alt rang, decât acela de paraclisier. Viată fără de noroc!....

Am privit drept în ochii lui. Aceiaşi ochi şi­ reţi, cari ne sfredeleau cu privirea când eram copii L*am întrebai: — Ce mai foci Domnule Paraschivescu ?

71

t

IJ

d

r

■,

— 82 -

t

i 11-

'

<

î t

i

„Biine î dar am auzit că dela 1 Ianuarie, se vor tăia din budget tofi paraclisierii I* —„Totul e cu putinţă în vremurile astea, aşa de grele".

Mă uitam la el, gândindu-mă că: dela 1 Ia­ nuarie, nici paraclisier nu va mai fi această glorie dezamăgită a neamului! • •• —„Domnule Paraschivescu", adăugai: „cu muza cum te mai împaci? Mai scrii ceva?"

—„Cum de nu!" Scriu, scriu mereu, dece să nu scriu!" Şi grăbit, a dispărut cu povara în spi­ nare, fiind aşteptat de părintele Tomifa, să-i mai pue ceva în coş...

A fost ultima oară, când Tam mai văzut, aflând la două luni după aceia, că se stinsese din viajă.

A murit în sărăcie, aşa cum trăise toată viaJa, uitat şi părăsit de toji. El, care, în elanul tinereţii, împins de o nobilă năzuinţă, încercase sărmanul, cu toată puterea sufletului său chircit, să se agate cu disperare de aripele avântate ale Nemurirei...

■

. \ i j

.

:

A -

<

—- !

i

I

„Nu ti cunosc"!

f

■ ?

Doi ovrei: lţic şi Moişe făceau negoj într’un târguşor din nordul Moldovli.

Iehova, se pare că, nu fusese aşa de binevoitor cu ei. Ce să mai lungim vorba: Ie mergea prost, dar prost de fot! Abia câştigau de coşnifă, de multe ori nici atât.

Văzând situajia grea în care se sbat, într’ozi, iau hotărârea eroică a lichida afacerile şi apoi să pornească în lume, fiecare unde o vedea cu ochii.

Totuşi, ca buni prieteni ce erau din copilărie, se învoesc şi cu mare jurământ se leagă, c’atunci când, norocul va surâde unuia dintre ei, să ajute pe celălalt Ia nevoie.

Cu acestea puse la cale, s’au despărjif...

In goana după câştig, într’o bună zi, I|ic a ajuns într’un oraş mare, cu multe fabrici şi întreprinderi petrolifere. Iscusit cum era din fire, a înfiripat re­ pede o dughenită. Şi cum, deseori, prăvălia mică

A

f

I

- 84 — )

H .

»• if. ' \ ţ

I

!

i i

; ! . '

‘

(

!

1 ;

)i

l• i

.

/

\ !

I

!l

L Viv

aduce „gheşefl* însemnai, domnul Ijic, meşter în ale negolului, în scurtă vreme, devine un mare bo­ gătaş dacă nu mă înşel chiar bancher.

Era om cu situajie, acum. într’o zi, potrivindu-i-se, cumpără prin licitaţie publice, cu te-miri-ce, o casă de . toată frumuseţea, a unui boer bătrân, care din pricina vitregiei vremurilor, ajunsese la sapă-de-lemn.

Lui Ijic, i se părea că-1 cam stânjeneşte acest nume, care s’ar cuveni unor oameni de rând, simpli şi săraci. Şi cum voia să pară mai mult, se hotărăşte să-şi schimbe numele. Dela o vreme, am aflat că lui Iţic, toată lumea îi zicea „Domnul Jean“, da, Domnul Jean!

Uluit de fericirea ce i-o dăduse repedea lui ascensiune socială, cum bănuiţi, a uitat cu lotul pe fostul său tovarăş, care rămăsese om necăjit, făr de noroc, un desmoştenit al soartei, tot Moişe din Hârlău.

Acesta din urmă, pe ce pusese mâna nu i-a mers, ceva mai mult, pentru căutarea sănătăţii hn sdruncinale cheltuise ultimul ban şi era mai sărac decât în ziua când se desfăcuse de Ijic. De câteva zile ieşise din spital. Nevoiaş şi lihnit cum era, şi-a adus aminte de coreligionarul său, despre care

V

1

' >

'

:

l

— 85 -

-

flase că era şi bogat. Bizuindu-se pe vechea lor prie­ tenie, spera sărmanul, Ia o vreme ca aceia,că sar putea bucura de ajutorul, şi milostenia omului, de care era aşa de strâns legat sufleteşte...

; ! ' 1

Cu bani de căpătat, dela comunitatea israelită, bietul Moişe s’a dus cu trenul, înghesuit în clasa IlI-a, până în oraşul unde aflase că trăeşte fericitul lui amic.

După o jumătate de ceas dela scoborâre, Moişe se găsea în fa|a casei, unde stătea fostul lui tovarăş. „Cum î|i place, în aşa palat şede Ijic al meu, să nu-i fie di diochi! Ci noroc pi el şi ci noroc şi pintrâ mine"!

Noul venit sue scările de marmură ale palatului, sună şi în curând apare un lacheu îmbrăcat în frac cu cravată şi mănuşi albe. Era chiar în timpul când se servea masa.

Pujin mişcat de această vedenie, Moişe întreabă: —„Fii bun, vă rog, nu ii diranja, şi spune-mi, aici stă Ific Şuiim son ?“ —„Care I|ic, poate Domnu Jean ?u —„Domnu jean, să-i fie de bine! Vreau să-i vurbesc!"

1

4

i

•

\ ii

!

| i

’

i

--

A

—• 86 —

I

-

\ i

Lacheul dispâre şi peste cinci minute de ză­ bavă, uşa cu geamuri de cristal se deschide din nou, ca în fa|a ei sa se arate, abia făcându-şi loc un domn elegant cu mers sigur şi încrezător în el, patronul casei.

Cum îl vede bietul Moişe, recunoaşte în per­ soana acestui mare bogătaş pe vechiul lui prieten şi ca prins de /e/e, strigă: — ,Ce faci tu măi Iţic ?

—„Pardon, Domnu Jean!“ —„Să fii sănătos, „Domnu Jean!"

—„Mă rog, ce doreşti Dumneata", i-o scur­ tează noul îmbogăţit!

—„Cum dragă Iţic, aşa vurbeşti cu un vechi prieten?"

—„Ţi-am spus domnule, pe mine mă chiamă Jean. Ce vrei dela mine? Nu-mi aduc aminte să te fi mai văzut vreodată !"

—„Iţic! chiar cu adevărat nu mă mai cunoşti, sau glumeşti ca altă dată?"

—„Domnule, te rog să fii scurt şi să-mi spui ce afaceri te aduc pe la mine!" . .„Cum văd, dragă I(ic m’ai uitat! Aşa să-ţi ajute Dimnezeu şi dacă-i drept că nu mă cunoşti» să ştii ca, pişti două zile, ai să mori*!.,.,

t

!l i

— 87 —

f

J

Adânc mâhnii de figura ce i-o făcuse I|ic al lui, bietul Moişe a scoborâl scările, îndreptându-se şovăind spre poarta casei acestui bogat nemilosliv. „Domnul Jeana, reflectând pu)in asupra’ celor spuse de Moişe, trimite servitorul după el, care ajungându-1 în stradă, îi spune că este chemat de stăpânul său.

Moişe se înapoiază bucuros şi dând ochii cu „Domnu Jean", acesta îl întreabă: —„Te rog să-mi spui de unde ştii Dumneata, că peste două zile am să mor?“ —„Apoi, să vezi, dragă IJic, iu am fost în ul­ timă vreme în spital. Lingă pat a meu era un bulnav greu di tot. Doctorul l-a examinat şi în cele di pi urmă, întrebându-1 dacă-1 cunoaşte, bulnavul a zis: nu. Doctorul a spus Ia noi că dacă nu cunoa­ şte, pişti două zile are să moară şi cum zic s’a întâmplat.

Dacă şi tu nu cunoşti, piste două zile ăi să mori!...

'

11

i

!

f ! j 1

Â

!

Soţ binevoitor.

( 1

De câteva săptămâni bietul Şultm căzuse greu bolnav la pat. Toate sforţările medicilor şi îngriji­ rile pline de adânc devotament ale soţiei sale nu fuseseră în stare să-l vindice. Boala se înrăutăţise în ultimele două zile, în cât desnodământul fatal era aşteptat dintr’o clipă într'alfa. Şulîm, deşi în stare disperată, nu-şi pierduse conştiinţă, simţea sărmanul că ceasurile lui sunt numărate.

A chemat pe nevasta lui şi i-a spus: —„Dragă Surd ti rog, di pi patul di moarte, să fii bună să-mi faci plicerea, să ti îmbraci cu ro­ chia dela nuntă şi să vii la mine, să te mai văd odată ca atunci când erai mireasă!"

Biata nevastă, ascultându-i dorinţa, merse în altă cameră, răvăşeşte lăzile vechi de acolo şi după multă osteneală, găsi podoaba pe care o purtase în clipele de fericire, acum treizeci şi cinci de ani.

1

A

n

r 1

- 89 —

V/

:

Se îmbrăcă cu această rochie albă de aclas, împodobită cu paşmanterii. îi era cam strâmtă nu-i vorbă, dar ce era să facă ? Puse ceasornicul cel mic de aur cu lanţ, cerceii, luă evantaiul şi astfel gătită, merse Ia patul muribundului. Şulîm o pierdea din ochi şi lacrimile îi cur­ geau pe obrajii arşi de boală.

Biata femee a stat cât a stat, în astfel de ţi­ nută şi în cele din urmă întrebă pe bărbat, dacă mai este nevoie de asta. Şulîm îi spuse: —„Dragă Sură, mai şezi, ii rogi Mă gândesc acum, când o veni moartea şi o să te vadă aşa de frumos gălilă, poate are să li ia pi tine şi scap iu !...

' I

; : f

' i

■

J

-<hr:

■

!

1 I

TABLA DE MATERIE i

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

i i

i

: i

I

i

.

Prefaţa.. .

Amintiri Şcoala noastră „Domnu Nanciu" Pensionarii .

Oameni de ieri . .

Madame Şaferman Tutuloi Poetul României „Nu ti cunosc" 1 .

Soţ binevoitor

pagina 3 n

» » a n

» » »

0—15 16-20 21-35 36-41 42—53 54-73 f 74—82 \ 83—87 88-89

*

! i

.

•j

ii

r

% ’

. i

r*'

¥ !

*

;

V

* \

4

• i -i •

■

i i

A,

I.

. t i

V;>1

■ i

‘i

\

y .

f

l

L

PREŢUL 25 LEI