Orientări folklorice III

1

I

Ion DIACONU

Orientări folklorice (precisări bibliografice) •v

III 1. G. T. Niculescu-Varone 2. G. Boiculescu 3. Tiberiu Alexandru 4. D. A, Vasiliu 5. D. Strungaru 6. Al. Iordan

i i

Extras din revista E T H N 0 S ( an. II, fasc. 1-2 )

t

}

.

FOCŞANI 19 4 3

.*

jj\

1

[w)

D 3C

.

osf

[iff

:

r

; '

•* ■

'J

: ? »

*

^Xr^Cc Jljsfţ % *'1£% l

V s A N c r. A

f.

A

N

:

» A'-1

Ion DIACONU

Orientări folklorice (precisări bibliografice)

III

l

— G. Baiculescu, G. T. Niculescu - Varone, D. Strungarii* T. Alexandru, D. A. Vasiliu — Extras din revista E T H N 0 S ( an. II, fascicolele 1-2 )

FOCŞANI 19 4 3

.1

/

folkloricc :

G. T. Niculescu- Varone, Cei mai de seamă folklorişti romini (bibliografie), Bucureşti, 1938.

Intr'o săltăreaţă farandolă... critică Şerban Ciocul eseu insinua polemic că folklorul romîn îşi are pontifii săi exclusivi: ,....uitasem să amintesc că piinea profesorilor, cînd nu-i istoria (Curent, lit., 111, n-rul 131J. In literară, este folklorul" treacăt fie spus : uşurică afirmare aduce nu ştiu cum aminte de-o alusie a estetului critic fruntaş din veacul nostru, A. T h i b a u d e t, care vorbia odată incisiv despre „antichitatea... pînea pro­ fesorilor" ; La vie de M. Barres, Paris, 1921, 48.

(La com­ patriotul nostru poate e un ecou pierdut de lectură ; -poate fi şi-o coincidenţă de impresie şi de atitudine, poate să nu fie de loc o... mutare ideologică).

Ce vreţi să spună despre peripeţiile acestei discipline chiar un teribil ignorant intr'ale folklorului, necum un critic autoritar, consacrat urbi et orbe... cind nu 'numai profesorii încurcă tre­ burile în folklor, ci chiar copiii? Sub ocrotirea unui spirit uni­ versal, ca N. I o r g a , oare n’a publicat recent poesie populară chiar un copil din clasa I normală, şi încă o variantă a „Miori­ ţei" (v. Neam. rom. p. pepor, XXVI, 1 fevr. 1938)?

Intr adevăr, a venit clipa opreliştii în folklorul romînesc: trebue să fie înlăturaţi ignoranţii, amatorii şi entusiaştii naivi! Căci ei încă ti­ păresc sub ochii noştri articole, broşuri şi volume jalnice în care reclama personală ţipă şi ignoranţa s’aşterne imperial!

Iată, in 1938 s’a publicat o broşură bibliografică asupra folklorului romîn mai ales versificat. Ca să satisfacem obiectivitatea criticului iritat, amintim că autorul ei nu e profesor... Dar ori ce-ar fi, nu interesează ocupaţia, ci realisarea ştiinţifică. Deci, bro­ şura merită o riguroasă censură analitică.

Elementara cerinţă metodologică impune oricărui cercetător pregătit delimitarea disciplinei ce-1 preocupă: carc-i obiectul, con­ ţinutul şi întinderea sa ? Astfel oricine riscă să pipăe în gol şi să umble furiş printre aproximaţii. Iar resultatul ştiinţific? Se mă­ resc inutil cotele bibliotecii Academiei Romîne, pentru ca auto-322 ETHNOS -

-ce ti*0' V

Jtdefo

V R AN CEA

kjfyliu r,

—

rul ce ne preocupă să Ie pătureasca" teancuri-teancuri, cu toată sfinţenia, mai cu samă pe-ale sale, avind grija ca posteritatea să-i cunoască infinitesimal nobila sîrguinţă bibliografică... (v. p. 2, 3).

Deci G. T. N.-Varone trebuia iniţial să se întrebe: oare cei 120 de autori bibliografiaţisîntîntr'adevăr toţi folklorişti? De aici ar fi ajuns la posiţia metodologică normală, întrebîndu-se : ce-i f o lk 1 o r u 1 ? Răspunsul i-ar fi impus să înlăture destui autori — mai ales din veacul trecut — care au compilat, au înnodat, au curăţit silnic şi astfel au preschimbat, aproape pînă Ia anulare, creaţia populară. Bibliograful ar fi rămas la numărul riguros 27. Accentuăm : autorul nostru se cuvenia să ştie precis ce-i folklorul. In locul „introducerii" sale care este o copilărească um­ plutură de locuri comune („Se ştie că poporul se trage din nobila obîrşie latină. Aceasta s'a dovedit prin Columna lui Traian — ridicată la Roma în anul 113 după Hristos" ...etc., etc.), de unde aflăm că în „specificul naţional" „intră şi folklorul care este baza şi disciplina fundamentală necesară pentru studiul vie­ ţii sociale săteşti" (p. 6), ar fi trebuit din capul locului soluţionată întrebarea : oare ce-i folklorul ?

D-sa trebue să afle — ca să ştie măcar acum — că aceas­ tă disciplină este „ştiinţa vieţii şi a gîudirii populare", cum de­ fineşte P. Saintyves (Manual de folklore, Paris, 1936, 7; cf. 32, 33, 38-9, 48, 41, 156).

Prin urmare, studiul său scru­ tează. exclusiv „mentalitatea populară" (termenul „mentalitate po­ pulară" desigur că e un ecou din gîndirea asupra „mentalităţii primitive" a sociologului L. Levy-Bruhl), care în stadiul actual al umanităţii civilisate se înglobează de obicei in naţiuni., Popular însamnă orice fenomen de vieaţâ socială ce cade în tradiţie, adică normă de vieaţă şi stil de gîndire ce-şi pierd frec­ venţa utilisării — cum spune A. M a r i n u s : n’au „generalitate sociologică" (Le folklore dans le conformisme social, Bruxel­ les, 1934, 12) — şi trăesc isolate, fiind treptat simplificate, sche­ matizate de insul cu mentalitate simplă. Faptul folkloric e stăpînit de legea conformismului social: e tipic. Această retragere în tradiţie a grupului rural — perfectă învăluire în spiritul conser­ vator —f creiază o mentalitate colectivă omogenă şi-un tip de vieaţă generală care istoriceşte se cedează generaţiei succesoare şi se moşteneşte adesea deplină dela cea precursoare. Căci sînt for­ me de vieaţă materială şi spirituală care rămîn îndeluDg intacte

ETHNOS 323 *

(cadrul religios, normele juridice, etc.); ele alcăiuesc realitatea tradiţiei. Grupul însă poate ieşi din cercul coercitiv al perma­ nenţelor tradiţiei; atunci inventează : e creator (poesie şi cîntec popular).

Metodologic, folkloristul va urmări acest joc pendular al celor două forţe inegale: a) tradiţia; b) originalitatea creatoare a grupului rural. Va proceda deci expe­ rimental : va „descrie faptele vii, sub forma lor actuală** (A. Marinus, Les glissements explicatifs dans le folklore, Bruxel­ deci prelungirea tradiţiei în actualiles, 1933, 6, 8, 12, 13), tate şi diversificarea grupului din lanţul tradiţiei prin creaţie. Pe actualitatea obştei rurale s’a pus în chip exclusiv accentul întîi, în folklorul european, prin gindirea lui Ovid Densusianu.

Această lămurire preliminară l-ar fi scutit pe stîngaciul bibliograf folklorist... să nu afirme ignorant: „Specificul nostru îl formează tot ce a creiat sufletul poporului romîn...’* (p. 6). Cri­ teriul folkloric delimitează uneori specificul naţional, in chip parţial, numai la formele culturale primitive, al căror autor nu e în sens larg p o p o r u 11 ci numai massa rurală. Insă defi­ niţia curentă a specificului naţional înglobează şi valorile de cul­ tură superioară creiate de clasa cultă a naţiunilor, în prelungi­ rea valorilor primordiale — cele folklorice.

Dat să admitem că autorul n’a urmărit decît să stabilească bibliografic etapele folklorului poetic. Alunei criteriul său putea să fie percurgerea cronologică. Nu însă numai decît pe provincii (v. p. 10, 12, 15, 16, 17, 25, 27, 30, 37), ci după natura genu­ lui. Astfel puteau fi grupate iutii colecţiile cuprinzînd genui liric (cîntecul popular în genere, doina, hora, strigătura), apoi succe­ siv : genul epic, genul dramatic (drama religioasă, pluguşorul, co­ lindul, cîntecul de stea), ajungîndu-se la descîntece, jocuri dc copii, etc. Un indicator al culegerilor pe provincii ar fi fost su­ ficient pentru a satisface criteriul autorului.

Vina cea mare e însă în inocenţa cu care se admite prin­ tre ctitorii folklorului poetic romîn atîţi nevinovaţi şi neîndemănateci publicişti şi autori minusculi. Mulţi dintre ei în loc să ne­ tezească drumul disciplinei, l-au înţelenit chiar în vremuri cînd minţi autoritare, ca Ovid Densusianu, stabiliseră în cultura noas­ tră natura şi rolul folklorului. G. T. N.- Varone, fără nici o vedere positivă, aşează lingă măreţia Ceahlăului gorganele Bărăganului §90

324 ETHNOS O

Oare nu c o înspăimmtătoare ignoranţă cînd lingă opera lui Densusianu clasează pe Oprea Dumitrescu, elevul lui A. Pann, şi pe „Christ Ioanninu" (p. 30) ?? Aceştia doi sînt in adevăr „precur­ sorii" folklorului romîn modern (p. 37) ? Atunci dacă sînt folklorişli asemenea amatori care publicau broşurele pentru că erau „naţionale”, adică se vindeau a cătării pe la iarmaroace, ce însamnă oare in folklor un revoluţionar ca Ovid Densusianu ?

Pentru o graţioasă umplutură tipografică — foarte plăcută la vedere autorului nostru — şiragul „celor mai de samă folklorişti romini'* sa cuvenit să înceapă cu ieromonahul Lavrentie, pentru că într’un catavasier din 1747 el ar fi însemnat stihuri din nişte cîntece de stea... Tot aşa e socotit protopopul Ioan Thomici (1827). Dar de ce atunci au fost eliminate mărturiile din 17571780, 1770, 1787, 1809 (v. Ethnos, I1, 312-315), ca şi culegerile lui D. A r d e 1 e a n (1831) şi N. Pauletti (1838; v. Folklor.. R.-sărat, II, p. XXX1V-V) ?

Noi răspundem cate­ goric : aceştia alcătuesc preistoria folklorului nostru.

Nici unul din ei nu e folklorist: n'a strîns măcar un vers popu­ lar după vre-o normă. Folkloristul e în primul rînd un cercetă­ tor de metodă. In privinţa colectării materialului, el păstrează ne­ strămutat orice text aflat în popor : nu-1 preface, nu-1 înfloreşte, nu-1 confruntă, nu-1 înseilează. Căci a trecut vremea dulcelui vers popular rotunzit şi gătit festiv de Alecsandri — „croi­ torul de poezii populare” cum îl recomandă cam hirsut Leca Morariu (Pentru cintecul popular, Cernăuţi, 1933, 24); Alecsandri remaniind „poeziile culese din popor” cum va însemna apăsat un istoric literar de largă autoritate (D. P o po v i c i, Opere, II; I. Heliade-Rădulescu, 566); b a r d u 1 apostrofat pentru această stricăciune gravă — lucru de necrezut — pînă şi de contradictoriul Heliade; regele poesiei (după sonorul epitet eminescian) pe care într'o privinţă eseiştii noştri actuali bine fac de-1 apără generos de împunsăturile violente ale veacu­ lui trecut („ ..modificările lui sunt destul de numeroase şi de­ seori vizibile prin artificiul lor1*; Al. Ciorănescu, Meşterul Manole, în Univers, lit., LII, n-rul 11), deşi atunci numai H. T i k t i n s'a încumetat să-l apere de anume delaţiuni (Arhiva Soc. Ştiinl. şi Lit., 1- 1889, 83).

Cert este că Alecsandri a

impus o vădită croială savantă materialului poetic din popor. în­ torsăturile de stil prelucrat l-au trădat în primul rînd. Căci „fal-

ETHNOS 325 21

i

f

ştirile'* _ tot cuvîntui lui Leca Morariu — din 1852 cuprind că limbă „cele mai vădite orăşenisme" (G. IbrăUeanu , Note şi Impresii, Iaşi, 1920, 147) care înflăcărau în 1909 pe neini­ ţiatul Maiorescu (ca şi în 1869: Asupra poesiei noastre populare) în replica ce-o merita antifolkloristul artificial Duiliu Zamfirescu. Deci lucru hotărît: astăzi nu se' mai alexandrinizează. Ceva mai mult: autenticitatea folklorică e o lege de aramă cînd cineva merge pe teren să ancheteze. Cel puţin atita, dacă nu chiar revenirea pe terenul cercetat, spre a relua anume motive fruntaşe la acelaşi individ, ca să se observe psichologia cîntecului popular (prefacerile în timp şi spaţiu).

Problema transcrierii dialectologice a fost totdeauna in criză Ia noi; şi cu-atît mai mult indexul epocalului bibliograf il negli­ jează. Spre mirarea lui G. T. N.-Varone, germanii Th. Gartner („Fiinf rumănische Mundarten der Bukowina**, în Zeitschrift f. romanische Philologie, XXVI, 230-242; Gartner e utilizat şi de apoi din 1892 G. W e i g a n d colecţia Graiul nostru, II, 33), (Ober die Methode bei der Sammlvng von Volksdichtungen, Leipztg, 1892 ; „Der bauater Dialekt, Korosch-und Marosch Dialekte**, ctc», in „Jahresbericht..**, III- 1896, 198-232 ; IV, 250-336 ; VI, 85; Vil 1-92; Vili, 234-324; IX, 138-236, urmate de lucrarea; Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens, Leipzig, 1910) au ridicat îatîi în discuţie procedeul, realisîndu-1, urmîndu-le astăzi E. Gamillscheg (Oltenische Mundarten, Wien, 1919; Die Mundarl von Şerbăneşli-Tituleşii - Olt, Jena-Leipzig, 1936), iar dintre ai noştri, din 1898, Sexlil Puşcariu („Der Dialekt der oberen 01tthales“, în Jahresbericht.., V, 158-191) Şi din .1906 Ovid Densusianu.

In urma observaţiilor lui Weigand folkloriştii noştri se su­ pun. Astfel A. G o r o v e i se hotărăşte să publice cîntece din Folticeni după rigorile transcrierii diacritice (Şezâtoarta, I, 86-88, 150), alţii imitîndu-1 — tot acolo —într’un chip rudi­ mentar şi publicînd la răstimp (Ibid., I, 181-2; II, 4-5,81, 84, 135, 180-188, etc.).

Treptat revistele provinciale — mai ales cele ardelene — copiază procedeul: „Ţinta noastră este a Întrupa In ortografic cit să poate de credin­ cios graiul viu al poporului, adecă de a semăna sunetul precum se rosteşte, Numai aşa are valoare adunarea poesiilor poporene" (Poporul, VI, 652, 668. 683, 699).

326ETHNOS—■

!

înainte şi chiar după 1916 mai cu samă Ardealul se preocupa de acest criteriu (Revista Bistriţei, I - 1903, n-rul 33; Vlăs­ tarul cîmpiei, I, n-rele 7-8, p. 14; Viaţa săceleană, I, n-rele 1112, p. 29), deşi chiar dincoace dibuirile dialectologice nu lipsesc (cf. Buciumul Instrucţiunei, I - 1891, 261), Din păcate prevederea fu ca un vis ilusoriu : grămada de amatori tipări fără control şi într'o lipsă de prevedere absolută. Entusiasmul înă­ buşi calmul şi pregătirea cercetătorului, încît şi copiii se pome­ niră... folklorişti. Odată, prin 1890, chiar filosofii se amuzară deretecînd versul popular, ca N. V a s c h i d e c'o „spovedanie" populară de prin Ardeal (cf. Alexandri, I- 1891, n-rul 1).

Ardealul — aici e paradoxul — care dădu semnul renaşterii folklorului şi dialectologiei prin Densusianu şi Puşcariu, pregăti pen­ tru cîteva decenii sincopa disciplinei. încă din 1897, profesorul I. Potran adună poesii. populare prin elevi (Tribuna poporului - Arad, I, n-rul 217).

Predecesorii săi Iamik - Bîrseanu ciuguliseră cam tot aşa poesia populară pentru culegerea lor din 1885, despre care inexplicabil marele Ovid Densusianu — care înlătura improvisarea şi reclama — vorbia elogios la moartea profesorului ceh ; „...e una din cele mai bine alcătuite" (Vieaţa r.oua, XVIII, 227).

Căci iată ce destăinue însuşi mentorul culegerii: „...şcolarii gimnaziului [din Blaj] s'au pus de au cules o sumedenie de poesii populare de toate felurile, care s'au pus la îndemîna prietenului meu A. Bîrseanu şi a mea, ca să înjghe­ băm din ele o colecţiune în felul colecţiunei poetului V. Alecsandri.,.*' (Pagini literare- Arad, I- 1916, n-rul 5, p. 89). Şi aşa a şi fost. Materialul din această culegere atît de răsfăţată nu prezintă, prin urmare, nici o garanţie a muncii autentice.

Revistele.de folklcr au urmat pînă de curind cu sfinţenie calea aceasta (o elevă de clasa a lV-a primară publică material epic; v. tudor Pamfite, II, 80); iar profesorii obosesc elevii prin vacanţă, făcîndu-i gonaci după folklor (exemplu : G, I o n e s c u, Cintece şi strigaturi din judeţul Cernăuţi, Cernăuţi, 1933 „Prefaţă"), pentru ca să capete premii academice cu un ma­ terial absolut fără nici o siguranţă (D. Âl. N a n u, Poezia milifăriei şi a Crăciunului de pe Valea Argeşului, Piteşti, 1933f 6), Cu asemenea mijloace de plins se explică de ce s’a tipă­ rit şi tot se mai publică astfel de drojdie folklorică:

ETHNOS 327

■

i

•fi

!

t)upă sănin îi şi nori După dragoste ş-amori. (Şezătoarea, II, 9).

Pentru tine dor secret Mi-ara mutat casa ’n făget, Cu frunza să mă desfăt.

(Someşul, II- 1924, n-rul 9).

Cind ai zice de-un birlic S'a sculat copilu ăl mic...

(Suflet oltenesc, I, 213).

Oare ce valoare documentară are culegerea din 1896, prefaţată de G. C o ş b u c şi alcătuită de normalistul în ultima clasă, C. Rădulescu - Codin de mai tîrziu (v. Progres şi cultură, Pasiunea folklorizării eftirie a fost o mo­ lii, n-rul 2, p. 9) ?? dă de care nici istoricii detailişti nu s'au putut feri (de pildă, Gh. Ghibănescu publică folklor din Bacău; Şezătoarea, If Şi în labirintul acesta al folklorului romîn chiar cei cali73). (filologul de samă G. Giuglea ficaţi încîlcesc firul Ariadnei publică iar versul popular de-a-dreptul în limba Academiei Romîneî! — cf. Din lit, populară de astăzi a Basarabiei, Bucu­ reşti, 1919).

In această cruciadă a erorii, preoţii şi mai cu samă învăţă­ torii au fost sîrguincioşi. Gr. T o c i 1 e s c u încă din praguj vea­ cului îi entuziasmase pentru amorfa sa culegere de Maierialuri folkloristice. îndemnurile spontane dar naive s'au abătut apoi ca grindina — competente prea arar: I. M u ş 1 e a , lnoăfătorul şi folklorul, Cluj’, 1928 ; R. V u i a , Et­ nografia şi tnoăfătorul (în „Muscelul nostru", IV, n-rele 9-10).

de cele mai multe ori însă pornite din imboldul reclamei, beţia tiparului, sau dintr'un avînt patriotic necontrolat: D. V. Ţ ° n i, Ctntecelo noastre (în „Sfatul poporului", I - 1908, n-rul 16) ţ I. V, B î ţ 1 u , învăţătorul şt folklorul (în „Şcoala Albei",

328 EÎHNOS

!

II, n-rul I) ; T. Cionfi, învăţătorii şi folklorul (in „Şcoala noastră", X, n-rul 5, p. 155); D. Furtună, Preoţii noştri şi folklorul (in „Cuget clar",- I, 265 ; cf. şi „T. Pamfile", VI, 58); A. Gorovei, învăţători folkloriştl, Bucureşti, 1940 ; D. Al. N a n u , Despre co­ lecţionarea pooslei populare. Rolul şcoalei (in „Universul", 3 iulie 1933); C. Rădulescu - Codin, Literatura folklorlstică (in „Vre­ mea nouă", I - 1911, n-rul 7).

Pînă şi studenţii fără nici o iniţiere sînt trimişi să cercete­ ze regiunile fruntaşe de către înalţi academicieni şi reformatori sociali.

Este caşul Vrancei: ci V. Măgureanu, Studenţii, culegători ai poesiel populare (in „Arhiva", XXXVII, n-rul 48).

Ce putea să apară din această cursă desordonată decit un deplin Turn Babei al folklorului romînesc. Spre regretul nostru dintre aceşti culegători de compătimit unii s'au ales modificatori de neîntrecut. Şi pe aceştia G, T. N.-Varone îi socoate „pre­ cursori" care au adus o „contribuţie valoroasă" (p. 37), publicînd „perle naţionale" cu o „mare şi adevărată valoare culturală şi educativă..." (p. 10).

Să vedem cîţiva numai din aceşti corifei ai disciplinei: pag. 10, n-rul 1 : Simion Florea Marian. — Bucovi­ neanul acesta sîrguincios şi patriot a prelucrat materialul după norma estetisantă a veacului său. Un recensent, vorbind despre culegerea „Poezii poporale din Bucovina", adnotează fără esitare „falsurile" preotului folklorist: „Cartea cuprinde deci balade „cu­ lese şi corese" ca toate culegerile folkloristice din acea vreme cînd materialul folkloristic nu numai că se aduna, ci chiar „se coregea" (G. Ion eseu, O carte necunoscută de-a lui S. Fi Marian, în „Ţara Fagilor", 111, n-rele 5-7, p. 57).

Acelaş ad­ notator relua vechea frondă a lui M. Schwarzfeld contra lui Alecsandri, vorbind despre „grandeţea falsurilor" cunoscute. Se sprijinia de altfel pe documentarea lui Leca Morariu. Totuşi un folklorist german, cunoscîndu-i şi provenienţa materialului — prin elevi — îl gratifică neaşteptat: „der sehr verdiente, unermiidliche.. Folklorist Prof. S.FI. Marian..."

(M. Friedwagner, Rumănische Folksl, aus der Bukow., 1905, 6, 7). /

-ETHNOŞ329

IM

i

pag. 12, n-rul 3 : Elena Niculiţă -Voronca. — Sint dovezi depline că această publicistă şi preamăritoare de foîklor a modelat flagrant versul popular. Un exemplu concludent: A. (Şezătoarea, XII, 178, 179) despre Gorovei vorbia cîndva un cîntec dat ca popular, dar în realitate „înjghebat de către (Studii vre-un cărturar" apoi „reprodus" şi de Elena Voronca în foîklor, Bucureşti, 1908, 301} „cu * unele mici modificări" — spune Gorovei — „introduse probabil de d-sa". Iată că presumptiva folkloristă a modificat chiar un cîntec ce fusese luat după T. Pamfile! Dar încă ce auzise singură din popor!! Şi despre „imensele volume" tot mai poate vorbi un erudit ca O. Papadima (O viziune romîneasca a lumii, Bucureşti, 1941,4}. pag. 13, n-rul 11: Elena Didia Odorica S e v a s t o s .

Autoarea aceasta, foarte în graţia acestui bibliograf (v. pag.

9), a brodat şi-a împletit ca la gherghef versul popular. Un anonim (poate Densusianu ?), într'un articol concludent despre cu­ legerea Gntece moldoveneşti, descoperea cum au fost făcute „co­ rectări şi întocmeli cîntecelor adunate de D-sa, lucru neîngăduit unui folklorist conştient*1. Dădea şi pilde : unele motive din cu­ legere au fost publicate întîi în Convorbiri literare, iar la repu­ blicare culegătoarea le-a dres, le-a prefăcut (v. „Cum trebue să se culeagă materialul folkloric" ; In Noua Rev. rom., IV, n-rul 37, p. 24-9). Şi pentru acest grotesc potpuri folkloric N. Iorga o socotea „specialistă în materie*' (v. T. D u ţ e s c uDuţu, Considerafiuni critice asupra poesiei noastre pop rane, Bucureşti, 1903, 44), cînd nu se indică nici măcar judeţul de unde sa cules. pag. 17, n-rul 37: IonPop-Reteganul. — Acestui învăţător neobosit pînă la epuisare i sa găsit că „opera folkloristică" a sa presintă „o enormă importanţă şi din punct de ve­

dere filologic" (Progres şi cu'turâ, 111, n-rul 1, p. 8).

Ei ar fi îmbrăţişat „atît de larg variatele nuanţe ale graiului romînesc din Ardeal, aşternîndu-1 pe hîrtie aşa cum l-a auzit*1.

Dar care-i valoarea filologică a materialului publicat fără fonetica dialectală ? Şi care-i siguranţa autenticităţii materialului cind cu­ legătorul sta învăluit de ecourile bătăliei decadente ale şcoalei latiniste al cărei copil bastard era şi mistificatorul A ta naşi e Ma­ rian Marienescu (v. pag. 17, n-rul 35)?

I

!

330ETHNOS

pag. 18, n-rul 41 : I. Gh. Bibiccscu. — Culege fără abatere dela cerinţa vremii lui: prin corespondenţi, citeodată fără justificare estetică şi nici măcar să însemne din ce locuri a cules cine-a cules... (cf. şi Duţescu - Duţu, l. c., 44). pag. 26, n-rul 66: Enea Hodoş. — Culegerea acestuia din 1906 (Poesii poporale din Banat, 11. Balade) a fost socotită de Ilarie Chendi ca un „tesaur" al pcesiei noastre po­ pulare (Viaţa literară, I- 1906, n-rul 32).

Are® însă lă rîndu-i obscurităţi metodologice. pag. 26, n-rul 70 Lucian C o s t i n . — Asemenea „cule­ gător" a fost sfătuit odată, pe toată dreptatea, de Leca Mora­ ri u să se lase de folklor (Junimea lit., XVI, 360 ; Făt - frumos, I, 206; 11, 208; 111, 129).

Să nu ne îndoim că el a modificat fără milă. însuşi îşi divulgă eroarea, de-a-dreplul: „Cule­ gătorul.. n’are să retuşeze decît numai acolo, unde e absolută nevoie, fără care ţetuşare ar suferi toată poezia" (Semenicvl, I, n-rul 2, p. 38). pag. 29, n-rul 78 ; G. F. Ciauşanu, G. F i r a , C. M. Popescu. — Un recensent (se pare că N. Iorga) Ie apreţia astfel prizărita culegere care-a fost tipărită cu referatul Acade­ miei Romîne ; „Multe versuri târzii, banale şi chiar triviale, multe, iarăşi, cunoscute" (Cuget clarj I, 615). pag. 31, n-rul 87: G. Dem. Teodorescu. — Acest cu­ legător a fost ca mai toţi din veacul său un as al falsului folkloric. El prepara, potrivia şi trunchia „versurile fără nici o (cf. D u ţ e s c u - Duţu, 1 c., 123), pricină binecuvântată11 foarte adesea nişte fabricate lăutăreşti comune ori submediocre, cu tot talentul de necontestat al lui Petrea Creţu Şolcanu. Ast­ fel epoca lui Alecsandri, care-a „îndulcit1* folklorul, este şi-a sa. (cf.

Căci doinele poporului sînt „culese şi reparate’* de bard ca şi de acest G. Călinescu, Isloria lit. rom., 362, 4(6) urmaş legitim al său. Faptul însă nu mai avea de loc, în 1885, scuza momentului politic din preajma anului 1859 care îngenunchiase libertatea artei întregi pentru dreptul sfînt al existenţii ethnice.

Nu se află în toată istoria folklorului romîn mai unanimă

« ETHN0S 331

omagiomanie decît faţă de această culegere dubioasă. Iată atitea prosternări care uimesc: dela anonimii nevinovaţi ai periodicelor vremii sale: „..o admirabilă culegere.."; ral romînesc, I, 262).

Foaia p. io/i, I - 1897, p. 156^; Popo-

la folkloriştii revisuibili : ( T e c u„..cea mai importantă colecţie după a lui Alecsandri" „raare şi preţios molescu, Po Mureş şi po Tîrnave, 15) ; ( C. R ă nument".. „uriaşa lucrare a lui G. Dem. Teodorescu" dulescu - Codin, Comorile poporului, 159).

apoi Ia istoria literară cu pretenţii: „Colecţiunea-i de pocsii populare este cea mai desăvirşită publicaţiune a folklorului romîn.."

(P. V. H a n c ş ; tn Noua Rcv. rom., voi. II, n-rul 16, supl. 1, p. 70) ; „cea mai mare colecţiune de pocsii populare romîne" (acelaşi; în Hist. de la Uit. roum., 175).

pînă la solemna sociologie „experimentală1' romînească : („..neîntrecută"

; D. Guşti, Sociologia mili/ans, I, 59).

In realitate culegerea nu este de fel „. Închegarea simţimintelor, ideilor şi aspiraţiunilor neamului,., vieaţa seculară a unui popor, redată In ce a putut el concepe mai serios şi mai artistic" ( H a n c ş , Noua Reu. rom., IIl, 70),

pentru că materialul e în majoritate strîns arhineglijent dela un lăutar de talent, însă fără prevederile dialectologiei şi într'o desăvîrşitâ absentă a creajiei populare autentice. Pe de-asupra G. Dem. Teodorescu şi cumpănia versul căpătat; incit te miri că un folklorist de pătrunderea lui M. C a n i a n u na putut desco­ peri preparatul acesta uşurel, scriind entusiasmat c’ar fi culegere „adevărat ştiinţifică11 cu material „fără nici o schimbare, fără a(v. Poezii populare. Doine, p. XIII). daos" Despre culegerea lui M. CaniaDU, I. B i a n u scria elogios, nesoco­ tind pe G. Dem. Teodorescu, predecesor doar cu trei ani: MColec|iunca aceasta este in multe privinţe cea mai bine făcută din clte $’au (Reuista nouă, I - 1887, 280). tipărit pină acuma"

332ETHNOS

1 :

Această ,.voluminoasă culegere folklorică*' în vremea sa doar odată a fost străbătută analitic, fiind descoperită şi acuzată de-a-binelea (Duţescu - Duţu, /. c., 129).

Iar astăzi singur Leca Morariu vede că „cogemitele volum de Poezii (li) populare romîne al acelui G. Dem. Teodorescu“ (Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933, 53) e scris „sub dictarea Şolcanului, lăutarul Brăilei11 — cum bănuia şi Iorga (Balada popul, rom., 15) — adică : de-a-dreptul cu firimituri lăută­ reşti indiscernabile pentru romanticii de ieri şi cei de astăzi de cîntecul anonim romînesc... pag. 32, n-rul 91: Gr. G. Tocii eseu. — Megatericele volume sînt nişte imposibile compilări la care iau parte toţi folkloriştii la modă dela începutul veacului. Versul lăutăresc foşcăe. îndoiala le întimpină masiv abia în 1903, cînd „această nenoro­ cită culegere folklorică11 a fost pusă la index, uneori poate cu o prea comună revoltă (v. Duţescu- Duţu, /. c., 40). pag. 32, n-rul 92 : C. Rădulescu- Codin. — Stringător adesea de suficientă pulbere folklorică trunchiată; incit în 1903 s'a putut spune că „mai mult de jumătate., din cuprinsul doinelor adunate de d. Râdulescu-Codin, trebue aruncat departe, ca nu cumva să mai ren vieze vreodată, din rîvna vreunui ne­ (Duţescu-Duţu, /. c., 99, 123, 151), pregătit.."

Iată, la intîmplare, cîteva dovezi servite lui G. T. N.-Varon^spre a vedea acest mentor epocal... că infailibilii „precur­ sori" ai d-sale sint de fapt zei apuşi. Deci propriu-zis „Cei mai de seamă folklorişti romîni" (în scopul urmărit de d-sa) trebu­ iau să fie numai 27 (n-rele 2, 12/ 18, 19, 31, 32, 34, 35, 44,45, 47, 48, 55, 68, 75, 178, 81, 9.0, 93, 94, 100, 101, 103 — p. 4042; n-rele 4, 9, 11, 18 — p. 45-46). Din rest unele culegeri aiar (v. Folklor.. R.-sărat, II, p. LXXX1X), par utilisabile cele multe sînt submediocre şi fără nici un preţ documentar: stele călătoare departe de măreţia cosmică a stelei polare...

Dar autorul bibliografiei nu cunoaşte de fel unele colecţii meriloase: V. V. Haneş (1921), Gh. Cardaş (1926), IosifPo-

po viei (1910) şi V. Vîrcol (1910). Ignorează, sau poate în-

ETHNOS 333

)

lătură critic (!), marea enciclopedie folklorică — şi întiia — a (Graiul nostru, I, II, 1906- 1907) Şi lui Ov. Densusianu sigur nu ştie de fel care-i prima realisare ştiinţifică a folklorului poetic piuă la Densusianu : este vorba de ce-a încercat în 1909 (Poezii populare romîne, I. Balade popuIosif Popovici care urmăria întiiul la noi „migraţia lare din Banat, Oraviţa) motivelor" după ariile geografice de circulaţie stabilite prin cu­ legerile cite apăruseră în vremea aceea. Tot el este cel ce pînă la Const. B r ă i 1 o i u întreprinse o cercetare ştiinţifică a boce­ (v. Bocetele romîneşti, în Progresul - Oraviţa, II- 1908, tului n-rele 5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, etc.j.

Dintre folkloriştii secundari G. T. N.-Varone omite pe S. C. Mîndrescu (1892), I. Bugnariu (1892), Gh. Tulbure (1908), C. C i o b a nu - Pleniţa (1909), Şt. Tu ţes cu (1911), M. I, Apostolescu (1912), G. G i u g 1 e a - Gh. V î 1 s a n (1913). încă susţinem că utilisarea acestora în orice studiu folkloric nu este riscată (cf. Folklor.. R.-sărat, II, p. L-XC), fiindcă şi aici ma­ terialul a fost cules fără a fi prădat în fiinţa lui poetică originară.

Bibliografia lui G. T. N.-Varone avînd rădăcini manifeste în orgoliul naţional (cf. p. 6, 37), fireşte că a evitat contribuţia cercetătorilor streini, printre care sînt fruntaşi francesul E. P i c o t (Chants populaires des Ro urna ins de Serbie, Paris, 1889) Şi germanii G. W e i g a n d (1892) şi M. Friedwagner (/fo­ mănische Volksl. aus der Bukcwina, Halle a. d. S., 1905) care a tipărit acum trei ani o lucrare aproape monumentală (v.

Ethnos, I 2, 213-225), adevărată încercare de enciclopedie a cîntecului popular în genul uriaşelor compilaţii din veacul trecut ale lui L. E r k şi F. - M. B 6 h m e şi al actualei colecţii în curs de publicare datorită lui J o h n M e i e r (Deutsche Volkslieder. Balladen, I, Berlin - Leipzig, 1935).

Dar dintre aceşti streini nu trebue mai cu samă înlăturat B. Bartok care peste aroganţa iredentistă a veacului ungar... s'a păstrat între hotarele ştiinţei, dînd colecţii de un prestigiu ştiinţific neasemuit.

Mai ales Volksmusik der Rumănen Oon Maramureş, Miinchen, 1923 (cf. Const. B r ă i 1 o i u , Bartok (BJ, Scrieri mărunte despre musica populară romtnească, Bucureşti, 1937).

Cu-atit mai mult nu putea să-i fie cunoscuţi lui G. T, N.-

334 ETHNOS

I

Varons cercetătorii germani secundari, ignoraţi chiar de folkloriştii noştri autorizaţi: A. Franken (1888, 1889)^ C. F. W. Rudow (1886, 1887), J.-K. S c h u 11 e r (1859); (v. Ethnos, III 327-9).

Deci se exclud dela sine antologiile lui H. Stanley (1856) şi G. Murray (1859), Un punct lacunar al bibliografiei e apoi vaga înregistrare a folklorului musical. G. T. N.-Varone de sigur c'a aflat — sau trebue să afle — că astăzi metodologic versul popular e socotit ca unificat cu melodia sa. Incit noul orisont al disciplinei admite în discuţiile curente noţiunea ,cîntec popular1, fireşte neuitînd că în cîteva cazuri poate exista şi ,poesie populară*. Dar sînt anume categorii ale literaturii populare poetice care exclusiv sînt melodificate (doina, bocetul, cîntecul de stea). Prin urmare, dacă au­ torul — obligat de’ entusiasmul său patriotic — reduce biblio­ grafia numai la contribuţia romînească şi elimină astfel cercetă­ rile positive. ca ale lui B. B a r t 6 k , Volksmusik der Rumdnen uon Maramureş, Miinchen. 1923; Mclodien dcr rumanischen Colinde, Wien, 1935. atunci măcar pe cercetătorii rcmîni să-i fi cunoscut ca lumea. Aceasta însă’ nu s’a întîmplat. Căci, într’adevăr, lingă C. Brăiloiu (n-rele 5, 3, 60) şi S. Drăgoi (n-rul 71), ce rost au Gavril Muzicescu (n-rul 12), G. Dima (n-rul 44), Timotci Popovici (n-rul 49), I. Vidu (n-rul 55), T. Brcdiceanu (n-rul 56), G. N. Dumitrescu-Bistriţa Jn-rul 77) şi D. Vulpian citeodată (n-rul 89)? Dar aceştia sînt simpli compositori care au „armonizat** şi-au „aranjat** cîntecul popular pentru coruri şcolare adesea, sau musica instrumentală. Ei n’au lăsat intactă melodia autentică, ci au făcut operă de artă, mai puţin de sigur ca George Enescu, D. Cu clin sau D. Chir iac (pe care bibliografistul îl uită). Adică: au transfigurat tema musicală din popor. Despre Vulpian, • de pildă, M. Friedwagner referă astfel:

,

Einzelne Melodica sind ja wohl gedruckt worden; am mcisten bei Vulpian, aber mit Kiinstlichcn untermischt (Rumănische Volltsl 1940, 9).

Este adevărat că exploatarea resetvorului musical popular pentru componistica actuală e un drept suveran numai al com­ postorului de talent.

ETHNOS 335

lî

}

.

• ;. .

cf. B. B a r t 6 k , Musica populară şl însemnătatea el pentru cornposl/ia modernă, !n „Rev. Fundaţii. Reg.“, I- 1934, n-rul 6, 111-121; M. C o s t i n, Muzica romtnească, în „Progres şi cultură'" 11-1934, n-rul 4, p. 26-29; n-rul 5, p. 12-17; n-rul 6, p. 10-13.

Dar melodia populară transformată după legile polifonice nu mai este de fel „folklor musical" care trebue cules după anume preve­ deri, aşa cum se văd ele în metoda stabilită de C. Brăiloiu Chiar (Esquisse d'une mâthode de folklore musical, Paris), cînd s'a prins cu sîrguinţă transcrierea melodiei după ureche (în caşul lui P. Ciorogariu, G. Fira, Tache Papahagi, N. Păsculescu, P. Pîrvescu, M. Vulpescu; poate chiar şi S. D r ă g o i, sau I. Caranica, „130 de melodii populare aromîne*4, Bucureşti, 1937), încă asemenea sforţări rămîn tot du­ bioase şi nu pot fi socotite piese depline de documentare positivă, cu toate că uneori sînt garantate de Const, Brăiloiu (n-rul 79) ori D, Chiriac (n-rul 103). i

Unii autori demni de menţionat trebuesc inseriaţi In viitoarele bib­ liografii folklorice, dc pildă: E. R i e g 1 e r - Dinu, Hora translluăneanâ, In Transilvania, Crlşana, etc.., II, Bucureşti. 1929, 12691281 ; Folklor musical dobrogean vechlu, InC. Brătescu, Dobrogea, Bucureşti, 1928, 789-793), etc.

Dar bibliografia nu e consecventă; conţine şi referinţe ethnografice. Astfel se întîmplă cu autori ca; S. FL Marian (p. 10), B. Viciu (p. 18), G. Fira (p. 29), B. P. Hasdeu (p. 31), T. P a m f i 1 e (p. 33). In caşul acesta, trebuia detailată neaparat bibliografia păstoritului, din care G. T, N.'Varone cunoaşte doar doi autori (n-rele 104, 112), fără să ştie* nimica de P. C a n c e I. Păstorltul la poporul romln, Bucureşti, 1913 ; Tiberiu M o r a r i u , Vieafa pastorală In Munfii Rodnei, Bucureşti, 1937 (v. şi Sttna, II -1934, n-rele 9-10); Al, I. Georgeoni, Contri­ buitorii la păstorltul tn Maramureş, Bucureşti, 1936.

y ţ

.

şi despre alţii ce şi-au irosit discret energia ca să lumineze acest prim capitol esenţial din ethnografia Romîniei.

Iar dacă-i vorba şi despre bibliografia referitoare la stu­ diile asupra diferitelor speţe de cîntec popular, nu este îngăduit nimănui ca pomenind de minorele notaţii ale lui I. Licea (p. 15), T. Duţescu - Duţu (p. 33), D. Al. Nanu (p, 36), etc., să evite pe unele de prim plan. Iată cîte ceva necunoscut lui G. T. NrVa-

1

Sii

I

"* r •

i ■

336ETHNOS

tone din bibliografia esenţială a cîtorva probleme : a), studii de folklor poetic comparat : P. Caraman, Cronologizarea baladei populare (in „Anuarul Arhivei de folklor*', I- 1932, 53-105 ; II, 21-88); Consideraţiuni critice asupra genezei şi răspîndirii bala­ dei Meşterului Manole în Balcanii Iaşi, 1934 ; M. Gast e r , Cucul şi turturica (în „Munca lit. şi ştiinţifică", I, 632-635) ; D. Găzdaru, Originea şi răspindirea mo­ tivului „Amărîtă turturică" în literaturile romanice, Iaşi, 1935 ; Al. Iordan, Mihai Viteazul în folklorul balca­ nic (în „Rev, istorică rom.", V-Vl, 361-381) *, G. Mărculescu, Romînii în cîntecele populare bulgăreşti (în „Şe­ zătoarea", IV, 142-151, 209-218); Gr. Nandriş, Les rapports entre la Moldavie et VUcraine d'apres le folklore ukrainien, Paris - Bucarest, 1 9 2 4) ; Al. Po­ pe s c u - Telega, Asemănări şi analogii în folklorul romîn şi iberic, Craiova, 1927 (cf. „Şezătoarea", XXIV, 42); AI. Rosetti, Colindele religioase la Romîni (în „Analele Acad. Rom., Mem. Secţ. lit., seria 11 (1920), t. XI); I. U. S o r i c u , Influenţe romineşti in poesia şi folklorul un­ guresc, Sibiu, 1929; D. Ştefănescu, Studii asupra lit. populare (în „Lumina p. toţi**, 111, 492); H. N. Ţ a p u , Aga Bălăceanu (studiu comparativ cu poesia sîrbă ; în „Şezătoarea", Vili, 163-177; „Analele lit., politice, ştiin­ ţifice** I - 1904, 25). b). estetica poesiei populare; B. Delavrancea, Din estetica poesiei populare, Bu­ cureşti, 1913; Verbul plastic în creaţ'unile poporane (în „Şezătoarea", XXV, 17-28); C. Isopescu, La poesia popolare romena, Livorno, 1927. c). psichologia cîntecului popular ;

P. C ancei, Originea poesiei populare. Bucureşti, 1922; V. N. Caraivan, „Ritmul muncii în poesiile populare” (în „Noua Rev. rom.”, IV, n*rul 37, p. 30-38); Leca Mo­ rar iu, Pentru cîntecul popular, Cernăuţi, 1933; M. Sadoveanu, Poesia populară (în „Cele treiCrişuri”, ETHN0S 337

XV, 104-105; P. Ir oaie, Caracterul poesiei populare, Cernăuţi, 1937 ; Poesia autentic populara, Iaşi, 1937.

\

:

t

) .% > l ;

! • j

d). studii generale asupra poesiei populare : N. I. Apostol eseu, Frunză verde!.. (în „Rev. p. istorie, arheol. * şi filolog.'*, IV, voi. Vili, 242-252) ; Şt.

B e z d e c h i, Dragostea in poesia populară din Banat (in „Semenicul", 111, n-rele 9-11, p. 7-13); M. Beza, Observaţii asupra poesiei populare la Aromîni (în ,,Conv. lit., XLIII - 1909, 1-30); Al. Bogdan-Iloya, Ritmica cintecelor de copii (in „Analele Acad. Rom.", XXVIII-1906, seria 11, Mem. Secţ. lit.); N. C r a i n i c , Războiul în poe­ sia popul. (în „Lamura", 1- 1920, 726-730); Ion Dia­ con u, Aspecte din folklorul vroncean; 'Folklor poetic dela lăutarii R.-sârat (în „Miîcovia", 1 \ 69-86 ; V - VI, 103-121); Traian Demetrescu, Folklorul şi Alecsandri (în „Rev. olteană", 11-1889, 116); D. Dimiu, Ceva despre doină (in „Lit. şi arta rom.", 11, 638-649); Radu Gyr, Balada populară (v. „Cuvîntul", XV, n-rul 3139); Onisifor Ghibu, Contribuţii la islotia poesiei noastre populare şi culte (în „Analele Acad. Rom.", Mem. Secţ. lit., seria 111, t. Vil-1934); B.-P. Hasdeu, Doina. Originea poesiei poporane la Romani; „Doina" răstoarnă pe Rosler (în „Columna lui Traian", 111, 397 - 406, 529- .

536); D. Ionescu - Sachelarie, Studii din poesia noastră populara, Bucureşti, 1913; N. Iorga, Cîntecele Romîniior din Serbia, Bucureşti, 1914; D. Marmeliuc, Figuri istorice romîneşti in cintecul poporal al Rominilor (în „Analele Acad. Rom." seria 11, t.XXXVll, 73-124); loan Hunyadi în balada rominească (in „Junimea lit", X, 25); Al. Muşatescu, Studii asupra lit. poporane (in „Şcoala poporului", 11- 1896, 21 -3, 41 -44); V. Oniţiu, Straturi In pcesia noastră populară (in „Vatra", n-rele 4, 5, 6); Iosif P o p o v i c i, Poezia populară romină, I — lirica (in „Progresul" - Oravita, 11- 1908, n-rul 4); E. Popescu, Ceva despre poesia poporană (în „Junimea lit.", Vili, 43-9, 69-75, 185-190); Th. D. Sp cran tia,

„Frunză verdeu in poesia populară (în „Noua Rev. rom.", n-rul 21, 328-332); Gr. T o c i 1 e s c u, Poesia populară

338 ETHN0S

a ftomîniior (în „Foaia Soc. „Romînismul“, I - 1870, 111122, 128, 182, 202, 362, etc.). e). metodologia folklorică : B. B r ă i 1 o i u , Esqulsse d'une methode de folklore musical, Paris ; Mircea E 1 i a d e , FoIklOrul ca instru­ ment de cunoaştere, Bucureşti, 1937. f). dintre antologiile traduse în limbi europene : M. Holban, Florilege, Paris, 1934; Incantations, Paris, 1937.

Dar acestea recunoaştem că erau accesorii bibliografiei sale.

I le-am indicat redus, întru cît sigur că s'a încurcat în probleme ce-i vor rămînea mereu streine sau unilateral înţelese.

Uşor se pot surprinde şi alte lacune bibliografice: G. T. N.-Varone nu cunoaşte cel mai împlinit studiu de dialectologie şi ethnografie dela monumentalele opere ale lui Densusianu, Puşcariu şi Capidan (M, Gregorian, Graiul şi folklorul din Oltenia nord-vesticâ şi Banatul răsăritean, I, Craiova, 1938).

Apoi nu şi-a dat sama că trebuia un capitol bibliografic aparte privind „Mioriţa". Despre acest motiv fundamental G. T. N.Varone ştie lucruri năzdrăvane, cu tot „domiciliul stabil în Bu­ cureşti" al d-sale (!! p. 39), ca să poată uşor vrăfui, desordonat, biblioteca Academiei Romîne şi să ajungă la... patente erori.

Iată fabuloasele cunoştinţe bibliografice ale d-sale: „Mioriţa" are numai 47 de variante (p. 38). Oare pînă astăzi se cunosc cel puţin 209 (v. Ethnos, I1, 311); iar pînă în anul 1938 cînd şi-a tipărit maestrul... epocala bibliografie, numai din Vrancea erau publicate dialectologie 91 de variante (v. Ţinutul Vrancei, I, 3-159).

Ei, atunci ??

Dar ce încredere mai putem avea noi, cercetătorii necăjiţi din provincie — şi nu „folklorişti" ca d-sa — care fără o bib­ liotecă la curent cu periodice şi tratate de folklor, ne-ara lua după falsurile bibliografice oribile ale d-sale ? Căci numai dile­ tanţii sau analfabeţii folklorului pot muta operele dela un autor la

alţii. 0 dovadă; var. „Mioriţei4* din rev. Grai şi suflet, 111, 312313, nu e publicată de subsemnatul, cum se arată surprinzător intr’o notă (p. 38), ci de I. I. Stoian, La fel e caşul var. căpătaETHNOS 339

tă <ieia informatorul Mihaiache Bratosin (de 69, nus>6^7 de ani!) din satul Bogza (ibid., 111, 313-315). Neatent şi superficial, G. T. (FolN.-Varone a compulsat nota dintr'un volum al nostru fără să bage de samă că noi am reklor.. R.-sărat I, p, 1), luat cercetările asupra aceluiaş informator, interogat cu cinci ani înainte de I. I. Stoian, spre a urmări problema transformării folkloricfe în timp şi spaţiu. Prin urmare, numai acest exemplu tragi-comic umple de decepţie pe orice folklorist atent.

In afară de aceste lacune penibile, laturea patriotică a folklorului nostru poetic e în simpatia delirantă a acestui biblio­ graf şubred. Folklorul instrument de propagandă ? Nimeni nu va nega posibilitatea. Discuţia a fost angajată de atita vreme la noi (v. T. Pamfile, Lit. popul, ca mijloc de creştere naţională, în ca şi în streinătate, căutîndu-se — mai Ion Creangă, 111, 29-31) cu samă din lumea învăţătorilor — a fi socotit cîntecul popular ca (v. Şcoala Caraşului, Vil-1935, un instrument educativ ideal n-rele 10-12; Vili, n-rele 1-4). Şi recent chiar G. V!T. N.-Varone s'a alipit zgomotos acestei păreri (v. Rolul cultural şi eln ducativ al liieraturii noastre populare, Bucureşti, 1941).

Germania, de pildă, folklorişti ca O. L a u f f e r , John M e i e r susţin nestrămutat această opinie dreaptă. S'a mers pînă acolo încît s'a alcătuit în vremea răsboiului 1914- 1918 antologii pentru prisonieri (J. Boite -M. Frie dl ânder, Kriegsliederbuch Se filr Kriegsgefangene; Liederbuch fur Kriegsgefangene). înţelege că e nevoie de o restituire a autenticului popular în anume părţi geografice ale neamului roraînesc, unde străinismul, modemisarea şi mahalaua au şters sau acum încetenesc geniul local. Dar nu cu orice culegere de cîntec popular se vor reedu­ ca masele ţărăneşti desorientate de influenţa oraşului, ci numai printr’o campanie educativă sistematică; să se facă antologii musicale pe plăci de patefon (procedeul e pus la punct de C. Brăiloiu), să se alcătue „ediţii populare" antologice din ce are mai

expresiv bibliografia folklorului poetic romîn, să se meargă pînă acolo încît lăutarii de vocaţie dela ţară să fie îndrumaţi prin anumite demonstraţii musicale. Altfel degeaba guralivi ca G. T. N.-Varone vor apostrofa cu patetism eftin „generaţia tînără" „de-a menţine, cultiva şi păstra [sic!] neasemuitele frumuseţi de creaţii specifice naţionale ale poporului romîn“ (p. &), Aceasta e retorică sarbădă! 0 are oricînd la îndemînă orice maniac al tiparului, ca G. T. NrVarone.

340ETHNOS

A

I

in îndemnurile sale te izbeşti — rînd pe rînd — de-o gran­ dilocvenţă patologică : definiţia folklorului şi-a „produselor psichologice şi spirituale*1 [sic!!] (p. 6), apoi furtuna apostrofelor contra contemporanilor săi care nu-i pot atinge nobila iniţiere folklorică... (p. 37) dau la un loc impresia unui amestec confus şi desolant.

Atunci asemenea metodolog şi bibliograf e un abecedarist al atît de încercatului folklor romîn. El însamnă azi mai puţin decît plăpînda simplitate a vremii lui Lavrentie, Ioan Thomici şi Anton Pann...

I. D.

G. Baiculescu, Activitatea folkîorisiică a tui Nicoîae Filimon, Bucureşti, 1941.

Studiul este o harnică încercare comparativă care stabi­ leşte că I. C. Fundescu, tipărindu-şi culegerea de basme din 1867 (prefaţată chiar de Hasdeu), şi-a însuşit — după toate procedeele comune plagiatului — două din basmele lui N. Fili­ mon (mort anterior cu doi ani) şi alte două dintr'ale lui Ispi­ re s c u (v. pag. 21). Se încearcă doveditor şi stabilirea paterni­ tăţii basmului „Omul de flori cu barba de mătasă sau Povestea lui Făt-frumos", publicat anonim în Ţăranul romîn (1862), re­ vista săptămînală a lui I. Ionescu dela Brad (p. 11). Colaţionarea riguroasă a textelor nu lasă loc îndoelii că autorul e tot N. Fi­ limon. G. B. e un abil exeget.

Interesantă este fixarea atmosferii romantice în care N. Fi­ limon cultivă basmul, după 1860, cînd apare la Timişoara întîia culegere de basme în romîneşte, aceea a ardeleanului M. V. Stănescu. Sîntem în acelaş timp de caldă îmbrăţişare idea­ listă a oricărui produs cultural popular — dela costum pînă la cîntec, vers şi basm. Este vremea uriaşei reclame patriotice care ducea la închegările teritoriale şi politice din toată Europa vea­ cului al XlX-lea. Acum nu trebuia metoda, adică adevărul riguros, ştiinţific demonstrat, ci erau utile originilor romanice în­ depărtate străvechile cîntece populare nealterate de influenţe mo-

ETHNOS341 22

derne; în sfifşit, orice putea dovedi genealogia noastră nobilă neolatină. Limba mai cu samă trebuia să fie dovada-dovezilor ; de-aici încă supraveţuirea şcoalei latiniste. Este lesne de înţeles cum limba cîntecului popular, ori a basmului chiar, trebuia să fie artistic potrivită, primenită de culegător care dacă nu era un literat de vocaţie, se preschimba dintr'odată într'un meşter petecar, ca în caşul lui I. C. Fundescu, sau chiar al lui Elie Baican pe care-1 prefaţa, în 1882, însuşi Eminescu, Cronologia basmului romînesc, pentru începuturi, rămîne şi de data asta tot la anii 1845 (fraţii A. şi A. S c h o 11) şi 1859 (Franz Obert). Va veni apoi R. Kunisch şi în 1885 Mite Cremnitz (Rumănische Marcheri, Leipzig. 1885).

Punctul de vedere al lui G. B. de-a privi ca egal rolul lui Filimon cu-al luiAlecsandri,Negruzzi şiRusso cre­ dem că trebue rectificat: Filimon pleacă — de recunoscut — şi din entusiasmul dela Dacia literară care rămîne un focar al mis­ ticei populariste din preajma anului 1840. Dar el nu cooperează ideologic decît c’o întîrziere de 22 de ani (cînd îi apare în Ţă­ ranul romîn primul basm: „Roman Năzdrăvan"). Activitatea lui de folklorist derivat pleacă mai degrabă din aerul sincer de reformă socială pornită din jurul activităţii publicistice a lui I o nescu dela Brad: era acolo doar un crez politic şi nu unul literar. Prin urmare, Filimon rămîne ca un promotor al bas­ mului nostru popular stilizat după cerinţele artei, cu urmaşul imediat P. Ispirescu, ca să s'ajungă la povestitorul din Humuleşti cu variantele mediocre din Ardeal: At. M. Marienescu, I.

P op-Reteganul, pînă la actualitatea rotundă din Bucovina lui Leca M o r a r i u sau Tiberiu C r u d u (cf, pentru ultimul, Făi-frumos, XVII, n-rele 5-6).

Filimon compune, probabil, mai mult din instinct creator decît din îndemnuri şi imitaţie. Basmul era însă pentru vremea lui Alecsandri un produs literar secundar. Dar versul — liric ori epic — avea pre{ de document real; şi mai era imaginea psichologică credincioasă a poporului întreg.

Studiul lui G. B, prilejueşte la rindu-i constatarea asupra nesiguranţei generale din veacul trecut cînd se întrebuinţa ba noţiunea „ poporală ", „ popolară " (p, 6 notele), ba „popo(cf. Folklor.. R.-sărat) reană" (p. 11) pe lingă încă altele II, pag. XVI).

Filimon va prefera vocabula „popular" (p. 10), în consens cu Alecsandri, Eminescu(1882) şi chiar Delavrancea 342 ETHNOS

k

(1887), citat de altfel în studiul referent (p. 22). Inconsistenţa tii>ţiunei va fi zdrobitoare chiar pînă astăzi, după cum am arătat-o (Ethnost I2, 131, nota 93) şi mai ales vom dovedi-o în curînd. încercarea lui B. luminează şi conturul psichologic al Iui Filimcn: era un Romîn europenizat, de evidentă educaţie francesă, în bună parte cu-o cultură generală întinsă şi solidă. Iată-1 că la revista Ţăranul romîn avea singur asupra sa partea propriu-zis culturală : referinţe şi cronica musicală şi dramatică. Iar limba pe care-o scria Filimon pe la 1862 e clară, cu sintaxa fluidă, potrivit presărată cu neologismul francez, rar uzat („dilecteze" ; p. 65), sau stîngaciu („cestiunea" — p. 60; „cultură raţionabilă" — p. 62), ci de-a-dreptul viu de actual, înăbuşind lati­ nismul muribund ce abia se iveşte la dînsul („a căuta o sorginte" — p. 60). După cum, limba basmelor sale e perfect paralelă cu graiul popular, fără siluire sau preţiositate. însuşi romanul său f ni-1 arată pe Filimon ca pe-un bun organicist de sonorităţi în limba noastră. Poate că s’ar bănui aici aerul cultural comun şi din jurul zeţarului Petre Ispirescu. Dar nici nu se poate uita că „Papadonat Nicolae" (elevul N. Filimon, din 1832, dela Sf. Sava) avea colegi de clasă pe lîngă tatăl scriitorului I. A. Bassarab e s c u şi pe Ion Ghica şi N. Bălcescu (v. Ethnos, I2, 46).

Crescuse din cultul sfint al limbii romîneşti la şcoala lui H e 1 i a d e - Rădulescu, De reţinut şi cele două studii necunoscute (p. 60, 66). Intiiul arată că lăutarii erau în veacul trecut punct de întrebare în privinţa naşterii şi răspindirii folklorului nostru musical.

Dar de ce oare: „Prosa", „povesci" (p. 6 nota 5), „popârelor" (p. 10 nota 17), „Ţjranul", „viaţa fiului seu"; „inima ţeranului" (p. 11)? Să fie cumva întotdeauna nevoie într'atîta de-o migăloasă redare ortografică ? Nu e oare o subjugare inu­ tilă faţă de text ? Credem c'o atare transpunere tipografică e ne­ cesară numai în studiile filologice. Dar cuvintele fără însemnă­ tate lexicologică n'au nevoie de-o asemenea scrupulositate. Orto­ grafia vremii dovedeşte doar barbarisare academică decadentă, sau un tic hazliu de luptă scolastică între Laurian-Maxim, Aron Pumnu, Timotei Ţâparu, ele., etc...

I. D.

— ETHNOS 343

Tiberiu Alexandru, Muzica populară bănăţeană, Bucu­ reşti, 1942. .Â.ceastă „notă monografică", atent alcătuită, este a unui elev solid pregătit din şcoala prof. Const. Brăiloiu. Cu drept cuvint lucrarea e o schiţă sistematică, sprijinită pe materialul folkloric publicat anterior (p. 14, 22, 28, 36, 42-46), dar şi pe ce-a putut afla tînărul monografist, printre alţii dela un lăutar bănă­ ţean de 77 de ani, Ion Radu. Schiţa de faţă se alătură mono­ grafic — în privinţa lăutarului amintit — celorlalte încercări fă­ cute de Q.Dem. Teodorescu şi A. Corcea, de sigur nu­ mai asupra părţii poetice şi completîndu-Ie. Şi Banatul dovedeşte că lăutarii — chiar ţigani fie ei — au un rol nebănuit în genesa şi menţinerea cîntecului nostru curat popular. T. A. ne anunţă o „monografie întreagă" asupra lăuta­ rului din Borlova Severinului. Va fi, de sigur, un punct de greu­ tate în această încîlcită socoteală pe care la noi unii autori so­ lemni, prea rasişti şi prea patrioţi, au bagatelizat-o pînă la G e o rge Enescu ce-a scris răspicat că rolul lăutarilor nu în­ fruntă demnitatea patriotismului sănătos, ci explică doar o pro­ blemă ştiinţifică.

Aşa dar T. A, să grăbească redactarea operii sale!

Clara monografie arată că lirica, balada, repertoriul sacru (colindul, vicleimul), cel nupţial, ciclul magic, apoi pînă şi cate­ goria formulelor de jocuri, cele magice, ale copiilor sînt simpli­ ficate sau doborîte de oraş şi de „ştiinţa de carte, marea duş­ mană a tradiţiei", cum exclamă melancolic autorul care pare să fie al satului. „Ajutor, ne civilizăm'*! — strigătul (chiar pînă azi pentru mulţi: în pustiu) al musicografului şi compositorului de elită Sabin D r ă g o i — e desnădejdea oricui vede sufletul romînesc arhaic în aceste vreascuri disparate ce mor violent pînă sub ochii celor conştienţi care... cum să le strîngă, cînd tot bani

le trebue ?...

Melancolia aceasta ne apasă mai înăbuşitor pe noi, cei ple­ caţi din fiinţa satului romînesc, născuţii în sfînta lui simplitate şi muribunzii de astăzi la oraş, în oribila rîcîială de jass„.

C, Brăiloiu de sigur că ştie cît amar înghite de cînd umblă pe la multe porţi oficiale pentru ajutor şi iar ajutor, în vreme ce.„ cîntecul popular romînesc moare II Şi pentru moartea doinei, a ba344ETHNOS* 1

Iadei, a colindului, a bocetului.nu va fi o înviere de-apoi...

T. A. alcătue şi-un catalog pentru Banatul musical aflător în „Arhiva de folklor" a „Societăţii Compositorilor Romîni“. Inceput binevenit! Aşteptăm degrabă un repertoriu general pe specii musicale, spre a utiliza cu toţii cel mai mare tesaur de musicografie populară din lume. Este al nostru, al Romînilor, prin Const. Brăiloiu.

I. D.

D. A. V a s i 1 i u , Metamorfozele in folklorul romîn norddunărean, Bucureşti, 1942.

A.utorul, putnean de origine,

e un vechi element al învăţămintului nostru superior. Sîrguincios, modest, cercetător pe te­ ren, nu numai cap speculativ strein de realităţile folklorice, scri­ ind astfel doar prin măestria logicei, arbitrar şi departe de vieaţa vie a elhnos-ului nostru. Elevul lui Ovid Densusianu şi-apoi al lui I. A. Candrea, D. A. V. stringe de demult ma­ terial ethnografic şi folkloric. Cutreieră de atîţia ani colţurile re­ trase ale ţării, prin banul lui modest, fără sprijinul oficialităţii.

Aceasta e faptă ştiinţifică, dar şi un act patriotic legitim şi prea rar la noi: să cercetezi şi să publici fără sila doctoratelor sau strein de aspiraţia aranjată la solemnele catedre universitare!...

Studiul probabil că chiar în intenţia autorului e un prelu­ diu simplu al unor cercetări de amploare. Aşa s'ar explica ex­ cluderea (sau ignorarea ?) unor studii folklorice indispensabile în indicaţiile bibliografice respective. De pildă: în afară de-al lui Hasde.u asupra motivului ,cucul şi turturica* (p. 7), trebue utilizat oricînd acela al lui M. G a s t e r, Cucul şi turturica (în Munca lit, şi ştitnţ., I, 632-635).

In orice cas, aceste modeste note critice (republicate din Şcoala romînă, XXXVI, n-rele 1-3) se aşează cu nădejde lîngă studiile de folklor comparat datorite lui P. Caraman, D. Găzdaru, A. Gorovei, G. Mărculescu,D. Marmcliuc, Gr. Nandriş, Al. Popesc u - Telega, I. U. S o r i c u, H. N. Ţ a p u şi cel din urmă, aşa de aşteptat, Al. I o r d a n (v. Les relations culturelles entre

ETRNOS345

^

Ies Roumains et Ies Slaves du sud, Bucureşti, 1941).

Discuţia de sigur că e adesea sumară din pricina unui ma­ terial prea periferic. Se simte nevoia unei lărgiri bibliografice.

Trebue cit de curînd înjghebat un repertoriu al periodicelor cu folklor şi de aici de întocmit altul al motivelor epice. Să se alcâtue apoi un atlas folkloric de care s'a mai vorbit. Este nevoie pentru asta de-o echipă oficială de cercetători, încurajaţi şi chiar susţinuţi din bugetul statului. Altfel munca isolată — chiar dacă e pregătită — rămîne să realizeze ceva parţial, aşa dar insufici­ ent. Şi tocmai acum, cînd dreptul naţional se sprijină şi pe vieaţa adîncă a masselor populare. Cel ce scrie aici se trudeşte de 15 ani să alcătue un asemenea indicator al periodicelor de folklor Ccf. Ethnos, I1, 354, 267).

Dar cum s’ar putea el desăvîrşi din provincie la biblioteca Academiei ?... In 15 ani de cercetări peapucatele abia 304 periodice cu folklor au fost identificate dintr'un număr imposant de periodice cit posedă Academia Romînă în depositele sale respectabile.

Ne miră unele abateri dela riguroasa informaţie bibliogra­ fică a unui erudit: „cea mai veche culegere romînească" e aceea a lui „V. Alecsandri0 ?? (p. 8). Nu sînt precedenţe ? Cum să so­ cotim culegerea lui Gh. Montan, în 1813? Dar încercarea lui A. Pann, din 1822? Sau Demetrie Ardelean, în 1831, ca şi de curînd cunoscuta şi chiar publicata culegere a lui N. Pau­

le 11 i, din 1838 ? (v. Ethnos, I \ 313, 315,325-326).

Hotărit că Alecsandri rămîne în vieaţa folklorului romînesc numai ca un „restaurator0: un reparator de mare talent al ma­ terialului poetic popular. „Smalţul alecsandrin0 — cum se ex­ prima suggestiv AL Bucu{a într'o conferinţă la Radio — na impus culturii noastre o colecţie documentară, ci numai o cule­ gere de reclamă patriotică necesară doar momentului politic din 1859. In studii însă Alecsandri trebue referit precautiv, cum s a observat de-atîtea ori, ca şi toţi fraţii săi siamezi G. Dem. Teodorescu, S. FI. Marian. E. Sevastos, etcM etc.

Iar Lucian C o s t i n care să fi dat o „Mare colecţie de folklor”, cum însamnă într'o notă mărginaşă D. A. V. ?? Afir­ maţia noastră despre asemenea amator şi aventurier folklorist de scandal (v, Ethnos, I1, 316) ne va scuti pentru totdeauna să-l luăm în serios.

340 ETHNOS — 4

Surprinzător este că D. A. V. nu cunoaşte tehnica tipo­ grafică pentru a reproduce metodic citatele (p. 7 nota 2, p. 10 nota 1, p. 12 nota 1, p. 13 nota 1, p. 16 notele 1, 2). Apoi, de ce se pun între semnele citării versurile citate ? Iar ca formă : de ce se scrie „frequente" (p. 3, 15, 17) şi pentru ce se prescur­ tează substantivul „D-zeu“ (p. 15, 16) ? In cîteva locuri nu se punctuiază măcar vocativele (p. 6 rînd 11, p. 14 rînd. 17, p. 15 rînd 6 jos); iar într’o parte apare şi desacordul elementar al grama­ ticei noastre strămoşeşti: „Necesităţi lirice şi epice, o fantezie poetică., menţine.." (p. 5). Apoi: „Dumnezeu [de data asta!] şi S. (sic!) Petru cos capul../' (p. 7)? La un elev format de şcoala lui O vid Densusianu cultul formei trebue să fie o grije obsedantă. Estq şi datoria ce-o avem atiţia faţă de geniul acestei limbi superioare ce-a avut să fie mutilată de condeiul ponciş al multor corcituri sub-naţionale. Grija de formă să fie dragostea aprigă pentru sfIntui grai romînesc!!

Cerem autorului să-şi unifice terminologia. Căci nu se poate tolera pe aceaşi pagină confusia între „poesii populare di.

Bucovina" şi „..lirica şi epica noastră poporană" (p. 7). Daca chiar scrisul universitar îşi permite asemenea alunecări de sens lexical, sau neglijenţe in utilisarea noţiunilor capitale, ce să mai zicem de stilul supra-inconsecvent al ziariştilor sau al practican­ ţilor de foileton ??

I. D.

D. A. V a s i 1 i u, Sufletul Romînului în credinţe, obiceiuri şi datini, Bucureşti, 1942.

Acelaşi cercetător ne-a dat altă lucrare ce-ar vrea să tindă spre o enciclopedisare raţională aproape a întregului nostru do-

meniu folkloric nord-dunărean (materialul este publicat anterior dispersat în Conv. lit., LXXIV, n-rele 8-10, etc,).

D-sa urmează chestionarul „Institutului de Filologie şi Folklor“ iniţiat de Ovid Densusianu. Vreme de şase ani(19311937) autorul adună material, în bună parte semnificativ, din cîteva regiuni fruntaşe ethno-istorice, oprindu-se în deosebi la

ETHNOS 347

r l mă

)

t

.

locurile vecine originii sale. II avem dinainte, expus, descris, nu însă şi comentat critic, comparativ. EI înfăţişează aspecte de civilisaţie şi cultură populară cunoscute din vastele compilaţii amorfe — şi chiar nesigure — ale Elenei Niculiţă-Voronca, etc. .

Partea de comentar e adesea prea alusivă, dacă nu chiar superficială (de pildă, însemnările despre „literatura populară" „dor“ şi „frunză-verde" — p. 17). Alteori sint simple indicaţiuni didactice, streine de severitatea interpretării positive (v. cele des­ pre strigăturile de joc, pluguşor, bocete, ghicitori sau descîntece — p. 59, 60, 61, 63, 65).

Noţiunile fundamentale ale disciplinei folklorului sînt şi de data asta fluente : D. A. V. teoretizează acum despre o „litera­ tură populară**, cînd în broşura amintită întrebuinţase conceptul de „lirică şi epică poporană" (p. 56-7). Apoi autorul creează o nouă categorie literară, aceea a „literaturii populare semi­ docte'* în care ar intra „pluguşorul** — produs de origine „semi cărturărească" (p. 61). Ori acesta e un aspect al literaturii poporane, de origină populară în parte, dar asimilată de multă vreme de psihea populară.

Metodologic, expunerea materialului apare fără sistem co-

herent. Aşa, se amestecă obiceiul „surăţiei" cu descrierea sumară a costumajului (p. 50); apoi practicele cu nomenclatura stînii (p. 54). Nu se poate nega însă valoarea documentelor asupra practicei pastorale (p. 53-4).

Obiecţia gravă priveşte transcrierea dialectologică (trebue să credem în privinţa lui D. A. V. că tot materialul colectat de d sa e perfect originar, fără curăţiri sau invenţii mistificatoare ca pe timpul marilor plagiate folklorice izvodite de vremea lui Alecsandri şi Atanase Marienescu...). Chiar autorul însamnă anticipa­ tiv: „...am căutat să redăm acest material, pe cit a fost cu pu­ tinţă în graiul local11 (p. 3). „Pe cît a fost cu putinţă"!... Iată că ne aflăm în lumea aproximaţiilor! Fiindcă ştiut este că orice fel de material folkloric trebue redat absolut după prevederile dia­ lectologiei. Sau dacă nu — mijlocul comun de transcriere. Dar înjumătăţiri, sau — şi mai. grav! — falsificări dialectale! Alte aproximaţii: nu există în Vrancea „colocăşenii"' (p. 32), ci numai „colocăşîi". Şi încă: de ce autorul ţine să îndrepteze pe „măr . tot stat" în „matostat" chiar cu mîna (p. 17)7 Forma aceasta poate fi intermediară între acestea şi „mărtostat" întilnită de noi - în lirica vrânceană.

348 ETHNOS

in iun

I I

Exemplul definitiv al truncherii acesteia ni-1 oferă mai cu samă D. A. V. în ce-a cules dela subiectul din satul TulniciVrancea (p. 4, 5, 6, 22). Acesta a fost utilizat şi de noi, în 1930, în studiul ethnograîic şi dialectologie Păstoritul în Vrancea (p, 49). Comparativ se poate vedea că V. a falsificat reproducerea graiului vrăncean care nu cunoaşte fonetic o urzit, di-o întrebat, arici, cini, întrebi; ci numai: a urzit, di-a'ntrebat, aris'i, s'ihi, întreg'i. E drept că uneori formele sînt redate fidel fsî hie, stîlki, Să vorgheşte; p. 5, 22), dar nu în notarea diacritică, ci obici­ nuit — literar. Se înţelege că asemenea lucrări trebuesc întocmite numai după normele dialectologiei; altfel totul rămîne la dimen­ siunea atitor mormane de maculatură bibliografiată pentru fişierul Academiei Romîne, înseilată de obscuri ca G. T. Niculescu-Varone.

Tot aşa de nesigur e şi graiul din Soveja (p. 6, etc.), pro­ babil că nu departe de alte înjumătăţiri asemenea...

Se adaogă la acestea puţina ţinută tipografică a lucrării:

;

vocative neînsemnate : „Ia-mi-ţi sgoghio ziua bună, (p. 34); „ce aduci mireasă In casă*' ? fp. 36) ; „Fugi deochiule de ceas rău", (p. 70); „Fugi isdate, bleste­ mate", fp. 72). corecturi neîmplinite: „focurii viii.," (p. 16); „daţinilc" (p. 44); „Dorule de unnde vii?" (p. 57); „In blestame" (p. 59). sau forme morfologice zdrobite şi deci nefireşti: „...au la baza lor un fond comun cu ale multor alte neamuri.,." (p. 77). )

J

in care somnolenta simfonie a lui „fel de fel de“ (p. 4, 19, etc.) dăunează lucrării, de altfel informativă şi necesară oricui. Şi măcar un cuvînt despre straiul tipografic al lucrării: Trebue ştiut pentru totdeauna că presentarea tipografică e un semn de rafinament intelectual şi o necesitate a studiului în­ suşi, chiar la folklorişti. Cartea impecabilă ca formă externă, di­ mensiune interioară, literă, copertă chiar, trebue să fie un cult pentru orice intelectual. „Regretatul Densusianu" de care vorbeşte sfios undeva D. A. V. (p. 33), era şi va rămîne multă vreme în cultura romînă un arbitru al eleganţei tipografice şi un neîntrecut om de gust.

—ETHNOS349

*

Dar noi cunoaştem pe D. A. V. Ii dorim ca în viitoarele două opere anunţate (p. 16, 23) să unească valoarea fondului cu eleganţa grafică.

I. D.

. i

D. Strung.a ru, Folclorul Moldovenimei orientale (extras din Moldova noua, VI, n-rele 1-3), Bucureşti, 1942.

:

r ] î ;

\

.

Lipsită de competenţa ştiinţifică ce-o urmărim, broşurică e alcătuită din cîteva note disparate asupra folklorului basarabean şi transnistrian. Este scrisă uneori slîngaciu; alteori duios, pa­ triotic. Asemenea gen de reportaj ştiinţific, fără o pronunţată ţinută metodologică, ci alcătuit ‘mai mult pe laturea sentimentali­ tăţii, e de trebuinţă numai în vremuri ca acestea. Pe urmă cer­ cetătorul pregătit să adune materialul, apoi sâ delibereze.

Autorul — după cît se presimte din unele accente lirice prea personale (p. 3, 6) — e un localnic: îl frămîntă trecutul as­ pru al acestui colţ prelungit de pămînt moldovenesc şi-l înfioară patriotic gindul împlinirii istoriei noastre dela Tisa pînă la Bug...

In privinţa sistematisării folklorice recunoaşte însă deschis că na avut la îndemînă mijloacele „tehnice" actuale (p. 7).

Cele cîteva considerente sumare vor să dovedească un con­ formism folkloric real între Transnistria, Basarabia şi Moldova propriu-zisă. Apropierile comparative — aşa de puţine şi uneori nu atît de expresive — se fac mai ales prin cîntecul de haiducie (p. 10), elegia de înstreinare (p. 14-20, 25), cîntecul de militărie (p. 20-22), lirica rituală (p. 23-25) şi cea erotică (p. 22-23). In­ tima şi continua conveţuire istorică dintre Carpaţi şi Bug e atestată de imaginea vie a lui Ştefan - cel - Mare care, alături de „Bădica Traian", Alexandru-cel-Bun şi „Tudor Tudorel", sa aşezat în baladă, legendă şi urătură (p. 12). însăşi relaţiile ethnov grafice concordă — una măcar e concludentă: în jud. Soroca

un ţăran se numeşte mîndru „Moldovan cap di bou", pentru că — explică el — „capu di bour eara pecetea vechi a Mofdovei"

u

/

4 0]

De reţinut alt fapt al acestei vii concordanţe folklorice: -

350 ETHN0S ;

ţ

J I

I

codrul transnistrian este — ca ori unde s'a închegat psihea po­ pulară rofnînească — un factor de cohesiune şi resistenţă istorică (p. 19).

Interesante sînt relatările despre o conştiinţă romînească vie între Nistru şi Bug: acea preeminenţă teritorială a „primilor stăpînitori, deci autohtoni" — noi, Romînii — pe aceste locuiri trebue să fie demonstrată de-un material dialectologie, folkloric şi ethnografic vast, nu numai de mărturii răzleţe deşi caracte­ ristice. Nu sint suficiente versurile, pe drept surprinzătoare, des­ pre unirea „într'o singură ţară" Cu Moldova giumătati Ş'Ucraina 'triia parti. (pag. 11). ci e nevoie de-o bogată colectare de cîntec şi vers popular, fă­ cută numai de specialişti şi fără întîrziere. Ceea.ce s’a început (Sever Pop, Importanţa graiului romînesc asupra graiului din Bucovina, Basarabia şi regiunea transnistriană, în Rev. trebue concomitent săvîrşit şi cu Fund. Reg., Vili, 424-436). folklorul. Dar să nu se întîrzie, după îndătinatul dicton bătrînesc „las ' c'om mai vedea“ !,..

Materialul folkloric — repetăm — e insuficient şi antiştiinţific. Culegerea făcută de T. Găluşcă (Folclor basarabean, I, II, ca şi unele încercări ale lui N. P. Smochină (cf. Les Rumains de la Russie soviâtique) sînt schiţe de propagandă sîrguincioasă dar rudimentare, dacă nu caduce, ca orientare folklorică: notarea folklorică e simplistă. Ceea ce încă s’a publicat de către ultimul cercetător (Anuarul Arhivei de folklor, V) poate fi util.

Rămîne însă valabil tot ce-a publicat P. V. Ş t e f ă n u c ă, dar numai din Lăpuşna şi Valea Nistrului de jos (Anuar. Arhiv.

FolkL, II, 89-180; IV, 31-227).

Iar ceea ce s'a publicat de M. Florin (în Tribuna Romînilor de peste hotare, II, n-rele 3-4,5-6), sau de către oropsitul de bolşevici P. Chior (Cîntici moldovineşti, I, II, Balta, 1927, 1928) arată doar drumul pe unde trebue să apuce fără esitare folkloristul, dialectologul şi musicograful competent...

Este de reţinut că licăririle folklorice peste Nistru încep abia în 1883, cu aşa de insuficient preţuitul T. B u r a d a care

ETHNOS 351

) a străbătut toate meleagurile Romînismului pentru autenticul semn de vieaţă populară: versul şi cintarea. El merge intîi în Herson (în 1883-84), apoi în gubernia Podolia (1906), strîngind (O călătorie informaţii ethnografice demne oricind de amintit în satele moldoveneşti din Gubernia Cherson - Rusia, în Conv. lit.j XVII, 281-291 ; O călătorie la Romînii din Gubernia Kamenetz - Podolsc — Rusia, în Arhiva, XVII, 536 - 547).

Dar cine va merge, ca Burada, pînă în „Gubernia Ecaterinoslav" ?

I. D.

j

Al. Iordan, Les relations culturelles entre Ies Roumains et les Slaves du sud, Bucureşti, 1941.

Studiile asupra concordanţelor folklorice romîno - bulgare

i

sînt aproape inexistente pînă la Al. I. încercarea citată de autor (p. 19; cf. şi Şezătoarea, IV, 142-151, 209-218) e primul jaIon, de adaos notelor disparate din studiile istorice inaugurate în acest sens de H a s d e u şi desvoltate de N. I o r g a . Iar din­ tre colecţii, de amintit (doar ca raritate bibliografică) aceea din 1871, D. I. B1 a g o e v , Colecţie de cîntece bulgăreşti din

I i

.

Comrat şi împrejurimi.

Alte încercări, neant...

Studiul de faţă e al unui specialist care merge la isvorul folkloric original. Faţă de celelalte studii comparative, acesta se situează îndată după Hasdeu, M. Gaster, D. Caracostea, A. I. Candrea, P. Caraman, D. Găzdaru, Gr. N a ndriş şi Al. Popescu - Telega. Este desigur desăvîrşirea celeilalte încercări: Mihai Viteazul în folklorul balcanic (în Reu. istorică rom., V-Vl, 30-381).

Aflindu-şi materialul folkloric în clasicul culegător Bezsonov, apoi la N. Boncev, Colakov, Draganov, A. Iliev, A. Malcev, G. Racowski, la vulgarisatorul romantic A. Dozon şi la antolo­ gatul fugitiv A. Millien, eruditul nostru autor stabileşte că figu­ rile evului-mediu muntean Vladimir şi Radu Basarab (p. 27j, Dan I Basarab (p.i 39), Mircea (p. 63) şi Mihai Viteazul (p. 66) au avut în vieaţa folklorului balcanic o resonanţâ folklorică vastă

'

352ETHNOS I !

I I

5/ I

care, după autor, merge uneori pînă la identitatea istorică. Din­ tre voievozii predilecţi vieţii folklorice sud-est europene, Mihai Viteazul fu cîntat de eposul balcanic „din Carpaţi la Corint" — spune Al. I. oarecum mîndru (p. 82) — de sigur o explicaţie aflîndu-se în semnificaţia sa de cruciat contra puterii otomane cu­ ceritoare.

Faptul acesta credem că poate explica şi reflexul folkloric din lumea colindelor: era în Balcani în veacurile X1V-XV1 o adîncă vieaţă creştină, primitivă încă şi violentă ca în toate epocile de constituire şi răspîndire a unui mare sistem religios. Se înţe­ lege că şi creaţia poetică populară fu invadată de energia mis­ tică a creştinismului (să ne amintim forma degenerată a bogomilismului). Incit transplantarea unui personaj istoric real în lu­ mea ideală a religiei poate să se petreacă uneori chiar cu per­ sonagii ca Dân I Basarab care n'a avut un rol caracteristic în apărarea creştinismului balcanic invadat de marşul puterii tur­ ceşti, ci unul — probabil — de gherilă teritorială, cum s'a întîmplat între el şi ţarul bulgar Şişman de mîna căruia se dove­ deşte, cu istoria în mînă, c'a şi murit. Totuşi colindele bulgare arată că numele i-a trecut în refrenul echivalent lui „Leroi, Doamne“ (p. 50-58). Uneori eroii se substitue (p. 60). De altfel feno­ menul substituirii e general în vieaţa folklorică: aşa se explică în caşul nostru de ce „Mircea" alternează cu „Radu".

Dintre cei trei factori admişi de Al, 1. car fi stat la baza creaţiei folklorice bulgaro-sirbe, răsfrîngînd patrimoniul nostru, autorul analizează erudit pe cel istoric pur. Ceilalţi doi jde sigur că-1 vor obliga tot pe Al, /. să-i explice odată folkloric. Pregă­ tirea lui solidă îl onorează şi-l indică a fi primul folklorist com­ paratist romîn în acest domeniu. De sigur că şi în acest cas nu­ anţa dominantă a studiului său ar fi cea istorică.

Trebue relevată posi{ia lui Al. I. în problema spinoasă a raporturilor între folklor şi istorie. Pare să fie mijlocie: adesea' evenimentul istoric real, cronologisat chiar, apare suficient trans­ pus şi în balada poporului, de sigur prelucrat simultan cu irealul — elementul imaginativ. Dar aici e nodul gordian al problemei: înclină creaţia în causă spre seducţia imaginaţiei creatoare, transpunîndu-şi elementul real istoric pînă la idealisare, deformîndu*l energic ca atare — chiar prin anachronism —, ori istoria se pe-

ETHNOS 353

!

i

1

! :

frifică fidei în baladă în tocmai unei fosiie între straturile geolo­ gice ? Folkloriştii romantici se ştie cum credeau că eposul po­ pular e o ideală oglindă în care trecutul s'a aşternut întreg ; de aici îl poţi lua ca pe orice document istoric şi-l poţi folosi dialectic şi probant. Ştiinţific credem că nu putem admite astăzi decît o parţială semnificare a faptului real în prelucrarea estetică ; documentar însă faptul folkloric e o ilusie. Discuţiile dintre P. Caraman şi D. Caracostea au fost pasionante şi concludente : faptul istoric nu s'a putut aşterne la noi în forme concrete epice, perfect verosimile. Se păstrează în balada noastră doar penum­ brele unor întîmplări reale din trecut, colorate de fantasja popu­ lară. Nu trebue deloc susţinut, aşa dar, deplinul verosimil istoric, dar nici nu se poate înlătura istorisarea în genere a eposului po­ pular. (v. încă recenta posiţie a d-1 Caracostea din discuţiile atrăgătoare asupra „Baladei Crivăţului"; Rev. Fund. Reg., X, n-rul 8, p. 287, 289, 291).

Iar în privinţa mistificărilor folklorice din veacul trecui (la noi, mai cu samă: Alecsandri, At. Marienescu, G. Dem. Teodorescu, S. Fl. Marian) în legătură cu ecourile istoriei despre Mihai Viteazul' (p. 67), nu e fără interes de reamintit un lucru: acel general meşteşug de dereticare a baladei după gusturi per­ sonale şi nevoi patriotice, a cunoscut în Europa două caşuri ex­ travagante ; după al Iui J. Macpherson, al doilea e tocmai al bulgarului S. Verkovic care, în colaborare cu I.Golog a n o f f, a tipărit în 1874 culegerea masivă „Vedele slave", descoperită — pe cum se zicea — în munţii Rodope. Iată că în monotone versuri — citeva sute de mii! — bulgarii locuesc Pe­ ninsula Balcanică tocmai dela Adam... şi că mitologia elenică e „pali­ dă umbră" în faţa celei bulgare (P. S1 a w e j k o f f, Bulgarische Volkslieder, Leipzig, 1919, 15). 1 Dar s'a dovedit că enorma maculatură era o mediocră pastişă literară; înseilare fa­ bricată la masa de scris, fără urmă de creaţie populară! Căci „baladele fabricate"; despre care vorbia ostil Taine în „Istoria literaturii englese", nici odată nu se vor putea egala cu naluraleţa unică a „baladelor spontane" — opera poporului.

In „anexă" se dau în traducere francesă şapte balade (p.

87-108). Procedeu mfcritos! Astfel repertoriul general folkloric pentru balada bulgară şi sîrbă poate socoti ca sîrguincios tradu-

354 ETHNOS ! ' ’lj

1I =

câtor european şi pe AL /., pe lingă Â. Strausz (Bulgarische Volksdichtungen, Wien - Leipzig, 1895), P. Slawejkoff, P. E i s n e r (Volkslieder der Slawen, Leipzig, 1936) şi A. Rosen; iar la noi în continuarea lui P. Cane el (Originea poeziei populare, Bucureşti, 1922), sau Radu G y r şi a actua(Rev. Fund. Reg., IX, n-rul 4, p. 170), lului P. Pisarov Veacul trecut încercase, pe lingă cele ştiute de AK 1. despre G. (Gr. Mărculescu (p. 19),% doar anumite marginalii critice N. L a z u , Citeva observafiuni asupra poeziei populare a Slo­ Dar avacilor, în Arhiva Soc. Şliin(. şi Lit., V- 1894, 392). cele plăpînde începuturi abia acum sînt continuate durabil. Să vedem dacă Al. /. râmîne pe loc. Ar fi stagnarea unui început eminent.

I. D.

I

;

î

,/ i *

B

ETHNOS355 i

- \\

\

' .

1

tl /

c

v h A H ?-£ A

1

/-î.

^5rt55T.î=r.:,-

I

/

I

/

/

V-

p*

■

/

1

N

\

i

I i

\

y