Pagini alese din scriitori români by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

.VTT*-

, CAH’riLE i

fluGAkVLOF

Li,, fli

(

feW'P tei;

mmm

Sil

mmm | i

Sry?Fâ!g?f*â

...f f;-

. .

JSpBSi

■jgssg--------

i ‘ş~4idl

m m

:■}[':

|si«

mszşţmmmîm

§Ş?5

mmWm

s===.

.•Jn ;^S§pif£-aSf;:3i

■

liii

•

—

:•

■■

BMSM:

li m *

;

■

'■■5}

r.Hi

;

A-r^-5î44iiiââi™ -i -"-^3-:rţjjM ........

■Şxi

fsai

i •; ■_-:

fn'-- i?

Mm,

pwin

8i|lSsl#,

•r ■..' i

■-.

,,•!•! !;i iii^'^rljip'ir'- :' '* ‘■‘ ' —— v

llitilliSKS

,i il:

.. !

djkmsr

iii

i - siîigi

pPBK^

■

as :

;. 1

ill liSiliiiill

liiiiiSlifiKS:;

Bit iii;

«I

-:: v-w

'■■ v ■

;

■,-■

'iiMaiasar

Ssi

ivi

. pRCT^I

■M

lbobWmmmmaim

iii H

v;‘

li;

IP lis!

p‘

iî2 ■'

®? Jr-'-jj '-; 1 i? j$$ ■

B8WS

•-

% \ i.

■v

■

>vV.‘ :

.‘1

' jv>.

•. .

■

I ■

. •*

\ -'

■V-

fel

: s

■r

'.U-

■

k . ..

I-Ji .

; -,

mm:'

> J

■

:;V

' Cy,V

■;

:-.l.

•';

■ >»} .

I..

. . .

?’■ '

■■■

rWV

’ V

— t. tu ■

:■

■

•

i/ /

XMc. /

f f

■

. 7;-.

■

*. • • • ; ,

;

l? ':?■

A3o.i~'S

521RV

tLjAGINI ALESE DIN SCR

UÂ

L ROMANI :v,U^ “

ION CIOCH^EMNs^

(01 ' 22 CSJ

«5

•Os

Din puternica mişcare literară, întemeiată acum două zeci şi cinci de cini de cei doi uriaşi ai literaturei noastre, — Vlahuţă şi Coşbuc — în „Semănătorul, face parte şi prozatorul Ion Ciocărlcin, unul din cei mai caracteristici representanţi ai mişcârei. Fiu de ţăran, născut şi crescut lângă ogor, Cio cârlan îşi păstrează întreaga evlavie faţă de ocest ogor şi insuflat de el creează adevărate pagini minunate de literatură sănătoasă, încărcată de seva gliei acele ea binecuvântate. După ce îşi isprăveşte învăţătura în satu-i natal, se înscrie în şcocda normală de învăţători, pe care o sfâr şeşte cu succes, distingându-se mai apoi ca unul dinffe fruntaşii corpului nostru didactic. Alăituri de înalta-i misiune de luminător al minţilor celor din mijlocul cărora s’a ivit, Ion Ciocârlan îşi în chină o bună parte din activitate literaturei, dând, rând pe rând, un număr de volume, de nuvele şi schiţe, ce l-au aşezat deadreptul printre cei mai buni prozatori de astăzi. Amintim, dintre cărţile date până acum la lumină de Ion Ciocârlan, următoarele: „Pe ploaieu, „Traiul nostruu, „Inimă de mamău, „Vis de primăvară“, „Fără norocu etc. 19S

Ajuns la maturitate Ion Ciocârlan va putea, dărui şi cu alte opere literatura românească. Ne facem o deosebită plăcere hărăzind numeroşilor cititori ai „Paginelor Alese 'din Scriitorii Români::s câie-va din mărgăritarele operei lui Ion Ciocârlan,

/ i •s

î ir, i

ii V

\ '■

' i i

_^ 1 1 i

Ti L-5;.;V

’wMM-

La vatră

;

Sc iasă hitr’amurg. Afară viscoleşte. Crivăţul în-^* tărâtat izbeşte în uşa cârpită cu petici, de-o zguduie din ţâţâni... Printre pervazurile-i depărtate dă năvală omătul, care zorit de vifor s’aşează ’nnăuntru în grămăjui cu scânteeri în fel şi chip de feţe; iar hârtia afumată, prinsă în feresterele mici, pocneşte să se spargă... h' gura sobei, deslipită şi cu cărămizile ştirbite, îşi tremură para câţi-va tăciuni, cari ard împroşcând scân tei... O lumină slabă, roşietică înfioară încăperea tă cută, tristă, mohorâtă. Pereţii coşcoviţi şi încondeeţi de şirloae ştirigite, încep să se desprindă din bârnele învechite, iar grin zile afumate şi cărite, încovoiate-s de greutatea coperişului aproape năruit... Intrhm colţ se văd câteva doage risipite, iar pe trunchiul prins în movila de aşchii, stă înfiptă barda, cu muchea ruginită. In faţă, pe patul încăputat din câte-va scânduri şi acoperit c?o treanţă de rogojină, zace o femeie ce seamănă mai mult a moaşte..., iar sub pat, vr’o cinci godăcei chirciţi şi murdari, se trudesc să spargă nişte bostani care nu se dau la mâncat cu mia cu două, ş?o iau de-adura prin casă... Pe vatra căîdicică, numai în trupurile goale, soioase, stau trei fetiţe mărunte, cari sgrebulite îşi desmorţesc oasele pălindu-se în dulcea dogoare â focului ce pâlpâe. in faţa lor un băeţaş mai micuşor, golaş şi el şi în-

4 .

gropat mai până susuşor într’un morman de cenuşă stâmpărată, ţine cu amândouă mânile strâns le piept, nu ştiuleţ de păpuşoiu şi picură de somn... Din când în când, îndemnat de foame, ciuguleşte cu degetele lui mici în boabele galbene şi, după multă trudă, desface câte puţine grăunţe pe cari le aruncă în spuză aşteptându-le să-i sară în floricele Dar căţeluşul de alături, tovarăş de foame nu dă răgaz grăunţelor să sară în cucurigi, ci îe scoate iute cu laba şi ronţăindu-le cu lăcomie, aşteaptă un alt rând... Mai de-o parte, o fetişcană mai răsărită — frun- • tea copiilor, opărăşte un pumn de mălai într’o scăfiţă de lemn ,zorind ca să călească o burcă pentru ai casei., iar la trunchiul din colţ, îngropat în aşchii, cio căneşte cu săcurea un băeţaş mai măricei. Mălaiul frământat destul, e gata de aşăzat în vatră... Croind câte-va perechi de cleşte căţeluşului şi purcei lor cari încheese roata în fruntea focului, meştera merindelor îşi face loc la vatră... Mută tăciunii la o margină, dă cu cleştele spuza într’o parte şi în alta, iar în vatra roşie prididită de scântei, toarnă turta pe care o înveleşte bine cu spuză, în vreme ce micşorii de prin prejur strigând „turtă, turtă", bat din palme şi cântă de bucurie că se coace burca... Puişorul golaş şi învelit cu cenuşa din ungher nu mai poate răbda... la o aşchie şi întinzând-o surorii mai mari, arată spre turtă cerând frumos „pa-pă" Ca să-l mai amăgiască ,să dea răgaz turtii să se coacă, dumică o mână de grăunţe din ştiuleţul uitat în cenuşă, şi le pune alături în spuză îndemnându-1 s-aştepte să sară cucurigii... Boabele înfierbântate pliscănesc şi se învârtesc cu zor prin spuza înroşită, până ce desfăcându-i-se coaja pătată de arsuri .înfloresc de-odată, pocnind şi sburând cine ştie unde... Golaşii toţi s'aţin să prindă floricele din sbor, iar căţeluşul şi purceii blânzi, dau târcoale prin prejur

' r5'

aşteptând să le cadă şi lor câte una... Şi cearta începe: Căţelul pândind pe la spate înhaţă floricelele, iar pur ceii vârându-şi râturile pe sub copilaşi, adulmecând după grăunţele rătăcite, îi împing gata să-i dea pe foc... Atunci tovarăşii de vatră îşi iau porţia de cleşti dela fata cu grijă, şi chelălăind şi guiţând, se depărtează o clipă, spre a începe din nou cearta pentru mâncare *

Jarul de pe turtă s’a potolit, iar încăperea strâmtă şi murdară, aburită-i de mirosul mălaiului prăjit... Sora mărişoară dă spuza la o parte, iar flămânzii din jur bat din palme cântându-i desvelirea Scoţând turta din vatră şi scuturând-o frumuşel de cenuşă o aşează pe un fundişor mai de-o parte. Copiii fac roată în prejurul ei. Un furnicar de mâni se amestecă de-asupra-i prin negura de aburi, cari în mari rotocoale se ridică în sus, umplând casa de miros; iar motanul, purceii şi căţelul, jinduind, aleargă ca la arie în jurul micilor hămăsiţi ce ’şi împart merindea Deodată se face tăcere... Uşa izbită ca de furtună sare din clanţă şi se loveşte de perete zguduind co cioaba; iar de-afară, cu un vârtej de omăt, intră şo văitor omul casei... Îngheţat, prăpădit şi-abia ţinându-se pe picioare de beat, sudue şi mătăhăeşte. Face câţi-va paşi, dar împiedicându-se d\in bostan scos de purcei, cade mal în preajma copilaşilor înfometaţi... Motanul scuipând şi miaunând o sbugheşte în fundul sobei. Purceii şi căţelul înfundă subpatui,iar printre urletele viforului care dă năvală ’n casă abia s’aud ţipetele copilaşilor, înecate de loviturile şi înjurăturile tatălui.

Fe Bodea Ca. cel cu grijă, mă scol de dimineaţă. Gureşele pri vighetori se ’ngână încă în desişul de peste vale, iar în nucul de lângă casă se aude ciript de rândunele. Spre soare-răsare o geană roşiatică se'ntinde de îm bujorează tot mai mult faţa senină a cerului, în vreme ce blândele raze de lună slăbesc tot mai mult, topindu~se în lumina covârşitoare a răsăritului. Câteva bătăi în poartă mă făcură să-mi arunc pri virea pe fereastră. Moş Soare, cu gluga plină de merinde la un şold, cu plosca şi cu puşca la ceîalt, dă semnalul de plecare, îmi iau şi eu puşca la umăr şi es repede afară. — Va să zică tăcuseşi ochi aşa de dimineaţă? — Se putea altfel, când trebui să urcăm pe vârful Runcului? — Pe unde vrei să mergem? Pe vale, ori pe de asupra Bodi, pe cărare? — Pe unde-i mai de-a dreptul. — Atunci hai pe Bodea, şi cred că te-i ţine de mine. — Adică ţi-ar da în gând că nu m-oi putea? — De mai ştiu şi eu! Au .mai încercat şi alţi boeri să treacă pe de-asupra Bodi, dar s;au întors de au apucat tot pe valea Runcului. — N’ai grijă, Moş Soare, căci doară sunt toi din ai d-voastră şi crescut tot pe vârf de Bode. — Te-oi vedea • • •

Şi tot grăind una-alta, cotirăm, puţin la dreapta şi strecurându-ne prin desişul de anini ce umbresc Valea Rece, începem suişul spre Tăpşanul Ursului. Moş Soare urcă cu multă uşurinţă coasta pripită. Cât colea însă mă ţin şi eu de el, când mai în picioare, când mai în genunchi, căţărându-mă cu mâinile de crengile îmbrăcate în alb ale pletoşilor mesteacăni, ce ne ră săreau în cale. După un suiş de o osteneală bună, ajunserăm: de asupra. Soarele începuse să se iţiească de după creştetele muncilor din acea parte, împroşcând satele din vale cu puzderie aurie. In desişul de argint al plopilor din vale, s’aprind cuiburi de lumină; iar pe coasta de sub noi bat talangile oilor împrăştiate pe cărările stâncoase ale sui şului. Iu cântec de doină, ciobanii le mână domol; iar în brădet, peste vale, răsună buciumul la târlă. Şuerături de mierle se ’ngână în tufiş şi miros de verdeaţă plu teşte în tot cuprinsul. înfiripaţi cle-o clipă de odihnă, o luarăm iar la pi cior, peste stâncile Tăpşanului căptuşite cu muşchiul moale de munte. După puţin coborâş ni se deschise în faţă Tăpşanul Ursului. Ce trist luminiş!... Trupuri tinere şi netede de brazi, ciuntite sălbatic, zac fără viaţă trântite la pământ, încâlcindu-şi ramu rile în îmbrăţişările groazei de moarte. Ciompurile rămase în picioare jelesc cu lacrimi cu rate de răşină, după mădularile lor, care îmbrăcate în giulgiul galben de foi veştede, se topesc în sărutarea fioroasă a morţii. — Ce blăstem pe acest odor de pădure, moş Soare? — De, domnişorule, oamenii noştri fără socoteală; vin iarna de-o doboară la pământ pentru capre. — Şi cum îi lasă să prăpădească fără milă aşa mândreţe de brădet?

„ Cum, cine să-i lase? Doar pe aici e moşia în de vălmăşie. Tae fiecare cât poate şi când vrea. Cu inima strânsă de durere iuţii pasul, îndemnând pe moş Soare să ieşim mai repede din acel cimitir dmoaşte mirositoare. ' Scoborâm iarăşi pe o coastă de mestecănis. Ajunşi la o stâncă, ce se înfige dârz în cale, moşul îmi făcu semn să stau pe loc până ce-o scoborî el trep tele săpate de cealaltă parte în coasta ei, apucă apoi în mâni trupul alb şi moale al mesteacănului din cră pătura stâncei, care se îndoi ca o fringhie împletită, si cumpănindu-se binişor, scoborî în limpezişul cărării, unde mă îndemna să-l urmez. — Dar oare ce s’aude, moş Soare...? . — E clopotul apelor din Inima Bodi. Urlă de parc’ar fi nişte balauri când fierb piatra cea scumpă... Vezi, ' ^şă te ţii bine, să nu te sperii că aşa te-ai lăudat. — Poţi fi cu nădejde, uite cum ştiu să sar stânca. Cu cât scoboram mai mult la vale cu atât se întărea mugetul fierturilor de ape. Trebuia deci să mă ţin aproape de moş Soare, căci nu-i mai auzeam sfaturile. După puţin scoborâş cărarea noastră se sfârşi topindu-se pe faţa unei stânci uriaşe, dedesubtul căreia se zbăteau în clocot nebun apele a două pârae,. care se împreunau aci, după ce scoborau prăpăstios pe cele două coaste ale Bodi. Prins în grija scoborâşului şi ameţit de zgomotul apelor, nu-mi dădeam seama unde mă aflam. Ajunşi pe ariea de piatră întinsă ca o masă şi largă de să ’nvârteşti o horă de mulţi voinici, începui să privesc cu nesaţiu la păreţii zgrumţuroşi ai stâncilor, cari parcă se împreunau deasupra, spre a ne închide pe veci în sânul lor rece de moarte. Umbra întunecoasă şi umedă umple întreaga vă găună resvrătită; iar razele soarelui care trebuia să fie sus de tot, tivesc în auriu numai o gingioară a creş tetelor ce se înalţă cutezătoare, de parcă să sparga înălţimile.

Cerul, un curat peticei albastru, prins în boldurile stâncoase, nu se pătează de cât cu trupurile agerilor vulturi, cari plutesc în rotiri domoale. Stânca pe care stăm1, privită cu băgare de seamă, îţi dă tocmai forma unei inimi eşite din trupul de piatră pe care ne scoborâsem. Dedesubtul ei e clocot de ape în luptă; iar vârful i se îndreaptă ca un fel de punte spre coama ascuţită a stâncei ce desparte cele două pârae învrăjbite. Mă port de colo până colo, muncindu-mă cu gândul, pe unde vom încerca să eşim din această adâncime, când numai ce aud graiul lui moş Soare. — Nu ţi-i de-a mâncărei, domnişorule, căci eu uite mi-am mai stâmpărat foamea? — Ba viu şi eu, că mi-i foame de nu te văd. Pe moşul, deprins cu aceste podoabe ale firei, nu-1 mişcă nimic din ceea ce pe mine mă îngrozeşte şi mă farmecă. Aşezat pe banca rece, tăiată în păretele stâncos din stânga cărării, îşi desfăcuse gluga lăsând să se risi pească din ea codrul auriu de mămăligă, muşchiul afumat şi un trunchiu bun de bujăniţă de căprioară; iar pentru udat uscăturile, stătea mai la o parte plosca cu roşior. — Va să zică, te ospătezi în tihnă şi pe mine mai să mă uiţi, moş Soare! — Ba nici de cum, 'domnişorule, nu te-am uitat, uita-ne-ar pe noi relele; de cât vezi, eu îs păţit... Ştiu că toţi cari vin pe Bodea nu se gândesc la mâncare, fire-ar cât de flămânzi; ci mai de grabă-şi hrănesc ochii şi sufletul cu minunăţiile acestea ascunse de multă lume, aci, în inima pământului. — Da mult mă mir pe unde vin furtunele de ape ce se îngrămădesc clocotind sub stâncă şi cum nu se văd unde se prăbuşesc! — Ehe! de multe o să te miri d-ta, măcar c?ai spus că eşti crescut tot pe vârf de Bode; de cât... lasă, o să le vezi toate pe rând.

. ^şezându-mă de ceea parte a glugei, începui să mă mfrupt şi eu din bunătăţile ei. d . "T ImJ™că, îmbucă vârtos, să prinzi Ia puteri, c’avem de furca de-aci înainte. , T cu nădejde, că nu mă dau cu una cu două Ia întinde cea ploscă încoace s’o întreb de sănătate — Ei, aşa da, zic şi eu că eşti Român care-şi caută de suflet. După ce ne ospătarăm, pană sa ne fie de bine, lăsai pe moş Soare să strângă merindele ,iar eu plecai în iscoadă pe marginile stâncei aburite de stropi mărunţi. Şi zici că te îndeamnă gândul să vezi cum şi pe unde se scurg apele de sub stâncă...? — Cum să nu, moşule, dacă se poate...! — O să mai zăbovim, nu-i vorbă, dar o să vezi iucuri minunate. Zicând, scoase din glugă o lumânare de ceară curată. Scapără apoi din amnar şi suflând cu pu tere în bucata mare de iască, aprinse lumânarea. Mă uitam mirat. Nu-mi puteam închipui cum o să-mi arate căderea apei cu lumânarea aprinsă. Privindu-mă cu un junghet de râs îmi făcu semn să-l urmez. îşi potrivi gluga la şold, cuibări lumânarea în gă vanul mânei stângi, iar în dreapta îşi luă puşca drept toiag. Făcu puţin la stânga, spre capătul băncii de piatră unde mâncasem, şi sui câteva trepte strecurându-se binişor, printr’o crăpătură apărată vederei de stâncă. Rămăsesem nemişcat; dar de după aripa dosiţoare, văzui mâna lui mos Soare ,care mă’ndemna că-i calc pe urmă. M’apropiai şi dădui mâna dreaptă într’a călăuzei. Ajutat de el, mă furişaiu înăuntru. — N’ai grijă, domnişorule; cât îi fi cu moş Soare, poţi să nu te temi de nimic... Ei ,de câte ori n’am intrat eu'în chilia Bodi chiar în crucea nopţei, fără lumina. De altfel acum am aprins’o mai mult pentru d-ta, căci nu-i ştiu coturile, şi în cinstea locaşului sfânt care ae mult nu va fi fost luminat de ceară curată. — Cine a fost Bodea, moş Soare?

■

— Ia un om ca toţi oamenii, care şi-a făcut viaţa mai -bine de jumătate, aci, în pusnicie. Povestea lui o ştiu şi copiii. — Cum aş putea s’o aflu şi eu? — Apoi tot eu ţi-oi toarce-o, numai să ajungem la loc potrivit; acum vin după mine şi-i vedea chilia cu odoarele ei. Mai înaintarăm câţiva paşi, tot aşa costiş — moş Soare înainte cu lumânarea şi eu după dânsul, până ce scăparăm de-odată în largul întunecos şi rece al peşterei un gol rămas între uriaşe stânci rezimate una de alta. Un aer umed, dar nu prea greu ne păleşte feţele. Moş Soare cuibăreşte şi mai bine lumânarea în găvanul manei şi-şi fereşte trupul mai la o parte. Mucul de ceară sfârâe şi lumina slabă roşietică flu tura în sânul găunos al stâncelor. întunericul biruit, fuge îngrămădindu-se în depărtate unghere; iar pe păreţi răsar vederii chipuri de sfinţi săpaţi în piatră. Feţele lor smerite, brobonal|?s de sudoarea rece a subpământului. Inimile îndeamnă spre rugă... Tovarăşul se închină şi îi sărută la rând... In urma lui mă mişc încetinel, mirându-mă de măestria cu care au fost ciopliţi... In fund, în mâna stângă, ele cum intrasem, am stat mult în faţa unei icoane: Mântuitorul răstignit, iar la piciorul crucei, Fecioara îşi frânge mâinile de durere şi cată spre Sfântu-i odor... Liniştea sfântă din peşteră şi razele de lumină cari se frâng în ochii lor plini de lacrima întunericului, le da viaţă... — Văzuşi...? Asta-i chilia Bodi. Să mergem acum şi • în altar. Grăind, înaintează spre păretele din faţa intrării. îmi dă lumânarea ca s’o apăr, iar el apucă cu amân două mâinile de muchea unei lespezi ce se bulbucă mai mult din faţa păretului. Sprijină puternic picioar

rele într’o copcă de jos şi se opinteşte voiniceşte Piatra se mişcă, scrâşneşte înfiorător şi se dă încet la o parte... In părete rămâne o deschizătură cât ar intră un om. — Acesta e altarul săpat de Bodea. O scobitură mică, plină de întuneric şi umezeală Lângă păretele din faţa intrării se ridică Sfânta-Masă. De-asupra ei se sprijină un crucifix, iar de o parte şi de alta stau gânditoare chipurile reci de piatră, a doi îngeri. In mânile întinse ţin câte un vas, în cari s’a adus în vremuri, prinos de miresme celui A-totPuternic. — Aci îşi făcea Bodea rugăciunile. La sărbătorile împărăteşti când sunetul clopotelor din sat se sfărâma de creştetele stâncilor moarte, lumină de ceară curată şi miros de tărnâe era în sfântul locaş; acum, când şi când de s’abate vreun creştin pe-aici, s’aprinză lumină şi un bob de mireasmă In cinstea Celui-de-sus, să ne facem datoria de creş tini, — adause apoi Moş Soare, scoţând din chimir câteva fire de tărnâe. II lăsai migălind să aprindă miroasele, iar eu mă îndreptaiu spre partea stângă a peşterei, singura ce-rm rămăsese nevăzută. Dau după un colţ de stâncă. Câteva raze, căzute pieziş de sus, îşi topesc lumina în sgrunţişul păretelui din faţa mea. Mă iau după mănunchiul de raze. Sui câteva copci şi scot capul în lumina curată a zilei. Rămăsei nemişcat... De sus, de la neînchipuitele înălţimi unde mă scoase eşirea peşterei, se aşternea vederei neţărmuritul întins al undelor albastre. jos depărtări scăldate în raze de soare. In zare râd satele* tăiate de tremurătoare cordele argintii; iar de desubt, la piciorul stâncilor, lupte de învrăjbite pârae. Scăpate din îndârjite zăgazuri, apele urla nebune.

t•

> •

■

săgeata adâncimea ameţitoare şi trupul li-i o spumă... In golul munţilor se poartă vaerul lor de moarte, iar pe de-asupra clocotului asurzitor, plutesc nori albi de zăpadă, în care soarele frânge puzderii de raze, aprinzând lumini fantastice... Curcubeele împletite cu măestrie se îmbrăţişează o clipă între ele, şi apoi se topesc în scăpărări feerice. ...Mă uitasem acolo între stânci; dar moş Soare mă deşteptă îndemnându-mă să ridic înainte. Nu îndrăznu. Mă lăsai binişor în peşteră, făcând loc tovarăşului. Moşul, deprins cu locul şi cu aceste frumuseţi săl batice, eşî din gura peşterei, fără nici o frică, şi începu să se poarte pe straşina stâncei, care se întinde de asupra prăpastiei. Văzând că nu mai es de după perdeaua de piatră, numai ce Baud aşa, pişcător: — Da nu te-arăţi în cerdacul Bodi, domnişorule? Ziceai, că te-?i ţine de moş Soare; ia făte-a scăpa din vizuină, c’apoi nu te ?i mai îndura să pleci. — Unde să mă sprijin şi eu, moşule? Ne vom pră buşi amândoi în fundul pământului. — Aşa ţi se pare, când stai după stâncă; dar ia vino încoace: să poate să nu vezi Ochiul Siminei...?! Întinse mâna şi mă călăuzi spre Ceardac. Avea dreptute. Din dosul stâncei nu vedeam că la dreapta, se făcea un adevărat balconaş, săpat puţin în stânca' ce eşea de-asupra văgăunilor. In Ceardac, tovarăşul mă lăsă s'admir aceste minu năţii, iar el se duse în capătul din dreapta unde gustă şi-şi răcori faţa dintrun isvoraş care, ţâşnind chiar din stâncă, şi-arunca trupul în adâncimi. — Că bună-i Doamne, minunea asta de apă! Ia vin de-o gustă... — Nu mi-i sete, moşicule. — Sete ţi-i ori ba, trebui să bei din Ciuciurul Bodi. E apă sfântă. Cine bea, prinde puteri; iar de te speli

cu ea nu ştii în viaţă ce-i durerea de cap şi vederea până la mormânt ţi-i ca a vulturului. — Dacă-i aşa, fă-mi şi mie loc!... Ce bună-i şi rece' — Ei, doar asta i-a dat putere Iui Bodea. Cât n’ar da cei boieri să aibă aşa isvor pe la curţile lor dar vezi, nu li-i dat. — M’am răcorit şi am prins ia puteri, moş Soare; putem. să eşim şi să mergem înainte. — Mergem, mergem, domnişorule, dar mi se pare că n’ai zărit Ochiul Siminei. Dă-te de cea parte a Cerdacului şi aruncă-ţi privirea între stânci. Dedesubt, spre stânga, şi la o mică depărtare de clocotul apelor, se deschide un luminiş între stâncile date roată mai la o parte. Acî, în rotiri domoaîe sc liniştesc o clipă undele sfărâmate, făcând un mic lăcuşor în ale cărui adâncimi se joacă păstrăvii, mi nunaţii peşti de munte. — II vezi? I-adânc de n’are fund. Cine-i bun la Dumnezeu şi se uită, în unda lui curată, cică i s’arată Bodea şi Simina, tineri şi frumoşi ca’n vremi. Ei umblă pe de-asupra apei, iar Sfânta Fecioară le ţine cununile pe cap. — Dumitaie ţi s7a arătat vre-odată? — Nu, căci de, rn’am temut să mă uit mult în unda lacului; decât aşa povestesc unii, că au văzut aevea tot ce-ţi spun. — Da Simina cine a fost şi ce caută aci cu Bodea? — Apoi cum să n’aibă ce căută... nu-i lacul ei scela, nu se chiamă Ochiul Siminei...? PaFcă ţi-am spus că n’avem vreme de stat la vorbă pe-aici. — Bine, fie şi-aşâ! Cu gând s’ajungem mai de grabă la locul de po vestit, lăsarăm Ceardacul Bodi cu toate minunăţiile lui şi’apucând pe după stâncă, intrarăm iar în peşteră. Tovarăşul nu mai aprinse acum luminarea, ci o luarăm pe sub stânci, aşa. pe întuneric, până ce eşuam de cea parte pe inima Bodi. De aci apucarăm spie

v i

r k

puntea lespezii care s’apropiâ de coama stâncei. Pe aici trebuia să ne urcăm. în Vârful Pitarului. Cumpănindu-se cu meşteşug, moşul meu, suî cu uşurinţă creasta tăioasă. Nici nu se uită măcar la coastele pri pite mâncate de balaurii cari fierb piatra cea scumpă. Moş Soare sue, sue vârtos, ajunge aproape de vârf; iar eu, îngrozit de prăpăstiosul urcuş, nici mă încerc,, ci stau lipit cu pieptul de rădăcina stâncei. Moca nul, ajuns în vârf, se razimă 7n băţ şi-mi face cu mâna chemându-mă. — Ei, da nu te ţii de moş Soare? Ştii că nu ne-a fost vorba aşa! — De-aci încolo mi-i frică, nu mai pot să mă sui. — Apoi văd eu că nu fac treabă fără funioara mea. Vârî atunci mâna după nişte solzi ai stâncei şi scoase o funie nouă de tei, pe care o aruncă cu un capăt în vale. — Prinde-o, domnişorule, şi ţine-te vârtos de no durile ei. încet, încet, ajutându-mă de funie şi de colţii de piatră, urcai cu pieptul lipit de ascuţişul rece, până mă văzui lângă călăuză, care făcea haz pe socoteala fricei mele. Gâfâind şi tremurând din tot corpul, mă aşezai pe o lespede lângă tovarăş. — Ei! acum cred că-ţi dai cu gândul ce fel de om a fost Bodea, când a suit creasta stâncei cu Pitarul Ilie în spate...! — Voinic trebue să fi fost! — Voinic şi îndrăsneţ, domnişorule; acum mai rari Români ca el. — Mai aşa. După ce ne mai răsuflarăm, moş Soare începu să scotocească în cea glugă, căci soarele eră în de-amiazi, iar eu dădui roată pe vârful Pitarului. O adevărată cetăţue naturală, îngrădită de toate păr-

ţile cu colţuri de stânci cari, înălţându-se spre cer străjuesc în jurul aşezăturei'cât faţa unei arii. De aci nu poţi eşî decât prin două deschizături una spre inima Bodi, şi una spre Runcu. In mijlo cul poenii de piatră, arsă şi înroşită de vremuri, se vede o parte mai ridicată; iar spre răsărit, în col ţul unei stânci apărătoare, e tăiată o cruce, a cărei formă abia se mai cunoaşte. Nişte frânturi de litere şterse, par sa ne spue că pe ea a fost vre-o inscripţie. — De ce-i zice cetăţuii aceştia Vârful Pitarului? — Ai să afli acuşi, căci doar de altfel, firul isto riei celor văzute se sfârşeşte acî. In vremuri, trăia în sat de vale, un cioban voinic cu numele Bodea. El se îndrăgostise de Simina, fiica Runcului, o fată frumoasă fără pereche. Amândoi îşi erau dragi, dar se vede că n’au fost croiţi unul pentru altul, căci Pitarul Ilie, un spurcat de grec, care cu sprijin domnesc se aşezase în sat, făcându-se stă pân şi pe o parte din moşiile băştinaşilor, îşi puse ochii pe fată... Călcă grecul casa Runcului şi răpi pe Simina pe care o necinsti. Ea, de ruşine şi durere, şi-a făcut seama, aruncându-se în lacul pe care Bai văzut şi care-i poartă până azi numele. Grecul şi-a luat în’ urmă plata. Căzând în mâinile lui Bodea, Ba suit şi Ba legat între stâncile Pitarului, unde vulturii i-au sfâşiat carnea de viu, bucăţică cu bucăţică. De atunci piscul poartă numele Pitarului, moartea lui a fost scris pe crucea ceea. Ir. urmă Bodea s’a făcut pusnic. Trăind în chilia pe care ai văzut-o, şi-a săpat cu mâna lui toate acele sfinte odoare. Moartea lui, cică, ar fi fost într’o zi de Paşti. Când clopotele sunau de înviere în sat, el tocmai isprăvise de cioplit icoana sfintei Răstigniri, aceea la caie ie-ai uitat d-ta mult. Deodată i s’a arătat lumină din spre esirea Cerdacului. Sfânta Fecioară venise să-l ves-

tească ca i-a sosit ceasul de pe urmă. Se mişcă în genunchi după Sfânta până în Ceardac, unde se sfârşi rugându-se. Asfa-i povestea Bodi. Celor cari vin pe aici le-o spun călăuzite ori ciobanii de pe Runcu. Acuma hai spre stână! Scoborâm din vârful Pitarului prin deschizătura tă iată spre Soare-apune. In faţă ni se arată Runcul cu creştetul lui pleşuv. Voioşi ne îndreptarăm spre el. .

& 2.-5^

'• !,

t | ! f.

S*5s

Vis de primăvară Dsn vorbele cu înţeles ale bătrânilor, precum si din prea marea grijă ce ei arătaseră pentru moară, trimitând-o devaîe, L:ea pricepuse ce planuri avea să pună ei la cale şi plecase bucuroasă. Scăpată din ochii cercetători ai părinţilor, paşii o purtau în neştire pe subt boîtişul îmbobocit al livezii. In cuprins eră răcoare, miros de flori primăvăra tece şi îngânări de păsărele, iar pe jos un aşternut de iarbă moale care o ademenea să rătăcească, lăsându-se în voia visurilor de tinereţe. Sufletul curat i se umple atunci de-o bucurie ne înţeleasă, iar pe buze îi vin rând pe rând cuvintele, cântecului de dragoste pe cari în sara aceea îl auzise _ răsunând atât de limpede, şi atât de aproape în mersul ei stăpânit de neastâmpărul tinereţii, bo găţia de păr negru îi scapă din inelul de ibrişin roşu ce-î ţinea strâns pe spate şi, rămas în voe, se mipraştie nebunatec de-i acoperă pieptul şi spatele pcână în jos de cingătoare. Ajunsă în vale se opreşte o clipă ia fântâna de sub poala rotată a mărului domnesc. îşi simte obrajii arzând şi vrea să şi-i răcorească înainte de-a sări pâr leazul din coasta morii. Ingenunche binişor pe iespezile de_piatră, pe dedesubtul cărora isvoruî tremură, croindtt-şi drum şi cearcă să se aplece ca să

- •'"

soarbă o gură de apă; dar deodată tresare şi pri veşte mirată în luciul oglinzii de apă. Printre um brele ramurilor îmbobocite, îşi vede chipul ei aprins şi înnecat în bogăţia de întuneric a părului răvăşit. Se ridică mirată şi-şi face semnul crucei. Nu-şi dă dea cu mintea cum de nu simţise ce era în capul ei. Se întoarce repede şi priveşte spre deal. Ai casei nu se vedeau; dar dacă va.fi trecut aşa pe dinaintea bătrânilor? Şi gândul acesta o face să se îmbujoreze şi mai mult. îşi aduce aminte că înainte de-a eşî din grădiniţă, chiar măicuţa singură i-a strâns părul în firul de mătasă pe care se vede că nu l-a înnodat cu nădejde. Răsuflă uşurată, şi scuturând capul, aruncă pe spate tot belşugul de păr, care de altfel o făcea destul de frumoasă, cu toată neorânduiala în care se împrăştieâ împrejurul trupului ei tânăr. II prinde apoi în mâi nile amândouă şi-l aduce peste umăr în faţă lăsându-1 să se reverse în unde mătăsoase. Maică-sa în dragostea ei nemărginită, de multe ori o alinta, sărutându-i părul şi spunându-i că nici zânile din poveşti n'aveau aşa mândreţe de păr. în min tea ei de copil, nu înţelesese ce însămnează frumuse ţea unui păr; acum însă începea să simtă, îl res firă printre degetele ei tinere şi-l priviâ cu drag. Ce bine îi părea că nu-1 mai retezase de multă vreme şi-l lăsase să crească în voia lui aşa de mândru. Se gândea că de Paşti măicuţa are să-i împletească o cosiţă în patru viţe aşa cum n;a mai fost vre-odată împletit alt păr de fată mare. ~Şi purtând părul prin mâini, Liea l-a şi desfăcut în patru părţi de parcă stătea să-l împletească chiar atunci. Cu ochii pierduţi în zare, rămăsese aşa, dusă pe gânduri, iar degetele subţiri se petrec printre şu viţele de păr, cari încetul cu încetul se prind într’o unpletitură măeastră. Firul de ibrişin, care mai înainte nu putuse stăA^

Pân) revărsarea părului plin de întuneric, acum în noadă vârful subţire şi mătăsos al cosiţei; iar în vre mea aceasta, cuprinsă de-o vrajă neînţăleasă, uitase de ce s’abătuse pe la isvor şi uitase de grija morii, care pitită între sălciile pletoase, umblă liniştită, frângând apele repezi în cupele roţilor harnice. Gândul sburdalnic îi flutură acum uşor prin alte plaiuri, prin alte lumi, atât de dragi şi atât de scumpe sufletului ei de fată tânără. De când se ridicase „codâniţă11, cel mai frumos vis pe care şi-î făurise, nu eră altul, decât acela în care se vedea fată mare prinsă în hora largă din tăpşanul lui Durau, unde purtând jocul cel dintru început, s’aşteptâ să vadă care fecior din sat se va prinde mai întâi lângă ea şi-i va desface din brâu, năframa cea de fată mare, năframă care în urmă să le fie chezăşiea de dragoste fără vrajbă. Iu vremurile acelea, chipul ursit căruia să-şi închine inima ei de fecioară, nu s’arătâ luminos, nu-1 vedea aevea; eră un flăcău şi-atâta eră destul. Acum însă, când sirnţiâ că de ziua aceea mult aşteptată n’o despărţiâ decât trecerea câtor-va săptămâni, inima nu se mulţumiâ numai cu atât. Ar fi dorit să-i vadă lurninos chipul mult dorit, să-l privească cum se desprinde v din şirul nesfârşit de flăcăi şi cum trage întins spre partea aceea, unde ea îl aşteaptă tremurând^ de bu curie şi neîndrăsnind să-şi mai ridice ochii în calea lui. Dar privirea ei în zadar rătăcea prin lumea de visuri, căci nu zăriâ pe nimeni, n’aveâ pe cine s’aştepte să-i desprindă năframa din brâu. Prin întunerecul acela dureros s’arătâ când şi când câte o rază de lu mină un chip pe care-1 cunoştea de mult în preajma ei. Totuşi l’ar fi chemat, i-a fi făcut semn să se apropie, dar el era sărac, era ciobanul lor şi asta^ nu-i unei fete de seama ei. Ca să scape de isse îngăduia i nită închide ochii repede, ca şi când ar fi cercai sa-şi ‘abată gândul în altă parte. Dar dinnaintea ei in lo-

cui horii se desfăşură întreaga copilărie petrecută în tovărăşia lui Miron ciobanul, care crescuse în casa lor şi pe care se deprinsese să-l vadă ca pe un frate. De data asta, chipul lui s’arătâ şi mai limpede şi mai drag. II vedea chipeş şi mai voinicuţ decât ea, şi veşnic în preajmă-i, gata să se lupte cu orice băetan, care în jocurile lor nevinovate ar fi îndrăsnit să-i zică un cuvânt de supărare, s?o apere cu bărbăţie de boncăitul taurului din sat, când ei rătăceau mult cu joaca prin imaşul de pe coastă, ori s’o treacă gârla în spate, când turbure şi mânioasă îi apucă dincolo de ceea parte. Şi acum, când nu-i eră iertat să-i vadă chipul tot cu aceeaş iubire şi în hora satului, când el, eră prea departe, cu oile, în munte, nu îndrăzniâ par'că să mai deschidă ochii, de teamă să nu piară prea cu rând acest frumos vis al copilăriei lor. însă cu toată grija ei, vedeniile scumpe pieriră întro clipă. Fără să se simtă, două mâini i se furişară încetişor pe la spate, şi-i acoperiră ochii închişi, în vreme ce un glas îi şopti încetişor: — Ghici! Fata tresărind, pipăi cu grijă mâinile îndrăsneţe şi apoi întinzându-şi braţele îndărăt peste umeri, cercă să apuce capul celui care s’ascundeâ râzând pe în fundate. — Ghici! şopti glasul celui îndrăsneţ şi Liea ghiCISC.

Fără să stea mult pe gânduri rupse vorba: — Nu te mai ascunde... te-am cunoscut! Miron se dădu atunci pe faţă, şi visul Liei se în truchipează aevea. Sub crengile înflorite, răzimat în băţul înalt, cio bănesc, flăcăul stătea în faţa ei ca tăiat din piatră. De sub sarica albă, dată pe spate, se aeosebiâ trupul voinic, iar din umbra pletelor bălane, care se lăsau până peste umeri, s'arătâ chipul care stătea să is pitească. s

încurcată de privirea scânteietoare a ochilor care o priviau din umbra genelor stufoase, cum şi de zâm betul şiret ce înfloriâ în colţul gurei, subt adăpostul mustăcioarei deabia înfirată, Liea stătu o clipă în ne dumerire, ca şi cum s’ar fi găsit în faţa unui om pe care nu Par fi văzut niciodată. Ar fi voit să-l întrebe de oi, de mieii cruzi şi zbur dalnici, veniţi pe lume în primăvara aceea, despre târla din munte încredinţată baciului bătrân, şi multe de toate, cum îl întreba întotdeauna, când scoborâ dela stână; dar acum nu putea, nu ştia de unde să prindă vorba mai întâi. l-ar fi părut nespus de bine să-l fi auzit măcar pe el zicând ceva; dar flăcăul tăcea, privind’o numai cu ochii aceia ascunşi în umbrele întunecate ale genelor mari, cu ochii aceia, pe care ea îi visase mai adineauri dar care acum îi se păreau străini şi cu priviri care o înfiorau... Şi poate ar fi stat mult timp aşa, în chipul acestei nelinişti; dar creanga de sus, de deasupra capului ei frumos, îşi scutură o floare care tremură pe dinaintea ochilor ei cele câteva frunze albe, roşiatice. Aducându-şi parcă aminte, ca de ceva uitat acolo sus în bogăţia de flori, ridică mâinile încet şi prinde crănguţa mirositoare, pe care o pleacă până în dreptul feţei, cercând să-şi ascundă neliniştea în umbra ei plină de mireazmă primăvăratică. Miron, pricepându-i parcă gândul, se apropie în cetişor de ea, dă ramura încet la o parte, şi privind-o în ochii pe cari-i ascunsese, prinde iar fir de vorbă: — Şi va să zică ai pus de gând să ieşi la horă, şireato şi pace să spui cuiva — N’am spus, nu, bădică şi iacă am să ies, numai în ciuda duşmanilor. Lia aruncă vorbele aşa din fugă şi ca scăpată din mreji fermecate, râde momitor şi aleargă spre moară devale; iar flăcăul rămâne nemişcat, privind cu drag în urma ei, până o pierde din ochi.

Din dragoste i. Seara de Maiu. Cer senin şi lună plină. Răcoare, miros de verdeaţă, cântec de privighetori. Linişte şi armonie în toată firea, iar în sufletul lui Dinu, furtună. ...Ca să poată aţipi o clipă, s7a culcat în bătătură în coşul carului cu fân proaspăt; dar în luptă cu gându rile, somnul nu se lipeşte de el .în aşternutul moale şi aromit de mireasma florilor de câmp, se învârteşte ca pe jeretaec Aseară, când a cuprins-o de mijloc, ea tremurând ca o păsărică sperioasă, i-a împletit braţele tinere pe după gât şi, lipindu-i-se la piept, Pa privit lung şi galeş în ochi... El a sărutat-o mult de tot şi ea nu numai că nu i s?a împotrivit, ca altă dată, dar despărţindu-se, Pa rugat aşa de frumos să se ducă şi el mâni la horă!... Va să zică, tot el îi era mai drag... altfel ce rost ar fi să-l îmbie la horă, când ştie că e rândul lui VoicuC. Şi cu toate acestea, până acum el tot bănuise că Măndica îl iubeşte pe duşmanul lui, Voicu Luni se înşelase... Prin căutătura şi vorbele ei şoptite cu atâta dragoste, i-a smuls acum ghimpele din suflet. Altă dată, când o prindea de mijloc, şi ea îl ruga să-

vie la hora celui-lalt, avea grijă să-i amintească să fie cuminte şi să se împace cu Voicu; dar acum, la despăr ţire, n’a pomenit nimic de duşmanul dragostei lui Poate că chiar Măndica o fi dorind să scape de dragostea silită a Voicului... Da, aşa are să fie! Mâne se va duce la horă, va tocmi lăutarii, şi de rândul acesta, tot el şi... hora cu Măndica dragă va fi a lui şi Duminica aceasta, cele lalte de-arândul, în tot-deauna!... Dragostea îl înviorează... Se simte uşurat... şi pânămâni ar vrea să fie o clipă!... îşi îngroapă trupul în maldărul mirositor, muncindu-se s’adoarmă... Luna curată, încet-încet, lunecă pe bolţi în spre apus. Privighetorile obosite de dragoste adorm una câte una în cuiburile din crângurile înnecate de lumină, iar în cuprinsul văii care adăposteşte satul, nu se aude decât plânsul apei care în cupele roţilor dela moară îşi frânge trupul de cristal... Măndica, după ce se despărţi de Dinu, era nespus de mulţumită. Putuse în sfârşit să-l hotărască! Mâni va veni la hora Voicului. De. mult voia să-i vadă pe amândoi în joc. Mâni i se împlineşte dorul. De altfel, în multe rânduri şi’ntrebase gândul, cu nădejde să afle: care i-ar fi mai drag din amândoi? Dar nu şi-a putut răspunde niciodată. Erau feciori de fruntaşi gospodari ai satului, amân doi voinici şi frumoşi! Dacă Voicu era bălan, cu părul şi cu mustaţa ca spicul de grâu copt, apoi Dinu era oacheş, cu părul şi mustaţa ca pană de corb... Dacă ochii dulci albaştri ai Voicului farmecă inimi de fete, apoi cei negri-focoşi ai lui Dinu aprind suflet de femee!... Iar în dulceaţa mângâierilor şi a sârutatulu'i stau să se’ntreacă... Când e la joc, lângă oacheşul îndrăsneţ, arde de dorul duiosului bălaiu; iar când o învălue cu dragoste • •■

25.

ochii dulci-albaştri, sufletu-i dornic aleargă'n depărtări căutând privirile pline de foc ale ochilor negri O doare... ar vrea să fie cu trup şi suflet la un loc lângă ei Dar cum să-i împace? Ei sunt doi şi ea tot una-i! N’ar vrea să se despartă de ei ,ar vrea să fie dragă amândorora pentru totdeauna; dar aceasta i s?a trecut cât a fost fată de joc, acum însă, când ajunsă-i fată de măritat, trebue să fie numai nevasta unuia. Decât o să încerce să-şi rupă din suflet; dar a cărui să fie?... A lui Dinu, ori Voicu?... Trebuia deci să-i vadă pe amândoi în horă. A cui va fi norocul! Dinu o să vină, nu e vorbă, dar ce va face Voici\? ...Vor fi cuminţi amândoi, căci îi va ruga ea. Se va prinde lângă fie-care câte un joc la rând şi o să-i îm pace! Dar lângă care se va prinde mai întâiu? De bună seamă că lângă Voicu, căci e rândul lui, e vătaful horei... II. Duminecă dimineaţa satul întreg ştia că Dinu căl case rândul horii, tocmind lăutarii două sărbători dearândul. Şi aceasta nu era lucru de ne luat în seamă. De ani de zile, vătăşia horei şi dragostea Mănaichii şi-o împărţeau de-o potrivă pe rând... Sunt ani de când Dinu şi Voicu nu s’au mai întâlnit la aceiaşi horă; şi satul ştia pricina. Începutul vrăjmăşiei lor a fost întPo zi de Paşte. Peste gârlă, pe Aşezătura Perilor, era hora în temeiu: iar scrânciobul, încărcat de tineret şi crăngi înflorite, se învârtea scârţâind. Măndica, bobocel de fată, care atunci eşia întâi la joc, ruşinoasă şi mai mult îndemnată de rude, se prinse la horă lângă Voicu, flăcău tânăr şi de frunte. Dinu, alt flăcău de cea parte a horii, ispitit de bu-

jorul de fată, plănueşte s’o desprindă de lângă umărul lui Voicu... II durea că nu Pa ales pe el întâi... Dulapul oprindu-se, Dinu arvuneşte un loc şi po runceşte scrânciobarului să-i aducă pe Măndica Cer bului'. Lăutarii cântau, jocul de brâu se’nvârtea, iar scrân ciobul împodobit sta pe loc. Cu tot îndemnul vătafului de scrânciob, copila ru şinoasă pironise ochii în pământ şi nu îndrăznea să se desprindă de lângă Voicu, care o ţinea strâns de mijloc. Lumea pricepuse împunsăturile celor doi flăcăi şi începuse să râdă, iar Dinu, lăsând scrânciobul să-şi ur meze drumul prin aerul plin de soare, se pierdu prin mulţimea horii care tocmai se stricase. Tot în aceeaşi zi o ceartă căutată făcu pe cei doi îndrăgostiţi să se’ncaere într’o luptă, care se sfârşi repede, fără nici o cădere de biruit. Au fost despărţiţi în grabă. ...Şi acum, lumea aştepta cu nerăbdare timpul de joc ca să vadă cum s’or privi iarăşi acei doi voinici ai horei; iar Măndica se găsea încurcată de tot, văzând îndrăsneala lui Dinu. îşi închipuise că o să vie la horă ca orice flăcău, fără să calce rândul celuilalt. Ce va face acum Voicu? O fi aflat că ea l-a chemat pe Dinu? O să vie la horă? In ziua aceia jocul începuse mai de vreme ca altă dată. Poiana umbrită de peri era plină de flăcăi şi fete, iar hora purtată de tineri în floare, sălta în cercuri toi mai largi Spre gârla morii ,de-o parte a jocului, stau femeile şi copiii la umbra de anini, iar pe cea parte, spre muche, bărbaţii s’au aşezat ca un brâu pestriţ pe mij locul movilei ce priveşte spre vale. In horă, râs şi voe-bună. Dinu, vesel ca de obiceiu, vorbea şi glumea în joc, dar Măndica gânditoare, răs pundea când şi când... Voicu nu venise încă şi lucrul acesta o neliniştea.

Lăutarii zic de fdp un joc de brâu. Lanţul de trupuri tinere se întindea tot mai mult, legându-se puternic prin braţe cari se împletesc pe după mijlocul fetelor dragi. Cât de fericit se simţea Dinu... Duşmanul dragostei iui nu îndrăzneşte să se mai arate în lume... Va trebui să-şi caute mângâere inimei în altă dragoste mai potrivită cu dânsul; iar Măndica va fi numai a lui. E lângă el, o simte aşa de bine, dar o pierde din ochi de dragă... Tot mai aproape ar vrea să fie... Cu braţul petrecut pe după mijlocul ei rotund o strânge cu dor nebun, aşa că o poartă mai mult pe sus în mersul în cleştat al jocului... Dar ea tresare de-o dată, strângând cu putere mijlocul lui Dinu .Trezit din beţia simţurilor întărite, caută întrebător la ea. — Uite, scoboară Voicu la horă!... Să fiţi cuminţi, Dinule! Schimbat la faţă acesta îşi aruncă privirea peste gârlă şi zări pe Voicu care tocmai trecea puntea... încet şi nepăsător, el se apropie de joc. Auzise de călcarea lui Dinu, încă de dimineaţă, dar aceasta nu Fa mirat. Se gândise şi el la acest lucru; decât i-a luat celFaît înainte... Cu atât mai bine! Nu se va zice că el e cel ce-a căutat ceartă. Ce-o da norocul! Trebue să se ştie odată cine-i temutul horei şi dragul Măndichii... Voicu ori Dinu! Când intră în horă, jocul se strică şi o parte din flăcăi înconjurară pe Voicu, iar alţii pe Dinu. Sosirea lor le dădu prilej de vorbă. Toţi găseau de spus ceva pentru întâmplarea cu schimbatul rândului la horă. Dinu se simţea încurcat. Porunci o horă. La îndemnul vioarei toţi flăcăii se înşirară în joc, fetele se întreceau care mai de care să apuce locul lângă flăcăii dragi. Numai Măndica şedea gânditoare lângă maică-sa... ...Acum erau amândoi în joc, aşa precum dorea ea de multă vreme; — dar se simţea aşa de slabă şi de nehotărâtă, încât nu ştia ce. să facă!

•28

...Să intre în joc?... Dar lângă;care să se prindă? Dacă ar alege pe unul, celălalt ce va face? Prin aceasta n’ar aprinde focul şi mai tare?:.. N’ar apropia şi mai mult începutul luptei? Ah, şi ’i-e groază când se gândeşte că ar vedea pe unul biruit... Ii vine limpede în minte începutul duşmăniei lor... Atunci n’a fost nimic. Ei erau tineri ,şi iubirea lor încă crudă... De atunci ea s’a copt alături de ura neîmpă cată ce şi-o pasc unul altuia... Sfârşitul unei lupte ce s’ar da acum, o înfioară! Şi cu toate acestea, simte bine că ea e de vină; numai vorbele şi dorul ei neso cotit, i-au adus acum faţă în faţă! Privirile ei pline de dragoste îi urmăresc pe amân doi şi ghiceşte ce se petrece în sufletul fie-căruia. De n’ar fi privirile lumii care simte cum o ’ţintuesc, cum s’ar repezi între ei şi i-ar împăca! Dar ei abia stăpânindu-şi mânia, gata să izbucnească, se fulgerau numai din ochi După câte-va roate de joc, Dinu se desprinse din horă. Mototolind în mâini o năframă de-a Măndichii, începu să dea roată prin horă după plata de joc. Era schimbat peste măsură. Nu-şi mai dădea seama de ce face. Dela unii cerea plata de două ori, iar la alţii n’o lua când voiau să i-o dea. încheind roata, ajunse în dreptul lui Voicu. Toate privirile erau aţintite spre ei. Dinu se opri în faţa lui. Şi’ncrucişară o clipă privirile fulgerătoare... dar Dinu, ciugulind cu neastâmpăr din ciucurii batistei cc o bo ţise în mână, trecu alături... Nu îndrăzni să-i ceară plata. Dacă se împotrivea, lupta nu se mai putea amâna; dar o să-i ceară la ai doilea rând... Hora se strică şi flăcăii-se adunară iară în jurul celor doi vrăjmaşi îndrăgostiţi. Voicu ardea acum de neastâmpăr... îşi închipuise mai îndrăzneţ pe Dinu, dar adineauri a citit în faţa lui frică...

V (

N’a îndrăznit să-i ce;ară plata ,ca flăcăilor de rând... Ştiea că o să-i răspundă’ cum se cade şi, de teamă, a trecut alături Nu, Mândica nu-i pentru Dinu... Aceasta are s’o vadă lumea întreagă Hotărât, se duse şi porunci lăutarilor să cânte „de brâu"; dar Dinu care nu-1 pierdea din ochi, fu alături şi porunci să cânte „de horă". — „De brâu"! „de horă"! Se îngânară de câte-va ori cei doi îndrăgostiţi şi lupta se începu. Ne în drăznind nimeni să se amestece, urmară câteva lovi turi de pumni, atât dintr’o parte cât şi din alta, până când se încleştară în braţe... o clipă, şi amândoi se rostogoliră la pământ... Acum flăcăii îi despărţiră. III. Când s’a început bătaia, Măndica nu-şi dădu seamă de ce face...; ţipă speriată şi ascunzându-şi faţa în mâni, căzu în braţele maică-si. Sfârşitul luptei se înţelese tocmai târziu, când în horă văzu numai pe Dinu, vesel, şi mândru... ^ Va să zică Voicu fusese biruit... Cum şi-ar da su fletul să ştie ce s’a întâmplat cu el! O fi lovit rău?... Ce s’o fi făcut?... Cât o durea acum isprava dorinţei ei nesocotite... Ii venea să se bocească în gura mare ,dar era în lume, era în hora întemeiată... Voî să plece după el, să-l caute să-l mângâe dar fu oprită de rhaică-sa. Nu : era frumos... Ce ar fi zis lumea? Se hotărî. Rămase la horă dar nu se mai prinse în joc. Până seara i se păru un an de chin. Nu putea să mai vadă pe Dinu, care se arătă mândru de biruinţa câştigată. Avea înaintea ochilor numai pe Voicu, lovit, plin de sânge, umilit care cu ochii în ,

lacrămi căuta la dânsa o privire măcar... Dar, va sti cum să-l răsplătească. Obrazul lovit de Dinu ea îl va săruta, îl va mângâia. Ii vâ spune că ea o să fie a lui şi ast-fel îi va spăla ruşinea păţită. De n’o să vină el deseară ,o să caute să-l întâlnească... Voeşte să-i spună tot ce are pe suflet... Voicu, după ce a fost scăpat de sub genunchii lui Dinu, lovit în fată şi plin de sânge cum era, avu grijă să-şi arunce privirile spre Măndica; dar n’o zări nicăiri. Se furişă, cum putu, prin mulţime, şi spălându-se de sânge Ia gârlă, plecă prin livezi, spre casă. Se muncea să-şi aducă limpede în minte începutul certei şi lupta... Nu-şi da seamă de slăbiciunea lui. Ce, adică e mai voinic, e mai îndrăzneţ, ce-l’alf decât dânsul?... Şi-aminteşte bine, că întâi dăduse duşmanului câte-va lovituri nemerite... dar i s’a părut că aude ţipătul Măndichii şi-a făcut o mişcare greşită... A simţit atunci o puternică lovitură în fată; iar înaintea ochilor- i s’a făcut întuneric... De "aci nainte nu mai ştie nimic... Măndica Vo fi văzut oare în ce hal a plecat dela horă?... Dar dacă nu-1 văzuse, n?a înţeles totul când în horă a dat cu ochii numai de cel-Palt?... Şi apoi, n?a putut afla dela alţii?... ...Bătut, ruşinat şi gonit din horă, mai putea fi, el drag Măndichii? Se mai putea ea gândi la dânsul?... Ochii i se umplură de lacrimi... Simte bine că Măn dica nu mai poate fi a lui, a biruitului! IV. Satul adormise demult. Luna, ochioasă, gânditoare, lunecă încet peste vârful munţilor, umplând valea de lummă. Pe coastele dea lurilor îmbrăcate în livezi e miros îmbătător de flori sălbatice; iar suspinul pârâiaşului grămădit între col-

£ c

[ 31 •;

• 'h

4 i

u y.

ţuri de stanei, se pierde în gălăgiosul sfat al priviK ghetorilor In seara aceasta, Dinu se hotărâse să vadă pe Măndica. Eşi de-acasă şi se pierduţprin desişul livezilor. Biruinţa din timpul zilei îl îndemna să meargă până la capăt... Celuilalt, după fuga ruşinoasă dela horă, nu i-o mai fi arzând să umble după dragoste. Şi-apoi chiar de va 'ndrăzni să mai bată cărările în preajma Măndichii, se va pricepe cum să-i stingă dorul!... Ajuns în răspântie, lăsă uliţa care coteşte prea mult până să ajungă la draga lui, şi apucă pe cărăruşa care duce de-adreptul peste Râpa Stâncoasă. Ajuns în mar ginea Râpei, şi-aruncă privirea de ceea parte la casa Cerbului, pitită în desişul de pomi. i se arată aşa de aproape, şi noaptea aşa de lumi noasă, în cât dacă Măndica ar fi afară, ar vedea-o bine, i-ar face semn să-l aştepte... Şi cum stătea cu privirea pierdută în spre cuibul dragostei lui, i se păru că pe faţa peretelui din bătaia lunei, vede lunecând o umbră. Trebue să fie Măndica, îşi zise. O fi aşteptând de mult... Grăbi pasul şi apucă pe poteca îngustă, tăiată în pareţii de piatră... Şi pe-o parte şi pe alta a coastelor stâncoase era lumină curată. Nici o umbră nu păta Hm-, pezişul cărării. Făcu uşor scoborâşul până în albia strâmtă a râpei. Aci îşi răcori faţa !a isvoraşul ce curge din stâncă, şi apoi începu suişul. De-asupra, în cotitura ce-o face cărarea, ferindu-se de marginea unei prăpăstii, Dinu se pomeni faţă în faţă cu Voicu. Mai iute ca gândul mâinile lor se ri dicară spre apărare şi fiarele ucigătoare zăngăniră, încrucişându-se. Lupta fu scurtă. Un geamăt înăbuşit înfiora liniştea nopţii şi trupul doborât se rostogoli în gura prăpastiei care se deschidea dedesuptu! lor.

In cărare Voicu rămase ca de piatră. Alb, şi cu ochii holbaţi privea când în adâncimile care înghiţise p« duşmanul răpus, când la barda din mâna care aburea de sângele cald... Cântatul cucoşilor cari tocmai atunci vesteau miezul nopţii, îl făcură să tresară... Aruncă barda şi privi cu spaimă împrejur. Nu era nimeni.

s. FU. M.RftfA# . • - Marian, fost membru al Academiei Române,\ s a -născut în Bucpvina in comuna llişeşti, la 1 Sep tembrie 1847, făoăncki-şi studiile în şcolile din Su ceava (Bucovina) şi apoi iu seminarul den Cevnautic

Intrând în ierarhia bisericeasca, a fost în ace laşi timp profesor de limba română, găsmdu-şi o aleasă îndeletnicire în strângerea poeziilor şi le- . gendelor populare, de prin toate ţinuturile româ neşti. Astfel a adunat şi a dat la lumină lucrări deo mare valoare folcloristică, cum suni: «Naşterea la Români». «Nunta la Români» şi «înmormân tarea la Români»5 «Descântece şi vrăji» şi în sfârşit «Oritologia poporană română»;, o lucrare ce i-a cerut autoru-hei o muncă rodnică de mulţi ani, în cari a strâns laolaltă toate legendele, cântecele, ■ zicalele şi proverbele, privitoare la diferite paseri. Lucrarea aceasta de o mare valoare şi prin felul

?. FI.. MARIAN

în. earn-i' le.guf. înlrugul mg fermi fok-lorîsUc adunai a fost- *urorouatu de «Academia. Tio Mânii», cu im premia de 5.000 iei. Pe lângă aceste lucrări. S. FI. Marian a mai publicai si oile opere însemnate, mm suni «.Le gendele despre Maica Domnului», cam şi. fragmenta,dintr'o .:<Bokmică poporană», lucrare rămasă in manuscris. După o atât de rodnică activitate. S. FI. Marian , s'a stins pe neaşteptate în Suceava la 10 Aprilie 1900. Duc rărite- sale folcloristice, din- care dăm şi în «Pagini Alese* câteva. U păstrează un loc de cinste în literatura noastră poporană. :*

«i

;

«v

| •rf*c. .•

PSSISIJLESE 3IK SQRIITMIÎ. RQM&8I S. Fii MBRIRH Î347 -- 1906 ; ;•

CIOCÂRLIA •• .

■

Pe întinderea cereasca nu se afla nici mr noiifâş. si nici un semn de apropierea v re-unei furtuni. Numai stelele, aceşti ochi veghetori ai nopţii, se văd strălucind in depăr tare pe nemărginitul spaţiu. Tot astfel e şi pe întinderea pământească. Pretutindeni domneşte şi aicea cea mai adânca linişte şi tăcere... Nici un semn de vreo furtună sau’ altă neplăcere! Numai unde şi unde se aude murmurul vreunui râurel... Iară pâi:ide cele albe. cari ca nişte mări întinse se iuţesc pe şesuriie ţa rinelor, şi fâneţeie coie încă reale de toi felul de floricele fru moase şi mirositoare ne dau tina din înfăţişările cele mai plăcute şi cele mai aovgutoarc. Tot să stai şi să adu ’ i ale iiatuei frumuseţi.. Dar iată!.,, timpul im se strecoară... zorile se ivesc şi cit rîânsele dimpreună se deşteaptă şi o păsărică diij somnul ei cei duios de peste noapte, care scuifmdmse din rouă cec. răcoritoare şi bine-meâroure a dirnmeţeî, începe a se înălţă în cercuri spre cer şi prin. vâmecui ci cel nlăem a ri-c* urvunţă apropierea zilei. . -

S. Fi.. MARIAN

Şi oare ce fel de păsărică să fie aceasta, şi de ce se înalţă ea în cercuri spre cer căutând până ce o pierdem din vederi şi astfel se coboară ea în jos, iar când e ca de vr’o două prăjini de sus dela pământ, ca o săgeată se lasă jos spre cnibuşorul său cel durat pe suprafaţa pământului? Această păsărică e Ciocârlia, (lat. A. landa arvensis, L. germ. die Feldlerche), şi cauza înăltărei sale spre cer, când cântă, ne-o spun mai multe legende poporane, dintre . cari cea mai frumoasă e fără îndoială cea compusă in ver suri de ilustrul nostru poet V. Aîecsandri. Pe cât însă de sonor şi de atrăgător e cântecul acestei păsărele, pe cât de plăcut e timpul când cântă ea, pe atâta, şi poate mult mai atrăgătoare şi mai frumoase, sunt legen dele. ei. Deci, lăsând la o parte legenda tui V. Aîecsandri, în buna speranţă, că cei mai mulţi o cunosc, şi toi românul adevă rat, care ştie numai ciş-ce-va a ceti ar trebui s’o cunoască, voia reproduce aicea a!ie legende ale. acestei păserelo, des pre care un cântec poporan ne mai spune şi următoarele: Lie, Lie Ciocârlie Zbori în Soare Cântătoare Şi revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt 'II Cea dintâi legendă, pe care am auzido dela o româncă din Şiret, e cea următoare:

cjocArlia

Au fost odată un împărat si o împărăteasă foarte avuţi, omenoşi şi cinstiţi de către toţi supuşii lor şi împăraţii de prinprejur. Aceştia, de cum se treziră şi văzură lumina soa relui, petrecură totdeauna în frica lui Dumnezeu, şi deaceea aveau toate celea ce le trebuia, numai un singur lucru !e lipsea... n’aveau nici un prunc. Şi... Nu eră zi ca să nu împărţească milostenii şi daruri pe îa sermani, nu eră zi să nu se roage lui Dumnezeu, doară, doară, le dăruieşte şi lor un prunc. Dar trecură mulţi ani îa mijloc şi dorinţa lor încă tot nu ii s’a împlinit. în urma urmelor, tocmai când peirduseră toată nă dejdea că se vor puteâ numi şi ei cândva părinţi, le-a as cultat Dumnezeu rugămintea şi le-a dăruit o fiică, pe care o numiră Luminioara. Şi ei de aceea o numiră astfel una, pcntrucă eră foarte frumoasă, şi al doilea fiindcă eră pen tru dânşii ca o lumină, ca lumina ochilor, şi unde se ducea ea, acolo se duceau şi ei. Luminioara trăia, ca şi părinţii săi, în frica Iui Dumne zeu, şi cu cât creştea mai mare, cu atâta se făcea mai fru moasă şi mai fermecătoare. Şi tocmai din pricina aceasta nu eşeâ ea la plimbare, temându-se ca să nu o deoache cineva sau să nu se întâmple altă nenorocire. însă într’o zi, n’are maică-sa ce face şi o întreabă de ce nu sc duce şi ea, ca alte fete de împărat la plimbare, de ce sade numai acasă? Luminioara răspunse maicei sale şi ’i zise că ea, numai dacă voiesc părinţii ei, îndată se va duce la preumblare. Şi intr'adevăr, că, colea de cătră seară, cam pe timpul acela ' când se scoboară soarele spre apus şi e mai frumos şi mai plăcut de preumblat, a ieşit şi ea întâiaşi dată în grădina împărătească. In grădina aceasta a umblat ea încolo si în)

S. FL. MARI AM

coace până ce-a dat de o uşi-ţa mică care duceă spre im şes întins şi frumos şi cum a dat ea de uşiţa aceasta a deschis’o şi a eşit printr'îusa afară în şes. Pe şesul aceia apoi preumWându-sc cât s’o fi preumblat, a început a privi mai deaproape întreaga fire, care i sa înfăţişat dinaintea ochilor şi nu se puteâ destui miră de frumuseţea ce o vedea in toate părţile. însă ce ’i-a plăcut ci mai mult dintre toate câte a văzut, a fost soarele, carele se cobora încet spre apus. Mult timp a stat ea şi s'a uitat la soare' cum apune şi mult timp după apusul lui la razele sale cele luminoase, cari ca nişte fire nemărginite de aur se întindeau pe câmpia cerului. Aşâ de tare îi plăcu ei cum apune soarele încât în toată seara ieşea să privească apusul lui. Şi atâta ce a eşit şi atâta ce a privit !a dânsul, până ce în urma urmelor s’a în drăgostit de el. Iară după ce s’a îndrăgostit acum de soare a început din ce în ce a se supără şi a se usca, până ce s’a îmbolnăvit cum se cade. Părinţii săi, văzând’o astfel, se întristară şi o întrebară: ce-’i lipseşte de se usucă ?,şâ de tare?... ce durere are? Ea dintru început nu voî să le spună nimica, iar mai pe urmă, văzând că părinţii tot o întreabă, le răspunse că trebue să se despărţească de dânşii şi să meargă în lume ca să’şi caute? norocul. Părinţii săi, auzind ce 'şi-a pus în gând fiica lor şi avâîid-o numai pe dânsa, începură a plânge şi a se tângui ca nişte prunci şi o îndemnară prin cele mai duioase cuvinte ca să nu’i părăsească, căci cine ştie ce poate să i-se întâm ple în calea pe care voieşte ca să se pornească; însă văzând deia un timp că numai degeaba li’i toată vorba şi sfatul, că Luminioara numai decât voieşte să plece în lumea în-

CIOCÂRLIA

trcagă ca sa-şi caute, după cum spunea ea, norocul, nu se mai încercară a o opri, ci o binecuvântară şi ‘i deteră toate cele. trcbiiiucioase de drum. Luniinioara, luându-şi rămas bun de la părinţii săi, s’a pornit cu Doarnne-ajută în lume ca să caute palatul cel strălucitor şi măreţ, în care auzise ca, acuma dela cine va fi auzit, că locuieşte alesul inimei sale, adică soarele. Dar în calea, cea lungă .şi necunoscută multe nenorociri şi nea junsuri o aşteptară. Dintru început ’i-a mers currî i-a mers, pentrucă avea cate vi trebuia, avea ce mânca şi cu ce se îmbrăca, dar cu sfâr şitul lucrurilor acestora s’a sfârşit şi tot binele ei. Şi aşâ mergând ea zi după zi, noapte după noapte, cât va fi mers şi pe unde va fi mers, destul atâta că după o cale de mai multe zile a ajuns într’o pustie foarte mare unde nu eră nici un suflet de orii de zărit şi unde i se sfâr şise acum şi merindea ce a fest luat-o 'de acasă. Astfel călătorind ea prin pustia aceea ajunse într’un târ ziu la un loc uncie se aflau o mulţime de oameni morţi. Cum a văzut ea morţii aceştia aşa de tare sTa înspăimântat, că a început să tremure cum tremură varga, de frică însă ducându-se mai încolo şi uitând inse mai bine în toate părţile, s*a încredinţat că pe locul acela a fost o bătălie foarte mare şi cruntă, deaceea simt atâţia oameni morţi. Şi fiindcă acolo erau foarte multe vestminte de cătane,—ce ’i-a picatei prin minte?... că’şi iâ şi ea un vestmânt de acestea ca să se îmbrace cu dânsul, şi şi-a luat un straiu ostăşesc, s’a îmbrăcat cu dânsul ş‘apoi s’a pornit iarăşi mai departe Mergând-ea, acum cât va mai fi mers, dete de un cal foarte frumos şi cum dete de dânsul n’a stat mult pe gân duri, şi îl prinse, se sui pe dânsul călare şi plecă mai de»

S. FL, MARIAN

parte toată ziua aceia, până ce în urmă dete de o mulţime de oameni vii, pe cari îi cunoacu îndată după îmbrăcatnintele lor că sunt ostaşi. Ostaşii aceştia, cum o zăriră, de-auna se repeziră asu pra ei ş’o prinseră socotind că este vreun spion. Dar după ce se adeveri, că ea nu este spion, îi deteră drumul, o luară apoi în slujba lor şi se duseră cu dânsa întro bătălie. In bătălia aceea îură ostaşii de către duşmanii lor învinşi şi cari voiri să scape cu viaţă începură a fugi încotro îi du ceau ochii şi picioarele. Luminioara noastră însă scăpând cu obrazul curat din pririsoarea şi învălmăşeala in care căzuse, se porni mai de parte in treaba şi în drumul său. Iară după ce se porni, se duse călare pe calul ce 'l-a aflat mai înainte, până ce ajunse într’un târziu la o fântână, unde dete peste o babă bătrână, care torcea păinjenis. Baba aceia se numea întunecimea, şi eră foarte bucu roasă când cineva o numeâ astfel, penirucă era blestemată să poarte vestminte negre, şi la faţă încă eră foarte neagră, Luminioara noastră, cum a văzut’o a zis: — Vai de mine şi de mine, ce babă neagră ca întu necimea! Babei i-a plăcut foarte tare cuvintele acestea, pentrucil ea totdeauna, când o numea cineva întunecime sau vorbea iot una de negru, îi eră foarte plăcut. Deaceea a primit ea pe călătoarea noastră foarte bine, iar după aceia a întrebat’o : unde’i merge calea prin o aşâ pustietate ? Luminioara, i-a spus tot adevărul: de unde vine şi în cotro se duce. Baba i-a zis: — Dacă mă vei ascultă pe mine, şi vei face ce ţi voiu spune eu, apoi atunci de bună seamă îţi vei ajunge scopul!

CIOCÂRLIA

— Voiu asculta şi voiu face! —- răspunse Luraînloara bucuroasă. Dacă e aşâ, apoi mergi spre răsărit, — zise mai de parte întunecimea— până ce vei ajunge îa un deal foarte mare şi înalt, de sticlă, şi dacă te vei puteâ suî pe vârful acelui deal, apoi poţi să zici că ţi-ai ajuns scopul Luminioara mulţumi foarte frumos întunecimei pentru sfatul ei ce! bun ce i-a dat, şi-a luat rămas bun deîa dânsa şi îiicălecând pe calul său, a plecat mai departe spre răsărit. Douăzeci de zile neîntrerupt a călătorit ea până ce a ajuns Ia dealul cel de sticlă. Calul slăbise foarte tare de atâta drum cât a trebuit să meargă, iară dealul la care ajunsese eră foarte înalt, deci cum să se suie ea acum pe vârful lui? Iată însă că tocmai când era ea în cea mai mare nedu merire, când nu ştia singură ce să iacă şi să înceapă, vede nu departe de dânsa un om. Omul ace! era un potcovar. Deci rugând-! ea, potcovarul i-a potcovit catul cu nişte cule foarte mari şi tari. Astfel apoi, fiiiidu-i acum calul potcovit, s’a repezit spre deal şi eât ai scapără din amnar s*a urcat deasupra lui. Ajungând Luminioara pe vârful dealului a mulţumit lui Dumnezeu, că i-a ajutat a se sul, apoi s’a dus să vadă ce este pe dealul eelalt. Deasupra dealului era un şes foarte mare şi întins. Văzând aceasta Luminioara s’a suit iarăşi pe calul său şi s*a pornit mai departe, şi a mers până ce a dat de un palat foarte mare şi frumos. în palatul acela locuiau trei fete/ s Văzând fetele acestea, că vine cineva Sa dânsele i-aif eşit-întru întâmpinare. Luminioara cum le-a zărit, aşa de tare s‘a bucurat, ca şi când ar îi fost surorile ei.

1 10

S. FL. MARIAN

Fetele însă i-au zis: — Suflet de om ce- eşti! cine te aduce pre tine în locurile acestea, căci de când suntem noi aicea încă nimeni până acum nTa putut să vie până la noi... şi tu ai venit!...' După ce rostiră ele cuvintele acestea îi luară calul, îl deteră într’un staul şi îi deteră demâncare, iară pe Luininioara o luară şi se duseră cu dânsa în încăperile cele fru moase ale palatului. Fetele socoteau în mintea lor. că străinul ce a venit la dânsele nu este fată, ci fecior, pentrucă Luminioara, după cum ştim, îşi schimbase îmbrăcămintea. După ce a petrecut Luminioara mai multe zile în palatul acela, iată că într’o zi vin cele trei fete la dânsa şi’i zice cea mai mare: — Noi am voi să te luăm pe tine de bărbat, căci tare ne-ai plăcut, dar nici una nu te putem luă, căci dacă-aşi voi eu bunăoară ca să te iau, apoi s’ar mânia surorile mele pe mine; iar dacă ar voi una din ele să te iâ, nu mi-ar veni mie la: socoteală, deci fii-ne mai bine fratele nostru! — Nu 'frate, ci ziceţi mai bine soră!—răspunse Lurninio'ara, — căci şi eu sunt fată ca şi voi... Hainele bărbăteşti, cu cari mă vedeţi îmbrăcată, le-am luat pe mine numai de aceea, ca să fiu scutită de multe, neajunsuri şi neplăceri ce mi s’ar fi putut întâmplă în calea mea cea lungă şi pri mejdioasă!... . —. Dacă eşti fată, cu atât mai bine, căci dc acum înainte.vom fi patru, cu pereche. Din ziua aceasta apoi trăi.ră fetele dimpreună cu Lumi nioara foarte bine, şi erau totdeauna vesele şi bine dispuse, căci nu le lipsea nimica ce ar fi putut să le aducă vreo su părare sau altă-neplăcere

CIOCÂRLIA

Nu aşa însă îşi petrecea Luminioara. Aceasta din zi în zi;ce mergea, tot mai tristă si mai dusă pe gânduri eră. • Luând seama fetele dela un timp, că Luminioara nu e aşa cum trebuia să fie, voioasă şi bucuroasă, o întrebară de ce esteaşâ de tristă şi tot dusă pe gânduri? Ce’i lipseşte?.,. Luminioara Ie răspunse suspinând: — Eu de aceea sunt aşa de tristă pentru că mi-a sosit timpul ca să mă despărţesc de voi... să vă las cu Dumnezeu şi să mă duc in drumul meni.., — Fiindcă nu voeşti să mai rămâi cu noi, ziseră fetele, îţi vom da un semn de aducere aminte, că ai fost cândva la noi, o sabie care are o deosebită putere şi anume, dacă se trage jumătate din teacă, apoi atunci moare jumătate din oastea duşmanului cu care te baţi, iar dacă se scoate toată din teacă, apoi atunci pică toţi duşmanii, numai căpitanul lor rămâne în viaţă. Şi cum rostiră cuvintele acestea îi deteră sabia, despre care au vorbit. Luminioara bucuroasă că a căpătat un odor aşa de mare şi aşa de preţios, le mulţumeşte din toată inima, şi apoi se despărţi de dânseîe, îşi luă calul, se sui călare pe dânsul şi scoborându-se de pe dealul cel de sticlă, se porni iarăşi spre răsărit şi se duse, duse până ce ajunse la o fântână. Acolo, lângă fântâna aceia, a aflat ea pe un om voinic şi foarte frumos. Intrehându’l ea cine’i şi ce face acolo lângă fân tână, omul îi răspunse, că e un căpitan de oaste, pe care îi urmăresc duşmanii şi nu ştie încotro să apuce de răul lor. Totdeodată îi mai spuse căpitanul acesta, că bunul său îm părat este foarte înconjurat de duşmani şi el nu poate nimic să-i ajute. — Eu voiu să vă ajut la toţi, zise Luminioara. Şi după aceasta dete ceva căpitanului de mâncare, căci, sărmanul, erâ foarte flămând. Iar după ce a mâncat şi s’a săturat că-

S. FL. MARIAN

Plănui, după ce a mai prins puţin la putere, îi zise Lumi, nioara ca s’o ducă ia împăratul lui. — Te voiu duce. de ce nu? — gângăî căpitanul - - dar e foarte greu ae ajuns până la împăratul meu! Numai sin gur Dumnezeu ne poate ajută să străbatem până‘ia dânsul!... Luminioara îi încurajă, spuiudu-i să n aiba nici o frică; şi aşâ se porniră ei spre. împărat, pe care îl aflară foarte supărat şi dus pe gânduri. fntrŞbându’I Luminioara de ce este aşâ. de supărat, îi răspunse împăratul zicând: — D’apoi cum păcatele mele nu voiu îi eu supărat, dacă megieşul meu îmi coprinde mai toată ţara şi ’mj omoară o mulţime de oaste! — Eu voiu să’ţi ajut a’i învinge pe neîmpăcatul Măriei tale duşman, numai dacă mă vei ascultă, — zise mai de parte Luminioara. împăratul bucuros de această făgăduinţă neaşteptată, i-a spus că va asculta-o cu mare plăcere mima de i-ar putea scoate din nenorocirea în care se află el şi ţara sa. Luminioara i-a zis atunci să-i deâ tm cal şi haine ostăşeşti. împăratul a făcut ce a făcut şi îndată i-a adus un cai şi hainele cerute. Luminioara, luând hainele s’a îmbrăcat de grabă cu ele. apoi s’a aruncat iute pe calul adus şi fără a mai vorbi ceva se porni împotriva duşmanilor împărăteşti şi se duse până la un târg mare, unde se aflau duşmanii. Duşmanii, văzând că vine un ostaş aşâ de dârz în fuga calului asupra târgului, socotiră că e vr’un spion şi ieşindu’i înante voiră s’o prindă pe Luminioara. > Luminioara însă văzând şi ea la rândul său cele ce voiau duşmanii să facă cu dânsa, scoase pe jumătate din teacă sa-

CIOCÂRLIA

bia, ce-a eăpătat’o dela cele trei fete, şi cum o scoase toţi duşmanii câţi se porniră asupra ei, căzură morii la pământ. Văzând această întâmplare ceilalţi duşmani, cari se aflau în târg ieşiră cu toţii, în frunte cu împăratul lor, ca cu atât mai lesne să poată prinde pe Luminioara şi apoi să o fagă mii. şi fărâmi, nu altceva. Insă Luminioara cum a văzut că vin cu toţii asupră’i, bucuria ei nu eră proastă!... scoase de grabă sabia din teacă, şi cum o scoase... minunea minunilor!... toţi duşmanii căzură morţi, numai singur împăratul lor rămase viu. Împăratul văzând şi cunoscând că nici pe dânsul nu poate săJl aştepte o soartă mai bună, pica în genunchi la pi cioarele Luminioarei şi o rugă să’i dăruiască viaţa. Luminioarei i se făcu milă de dânsul, îi dărui viaţa zicându’i: — J'acă’ţi dăruesc viaţa, dar de astăzi înnainte să nu te mal încumeţi a intră în ţara împăratului meu, căci apoi... e .vai şi amar de tine !... Acum du-te de unde ai venit!... împăratul duşman îi mulţumi din toată inima pentru că La dăruit viaţa şi plecă îndărăt pe unde a venit, iar Lumi nioara veselă că a 'învins aşa de lesne pe duşman s’a întors la împăratul ei. împăratul care cu ajutorul acestei fete a scăpat de duş mani i-a ieşit cu. cea mai mare bucurie înnainte, multumindu’i pentru binele cel mare ce i l-a făcut, şi spuindu’i totde odată că ea poate să şadă ia curtea iui până la moarte şi nimic nu’i va lipsi. împăratul scăpat de duşmani nu ştia că voinicul care i-a mântuit este fată; el cugeta că e fecior. însă mai pe urmă, acum din cine şi prin cine nu se ştie, destul atât că a auzit că mântuitorul Iui e fată, şi cum a auzit, a chemat’.o la sine, i-a dat haine mueieşti şi apoi a luafo de soţie.

■

S. FI. MARIAN’

Împăratul acesta însă mai. înainte de a sc căsători cit lu, mmioara, eră logodit.cu altă fată de împărat. Şi fata ; iccea căută acuma toate chipurile ca să strice Luminioarei s’o nenorocească.- dar nimic nu i-a putut face. Şi nici n’ar fi ■tut face rău, căci Luminioara nu s’a căsătorit din bună voie cu împăratul, ci numai din silă, şi de aceia căută ea. toate mijloacele cum ar putea scăpă de el, cum ar putea mai de grabă şi mai lesne fugi doar îşi va puteă ajunge odată.sco pul, ce şi l-a propus încă de când s’a pornit de acasă.. Şi cum şira pus de gând, aşa a şi făcut. Intr'o. zi. pe când împăratul, adică bărbatul ei, . eră dus nu ştiu unde de acasă, a ieşit pe furiş la plimbare şi cum.a ieşit nu s’a mai întors înapoi, ci scăpând odată din prinsoareu în care fără voia ei a fost căzut, a apucat iarăşi drumul spre răsărit şi s’a.tot dus, s’a tot dus, până ce a.ajuns iâ un iqc unde zăcea un om foarte bătrân şi neputincios, nepu tând vorbi bine, ci numai gângăneâ ca pruncii ceia ce. abia se învaţă a.vorbi, iar părul de pe capul lui eră alb ca lap tele şi lung până la glezne. Luminioara cum a văzut pe acest bătrân, j s’a făcut milă de dânsul, l-a spălat frumos, i-a tuns.părul ce! lung.de pe cap şi apoi i-a dat să mănânce. Bătrânul, după ce a mâncat bine şi s’a săturat, şi după ce şi-a mai venit în fire, a început a mai vorbi ca oamenii şi; a întrebat pe Luminioara: de unde vine şi încotro se duce ? Luminioara i-a spus toată istoria ci din fir în păr, cum.şi ce, că adică scopul ei este să meargă până la Soare, de care s'a îndrăgit şi de al cărui dor nu mai poate răbda până ce nu’l va vedea. Bătrânul, după această mărturisire sinceră, a. început a-i descrie deamăruntul toată caiea ne unde are să meargă zicându-i:

•

‘ 1W" fK

aocArmu

Î3

Dcaicea mergi drumul drept ia Soare, el este foarte Iftiîgy dar )âei de cum primejdios. Una îrisn totuşi trebue să-ţispun. In Calea ta vei întâlni un câine ; acelui câine sâ’i dai' buci’itiia asta de pâine, ce ţi-o dau cu, şi ci mfţi.va face nimic, dar câiHâ bine să nu fie alia pâine, ei numai aceasta, caa alta nu arc puterea, care o are aceasta, far după ccM trece de câinele care ni sp.:.m, vei ajunge la un palat foarte frumos şl strălucitor, ■ înaintea căruia se afla o fântână. In palatul acela îocueştc Soarele. insa de a intra înfr’îusul să bei apă uiu fântână şi apoi sa.intri înăuntru. V După aceasta ii dete bătrânul o felioară de pâine şi’i dori‘caic bubă. Luiitinioara a mulţumit din toata, inima bătrânului pentru‘pâine şi pentru sfătui lui cel bun şi părintesc, şi-a luat râinas bun dela dânsul şi apoi a pornii iaraşi la drum şi s’a dus;, s’a dus. până ce a dat de un câine cu trei capete, care Clini a văzufc'o deaima. a sărit la dânsa şi a voit numai decât s‘o'.mănânce. însă ea cum a văzut că se repede la dânsa, i-a aruncat pâinea ce a căpătată) dela bătrân. Câinele, fiind pe semne-foarte flămnn, s’a repezit la pâine, a mâncafo c’o lăcomie nespusă şi apoi s’a făcut nevăzut, ca şi când mar mai fi fost. De aici s’a’hiat Luminioara şi a mers o bucată bună de ioc, până cc a ajuns la un palat mrte'mape şi frumos, care strălucea aşâ. de tare, încât nu te puteai uită mult ia el, căci îndată îţi luă vederile. Dinaintea palatului aceluia eră o fântână foarte frunioasă."’Lmniriioara urmând sfatul bătrânului., a băut apă din această fân huni, şi cum a băut, îndată a putut , să se «iţe la’ palat, pe când mai înainte nu-i eră nici de fel, cir pu ii fttâ, căci i se întunecau vederile. După aceasta a mers ea spre palat, s’a băgat încet m-i

•

’O

..•••

•

S, FL. MARIAN

năuntru, şi cum a intrat, ce să vază ?... vede pe mult 'doritul şi căutatul său iubit, pe Soare, stând la masă şi strălucind aşa de tare, cum adică singur soarele şi nimeni -dini poate să strălucească aşâ de frumos. Şi cum l-a văzut că eră aşă de tânăr, de gingaş şi de frumos, aşâ de tare s’a îndrăgit de dânsul, că singură nu stiâ ce a face mai întâi., să’t strângă în braţe şi să-l sărute cu înfocare ? să’î descopere tot alea nul şi focul inimă sale ?.. sau... ce să facă? ce să dreagă ?... Mama soarelui însă, o bătrână de când lumea şi foarte urâciccsă, aflându-se asemenea în casă şi văzând pe Lurninioara că se apropie de feciorul său, care nu ştia ce’i păca tul şi cunoscând’© după vorba ei că t'rebue să fie fată şi nu fecior după cum eră îmbrăcat şi temându-se ca să nu’I ducă în rătăcire, să nu i’l răpească prin frumuseţea ei, a început a o blestemă şi a i~o zice : — Tu fiica păcatului, care ai cutezai să străbaţi până în acest palat şi ai voit să ademeneşti prin frumuseţea şi vorba ' ta cea dulce pe fiui meu ce! nevinovat, blestemul meu pice asupra capului tău!... De azi înainte să te prefaci în pasăre şi să zbori toată ziua în sus, plângând pe fiul meu, pe fru mosul şi nepătatul Soare, pentru îndrăzneala ta cea mare, că ai venit până aicea şi ai vorbit cu dânsul! »•! Şi într’adevăr că îndată, după ce a rostit baba cuvintele acestea, Lurninioara s’a prefăcut într’o păsărică mică, pe care oamenii de atunci şi până în ziua ele astăzi o numesc Ciocârlie, şi care mai toată ziua zboară foarte sus în aer cântând şi plângând după alesul inimei sale, după scumpul său Soare, pe care tocmai atunci, când l’a aflat, după o calc asu de lungă şi primejdioasă,- a trebuit să’l piardă pentru totdeauna. Iară sabia pe care a căpătat’o dela cete trei fete şi cele lalte lucruri ce îe-a mai avut'Lurninioara, au rămas în pa latul Soarelui.

ciocârli/|3

A\-î

’p

ffp' •'

v-•'••..

«•

*■'

A 'doua, legendă a Ciocârliei, — tot din Bucovina, simă astfel: Au fost odată în părţile răsăritului un împărat şi o îm părăteasă, împăratul acela- se chema Titus, iară împără teasa Ghiorghina. Aceşti doi domnitori trăiau în pace, linişte, unire, dra goste, şi aveau de toate bunătăţile, numai un singur lucru le lipsea, n’aveau nici un prunc. Ce rrau făcut?... întrebat-au pe toţi oamenii cei mai în văţaţi ai îtnpărăţiei de sfat... Nu eră un doctor pe care şa*l fi trecut cu vederea şi să rm’î fi întrebat cum ar puică căpătă şi ei un fin. Ba la urma urmelor, când văzură că nimeni nu. le poate ajută, alergară şi pe ia vrăjitoare după sfat. Dar degeaba î Intre zi, după ce pierdură acum toată nădejdea că vor aveâ şi ei câpd-va un prunc ca toată lumea, a făcut împă ratul acesta o petrecere mare ia care s’au adunat toţi sfet nicii , bătrânii şi mai marii împărăţiei sale, împreună cu so- • viile lor. Toate marnele, câte se adunară ia petrecerea aceasta, se bucurau şi îşi legănau pruncii în braţe numai împărăteasa Gheorghina era foarte tristă, p.en truca nu avea mici im prunc pe care să’i strângă şi ea în braţe şi să’! uezmierde. fată însă că într’o noapte, după petrecerea avută, i s’a arătat Supăratului Titus o babă bătrână în vis, care i-a spus următoarele : — înălţate împărate ! nu te supăra, ci te bucură, căci împărăteasa Gheorghiua va naşte de bună seamă un prunc mimai dacă va merge la pârâul care curge prin pădurea PAGINI ALESE D.N SCRIITORII ROMA»!

• ÎS

s. n.

mas-av

cea verde do!a capătul împărăţie; talc şi vă bea" apă' dintr'msul. ' împăratul irezinda-se din somii şi-a însemnat foarte bînecnvlnteîc babei, şi cam sa1 carii de1 ^itră.'Vă'diis de i le-a spus di;t fir în păr împărătesei. . ' -' Giiiorghina, să-l fi prins pe. Dumnezeu de impidor no s’ar fi bucurat aşa de tare ca acuma, când a auzit ceea ce i-a spus împăratul şi s‘a dus la pârâu! din pădurea cea verde şi a băut apă dintf însul. • ' ■ ' Nu mult după aceasta, iată că împărăteasa Ghcorghîtia şi-a văzut visul cu ochii... a născut adică o copilă foarte frumoasă. Copila accastsa creştea mîr'o zi, ca aiiaăuîruir a», iară întrun an ca alta în zece ani... Cine o vedea azi! mâine mo mai cunoştcă. căci cu cât Creştea'marc'Cu -atâta'se făcea mai voinică şi mai frumoasă." '• După ce a crescut acuma copita această marc şi a deve nit fată în floare, a început a ieşi in toată dimineaţa şi seara la preumblare ca să privească'răsăritul şi apusul soarelui. Ieşind ăşâ în mai multe daţi şi privind ore-întregi cum răsare şi apune Soarele, aşa de tare i-a plăcut acesta, că în urma urmelor s’a îndrăgit de dânsul. După ce s’a îndrăgit, nu mai eră nici o plăcere pentru ea pe acest pământ, şi prin urmare înîr’o bună dimineaţă îşi propuse să călătorească spre Soare, să afle palatul lui şi apoi, cât va îi şi a trăi, să mi se mai despărţeâscă de dânsul. Ga o copilă bună a spus • această dorinţa a sa şi maicii sate. Dar inaică-sa n’a voit s'o lase riicaerii lia a spus apoi şi împăratului dorinţa sa, dar nici el n’a voit s’o lase nicăieri să se ducă. pentruca amândoi 6 iubeau 'foarte tarer şi nu ştiu ce ar fi făcut de scârbă, dacă" unica lor fiică i-ar fi pă răsit şi s’ar fi uns cine ştie unde. ' -

' CIOCÂRLIA

. Copila, de. supărare ca părinţii săi nu vor s’o lase, a în ceput a se usca si in vr’o câteva ziîc aşa de tare a slăbit, că dc-abia se putea, uriji din loc. ..Văzând aceasta împăratul, şi-a căleai pe inimă, i-a dat binecuvântarea părintească şi toate cele trebuincioase de drum, şi apoi a lăsa fo să se ducă în treabă’şi. Copila, luâudu’şi acuma rămas bun dela părinţii săi, $*a pornit spre- răsărit şis’a dus, s’a'.dus un timp îndelungat, până ce a ajuns la o apă foarte mare, ce curgea ioane repede.. .Ce să facă ea'acuma ?... cum să treacă ea apa aceasta? căci pod-.peste dânsa nu eră şi a îrniotâ nu ştia. şi măcar de ar.fi ştiut, eră-peste putinţă, s’o treacă d‘a înotul, căci eră foarte, mare. > . . , lată însă ca pe când stă ea aşa, — bătâiidu-şi capul ce e, de făcut? — vede că iese din apă o fată.foarte frumoasa, — îmbrăcată iot în alb, care îi .zice : :— Tu îti .vel,.ajunge scopul, dar lung 'timp acolo nu’ţţ este îngăduit să stai... Multă plăcere nu. vei gustă 1 Şi cum rosti rata cea frumoasă cuvintele acestea, îndată se făcă un pod peste apa cea'mare,'pe care a trecut fata de. împărat de-cealaltă parte. După ce a trecut acuma fata de împărat apa aceia, a că lătorit iarăşi mai departe şi.s’a dus, s.’a tot dus, pună ce a ajuiis la o babă bătrână, care păştea un cârd de gâşte. . Baba curioasă ca toate babele, cum a văzut’o îndată a Întrebat’o de unde vine şi încotro se duce ? Fata împăratului, răspunzându-i, i-a istorisit toate din. fir în.par : cum şi ce fel, de unde vine şi încotro se duce.... . -ţ Eu, draga mătuşei, — zise mai departe baba — pot să’ţi scurtez foarte mult calea. — Dacă mi-ai scurta-o, nţătuşică, mare bine mi-ai mai

S. PL. MARIAN

face, şi Doamne ! cum ţi-aşi mai mulţumi pentru fapta d-taie ! Baba, măgulită prin cuvintele fetei, îi dădu în mâna 'dreptă lin pomişor, în mâna stângă un inel foarte mic şi îi 7.isc să facă cruce că pomişorul, că apoi îndată va vedeâ ce se va întâmplă cu dânsa. Fata o ascultă, face cruce cu pomişorul şi ce să vadă?... vede că deodată se ridică în aer şi cineva o duce pe sus, dar cine o duce nu ştie. Aşâ se duse ea prin aer, pare că ar îi fost de cineva vrăjită a călări pe o prăjină de alun, şi cât ai clipi din ochi • ajunse dinaintea palatului Soarelui. Pe dinaintea palatului acestuia curgea tui râu limpede ca lacrima. Spre a trece peste râul acesta, ori şi cine ar fi fost aceia care ar fi voit să treacă, trebuiâ să plătească un argint, ori • de nu, — rătăcea un an întreg prin lume. Călătoarea noastră, ca să nu mai umble rătăcind prin lume, luă Inelul ce l-a fost căpătat deia baba cea bătrână, şi îl deie moşneagului ca s’o treacă de cea parte. Bătrânul, luând inelul, a trecut-o de cea parte de râu, fără să mai întindă multă vorbă cu dânsa. Acum a sosit ea la poarta palatului sau a curţei, prin care a intrat încetul în ogradă şi de aicea s’a dus la uşa curţei. Lângă uşa curţei se află un câine foarte mare cu două capete. Câinele acesta cum a zărit’o destina a început foarte tare a iătrâ şi a se dă la dânsa, numai, numai s’o apuce în dinţi. Mama Soarelui — căci Soarele avea o marnă foarte bă trână, şi paiatui acesta eră palatul Soarelui, — deci mama soarelui cura auzi câinele cel cu două capete lâirând, a ieşit

CIOCÂRLIA

afară şi cum. a-văzut pe călătoarea noastră a întrebat'o mânioasă: — Pe cine cauţi tu aici şi ce vrei? Călătoarea noastră neştiind cine e bătrâna care a în trebat o aşa ue răstit şi ce are să se întâmple dacă i-a spune ceeace i-a spus, poate ca i-ar îi răspuns cum ar fx trebuit să-i răspundă. Aşa însă în nevinovăţia ei, neştiind ce e pre făcătoria şi minciuna şi cât de bine pot să-ţi prindă şi aces tea câte odaia,—zise bătrânei: — Eu caut pe rnuit iubitul şi doritul meu Soare, .'după care mult timp am alergat şi mimai acuma am putut ajunge la palatul Iui!.,. Auzind mama Soarelui aceste cuvinte, s'a făcut foc de mânie şi a început a o blestemă zicând: „Blestemată să fii tu, că ai îndrăznit a veni până aici să amăgeşti cu frumuseţea ta pe fiul meu!... In pasăre să. te prefaci, şi in toată ziua să zbori spre cer!u Şi într’adevăr că îndată ce a rostit baba cuvintele aces tea, tânăra copilă mai nainte de a du ochii cu iubitul său, mai ’ nainte de a apucă măcar a-i spune cât de tare îl iubeşte, s’a prefăcut îutro pasăre mică, pe care oamenii o numesc Ciocârlie, şi care, de atunci «şi până in ziua de astăzi tot deauna, când e frumos şi senin afară., se înalţă cântând spre cer spre iubitul său.

V1A B 1 Â Din cele mai deportate timpuri si până nu demult, a fost Yţabia ţinuta dc către omenirile ca uns dintre cele mai dâunâeioase paseri. Cauza acestei ţineri a fose împrejurarea că această pasăre se nutreşte mai cu scamă din pâine8) albă, îăcâhd prin aceasta multă stricăciune prin semănăturile oa menilor, şi mai ales toamna, când toate pâineie sunt coapte. Drept aceia în multe ţări, i s’a declarat război de moarte şi totală nimicire. în multe locuri s'a hotărât prin o lege par ţială ca fiecare econom să prindă o sumă anumită de Vrăbii, iar acela, care nu se va supune acestei, legi, să fie pedepsit. Şi aşâ-din toate părţile au.început oamenii, mai ales ţăranii, constrânşi fiind prin lege, a prinde cu miile şi a Ie nimici. , . Şi care a fost oare urmarea acestei nimiciri? A fost aceia, că împuţinându-se Vrăbiile, începură a se înmulţi tot soiul de insecte precum: cărăbuşi, păduchi.de pom, omizi, viermi şi multe alte gângănii care începură a roade mai ales po metele, astfel că rar unde se putea află un pom nemâncat de omizi şi păduchi. Cei ce făcură legile, prin cari s’a de clarat nimicirea Vrăbiilor, se vede că au luat în considerare numai stricăciunea ce o fac acestea, n’au cugetat însă după cum prea lesne se poate presupune, de Ioc şi ia folosul cel mare ce ni-i aduc aceste păsări mâncăcioase. E drept că Vrăbiile tac mari stricăciuni în pâinile cele albe, nimicind uneori holde întregi. Dar dacă vom luă în consideraţie ca tot aceste păsări primăvara prind şi mănâncă mii şi mii de M Grâu.

ViCAIVIA

omide, cărăbuşi, viermi şi alte insecte cu mult mai dăunacscasc decât dânseie, curaţind prii? aceasta pometele şi pu~ îîândiKÎe in siafe de a*putea produce fructe iiKiestuiătoare, t-rebuc să recunoaştem ca ele sunt .cu toată dauna cc no-o {ac în pâini, dc mare folos pentru pomctc. ba chiar şi pentru pâini. Această împrejurare s’a cunoscut mai pe urmă şi Vrăbiile au fost apoi nu numai lăsate in pace, ci încă s’au căutat diferite mijloace pentru înmulţirea lor. Şi acum fie care om inteligent ştie că dacă rfar’fi Vrăbii, nimeni ir ar fi in stare osa cultive pometele din cauza omizilor, cărăbuşilor, viermilor şi altor insecte stricăcioase, căci neavând cine le curaţi şi nimici, sar înmulţi peste măsură. Poporul român, se înţelege deja sine că cei necult, adică ţăranii, au ţinut şi ie mai ţiu încă şi până în ziua de astăzi' pe Vrăbii ca pe nişte paseri, ce le fac multă şi mare stri căciune in pâine. Dar el nici când iva întrebuinţat nici nu întrebuinţează aiari mijloace,,prin care s'ar putea nimici Vrăbiile, ci mijloacele ce le întrebuinţează el spre apărarea pâinelor sale de cotropirea acestor păsări nesăţioase sunt cu totul de alta natură. El, şi în privinţa aceasta ca şi in multe altele, şi-a luat şi îşi mai iâ încă şi acuma refugiul la mijloace superstiţioase, crezând că prin aceasta va de părta Vrăbiile deia pâinile sale, fără a’şi mai dâ silinţa de a le prinde şi a le curmă viaţa. Despre mijloacele prin care cugetă el spre a depărta Vrăbiile de pâinele sale, şi despre cari crede că au o urmare îndestulătoare, precum şi despre alte datine şi credinţe cari îe mai are poporul nostru despre Vrăbii, voiu să vorbesc eu în liniile următoare. »a să nu mănânce Vrăbiile holdele, spune şi crede po porul român din Transilvania, cit e bine în lăsatul secului de carne a adună toate fărâmăturile, toate oasele şi celelalte

S. FL. MARIAN

rămăşiţe 'ăe> la n*asă lutr’o faţă de masă şi a doua zi, vrea să zică în întâia zi din postul Crăciunului sau postul marc, \a ie duce afară şi aruiicândipie spre răşărfl, zice: „pasă rile cerului, eu vă dau vouă hrană din masa nisa cu care să fiţi îndestulate şi dela holdele mele oprite!“ Românii din Bucovina spun că omului aceluia oare va ajuna toată ziua în ajunul Crăciunului, iar din ajunul Cră ciunului şi până jhi ajunul Bobotezei mi va mâncâ de fel pe afară, în anul aceia Vrăbiile nu-i vor mânca nici de cum pâinile, ci le-a dâ bună oace. Când duc sacii cu grâu ia semănat, spun mai departe Românii din Transilvania, gura sacilor să fie întoarsă către, coada carului. Iar când iei sacii din car sa ’i întorci cu gura în jos şi numai după aceasta sad întorci cu gura în sus şi să*i tlesiegi. Să iei apoi o mână de grâu dintr’un sac, şi stând cu picioarele pe păniântu-tu adică pe ogorul tău să'l arunci şi să zici: „Doamnă, sfânta, Mărie, maică sfântă! eu grâul acesta 51 dau mâncare îa paserile cerului, iar de ălăîaît grâu a! meu să fie oprite, năduşite şi gurile lor legafe!" După ce vei face aceasta să arunci grâu pe pămân' tul tău, dar când îl vei aruncă să fii cu ochii închişi şi să zici; ..Doamnă sfântă! Mărie, 'maică sfântă! aşâ .să mt vadă paserile holda mea, cum nu văd ou acum nimica!** Şi după aceasta când ti-i deschide ochii, să te uiţi pe cuhnea unui deal sau pe o pădure din apropiere. Gând prind paserile a mânca holdele, e bine să se duca la dânşeie un orc mezin, adică acel om, care e mai mic îa părinţii săi, în privinţa etătei, şi ajungând, să lepede toate vestmintele de pc sine, să-şi lege bine ochii cu o năframă sau alta mveiltoare, şi apoi să iâ o lumină cu cave a murit un om ţinâud’o în mână precum şi păr din capul cuiarui om mori, şi cu lumina aprinsă sâ înconjoare holda sa, şi pe 4

VRABIA

când o înconjoară pc din ţoale părţile să zică: „cum na văd eiî acuma şi cum nu vede mortul aşu să nu vadă paserile holda aceasta, şi aşa să fie luată mintea paserilor dela holda aceasta, cum e luată mintea mortului 'dela lume!** Iar când ajunge m cele patru părţi ai? holdei, să lege în fiecare parte vr’o câteva spice cu părul din capul mortului, ce-1 are ia sine, şi legau du-Ic să zică: „Eu nu leg holda aceasta, dar leg gura paserilor dela dânsa, şi aşa să nu o poată mânca cum nu poate omul mort; şi aşa să nu vadă ele holda, cum nu vede mortul lumea!** Afara de aceste datine şi credinţe deşerte mai între buinţează Românii încă şi o mulţime de alte mijloace spre apărarea holdelor de către Vrăbii, cari nici decum nu pot îi condamnate. Aşa între altele, iac ei un fel de morişti miîiteie de lemrn numite „morişti de vânt** pe cari le pun în locurile' cele mai cerceta te dc Vrăbii. Gând suflă şi cei mai lin vânt moriştele acestea se învârtesc şi făcând vuet mare, Vrăbiile se sperie şi fug, lăsând holda în pace. Unii împlântă unul sau şi mai mulţi pari în holdă, după curii adică e şi holda de mare, agaţă de dânşii nişte haine zdreniăroase, iar în vârful lor pun o căciulă sau pălărie veche, ca aşa să aibă chipul unui om şi de care apoi pa serile se sperie şi îug de holdă. Iarăşi sc zice că Vrăbiile umblă de-avalma cu foametea, căci or încotro se întorc ele, tot strică. Când sunt urnite Vrăbii, atunci e foarte puţină pâine. Este însă o zi anu mită peste an, şi dacă omul, ce are semănături, va nemeri să postească ziua aceia, atunci nici o vrabie nu se apropie peste tot anul de pâinea sa; ele vor mânca pâinele înveci nate ale altor oameni dar pe ale lui nu le mănâncă. Despre Vrabie există la Românii din Bucovina şi urmă toarea legendă, care mi-a istorisit-o Iacob Popovici din Oprişeni:

, CS

V \ •'!

Demult, dc-iiajjt cku; ştie ducând va mai fi fost şi aceia, a răsărit in mijlocul in?ci padini vv şteicreh carele-începu a •creşte- cu îpeetişorui şi a privi cu dragoste ia ceilalţi stejari de toată mâna, cari sc aflau In jurul său. Iată însă că, nu mult" după ce a răsărit stejarul acesta, vine o Vrabie şi se pune. pe dânsul, măcar că avei. unde sc pune şi In ait loc, căci pădurea.eră destul de marc. - Stejarul, văzând această obrăznicie din -partea Vrablei, se mânie foc pe dânsa şi ’i zise: . —• „Măi Vrabie! nu vezi tu că eu abia .acuma, de vre-o câteva zile. am răsărit, im vezi cât suni de tânăr, de crud şi de slab, mai avut tu nicăeri în alt loc unde te pune, mi mai decât pe mine?... căci doară pădurea e destul de mare şi de larga, ai unde şedea cât .îţi. va plăcea' Vrabia şimţindu-se foarte atinsă prin cuvintele acestea ale stejarului, răspunse zicând' — '-Iată că mă duc, cum zici tu, dar. voia veni ia tine când vei îi pe patul morţii şi aluneca vei trebui să’rni dai seama pentru toate cuvintele tale de astăzi. — Bine! bine! — răspunse stejarul, dii-te şl mai de grabă să nu vii. decât numai atunci când Voia fi eu pe pa tul morţii, precum ai zis! Vrabia a zburat şi s’a dus... Dar mult a trebuit ca să aştepte până la moartea stejarului, căci fiecare stejar irăeştc nouă şute de ani, şi anume 300 de ani creşte neîn trerupt, 300 de ani stă locului şi se. odihneşte, iar dela 600 de ani înainte.prin 300 începe a dă înapoi, a-i putrezi inima dela rădăcină, a se găuri pe dirmăuntru, a se usca, aşa că, când ajunge de 900 de ani, se risipeşte cu totul. Şi Vrabia noastră a trebuit să aştepte până cc stejarul, pe care s’a pus ea, când acesta a fost tânăr, a ajuns de 900 de ani.

vrabia

Când a ajuns’acum stejarul de 900 de ani, s'a dus -Vra bia''-la dânsul si i-a zis: — îţi aduci aminte când .erai tânăr şi udam fost pus pe tine cum m’ai batjocorit de 'geaba, de gebuţa?... tu ai cugetat atunci că dacă te' vei face mare, vei trăi cât lumea şi ca tine nu va mai fi altulî... Dar, iată că acuma fe-ai ri sipit, şi eu mă'scald in colbul tău... Tu din mare ce ai fost. fe-ai făcut iarăşi mic, iar eu traesc şi tot aşa sunt, cum am fost şi anmeeaL. • Aşâ a zis Vrabia, şi după ce s’a scăldat .in cenuşa ste jarului, zbură; şi se cam mai duse de unde a venit. De atunci apoi, de când s’a întâmplat aceasta, Vrăbiile — dacă nici oamenii, nici mâţele şi nici ulii nu le prind şi nu le omoară,- — traesc mai mult decât ori şi care altă pa săre... trăesc cu sutele de ani, de unde se vede apoi că vine şi zicala cea foarte răspândită printre Români: Vrabia e pui, Dar' dracii ştie de cându-i? care se zice despre oamenii cei mici de statură, însă mari de ani. Şi Vrăbiile, când sunt foarte bătrâne, capătă pene albe, însă forma lor de Vrabie rămâne. Altă legendă despre Vrăbii, tot din Bucovina, care mi-a comunicat’o d-i O. Lucan, sună, precum urmează: Zic că Vrăbiile dintru început erau cu mult mai mari, dc cum sunt acuma. Deîa răstignirea Domnului nostru Isus Chr. însă în coace trupul lor s’a făcut cu mult mai mic. Aceasta a fost adică aşâ că, pe când se afla Domnul nostru îs. Chr. răstignit pe cruce şi suferea cele mai mari şi mai crâncene dureri, o mulţime de Vrăbii veniră la dânsul şi sburSnd împrejurai iui începură a ciripi şi a strigă. — divin! divin! adică ,,c viu, e viu9-

■ 2S

S. FL. MARIAN

Atunci îsus, care sc lupta cu moartea fiindcă mrl lăsară să moară în linişte şi pace, cri necăjiră spunând că e viu, a suspinai şi ie-a blestemat zicând ca să se nutrească mi mai din fărâmăturile şi gozurilc cc le vor află pe drumuri, şi tot copilul sit ie prindă cu laţul. Iar când vor trece unul sau «utili pe drum pe unde se vor afla ele, să îe pleznească .cu biciul, şi ele îndată să piară. Blestemul acesta a! Iui îs. Chr. s’a împlinit, căci Vrăhiile pe !oc se făcură cu muSt mai mici şi mai neputincioase, ae cum au fost mai.înainte şi părăsind apoi pe îs. Chr. zbu rară pe drumuri ca să-şi caute nutreţul. Şi de atunci în coace apoi au devenit eîe jucăria copiilor şi călătorilor, prinzându-îe cei dintâi cu laţurile şi jucândit-se cu dânseîe, iar cei din urmă plezuimlu~le cu bicele sau omorâri du de cu pietricele. Deosebii că Românii din Bucovina înţeleg sub cuvântul ..pasere' ceeace înţelegeau Romanii sub „aves“ totuşi aplică- ei mai de&eori cuvântul acesta la Vrabia de casă sau Vrabia do câmp, Vrabia de tară, lat. Passer domes ticul: Pyrgiia domestica, L. germ. der Haussperlmg, Spate, şi Vrabia de pădure sau Vrabia.de munte, lat. Passer montanus, Pyrgiia montana, L. germ. der Feldsperling, Waldsperîing. Fiecare Român din Bucovina când ii vei spune ca ai avut o mulţime de paseri se va gândii mai întâi şi întâi la Vrăbii. Cu toate acestea când îi dai în mână sau ii arăţi vre-un fel de pasăre şi-l întrebi: „Ce?i aceasta?4* cl iţi răs punde: ,,Un fel de pasăre, dar cum se ciiiamă, nu Iar de o cunoaşte şi ştie cum se eh ia mă atunci îndată o nu meşte pe nume. Sub cuvântul- „pasere", înţeleg aşa dar pe de o parte toate zburătoarele fără abatere, iar pc de altă parte nup-

VRABIA

raai „Vrăbiile" şi spun în ioc de „Vrabie de casă" şi „Vra bie de munte" încă şi „Pasăre de casă" şi „Pasăre de munte". Cum că sub aceste 'două numiri „pasăre" şi „Vrabie" înţeleg Romanii pe una şi aceiaşi pasere, se poate deduce şi din următoarele proverbe: Paserea e pui, Dar’- dracii ştie ‘de cândir-i!,. sau „Vrabia totdeauna e put", sau „Vrabia e pui ş? ea moare de bătrână" sare Vrabia e pui, Dar’ dracu ştie 'de conduri! care se aplică la oamenii cei închirciţi, cari sunt ‘de statură mică şi arată tineri, dar ei sunt eu mult mai bătrâni de cum arată. Românii din Transilvania, după cum ne putem încre dinţa. de cele ce s’au arătat mai sus, se vede că înţeleg sub pasăre pe Vrabie. Vrabia din casă se numeşte de către Românii din Bu covina încă şi „paserea mălaiului", iar fcărhâţelul e Vră bioi, al pasărei păsăroi. Diminutivele dela Vrabie sunt: vrăbioară şi vrăbiuţă; dela pasăre: „păsărea pi. păsărele; păsărică, pl. păsărici; păsărioară, pl. păsărioare; pasăruică, pi. păsăruici; iară mulţimea o însemnează prin cuvântul păsa rime. In Muntenia se numeşte Vrabia pe alocarea şi Vrăbete sau Brăbete, fem. Brâbeţoaicâ; în Banat si anume în ţinutul Oliaba-Mâtuicuiui: Brabetă, pl. Brebeţe; în* ţinutul Oraviţei: Brabiţ în alte părţi însă: Vrăhcte, pi. Vrăbeţi; în graniţa dintre Banat şi Transilvania: Uratele, în unele părţi ale .Moldovei: Brăbete; în npir: Sporglîite şi Ciocione I i

S. FI. MARIAN’

'(I

* şi ;î! fine în Macedonia Vrăbioiul se miiueşte: 'Cion, •• •iar Vrabia, C-ioiiă. ,,Sângele apă nu. se face*" zice un proverb 'român."Un marc adevăr c acesta. Româniţi ori unde se află aruncat de soartă, îşi trimete iubirea fraţilor săi prin aripele gân dului, pe rânduitele, pe cuc, pe turturica şi pc undele vân tului. Şi dacă cruda soartă nu a voit ca patria lui să fie unita, afinitatea naţională nu o poate uită. Ei. continuu se interesează de soarta fraţilor săi din alte parii. Şi dacă vede o păsăruică, fie aceia chiar şi o vrăbiuţă, ei. adresându-se către dânsa trimite la fraţii săi cei depărtaţi cântând: •

’

Vrăbiuţă de pe deal . Zboară de grab’în Ardeal Şi te’ntoarce de ne spune Or Veşti rele, or veşti bune, Şi ne spline de mai sânt Fraţi de-ai noştri pua'st pământ, Vrăbiile simt considerate de către poporul român ca Pişte prevestitoare de schimbarea, timpului. Aşa, când se adună multe vrăbii la un loc şi ciripesc foarte tare, mai ales, 'primăvara, atunci e semn că în curând are plouă, iar când ,se adună toamna, în scurt timp are să ningă. Tot această credinţă şe află şi !a Românii din România. Când cântă vrăbiile de cmn se crapă de ziuă, e semn că iarna va fi timpurie. Iarăşi se zice că cine va mânca carne dc vrabie în ziua de Crăciun, sau acela care, după ce a‘postit un post, va mânea întâiaş dată carne de Vrabie, acela va fi Rşov peste tot anul. Acestea simt dărnicie şi credinţele Românilor ckrspre V'rabii sau Pasări, câte ie-ain putut adună.

YT'rUi-\

•ni

. Vine acu 15) a să mai arătăm iu ca şi diferii c avură*. proY'Crbc si zicale, cavi s’au format după numele si c&!a ckUnele.- acestei zburătoare foarte lăţite .şi prcUuindaie?. cu noscute. „Ariciul cu meşteşugul se prinde şi Vrabia cu met“, adică cir i şi pe'cine poţi să-l ademeneşti cu cciace îi place lui. cu , CC-i este drag, nici decum însă prin alte apucături. .jFiătrmndid codrii visează şi Vrabia mei'\ adică fiecare ceia ce-i eşte în gând despre aceea vorbeşte, şi ceeace rrarc tot* de aceia doreşte. '„Decât d săptămână Vrabie, mai bine o zî Şoim‘\ adică decât a ii o săptămână întreagă uu oni nebăgat în scârnă ca fiecare să se uite la tine cu dispreţ, mai bine o zi a Fi om . însemnat, om văzut şi respectat de tcţi. „Decât o mie de Vrăbii pe gard, mai bine una în nufo«V\ sau „decât o mie de Vrăbii- pe gard, rnai bine una în îrigare^, adică nici odată m ,*e bine ca omul set dea din mâna lucrul său. die acela ori -şi cat- de-însemnat, pe nişte promi siuni, cari cu a.nevoe se pot împlini căci rnai zice şi alt \ proverb : Ce-i în mau a, Nu-i minciună. Şi până ce nu vei putea, cum se zice, pipăi promisiunea cu iruina, până atunci lucrul tău să nu-i dai din mână, căci apoi de multe ori te alegi cu nimica. ' Vrăbiile se gâlcevesc Pentru meiul omenesc. Acest proverb se aplică oamenilor, cari se interesează mai mult dc lucrurile străine, şi nu-şi caută de treburile şi neajunsurile lor. DelaV cuvântul ,,pâsăre“ svau format cuvintele şi pro verbele următoare : ' Paseresc, adj. d. mei paseresc.

1 32

■

S. FI. MARIAN

Păsereşte, adj. se iâ in înţeles de ..foarte iute" J >* iute ca paserea", prin care se exprimă iuţimea unui cal foarte sprin ten şi uşor, care aleargă ca o pasere de iute. Adeseori auzim 2icându-se despre atari cai, „că zboară păsăreşte", or „aleargă păsăreşte". Păsăreşte, adj. în loc de: neînţelegibil. „Vorbeşte pâsăreşte", adică astfel ca nimeni să nu-1 poată înţelege. „Nu vorbi păsăreşte"—nu vorbi ca să rm te înţeleagă nimeni; vorbeşte omeneşte. Un cântec poporan din satul Pntna, în Bucovina, prin care ni se explică foarte bine acest cuvânt, sună precum urinează : 9 Frunză verde măr domnesc După cine mă topesc? După fecior unguresc, Că’i cu casa lângă vale Şi cu pinteni .la picioare, / Când păşeşte Zuruieşte, / Inima mi se topeşte,. / Ca untura cea de peşte, Şi’mi vorbeşte Păsăreşte Şi se plimbă margiiioleşte. „Limba păsărească". In Bucovina adeseori auzim vor bind, mai ales pe sumă de băeţi, un fel de limbă încurcată ca să nu-i poată nimeni pricepe. Această vorbă aduce întru câtva cu ciripitul pasărilor (vrăbiilor) şi de aceia se numeşte „limbă păsărească". „Toată pasărea pe limba ei piere", adică cum îşi face omul singur, nimeni altul nu poate să-i facă.

»:

■<

î /

■

e '< 4.,

> « PiMC/p

Is^q^n^ PAOiril ALESE DIN scrhtor •! S. FL, MARIAN

X^riiaeH"

1847—1906

LEGENDELE RÂNDUNICE1 Rândunica, care ne anunţă mult dorita şi iubita primă vară, care dela sosirea şi până la depărtarea ei din ţările noastre, este un caspe nedespărţit şi foarte plăcut oameni lor îăcându-şi cuibul său de comun în podurile caselor, se vede că din cele mai vechi şi mai depărtate timpuri a fost totdeauna întâmpinată de Roman cu esclamări de bucurie şi însufleţire cum e şi în ziua de astăzi. Multe şi interesante sunt datinele şi credinţele Românilor despre dânsa. Şi poate că este unica pasere despre care^poporul român a păstrat mai multe legende foarte frumoase, cari în fond toate tratează despre unul şi acelaş obiect, nu mai modul istorisire! lor este felurit. Cea mai frumoasă şi mai încântătoare dintre toate le gendele, câte le ştiu şi câte vor mai fi existând, despre cari încă n’am cunoştinţă, este fără îndoială „Legenda Rândunelei“ compusă în versuri de regele poeţilor noştri V. Alecsandri. Această legendă ar trebui să fie cunoscută fiecărui ro mân adevărat. Deci nu voiu să. mai mă opresc la dânsa. Voiu reproduce însă alte legende ale Rând unciei, pe cari le-am auzit eu in Bucovina, şi cari, în comparare cu cea de mai ■) A se citi prefaţa asupra lui S. FI. Marian în No. 67 din <Pagini Alese din Scriitorii Români*»

sus amintită, crecl că vor formă, im, obiect foarte interesant şi totodată plăcut pentru fiecare cititor, iar mai ales pentru literaţii români, cari se ocupă cu studiul datinclor, credin ţelor şi al mitologiei daco-române. II. Prima legendă a Rândunelei, istorisită de Catrina Racolţa, româncă din satul Calarindeşti, sună prectim urmează; A fost odată, o fată, căreia, murindu-i părinţii, nu i-a rămas altă moştenire de!a dânşii decât numai o turmă de oî şi un căţel. Intr’o zi... ce-i vine fetei aceştia prin minte?... se îm bracă în haine bărbăteşti, ia oile şi căţelul cu dânsa şi se duce într’un munte. In1 muntele acela, mergând ea cu oile şi cu căţelul tot mai înainte, tot mai departe, iată că dela un timp se întâlneşte cu un fecior de zmeu, care păştea şi el o turmă de oi. Fiind fata îmbrăcată în haine bărbăteşti şi purtând r cuşmă pe cap, feciorul nu putu s’o cunoască; fată e ori fecior ? Dar şi fata nu a spus nimic niciodată, măcar că, de cum s’a întâlnit ea cu dânsul, păştea oile împreună şi în fie care seară se ducea şi ea cu oiie şi cu căţelul, de mas la . curţile smeului. Insă feciorul, nevenindu-i la socoteală, mai de multe ori spuse maicei sale, că lui nuj se prea pare pe fârtatul său de ciobănie... el crede că acesta trebue să fie fată şi nu fecior, căci aşa îl arată vorba şi faţa lui cea muerească Dela o vreme, văzându-se bătrâna zmeoaică cincăită şi întrebată de feciorul său, zise: — Dacă fârtatul tău de ciobănie va fi fată, după cum pre supui tu, eu îndată îl voiu cunoaşte, căci diseară, când se ,

/ (

I \ ?

fi A

• • /V

duce să se culce am să-i. pun sub pernă, Jmăbjkiocu!‘‘ şi de o ii sa fie fatal brăbăriocul până dimineaţa se va păta, iar de a fi să fie fecior, atunci brăbănocul va rămânea aşa cum l-oi pune. Cum a zis zmeoaica, aşa a şi făcut. Când a început să însereze bine, colea pe vremea cul catului, a pus brăbănoc sub perna fetei, pe care se culcă. Insă căţelul fetei fiind năzdrăvan şi ştiind prea bine cu ce gânduri se poartă zmeoaica, zise încă de cu ziua stăpânei sale: — Scumpa mea stăpână! zmeoaica are .să-ţi puie de seară sub pernă brăbănoc, prin mijlocul căruia voeşte ea, să ştie de eşti fată ori fecior? Dacă acum, domnia-ta voieşti să nu ţi se întâmple nimica rău, te sfătuesc ca atunci când vei merge să te culci, să scoţi brăbănocul de sub pernă şi să-l pui deasupra pe pernă şi acolo să-I laşi apoi până a doua zi de dimineaţă când să-l pui iară la locul lui şi apoi să eşi afara din casă. De nu mă vei asculta şi de nu vei face aşa curn te învăţ eu, atunci să ştii, că ai să păţeşti una ne mai păţită! Aşa a zis căţelul şi stăpână-sa l’a ascultat şi colea când a mers ea să se culce, aflând brăbăriocul sub pernă, Ta pus pe pernă şi apoi s’a culcat. Iar a doua zi dimineaţă, l’a pus iar sub pernă şi apoi a ieşit din casă şi luându-şi oile şi că ţelul se duse în treabă’şi la păscut Dar n’a apucat bine a eşl din casă când zmeoaica se duse ca să vadă ce-i? Cum e brăbănocul? Brăbăriocul însă era mai verde şi mai frumos de cum î! pusese ea de cu seara. Văzândii-1 astfel a crezut zmeoaica că rata, nu e fată, ci fecior deci spuse feciorului său că fârtatul lui de cioban nu e fată, ci fecior, căci aşa a arătat brăbănocul, pe care i L-a pus sub pernă

Feciorul zineoaicei, auzind aceasta îşi luă şi el oile şî se duse cu dânsele la păscut pe urma fetei, fără să-i plez nească măcar prin minte că n’ar fi drept ceiaec i-a spus maică-sa. Fata însă văzându-se scăpată clin cursa ce i-se întin sese, luându-se cu feciorul, cu oile şi cu căţelul său, se duse, se duse, până ce ajunse la o mare. Aici apoi s’a oprit ea şi luându-şi rămas bun dela feciorul zmeoaicei şi dând cu un toiag asupra apei, apa s’a despărţit în două şi aşâ a tre, cut ea cu turma sa de cea parte, fără ca să i-se întâmple vreun rău cât e negru sub unghie. Feciorul zmeoaicei şi cu oile sale a rămas de astă-parte de apă. Ajungând la cealaltă parte şi după ce s’a împreunat acum iarăşi valurile apei, şi-a luat fata cuşma de pe cap şi atunci i-a căzut părul cel de aur până la brâu. Feciorul zmeoaicei, văzând-o că-i fată şi încă aşâ de frumoasă, nu ştia pe ce lume e de scârbă, că a scăpat’o din mână. Şi fără a mai pierde mult timp se întoarse acasă şi spuse maicei sale cum l-a amăgit, povestindu-i toate din fir în păr, că fârtatul său de ciobănie nu e fecior ci fată şi încă cu părul de aur. Dar ce folos că ea a trecut acuma peste mare împreună cu oile sale şi el nu o mai poate urmări. \ Şmeoaica, auzind aceasta, zise feciorului să nu se mai supere de geaba, căci ea va află un mijloc prin care s’o poată urmări şi prinde. Şi întru adevăr că maica sa îi făcă o corabie mare, pe care zmeul, după sfatul ei, o încărca cu fel de fei de marfă scumpă şi astfel, încărcată cum eră, se porni cu dânsa ca ’o afle pe fată. După ce se, porni e! acum merse cât merse, pe apa cea mare, prin care a trecut fata, până ce ajunse la rnal. Acolo apoi se opri.-

i ;

Mulţime de oameni, care dela cine şi prin cine auzise că în corabia aceasta se află o mulţime de marfă scumpă, alergară din toate părţile să cumpere câte una alta dela stăpânul ei. Iată că în urmă, de unde şi până unde, vine şi fata cea cu părul de aur, şi intră şi ea în corabie să vadă ce fel de mărfuri se află într’ânsa. Dar... atâta i-a trebuit zmeului !... Mai mult nimic !... Cum o vede înăuntru deauna porneşte corabia dela mal şi... pe ici încolo ţi-e drumul. Fata însă cunoaşte şi ea acuma în ce cursă a picat şi se pricepu că nu-i chip de scăpare... Cearcă ea ce cearcă să scape, dar în zadar L. Corabia era cine ştie unde de mal. - De geaba te mai trudeşti, căci de acuma înainte n’ai sa’nii mai scapi din mână -- zise zmeul, după ce s?a văzut la largul său. Fata rnai auzind încă şi aceasta, ce să facă ! ia inelul său de argint şi aruncându’l în apă, zice : — Când vei află tu inelul acesta, atunci voiu vorbi eu cu tine ! Dar zmeul se părea că niciVo aude. El mergeâ cu co rabia înainte, fără să’i pese ceva de cuvintele ei. După ce ajunse la mal, luă pc fată şi ducând'o acasă se cunună cu dânsa. Fata însă ’şi ţinu cuvântul... Ea nu vorbea cu zmeul nimic, ori şi cât se necăjea acesta s’o înduplece ca să vor bească. Cu zmeoaica şi cumnatele sale — căci zmeul aveâ şi surori, — şi ceilalţi curteni vorbea, însă cu zmeul niciodată. Această tăcere a ţinut tot aşa mai lung timp. Iată că într’o zi, mergând nişte pescari la apa cea mare şi pescuind o mulţime de peşte, aduse şi vândură zmeului o parte din aceştia.

Zmeul, adică feciorul zmeoaicei, după ce cumpără peş tii, se dete singur să’i curăţească. Dar ce să vază ?... Intr’un peşte dă de inelul nevestei sale!... Plin de bucurie ia el acuma inelul şi mergând cu dânsul, tot în sărite la nevasta sa, zise zâmbind : — Draga mea Rândunică, de acum vei vorbi cu mine, căci iacă în sfârşit ţi-am aflat şi inelul ! Şi vorbind o dezmiardă şi îi netezeşte bărbia, aşa plin de sânge cum s’a fost umplut pe mâini curăţind peştele. Nevasta văzându’şi inelul şi auzind pe zmeu astfel vor bind, deauna s’a prefăcut într’o Rândunica cu guşa roşie şs a zburat pe fereastră afară. Zmeul văzând’o că’i zboară de dinaintea ochilor, se re pezi iute s’o prinză, dar a prins’o numai de mijlocul cozii, care i-a şi rămas în mână, iar Rândunica se cam mai duse rămâindu’i de atunci şi până în ziua de astăzi coada ca o • furcuţă, adică numai cu penele care nu i le-a zmuls zmeul şi cu guşa roşie, cum a fost pătată de sânge. III Ă doua legendă a rândunelei, istorisită de Ilie a lui 0nufrei Frunză, răzaş român din satul Igeşti, sună aşa : A fost odată o văduvă săracă şi a avut trei fete. Şi una dintre aceste trei fete eră cu părul de aur. Şi cea cu părul de aur a zis într’o zi maicei sale : — Mamă ! eu m’aşi duce la zmeoaica cutare să mă bas? cioban la oi ! — Bine, draga mea!—răspunse maica sa — tu vrei să te duci, dar nu ştii că feciorul acelei zmeoaice de mult Vvrea să te ia de nevastă şi tu nu vrei să mergi după el! . — Că nici nu m’oi duce şi nici nu m’a luă ! — zise fata

— căci eu m oi îmbrăca bărbâteşte şi mi-oi pune cuşmă pe cap şi el nu m’a cunoaşte î — Dacă tu socoţi că va fi să fie aşa, apoi... despre mine du-te, că eu una nu te opresc ! Nu departe de văduva ceia cu trei fete se'afla o zmeoaică, asemenea văduvă, care avea numai un fecior şi o turmă de oi. Feciorul zmeoaicei aceştia auzind, acuma dela cine va fi auzit, că văduva aceasta are o fată cu părul de aur, mai de multe ori s’a dus el la dânsa şi a cerut’o de nevastă, dar fata n’a vrut de fel să meargă după dânsul şi nici într’un chip n’a putut’o înduplecă nici amăgi ca să meargă. Acuma fata, îmbrăcată în haine bărbăteşti şi cu cuşmă pe cap, se duse singură la maica feciorului şi o imbie ca s’o bage cioban Ia oi. Zmeoaica, socotind că e fecior şi neavând cioban Ia oi, foarte bucuroasă o primi. Insă feciorul zmeoaicei, de cum a văzut’o măcar că eră îmbrăcată în haine bărbăteşti şi.niciodată nu’şi luă cuşma depe cap, avea mare prepus pe dânsa. Deci zise el înţr’o zi maicei sale, că feciorul ce s’a băgat la el cioban, nu i se pare a fi fecior, ci trebue să fie fata cea cu părul de aur pe care a voit el mai de multe ori s’o ia de soţie: Zmeoaica zise atunci feciorului său: — Dacă tu socoţi, că ciobanul ce l’am băgat eu Ia oi, e fata pe care ai voit tu s’o iei de soţie, apoi... ce mai atâta vorbă !... trebue să încerci şi îndată vei cunoaşte : fată e, ori fecior ?... Du-te cu dânsul în pădure, arată’i un copac care va fi mâi frumos şi mai sănătos şi’l întreabă de ce e bun ? şi de ţi-a spune că e bun de furci de tors, să ştii că e fată, dar de ’ţi-ar spune că e bun de cară, atunci e fecior. Feciorul zmeoaicei făcu aşa după cum Fa învăţat mai-.. • M

r '

■ 8

că-sa. Se ause cu fata în pădure îi arătă un copac şi o în trebă de ce e bun? Ea îi răspunse că e bun de cară. Se întoarce feciorul acasă şi povesteşte maicei sale ce 'i-a spus fata. Zmeoaica îl învăţă acuma pe feciorul său să se ducă cu ciobanul la scăldat, şi scăldându-se trebue să-l cunoască : fată e, ori fecior ? Feciorul ascultă şi face ceia ce ’i spuse maica sa. Se duce adică la o apă mare cu fata ca să se scalde. Dar rata ştimdu-i gândul, colea, după ce feciorul s’a dezbrăcat şi s’a aruncat în apă2 viindu-i şi ei rândul, face pe un căţel ce avea cu dânsa să sperie turma cea de oi... Feciorul o în deamnă să se scalde, căţelul sperie turma ; şi ea apucă atunci degrabă după oi, spuindu’i feciorului că ea nu se poate scălda, că de i s’or pierde oile ce se face ea atuncea, cum ’şi ar da ea seama înaintea stăpânei sale, adică zmeoaicei ? Feciorul, văzând că nici aşa nu poate s’o cunoască, iese degrabă din apă şi ducându-se la maica sa îi spune tot cum stă treaba : că el când a vrut să se scalde, ea a zis că se duce ca să întoarcă oile speriate de căţel, şi n’a voit să se scalde. Zmeoaica zice iarăşi feciorului : — Nu te teme, că mai este încă timp ! Mai dute încă odată cu dânsa la scăldat şi mai odată, şi tot aşa până ce vei putea-o înduplecă să se scalde, şi atunci te vei încre dinţa despre adevăr ! Feciorul zmeoaicei ia acum a doua oară pe fată la apă ca să se scalde, dar aceasta, văzând că alt chip nu’i de scă pare, ca să nu fie cunoscută, când ajunge la apă, se aruncă îmbrăcată cum era, cu totul în lăuntrul şi trece de-a notul până cealaltă parte de apă, lăsând pe zmeu şi turma de oi de astă parte. Iar după ce ieşi ea de cealaltă parte la mal,

îşi arătă părul său cel de aur feciorului? şî ele acolea se cam duse în treabă’şi. Feciorul, scârbit ca vai de el, se întoarse îndărăt la maica sa, şi-i spune toate : cum a sărit fata cu haine cu tot în apă, cum a înotat şi cum a fugit, fără ca s’o mai poată urmări Maica sa, auzind aceasta, îi dă acum alt sfat şi îi zice: — Dute şi fă o mulţime de furci de tors, una mai fru moasă decât alta. Apoi ia şi le aureşte pe toate. După aceia încarcă-le într’o căruţă şi du-te cu ele în lume până ce’i da de fată. Iar când vei dă de dânsa şi ea se va sui în căruţă, să ştii că e a ta !... Atunci n’are să-ţi mai scape din mână !... Feciorul ascultă pe maica sa. Face o mulţime de furci, le aureşte pe toate frumos, le încarcă într’o căruţă şi se por neşte apoi cu ele în lume, doară va dă undeva de fata fugită. Iată că, mergând el aşa câtă vreme va fi mers, se în tâlneşte cu o soră de a fetei celei cu părul de aur — Ce-ai în căruţă ? — îl întrebă aceasta, cum îl vede. —- Furci! — răspunse el. — Ia să le văd ! — zice mai departe fata. — Suie-te în căruţă, dacă îţi trebue — răspunse feciorul. — Ei ! ce mai furci îs şi acestea !... Sora mea când le-ar vedea, nici n’ar scuipă pe cie ! — zise acum fata şi se cam mai duse în treabă’şi. Mai încolo se întâlneşte feciorul cu cealaltă soră a fe tei celei cu părul de aur. Şi aceasta cum zăreşte pe fecior cu căruţa încărcată de furci, îl întrebă : — Ce-ai în căruţă? — Furci ! — Ia sa le văd ? — Suie-te în^ căruţă, dacă’ţi trebue ! — Ei ce mai furci îs şi acestea !.,. Sora mea: când le-ar.

vedeâu nici n’ar scuipa pe ele ! — zice şi acastă fata şi se . duce în treabă’şi de unde a venit. Se întâlneşte acum feciorul cu fata cea cu părul de aur. Aceasta necunoscând pe fecior, cine’i şi din cotro vine, îl întrebă şi ea ca şi surorile sale ce are în căruţă ? Feciorul îi spune şi el cum şi ce... Ea, fără a aşteptă' mult, se suie în căruţă să'vadă furcile. Atunci feciorul — bucuria lui ! — întoarce degrabă căruţa şi ia la fugă cu dânsa îndărăt spre casă Fata, văzând şi cunoscând abia acum în ce mână a pi cat, când trece feciorul peste apa cea mare, ea ’şl aruncă inelul său în apă şi zice : — Când ’mi-a veni inelul acesta iarăşi pe deget, atunci voiu vorbi eu cu tine î Dar feciorul nici nu vrea s’o asculte, ci se ducea tot în fugă cu dânsa acasă. Iar după ce sosi cu fata acasă, se în sura cu dânsa. Fata, măcar că acum devenise nevasta zmeului, ţinându-se de cuvânt nu voi să vorbească nici cu dânsul, nici cu soacră-sa, cu zmeoaica. Dela o vreme însă, văzând zmeoaica că noră-sa nu vor beşte nici cu dânsa nici cu bărbatul său, zise feciorului : — Ce ’ţi-e bună aceasta, dacă nu vorbeşte nimic cu noi • • • dacă e mută !... Apoi... ce’i plezneşte zmeoaicei prin' minte ? ia pe nora sa şi o trimite la o soră de ale sale după o spată şi nişte iţe, gândind că şora-sa cum a căpăta-o la mână, deauua are s’o omoare. . Nevasta care dealtmintrelea ascultă totdeauna foarte bine pe soacră-sa, numai atâta că nu vorbea cu dânsa, nu se pune de pricină ci se Dorneşte îndată ca sâ’i aducă spata şi iţele. i

■

Bărbatul său însă, ştiind prea bine cine’s şi ce plăteşte mătuşele sale, cum vede că ea se porneşte, deauna iese a-r tară după dânsa şi ii zice în taină ca să nu’l audă maică-sa : — Ajungând la mătuşele mele, când- ’ţi-or dâ ele de mâncare, îmbucătura cea dintâi s’o pui sub limbă şi apoi să mănânci. De nu vei face aşâ, cum te învăţ eu, să ştii că ai să păţeşti rău ! Nevasta l-a ascultat... şi mergând ea acuma, cât va îi mers, ajunge la cea dintâi soră a soacrei sale, o zmeoaică şi aceasta decât care să mai căutaţi alta aşâ de urâtă şi rea, nu era... Şi cum ajunge la dânsa, deauna îi dă bună ziua. — Apoi să mai creadă cineva soacrelor... Sora mea zice că noră-sa nu vorbeşte, că este mută, şi ea... pită-te numai la dânsa, cât de drăgălaş şi frumos vorbeşte ! — Apoi după ce o mai întreabă despre una alta, cum se află bărbatul său, ce mai face soacra sa?... cum se laudă, taie un cocoş, îl cinătueşte frumos, îi frige şi i’l dă de mâncare. Nevasta, îmbucătura cea dintâi o pune sub limbă, după cum adică a. învăţat’o bărbatul său, apoi mâncă din acest cocoş până ce se satură. După mâncare, văzând zmeoaica că n’a putut’o înşela, îi spune ca iţele şi spata, după care a trimis’o soacra sa, nu se află la dânsa, ci ia o soră a lor mai mică decât dânsa, care nu locueşte tare departe ; să se ducă la aceasta şi le-o căpăta. De aicea, luându-şi nevasta rămas bun se porneşte şi se duce la a doua zmeoaică şi cum ajunge îi dă şi aceştia bună ziua. Auzind’o şi această zmeoaică vorbind, se minunează de dânsa şi îi zice ca şi sora sa : — Pas acum de mai' crede soacrelor ! Soră-mea zice ia uică noră-sa nu vorbeşte nimic, că ea este muta

tă-te ia 'dânsa cât de frumos şi de bine vorbeşte !... Apoi din vorbă, în vorbă, din una în alta o întreabă ia ce-a. venit. Nevasta îi spune ciîm şi la ce, că iacă soacra-sa a-trirnis’o după spată şi iţe până la mătuşe-sa pela care a tre cut, dar fiindcă aceasta nu le are, i-a spus să vie la dânsa, că poate vor fi aici. Zmeoaica aceasta taie acuma şi ea un cârlan, şi după ce :1 frige îi dă nevestei demâncare. Nevasta, face ca şi mai înainte, adică pune cea dintâi îmbucătură sub limbă. Zmeoaica, după ce’i dete demâncare, se făcu că caută spata şi iţele, dar îndată s’a întors înapoi şi’i zise nevestei că ea nu le găseşte nicăiri, deci trebue să se ducă la sora cea mai mică. De aicea se ia iar nevasta şi se duce la cea din urmă soră a soacrei sale. Văzând’o şi această zmeoaica că vorbeşte, îi repeţi aceleaşi cuvinte ca şi surorile sale. Apoi îi dă şi ea o mână de om mort demâncare şi după aceia se suie în pod, anume ca să caute spata şi iţele, în faptă însă ca să pândească pe nevastă să vadă ce o face?... mânca-va mâna or ba? Dar ce să facă nevasta ?... ia mâna de om şi-o aruncă1 sub vatră. Nu ştiu văzut-o-a, or n’a văzut’o zmeoaica, destul că ea întrebă : -- Mână de om mort unde eşti? 'T/ — Sub/vatră !■ — răspunse mâna. — Mănâncă, nevastă, mâna, că de nu’i mânca-o, te mă nânc eu pe tine ! — zise,zmeoaica. Ce să facă acum biata nevastă ?... Cum să mănânce ea mână de om, dacă aceasta e spurcată şi greţoasă?... ş’a-

poi... măcar ele n1 ar fi de om mort?.... ia mâna de sub va tră o bagă sub brâu tocmai la inimă Zmeoaica întreba a doua oară * — Mână de mort unde eşti ? Sub inimă ! — răspunse mâna. Acum socotind zmeoaica că nevasta a mâncat mâna, se scoboară cu iţele şi cu spata din pod şi i le dă nevestei. Nevasta le iâ şi vreâ să pornească. Dar zmeoaica o opreşte şi ’i zice : — Dă-rni mâna înapoi. — Na’ţi-o ! zise nevasta, scoţând de grabă mâna de sub brâu, fără ca s’o zărească zrneoaica, şi i-o dă. Apoi se por neşte şi se cam mai duce, căci zmeoaica, după ce ’i-a în tors mâna, nimica rău nu putu să’i iacă. Sosind nevasta, la întoarcere, pe la a doua zmeoaica, aceasta îi cere cârlanul. Nevasta scuipă şi cârlanul sare din gură şi fuge zbierând. Zmeoaica, văzând aceasta se mânie şi zice nevestei: — Ah! mânca-mi-te-ar ţeapa să mi te mănânce, dar cum mi-ai scăpat din mână? Insă nevestei nici nu-i pasă. Se duce mai departe, până ce ajunge la cea dintâi soră a soacrei sale. Această zrneoaică, cum o vede de afara încă îi cere cocoşul. Nevasta scuipă şi acuma, şi cocoşul zboară din gură tot cântând: cu-cu-ri-gu-u! — Ah! mânca-mi-te-ar ţeapa să mi te mănânce, 'dar. cum mi-ai scăpat din mâna?—zise şi această zmeoaica, vă zând că nu poate face nimica nevestei. Acuma într’un târziu iată că ajunge nevasta sănătoasa, fără să i se fi clintit măcar un păr din cap, ia soacră-sa. Cât timp va fi umblat ea pe la cele trei zmeoaice nu oot spune anume. Dar tot trebue să îi trecut cam multj.

! 14

căci când a sosit ea !a soacra sa, aceasta avea acuma alta noră în casă... Făcu ce făcu zmcoaica cea bătrână ş'j. \n^ plecând 'pe feciorul sări îl însura’cu altă fată, socotind că noră-sa cea dintâi, pe care o credea că e mută, nu se mai întoarce dela surorile sale, unde a fost trimis-o anume ca s’o omoare. Când ajunse acuma nevasta acasă, află pe bărbatul său tăind o oae în tindă, iar pe soacră-sa şi pe noră-sa cea de a doua lucrând câte una alta în casă. Soacră-sa cum o vede cum îi zice: — A! bine c’ai venit, noră dragă!... du-te şi adu şi tu o cofă de apă că astă-laltă noră nu mai poate de atâta muncă, de când te-ai dus de acasă! Nevasta, ascultătoare ca totdeauna, nu spune nimica-, ci luând cofa se duce după apă tocmai acolo unde-'şi-a zvârlit inelul. Aici apoi oprindu-se şi scoţând apă, iată că-i sare inelul în cofă. Ea, cum îl vede, deauna îl pune în de get, şi, după cum am spus când l-a aruncat, îşi propune să vorbească. Deci intorcându-se cu cofa acasă şi aflând pe cealaltă noră a zmeoaicei ridicând o oală deia foc cu mâ neca cămăşii, care eră a ei, îi zise: — A! p.lăti’ţi-ar Dumnezeu să’ţi plătească,, că bine mai ştii a luă oaleie dela foc cu mâneca altuia! Bărbatul său, care şi acuma se află tăind oaia în tindă, cum o aude vorbind, deauna se repede la dânsa, aşâ plin cum eră pe mâini de sânge, şi coprinzând'o cu mâinile de după «cap îi zice: — Draga mea! Rândunica mea! Dar n’a apucat bine a rosti aceste cuvinte şi ea deauna s'a prefăcut în Rândunică şi el în rândunel, şi amândoi au zburat pe fereastră şi s’au cam dus în lume. Iar zmeoaica şi a doua noră au rămas singure şi nimeni nu ştie ce s’a făcut cu dânsele /

■

IV.

A treia legendă a Rândunelei, istorisită de un român din satul Vicqvul de susflţi,comunicată de d-1 Qavril Mleşîîiţă, învăţător e următoarea: A fost odată un om foarte avut. Omul acela, între multe altele avea şi o herghelie de cai. însă averea lui cea mai mare . şi mai preţioasă erau fetele sale, trei fete—ca trei zâne.- una mai frumoasă decât cealaltă. imr'o primăvară, cum s’a întâmplat, cum nu s’a întâm plat, nu pot spune, dar destul atâta că fata cea mai mare se cime la tatăl său "şi îl roagă ca s’o lase să meargă ea cu caii la vărat. Tatăl ei dintru început nu voi nici măcar s’o asculte, "dar necum s’o lase. Mai pe urmă însă, după multe poftiri şi ru-. găminte, o lăsă să ia herghelia şi să se ducă la vărat O lăsă tatăl său să se ducă, dar pe de altă parte îşi luă el un cojoc, îl întoarse pe dos, îl aruncă apoi între umere şi mai ’nainte de ce apucă fata a scoate herghelia şi a şe porni •cu dânsa, se duse înaintea ei şi se ascunse sub un pod, pe unde ştia eî că are să treacă fiica sa, anume ca, p® când va trece ea p’acolo, să-i sară înainte, să’i sperie caii ■ şi aşa s’o facă ca să se întoarcă înapoi. Fata scoase herghelia de cai şi voioasă se porni cu 'dânsa la vărat, fără a’i trece măcar cât de puţin prin minte că poate să i se întâmple ceva pe drum. Dar când ajunse la pod şi dete să treacă peste dânsul, iată că’i iese înainte o măguiaţă şi îi sperie caii, cari apucara la fugă îndărăt, şi aşa, nevoită fiind, s’a întors şi ea foarte amărâtă şi scâr bită înapoi., Tatăl său întorcându-se pe de altă parte mai degrabă

16 !

Hecât dânsa acasă şi ieşindu’i, când s’a întors ea, înainte, îi zise: — Vezi!... nu ţi-am spus eu ţie, că tu nu vei fi în stare a paşte o herghelie aşa de mare de cai!... Abia te-ai pornit şi te-ai şi înturnat înapoi!... aşa păţesc toţi aceia ce nu as- 1 cultă sfatul părinţilor!. — D’apoi bine, ce era să fac?-—răspunse fata ruşinată— 'dacă la podul cutare mi-a ieşit o măguiată urâtă' înainte şi ’mi-a speriat caii?... de voie, de nevoie a trebuit să mă I1 întorc şi eu înapoi că n’avearn încotro... fără de cai nu pu team nicăeri să mă duc!... — Ei lasŞ, laşă! nu te mai dezvinovăţi degeaba, că dacă ai fi fost tu altmintrelea nici caii nu s’ar.fi speriat, nici tu nu te-ai fi întors aşa de grabă îndărăt! zise iarăşi tatăl. Şi îşi căută apoi de lucru. In scurt timp, după aceasta s’a cerut fiica cea mijlocie ; ca să meargă cu caii la vărai. însă şi acesteia, lăsând-o ta tăl său, i se întâmplă asemenea ca şi surorii sale celei mai mari. \ Nu mult după aceasta rugă şi fata cea mai mică pe ta tăl său ca s’o lase ca şi pe. celelalte surori, să se ducă şi ea cu herghelia cea de cai la vărai. Tatăl său însă îi zise, că dacă- surorile ei cele mai mari 11’au fost în stare de a mâna caii, apoi ea, ca cea mai mică şi cea mai slabă, cu atât mai puţin îi va putea mâna : Dar în urma urmelor, văzând bătrânul că fiica sa cea mai mică nici de cum nu voieşte să se abată dela ceea ce 1 ?şi-a pus în gând, îi încuviinţă şi ei ca să sc ducă cu her ghelia la văjat, cugetând că va face şi cu dânsa cum a fă cut şi cu celelalte dquă Fata aceasta însă avea ro căţeluşe năzdrăvană şi căţei

17 T

luşa, înainte de pornire îi spuse tot ce are să iacă tatăl ei cu dânsa, când se va apropriâ cu caii de pod Fata ascultă pe căţeluşe, luă herghelia cea de cai şi porni cu dânsa şi când ajunse la pod şfi cşi tatăl său înainte voind ca s’o sperie şi pe dânsa ca şi pe celelalte surori. îi zise mânioasă: înapoi tatăl că doară nu vrei să mă sperii şi pe mine ca pe surorile mele!... înapoi! ori de nu, e vai şi amar de tine! Tatăl ei, auzind aceste cuvinte aspre se întoarse ruşi nat acasă, iar fata s’a dus cu herghelia mai departe. Mergând ea aşâ, cât timp va fi mers, tot păscând her ghelia sa, iată că într’un târziu zăreşte intr'o depărtare altă herghelie precum şi un tânăr foarte frumos, care ocolea caii. Văzând ea aceasta, încăleca de grabă pe un cal care eră mai sprinten şi aleargă tot intr'o fugă la oraşul care eră mai aproape, und,e 'şi cumpără o pereche de vestminte băr băteşti. Iar când se întoarse îndărăt află acum caii săi ames tecaţi cu caii tânărului, şi aflând aceasta sc supără foarte tare. — Nu te supăra, fârtate, că caii mei au fiecare nume, şi când îi strig pe nume, vin la mine ca vitele la sare. Deci n’aveâ despre aceasta nici o teamă că nuni vei putea alege caii tăi dintre ai mei! Auzind cuvintele acestea fata, care crâ acum îmbră cată în haine bărbăteşti, ca să ivo cunoască tânărul că e fată, îi mai veni inima la Ioc, şi din una in alta, din vqrbă in vorbă, ca tinerii, se întovărăşiră amândoi şi începură a umblă împreună cu caii la păscut. Tânărul uitându-se dela un timp mai de aproape la to varăşul său, după. vorbă şi după trăsurile feţei, i se păru

: că acesta e fată şi nu fecior ca dânsul, măcar că eră îmbră cat bărbăteşte, dar nu’i spuse, neştiind de bună seamă de’i aşa. după cum i se pare or ba? Nu mult însă după aceasta, mergând tânărul dimpreună cu tovarăşul său acasă la dânsul, zise maicei sale, căci tâ nărul avea şi maică, îi zise adică că acest tovarăş, după părerile sale e fată şi nu fecior, cum îl arată îmbrăcămintea. Uitându-se maica tânărului mai de aproape la fată, şi după ce a privit’o cuni se cade, fiind şi ea de aceaşi părere, i-a dat fiului său un sfat şi anume: ca să îmbie pe.tovarăşul său să meargă cu dânsul la scăldat, şi dacă n’o fi fată nu va stă la îndoială să se scalde or ba, iar de va fi fată nu va voî să se scalde. Caţeluşea cea năzdrăvană a fetei însă ştiind îndată cu ce-gânduri se poartă maica feciorului, descoperi toată taina stăpânei sale, zicându'i că ea nici de cum să nu se sfiaseă a merge la scăldat ci să primească cu cea mai mare bucurie, căci ea,' adică căţeluşa, când va fi treaba la adică, va începe ,a: alergă printre cai şi înţr’o clipă pe toţi îi va speria şi îm prăştia şi. ei atunci vor fi nevoiţi să lase scăldatul şi să alerge după cai ca să’i strângă la un loc. Şi cum a sfătuit căţeluşă pe stăpână-sa, chiar aşă s'a şi întâmplat. Mergând feciorul cu tovarăşul său ca să se scalde, când sosiră la starea locului şi numai voiră să se dezbrace şi. să se arunce în apă, căţeluşa dete de grabă o raită prin cai şi ce făcu ce drese, destul atâta, că pe toţi îi; sperie astfel, că atât feciorul cât şi fata se văzură nevoiţi a lăsă scăldatul şi a alergă după cai. După întâmplarea aceasta, mergând feciorul acasă, is torisi maicei sale toate din fir în păr cum au fost. Maica sa i-a dat alt sfat şi anume i-a zis că noaptea viitoare are. să pue sub capul amândorora. câte un fel de

v> : io ‘

> i

Sliut ^orb ti de va îi tovarăsir! îni. fata. i sc va veşteji struţul peste noapte, iară de nu va fi fată, n’are să i se vestejească. tel uşa însă îi spuse şi despre această convorbire stă pânei sale şi îi'zise că peste noapte să lase uşa casei cră pata, ca ea, cum va adormi ei, va intră în casă şi îi va luă struţul şi îl va purtă pană în zori de zi prin rouă,'.iar în zori de zi îl va duce şi îl va pune înapoi. A doua zi dimineaţă, după ce se sculară cei tineri-v.mer gând mama feciorului ca să vadă ce s?a întâmplat' ^ste*’ ' noapte, află struţul de * flori al fetei mult mai proaspăt şi mai frumos, decât al fiului său, şi din aceasta a conchis ea ca tovarăşul fiului său trebuie sa fie bărbat şi riu femeie’. Nu ştia ea despre apucăturile fetei cu căţeluşa sa, căci dacă ar fi ştiut atunci nu ştiu zău ce ar fi făcut. Mai puse mama feciorului, şi după această încercare,' multe şi de toate la cale', dar din pricina că căţeluşa, toate le descoperea stăpânei sale, nu putu nimica să iscodească de e tovarăşul feciorului său fată ori fecior? Iată că nu mult după toate încercările acestea soseşte toamna şi fata luând'u’şi rămas bun dela fecior şi dela mama acestuia, se îndreptă încetişor spre casă. Tânărului, părându-i rău după tovarăşul. său nu mult ‘după ce s’a pornit acesta, încălică pe un cai şi merse în urma lui ca să'l poftească înapoi, însă în zadar i-a fost toată osteneala şi alergătura, căci tovarăşul sau trecuse acum o apă. mare, căci făcând peste dânsa de trei ori încruciş cu o batista, a fost secat, şi aşa, i-a fost cu putinţă să treacă foarte lesne. Iară după ce a trecut dincolo de apă a făcut iarăşi de trei ori încruciş cu batista asupra apei, apa s’a fîmpreunat cum a fost mai înainte de trecerea lui. Când ajunse tânărul aproape de apă, fata, care eră

■

acuma de ceia parte, se dezbrăcă de Hainele' sale cele băr băteşti şi îşi luă alte haine femeieşti. Tânărul văzând'o că e o fată şi încă'o fată. foarte fr u moasă şi încântătoare, voi să sară cu cai cu tot in apă şi să se înece de scârbă că a scăpat’o din mână. insă fata, cum îl văzu că voeşte să se arunce în apă, a strigat zicându’i: Stăi pe loc nu te ’necâ Că nu ’ţi-am fost partea ţar Şi cum rosti ea cuvintele acestea se porni şi se duse mai departe. Feciorul însă sc întoarse, foarte trist şi dus pe gân duri acasă şi în aceiaşi zi, în urma sfatului maicei sale, în treprinse o călătorie ca numai decât să afle pe fată ce a scăpat’o în acest chip din mână. Umblând el un timp mai îndelungat în colo şi în coace iată că în urma urmelor dă de fată, care eră acuma la pă rinţii săi şi cum dă de dânsa, o fură, fără ca să ştie ea ceva despre aceasta. Pe drum însă, văzând fata că este furată şi n’are răci un chip de scăpare, de supărare mare, când ajunse lângă un pod, ce ducea peste o apă, luă inelul său de pe deget şi aruncându’l în apă zise feciorului: — Când voiu află eu inelul meu, atunci să vorbesc eu cu tine mai de grabă nu! Mulţi ani, după aceasta a trăit fata la un loc cu fe ciorul care a furat’o, fără să vorbească cu dânsul măcar un singur cuvinţel. Iată însă că într’o zi, cine mai ştie după câţi ani, mer gând ea la pescuit prinse o mulţime de Deşte şi aducându-i

acasă şi spinteeânclu‘1 dă într’ânsul peste inelul său. Feciorul, adică bărbatul ei, tocmai atunci tăiase un râjâător şiT| pregătea în. mijlocul casei. . • Muta căci aşa a fost botezat’o soacră-să din pricină că nu vorbea nimic, după ce a curăţit peştele, l-a pus într’o oală la foc ca să fiarbă, şi fiindcă acuma încăpuse oala a fierbe aşa de tare că da în foc, zise soacrei sale care sta lângă vatră: — Marnă! trage oala că dă în ioc!' Bărbatul ei, care, cum am spus, pregătea porcul, cel tăiase, cum o auzî vorbind, de bucurie mare, o prinse de bărbie aşa cum era cu mâinile pline de sânge şi îi zise: — Draga mea, păsăruica mea! Dar iată că nu apucă bine bărbatul a rosti cuvintele a~ cestea şi ea dauna se prefăcu într’o pasere şi începând a zbură prin casă sparse un ochiu de fereastră şi ieşi prin dânsul şi se cam mai duse. Paserea aceia e Rândunica, fiindcă ea are bărbie roşie şi de atunci se află Rândunica în lurne. V. A patra legendă a Rânduneiei, comunicată de d-1 Oresi Lujan, sună precum urmează: A fost odată o femeie şi femeea aceia avea o noră în casă, cu care nu se putea nici de cum învoi. Nu eră mai nici o zi lăsată de Dumnezeu, în care sa nu i zică: ba ca 1 leneşe, ba că?i netrebnică, ba că’i una, ba cău alta. Mai pe scurt neîncetat îi căuta pricini şi cum îi venea la gură aşa o batjocorea. Şi nora-sa, bună de inimă şi răbdătoare, toate ie sucerea şi tăcea cugetând în sine că soacră-sa se va încuminţî deia l

■ • '............

0.9 .L —

uri timp şi ?i va da pace. Dar cum să’i dea!... Unde s’a mai văzut in lumea aceasta vreo soacră bună?... Pe zi ce mer gea tot mai rea şi mai nesuferită se făcea... Iară într’o zi, voind să puie capăt la toate, ce face?... se apucă şi omoară pe noră-sa tăiiid’o toată bucăţele. Bărbatul nevestei care se vede că, pe când i-a omorât fnaică-sa soţia, eră undeva dus de acasă, cum s’a Întors înapoi şi a văzut ceia ce s’a întâmplat, s’a făcut foc şi pară de mânie, a prins pe maică-sa şi puind’o pe nişte cărbuni aprinşi voî,( spre pedeapsă, s’o ardă de vie. Maica Domiiului însă, cum şi din ce pricină nu pot să ştiu, dar destul că tocmai când se aprinse straiele pe soa cra cea rea, şi începuse a arde, se cobora din cer, o pre făcu într’o Rândunică şi 6 scoase de grabă pe horn afară. Rândunica, adică soacra cea rea, prefăcută în pasăre, cum se văzu scăpată afară, voi să fugă. Dâr Maica Domnului n’o lăsă, ci opririd’o îi zise; ’ — Stai pe loc, că nu merge aşa, cum cugeţi tu!... nu gândi că, dacă te-am scos dela moarte, îndată ţ-oi da dru mul!... mai aşteaptă puţin până ce ţi-oi face semn după care nu numai eu, ci şi toată lumea să te cunoască ori şi când şi ori şi unde, ce soacră bună ai rost, că ai omorât pe noră-ta! Şi cum rosti Maica Domnului cuvintele acestea, îi facă coada în formă de foarfece, sau mai bine zis în formă de două cuţite ascuţite şi împreunate la un !oc, cu cari a ucis ea pe noră-sa. Dar ea n’a rămas numai cu semnul acesta. Când o scoase Maica Domnului pe horn, atunci se negri de fum şi funingine, şi pe unde s’a negrit, neagră a rămas şi până în ziua de astăzi. Iar partea cea roşie de pe guşa Rândunelei e sângele • it

1 23

ce a prins să curgă, pe când a început a arde. Penele cele albineţe sunt urmele de cămaşa,’ cu care eră ea îmbrăcată, când a pus o îeciorul său pe cărbuni şi care îi’a apucat a se-aprinde şi a arde. ci numai s’a afumat. Şi numai după ce a căpătat Rândunica toate semnele acestea i-a dat Maica Domnului drumul ca să zboare unde, vor duce-o ochii şi aripele. VI s :Â cincea legendă a Rândunicei, istorisită de Nistor Bo-r lohan, Român din satul Reuseni. şi comunicată de vărul meu.Ştefan FI. Marian, sună astfel: Zice că Sfânta Duminecă a avut odată o servitoare. Şi mergând ea întro zi la biserică a lăsat pe servitoarea s^ . să'i facă demâncare, până când se va întoarce. Şi când s’a pornit ea la biserică, zise servitoarei sale să potrivească astfel bucatele ca să nu fie nici prea calde nic prea reci, ci numai eurn îs mai bune de mâncat. Servitoarea, cum a eşit sfânta Duminică din casă, s’a şi apucat de fiert bucatele. Insă ea după ce le-a gătit de fiert a uitat să le puie din bună vreme ca să se răcească, ci le puse în pripă cu puţin mai înainte de a se întoarce Sfânta Duminică dela biserică, şi aşa bucatele, din pricina, aceasta, n’au putut să fie după cum a spus Sfânta. Sosind acuma Sfânta Duminică acasă şi puindu-se la masă, n’a apucat a îmbuca bine din bucate, când s’a şi fript da ştii colea.... cum se cade. Şi frigându-se s’a mâniat, şi a început a o blestema şi a zice: — Dacă nu mi-ai făcut tu pe plac şi pe cheful meu, să te prefaci în pasăre şi să umbli de azi înainte arsă şi friptă prin locurile şi ţările unde va fi arşiţa cea mai mare, cum m’am fript şi m’am ars eu acuma !

Şi cum a rostit Sfânta Duminică cuvintele acestea, servitoarea deauna s’a prefăcut într’o Rândunică şi a zburat in lume. Şi fiindcă Sfânta Duminică a blestemat’o să umble arsă şi friptă, de aceea îşi face cuibui său prin podurile caselor, unde e căldura cea mai mare, şi tot dc aceia' petrece ea numai prin ţările acelea, unde sunt căldurile şi arşiţele cele mai mari. ■St '

VII Afară de aceste cinci legende complecte ale Rândunicei şi cea publicată de V. Alecsandri,. se mai află şi două fragmente cari îmi suni mie cunoscute, şi anume : unul tot din Bucovina, iar celălalt dela Românii din Banat Dacă aceste două fragmente nu s’ar deosebi mult de cele de .mai sus le-aşi trece cu vederea, aşă însă, cred, că în interesul ştiinţei, vor fi bine primite şi acestea, dacă le voiu reproduce aici. Fragmentul legendei din Bucovina istorisit de Ion Terteş, Român din satul Ilieşti, e cel următor: Au fost odată un bărbat şi o nevastă cari au avut trei copii. Iată că într’o zi mor tustrei copiii, şi când să’i ducă la groapă, maica lor, în loc să’i bocească şi să plângă după dânşii ca alte maice, ea mergeâ în urma lor tot jucând, şi bătând în palme şi râzând. Nu mult după'aceasta mor şi socrii săi. Dar ce schim bare ?... Nevasta nu erâ acuma cea din’nainte... Plângea şi se.tânguiâ după dânşii, de gândeai că cine ştie pe cine a pierdut. Şi. tot aşă plângând şi bocind, de se scutură că maşa pe dânsa, petrecu ea pe socrii săi la groapă După ce se înmormântară bătrânii şi după ce se în* turnară cu toţii dela ţintirim acasă, întrebă bărbatul pe nevastă-sa :

) 25

— Nevastă î de. ce. când ne-au murit copiii noştri, tu n ai vărsat nici o lacrimă după dânşii, ci ai jucat şi ai râs şi. le-ai veselit când i-ai petrecut la groapă, iar acum că ţi-au murit socrii, adică părinţii mei, i-ai bocit şi te~ai tânguit după dânşii ?... D’apoi bine ! — răspunse nevasta — după copiii noştri n’am plâns,' ci am jucat şi am râs, pentrucă prea bine am ştiut unde se duc ei, ca merg In raiu ; iar după socri, cum n’oi plânge, ştiind bine că # pentru faptele lor trebuc să meargă la munca cea veşnica a iadului? Auzind bărbatul răspunsul nevestei sale se mânie foc pe dânsa şi începu a se sfădi şi a o certă. Şi tot aşa din una în alta, din ceartă în ceartă, veni treaba până la bătae. Insă când să dea bărbatul în nevastă, aceasta se pre făcu iute într’o Rândunică şi zbură pe fereastră afară. Atlinei bărbatul dă s’o prindă* dar’ ajungând-o numai de coadă rămâne cu toate penele în mână, afară de cele două depe delături, cari au scăpat nezmulse şi cari şi până în ziua de astăzi se văd la Rândunele. Fragmentul legendei, care se află la Românii din'Ba nat sună: „După-tradiţiune Rândunica a fost dintru început o fată, care se certă cu părinţii săi, iar pe alţii îi vorbeâ rău. Pentru aceasta s;a prefăcut ea în forma ei de acum, şi trebue să’şi facă cuibul său în cămine, expusă fumului îngrozitor. VIII 'Aceste sunt legendele Rândunelei, câte le-am putut află până acum. Dintre cele trei legende dintâi, precum şi din un frag-

meni rdin Bucovina rezultă că Rândunica dintru început a fost nevastă tânără, care prefăcându-se în forma ei de pasăre, a rămas până în ziua de astăzi cu guşa roşie şi cu coada ca furcuţa, după cum a uns'o bărbatul său cu sânge şi i-a zirmls mijlocul cozii. După legenda poetului V. Alecsandri însă, precum şi rdupă spusa unor Români din Bucovina, Rândunica a fost dintru început fată de împărat. Iar rochia ei, cu care a fost îmbrăcată, după legenda publicată de V. Alecsandri, s’a prefăcut într’o plantă cu floarea albastră, care înflo reşte prmăvara şi care se numeşte în Moldova ,,Rochiţa Rândunelei“ lat. Convolvulus arvensis, iar în Bucovina şi [Transilvania, Volbură albastră. i După legenda a cincea din Bucovina, şi după fragmen tul din Banat a fost" Rândunica dintru început o fată neas cultătoare. Iar după legenda a patra din Bucovina a fost soacră rea, după cum sunt mai toate soacrele în ochii nu rorilor. Tot din cauza aceasta, pentrucă Rândunica a fost din tru început femee, crede poporul, că’şi face ea cuibul său numai în podurile caselor, fiindu’i dat să petreacă la un loc sub un acoperământ cu oamenii. După fragmentul legendei din Banat mai sus arătat, precum şi după o colindă poporană îşi fac Rândunelele cuiburile lor prin podurile caselor de aceea, pentrucă aşâ au fost ele blestemate. Ţinoarea legendei bănăţene ni-e deja cunoscută. A co lindei însă e aceasta : Sub o tulpină de măr-măr se află un pat: Pe la fund cu tunete, La îuştei cu fulgerel

Trembele de seară sfântă Tot topită şi'nvâriită In patul acesta-: E culcat un Dumnezeu Mititel şi frumuşel Şi la faţă cureţcl, Eâşiat dc-o ’mpărăteasă In făşioare de mătasă, Cu mănacu-’i de bumbac, Cu trei flori în compănac, Una’i floarea mirelui, Alta viaţa vinului, •f • • - • Una spicul grâului.

•r i

Şi pe când Dumnezeu dormea dus, un somn greu, pe-a-

tunci :

.,.,4

lat’ veniră rândunele, Negrişoare frumuşele. cari, deşi începură a cântă şi colindă, totuşi nu’l putură deşteptă. Deci : Rândunelele zburară. Către mare se iăşarâ, Ele toate apucară Stropuleţi pe-aripele, • Pietricele ’n penicele, Iar la fiu că au venit, Cir- aripe l’-au stropit, Cu pietrile au zvârlit.»

1 28

Şi făcând ele aceasta, Dumnezeu cel frumos, 'deşteptându-se din somn, se mânia pe dânseie şi le blestemă zicând : &ândunea ! fă’ţi cuibul tău Unde-a fi locul mai rău, Prin podul săracilor, La grinda streaşinelor, Să te bată fumurile Ca pe feciori cugetele, Cugetele de ’nsurat, Pe fete de măritat!

. :

' r

Iarăşi se zice că Rândunelele îşi fac cuiburile prin po durile caselor numai pentru norocirea oamenilor şi pentru curăţenia lor. Unde sunt case sau grajduri vrăjite de cineva acolo nu-şi fac Rândunelele niciodată cuiburi. Asemenea tot din cauză că Rândunica dintr’un început a fost femeie, crede poporul că nu e bună de mâncat ; apoi că e foarte păcat a omora, sau a’i strica cuibul şi a’i sparge ouăle. Ba ! nici mâna riu e bine să pui pe dânsa. Drept aceia, fiecare Român dă de grije copiilor săi, ca nu cumva să se atingă de dânsa, s’o omoare, să’i strice cuibul, sau să’i spargă ouăle, căci făcând aceasta, poate sa li se în tâmple vre-o nenorocire. E păcat a omorâ pe Rândiinele, a le strică cuiburile şi a le sparge ouăle, încă şi de aceia, pentrucă ele, după cre dinţa poporului, sunt sfinte, sunt ,,găinile lui Dumnezeu1', şi ca atarî nu fac nici un rău oamenilor, ci din contră, ele arată norocul fiecărei case. Unde îşi fac ele cuiburile, acolo se încuibează şi norocul, pentrucă ele au foarte mare dar dela Dumnezeu. Românul, care omoară vre-o Rândunică, îi strica cui bul şi’i sparge ouăle, nu numai că se depărtează norocul

! 1

dela casa lui, ci se crede despre dânsul, că a comis un pă cat aşâ de mare, ca şi când ar fi omorât pe atare nevastă» i-ar fi risipit casa şi i-ar fi nenorocit copiii, şi curn a omo rât-o : îndată i se usucă şi îi seacă mâna. IX rĂfară de datinele şi credinţele pâri*aici înşirate mai cred Românii cum că cel ce vede întâiaşi dată primăvara o Rândunică zburând, dar neciripind, acela va fi sănătos şi voios peste tot anul, pe acela nimeni n’arc să-l vorbească de rău. Cel ce însă vede întâiaşi dată o Rândunică stând şi ciripind, aceluia se crede că peste an nu-i va merge bine că va fi bolnăvicios şi oamenii îl vor vorbi de rău. Asemenea nu e semn bun pentru cei ce aud întâiaşi dată .vre-o Rândunică ciripind în pod,-căci atunci cred ei, că peste tot anul nu vor fi sănătoşi şi voioşi, ci vcr.fi slabi şi bolnăvicioşi. Că nu au văzut’o mai întâi zburând vor fi vor biţi de rău de oameni. De vede o fată sau unjlăcău întâiaşi dată primăvara numai o singură Rândunică, atunci cred aceştia că peste tot anul vor fi singuri, că nu se vor putea mărita sau însurâ. De vede un bărbat o singură Rândunică, se teme să nu i-se întâmple vre-o nenorocire să rm-i moară nevasta, şi el să rămâie apoi singur, văduv. Tot aşâ cred şi nevestele. Numai o unică Rândunică văzută întâiaşi dată priniăyara. însemnează după credinţa poporului român, toideauna singurătate. Iar rriai multe Râudunele. văzute deodată, însemnează, că peste vară vor fi, cu cei ce le-au văzut, mai mulţi inşi la un loc. O seamă de Români când văd pentru prima oară pri măvara o Rândunică, totdeauna stau pe loc şi încep a săpa

* .r*

T-? /“Ş Vf' 21 ţ" fţ <u: n. su -> V ii-i'

CHRTEft ROMHNEHSCft*

i'Urr.şTt, Sui.''Academiei 3* BUCUREŞTI.

I. L. Caragiale.

Cea mai puternică personalitate de prozator, de la Eminescu încoace este /ou Luca Caragiale, a cărui activitate de autor dramatic şi de novelist este deopotrivă de însemnată pentru literatura noastră. Nuvela realistă, aşa cum a înfăptuit-o Caragiale, rămâne un model al ge nului acesta literar. Şi dacă în cursul povestirei eşti răpit de frumuseţea cu carc's înfăţişate ama urnitele, cei puţin tot atât te impresionează puterea cu care acest meşter al prozei româneşti ştie să- ţi prezinte totul, într’o armonie de Situaţii surprinzătoare. iar eroii, oamenii înfăţişaţi de acest spirit de observaţie fără de seamăn, te uimesc prin felul cum acest ales scriitor ştie să ţi-i înfăţişeze cu un humor ce*i aparţine atât de mult, şi care mai ales îl caracterizează. în astfel Caragiale stăpâneşte hotarele ironiei, o însuşire destul de rară la cei mai mulţi scriitori ai noştri, şi chiar pe acele ale sarcasmului celui mai usturător cu care biciueşte slăbiciunile societăţii noastre. NslîVCăCj povestiri» Una din cele mai puternice opere ale lui Caragiale este această reunire de povestiri şi de nuvele, în care simţi Ia tot pasul minunatele însuşiri ale acestui mare scriitor. Aici dăm pe3te „O fă clie de Paşti", dramatica întâmplare a tui Leiba Zibal, hangiul de ţară care chinuit de gândul că va fi călcat de hoţi, îşi pierde minţile deabinele, când vede că au venit, şi pieacă, la sfârşit, încetinel ca să spuie „ca e goi"* fiindcă a aprins o făclie de Paşti. !n aedaş volum sânt şi admirabilele povestiri „Două loturi". „La hanul lui Mânjcaîă", „Canină om sucit", „La conac", cum şi o serie din acele in comparabile mici povestiri ca „Poveste", „Om cu noroca Reportaj" etc. în care stăpâneşte de o potrivă atelaş rar spirit de observaţie şi aceîaş humor fără de seamăn; Preţul lei 9» Momente. Un alt monument cu care a dăruit marele Caragiale lite ratura noastră este acest volum de schiţe şi amintiri, surprinzător de atră gătoare şi de fin cizelate. Sânt pagini în care ironia şi sarcasmul ating ultimele hotare şi cititorul cu greu îşi poate stăpâni râsul ia fiece pagină, şi uneori la fiece şir dm ■aceasta comoară de mărgăritare,-/ Amintim, „Baioneta inteligenta" şi „Boborul" aceste două reminiscenţe ca raghioase din trecutul politic al ţării noastre, redate de maestru cu o verva scânteetoare apoi „Atmosferă încărcată", „Tempora", „O lacună"', „Situaţiu^ nea", „Cadou, r f> Diplomaţie", „La Moşi" ctc,, o întreagă serie de- situaţii şi icoane, prinse din fugă, cu acelaş sarcasm biciuitor ce întovărăşeşte necon tenit pe cel mai spiritual din scriitorii noştri«în întreaga-i activitate. 3

Preţul lei 9. Se comandă Ia „CARTEA ROMANEASCA" S. A. Bucureşti, Bulevardul Academiei 3, trimeţând costul prin mandat poştal.

..» ’i. f.

P8B1HI ALESE PIU SCRIITORII ROMSÎil N '^ .

Ici „S.BIiWSCO^

/ .

MIHflIL SHDOVEHNU Printrg, scriitorii cari în ultimii douăzeci de ani şi-au câştigat un loc de frunte în literatura românească este şi d-1 Mihail Sadoveanu care cu drept cuvânt poate îi considerat ca unul djn cei mai puternici şi mai gustaţi povestitori. Ivindu-se în mişcarea noastră literară în jurul revistei «Semănătorul», de sub conducerea poeţilor Vlahuţă şi Ccşbuc, Sadoveanu cu întăile-i povestiri, publicate în acea revistă, se poate spune că este cel mai de seamă şi cel mai rodnic dintre deschizătorii epocii literare, ce trebuia să cuprindă apoi toate talentele grupate de «Semănătorul». Inspirându-se din trecutul vitejesc al neamului no stru, evocând clipele cele mai puternice din luptele duse de Ion Vodă cel cumplit, Sadoveanu a creat în «Şoimii» pagini de adevărată epopee, evocând fră mântările de atunci şi bătăliile neîntrerupte ce au ri sipit valuri de sânge pe pământul ţării noastre.

Tot atât de inspirate şi de pline de simţimântul real al vie|ii noastre sânt şi nuvelele lui Sadoveanu, şi mai osebire acele din «Povestiri» şi «Dureri înăbuşite» în' care vigurosul scriitor dă vieaţă nouă unor adevăraţi eroi necunoscuţi. Din aceste pagini tresare pâlcul de boernaşi şi vechi moşneni, de târgoveţi şi ţărani, de mici slujbaşi ai ţării şi de mari pribegi, crescuţi în umbra codrului, atâtea făpturi omeneşti, cu micile şi marile lor patimi, ce te prind ca prin vraje, în păengenişul vieţii lor. iar în jurul întâmplărilor şi al micilor şi marilor îm prejurări, prin care trec eroii acestui mare temperament de scriitor, simţi, la tot pasul, aproape în fiece pagină cum jocul patimilor şi bucuriilor omeneşti este con sfinţit, împlinit oarecum, de atmosfera, de cadrul în care se desfăşoară istorisirea. Firea aceasta minunată şi uimitor de frumoasă a ţării noastre smălţează, necurmat, paginele povestitorului acesta neobosit, care nu ştie ce însemnează răspasuri de odihnă în mănoasa-i activitate. De aceea şi mulţumirea sufletească, bucuria nemărgenită, cu care mulţimea, setoasă de citit cărţi bune, şi-a aţintit luarea aminte asupra operelor lui Sadoveanu. Se poate spune că dela Eminescu încoace, întâiul scriiitor al nostru , care a atras şi cucerit mai repede şi mai deplin pe cititori, a fost Sadoveanu. Şi la aceasta fireşte că a contribuit într’o mare măsură, pe lângă însuşirile intrinseci ale operei iui lite rare şi aceea a unei lamure de limbă românească, ce se cuvine în multe părţi să fie dată drept model.

£v.

De altmintreli succesul marelui povestitor a fost în cununat, încă dela întăile-i lucrări, prin distincţia deo sebită ce i-a acordat-o Academia Română, premiindu-le. Iar marele cărturar şi critic literar Titu Maiorescu, într’un elogios raport prin care propunea Academiei premiarea lucrărilor lui Sadoveanu, închee spunând că «sânt creaţiuni de o puternică originalitate». Acelaş lucru îl învederează şi d. Mihail Dragomirescu, profesor universitar, afirmând că «Sadoveanu are însuşirile unui mare scriitor». Biblioteca populară «Pagini Alese» îşi face o cinste deosebită consacrând unul din numerele ei fecundului scriitor Mihail Sadoveanu, prin mănunchiul de povestiri dat mai la vale. Nu ne îndoim că astfel dăm putinţă tuturor să se bucure de fericirea de a gusta câte-va din multele ş admirabilele povestiri ale acestui scriitor.

UN CHL Ş’UN OM Omul nu cred să fi fost tare bătrân’. Eră încreţit la obraz şi sur la păr, de multe nă cazuri pesemne. Umblă cu capu ;n piept, parcă se furişă printre oameni, parcă-i eră ruşine că trăeşte. Numai când îşi ducea mârţoaga de căpăstru şi o băteâ c:o vargă noduroasă, numai atunci i se luminau ochii tulburi. Atunci părea că înţelege şi el de ce trăeşte: putea să chinuiască şi el, să scrâşnească şi să sudue. Barba şi-o tuşina. De ras n'avea cu ce se rade şi nici cu barbă nu voia să umble: voia să fie în rând cu gospodarii numaidecât. Căruţă n’aveâi, umbla c’un fel de cotiugă, mititică, şubredă, cârpită, şi legată cu curmee, — dar se chema că e a lui şi n’ur - f i lăsat-o să putrezească şi să se dărâme la un colţ de gard, cum se părea că trebue, cu nici un preţ. Şi calul, — mititel, slab, cărămiziu, c’un ciot de coadă, cu buza de jos atârnată, cu copitele rupte şi cu nişte ochi mari, bolnavi, care într una parca cerean o clipă de ho dină. Eră «aiul lui, îl băteă, ■! strama, răcnea 4a el ; căra cn'dânsul toata gunoa-

k •

ele târgului, cu cincisprezece bani cotiuga; şi la a-' miază şi sara, târându-şi picioarele, mergeau a-. mândoi până la crâşmă Mânzatului, din colţul târ gului, ş/acolo îşi bea păhărelul de rachiu şi-şi mol făia bucăţica de pane, iar calul rodea nişte ogrinji, culeşi de ici, culeşi de colo, de pe unde da Dumnezeu. „Ştiu că. n’am să cumpăr şi mâncarea calului.. zicea stăpânul calului, fără să se uite la cei cu care vorbea. Aşa l-am apucat, de mult. îşi ţâra opincile grele, abia păşea pe lângă cotiuga-i bolnavă, în straele-i ferfeniţite. Eram o mulţime de copii în târgul acela. Cu capetele zbârlite, zvârlind pe sus picioa rele, ne răpezeam de pe după case pe urma omului şi-l zburătăceam cu pietre. Strigam ascuţit: „Chichiuţă! Ch:ichiuţă!“ — şi pietrele săreau pe uliţă, îl urmăreau vesele parcă!, din toate părţile. Câte una ajungea calul: calul mişca din ciotul de coadă şi-şi clătina domol o ureche. Altele ajungeau pe om: îndată se întorcea, întindea mânia spre noi scuturând varga noduroasă, îşi arătă dinţii, îşi în creţea obrazul, înciudat, şfncepea să ne sudue. Iar noi îl urmăream multă vreme, până ce vedeam că-şi muşcă pumnii de ciudă şi-şi izbeşte de pământ că ci ula-i jerpelită. Atunci râdeam ţinându-ne de ge nunchi, cu gurile mari şi cu capetele zbârlite, şi-l lăsam. Şi se depărta bătăndu-şi calul: altă putere n’avea; pe noi nu ne putea bate. 6âsă nu ştiu unde avea Chichiuţă, dar trebue să Jlflavut undeva un bordeiu strâmt, fără ferestre. S#l?Siâi te chiar lui singur îi eră urît în asemenea locu-

1 o inţă. Iarna se aciua acolo cum putea, astupând cu ţoale deschizăturile. El tremura înlăuntru, iar ca lul, „RoibuT, sta afară, deoparte ori de alta a gpinărei de pământ, la adăpost de spulber, cu capul plecat, cu coada şi cu coama învăluite de vânt. Iar vara nu se mai osteneau până la asemenea lo cuinţă. Era la capătul târgului oleacă de crâno', un pâlc de copăcei, prin buruene sălbatice. Se du ceau acolo şi se hodineau amândoi, noaptea, sub streşina copacilor. Sus eră prundiş de aur, adia vântul, apoi se ridica luna în limpezimea văzdu hului şi pulberea ei năvălea printre copaci şi deo dată se lămureau, în lumină, umbrele lor negre, neclintite: calul şi omul, lângă scheletul căruţei. Chichiuţă avea şi femee, adică avusese femee... Dar de la început, din anii dintăiu, nevasta fugise. Lucra cu palmele în târg: văruia, căra apa, spăla cămăşi. Eră o femee scundă, voinică, stricată de vărsat. Am auzit-o odată vorbind cu Chichiuţă şi deatuncea am ştiut că e muerea lui. Eră întră) zi de târg, Duminica ; calul şi cu stă pânul lui umblau printre oameni; aşa, umblau fără oprire, parcă erau făcuţi spre pedeapsă. Pe lângă căruţa goală trece răpede o femee. Calul se opreşte cu botul spre pământ, şi stăpânul calului ridică capul, cu doi ochi albaştri-şterşi, şi cu un nas ascu ţit şi galben. ,,Marandă...“ zice Chichiuţă, încet, răguşit. Femeia se opri, dar se întoase pe jumătate spre marginea drumului, cu umărul spre om şi spre cal. „Marandă, cum te-ai mai gândit ?...“

«r

Nici bărbatul nu se uită la ea. Şi-a întors şi Ci privirile în pământ. „Cum1 să mă gândesc? zice Maranda. Eu acasă du mă duc. Aici am cu ce trăi, slavă Domnului! — Uite, Maranda, grăeşte răguşit Chichiuţă. Că meşa pe mine-i potlog, nu se ţine petec de petec, n’are cine mă îngriji, n’are cine mă spăla, vai de capul meu... O femee mult face la casa omului. Tu nu te gândeşti la asta ? — Ba mă gândesc, cum nu? Da’ ce casă ai tu? Aceia-i casă.? Eşti de râsul lumii cu aşa casă. Boştiură, Bate vântul şi ploaia. Nu-i o laiţă, nu-i o petică într’însa, nimic. Mai rău decât îutr’o co libă. de haidău...“ Chichiuţă tace o clipă. Se uită unul în pământ, altul ’ntr’o parte, şi calul dormitează cu capul spre pulberea drumului, pe când lumea se poarta pe uliţa târgului încolo şi’n’ coace. Bărbatul grăeşte iar: „Vai de capul meu! Dacă nu mă-i crede tu, cine să mă creadă? Dacă nu vii la casa ta, cine să facă? Iaca, eu cu capul ista cât mă năcăjesc, degeaba, mă năcăjesc. Dac’ar fi cine să strângă şi cine să facă, tot am ajunge la un capăt..." Femeia tace. Apoi întoarce puţin capul, cu o cău tătură ascuţită, „Paralele celea, ştiu eu că le bei la crâşma Mânzatului..." Glasul bărbatului se aspreşte deodată: „Cum? Acelea-s paralele mele! L'e mănânc, le beau eu. Ştiu că- n’oiu da mâncare şi calului. Iar tu de ce nu vii acolo? Te cinstesc şi pe tine. Dar

tu nu eşti gospodină. Tu umbli prin uşile oameni lor. Te-ai stricat. Eşti o ticăloasă acuma. Mă laşi să mă mănânce viermii. Iţi faci de cap, în loc să vii la gospodăria ta, să-ţi cauţi de treabă • • • — Tu eşti cam întră ureche, Gavrile, zice fe meia râzând cu răutate. Ce gospodărie ai tu? Mai bine stau aşa, cum dă Dumnezeu...“ Un răstimp de tăcere. Apoi Chicuţă pare a-şi aminti de ceva: „Parcă nu-i tot din pricina ta?... Nu-ţi aduci tu aminte? Eram şi eu om. Ştiu eu, îmi aduc aminte. Mă duceam şi lucram la ciocoiu, şi tu îţi făceai de cap cu alţii. Şi pe urmai, atunCea, din pricina ta urau bătut doi cu ciomegele de eram să mor. Am rămas neom. Ş'ai fugit de la casa ta. Şi nici acu nu vrai să te întorci... Ai lăsat şi băetul... Ce puteam să fac eu? Eu eram să mor, eram stâlcit. Iaca, ş'acu am o bortă în cap de la bătaia ceia. Când îi răcoare, simţesc eu cum trage răceala la crieri... Stăm eu şi mă uitam la băeţel: Ce ai tu, măi Nicuţă? El zicea aşa: Ta-ta-ta! şi începea să plângă. Nici. nu mai putea umblă în picioare. I se vedeau ciolanele prin piele. 11 întrebam, da’el parcai ce putea să-mi spue? Nici nu ştia unde-1 doare. Iaca, aşa a murit. Şi tu te-ai dus prin stră ini, nici măcar de el n’ai vrut să ştii. Eşti o muere ticăloasă. Să piei dinaintea mea, că te tai cu cuţitul!“ Şi dintr'odată ochii şterşi ai lui Chichiuţă se în tunecară. Dintr;odată întinse mâna cu băţul no duros. Iar Maramda se feri în şanţ, apoi porni răpede printre oameni, fără să se mai uite înapoi.

Omul mormăi răguşit, apoi izbi de două ori cât ce ' putu cu varga în cal. Roibul tresări, îşi mişcă coada, îşi mişcă domol o ureche, întoarse o clipă capul cu ochii mari, trudiţi, apoi porni prin prun dul uliţei târând căruţa goală, ca pe o mare greuta te. Do multe ori trebue să fi vorbit aşa. Chichiuţă cu Maranda lui, dar la nici-un capăt nu ajungea. Rămânea tot singur, cu calul. Căra gunoiul de prin ogrăzile oamenilor, cu cincisprezece bani cotiuga. Se oprea după aceia la Mânzatu, la crâşmă. Pe urmă suduia pe băieţii cari-i trimeteau pietre clin toate părţile şi săreau ca nişte draci în jurul lui. Aşa a trăit el în târgul nostru. Şi într’un amurg. Roibu a ostenit aşa de tare, încât n’a mai vrut să pornească cotiuga de dinaintea crâşmei Mânzatului. Şedea cu botu’n ogrinji şi clipea1 încet, trist, din ploapele-i roase. Gavril începu a-1 certă răguşit, cu glas scăzut: ,,Bată-te Dumnezeu să te bată, ticălosule! Da’ cc-ai păţit? Apă ţi-am dat, mâncare ţi-am dat, ce-ţi mai trebue? Acu; te pui de pricină?“ II bătu cu varga. Ii da peste coaste şi peste şol duri. Calul mişcă din coadă şi clătină' uşor din cap. 'Apoi, ars de lovituri, îşi urni tot trupu ’nainte. Calcă mărunt, cu mare greutate. Aşa ajunseră la culcuşul lor, în pâlcul de copaci. ,,Ce ai, măi omule? Ce ai, măi Haramule? ziceă Gavril deshămând roibul. Ţi-au venit poate mof turi, ca la boeri? Parc’ai muncit azi aşa, până pe-acolo?...“ Calul se lăsă la pământ.

1 10

„Ce? vrei să te întinzi şi să căşti, cânjd te scoli! Noi, bre, avem treabă, ce socoţi? Pe urmă, vrei să mănânci o zacusca, să bei o leacă de rum, să bei o leacă de tiu tun de cel bun ? Şi pe urmă ce să mai faci? Să te cioşmoleşti, să te mai duci încolo, să te mai duci încoace, pe urmă să scrii o leacă... Pe urmă iar, patrii rânduri do mâncări, bre... Phiţ bine-i de trăit pe lumea asta, dab'aca, eu numa o leacă de rachiu pot bea, da’mâncarea, ce? mânca rea fudulie... Da-i vorba că pe urmă omul poate are gust şi doarme... Doarme o bucată bună, pe urmă iese şi gustă de ici oleacă de vin, de dincolo o leacă de brânză, iar mai umblă ce mai umblă, şi iar se duce la patru feluri de mâncări... Tu eşti prost bre, tu nu ştii cum să trăeşte... Tu mănânci ogrinjii tăi şi taci... Da’acu ce ai? ce stai aşa? Hn?“ Koibu sta trântit şi-şi răzimase botul de pămân tul umed. Clipea încet. Inserarea se întinsese. In tre copacii singuratici, în tăcere, o îngânare slabă, o fumegare a zilei mai rămăsese. ,,Ce ai, bre? — zise Chichiuţă. Se sculă şi lovi calul cu piciorul. Eu, vra să zică-s cam ameţit Eu am o bortă în creştet şi-s slab de cap... Da’ ta ce ai? Cred că nu ţi-a venit vremea să mori, ha? Ia scoală..." 'Apuca pe roib de urechi şi începu să tragă. Dar capul roibului căzu. Gavril inu mai zise nimic deo dată. Se lăsă la pământ şi începu să se uite cu luare-aminte la tovarăş. încet, calul îşi răzimă bo tul iar de ţărâna umedă. „’De-acu moare haramul", mormăi încet Chichi uţă, şi nu ştiu ce-am să mă fac. Tot am căutat eu

să mă fac om. Tot am umblat eu să-mi aduc fe meia acasă, să mai ridic o leacă de bordeiu: n’a vrut Dumnezeu. M’au zburătăcit ghiavolU cu pietre, m’au bătut unii, m’au stupit alţii... Am fost şi eu un om ticălos. Am avut şi eu un băiat: a murit. Pe urmă dac’am avut un ban, l-am băut. Atâta mi-a fost viaţa. Ş’acu moare calul Da-i vorba, ce fac eu acu ?...“ Dădu iar cu piciorul în roib. „Hi! ce ai, măi?“ Pe urmă-1 lăsă liniştit, se învăli în ţoala-i de suman şi se grămădi ca totdeauna sub' cotiuga-i scundă. Iar pe cal îl mângâia cel din urmă vânt de sară. In liniştea crângului stăteau neclintite grămezile negre de buruieni sălbatice, lemnul căzut care putrezea, lespezile umede aduse acolo de întâm plare, şi, tăcut ca şi ele şi neclintit, se odihnea şi roibul. (Din volumul „O Istorie de demult“)Editura „Cartea Românească" 1921.

znm lacului Intr'o seară-, bătrânul Costescu ne povesti o în tâmplare din tinereţe. Moara cea veche a Zaruluiîncepu el, şi acum dăinueşte pe iazul întins de la Popricani. O clădire neagră, plecată asupra apelor mohorîte. Cele şase roţi, izbite de vinele mari de apă, care se zvârl pe lăptoc, se învârt domol-, scârţâind din încheeturi. Clădirea mare se zguduo în mugetul necontenit al apei, peste spuma clocotitoare care o împresoară. Aşa e acum; aşa era şi pe vremea când hoină ream pe meleagurile acelea, — e mult, tare mult de-atunci. îmi aduc aminte de-o noapte ca'n basme, plină de lumina albă a lunei, o noapte pe care numai ti nereţea o vede şi pe care numai tinereţea o simte. Eră prin Iulie. Coboram singur la iaz, cu puşca în spate. Cârdurile de raţe, care zburau pe dea supra pădurii de trestii, mă ademeniseră. In văz duhul luminos, le urmăream zborul grabnic, până ce se pierdeau, — puncte negre, — din ce în ce mai mici, în nourii de incendiu ai asfinţitului.

Trecui peste opustul înalt în care vuia cascada, printre sălciile dese care străjuiau drumul îngust, şi mă apropiai de moară. Prin lăptoc, fulgerau apele verzi: în jurul clădirii negre, fierbeau apele spumând; şi/n bătătură, boi dejugaţi dormitau, ru megând, lângă care. Moşneagul, morarul, strănepotul Zavului, Cobora din podul morii, cu pipa în colţul gurii. In bubui tul surd al apei şi :n scrâşnitul roţilor, oameni aşteptau tăcuţi, prin fumul luminos ce umplea şan' dramaua largă. „Noroc bun, moş-Simioane! — Mulţămim dumnilorvoastră. Cum mai merge ţara? Macină făină bună? (Aceasta eră întreba rea obişnuită a moşneagului: dacă ţara macină făină bună). — Bună, moş-Simioane!... — Slava Domnului! zise moşneagul. Dar dum neata ce mai faci? Ai mai venit pe la noi. Nu-ţi dau pace raţele! — Nu-mi dau pace, moşule. Noaptea asta aşi sta la. pândă pe o plagie. Poate mi-a cădeă ceva bun. — Bine; îi sta, dacă ţi-i voia. Iaca, te-a duce Zamfira". Chiar în clipa aceia, nepoata morarului intră. O fată ciudată de şaisprezece ani: mijlocie, sub ţirică, dar cu muşchi foarte puternici; cu obrajii arşi de soare şi cu doi ochi cenuşii, aşa de frumoşi, aşa de strălucitori, de neliniştiţi şi de ciudaţi; cum si’am mai văzut niciodată de-atunci. N’aveăi ţi’ă§3fcuri regulate, dar oohăi cenuşii sub sprâncbâCe

mari, arcate, îi dădeau o strălucire şi o frumu seţe stranie. La vorbele moşneagului, se opri deodată şi zise răpede, clipind din ochi: „Nu vreau să-l duc! — Pentru ce? întrebaiu eu, uimit, pe când1 moş neagul zâmbea1. — Pentrucă nu vreau! zise iute Zamfira, privindu-mă pieziş pe sub' gene. — Bine, zise liniştit moşneagul, nu-1 duce 1“ ■Pata se uită la mine lung, închizând pe jumă tate ochii, apoi strigă ascuţit: „Ba am să-l duc!“ Moş Simion începu a râde încet, se întoarse şi se sui tacticos în podul morii; iar Zamfira rămase înaintea mea, dreaptă, cu manile în lungul tru pului. Capu-i eră plecat în piept, dar ochii cenuşii mă fulgerau pe sub sprâncene. Era cu capul gol; părul castaniu eră pieptănat lins peste tâmple şi o coadă groasă se modă la ceafă; un crin alb, de apă, frumos, ca tăiat iîn argint, sta înfipt în părul bogat. Cămaşa albă se umflă în dreptul sânilor; o fustă albastră, simplă, cădeă până la glezne. Deodată ridică capul şi mă privi şiret, zâm bind. Intre buzele subţiri, dinţii străluceau. Apoi îmi făcu semn' cu ochii: „Hai!“ Măi luai după dânsa. Mergea repede; formele puternice se desemnau sub îmbrăcămintea uşoară. Din când în când întorcea capul, şi dinţii strălu ceau. Dezlegă luntrea, sări în ea şi-mi zise scurt: „Suel*

Apoi, după ce mă aşezai, se încordă, se înţepeni în prăjina lungă, şi urni luntrea. Câtăva vreane ne strecurarăm prin trestii şi papură şi pe deasu pra reţelelor puternice de cosor. Când ajunserăm în larg, lăsă prăjina şi apucă lopata. Luntrea spin tecă apele adânci, colorate cu lumini scânteetoare, sub focul asfinţitului. Lopata plescăiă uşor, cu un zgomot dulce. Tot trupul fetei se purta într’un ritm mlădios, de un farmec nespus. Crinul de, ar gint tremură în grămada de păr castaniu. Pe iaz, eră tăcere. Nuferii şi crinii de apă stră luceau în asfinţi tul de aur; trestiile foşneau încet: libelulele treceau prin lumină, ca nişte linii al bastre. Deodată fata îşi întoarse spre mine ciudaţii ochi cenuşii. „Noaptea asta vrei să stai la pândă? întrebăea. — Da, la pândă. — Bine“. Glasul ei avea1 utf melodios răsunet argintiu. O întrebai: „Ţi se pare ciudat? — Nu, zise ea, întorcând capul; dar nu ţi-i frică ? — De ce să-mi fie frica? — De Ştima apei! răspunse ea cu convingere. — De Ştima apei? Ce-i aceia Ştima apei?. — Cum? nu ştii? Ştima!., zâna iazului..." Şi ochii ei vineţi mă priviră ţintă. Soarele se cufundase în asfinţit; apa iazului se întunecă:;- un' bâtlan trecu: pe deasupra, vâslind rar; ţipetele lui înfiorau tăcerea pădurilor, de

1 1b

trestii. Fata mă privea, şi dinţii străluceau îm tr’un zâmbet de o frumuseţe demonică; faţa curată luase reflexul verzui al apelor. • Ce am simţit în piept nu pot spune; dar vraja poveştilor aşa trebue să fi fost de izbitoare. In Ccţdrul trestiilor, al lianelor şi al celor două ceruri,-— ea eră zâna lacului. Luntrea se izbi de o coşcovă şi rămase nemişcată. ,,Aici!“ zise fata. încet, păşii pe plavie. Dar farmecul mă ame ţise. Mă- întorsei brusc, o cuprinsei de după cap şi voii să-i sărut ochii în cari zăcea taina iazului. Ea se zbătu uşor cu înmlădieri şi tremurări de râs, şi în loc să-i sărut ochii, îi atinsei buzele în tră) arsură de foc. O simţii zmuncindu-se, simţii ochii stranii săgetându-mă şi luntrea zbură printre trestii şi liane. Apoi iazul rămase pustiu şi, în tăcere, numai ples căitul dulce al lopeţii se auzea de departe. Pe coşcovă, îmi pregătii patul de trestii. Aşternui mantaua de şieac, cercai oţelele puştei, apoi, în aşteptarea raţelor, căzui pe gânduri. Ciudat! eram foarte conştient de situaţia mea; ştiam foarte bine că zâna nu era de cât Zamfira, nepoata morarului, o fată pârlită de soare şi poate foarte simplă; — cu toate acestea, ochii şi râsul aveau ceva, care mă ameţise, ca parfumul pu ternic al unei flori sălbatice. In umbrele din ce în ce mai dese ale amurgului, ea rămăsese ca o viziune plutind în faţa lacului, printre florile de nufăr. Un şuer iute de aripi mă deşteptă. Tresării. On

•r\

\ 17

* /

,£/

stol de raţe trecuse. Faptul acesta îmi alungă ame ţeala, Strânsei puşca în mâni şi ridicai cucoaşele. Pe iazul întins porni freamătul de seară’ In trestii, măcăiau şi bateau din aripi raţele, ţipau lişiţele şi găinuşele; un susur uşor scutură pădu rea de trestii. Stoluri mici treceau prin obscurita tea înserării. Trăsei câteva focuri. Tunetul bubuia adânc, răr sună pe întinderea apei până. departe; câte-o raţă se desprindea brusc din cârd şi cădea greoi pe luciu, tulburandu-1. Apoi întunericul crescu, nu se mai deosebeă sto lul, se auzea numai vâjâitul zborului, ca un vânt scurt. Freamătul de seară conteni, pacea începea a se întinde iar pe iaz; numai paseri mari, negre zburau pe sus, ţipând răsunător: chau! chau! Din când* în când, în tăcerea nopţii, se auzea lugu-. bru, adânc, vuetul nelămurit al buhaiului de baltă . Stelele se aprinseră şi sus şi în fundul apei. Până la răsăritul lunei, mai eră un' ceas. Mă învălii în manta şi iar începui să mă gândesc la ochii cenuşii. In tăcerea din ce în ce mai mare, se auzeă, departe, vâjâitul morii şi al opustului; un deva, un câne lătra întărâtat; în zare, pe un deal, ardea în întuneric, clipind, un foc vioi. Trupul mlădios, ochii şi râsul, floarea de crin care aşa de bine se armoniza cu lacul şi cu sciipirile verzui ale ochilor mă năcăjeau. Acum nu mai era o fată simplă, arsă de soare şi bătută de vânturi; fiecare mişcare, fiecare privire, avea ceva deosebit. Şi încă ceva ciudat. De când veneam la moară, niciodată n o văzusem. Auzisem de dra„P.IGINl i\LESE DIN SCRIITORII ROMANI*

1 Nis\ .

1»

conica moşneagului, dar nu dădusem cu ochii de ea. Ba, tot îmi aminteam un lucru pe care nu-1 bă gasem în seamă atunci, când se petrecuse. într’un rând, am zărit ochii aceia neliniştiţi, privindu-mă printr’o spărtură din podul morii. De sigur că oc'nii ei erau; străluceau aşa de tare, — şi ora.u plini parcă de lumină şi râs. Acum, în noaptea adâncă, mă ardea sărutarea de foc, — şi aşteptam, aştep tam ceva de care nu-mi puteam da seama. Am aţipit, visând la ochii cenuşii. Nu ştiu, — poate am adormit de-a-binelea. M’am trezit în’ lu mina puternică, a lunei, care umplea văzduhul şi iazul cu pulberea-i de argint. Apele străluceau. Noaptea eră tăcută, moara contenise; numai opustul vâjâiă ca ’n vis, departe. Pe ici, pe colo, apa se încreţea în cercuri de agat; cârduri de raţe se scăldau în’ ochiurile de lu mină. Pusei mâna pe puşcă. O ridicasem chiar la ochi, eram gata să trag, — când mă oprii. O îngâ nam melodioasă, deabia pricepută, se auzea pe lac. Un cântec simplu, monoton, dar depărtarea, ecoul iazului, lumina albă a lunei, îi dădeau un farmec adânc. îndată- mă gândii la Ştima apei. Pusei puşca alături şi ascultai. O melodie simplă şi foarte duioasă. Contenise de mult şi eu tot stăm cu urechea aţintită; dar nu se auzea] decât freamătul dulce al opustului, departe. Trecuse vreme multă., şi cu toate acestea eu tot aşteptam. Intr’un târziu, auzii lămurit plescăitul moale al vâslei. Mă. uitam în toate părţile; nu ştiam d© unde vine. Apoi, deodată, din întunericul trestii-

soi1, izvorî în marea de lumină luntrea plutind lin, şi fata, neclintită în luntre, prin pulberea de raze. Crinul scânteia în părul întunecos. Nu pot să spun ce-am simţit, pentru că o vije lie nu se poate traduce în cuvinte, şi, afară de aceasta, atunci eram tânăr şi de-atunci, din tine reţe, a trecut jumătate de veac. Ştiu că stăm cu ochii mari şi o priveam ca un1 nebun: era într’adevăr zâna lacului! Deodată văzui că se mişcă. întoarse luntrea şi fr’âsla izbi în' valuri împrăştiind stropi de lumină. Se îndreptă spre coşcovă mea. Venea într’o iu ţeală nebună, cu ochii mari ca două stele de fosfor, aţintiţi. Când ajunse aproape, lăsă iar luntrea să plu tească lin, dar cârmi scurt şi trecu râzând pe lângă coşcovă, — un râs argintiu pe care nu l-am uitat iată, nici azi, după atâta vreme. Trecu râzând ca o fantasmă şi ochii îi luceau ca două stele, în noaptea sprâncenelor mari. In dreptul meu, se ri dică! şi zvârli ceva spre mine; apoi, lăsându-se jos, prinse iar lopata, bătu undele şi se răpezi în iarg. Dispăruse. Se auzeă numai bătaia moale a vâslei; apoi conteni şi ea, şi tăcerea cuprinse iazul poleit de lumina lunei. Lângă mine, am găsit un buchet de garofe şi busuioc, floarea dragostei. In zori, veni bătrânul de mă luă de pe plavie. Gând mă îndreptam spre curte, întorsei încă odată capul spre şandramaua neagră. Ochii vineţi mă priveau prin spărtura din podul moru.

. (ctriUcriitOr, Wy

Chiar 'în ziua aceia am plecat. Am vrut? să mă întorc de multe ori la moara cea veche a Zavului dar întâmplările h’au voit. Pe urmă, când ani putut, alte iubiri m au ţinut în altă parte. Au trecut ani, dar buchetul de garofe şi busuioc, uscat tot îl păstrez. Şi, din când în când tot îmi mai aduc aminte de zâna lacului. (Din volumul „Povestiri”). Editura „Cartea Românească1*

A apărut: în Editura „Cartea Românească“ M. Sadoveanu: O istorie de demult . . . . Lei 12 . » 14 M. Sadoveanu: Cântecul amintirei . . Se comandă la „Cartea Românească” S. A. Bu cureşti, Bul. Asademiei 3, trimeţând costul prin man dat poştal.

. fr^oeAP

fjuu,

CftLftRHŞUL Malurile Vidului erau tăcute, in' lumina amiezii. Prin tufişuri şi râpe nici-o mişcare; în singură tate, rar, tresărea ţipătul unui pescăruş, care fâlfâia încet cu aripile-i albe, lungi şi ascuţite pe de-asupra apei sfărâmate în bucăţi de oglinzi scânteetoare. Şi une-ori câte-un uliu, care plutea în undele înnălţimilor, cădea şuerând ca o săgeată în! tufişurile de sălcii ale bălţilor. încolo nici-o mişcare, dar omul, ascuns, pândea in dosul dâm burilor şi la marginile porumbiştilor. La două ceasuri după amiază, însă, liniştea aceasta se turbură. Dincolo de Vid, dinspre tabe rele lui Osman-Paşa, se arătară fesurile turceşti şi, odată cu ele, fulgerările armelor. îndată santi nelele române, care se dosiseră bine dincoace, eşiră în lumină, puseră manile streaşină; la ochi, cercetând malurile de dincolo, apoi îşi pregătiră carabinele. - Din cutele văilor izvorâră grămezile adânci şi dese ale Osmanlâilor şi se îndreptară spre podul de peste Vid. Călăraşii încălecară şi se şterseră

1I 22

din lumină. Iar taborele Turcilor, după ce se suptiară în trecătoarea podului de piatră, d in tr odată se lărgiră, şi fruntea se răsfiră repede în tiraliori Valea tăcută a râului se umplu de oameni. Li niştea fu sfâşiată de câteva împuşcături răzleţe: se retrăgeau avantposturile cavaleriei noastre. Apoi, deodată izbucni din spre Dolni-Dubnic tunul. La a treia bătae, în rândurile duşmane se iscă un nour des, cenuşiu, o frământare grăbită; câteva ţipete lungi sfredeliră văzduhul. Pe urmă, regulat după bubuiturile tunetelor, cădeau şi trăsnetele în batalioanele vrăjmaşului, deschizând răni în rândurile strânse. Dar tiraliorii se apropiau şi coloanele urmau şi ele. Tunul batea din ce în ce mai des, sfârticând grămezile, — când, odată, regimentele roşiorilor noştri izbucniră de pe podişul Dolni-Dubnicului, revărsându-se ca un şivoiu de sânge pe costişă. După ele venea tălăzuindu-se o pânză întunecoasă1 de călăraşi. Tunurile începură mai cu putere. Batalioanele vrăjmaşe se frământau, artileria lor umbla rătă cită căutând loc prielnic, călăreţii se răsfirau şi se strângeau alergând pe de lături. Din porumbiştile înnalte din josul Vidului în cepură a cădea pocnituri de carabină. Nouri uşu rei, ca pufăeli de lulele, se ridicau de-asupra ogoarelor verzi, şi pocniturile scurte se grămădeau tremurând ca o pârâire prelungă, apoi bătăile se răreau o clipă, răzleţindu-se, — şi dintr’odată! o salvă rupea văzduhul; apoi se răsfira iar în pârâiri când mai lungi, când mai scurte... Batalioa-

. 23

riele inamicului, luate din coastă', începură a se mişca, a se în tinde, în ziduri lungi; ostaşii cădeau unu după alţii izbiţi de gloanţe, grămezi întregi se zvârcoleau învăluite de izbucnirile înflăcărate ale ghiulelelor. Şirurile lor veneau repede, dar grin dina de plumb ii opri. Tiraliorii se răsfrânseră înnapoi, căzură în grămezi, şirurile şovăiră şi se opriră. Şi în clipa aceasta trâmbiţele roşiorilor zvârliră în văi ţipete mânioase. Şivoiul roşu porni fur tunos, săbiile se ridicară scânteind, lăncile se ple cară şi miile de steguleţe zbârâirăi, călăreţii se aplecarăi pe oblâncuri, caii zguduiră pământul în ropotul copitelor: peste batalioanele păgâne, trecu parcă un freamăt de vânt. Când strigătele sălbatece izbucniră, taborele tur ceşti dădură îndărăt. In avântul lor, roşiorii şi călăraşii, răsfirându-se, dădură izbitura în tot zi dul vrăjmaş: săbiile şuerară, lăncile străbătură trupuri omeneşti, vârtejuri după vârtejuri se încăluiau, tunurile şi carabinele conteniră, numai urletele năvălitorilor şi răcnetele celor zdrobiţi se amestecau şi se ridicau, ca o muzică a mâniei şi a urii, cătră cer. Şi taborele Osmanlâilor, răzbite, se întoarseră şi începură o fugăi iute, în risipă, spre podul Vi dului. Iar călăraşii şi roşiorii zburau după ei, în tinşi înnainte, ca nişte pajuri. îngrămădiră la pod cele din urmă pâlcuri, spulberându-le ca in tră» furtună; iar dincolo, peste ape, fuga se risi pise în văi, în ogoare şi’n tufişuri, — pe când de dincoace pârâiau carabinele.

1 M.

încet-încet împuşcăturile slăbiră; cea din urmă puse parcă un punct de încheere, şi liniştea se întinse. In ziua aceia nu se dădu ordinul să se îngroane morţii, şi când asfinţitul împânzi asupra Vidului licăririle-i de aur, în singurătatea ţărmurilor li niştea eră deplină. Morţii păgâni erau risipiţi pe câmpie între arme şi cai nemişcaţi, parcă-i zvâr lise un vârtej. Şi printre ei zăceau trei de-ai no ştri: doi roşiori şi un călăraş. Tufişurile de sălcii erau tăcute, păscăruşul, ca şi dimineaţa, ţipa ascuţit, fâlfâind rar pe dea supra miilor de oglinzi ale apei. Un stol de nagâţi rătăceă din’ baltă în baltă cu miorlăituri du reroase. Departe, în spre răsărit, tunete surde mu geau şi sârme de foc se încovoiau în văzduh. Luminile amurgului scădeau din ce în ce şi cei trei flăcăi îşi dormeau somnul fără deşteptare. Unul, un roşior, zăcea' încovoiat, cu faţa în jos, grămădit asupra pământului; mâna dreaptă înţe penise pe lance, stânga era strânsă la piept, parcă voia să zmulgă ceva. Al doilea roşior stătea pe o coastă, lancea i se frânsese, manile se întindeau cu pumnii strânşi pe lângă trup, şi ochii deschişi mari, sticloşi, ţinteau cu mânie faţa pământului, spre zarea răsăritului. Călăraşul,-cu ochii închişi, părea că doarme, cu faţa la cer, cu braţele răstig nite în laturi. Peste obrazul liniştit, pe care sprân cenele şi mustăţile trăgeau dungi negre, treceavântul de seară ca mângâierea unui vis. Şi tustrei zăceau în singurătatea aceia; pâlcurile de sălcii murmurau, fâşâiau, tremurau un cântec tainic în aburirile vântului.

Cei doi roşiori erau doi târgoveţi, doi feciori denegustori cu dare de mână. Crescuseră în belşu* fără, nevoi şi fără dureri, văzuseră târguri şi oraşe, învăţaseră multe. Mamele lor îi jeleau, ştiindu-i încă în vieaţă; un traiu de noroc şi de bine îi aştepta. Dar ei lăsaseră bocetele mamelor, lă saseră avuţia şi porniseră să se lupte pentru ţară.. Şi muriseră cu vrednicie şi acuma nu le mai păsa nici de bogăţie, nici de nimic. Se vor scrie însă, drept răsplată, cuvinte frumoase despre ei prin gazete, se va lăuda dragostea lor de ţară: au lăsat mamă, tată, avere şi său dus!, — prin moartea aceasta se vor înnălţa mai mult decât printr'o vieaţă pe care ar fi petrecut-o fără avânturi şi fără doruri mari. Se va vorbi mult despre aceşti adevăraţi e^roi,— numai pe tine, călăraşule necunoscut, nu te vor Lauda prin gazete ca pe un mare viteaz. Tu n’ai lăsat averi şi bine, tu ai fost sărac şi umilit şi nu te-a chemat decât Vasile al lui Tudor. Tatăl tău o vieaţă să luptat cu nevoile, şi rare ori râdea. Când era mânioş, băteă pe maică-ta;. dacă te vedea plângând, răcnea, şi te plesnea şi pe tine. Când eră amărât, se abatea! pe la crâşma' şi-şi mai punea inima la loc; atunci era mai bun şi mai uita de necazuri, atunci îşi săruta nevasta, iar pe tine te punea să cânţi şi să joci. Când ai crescut, au rămas acasă fraţii tăi cei mai mici şi tu te-ai lăsat cu vitele în islazul din bălţi. Acolo ai învăţat a cântă din fluer şi a chiui strigăte de horă. De multe ori şi nopţile le petre cea! în desişul luncilor, cu tovarăşi de sama ta. Aprindeaţi focuri de vreascuri, stăteaţi la poveşti

iii lumina ramănă, pe când piodiceie cailor sec in tăcerea câmpiilor. Acolo te-au bătut'vâ^1 turi şi ploi, te-au apucat vijelii şi te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfârşiturilor de toamnă Şi a răsărit deodată din tine un flăcău mândru nalt şi vânjos. Puterea stejarilor eră şi ’n! tine” murmurele apelor şi freamătul pădurilor erau cân tece pe care tu de mult le cunoşteai, nemărgini rea zărilor îţi pătrundea sufletul. Şi ai fost necă jit, ai muncit din greu şi ai ridicat pe spatele tale gospodăria grea a tatălui tău, şi a fost vieaţă mai ticnită la vatra voastră şi ma'ică-ta, cea bătută şi horopsită a ajuns ceasurile liniştii. Iţi aduci tu aminte, Vasile, după aceia, de horile din satul vostru? Duminicile şi sărbătorile, ograda lui Ion Săcăreanu, cel cu şase fete, se um plea, şi venea Dimaclii cu scripca, şi Ţiganca lui cu cobza. Şi fetele cu flori în! păr şi cu călmăşile înflorite se prindeau de mână cu flăcăii încinşi cu brăe verzi, cu pălăriile mari pline de păuni şi de hurmuz. Şi scripca lui Dimachi zicea cu foc, iar Ţiganca lui cea tânără cu ochii ca jăratecul zdrăn gănea plecată asupra cobzei şi îngâna şi ea pe nas, cu glas dulce, cântecul. Ştii cu cât foc duceai tu brâurile şi cum strigai, — şi, când venia amurgul şi liniştea se întindea asupra satului, numai gla sul tău se auzea, cu melodia supţire a scripcii şi cu murmurul cobzei. Şi prin înserările limpezi, petreceaţi fetele acasă cu lăutarii după voi; pe hu diţele străjuite de copaci umbra era din ce în ce mai deasă, râsete şi ţipete înnăbuşite tresăreau, apoi taina nopţii se întindea, şi, într’un târziu, undeva, departe, tăcea ei cântecul lăutarului.

Iţi aduci tu aminte, Vasile, de fetele cu care ai trăit bine? Ţi-au fost dragi, şi le jucai numai pe ele în hori, şi pe ele le strângeai de subsuori seara, când le petreceai acasă. Dar, una câte una, dra gostele uşurele s’au dus, şi a venit dragostea cea mare, care ţi-a cucerit tot sufletul şi ţi-a adus zile arzătoare de chin şi nopţi nedormite. Ai dus-o o toamnă, o iarnă, şi o primăvară cu dragostea, şi primăvara a fost mai mândră decât totdeauna, şi luncile mai pline de flori, şi potecile mai tainice. Şi, deodată, în fericirea ta a suflat trâmbiţa războiului. In ajunul zilei când trebuia sa pleci, te-ai îmbă tat cu flăcăii, şi ai chiuit, şi ai strigat tuturor că te duci să te iai de piept cu Turcul. Dar, cujm a venit seara, te-ai trezit, parcă ţi-a suflat cineva peste pleoape, şi te-ai dus la dragostea ta pecetlu ită cu logodnă. Fata şi-a şters lacrimile, şi aţi stat toată noaptea uitându-vă unul la altul. Te-a în trebat: ,,Und’ te duci?“ Şi' tu ai răspuns: „Neducem departe, să ne batem cu Turcii..." Iar fata a zis iar: ,,Poate-a da Dumnezeu şi Maica-Domnului şi t’ei întoarce..." Şi aţi vorbit cum să în temeiaţi gospodărie nouă, unde să vă faceţi casa, cât pământ să sămănaţi, şi iar aţi tăcut. Şi vre mea trecea, şi ’ncet-încet o flacără mare vă cu prinse la amândoi sufletele, crescu şi vă învălui ca întrun vârtej, — şi în zori, la plecare, fata ho hotea ca o nebună, iar tu ai încălecat şi te-ai dus.. Când te-ai uitat înnapoi, din capătul uliţei, Ruxanda nu mai plângea, dar sta răzimată în prag şi se uita pierdută după tine. Şi aşa s5a sfârşit dragostea voastră. Tu ai pornit

tf}

A■ (

__ L/p'

ou regimentele de călăraşi, fără frică şi fără'pă-"V'/;^/j rere de rău. Mai întăiu te gândeai că, ce ţi-e scris în' frunte ţi-e pus, şi după aceia ştiai că cu Turcul şi cu Tătarul, şi strămoşii tăi au dus zile grele Poate a venit acum şi pentru păgâni ziua răsplăţii Ai trecut Dunărea, ai auzit tunul bubuind şi-a prins a-ţi fierbe sângele în vine. Şi iată că dintr’odată ai auzit ţipătul de năvală al goarnei si te-ai repezit, te-ai simţit dus în vârtej, ai izbit în păgâni cu sabia, te-a ameţit mirosul pulberei, ai început a te zbârli şi a chiui, şi între clipă a pă truns prin inima dragostei tale un glonte, ai căzut, te-ai întins la pământ şi ai adormit de veci. Iată, s a făcut noapte, pescăruşii şi hagâţii au tăcut, numai vântul cu un freamăt dulce se stre coară prin pletele sălciilor. Tu ai murit, şi o inimă dreaptă s'a stins cu tine. In vieaţa ta, n’ai răcnit zadarnic, n ai năpăstuit pe văduvă şi pe orfan, n'ai lovit în aproapele tău. Ai avut un suflet limpede şi ai murit cu cinste. Iar, în satul tău, Ruxanda ta o să afle odată că n’o să te mai întorci, dar durerea ei n'are să te mai ajungă în culcuşul tău rece. Dimachi şi cu Ţiganca lui au să cânte altora, şi tu te vei odihni, căci ţi sau sfârşit jocurile. Numai câteodată, în nopţile de iarnă, la vetrele cu jar, oameni cu sufletele cu rate îţi vor pomeni numele, măi frate Vasile, şi vor vorbi cu glasuri potolite despre tine, vor vorbi cu glasuri potolite ca despre un stejar mândru pe care l-a prăvălit furtuna.

Cărţi noi apărute în editura:

CHRTEfl ROMHNERSCft BUCUREŞTI, Bulevardul Academiei 3, BUCUREŞTI. Navele. Lej_B.

Agârbiceanu T. Ceasuri de seară ,___ . „ Trăsurica verde. ,. . . . Bucura Dumbravă. Ceasuri sfinte... . . . Lungianu M. In sărbători.............. . . . . Sadoveanu M. O istorie de demult........... Cântecul amintirei............ » „ Oameni şi locuri................ Vissarion C. /. Maria de altă dată........... Vrăjitoarea.......................... Vtahuţă AL La gura sobei ,. f. ................. In vâltoare ............................ Giulesca C. Dragostea unui trubadur.. .

. . . . . • . .

. . . . . • . . . . . . . . .

10 — 14.— 12.— 15.— 12 14.— 15. 14. 15.— 12.— 15.— 12.—

Romane. 12.— 12.— 10.—

Lecca G. Irina. Marcu Ulpiu Traian Stănoiu Talrali O. Urmărind idealul.......................... Sperantia D. T/i. Mă ’nşală........... ............... Versori. Bucii(ă Em. Florile inimii.......................................... Cosbuc G. Fire de tort ed. IX................................. Rădalescii Mircea. Sufletul patriei (poeme)........... V oi cuieseu. V. Pârga................. .................................

. . . .

10,— 12.— 12 — 12 —

Povestiri iu letjkiurk eu războirii. Cornea Gh. Simfonia morţei (premiată) . Costăchescu G.. Li. In umbra steagului (premiata)...

* .. 14.* • 7.—

Teatru sătesc. Cristescu FI. Două unde........ .......................................... Sperantia D Th. Mireasa. •»-•••*•................................. Mana Vacilor. • ..................................... Ce poate lenevia....................................

2.50 2.50 2.50 2.50

80 Anecdote* Lei B Sperdntid D. Th. Anecdote populare (voi, 1) . . . .

16.-

Istorie, Bacatbaşa Lăarenfia. Povestea Iui Ştefan cel Mare Coşbuc Gh. Războiul nostru pentru neatârnare. . Pârvan V. Idei şi forme istorice............ ...................... Agricultura. *Moga V. Cultura legumelor.. . . pomilor roditori, >> viei.....................

4.-—

• 15.— • 15.—

4.—

6.50 7.—

Povestiri pentru copii.

Biciulescu rMarin. Carte cu chipuri 6.— Istorioare morale în chipuri fără vorbe. 6.— Butnaru V. G. O vorbă de-a bunicului................................... 15.— Collodi C. Păţaniile lui Ţăndărică (traducere de A. Buzescu).................................................... ...................................... 11.— Costescu Virg. Corbu (premiată)........................................... 8.— Cutea Ap. Daruri pentru copii...................................... ... 8.— Dulfu P. Faptă şi răsplată (premiată)................................. , 8.— Gabrielescu Alice. Povestiri pentru copii (premiată). . ., 8 — Nigrim N. M. Zmeul (premiată)....................................... . 8.— Popescu C. pr. Fabule (ilustrate) ed. III................................ 12.— Tabico. Isprăvi minunate din viata animalelor (frumos ilustrate)...................................................................................... 10.— Vissarion C. I. Ber-Căciulă (povestiri)................................... 18.— Religie, pedagogie* învăţământ. Costacea, Tănăsescu şi Stâcescu. Cartea adulterului.... 12.— Cristescu FI., Bratu G. /. Metodica învăţământului pri mar................................................................................................ 18 — Pop. Alex. Desbinarea în biserica românilorr din Ardeal . 6— $i Ungaria (1697—190Ţ) . 12.— Dulju P. Iisus Mântuitorul

Se comandă prin poştă trime{ănd costal ca mandat poştal la „Cartea Românească** Bulevardul Academiei 3 Bucureşti.

Ir \

■

u Higiena, medicină, ştiinţe. Lei B. Caîirftdn AL, Or. Cum să ne apărăm sănătatea?............ PaiUescu C. AL Dr% Physiologie medicale (voi. II) . . . . Rodica. Terra (descrierea pământului).................

6.—

60.— 12.—

Drept, sociologic, morala. Botez Corneliu. Legea asupra taxelor de timbru şi înre gistrare. r. . .................................................................... . 58.— Diaconescu Pont. Adevăr şi Dreptate (premiată) .... 7.Matei /. Renaşterea Basarabiei............. . 16.— ’ m . 10.Rouseau /. I. Contractul social (trad.) Totirescu M. Codul legilor din 1920. . 12.— Ulvineanu, lancidovict şi Schiţeanu. Codul de procedură civilă al Transilvaniei (trad. din maghiara). 25.-

Ultimele noutăţi literare apărute în editam „Cartea îlowânească“

P. Dulfu: Iisus Mântuitorul Ioan Slavici: Nuvele, (voi. 1.) loan Slavici: Povestiri . . . Ston Gorun: Lume necăjită . Rodica: Zile de Sbucium .

Lei » » » »

12 14 12 12 8

Se comando, prin poştă trimeţănd costul cu mandat poştal la „Cartea Românească,, Bulevardul Academiei 3 Bucureşti.

DIN PUBLICAŢIILE „CfiRŢEI ROMANEŞTI-

MIHAIL SADOVEANU :

Povestiri. Şoimii (roman). Fioare ofilită (roman). Morţilor (roman). Povestiri de seara. însemnările iui Mecuiai Manea (roman). Bordeenii. Povestiri din războia. Dureri înăbuşite. Mormântul unui copii. Amintirile căprarului Gheorghiţă, 44 de sile în Bulgaria. Duduia Margareta (roman) O istorie de demult. Cântecul amintirii. Oameni şi locuri. Frunze în furtună. Se comandă la „CÂRTEA ROMANEASCĂ» S. A Bucureşti, Bul. Academiei 3.

// rt rft

PAGINI ALESE DIN SCRIITORII ROMÂNI * C5% $

F.lBBBWr lOm BERRC 1770—1848

Unu! dintre întâii noştri scriitori, mai vechi, cari s’au bizuit să închege vre-o lucrare mai mare, în domeniul liricei, a fost Ion 'Barac.. Ardelean de fel, născut la 1770 într’o comună din preajma Braşovului, Barac a învăţat'la Braşov şi apoi lâ Blaj, unde» §it-a: încheiat studiile, intrând în învăţământ şi închinându-se cu trup şi suflet înaltei meniri ce o are dascălul la luminarea cel'or mulţi. Insă, pe lângă cariera-i de dascăl, pe care şi-o împlineşte cu un adevărat spirit de j.ertfă, ajungând unui dan fruntaşii învăţă mântului braşovean dela începutul secolului trecut — Ion Barac—« nu îşi uită îndeletnicirea dragă de a scrie şi de a dă la lumină câte ceva. Şi aşa închiagă modestul dascăl braşovean „Istoria vrea fru mos ului Arghir şi a prea frumoasei Elena11, o poveste în versuri, ticluită în felul poemelor eroice ale literaturei universale. In această poveste, Barac a ţinut să istorisească neînchipuitele greutăţi cu cari a avut de luptat împăratul Traian — în poveste Arghir, — ca să cucerească şi să stăpânească Dacia — Elena. Scrisă pe înţelesul tuturor, prin frumuseţea versului curgător,, şi prin simplitatea cu care sunt istorisite, întâmplările fără să

ţină în loc povestirea printr’o prea mare stăruinţa în lucruri mă runte, „Istoria prea frumosului Hrqhir şi a prea frumoasei Elena" este urna din întâiele povestiri în versuri din literatura noastră şi se cade să fie cunoscută în tot cuprinsul ţării, dela vlădică până la opincă. i Aceasta ne-a şi îndemnat să o punem în mâinile tuturor prilejind o adevărată mulţumire sufletească numeroşilor cititori iai t,Patinelor alese din scriitorii Rom,âni“.

Istoria prea frumosului Exqbiv a prea frumoasei Elena. PARTEA ÎNTÂIA*. Te visaiu mişcând din buză, O prea drăgălaşe Muză! Verşi glas îngeresc din gură, Care inimele îură, Fură şi le amăgeşte, După ce le îndulceşte Te rog, 'Muză mângâioasă, Care cânţi cântări frumoasă, Pică-mi puţintică miere Din măeastra ta putere, Să pot cântă cu simţire A lui Arghir pribegire. Arghir a fost crăişorul, Cel mai pedepsit cu dorul, Fiul cel mai mic se ştie, (In cronica firii scrie) A f lui Acleton anume, .Craiul cel bogat din lume

Că încă n’am dat în cale De numele ţării sale. Se zice dintru aflate A fi avut o cetate Tare şi meşteşugită" Şi cu şanţuri întărită, Intr’o tară fiastră Din lumea cea mai măeastra. Maică-sa blândă crăeasă Medena cea prea aleasă, Trei fraţi cu el se născură Din părinteasca căldură, Insă nici unul nu are Cu dânsul asemănare Intru vestea şi mărirea, Cât s’a pedepsit cu firea. In cetatea părintească Se află o prea firească

■

4 Gradină împodobită, Părea că e 'nsuflefită. Eră plină de frumuseţe De ale florilor feţe; Aci râu, colea vălcică .Curge lângă floricica; Dincoace sub' poeni verdeaţă Să te desfătezi de fată. Intr’o zi aicea Craiul Desfătându-se cu traiul, La un pom ciudat soseşte Şi-l vede cum înverzeşte, 'Alb la floare ca' argintul, Mirosind în tot pământul; Pe care necunoscându-1, Se înduplecă cu gândul Aştepta roada să-i crească, Ca felul să-i nimerească: Că într’o zi mugureşte Şi de trei ori înfloreşte/ Şi pe grădinarul chiamă, Ca să deâ de dânsul seamă: Ce imână a sădit pomul, ' Că mult se miră tot omul, Cum el ziua înfloreşte, Noaptea coace şi rodeşte. Insă ziua nu le-apucă, Roadele pier ca nălucă. Iar Craiul se întristează, Căci nu poate să le vază, Privind cum înmugureşte Şi îndată înfloreşte. Au pus peste noapte pază

Trei păzitori ca să vaza, Carii păzeau cu privire A merelor rumenire. Craiul dimineaţa vine Cu gând să le va'dă bine? Insă (ce nici nu gândeşte) Pe toţi dormind îi găseşte. I-a întrebat: „Ce văzură ».Şi ce dorm peste măsură?.* Ei răspund toţi deodată: „Minune înspăimântată! „Că suflând odată boarea „A căzut jos toată floarea: „Iată nişte merişoare,' „Iată şi mai mărişoare? Dar suflând o boare lină „Cu de somn dulceaţă plină, „Numai de cât ne apucă „Cu nevăzută nălucă, „De se părea pe departe „Că suntem morji jumătate!1* Craiul trist în casă pleacă Şi nu putea să-i mai treacă, Ci numai decât pofteşte Un proroc şi-i porunceşte Şi-i făgădui îndată, Cine putu să-i sădească Lui, acel pom în grădină, Să-i facă vre-o pricină? Şi-i făgădui indata,. De-i va spune, bună plată. Proroc Filaret anume, iMare vrăjitor pe lume,

5 Trei zile se socoteşte Şi apoi îi porunceşte Zicând: „Craiule! pe omul ,,Ce ţi-a sădit ţie pomul L’am aflat; însă putinţă, „Nu este de cunoştinţa: „Că e lucru peste fire . Şi măestrie subţire „Şi mâna cea săditoare „Este şi stăpânitoare.„Singură le stăpâneşte, „Le culege şi răpeşte „Şi prin altul nu se poate „La lumină a se scoate, „Fără de fiul tău cel dulce, „Care sub pom să se culce, „Că pentru el sunt sădite Acele toate răpite, Ca să-l vază, că-1 iubeşte „Şi de fata lui doreşte; „Dintru care va să iasă „Mare scârbă la crăiasă, „Că el va să pribegească, „In lume să rătăcească!" Pentru acea prorocie L’au cinstit cu bogăţie. Deci Craiul iar aşteaptă Dela pom aceeaş faptă. Când îi vede înflorirea Prea albind cu strălucirea, Au aşternut pe verdeaţă Supt a pomului dulceaţă. 'Covoare cu fir cusute,

Preţuite multe sute, Puind să ia seama tare Pe fiul său cel mare Care păzitor se tace Şi pe aşternut când zace, Vede mugurul cum creşte Şi mai apoi cum plesneşte; încep frunze înverzite, Acuşi, acuşi flori albite Floarea cade şi rodeşte Şi roada se rumeneşte Dar veniâ o boare lină Cu de somn 'dulceaţă plină Şi-l adoarme fără veste, Nu mai vede ce mai este. .Craiul dimineaţa iată La grădină se arată Şi pe fiul şi-l găseşte, Că doarme şi greu răpeşte. Se întoarce şi aşteaptă Să mai cerce cu o faptă Şi pe viitoarea seară Pe al doilea fiu iară L’a pus iar. să străj.ucasca Şi mai bine să păzească, După cum a spus prorocul, Ca să mai cerce norocul. Insă a adormit iară Că şi acel de aseară. Iară craiul cu mânie Strigă: „Prorocul să vie!" Care venind înainte, I-a arătat lui, că minte

6 Nici mai mult că’ nu-1 întreabă, Ci’i taie capul degrabă. Apoi către palat pleacă De tot cu inima seacă. Iar Medena cea aleasă Prea cuvioasă crăiasă & intrat cu vorbă bună Cu fiul său împreună, [Ca isă mângâie pe craiul, Aşâ ridicându-şi graiul: O craiule înălţate, „Iubitul meu soţ şi frate, '^Nu-ţi mai face supărare „Pentru’un pom ce mic se [pare!“ Iar Arghir fiind de faţă, Pe care firea’1 răsfaţă £u făptură voinicească 4 Peste firea omenească, împodobit cu frumuseţe, .Care plac la tinereţe; Ajungând a vârstei floare, E cel mai ales sub soare, Fiind învăţat prea bine, Avea bun nărav la sine, . .Către, tatăl său grăeşte •Şi aşâ se jelueşte: „O taică prea înălţate, Am o jalbă cu dreptate: „In mine s’a aprins focul, „Când ai omorît prorocul. „Un vis mî-a arătat mie „A lui dreaptă prorocie;

„Ci mă rog, îngădueşîe, „Să cerc şi (eu vitejeşte. „De voiu adormi, ce strică? „Ştiu, că nu-mi va fi Mimică!*' Craiul nimica ascunde, Ci mai vârtos îi răspunde, Zicând: „Fiule iubite! „Nu-mi face gânduri cumplite; „Nu-mi pricinui mai rnultă „Supărare şi ascultă, „Să nu mi se împlinească „Prorocia cea firească! „Nu te bucura de cale, „Care să-mi aducă jalea!... „Am eu mere aurite, „Scumpe şi nepreţuite „Şi de acel pom cu veste „Nici de lipsă nu ne este. „'Mai bine în foc să arză „Şi de aci să se piarză, „De cât tu cu al tău nume „Să fi pribegit în lume!** Insă Arghir vitejeşte Răspunzând, aşâ .grăeşte: „Mă rog taică, de nu’ţi place De acolo n’am ce face „Că pe mine mă sileşte „Firea, şi îmi porunceşte, „Ca să intru în grădină, „Fără de nici o pricină: „Că aceiaş proorocie S’a înţeles numai mie „A se împlini norocul.

„Care a grăit proorocul1'. 'Aşa pleacă să pornească, Peste voia părintească ;Şi a intrat în grădină De !dor cu inima plină. In pom sabia’şi acaţă Şi *se culcă pe verdeaţă. O, minune cu mirare, Ce trupuşor voinicesc are! Umblă şi calcă domneşte Şi se uită vitejeşte. La trup de mijloc subţire Şi înalt la a sa fire. Oacheş, negru pe la gene; împodobit la sprâncene; Stat 'de crin, albă făptură, Râvnită căutătură. Faţa-i varsă rumeneţe, La trăsuri e tot blândeţe. Floarea vârstei acum creşte Şi frumos înmugureşte. Pe aşternut se aşează, Aşteptând vremea să vază. In sus către pom priveşte Şi vede cum înfloreşte. Sau ramuri înmugurite, Acum toate înălbite Şi nici prinde de veste, Că nici o floare mai este. Merele cât o alună, Acuşi cât o nucă bună; Acuşi mari şi împietrite, Acuşi coapte, înroşite,

Atunci auziâ că sună, Par’că suflă o boare buni} Şase păuni iată sboară Şi pe iarbă se coboară. Al şaptelea, o minune! Lângă capul său se pune Spăimântat, mâna-şi întinde Şi ’de un picior îl prinde. Se sfriâceşte, ca să sboare Şi rămâne în prinsoare Iar cei şase toţi sburară Şi pe el prins îl lăsară. 'Minune nemuritoare! © Pasărea cea sburătoare Cu graiu omenesc grăeşte Şi pe Arghir îmblânzeşte: „O, cocoane mult iubite, „Cu nume crăesc numite! „Nu grăbi să-mi iai viaţa, „Că ;ne vom pierde dulceaţa: „Că nu viu să-ţi fac stricare, „Ci de o dragoste marel" Şi >s’a scuturat odată, Cât s’a uitat intr'o fată. Atunci Arghir înebuneşte, Iar ea aşâ’l îmblânzeşte: „Fiu crăesc, nu-ţi fie frică: „Nu te teme de nimicii! „Dragostea mea cea iubită „Intru tine e sădită; „Tu eşti a mea mângâiere, „Vieţii mele putere; „Şi chiar eu am sădit pomul,

■

8 „fCa să mănânce tot omul. „Cine dară cu mânie „îmi stă împotrivă mie? „Slobodă sunt -eu a face „Cu a mea muncă, ce’mi fplace.' „iEu Tam sădit numai tis, „Dragostei o mărturie „Şi e slobod numai nouă „Zi culege roade- nouă, „Şi poţi socoti prea bine „Ce va să fie cu mine, „Că măeastra ta crăiasă, 0 „Precum vezi, vine d’acasă. „De voeşti, ea te iubeşte Şi {ie să dărueşte. O, frumuseţe minunată Fecioarei aceea dată! Că nici limba omenească Nu poate să o grăească Şi nici nu se poate scrie, Cutn1 îi şedea a fi vie. Juno, Vehus §i cu Luna, Ca aceasta nu-i nici una Nice Dido a Eneei Şi nici faţa Medeei, Ba nici a nimfelor ceată Ce prin bărcuri se arată, Nici cântăreţele Muze, Ce scot cântece din buze, Nu sunt aşa drăgăstoasă Ca Elena cea frumoasă. Păr. de aur străluceşte,

Pe pământ se târăeşte. Precum luna cea ivită E nouă şi ne’mplinită, Aşâ-i fruntea cea suită Cu sprâncene cercuită Ochii privesc cu iubire Ca a stelelor clipire. Trandafirul înfloreşte Şi doi trandafiri roşeşte In faţa cea albeneaţă, — O ce ciudată roşeaţă! Pe buzele ei cum saltă Graţiile la olaltă, Se rumenesc la peliţe Şi stau ca două foite. & alabastrului faţă Se vede în sân la braţă Unde două merişoare Stau ascunse rotunjoare La piept ard cu libov mare Idoleştele altare. Ca craiul cel prea subţire Şi înalt la a sa fire, Aşâ-i oabla ei făptură Şi mândra căutătură. .Vestmintele ard ca focul, Care împodobesc mijlocul. A lui Cupidon săgeată Să vezi cum stă acăţată Cam pe lângă subţioară, De unde la Hrghir sboară: Se înfige aurită In inimă nemerită.

9 Atunci dreapta îşi întinde „Prea iubit de tinereţe! Şi pe după cap o prinde, „Trandafir faţă plăcută, Cu drag o îmbrăţişează, „Care buzele’mi sărută Ca flacăra să’i mai scază „O, trupşcr plin de dulceaţă, CNici ea nu se prea fereşte, „Care mă strânge în braţă! Că prea tare îl iubeşte, „O, cuvinte mângăioasă, Ci se leagănă pe braţe, „Cari mă fac drăgăstoasă! Din buze culeg dulceaţă. „Cum aşi face eu din fire De va’ţi ivi, nouă Muze „Dragostei. împotrivire? Să priviţi aceste buze. „Pentrucă eu vai de mine! După cuvintele mele „Nu poci trăi fără tine V’aţi miră şi voi de eie! „A ta sunt; dau mâna dreaptă', Că se face ziuă, iată „Fie şi cuvânt şi faptă!“ Şi tot nu se mai arată, Precum magnetul la sine A’şi face îndestulare Trage firul şi îl ţine, Aşâ’şi lipesc trupurile, D’a lor dragoste prea mare, Arătându-şi dragostile, Care arde cunoscută Iar Venus aflându-şi locul, Cu flacără nevăzuta, Aşa boboteşte focul, Care tot mai mare creşte, Cât oltariîl mai s’aprinae, Cât Arghir aşa grăeşte Şi după multă* vorbire „O, porumbiţă aleasă, I-au cuprins o adormire, „încoronată crăiasă, Cât au dormit cu dulceaţă „Oh! ce fel de vrednicie! Tocmai până dimineaţă. „Ce bine mi-ai făcut mie! Craiul cât se luminează, „Dacă ai venit la mine. Abia aşteptă să vază; „Cum te voiu lăsă pe tine! Pe fereastră tot priveşte, „Să nu mă laşi cu păcate Tot la fiul său gândeşte. „Intr’o grea singurătate, Peste ziduri coperite „Ci să-mi fii mie soţie, Vede mere aurite, „Trăind cu dragoste viel“ De cari cu veselie Iar ea răspunde fierbinte, Saltă scârbita crăie Cu dulci şi blânde cuvinte. Şi abiâ aşteaptă veste „O, crăişor cu blândeţe,

; |

10 De fiul său, ce fel este? ‘Crăiasa ce socoteşte, Un dar bun făgădueşte, Cui ar duce veste bună Şi cu un măr dimpreună Dintre cele nevăzute Şi încă necunoscute, atunci veni cu degrabă O prea mult sfătoasă babă Şi luând cheia, aleargă La grădină ca să meargă. Deschide uşa, — priveşte, Ce vede — că se sîieştc! Vede fecioara culcată De Arghir îmbrăţişată, Zeiţă a fi gândeşte, A-i sculă nu îndrăzneşte; [Şi ca ei să nu se scoale Calcă mai încet şi moale, Tot în vârful degetelor Către robii dragostelof. Se apropie, păşeşte Şi când lângă ei soseşte, Scoate cuţitul din teacă, Ca credinţă să-şi facă. 'A tăiat câteva fire Din părul ei cel subţire . Şi făcându-şi cale larga, Cu el în palat aleargă, Ostenită, spăimântată, Cu vorbă ruptă-1 arată, Zicând: „Vai ce coconiţă! „Zău, — doar. e o zeiţă.

„Că om nu poate să fie „Cu aşâ făptură vie; „Mai vârtos că pe spinare „Un păr lung de aur are!“ Cu imărire şi uimire, Precum au văzut, tot spune Medena ce va să facă? Numai decât se îmbracă, * La grădină se grăbeşte Care prea de mult doreşte. Intr’aceea se deşteaptă f iElena inimă dreaptă; Se [uită, ce i-se pare? — Aşâ a strigat Ide tare, Cât Arghir dormind cum este, Se spăimântă fără veste Şi [cu a sa deşteptare Oblu în picioare sare. Iar Elena lăcrămează, După părul său oftează, Cu mare amar jeleşte, De necaz aşâ grăeşte: „O preâ iubite Arghire! „De mi-ar fi venit în fire Că se află hoţi spre jale La palaturile tale, „De mult mă duceam mai bine „De cât să păţesc ruşine. „;Mă duc, că sunt înşelată, „Nu mai rămâiu ruşinată* „Pentrucă părul meu are „Lipsă şi pagubă mare Atunci Arghir roşeşte

■

h 11

Şi căştiit aşa graeşte: „O surioară iubită, ,3u pe mine ieşti scârbită? „Dară eu cum isunt de vină; „Au eu sunt acea pricină? „Dacă toate le ştii bine, „Că numai cu fui cu tine „Şi vezi că .nici nu am unde „Părul tău a ţi-1 ascunde. „Mărturie’mi este mărul: „Cum ţi-aş reteză eu părul. „Când cu totul voiu pe tine „A te ţine lângă mine? „Acum dară de n’am vină, „Căci a fost mână străină „Iartă pentru mine toate. „Că la lumină voiu scoate, „Cine a fost şi prin cine „S’a făcut aşâ ruşine; „Pe care dacă’l voiu prinde, „Pedeapsă îi voiu întinde „Şi’fi voi înălţă mărirea „Mai pe sus decât airea!" Iar ea zice: „O iubite! „Măriri cât de preţuite „De mi-ai înălţă, nu poate „Inima să erte toate; „Insă cugetând la mine, „Tot te iubesc eu pe tine". Atunci Arghir se frământă Cu necaz se înfierbântă, (Cu inima se topeşte Şi plângând aşâ grăeşte:

„Te rog dar, spune-mi sălaşul Şi unde’ţi este oraşul? „Sau dragostea nu te lasă, „Sau te caut şi acasă, „Sau a treia (vai de mine!), „Mor amăiît pentru tine". Pe ea o înghimpă spinul, Neputând ţinea suspinul. Zice: „Iubite şi lume, „Ce folos de’ţi voiu spune? „Că om1 nu poate să fie, „Care acolo să vie; „Insă de Neagra-Cetate. „Ce spre miazănoapte bate „Zadarnică întrebare „Poţi face de ţi se pare, „La locul cel ce se schimbă „In necunoscută limbă; „Insă ştiu aceea bine, „Că nu poţi veni la mine!" Intr’aceea fecioriţa Aude mişcând portiţa; Nu putea să mai grăiască, Nici plânsul să contenească, Ci în sus, în văzduh, sboară Ca o pasăre uşoară; Se duce nu se mai vede, Ce arnar? — Cine nu crede? Robul amorului cade, De leşin inima-i scade, Iar Acletan, milos taică. Cu a lui iubită maică Când au intrat în grădiniţă,

î i:

i u

12 Văd că fiul lor suspină .Şi fecioara nicăirea. Se înduplecă cu firea Văzând aşâ o urmare, Care dela pom răsare. Oh, ce plânsuri necurmate! Oh, câte laciămi vărsate! Dela pământ îl # sculară Şi cu glas mare strigară: „O cuvinte prorocite, „O prorocii împlinite „Spunea Filaret prorocul, „Că aşâ-i va fi norocul: „Cât merele se vor coace, „Scârbă va veni încoace!41 Şi stau toţi cu mângâiere în )tirul celui ce piere, Zicând: „Fiule, nu geme, „Ci scoală şi nu te teme! „Oh! Scoală, fiule, scoală, „Scoală să vedem ce boală, „Ce boală te împresoară, „De şi pe noi ne omoară!“ (Mai târziu în fire’şi vine, De mâna maicii se ţine, Zicând: „Daţi’mi mie pace, „Că voi nu aveţi ce’mi face, „Că dintru aceste toate „Nimenea nu mă va scoabe. „Şi înşi-vă aveţi vină „Aicea 'făcând pricină, „Că aţi trimis hoţi la mine, „De m’aiii despoiat de bine

„Şi v’au fosî ®?a ’de grabă „Cu nădejdea într’o babă, „toi-a furat toată dulceaţa, „Mi-a stricat toată viaţa! „Oh! amar, amar şi jale „Şi pe obraz curge vale „Şi voiu să-mi iau ziuă bună „Dela soare, dela lună! ,Aci mor, săpaţi mormântul, „Să mă înghită pământul, „Sub umbra cea răcoroasă „A merelor drăgăstoasă!“ Iar craiul, ca un părinte, Mângâindu-1 cu cuvinte Abia Ta plecat în casă, Unde l-a pus lângă masă. Când de Elena grăeşte Şi frumuseţea-i povesteşte, Ochii în lacrămi şi’i scaldă, Neavând inimă caldă. Cum au petrecut nu poate Să le mai înşire toate, Ci ca un turbat răgneşte Şi cu grabă porunceşte Strigoaia a o aduce, A o răstigni pe cruce. Părinţilor strigă tare Cu de mână sărutare: „Daţi-mi parte din avere, „Că nu am1 pită putere!“ Iar părinţii cu blândeţe, Din dragoste fără feţe, Zicea: „Fiule iubite!

] 13 „Nu ne da gânduri cumplite „Şi ea să ne dăm pe moarte, „O întâmpinată soarte!“ împrejurul lui tot chinuri, 'Multe plânsuri şi suspinuri. Şi nimic nu foloseşte, Căci ca un turbat răcneşte: „O, inima nu mă lasă „Să mai şez cu voi acasă! „Că acasă n’am ce face, „N’am odihnă şi nici pace, „Au să-mi fac mai mare [nume, „Au mă prăpădesc în lume! „'Mă duc nu mai şez acasă, „Să-mi caut a mea mi* [reasă!“ !Maică-sa încă grăeşte Şi aşâ îl îmblânzeşte: „0, fiule cu dulceaţă! „Cât te-am purtat eu în jbraţă, ,Ţi~am fost maică ’ngrijiftoare, „Mi-ai supt ţâţă hrănitoare; „Sânul meu a ta dulceaţă, „Leagăn ale mele braţă; „Te apăram de tot vântul, „Te învăţam cu cuvântul.

„0 vai! o vai! nu te duce, „0 fiul meu cel prea dulce!11 Dac’acestea ei văzură Ş’al întoarce nu putură. Aur din îndestulare I-au dat şi s’a pus călare. 0 vaiete şi suspinuri: In casă vai câte chinuri! Dară el nici nu ascultă Acea lăcrămare multă, Ci încalecă şi pleacă, O maică rămâiu săracă! Iar craiul pomul taie Şi-l aruncă în văpaie, Care arde cu lumină Şi toţi lângă el suspină, Mai aducându-şi aminte D’a lui Fiiaret cuvinte: „Blând Fiiaret cum ghiceşte, „Toate cum le proroceşte! „Eu l’am ucis fără vină; „Acum văz a mea pricină**# proroceşte! Toată curtea lăcrămează:, Toată inima oftează. II petrece cu plânsoare; Toată faţa muritoare; Plângeau după el fecioare, Ca nopţile după soare. i

PARTEA A DOUA'. Tanaru! daca porneşte, Departe călătoreşte Singur numai cu o slugă (Merge, dând Domnului rugă. D Arghireî lungă cale, Lungi năcazurile tale! Ia de-a lungul dealurile Şi numără şghiaburile, Tot prin locuri necălcate Şi prin păduri neumblate; Tot prin văi necunoscute, Prin locuri nepricepute, Nedcdat cu cale lungă, Câte vor să-l mai ajungă! Câte birturi, câte sate, Tot întreabă de cetate; La toţi le părea minune, Necum ca să-i ştie spune. Calcă câte locuri toate, Până nici cum nu mai poate Deci în partea pustnicească Când eră să -^pierească, Dintr’o peşteră mare Vede fum cu iese tare

Şi într’acolo grăbeşte, In care dacă priveşte, Vede un om mare foarte, Cât s’au spăimântat de moarte. A se’ntoarce nu cutează, Gândind fricos să nud creazâ Ci şi-a făcut îndrăznire, Gândind: sau traiu, sau pieire! Şi în peşteră intrară, Dându-i întâiu bună seară. Iar omul cel prea mare Dă o groaznică strigare: „Cine este? Cine vine? „Cine ce caută la mine?" Şi când slobozia cuvântul, Se cutremură pământul; Numai cu un ochiu în frunte Şi părea că’i cât un munte. Arghir tremură de frică Şi nu aspmdeâ nimica, Ci se rugă de iertare, Numărându-i tot ce are. jŞi’l întreabă de cetate, Nu ştie încătrău bate?

15 I-a răspuns omul îndată! Aşa până şed la masă Cu vorbă mai aşezată: In sălbatica sa casa, „Nu am auzit de veste Pe Arghir îl mai întreabă’: „Necum să ştiu unde este; „Ce umblă? şi cu ce treabă?** „Dar şezi până dimineaţă, „Caută acea cetate „Că vin toţi satirii faţă. „Prin ţări aşâ depărtate?“ „Ştiu că trebue să fie Spre care Arghir răspunde, „Vreunul care să ştie Tot spune, nimic ascunde.. „Şi care va şti mai bine. .Se duc apoi să se culce, „II voiu trimite cu tine** (Cât e lui Arghir de dulce!) 'Atunci Arghir mulţumeşte Dimineţa se sculară, Şi frica’şi mai potoleşte Satirii se adunară; Acest uriaş îndată Se întreceau care, care, 'Cu o cuiă se arată, Aduce cinste mai mare?— In frigare vrând să tragă Omul începe să facă, O căprioară întreagă. Ca toţi satirii să tacă, Zicând: Ştiu, cum mi se pare, Face cină boierească, „Că aveţi multă umblare. Ca pe Arghir să cinstească. „Nu ştiţi de Neagra-Cetate SVLasa lângă foc o pune „Unde încătrău a bate? La lumină de tăciune, „Nu vă întreb spre stricare, Şi şed toţi pe lângă vatră „Nici spre vreo supărare**, Pe câte un şghiab de piatră. Nu ştiau cum să răspunză, Arghir până să îmbuce, Măcar câtă iarbă şi frunză. O ploscă de vin aduce Iar un şchiop satir soseşte Dintr’ale sale merinde, Şi numai decât grăeşte: Cari foarte bine prinde. „Ştiu eu de Neagra-Cetate■“ .Uriaşul dacă-1 gustă Dar ei: „Pe unde a bate!** Cu stomac ca de lăcustă, „—M’a purtat pe mine dorul, l-ar fi plăcut, ca să tragă „Unde’mi-am frânt eu piciorul. Pe gât o butie întreagă; Atunci omul porunceşte, Dar tot se îndestulează, „Numai de cât te găteşte, (Nefiind mai mult, să crează)

16 „'Grăişorul dela mine Să-l povăţueşti prea bine!1* Iar şchiopul sg jelueşte Şi zicând, aşa grăeşte: „Eu nu cutez a mă duce, „Ca acolo să m’apuce, „Că cu, mă rog, mă ascultă, „Hm făcut pagubă multă. ‘„'Eram fiară stricătoare, „Piele de lup mâncătoare „Şi au gând să mă belească „Cine să mă isbăvească?“ fituncia omul cel mare începe a strigă tare: „‘Mergi! auzi când zic odată, „N’aşteptâ vorbă rugată!14 £)mul ajută de milă, Iar şchiopul pleacă de silă. . Rrghir mai cu bucurie Scurtă din călătorie; Bercuri, câmpuri, văi şi dealuri,. Peste ape multe valuri Zile multe, cale lungă, Nu putea să mai ajungă, ©ar odată mai pe urmă Şi drumul mai li se curmă, într’un vârf de deal sosiră Şi puţintel odihniră, De unde li se arată Cetatea de mult oftată. 'Acum şchiopul nu mai merge, Numai înapoi se şterge, Cărui Rrghir muîţămeşte,

'Apoi iară mai porneşîe. Când îii Cetate intrară De sălaş bun întrebară; La o văduvă sosiră, Unde şi sălăşluiră. Văduva bogată foarte Nu ştia cum să se poarte, Având o fiică frumoasă, Le-au dat sălaş bucuroasă, întrebă: „De unde vine? „Dela ce locuri străine? „Şi de ce fel de neam mare „Şi ce căutare are?“ Rrghir spre toate răspunde Şi nimica nu ascunde; Insă ghimpul, care’l are, De ce îi eră mai tare: „Unde’i locul, ce se schimbă In necunoscuta limbă, într’acest fel o întreabă, Zicând a avea o treabă. R răspuns văduva bine, Nu ţine nimic la sine, Zicând: „Nu este departe, „Numai un câmp ne desparte. „E o grădină vestită „Şi foarte împodobită, „In care o coconiţă, „O măeastră fecioriţă „Petrecându-şi se arată „în toată ziua odată „Şi se preumblă într’însa „Şase roabe cu dânsa.

„Este măeastra crăiasă’ Dându-i piedici înainfe. In lume cea mai aleasă1'. Deci la cină se aşează, 'Atunci el nu are altă, Beau, mănâncă ospătează'. Inima voios îi saltă. Precum este obiceiul, Văduva mea nu uită, Mai dau în poveşti cu Craiul. Ci tot la dânsul se uită, Se scoală dela mâncare, îŞi se miră foarte tare, Fac aşternut de culcare; Ce trupşor voinicesc are! Pleacă Arghir să se culce, Tot întreabă, ispiteşte, Ostenit' îi părea dulce. Către el se linguşeşte, Văduva se socoteşte „Cum1 l’a răzbit, să ajungă Şi cu sluga lui grăeşte, „Cale atâta de lungă?" Apucându-1 înainte lEl (că aşa’i întâmplarea) Cu tăinuite cuvinte; Ii spunea toată umblarea: Urzesc cu jurământ tare „Am venit pentru Elena Lui Arghir împiedicare. „Dela maica mea M-edena", Cu făţarnice cuvinte Iar văduva ochi :îşi face Aşa înşeală şi minte Şi la inimă îi zace Pe sluga care se ţine O nădejde rotogoală, De făgădueli străine. Cât au vândut ca păgânul Trăgându-şi jarul la oală, .Cum ar putea ca să facă, Pe Domnul său şi stăpânul, Zicând: „Ascuîtă-mă, frate, Ca pe fie-sa să placă „Să-ţi dau această cetate Acest crăişor nemernic, „Cu fica mea împreună, Bogat şi foarte cucernic, „Să trăeşti viaţă bună; Gândind aşa întru sine: „Să nu mai slujeşti atâta, „Să mi se lovească bine, — „Ci să umbli cu carata. „Zău, nu mi-ar părea de glumă „Să fii domn într’o cetate, „Să mă văz, că sunt o mumă „Să aibi neamuri înălţate; „Sau o soacră norocită, „Să aibi aşâ o soţie, „Unui craiu învrednicită, „Cum1 îţi dau fica mea ţie.— Cu acest cuget se pune „Ia sărut-o odată! Ca să facă stricăciune „Să vezi vieaţa curată! — Unui crăişor cuminte,

18 „Ascultă-mă dulce frate, „Să te fac cu bogătate: „Ia acest folcuţ în mână „Şi intrând voi în grădină, „Să-i sufli asupra-i foarte, „Să adoarmă ca de moarte, „Ca să nu se întâlnească, „Cu Elena să grăiască. „Dacă va ieşi afară „Apoi îl deşteaptă iară. „Ţine acest ir la tine, „Unge-1 pe la gene bine, „Şi-l scoală de mâna dreaptă, „Că el de loc se deşteaptă.— „Ascultă-mă dulce frate, „Că te fac cu bogătate!“ Se înşeală cu prostia, Necunoscând făţăria; Că ginere nu-1 primeşte, Ci pe Arghir socoteşte. Deci se scoală dimineaţa Arghir şi îşi spală faţa. Se îmbracă, se găteşte Şi la grădină porneşte, In carea intrând, (se' găteşte; [îşi face

Cugetului semn de pace, Inchipuindu-şi în minte Ce va fi mai înainte. Aşâ ciudate frumuseţe, Care plac la tinereţe, ;Cât a călcat cu piciorul, N’a mai văzui; CrăişoruL

Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite, Hh! câţi trandafiri miroasă Cu foi rumene frumoasă! Rosm arinii au verdeaţă Şi garoafele roşeaţă Aci crinul se albeşte, Colea nardul frumos creşte; Cedrul ramurile-şi tinde, Care mult văzduh cuprinde; Ciprul frunza înverzeşte Şi văzduhul ie clăteşte; Isvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite; Scaune verzi două sute Tot din pajişte făcute, Cu verdeaţă acoperite, Toate Crăesei gătite. 'Arghir se culcă pe ele Să-i treacă de osteneîe, Aşteptând a sa iubită Cu inima ostenită. Iar sluga cea blestemată, De văduva înşelată Cu lucruri gătite Şi de văduvă vrăjite L-au adormit tare foarte Cu o părere de moarte. Apoi şi crăiasa iată Vine frumos îmbrăcată Intr’o vreme călduroasă Cu şase roabe frumoase; Precum se obişnueşte,

19 'Către locul său grăbeşte. [Când încetişor se duce, Păru-i aurit străluce Şi pe spate şi-l netează, Din soare făcându-şi rază, [Care la călcâie bate Netezit în jos pe spate;' Clăteâ haine frumuşele ;Şi trăgea boare cu ele. In trup oalbă şi subţire, Drăgălaşe la jignire, Pe cap diamanţi străluce, Cu soarele îşi aduce Ba toată strălucitoare Dela cap, pân’la picioare. Din papuci picioare goale 'Albe se vedeau prin poale; Pajiştea verde, cam: udă, Deasupra de rouă crudă, (Mergând, i-le cam: stropeşte, Când cătră Arghir grăbeşte. Văzând, că cineva zace în locul ei nu-i prea place; Dară ce nici nu gândeşte Pe Arghirul ei priveşte! — Lângă dânsul se &>ează (Cine va fi să nu crează)? Că având sudori pe faţă, Cu dânsele se resfaţă, Fiind mărgelele stropite Pe faţa iui risipite. Le ştergea făcâncîu-i boare Cu a sa apărătoare. i*

Cu măhrama se răsfaţă; Acoperindu-I pe faţă Insă nu putea s’o lase Inima cea din Crăeasâ Cu mţai mult să odihnească Şi ea la el să privească, Ci-i descoperea obrazul, Deşteptându-1 cu năcazul. Luând u-i capul în poală, Zise: Ohl iubite, scoală, „Să-ini povesteşti pribegirea „Să-ţi ştiu şi eu rătăcirea 1“ însă el nici grije n’are De poftită deşteptare; Căci vrăjita adormire L-a îngreuiat la fire. Şi Elena nu pricepe: „Scoală, dulce şi iubite! „Nu-mi vezi braţele gătite? „Sculaţi ostenite braţe „Să vă mângâi cu dulceaţă. „Oh, rost, graiu nu-ţi ascunde, „Ci te scoală şi-mi răspunde! „Oh, ochi, deschideţi vederea, „Lasă-ţi somnul cel ca mierea; „Ridieă-ţi către sprâncene „Cele mai deasupra gene! 7,Oh, deschideţi luniinele „De îmi priviţi lacrimile, „Oh! iubite ş’al meu bine, „Lasă somnul pentru mine, „Dacă ai ajuns limanul, vPrecum ţi-ai făcut şi planul 1

•■3

20 „Fără .preget de departe Zise: „Oh, ce fel de fapta! j „Vii la o streină parte; „Am adormit de prisosinţă. „Oh, puţin mai osteneşte, „Fără nici o trebuinţă 1“ „Când limanul se iveşte! §i pe sluga îl întreabă, ' „Oh scoală, iubite scoală, Să-i spuie cât m'ai în graba, „Scoală, că mă bagi în boală!1 Venitu-i-a în grădină „Foarte mult lângă el plânge, Prea iubita lui lumină? Cât măi cu totul se stânge. Răspunde sluga şi zice: Când atâtea lacrămi stoarce „Cu cale va să te strice, Către slugă se întoarce, „Cât a plâns ea lângă tine... Zicând: „Oare ce minune? „De dor cu braţele pline, „Aici nu sunt lucruri bime. „Zicându-ţi cuvinte drepte, „Eu pricep că nu e bine, „Nu putea să te deştepte. „II fermeca oarecine „A zis apoi, că m’ai vine „Şi eu caută a mă duce, „Pân’de două ori la tine, „Până soarele străluce. „Dar m|ai mult nu e putinţă, „Să cunoaştem în credinţă: „Acest somn puternic are „Că legea ei porunceşte, „Cu moartea asemănare.— „Mai mult nu îngăduieşte. „Stai aicia şi-l păzeşte, „Atunci de vei dormi iară, „Până unde odihneşte „Până a ieşi afară, „Şi sculându-se îi spune, „Mai m!ult nici nu-ţi mai vine, „Că sunt cu amărăciune „Vai de ea şi vai de tine". „Şi de două ori, să ştie, A doua zi venea iară „Că mai vin şi să mai vie. Şi în grădină intrară „Dar mai mult nu e putinţă, Şi tot a ceea ş umblare „Care să spui cu credinţă". Ca cea de 'ieri supărare. Şi aşâ.s’a dus acasă Deci cu inima amară Pe Arghir dormind îl lasă. Iar către sălaş plecară. — Iar sluga cea stricătoare Văduva văzând că-i face Scoate vrăjita unsoare Sluga îoaite cum’ îi place, Şi ungându-1 pe la gene, Ii dă daruri şi-l cinsteşte, L-a deşteptat fără lene. Căci atâta îi slujeşte. Iar Arghir când se deşteaptă,

F 21 Deci şi a treia zi plecară Arghir cu inima seacă,. 'De somnul cel greu se teme

R fost intrat în grădină, Carea măi de veste prinde, Că Arghirul ei se vinde Şi se roagă mîai de vreme, Şi către dânsul grăbeşte, Zicând: „Doamhe îndurate, .Cât adormit îl priveşte. „Gerescule împărate. O vai! nu se poate spune, „Cela ce eşti din vecie, Ce plâns şi amărăciune! „Auzi-mă, mă rog tic, Strigă cu graiuri duioasă „Zadarnică să nu-mi fie Din inimă drăgăstoasă;: „Această călătorie. „O dragoste năcăjită „Cu de părinţi părăsire „Şi foarte batjocorită! „Am căutat pribegire; „0 vai, inimă pierită „Rogu-mă, dă-mi mângâiere „Şi dulceafă amărîtă! „Ca să o văz cu plăcere, „0 dragoste, te văz bine, „Că de nu, m'ă scârbesc foarte „Că tu îti baţi joc de mine! „Şi caz în groaznică moarte!“ „0 Arghire prea iubite iTemându-se de somn dulce; „Şi în zadar ostenite, Nu voia să se mai culce, „Cu de părinţi părăsire „Şi cu a ta pribegire Se preumblă prin grădină „Aflaşi dragoste amară, Cu inima de dor plină; „Că mă pierzi din mână iară! Dar sluga se năcăjeşte, „0, măcar numai odată Cu inimia se topeşte, „Să-ţi aud vorba curată! Căci nu poate să-şi plinească „Vai inima mea cea prinsă, Voia, ca să-l ameţească. „In cursa dorului strânsă, Insă face el, ce face, „Cum eşti de foc trist aprinsă Măcar Arghir că nu zace, „Şi de tot junghiul aprinsă ’Gă-l atinge din picioare „Eu de aci mă voi duce, Dintr’a folcuţului boare, „Cine să’mi deâ vorbă dulce? Cât n’a păşit nici şase „Ca pasăre de sub soare Şi caută să se lase „Nu poate aşa să sboare, Pe un pat plin de verdeaţă, „Care la mine să vie, Adormind cu dulceaţă, „Oh, nu poate ca să fie! frumuseţe plină,

22 „’Că cu am putere tare „Şi venii cu muncă mare. „Nu poţi zăbovi, iubite, „Mă duc, — o dureri simţite! „0 măcar numai odată „Cu o privire curată * „De ai mai privi la mine, „Să vezi că plâng lângă tine; „Să auzi glas cu plăcere „Spre a noastră mângâiere! „Apoi măcar, vai de mine! „Aci să mor lângă tine!" ;Şi cu sărutări în faţă, L-a ridicat sus pe braţă, Udându-i din tot năcazul Cu lacrămile obrazul. Până seara tot oftează, Lângă dânsul lăcrămează. .Când aşa se năcăjeşte, Cătră sluga iui grăeşte: „Prea iubitului meu, spune, „Că sunt cu amărăciune, „Neputând să mă mângâie, „Oh! sănătos să rărnâie". iAtunci vrând să se ducă, Nu făcea ca o nălucă, iCă ea de dragoste mare Nu prea grăbea de plecare, iCi se întorcea îndată Ca să-l mai vază odată Şi in braţe Ii mai strânge Şi cu sărutare plânge: uQ, năcaz Încărcate

Şi ţie ţi-e greutate, „Că nu poţi vorbi cu mine, Să vezi că sunt lângă tine. „Zadarnică osteneală, „Amară chiverniseală! — gândeşte-ţi vânzătorul „Şi îi fii izbânditorul!" Şi slugii îi era milă Văzând ce amar şi silă' Şi a-1 deşteptă se teme, Neaflându-şi a sa vreme. Elena îa el priveşte, Vede că îngălbineşte, Se prepune cu tot gândul, Cu ochii urât cruntându-1. însă oare ce să-i zică?.... în faţă îi este frică, Ca să nu. tăgăduiască Şi mai rău să-l pedepsească Drept aceea cu oftare Ii strigă şi cu glas mare: „Prea iubitului meu spune, „Ce plâns şi amărăciune; „De va vrea să-mi izbândească, „Acest sfat să împlinească: „Sabia cea acăţată, „In cuiul cel mic aflată, „Să o mute în cel mare „Şi aşa izbândă are; „Care de mai înainte! „Făcea, ar fi avut minte! „Erau toate foarte bine, „Că putea vorbi cu mine;

„Nu am avea nici durere, „Cât năcaz, câtă umblare! „Ci mai trăiam cu plăcere*4 „Acum năcaz şi mai mare! „Şi aşa acasă pleacă, „Eu ei am făcut mânie, De tot cu inima seacă. „Dar încă ce năcaz mie!*4 Sluga-1 scoală cu unsoarea, Atuncia sluga: „Stăpâne! Cum i-a. fost 'spus vrăjitoarea „A zis aşa cătră mine: Se scoală Arghir şi zice: „Că de pofteşti izbândire, „Cu cale o să mai strice; „Aşa ţi-a dat sfătuire: „0 Doamne puternic. mare, „Sabia cea acăţată, Cum am asudat de tare!** „In cuiul cel mic aflată; Iar sluga: „Ba nu-i sudoare, „Să o muţi în cel mai mare, „Ci lacrămi jeluitoare „Că ei pşâ i se pare: „Dela a ta prea iubită, De făceai mai înainte, „Care ie plângea scârbită. Mai mult ai fi fost cuminte. Arghir îl certă de silă: „Că 'nu ati avea durere „Pentru ce nu ţi-a fost milă, „Şi voi trăiaţi în plăcere!** Sluga gândea că nu-i bine „Să mă fi sculat pe mine, Unde sabia îşi ţine, „Au nu ai milă la tine?** „Ce grăeşti, că nu am milă? Iar Arghir înţelepţeşte Intr’alt chip le tâlcueşte. „Că destul ţi-am făcut silă • Stă puţin, să socotească, „Şi tot cu a ta iubită, Ca bine să nimerească; „Eu amărît, ea scârbită, Sabia în mână ţine „Ca să te scoli nu-ţi dam pace Şi gândeşte Intru sine: „Dacă n’ai vrut, n’am ce face!** Cuiul cel mare gândeşte Atunci Arghir de durere Şi pe mine tâlcueşte; Leşină, plânge, mai piere: Iar cel mic stricătorul, De iubita sa doreşte, Sluga i-a fost vânzătorul. Morţii a se da voeşte, Pe acela îl descoase. Zicând: „O! groaznică soarte, Strigând cu sabia scoasă: „Că eu sunt vrednic de moarte! „Acum pricep eu ce este. „Un somn îngreuiat tare, „Oh, acum prinz eu de veste „Face supărare mare. „Precum cuvintele sună; „Când erâ să fie bine, „Tu eşti sluga mea cca bună. „M'arn stricat singur pe mine.

24 „Eu te-am adus să-mi prinzi bine; Pe la dânsa se abate, „Tu m’ai îngropat pe mine. Inima în el se bate; „O ce slugă cu credinţă! Din dinţi strânge şi înjură, „Au gândit-am să mă minţă? Dându-i tunete din gură: „Când voiam a trăi bine, „Ce mi-ai făcut tu strigoaie, „Atunci m’ai stricat, tu câne! „Tu inimă de ursoaie? „'Mai despoiat de dulceaţă, „Tu cu farmecile tale „Ca să nu o am în braţă; „Dacă m’ai stricat din cale, „Mi-ai făcut sfârşitul vieţii, „Adu-ţi fata cea aleasă, „Oh, vrăjmaşe al dreptăţii! „Să o fac pe ea mireasă, „Mă junghiul mor moarte amară, „Să-i dau semn de legătură „O tu inimă de fiară! „Două palme peste gură. „Dar întâiu te junghiu pe tine, „Spune-i să vie încoace, „Că tu m’ai vândut pe mine!“ „Să o iau peste mijloace „Şi ca să o logodească Iar sluga de frică mare Se tot roagă de iertar „Sabia mea cea crăească! „Ba tu, soacră bătrână, Şi plângând, să jelueşte „Adu-ţi a ta dreaptă mână, Şi tot lucrul povesteşte: „Să o sărut tirăneşte „Că’mi-a făgăduit mie „Cu sabia, cum doreşte „Fata ei şi avuţie, „Şi să ţi-o înfig în guşe, „De m’a înşelat pe mine, „Ca să crăpi aci la uşe! „Numai să te vând pe tine". „Aşâ să-ţi măriţi tu fata, Arghir strigă cu mânie „Cum ai făcut judecata; „Au nu mi-a fost grije mie, „Să păţeşti şi tu ca mine,' „Ca să te fac un om mare? „Când va fi să-ţi fie bine" „Vai! ludo, inimă tare! „Vai! cum m’ai mâncat, duşmane, Şi aşâ o năpusteşte Şi către câmpuri porneşte. „Vai, la mine câte rane. Ascultaţi acum, ce chinuri „Să-ţi dau focul tunetului, Rabdă Arghir şi suspin uri1 „Până’n casa sufletului!" Intre şchiaburi rătăceşte Şi când aşâ cuvântează, Şi prin păduri pribegeşte, Capul încă i-1 retează; , Lângă un isvor de apă Turburat şi cu mânie Chiar din gura morţii scapă 1 Spre văduva cu urgie

;

PARTEA' A TREIA. A rdoua zi când se scoală „Decât amară viaţă’, Ameţit, căznit de boală, „Mai bine mă junghiu odată, 'Altă ce va să mai facă? „Să-mi văz viaţa scăpată. Necăjit în lume pleacă „Numai , văd a mea dulceaţă, Şi nădejde nu mai are „O amărîtă viaţă O, lacrămi şi suspinare! .,0 moarte, vinol grăbeşte! Acum încotrou va merge? „De amar mă mântueşte! Stă şi de lacrămi se şterge. „O prea dulci părinţi cu milă, Oh! amar vieţii tale, „Cărora v’am făcut silă, Că-i toată plină de jale. „V’am lăsat amărîţi foarte Prin munţi groaznici pribegeşte, „Şi eu aci să văz moarte. „O ţări, neamurile mele, Pe dealuri călătoreşte, „Care v’am lăsat cu jale; Inşuş şi-a aruncat soarte, „Te-am lăsat maică pe tine, Ca să umble după moarte, „Ucigaş luai cu mine! .Când printr’un bărc stufos trece, „O dulci doi fraţi cu dreptate, Iată isvor bun şi rece. „Rămâneţi cu sănătate; Descăleca, odihneşte .„Eu cu voi într’o grădină Şi setea îşi potoleşte; „Până nici nu socoteşte, Insă nici a jbeâ nu poate „Acolo se pomeneşte. Că acum1 a pierdut toate, „Cum1 să nu ne sfădim dară? Aşa începu a plânge, 'Plânge cu lacrămi de sânge: „Ce avuţie amară! „Că’ntr’unloc de nu sunt toate, „Decât întristată faţă, -

26 „De foîoy a îi nu poate. „Iar celui mijlociu frate „I-am mai dat o bunătate, „Că el poate şi coboară „Pe cela ,ce pe sus sboară; „Care pe noi ne căzneşte. „Judecă, ţi se plăteşte!“ Arghir socoteşte bine; Zice: „Ascultaţi de mine: „In trei părţi vă voi trimite, „Care va sosi ’nainte, „Aceluia fie toate: „Că într’altfel nu se poate** 4 Aşâ trei dealuri arată, • Ca să plece deodată. Au plecat fieştecare La dealul său fugând tare Dar Arghir ce va să facă? Ia plaşca şi se îmbracă, Papuci luă în picioare Şi să vezi cum va să sboare! Ba când cu biciul trăzneşte Şi când de trei ori grăeşte; ,,Hip-hcp, la a mea iubită „Să fiu la acea scârbită! Ca o săgeată ce sboară, Dela pământ îl luară. Când vin dracii, stau cu firea, Ajghir nu e nicăirea. Osteniţi suflă din gură Şi pe Arghir îl înjură, încep întru sine iară Altă sfadă mai amară

Căci au lăsat s'ă'-i înşalc însuşi cu minţile sale. Iar cel mijlociu 'grăeşte: „Vezi aşă vă irebueşte. Că voi gândiţi a face, Numai cum vouă vă place, Voi vreţi ca să nu-mi daţi parte „Acum du-te mai departe 1“ 'Ceilalţi încep a-i zice: „Tu eşti omul cel cu price.

„Făcui cercare străină, „O, fie toate iertate. „Rămânefi cu sănătate. „Blestemat să fie locul, „Unde mi-s’a aprins focul, „Focul dragostei în mine, „O inimă, vai de tine! „Oh, Elena mea cea dulce, „Eu din lume mă voi duce. „Rămâi de mine iertată „Cu inima în lanţ băgată. „Pentru o scurtă iubire „Această sălbăticire! „Acum, acum mă omoară. „Arma dragostei mă sboară. „Oh, trup alb, grijit de maica „Şi. împodobit de taica, „In sgău crăesc zămislite, „Cu slavă împodobite. „Oh, se miră şi pământul, „Vai unde-ti este mormântul? „Când te vei scălda în sânge „O vai, cine te va plânge?.

27 ,,în loc 'de îngropăciune, „Oh, moarte mă ia mai bine, „Pe pământ împuţiciune, „Că dorul ce mă munceşte „Moarte ascunsă, amară, „'Mai tare se întăreşte!“ „Groapă, pântece de fiară, Intr’aceea un glas mare „Ziua mea cea de pe urmă, Se aude răcnind tare, „Când viaţa mi se curmă, Gândea: un leu, un bălaur, ,,0, ceasul cel de sîârşire, Sau vreun sălbatic taur, „Numai vouă va fi ştire; Se’ntâînesc, se luptă, sbiară, „Lângă isvor fără nume Ca nişte groaznice fiară, „Eu mă înjunghiu şi es din Atunci aminte îi vine: [lume!" Cine se ) unghie pe sine Oh! e groază a şi spune, In raiu nu împărăteşte Vârful săbiei îş pune Şi atunci aşa gândeşte: Drept în inimă la ţâţă ,„Eu la dânşii mă voiu duce, (De ai vedea, Eleniţă!) „Ca prin guri să mă apuce“. Şi aşâ la dânşii pleacă Mănunchiu în pământ aşează, Cu gând din lume să treacă. Numai cât în ea să cază, Incătră sună şi sbiară, Intr’aceea ce aude? < Vede peşteră de fiară; Cântece nouă şi crude. Unde trei fii ai lui Diman Priveşte şi vede, iată, Ai lui Dei Sancti Smian Vine o nimfă curată. Se tot sfădesc şi se ceartă Spăimântat la ea priveşte, ,Cu o învoire spartă. Zeiţă o socoteşte; întreabă Arghir şi zice: întreabă: „Oh, coconiţă „Pentru ce aveţi voi price ?“ „Doară eşti o prorocită?11 Au răspuns toţi trei îndată: Nimfa fără supărare „Suntem trei dela un tată; Răspunde la întrebare Ne sfădim pentru moşie, O rugă să~i prorocească: „Pentru mică avuţie: Ce va să mai pătimească? „Sunt trei scule de ’mpărteală, !A răspuns acea fecioară: „Judecă fără greşeală, Zicând: „Tinere, aşteaptă, „Că ice vei zice, vom face, Că binele se îndreaptă!“ „D,e ne vei face o pace. Iar el gândea întru sine:

28 „Plaşca şi papuci 'de piele Cât privindu-î sus la frunte, „Cine se ’mbracă cu ele Gândeai că la cer se suie „Şi cu biciul să trăsnească Şi nici o cărare nu e. „De trei ori şi să grăească: Aşâ a fost mers de tare „Hip-hop! să fiu fără veste, Cu a lui iute sburare, „Unde gândul meu îmi este! Cât nti a văzut sub soare „Că tu sai un dor, ce poate, Nici pasăre sburătoare. „Să strice aceste toate Puţintel mai odihneşte, „Şi tot vei şi de aicea In toată partea priveşte: „A-ţi mai îngrăşâ eerbicea Insă nu vede nimică. „Tu eşti aceea vină, Singur îl apucă frica, „Tu ai început pricină, Văzând acel munte mare, „Că noi amândoi prea bine Gândul tot la moarte are. „Ne învoim întru sine Insă numai în sus pleacă, „Tu, satana! Ia-1 de chică, Călcând tot pe piatră seacă'. „De’l trânteşte şi îl ridică!" Şi nici pâne nu mai are. Unul de corn îl apucă, Cum flămânzeşte de tare Puţintel foamea-şi alină Altul de coadă-1 îmbucă, Cu câte o rădăcină. 11 ghemuesc în ţărână, Cătră vârf tare grăbeşte Până l-au muiat la vână Şi a treia zi soseşte, Strigă, să văietă dracul In vârf vede o cetate Şi se rugă lor săracul, Cu podoabe necurmate, Să-l lase, că le va scoate Ce ziduri ciudat făcute Şi pe celelalte toate Şanţuri cu pământ umplute, Dela Arghir, care sboară, Cu palaturi înălţate .Ca o săgeată uşoară; Cu turnuri înfrumuseţate. Insă acest drac cu gândul Foarte frumos coperite, Numai decât ajungându-1, Tot cu ţâgle poleite. Din văzduh în jos îl scade, Ale Elenei palaturi Cât peste un munte cade A vedea nu te mai saturi. !i ia 'sculele cu gândul, Pe el la un sghiab lăsându-1. Când cătră ele grăbeşte, Cu nimfa se întâlneşte. ;i eră un sghiab de munte.

Care fuge > de minune înapoi Elenei spune: „Iată Arghirul tău vine, „L>am cunoscut foarte bine!“ Iar Elena mânioasă Zicea: „Ce minţi, mincinoasă?“ Şi i-a dat o palmă bună, Zicând că a spus minciună. Deci eşi altă fecioară; Intrând strigă: „Domnişoară!4* „Iubitul tău Arghir vine!“ Iar o pălmueşte bine Mai ese alta afară, Care intrând, strigă iară: „O iată Arghir soseşte!“ Şi pe tea o pălmueşte. Zicând foarte mânioasă; „Nu fiţi aşâ mincinoase! „Doar visaţi, aş mai crede, „Alt chip minciună se vede „Aud oar’aţi nebunit toate? „Că a crede nu se poate, „De ar avea sburătoare „Aripi cu care să sboare, „Tot nu ar putea să vie: „Ce grăbiţi voi nebunie?" Iară fetele strigară:

,.Ba zău iată stă afară!" Nici aşa nu vrea să crează, Ci a eşit ca să vază. Apoi atunci, dăcă ’1 vede, II cunoaşte şi le crede Şi cu braţele gătite Oftă: „O al meu iubite!“ Plângând se îmbrăţişează Cine poate să nu crează Că într’un ceas de durere De durere şi plăcere Nu putea ca să grăească, O dragoste pustnicească! Elenei inima-i creşte Şi către Arghir grăeşte: „O, Arghire prea iubite, „O călător ostenite! „Nu sunt vrednică de tine, „Cât ai umblat pentru mine. „Pentru tine rabd şi moarte, Pentrucă te iubesc foarte!" "Precum e la tinereţe Şi aceste idouă feţe Povestesc, înşiră multe; Toate cine isă le asculte? Insă fără urâciune <D&ai puţintele voi spune.

PARTE» A PATRA De imână intră în casă Un mire cu o mireasă ftrghir toate patimile Şi toate necazurile înşiră şi povesteşte Şi nimic le socoteşte. Şi încep la veselie, La jocuri de bucurie Şi tot felul de muzică Stă tot gata ca să zică. Toată cetatea răsună Făcându-şi inimă bună, Unde turnuri poleite Şi palaturi strălucite, Vetreli de aur frumoase Se învârtesc luminoase, Iar grădina cea crăească In cetatea pustnicească, In care curg râurile, Ce vestejesc pajiştele. A iui Venus biserică Altarele îşi ridică, Dară câte floricele înconjurată cu ele Ale lui Venus fecioare Rupând flori mirositoare, Lui Amon cântă şi saltă Cu bucurie înaltă.

0 îngerească albeaţă’, A făcut nouă dulceaţă Şi părea că niciodată N’a fost aşâ încărcată Grădina: când îl primeşte, Toată podoaba zâmbeşte: După obiceiu urmează; Ca imai bine să le şează, Al ui Arghir mână dreaptă, Stânga Elenei aşteaptă; O apucă de subţioare Şi pleacă către izvoare. Alai şed şi jos pe verdeaţă, Se unesc braţe cu braţe; Şed la umbră în grădină Şi trage o boare lină, Care hainele clăteşte Şi mireasmă împărţeşte, De flori frumos înflorite' De dulce rouă stropite. Iar dulceaţa cea amară Cum se îndulceşte iară Fată ’ntâlnită cu fată încep o nouă viată: Acum este lăudată A lui Cupidon săgeată. Deci după aceasta iară, Ies din grădină afară.

Gândind ca ospăţ sa facă, Ca şi altora să placă. Foarte mulţi oaspeţi adună, Făcându-şi inimă bună. Strălucesc mesele ’ntinse ■Tot de flori cu sârmă prinse; Sclipesc vase argintuite Şi pahare aurite. Bucătari aduc bucate Cu gust bun amestecate. Se aşează toţi la mese La nunta unei crăiese. Bahus cupe împlineşte, Care vinul îndulceşte, Beau, mănâncă ospătează, Toată firea înviază. Sună lăute voioase Şi flueri, cimpoi frumoase, Cimbale răsunătoare • Trâmbiţe ajutătoare. Una după alta sună Să-şi facă toţi voie buna Multe rânduri de bucate Şi băuturi strecurate, Slujitori la două sute Aduc toţi pe întrecute: Unii schimbă talerele, Alţi plinesc paharele, . Oaspeţii au voie bună, Paharele ciocnite suna, închinăciuni închinate, Băuturi spre sănătate, ( Când se scoală dela masă, Se mai duc într’altă casă, 'Unde toţi în hore saltă Cu bucurie înaltă. Ospăţul şase luni ţine Toţi cu inimele pline. Iar hi aitiA pfi urmă

Când nunta mai Ii se curmă, .Un imire cu o mireasă Un craiu şi cu o crăiasă, După obiceiu urmează Iar la mese îi aşează, Se ospătau cu dulceaţă Pentru o nouă viaţă. Mirele, precum se cade, Tot lângă mireasă şeade. lntr’alt chip cum va să fie! — Povestesc cu veselie! Insă Arghir se gândeşte, Cugetă şi socoteşte, Cum şedea în fruntea mesei, A id!aî) o palmă miresei. Mirdasa atunci roşeşte Şi nimida nu grăeşte. Arghir cu faţa plecată Mai dă o palmă odată. Ea şi atuncia că tace Şi. numai cu capul face. Şi a treia ce gândeşte, Că iară o pălmueşte, Atunci cum se ruşinează, Odată tare oftează, Plecând capul, mulţămeşte Şi cu un glas greu grăeşte: „Oh, Arghire prea iubite „Şi de departe venite, „Dacă ai venit la mine „Pentru ce-mi făcuşi ruşine? „Cum de mi-ai dat palme grele „Intre prietenele mele? „Ochi în lacrămi învârteşte, —« „Iar Arghir aşâ grăeşte: „Cât am călcat pentru tine ^Aulie m’au ajuns pe mine „Răbdai multă supărare, „Cum nram depărtat de tare

32 „Şi când eram mai Ia tine Trăesc fără supărare, „Nu mă vruşi primi pe mine. După chin dulce vieaţă „Mă văzură trei fecioare, Şi după amar dulceaţă.. „Feţe ne arse de soare După multă întristare „Şi ţi-a adus veste bună, Bucuria cea mai imare „Tu ai zis că e minciună; Ce fu uscat înverzeşte, „Şi când îţi spunea de mine, Amarul se îndulceşte! „Atunci le-ai pălmuit bine. Acum1 e lumea întreagă „Tu nu le-ai crezut pe ele, Când le e viaţa draga „Pan’ văzuşi braţele mele Şi are veselă vreme, „Aşâ nici eu gândesc dară, Când de nimenea se tenie „Să-ţi fac 'mânie amară, •Ce căută cu ’ntristare, Acum în braţe o are „Că dragostea şi pe tine Şi o vede, când pofteşte „Te căsneşte ca pe mine". Şi nu se mai chinueşte. Atunci Elena ^grăeşte Iar firea cea întristată Şi nimica /ău gândeşte: „Oh/ Arghire prea iubite Acum- este mângâiată; Ş’au aşezat junghiurile Jfc(Şi cu -mine logodite, Şi s’au sfârşit chinurile! Jvaz că n’ai gând rău la tine, Dorul acum nu mai vine, £ „Nici mânie e la mine; ,^[ntre noi aşâ se cade, Oaspeţii s’au cinstit bine „Că cinstea mea tot nu scade; Şi se scoală dela masă, Ca să se ducă acasă, „Mai vârtos se înmulţeşte, „Dragostea şi cinstea creşte". Nunta ca să o sfârşească \ \ "v Oh! cu ce dragoste mare Şi la mulţi ani să trăească?

• /^PAGINI ALESE DIN SCRIITORII ROMÂNI <o

N. PORfV £V. "51

Oglinda fermecată După o călătorie de câtevă ceasuri cu trenul, tinerii soţi ajunseră la moşie, unlde îi aşteptă un argat, o slugă, bătrână, care-1 ţiniuse în braţe şi-l văzuse crescând pe Sandu Nibianu, stăpânul Pângaraţilor. Tânărul nu-şi putea stăpână plânsul, când se văzu, iarăşi, sub acoperământul vechei şi încă pătoarei case părinteşti. Şi însoţit de frumoasa lui tovarăşe ide viaţă trecu, 1a, rând, prin toate în căperile, înfiorându-1 pacea colţurilor acelora ce mai păstrau, par’că, ecoul celor din urmă paşi al bătrânei lui mame, de curând duse la casa de veci. 1) Născut în Bucureşti, dintFo familie originară din Ardeal, N. Pora şi-a făcut studiile secundare la „Liceul Sft. Sava“ iar pe cele universitare la Fa cultatea de litere şi filozofie din Capitală. A scris de timpuriu, încă de pe băncile liceului, debutând în literatură cu câte-va schiţe şi nuvele publicate în „ Viaţa literară„ condusă de G. Coşbuc, 11. Chendi şi Ion Gorun, dând frâu liber îndeletnicirii dragi şi colaborând la mai toate revistele literare din ultimele două decenii, printre care la: „Luceafărul", „ Viaţa Arouă“y „Ramuri", Convorbiri critice11, „Freamătul1 (Bârlad), „Flacăra11 etc., cum şi pe la diferite ziare, având pe lângă activitatea de nuvelist şi pe aceea de critic de artă. . . A dat la lumină până acum următoarele volume de nuvele şi povestiri „Din alte vremuri“ (1910), „Intre viaţă şi moarte“ (1912), „Taina cea mare" (1914), „Intr’o noapte pe Bărăgan“ (1916), „Hagi-Minciună" (1919), „Farmenţe* (1922), Jntr’o ţară departe" (1925), cum şi traducerile din Italieneşte: „O partidă de şah“ (traducere în versuri) după piesa lui G. Giaccoza, Versuri de Lorenzo Steechetti şi câteva volume de nuvele şi romane de D’Annunzio, L. Zuccoli, Matilda Serao, Ugo Ojetti, etc. etc. 200

cw.

—2-----

Şi la urmă dădură îutr’o încăpere mai 'întune coasă ca toate, şi în care numai luminia oglinzii unui şifonier întindea o dâră de lumină. — Etacul mamei... — şopti tânărul. - • Şi din ce în ce mai deprinşi cu întunericul şi liniştea lîncăperei, se uitară cu deamănuntul la lucruşoarelc şi puţinele podoabe d’acolo. Un iconostas în' care licăreau iconiţele bătute în aur şi argint, vre-o două chipuri ale răposatei şi apoi măsuţa de toaletă cu micile-i nimicuri, in neorânduiala plăcută în care fusese lăsate ieri, par’că, de mâinile prietene, — toate deopotrivă le chemau privirile. Deodată ochii tinerei soţii se aţintiră, pe ro togolul unei mici oglinzi de mână, cu mânerul dintr’o singură bucată de aur, netezit şi ciselat cu fineţa de meşteşug a vechilor meşteri argintari. Poate că eră giuvaericaua cea mai preţioasă a răposatei, ale cărei scule păstrate cu sfinţenie, din vechi, ca şi oglinjoara:, stăteau închise cu toa tele într’un sipeţel de lemn de trandafir ‘încrustat cu fildeş1. — Cu oglinda aceasta în mână, a murit şi mama — şopti tânărul — cum au murit şi bunica şi străbunica, şi toate soţiile moşilor mei. De-acum e a ta, cum va itrebui Să 'fie a nurorii noastre, după ce ne-o sună ceasul şi 'nouă, rămânând în stăpânirea celor ce ne vor purtă numele, mai de parte, lîn vecii vecilor. Tânăra femee apucă oglinda şi, răpită de fru museţea ei, sau, din pricina marelui ei preţ fami liar, cum ş'aruncă ochii în lumina oglinjoarei, şovăi, şi, ar fi picat pe covor, dacă nu' o prindea! i'n braţe soţul ei.

AA 3

— Ah! ce frumoasă mă arată! — suspină, când îşi veni în fire — da-mi oglinda! Cât de frumoasă sunt! îşi zicea întruna ad mirându-şi arcuiturile de Afrodită ale sprâncenaţi «Ol şi tăietura ochilor şi-a gurii de o limpezim trăsături clasică. Nu mai putea de mulţumire şi după, mas®, d narcoticul cafelei şi al tutunului se aşternu^ta *<■ |M minţi, mu se mai putu ţine sa întrebe. — De ce m’arată mai frumoasă oglinjoara? Nibianu mai întinse un vălătuc de fum şi zise: — Să-ţi spun' taina oglinjoarei, .aşa cum toi ştiu şi eu dela mama, cumfşi ei i-a desvăluit-o soacră-sa şi’aşea mai departe. Zice că unul din străbunii mei după ce se să turase de viaţa veselă, ce o- ducea ou prietenii, se hotărî să se însoare. Şi cum stare avea cu prisosinţă şi nu voia să-şi: ia O: cadra de nevastă, se însura cu o fată de negustor, cuminte dar urîţică. Tocmai după ce începu să se plictisească cu noua sa viaţă, băgă de seamă el că fugiă de nevastă-sa, din pricina urâţeniei ei. Intra) vânătoare şi un chef o ducea cu un vecin de moşie, burlac şi berbant lucru mare. Aşa că' zilele de-arândul nu i se şjtiâ de urmă, şi nopţi întregi biata lui nevastă şi le petrecea - plângând şi rugându-se. De atâta amar ce căzu pe sufletul ei şi, ca să se mai mângâie, se aşternu pe milostenii) şi pe faceri de bine, ajutând pe cei oropsiţi de soartă. Nu se mai pomeni® prin partea locului vre-un copil sărman, neajutat de eai, sau vre-o fată ne înzestrată, sau necuminata: de milostiva cucoană.

Aşa că-i merse vestea, în .tot ţinutul şi, pentru facerile ei de bine, o lume întreagă c cinteteă si se rugă pentru ea. 9 Ba, în cele de pe urmă, şi bărbatu-su se milostivi de ea şi începu s’o; mai rărească du zaiafeturile şi umbletul onănău. Că nevastă-sa, biata de ea, nici o vorbuliţă nu bleoştcă, când se întorcea acasă, după cine ştie câte zile de hoinăreală, şi de mi Iii şi ele ruşine începu s’o iubească cu adevărat, de-i creştea inima bieţii femei. Par’că nu-i mai eră aşiă de urîtă şi din ce în ce stătea mai cu drag acasă, ne mai eşind din cuvântul nevesti-si şi rupâind-o cu toate priete niile rele de mai înainte. începu să fie fericit şi nu se temu să-şi arate gândurile şi femeii lui, spunându-i cea-ce nu-i mai spusese, niciodată: — îmi eşti mai dragă şi mai scumpă decât orice pe lume şji să, mă! erţi că iam rătăcit atâta, şi am întârziat să Ite preţuesc, după sufletul tău, mai 'frumos ca toate sufletele! ‘Ea, nu mai putea de fericire şji de aceea se dădea' şi mai mult, cu tot sufletul, facerilor de bine ce-i adusese acasă bărbatul. I se părea că rugăminţile celor mulţi şi celor multe, ajutate de ea, milostivise cerni şi gonise urâtul şi sila din inima soţului ei. Insă în adâncul sufletului păstra o .amărăciune. — Dac’aş fi 'niţel mai frumoasa!.. oftă ^ mclu. ă de în ea, fără înteK să poatai scapa zându-şi jalea aCChintotă ^de gândul acesta stăpânitor, într’o

noaptea dete frâul liber jalei din ea, tâinguindu-se: — De ce n’a fost să fiu jşd eu mai frumoasă!! Deodată se desfăcu par’că peretele etacului şi înainte-i apăru o zânjă, mai frumoasă ca tot ce-i mai frumos pe lume, zicându-i: — Nu mai plânge! Eu sunt ocrotitoarea celor ce suferă în tăcere. Facerile tale de bine m/au hotărît sărţi arăt şi eu puterea mea. De aceea ţi-am adus o oglindă ce-ţi va hărăzi tocmai ceeaoe te sileşte săi plângi. Nu mai plânge, ci caută în vechea< ladă din pod, unde vei găisi darul meu... Şi dispăru frumoasa zână, iar femeea se 'frecăla ochi, să vază dacă- a visat -sau nu şi, după ce se desmeteci puţin, piş, piş, pe tăcute se furişă în pod unde dete peste .un vechi tron, plin cu vechituri şi amintiri ale familiei prin care începu să scotocească. • Tocmai la fund, într'o cutie de piele, găsi o oglinjoară rotundă, de aur, în care cum se uită, leşină. Când îşi iveni în fire luă repede oglinda, scoborî •scara, şi bâşt! în etac, unde se încuie, uitându-se şi ne mai îndurându-se să lase din mână preţiosul giuvaer. Se petrecea o adevărată, minune: liniile se ro tunjeau, gălbejeala obrajilor pierea, ochii căpătau o strălucire de tinereţe şi toate coiţurile şi liniile neplăcute, se topiau şi se limpezeau, de ii se schimbă chipul de-abinelea-, păxiându-i-se că e o frumuseţe cum nici nu visase vre-o dată. De atâta fericire ce-i năpădi sufletul se schimbă •eu adevărat, începând mulţumirea să-i înroşească -obrajii şi fericirea să-i aprindă; privirile.

Asa că bărbat’su văzând-o din ce în Ce mai fericită şi mai plăcută, trebui într’o bună zi să-i ^lar^ea^de atâta bucurie, hărăzită de mica oglinjoară, ' nu’ se mai despărţi .de ea, cerând să i-o lase în mână., până în clipa din urmai. Se bucură astfel că se vede acolo aşa) cum eră sufletul ei şi laşa, cu limbă de moarte, ca neam de neamul ei, toate femeile, să păstreze până în ceasul cel de apoi, giuvaericaua aceasta, pe care am moş tenit-o şi noi dela mama, cum1 o vor moşteni dela noi, copiii noştri, ca pe o sculă purtătoare de noroc.

Firul milei Zice că de mult, pe la- poalele munţilor, văcuiăl pe plaiurile noastre, o zgripţoroaică de babă, care multe făcute şi nefălcute înfăptuise, iar cu „faptul" ni mai mult deslegase decât legase. Pasă-mi-te o ştiau până la mari depărtări, cale -de şapte sate, pentru multele-i parascovenii, aşa: că cine nu dedeai cu gândul, tot la vrajele împeliţatei de babe nimeriă. Ba, încă;, pe la zile mari, când se închiagă apele ;şi se despică cerul, de este mai prielnic temeiul „faptului", multe feţe alese de jupânese şi logofetese coborau tiptil din butci şi căleşti, bătând la uşa vrăjitoarei. Iar baborniţa o duoeâ ca’n sânul lui Avram, ;ghiftuindu-se cu toate bunătăţile, cu care o omeniau cele ce-i bateau pragul. Insă de prea mult bine, zice că i se face sila şi lui Aghiuţă, /dar mi-te bietei făpturi omeneşti, care nici fierul dracului nu-1 poartă în vine, necum poftele şi stăruinţa lui în blestemăţii. Aşa că, de atâta huzur, şi de atâta îndopăciune 'Cu toate bunătăţile, ce nu era-u de nasul eişi-i

! ■i

ii ;

veniau la picioare ca nemiluita, întră) zi i-a pleznit fierea zgripţoroaioei, când îi er:ă inima mai dragă Că. tocmai făcuse ce făcuse şi desbinase pe doi însuraţi, luaţi din dragoste. Şi cum i-a fost vacul babei, tot ;aşia şi văleatul • şapte spurcăciuni de diavoli o apucară, ducând-o în împărăţia necuratului, care trâgâud-o de cânepă care de câte un mădular, şfaj rog care de unde nimerea şi apucă, după cum1 i se şi cădea unei asemeni pramatii de Stâlpi al iadului. Şi cu mare alaiu, că pe drum mai prinseră ne curaţii, din fugă, şi alte nepricopsite de muieri,, care daseră fuga la babă după vne-uin „făcut", cu mare tărăboiu, ajunseră la poarta cea mare a, iadului, trezind din somn, ou1 zarva lor, până şi pe Scaraoschi, starostele demonilor. Şi cu toţi d’avaima, huluşituc! tocmai în' fundul iadului. — Da, ce-i gălăgia asta? —se răsti tartorul — ce se bocesc aşa mai nainte de-a gusta din ceaonul cu catran şi jeregaiu! „Nepristan s’o băgaţi lîn, cazanul cu smoală clo cotită, iar Sarsailă să stea ele pază, gata sJo înhaţe şi s'o dea la fund de trei ori, după! legea de care şi-a bătut joc o viaţă întreagă! Ca o darabană de cele dogite isbucni glasul tartojjţei de vrăjitoare, după ce îndepliniră slugile iadului porunca prea necuratei feţe a stăpânului.. Şi, cu sufletul ars de atâta dogoare, baba;miorlăi o rugăciune pe care n'o mai îngânase de când eră copilă şi nu se dedulcise încă la blestemăţiile diavoleşti. Norocul tăgârţei drăceşti ca tocmai în clipa aceea.

o să treacă Maica Domnului prin dreptul bortei împâclite ce ţine loc de poartă a iadului. Şi rugăciunea bolborosită de baborniţa înduioşă pe Prea Sfânta, care se milostivi s’o asculte până la capăt. Iar talpa iadului scăpând din ghiarele dracilor răbufni la piăimânt, bătând ţărâna cu fruntea şi trăgând la cruci, de să plesnească] toţi diavolii şi nu alta, şi cât placi să dărâme şi toartele cele învăpăiate ale împărăţiei necuratului. Şi cum urgia drăcească se potolise din pricina, închinăciunei ispăşitei, glasul ei stăpâni întreg cu prinsul iadului: — Maica Precistă, bolborosi baba, milostiveşte-te •şi de mine, o biată păcătoasă, după cum ai iertat multe şi grele păcate! îndură-te şi de mine şi scapă-mă de urgia, necuraţilor, cum ai scăpat şi alte suflete mai păcătoase ca mine. Maica Domnului cât p’aci să poruncească unui heruvim să se ducă şi s’o mântuiască pe babă din grele munci ale Tartarului. Dar Sfântul Petre, care se găsea în preajmă, să nu tacă din gură: după — Aşiă, babo, — zise către calul dracului ce gustaşi din blidul cu foc coclit, te-aii cuminţit... că în loc sa faci bine, în viaţa pământească, te-ai ţinut numai de farmece şi de fapte necurate. Iar baba de colo, cu lacrimi cât pumnul:, — Ba- am' făcut şi bine, Prea Sfinte, oă într’o ■zi a trecut o biată de fenree calicăi pe la mite şl-, lugândir-mă s;o ajut, i-am dat şi eu de un'de ani c-avut ce am avut, ia nişte fire du huruioc, din ce e

rămăşiţe ale urzelii dela războiu, ca să aibă ca ce» să. ţ'easă primeneli la copii. , — - Cu fire de liuruioc să ţoasă ! — se miră Sfântul Petre — dar bine că te-a lăsat inimă! şi de atât!. Ia să mă duc să cercetez • • • Zis şi făcut, Sfântul dete o raită prin Răi, undenu-i fu greu să dea şi de calica aceea miluită odată de babă. Intorcându-se la gura iaduiui cu un smoc de fire de liuruioc, prinse a depănă firul şi a-i da drumul în adânc, spre inima pământului, unde erai tartoriţa zicându-i: — Uite, babo, liuruioc ai dat, pe- fir de liuruioc. să te mântui de poţi de acolo, unde te-au adus faptele tale! M , Iar vrăjitoarea când văzu firul subţire alune când piâniă la picioarele ei, svâe! se apuca cu nă dejde de el, cu amândouă mâinile în vaetele dracilor cari vedeau că- le scapă! din1 gliiare. Şi prinzând inimă, începu săi se urce pe fir. Năpucă, însă, săi se caţăre nici cât un' stat de om, când un alt suflet căsnit o apuca de picioare rugându-se: — Fie-ţi milă şi ia-mă şi pe mine !... Dar baba, tot ţâvnoaţsă şi botoasa: — Mai du-te naibii şi lasă-măl, că de-abia mă ţmţefirul pe mine ,u] Şi asvârlind din picioare ca săi scape de povară, ca o iapă nărăvaşe, s!a opintit prea tare şi frâul slab sfârr! s;a rupt, iar baba hălăfouc! în'cazanul cu catran ferbinte, pe toartele căruia rânjea Sar sailă, prinzând-o cu furca de fer şi. dând-o afund..

Iar baba, din' fundul cazanului, mai desluşi ba prin' vis glasul Sfântului Petru: — Nici acolo, în împărăţia spurcatului, nu ţi-a fost milă... cum .să-ţi fi fost ţie milăl de cineva! pe pământ! Stai acolo, că bine stai! Şi dracii o înhăţară cu glasuri de fiare sălbatice, •chiuind, şuerând şi urlând în feluri de feluri, care de care mai avan, de tot să dea şi să fugă omul auzindu-i, năpustiindu-se toate hordiile diavoleşti pe babă, apucând-o care de care, muneind-o şi .câsnind-o pentru crucile cu care ;ii ameţise pe toţi...

m MBmm. \mJ

Omul cu vremurile Se prăpăşise pîn partea locului de scurtă: vreme. II găsise tupilat sub un' hambar, unde dormea dus, grohăind, fără- să-i pese de frigul toamnei. Şi, de bine de râu, hau întrebat de urmai; şi auzindu-1 că. vorbeşte cam întru doară, arătând grozav şi după privire oă-i cam întru ureche, hau luat la curte. Că erlăi, încolo, voinic, cu spete de bivol, şi un lăbănos, de umblă, parcă, să prinză cerul când. desfăcea braţele. II chemă- Gheorghe, sau nU-1 chemă1 aşă, nimeni nu i-a mai zis altcum, de îndată ce hau priceput cări cam lipseşte o doagă. Şi, scurtă! vorbă, unde muncea cât zece, nţestând locului nici s’aprinză trarem o lulea, că nici atâta slăbiciune n’aveâ, îi. eră mai mare dragul arendaşului de el. Gheorghe eră un fel de vită de muncă, răbdător şi supus ca şi bietele vieţuitoare cu care se asemană, prin vlaga şi răbdarea lui. Numai bici să nu fi văzut. Când auzeai căi bate pe vre-unul în ogradă sau în altă parte, se aşternieă la pământ, cu fruntea ’n ţărână, bătând mătănii,,

r 13

rugând u-se şi îndrogand cine şti© c© vorbe, ne înţelese de nimeni. Se cruceau ceilalţi văzându-1. Mai apoi, se de prinseră. — Cine -ştie, săracul, ce păîţeli o fi îndurat. —• Păi! Din asta i s;a tras se vede scrânteala... Şi-l lăsau ;in ale lui, fană să-l tulbure nimeni dela rugăciune, seara când îngenuchia înnaintea culcuşului şi băteă la mătănii şi sărută1 lutul po dind, făcând la cruci, de sa dărâme tavanul cu pumnul, nu alta... Mai întâmplânidu-se ca, dela oploşirea lui. în ograda curţii să se îndreptezei vremea, toţi ii spuneau: — Măi Glieorglie, măi, tueşţi bun la Dumnezeu !... Iar el râdeă, ca prostu, pricepând şi par'că nepricepând boacă. Omăt mnlt şi la vreme acoperi întinsul ogoarelor cu plapuma de hermină ce tăintuieşte belşugul. Şi după mulţi ani răi, veni unul mănos şi atât de bogat în rod., cât nju ,se forai pomenise din vremuri, de pe când — povesteau bătrânii ca] erau ei prichindei. Iar bucuria secerişjului, după un' an atât de mănos, o prăsnui moşierul, de ziua lui la sfântul Ilie, Se încheiase treerul, .sacii umpluse hambarele şi magaziile din ograda conacului'; iar dela ham bare şi până la nucul bătrân din bătătură eră numai un roi de oameni veseli, cântând ş'i ţupaind, în bâziâitul viorilor ;şi al cobzei. Se chefuiră cu 'toţii, în lege, c; adusese boerul două poloboace cu jvin, pentru prasnicul acela-. Şi în zăduful njămiezii, sub nucul acela al cărui

trunchi deabia îl puteau cuprinide treivoinioi, vinul gâlgâia mereu în oale şi zumzetul lăutelor nu mai contenea, cum s'aprindeau din ce în ce, la joc câlcâile oamenilor. Aşa ceva nu ,se mai pomenise. — Boer să deâ de mâncare şi băutura! la oameni, fără să le ia, în schimb, şi pielea după ei, aşă ceva nu s’a mai pomenit! — se 'miră’ un înţelept al satului stând la oparte şi înlchinâmd cu alţi moşnegi de-o seamă cu el. Iar Gheorghe, la canaua unui poloboc, ca unul ce nu ştia seama la băutură, se cam chirchilise. Şi mai câte o gură, câte o gâlgâitură, pică deodată fedeleş;, cu o oală plină în mână, lăsând şi canaua deschisă. Săriră alţii, ridicându-1 şi îmhriâncindu-1 spre fundul curţii. Iar un vătaf bătăuş care îi purtă sâmbetele de mult, ;îl şi înfăşură cu gârbaciul de vreo două. ori, de se desmetici sărmanul Gheorghe, dând în genuchi ca o vită la tăiere. Giaba se rugă el, plânhând şi văicărijUdu-se, că gârbaciul îl mai netezi de câteva ori, fără să-l scoată nimeni din ghiarele pahonţului. Gheorghe înţeleni în genunchi, rugându-se mereu, şi cum prinsese \perul a se aooperi de nori groşi, negri, curând picuri mari de ploaie şi bubuituri depărtate vestiră furtună. Se oploşiră, care pe unde putu, fugind de sub nucul bătrân:, odată cu deslănţuirea furtunei. Iar în mijlocul ploii ce cădea cu găleata, un' fulger mai viu ca un' harapnic de argat boeresc,

le lua văzul 1a, toţi, silindu-i să se închine. Şi în tăcerea aceea un singur glas rosti: — O dată, Ilie! > Iar apoi, „pârrr! ...buum!...“ năpraznio bubui trăsnetul, sguduind conacul din temelii, zmuihd, zob, geamurile şâ repezindu-se în hambare, o limbă de foc lunecând şi în nucul ce răbufni la piământ, despicat în două. Flacăra albastră] se înălţă apoi, ca o făclie din hambarele şi magaziile aprinse; iar printre vaerele şi bocetele tuturor se auzi glasul moşierului: — Care-iăl cu porunca, de se joacă cu vremurile 1 fîimeni nu crâcni o iotă. Doar vătaful cel bătăuş: — Gheorghe bigotul, cucoane, c’a şi pierit. 'Zadarnic porunci boerul să-l caute pe fugar, pe cel ce adusese trăznetul asupra hambarelor cu bo găţii, ce ardeau ca flăcliile, luminând înserarea aceea tristă. Omul cu vremurile nu se mai arătă şi nu fu chip să-i mai afle nimeni de urmă, de s’a dus pomina şi de el şi de moşierul acela fără noroc.

;

Mutul La marginea unui târg mare trăia1, odată, un biet ciobotar, de care se ţinea sărăcia ca pulberea după câine. Nu-i vorba c'ănju eră cine şti© ce iscusit în meseria lui, ia mai mult un; cârpaci, aşă c’abia s'o ducă de unu singur de azi pe mâine, dar mi-te cu femee şi cu trei copii, pe deasupra! Greu o duceau, ca vai de ei, de nici nu-i mai venea să se mai deştepte a doua zi. Găi la trei zile îi venea câte un muşteriu, şi-acela cârcotaş de să-i scoată sufletul omului, tocmindu-se pentru un petic sau cinci cuie în' talpa dobotii. Aşă că, necăjit ca vai de el, îşi luă cârpaciul nostru desaga cu unelte în' cârcă, şi p’aci ţi-e drumul, să-.si caute norocu ’n alta parte. — Câştig bun şi umblă sănătos, bărbate! îi ură femeea, când să iasă, pe portă. Şi s;a mai dus omul cu nădejdea în Dumnezeu şi în norocul odraslelor. Şi umblă, umblă el totă ziulica de-a lungul şoselii ce ducea la un alt târg ceva mai blagoslovit pentru un om necăjit ca el. Să tot fi mers el aşjă, până pe înserate, fără să stea un pic locului, şă m!ai răsufle. Şi cum sufla un vânt hapsân, de toamnă târzie, amestecat şi

•e’o burniţă de ploaie, cum e mai bine sa nu laşi nici un câine p’afară, cârpaciul ,îşi strângeai SUTtucul pe el, zorind ca săi dea d’un adăpost, unde să mâie peste noapte. Cum zorea el aşa d’odată zăîri, măre Domne, în mijlocul câmpiei o făptură omenească, încre menită, ca o stană de piatră, acolo:. Se abate el din drum să s’apropie de omul acela... Când colo, să nu-şi creadă ochilor, văzând câtă mi-ţi mai găliganul de flăcău, despuiat, dar ştii gol puşcă. Cârpaciul se cruci, văzândud: — .Bine, măi vere, ce-ai păţit? Iar golaşul, tăcea mâlc, necrâcnind o iotă măcar şi dându-i a înţelege omului nostru că-i lipsit de grai. — Doamne fereşte! — mai bolborosi cârpaciul, speriat deajbinelea şi-apoi, cuprins de un fel de milă şi evlavie neînţeleasă, faţă de flăcăul acela mândra, cu chip rupt din1 cadraj, nu mai pregetă de fel, întinzându-i surtucul lui de peste sumanul de lână ce-i ajungea. Şi fără să mai spuie nimic merse mai departe, cu mutu alături, până ce zări lumină, la o curte mare, din marginea drumului. Norocul lor, că detenă de casa. unei cucoane bogate, putrede, văduvită de timpuriu şi care'trăia, tihnită, acolo, crescând un nepoţel şi racorindu-şi sufletul cu faceri de bine. Ii primi pe drumeţi cu inimă, bună, ospătându-i la masă boerească, îmbiindu-i cu bunătăţi, aduse de slujitori, în talgere de aur şii de argint, de-i luau ocbii cârpaciului nostru... Dar când să se scoale dela masă, cârpaciul zări pe mut luând

un sfeşnic de a,ur şi pitindu-1 în buzunar. Nu-i pIşŞu lui treaba, asta; dar tăcu, fără să şjtie de ce. Mascră peste noapte acolo, iar a doua 'zi, pe la căutători, cum se treziră, cârpaciul mulţumi mi lostivei văduve, pentru bunătatea ei. Iar cucoana. întrebându-1 încotro se duc, îl povăţui s’apuce pe un drum mai scurt, dându-le călăuză pe nepoţelul ei Băiatul o luă înnainte, vesel, spre fundul -gra dinei, unde eră o gârlă, peste care trebuiau să treacă. Băiatul găsi. puntea luând-o înnainte, sprinten şi urmat de tovarăşul cârpaciului. Când erau pela jumătatea punţii mutul svâc! 'îi trânti o piedică copilului care, bâldâibâc!, nici miau nu mai suflă, înghiţit de apă cât ai clipi. Cârpaciului, să-i vie alte alea de ciudă, la ’nceput; îi dădu o gură ciudatului tovarăşi: — Da asfca ce mai ,fu ? Aşăi să răspundem noi la atâta milostivire ? Iar mutu, de colo, aduse numai uni deget la gură!, de nu mai putu cârpaciul să ’mdruge o vorbă. Şi umblară ei aşă, pe alte drumuri, până! către seară, când ajunse cârpaciul acasă. Nevastă-sa, să-şi piarză piuita şi nu alta văzându-1 că' vine şi fără surtuc în' spate şi cu mu safir, plocon. Dar când îi spuse bărbat’su cum1 Pa găsit, im mijlocul drumului, i se ;nmuie inima femeii şi-i aduse din primenele bărbat5su, îmbrăcându-1 şi ei, cum putură. Şi după ce-1 ospătară îi făicură culcuşul chiar în odăiţa unde îşi aveai cârpaciul mesuţai cu unel tele şi cu tot chiagul meşteşugului lui. Când se deşteptă cârpaciul, a doua zi rămase

cu gura căscata, trecând în odaia mutului, care se sculase cine ştie de când', scuturase şi dereticase tot, de îi eră mai mare dragul cârpaciului) de el. II întrebă apoi pe mut daoă se pricepe la meş teşugul lud, iar mutul îi făcu semn că „da“ şi că să-i dea de lucru. Ce fucn ce drese cârpaciul nostru, se împrumută la un vecin mai ajuns, cumpără piele şi talpă şi tot ce trebuie 1a. o ciobotărie ca lumea, dându-i mutului de lucru. Iar mâinile mutului porniră sa umble sfârlează, croind, tăind şi dând la maşină, turnând pa-r’că pereche, după pereche de cioboate de cele boereşti şi conduri femeeşti, moi ca 'puful, de nici n’ai fi zis că’s eşiţi din mapă omenească. Şi unde nu se porni ai merge treburile de mi nune, cârpaciului nostru! Şi unde nu ;ncepu să-i curgă muşterii gârlă;, mergându-i vestea de mare pantofar* la care aler gau cale d;o poşte, cei dornici de încălţăminte frumoase. Aşa că se ’mbogăţi omul nostru, pe urma mutului care tăceă mâlc şi lucră neobosit, dini (zori până :n noapte. Şi nici tu cea mai mică bucurie, nici râs nici nimic. Numai Duminecă şi sărbătbarea, n:ar fi pus mâna pe. ac, sau pe ciocan, măcar să-l fi picat cu ceară. Şi cum îi mergeau trebuiiie strună săracului de altă dată, într'o bună îzi se pomeneşte, că:i stă. la poartă bucoeaua. domnească şi din. ea se dete jos însuşi Domnitorul care intră în prăvălie, grăindu-i aşa.:

— Am auzit că eşti tare iscusit şi d’aia am venit să te pun la; încercare Şi luând din mâna. unui slujitor o piele întreagă tăbăcită, lustruită frumos, numai bună să încapă pe mâna. unui pantofar, dibaci, aidaose: — Uite pielea asta, să-mi faci clin ea nişte ciu bote de vânătoare; dar să rai le croeşţi şi săi le întocmeşti aşa, ca să nu se vadă nici. cusătura măcar şi nici să nu se cunoască Jpe piele urmă die mână omenească. De unde nu, unde ’ţi sunt picioa rele, acolo ’ţi va stă şi capul. Ai înţeles? Iar cârpaciul întrebă pe mut, din ochi, rifc la: semnul acestuia că „s’o lase pe el“, omul nostru primi comanda Domnitorului care se urcă în buccea şi se tot duse ia.tr’ale lui. Mutul apucăi frumuseţea aceea de piele şi, până să, n’apuoe să spue ceva, cârpaciul şi nevastă’sa îl găsiră croind o pereche de pantofi, fără talpă şi fără toc, de aceia de care capătă fiteşcarep.entru călătoria cea fără de întoarcere. încremeniseră amândoi, galbeni ca ceara, şi când dară, să rostească ceva, mutul aduse, după obicei, degetul la gură; iar ei se închinară, simţind că-i ceva peste firea omenească ce se petrece acolo. A doua zi, cu noaptea, ,’n cap, veni un slujitor dela Domnie vestindu-1 pe cio'ootar că a murit Domnitorul peste noapte şi că,, .în Ioc de ciuibote vână.toreşti să-i facă pantofi de mort, din pielea dată în ajun. Iar când cârpaciul 'îi şi de te gata se cruci şi pristavul domnesc de minunea asta, cum nu !mai ştiau ce să creadă şi omul nostru cu nevasta şi copiii, închinându-se ca la icoană:, când se duceau

cu gândul spre mut, norocul lor trimis de Dumnezeu. Se scurse aşa zi cu zi, şi au după an„ şease ani şori, de când adusese mutul belşugul şi avuţia în casa celui ce îi fusese milă; de el. Şi de unde paulă atunci Uu-1 văzuse nimeni zâmbind măcar, d’odată, prinse mutul a râde, luitându-se lung pe fereastră! de par’că aşteptă pe cineva. Şi cum râdea1 aşă se înfrumuseţa', de se înfiorară bieţii oameni diu nou, uitându-se încre meniţi Ia el. Apoi, ce să' te pomeneşti? Veni o femee înto vărăşită de două copiliţe gemene, deosebiuidu-se una de alta numai prin aceea că nna şchiopătai puţin dintrun picior. Cum intrară om prăvălie, mutul, tot atât de vesel, spuse: — Le-ai îngrijit bine ? — Ca pe copiii mei, de care n:am avut parte, spuse fsmeea, cum n'au avut nici ele, amândouă parte de mamă, care a murit, dându-le zile.... Uite, azi, sunt tocmai şease ani... Şi d’aia am venit să le fac câte o pereche de pantofi... — Bine, mai spuse mutul, la ale cărui cuvinte, auzite atunci întâi, cârpaciul şi nevastă’sa, aproape să-şi piardă firea. Apoi, mai venindu-i inima la loc, ciobotarul, de colo: — Da cine eş;ti, de Lai făcut atâtea minuni, şi mi-ai adus şi norocul şi fericirea în casă? — Eu sunt Arhanghelul Mihail şi fiindcă m’am înduioşat, acum şease ani, când nf a trimis Domnul să iau sufletul unei femei care năştea doi copii

gemeni, Dumnezeu mi-a luat darul, zicându-mi: — Tu du-te şi scote din fundul mării un pietroi' despicări şi vezi ca in el e un vierme, de care mă, îngrijesc eu să. trăiască:, tot aşiă cum voi îngriji şi de copiii farade mamă; iar peste şease ani când vei vedeâ' copiii aceia, din care am eu grije să- învsemnez, pe unul, ca să-i cunoşti, atunci vei veni, iarăş, de-a dreapta Fiului meu! Şi aşa am făcut: am scos pietroiul din mare, Fam despicat şi am dat în el de uni vierme, care trăia tilimt, acolo, în paza Domnului, ca şi co pilele pe care le-ai văzut şi care au crescut fără de mamă. — Da’ cu copilul cela, al milostivei femei, oe-a fost? spuse omul nostru, uluit. Copilul acela, peste patru, cinci ani eră <să se ticăloşească până într’atâta că trebuia să amărească zilele mătuşi-si, ba, la urma urmelor, chiar să le curme şirul... Şi fiindcă femeea aceea, n’are decât un păcat pe sufletul ei, sfeşnicul iăila de aur, pe care îl furase, când nu eră aşiă de bogată, şi pe care l-am luat şi l-am aruncat, mai bine să facă bucuria unui sărman, şi fiindcă o ţine numai în faceri de bine, cum ai văzut, am isbăvit-o de •ce nu-i eră scris, ca să ajute pe alţii, făcându-şi vacul până când i-o veni sorocul şi ei, s’o sfârşească. Zicând acestea Arhanghelul se scutură de vest mintele omeneşti de pe el, arătându-i-se în umeri aripele de argint,'şi după ce blagoslovi din nou casa şi odraslele cârpaciului cel bun la suflet îşi lua sborul spre lîmpărăţia cerurilor...

Povestea păpuşilor Pe vremea aceea zice că trăiai un om bun ca pâinea lui Dumnezeu şi ducea' viaţă fericita cu. femeea pe care i-o alesese soarta. Din zori şi până în nopte se străduiă omul, fără pic de păsare la ziua de mâine. — Dac’o veni cine ştie ce năpaste pe capul nostru, Doamne fereşte ! — Ii spunea nevasta,, ce te faci? 'EJ ridică braţele vânjoase aitându-se în sus: — Păi de ce mi le-;a dat Dumnezeu! Şi femeea dădea, ce dădea din cap şi tăcea!. Iar omul bun îşi vedea înainte do treabă, voios, nevoie mare, că putea face pe dracu în patru şi nu lăsă casa în lipsă. Şi cum pe atunci împărăţdâ un crai, care nu ierta nimului să iasă din legea lui Dumnezeu, se înmulţeau oamenii pe capete. Dacă se pomenea, ca în poveste, de câte unu, 1a. cine ştie câţi ani, care să nu fi avut copil în Cinci ani de căsnicie, şi căruia i se şi tăia capul, ca unei lighioane ne trebnice.

' ;

' i

;

I i ;

Fiindcă, păsă-mi-le, Craiul ducea răsboi crunt de vreme îndelungată, cu un vecin ţanţoşi, carele' deşi mai tânăr în scaun, nu venise să-i dea vizita de curtenie. Şi mare trebuinţă avea de oşteni zdra veni cu care să ferfeniţească oştile vecinului fără obraz. A$â că dela o vreme, căzând mulţi voinici io luptă şi intrând jalea în multe case, li s’a. cam tăiat inima supuşilor, văzând atâta mândreţe de tinereţe zăpşită în zadarnice măceluri. Iar împărăţia văzând că se îngroaşe gluma şi că se măreşte numărul muierilor făină de bărbaţi, dete stra.jnică poruncă supuşilor mai cu stare, ca să adăpostească sub acoperişul lor cate una, sau două din femeile văduvite. Şi el însuşi, ca un Crai bogat ce eră, dete pildă tuturor, alegând câteva zeci de vădane frumoase cărora le făcu culcuşul într’o aripă singuratică a palatului. Iar omul nostru bun', care deretecă pe ale gurei tot ce agonisea în fiecare zi, se trezi întru bună seară, după’ aproape doi ani de oămicie, că-i sare femeea. de gât, şoptindu-i ceva şi făcându-se roşie pară, Omul oftă- uşurat, par’că i-ar fi luat o piatră după inimă, căi îi venise tocmai ştafetă de la împărat, carele îngrijea el însuşi de catastiful noilor veniţi pe lume, păcum că, sa bage de seamă şi să. facă' ce-o face, să-i pue la cale un supus. Se veseliră in seara acea., de se mirau vecinii ce .să-i fi apucat pe bieţii oameni. _ . Iar când i-a fost venit ceasul, femeea cine ştie ce-a făcut, ce a dres, că a lepădat. I s’a rupt inima bietului'om şi numai gândul

25 ■

ca erau tineii naca, 1 li mai mangaiat, în durerea lui de tată. lesă, par’că era un făcut: ari cu an zămislea femeea şi, unul după altul, nouii născuţi închideau ochii la viaţă. Iar odată cu al şeaselea copil, pierit te miri cum, femeea încremeni şi ea, pentru tot deauna, răpusă de dorul atâtor copii de care n’avusese parte. Iar după ce îşi duse femeea 1a, casa de veci, omul bun rămase singur cuc şi nu avu inimă să-şi ia altă muiere. i Craiul, înduioşat de nenorocirile ce ;1 isbise pe bietul om, una după alta, ,îl iertă, mai ales că tocmai i se închinase şi neobrăzatul vecin şi se înmulţea lumea în împărăţie ca furnicile. Ba, ce-i mai mult, erau aţâţi copii ca nu-i mai încăpeau uliţele şi curţile şi spărgeau urechile oa menilor cu gălăgia lor. Numai bietul om rămase singur şi nu mai se duse la muncă. Pentru cine să muncească? Lui îi ajungea ce-i trimetea o inimă filo timă, ducând-o cum o dă Dumnezeu, mai mult mort decât viu. Insă, de la o vreme, tot uitânidu-se la scutecile şi leagiănele-copiilor de care n’avusese parte, începu să, le ia., unele după altele, să le înfăşoare şi să le mângâie ca, şi cum ar fi fost copiii lui aevea. Apoi începu săi închipuie, din ţinere de minte, feţele mititeilor pieriţi, mângâindu-se şi . înveselindu-se fără seamăn, după, ce brodea, din văpcea, Gchişprii, guriţele şi zâmbetele lor de mgeii. Când îi aduse de mâncare, cine-i aducea, îl găsi - plângând de bucurie şi ridieâind! în braţe, una după

alta-, micile făpturi cu chipuri de copii, însă lipsite de viaţă. începură copiii să se strâng# la fereşti.le bietului om, care râdea şi se juca1 într’una cu trupşoarele acelea, în feţele cărora pusese toată dragostea lui de tată, tot focul pentru fiinţele eşite dţn carnea şi din sufletul lui. Vestea se duse până la împărat care îi puse la îndemână tot ce-i trebuia, ca să facă nenumărate făpturi mici cu chipuri de copil, dându-le astfel copiilor câte ceva1, cu ce 'să-i mai astâmpere. Şi astfel bietul om, cu păpuşile eşite din dra gostea lui de tată nenorocit, le dete şi iar le dete, la toţi, prilej de bucurie şi de fericire. Şi cum îi eş;eă o pjăpuşe nouă mai frumoasă, mai aproape la chip de vre-unul din cei după care gemea el, — îşi djădeă seama că n’are viaţă şi o lasă, din mână, nemulţumit. In vreme ce toţi se înveseleau şi prin toate casele intră fericirea, odată cu păpuşile lui, el rămânea; cu lacrimile. Şi cu elo rămase piană ;H' capătul vieţei.

Tălgerarul Văduvise de timpuriu Eftimie Brezoi, paracli serul bisericei „Toţi) Sfinţii" dela marginea târ gului .Şi ca o sluga credincipasă a altarului ce eră], nici cât negrul sub unghie nu se pute ălspune cevâ pe socoteala lui. N'a-r fi eşit din calea cea dreaptă), să-1 fi picat cu ceara şi sări fi dat cineva toate bunătăţile din: lume. Şi, plin de credinţă şi smerenie, îşi vedea de singura-i odraslă şi grije - o fetiţa bălăioară, pe care şji-o crescuse în frica lui Dumnezeu şi cu duhul blândeţii. Aşa căi-i merse pomina de tată bun, cum se duse vestea şi de negrăita frumuseţe ca şi de nease muita nevinovăţie a fetiji care săltase văzând cu ochii, zdravănă, şi sveltă, şi cu obrajii bujor. Şi cum erai pe vremea aceea ca n'aveau chip flăcăii să se vadă cu feteledecât pe la şezători,şi cum. îi sunase fetii sorocul de măritiş, Brezoi o îndemnă:

~îa clinte$te-te şi tu uu pic dup’aca-sa, cări şezătoarea la Luxiţa Porumbacului! Iar fata, ca să nu iasă: din' vorba lui: —• Bine taica, m’oi duce. — Numai ia aminte: să te păzeşti bine, să nu te prindă vre-um flăcău la strâmtoare!... — M'oi păzi taică-... Şi bătrânul îşi petrecu fata până m pragul casei cu şezătoarea, lăsând-o în; grija gospodinii, care se bucura foarte, văzând câj-i cinsteşte claca aşa mân' dreţe de fată. Flăcăii, cum o văzură-, ciotcă, în jurul ei. Care lăudând-i sprincenele şi ochii negri ca noaptea,care cosiţele porumbii, care ducându-se cu ochii şi cu gândul mai departe, spre fragii sânului şi spre subţirimea mijlocului, strâns în bete şi bun de cuprins cu braţul, — fieşite care cum îl purtă cu getul şi cum îl ajută sufletul. Iar Anişoara Brezoiului nu-şî ridică ochii din lucru, umblându-i mâinile sfârlează, abia- ziâmbind şi ea de câte o ghiduşie, ce umflă de râs pieptu rile flăcăilor şi le făcea pe fete să- se prăpădească, nu alta, chicotinid ca mierlele. Toţi spuneau câte o năzdrăvănie, care de care mai boacănă; numai Mitru Tălgerarul nu bleoşteâ nici-o vorbăl, chitijnjd dintr’un colţ, şi neslabind clin ochi odorul de fată a paracliserului dela „Toţi Sfinţii".

Şi cum se întâmplă) ca flăcăii şi fetele, la spartul şezătorii, pleacă perechi, perechi, care încotro,— Tiălgerarul îşi făcu drum1 spre casa Brezoiului. Dar giaba îi îndrugă, el fetii pe drum', câte ;în lună şi ;n soare, că ea nici piş nu ziceai, — sfioasă şi nepricepută, ce eră la ;jocul acela. Iar flăcăul de-aceea s’aprindeă mai tare şi nu ştia ce să mai facă), s’o [înduplece, să-i spuie o vorbuliţăi măcar, oă-i părea fata mai rece şi tă cută ca o stana de piatră;. Fata ştia ce o povăţuise taică,-său şi nici pome neală să, iasă din cuvântul lui şi din drumul casii. Aşa, o aduse el până ’n poartă, odată, de două ori, de cine ştie câte ori, până ce întrun rând fata, după, multă codeală, se prefăcu că uita drumul, abătându-se prin; viişoara din dosul bisericii. Tălgerarul atâta aştepta. O înşfăca zdravăn în braţe şi, de voie de nevoie, Anişoara Brezoiului îşi simţi gura arsă de sărutul flăcăului, de care soăpiă cu fuga. Dar supusă şi nevinovată, cum eră;, di şi măxturişii bătrânului ce păţise. Paracliserul înlemni o toană, cu mâna la gură ; apoi: — De astă dată nn-i nimic! Da’ să te fereşti ca de foc să stai mult cu el, c’o păţeşti mai rău..* — Cum taică;? — Uite-aşă!

Şi bătrânul se 'utoarse diu bătătură- cu un mă nunchi de spini cu care o bătu la spate, de se vaită fata c'o înţeapă, vai de ea!... Iacă aşa te ’nţeapă, de zici căi nu eşti tu!. Fata. băgă la ca-p şi îndrăzneaţă şi firoseoasă nevoie mare, se încumetă: de aci încolo să stea la vorbă;, pe Îndelete, ne mai pasând u-i de TMgerar! Ştia bine ce-i poate pielea! Stătea de vorbă cu el, pe la şezători, bizuinduse cu el până îm bolta lud, unde îşi avea- uneltele meşteşugului, şi unde nu se mai sătura să-l descoasă, ba ce-i aia, ha ailaltă, fiind că-i eră şi ei drag să stea la taifas cu el şi unde băgase de seamă că nici pomeneală de spini, în casa lui. Dar Tălgerarul s’aprindeă din zi în zi„ şi odată, când îi veni bine şi când-dădea fata să plece, se poticniră amândoi într’un sărut la picioarele mesei pe care netezea el talgere. Ii tâcâiă inima fetii, ca o pasăre prinsă: ’npalmă, de frică să ido înjţepe cu spini, cum îi arătase taică-su. Iar, Tălgerarul, isteţ, nici gând duşa ceva. Şi când o ajută să se ridice, prinse la întâmplare un talger de aramă, netezit, aur cu câteva clipe mai înainte spunând: — Iacă ce talger frumos am netezit! Fata, să nu-şi creadă ochilor! Şi îi plăcu tal gerul atât de mult, că nu-i mai spuse nimip ba trânutod... Şi din ziua aceea, făcea ce făcea, şa

când nu băga de seamă, bătsftnul, sau când avea' slujbă, fata, bâşşt!, se strecură frumuşel din casă, nemerind la Tălgerar şi ajutându-i, cu o nespusă nevinovaţiela netezitul talgerelor,baîndemnându-1, uneori, să netezească şi câte donai şi trei talgere pe zi. Iar Brezoi^pând prinse de veste că i-au cam perit bujorii fetii din obrazi, îi păscu cărările şi Tălgerarul neavând încotro, bătrânul prinse a chiui, după un obicei bătrân! — Hii! cu nunta! i!

Editura „CARTEA ROMANEASCA" BUCUREŞTI, — Bulev. Academiei, 3, — BUCUREŞTI

Dante flligbieri:

Infernul, traducere în versuri de • G. Coşbuc, sub îngrijirea D-Iui R. Ortiz. Una din capodoperele literaturei universale, tălmăcită într'o admi rabilă limbă- românească de marele nostru Coşbuc, a apărut într'o frumoasă ediţie ce face cinste editurei „Cartea Românească". Preţul Lei 150.—

Ilarie Cbendl:

Foiletoane. într'o nouă ediţie au apărut o serie din judicioasele şi bine chibzuitele studii literare ale celui mai bine înzestrat critic literar al vremei noastre. Preţul Lei 30.—

Z. Bârsan:

Poezii. Unul din cei mai duioşi poeţi ai actualei generaţii este D. Zaharia Bârsan, ale cărui poezii, strânse cu toatele laolaltă, vor hărăzi o adevăată mulţumire sufletească iu bitorilor de poezie aleasă. Preţul Lei 60.—

într’o noapte pe Bărăgan; Nuvele. Un frumos mă nunchi de povestiri şi nuvele, datorit prozatorului N. Pora este a într'o noapte pe Bărăgan», de curând apărut într'o nouă ediţie foarte îngrijită a «Cărţii Româneşti», cea mai bună indicaţie a trecerei reale de care se bucură scriitorul în faţa publicului. Aceasta se şi explică de altfel prin atrăgătoarele povestiri, multe cu subiecte din viaţa dela ţară, aflate în acest volum. Preţul Lei 40.—

N. Fora:

Fiul Iui Lucifer. Un poem de o oarecare intindere şi plin de calităţi rare de poezie, este această nouă lucrare dată Ia lumină de «Cartea Românenscă». Preţul Lei 15.—

CX D. Blidatiu:

' ^.

AMINTIRI DESPRE

MCOLAE FILIMON de IOAN GHICA „Pe lângă grupul Anton Pann, Năuescu, Chiosea şi Unghiurliu, unul şi nedespărţit, se lipise un copilandru, înalt,, rumen, sprintenel, cu pletele de {ârcovnic; s,e introdusese în socie tatea acelor diletanţi făcându-le tot felul de misiuni; ştia unde se‘ găsea pelinul cel mai bun şi unde se frigeau trandafiriii cei mai gustoşi; îl făceau haz fiindcă era plin de originalitate, de duh şi de veselie. Acela eră tânărul Filimon, care, deşi aspi rant la preoţie, dar ştia pe Arghir pe de rost din scoarţă până în scoarţă. îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pann făceau o poezie, a doua zi el o ştia pe dina fară; c;ântâ din memorie, şi foarte bine, toate ariile operelor italiene jucate în sala Slătineanu. Intr’o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa Madamei Cari; mai în urină ’l-am • găsit flautist în orhestră şi când Papa Nicola, după nobilul obicei al impresarilor, încetase plăţile artiştilor şi’i lăsase muritori de foame pe strade, Filimon a trebuit să’şi caute exis tentă într’un alt isvor; şi-a pus altă coardă la arc, a părăsit flautul, a apucat condeiul, şi s’a făcut foiletonist la ziarul „Na ţionalul". In colectiunea acelui jurnal găseşti o serie de arti cole teatrale care dovedesc un spirit cultivat, analitic şi serios o cunoştinţă adâncă de ştiinţa muzicală, m »Critica lui era plină de dreaptă judecată şi de bunăvoinţă; el critică fără patimă, fără interes şi fără venin, critica, ca sa No. 395

îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze; articolele lui erau f pline de învăţături şi de poveţe bune şi folositoare; scopul lui erâ să îndemne pe artişti şi să formeze gustul publicului. „In acelaşi ziar poţi citi în anul 1859 seria interesantelor foiletoane intitulate: „Triei luni în străinătate”, o descriere de călătorie plină de spirit şi de impresiuni juste. In acelaş an; se găsesc de dânsul mai multe nuvele foarte bine alese; dar el a îmbogăţit literatura romană cu două scrieri de un adevărat merit: „Slujnicarii” şi „Ciocoii.” „Lui Filimon ii plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise mălai mare, fiindcă mânca bine. Când vorb.eâ de bucate, i se umplea gura> şi defectul ce avea la vorbă dispărea când pro nunţa: v Icre proaspete cu lămâe de MeSina, Măsline dulci de Tesalia, Icre de chefal, Marinată de stacoji. „Ii plăcea cu) deosebire .ciorba de ştiucă fiartă în zeamă de varză acră cu hrean, iacniile şi plachiile, crap umplut cu sta fide, curcan pe varză umplut cu castane şi purcel fript, dacă 'erâ întreg. „Când erâ la câte un ziafet, îşi sufleca mânecile şi iată .cum frigeă mielul: îl înjunghia, îl spintecă, îi scoteâ pântecele, îl coseâ la loc şi-l acoperea cu pielea; după aceia îl băga într’o ,groapă plină de jeratec cu curpeni de viţă sălbatecă, unde’l lăsă până când pocnea ca un tun; atunci îl scoteâ, îl învăleâ într’o pânză şi-l ungea c’un fel de saltă inventată de dânsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat şi cu băcănii, cu lă mâie şi cu sare, şi te pofteâ la masă fără cuţit şi fără furculiţă ş’apoi să nu’ţi fi lins degetele! Nici repauzatul Homer, bucă tarul bucătarilor, nu ştia să dea o friptură mai bună. „Filimon aveâ un caracter blând, vesel, plăcut şi nepăsător; întristarea nu s’a lipit de dânsul decât o singură dată, atunci când ’şi-a închipuit că bunul şi scumpul său amic Milo a voit să’l pârodieze în rolul paracliserului din Florica lui Alexandri. Inlr’o zi îl întâlnesc pe stradă; din vorbă în vorbă îmi spune că suferă de piept; >eu având dinaintea mea un om cât un

munte, înalt, gras şi rumen la fată, ’mi-a venit să raz şi l’am tratat de ipocondru. Dar peste trei săptămâni nemai văzându-1 pe la mine, trimit să’l întrebe de sănătate şi mi se răs punse că e greu bolnav în aşternut; m’amu dus să-l văz, dar când am intrat .n camera unde zăcea nu l’am mai cunoscut, atât era de schimbat, Iveşte trei zile aveam puterea a’i în tovărăşi rămăşiţele la ultimul locaş. „Acei cari l’au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, înda toritor, totdauna vesel şi voios, totdauna mulţumit cu puţinul ce câştiga prin munca şi talentul său; caracter independent, nu s’a căciulit niciodată la nimeni; ura şi dispreţuia lipsa de demnitate şi linguşirea; modest până a roşi, când'auzea laude pentru scrierile lui, n’a bănuit niciodată că era un scriitor de mare merit. „Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi“.

icY

LiU %

% JiU. ţ>

DIN «CIOCOII VECHI ŞI NOI» Prolog Nimic, nu este periculos pentru un Stat ce voieşte a se reor ganiza, decJât a da frânele guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi din conceptiune a fi slugi şi educaţi într’un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ!... Platon a zis cu două mii ani înainte de a luă noi pana în mână ca să descriem pe ciocoi, că un om, ca să poată deveni cetăţean onest, mai întâi de toate cată să fie născut în frica lui Dumnezeu, şi din copilărie până la maturitate, să trăiască înconjurat de oameni virtuoşi şi drepţi. • Ciocoiul este, totdauna şi în orce tară, un.om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o am biţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce ’$i-a ajuns tinta aspiratiunilor sale. Pepiniera în caile cresc aceşti inamici ai onoarei şi ai tutulor virtuţilor cetăţeneşti este totdauna casa bogatului şi mai

5 cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul umilit şi cere a servi pe boier pentru o bucata de pâine, o cameră de dormit şi-am vestmânt ca să se apere de asprimea frigului. In anii dintâi aceste vulpi cu^două picioare care întrec în ipocrizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare din fabulele Iul Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbă trâniţi in păcate în tot felul, îi studiază cu cea mai mare aten ţiune, în cât Ia douăzeci de ani ei ştiu foarte bine cum să fure cloşca de pe ouă fără să cârîie: cu alte cuvinte ştiu' cât să fure dela aprovizionarea din toate zilele, cât dela aprovizio nările cele mari, cât dela arendările moşiilor şi alte mai multe transacţiuni ale casei boiereşti în care se află servind. Ştim cu totii că între slugile dela casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarchie oarecare. Ciocoiul dar, îşi începe uneori cariera dela postul de rîndaş, iar alteori dela lacheu ce se pune în coada trăsurei boierului; devine cu încetul sufragiu; apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier, şi cu toate că unii şi alţii îi zic în deriziune „boier făcut“, copiii lui însă devin boieri şi fii de boier. In timpul pe cât ciocoiul umblă după trăsura boierului, el află toate slăbiciunile stăpânului său şi îi ajută cât poate ca tot să se împlinească în paguba lui şi în folosul său. Se întâmplă însă de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi’n inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului, plecat pe drumul de a deveni om mare cu orce preţCa sofragiu se obişnuieşte atât de mult cu mâncările deli cate în cât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Pârma, salam de-Verona, conserve de Franţa, şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, clând ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este conrupt morali ceşte şi fiziceşte, până la măduva oaselor. Inâlţat la acest din urmă şi mai suprpm grad al slugărirei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet... din Europa. Ideia ce’l preocupă ziua şi noaptea este de a afla me todul prin care să-şi facă stare. Diferite planuri i se prezintă în imaginaţiune, unul mai întunecos decât celălalt; le studiază

pe toate şi găsindu-le realizabile, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă. S’a zis de mai mulţi filosofi şi cărturari că conştiinţa1 este cel mai aspru jude al criminalului. 0 fi, nu tăgăduiesc; dar vătaful de curtfe cunoaşte mijlocul de a ’şi-o face din aspru ju decător, un consilier întocmai după cum îi trebue lui. El zice în sine: tot omul este creat de Dumnezeu, cu drep tul die a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni au mai mult decât le trebue, când alţii n’au nici chiar mijloacele ne cesare spre a se susţine? De ce unii sunt puternici şi alţii nebăgaţi în seamă? De ce unii stăpânesc pământuri întinse, iar alţii nu au nici chiar pământul necesar spre a se înmormânta? Aceasta este o stare de lucruri anormală,— zice înţeleptul vătaf de curte —şi cată să o combat din toate puterile, adaogă el. Astfel dar omul nostru, mergând din raţionament în raţiona ment şi din deducţie în deducţie devinîe comunist, fără ştirea lui, şi începe a pune în lucrare această doctrină atât de fru moasă şi egalitară în aparentă cât este de hidoasă în fond. Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ar doare a nivela starea societăţei după un metod mult mai prac tic decât al adevăraţilor comunişti. încercarea reuşeşte de minune; starea comunistului nostru se îmbunătăţeşte /cu aceiaşi repeziciune cu care se ruinează a stăpânului său. îşi cumpără moşioare, vitişoare şi alte diminutive de acestea, care fac viaţa lesne şi plină de plăceri. După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boer care nu ’l-a lăsat să piară de foame pe drumuri, şi după ce ’şi-a luat ran gul de „Pitar“, la care nu este vătaf să nu aspire," omul nos tru caută lin pretext şi părăseşte casa stăpânului său tocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie .de dânsul. • Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag, nu se satură nici odată de avere, or cât de bogat ar deveni, ci din contra caută noi mijloace de a’şi mări bogăţiile. Căsătoria dar devine pentru dânsul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în toată tara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o < zestre după placul Iui, fără să se turbure cât de.puţin dacă femeia

cu care îşi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau slută şi depravată. Omul ce se însoară numai pentru ca să’şi mărească starea, nici odată nu ia soţie bună. Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin căci el nu are altă ţintă decât realizarea pla nurilor sale celor ambiţioase. N’apucă să treacă luna de miere şi casa ciocoiului djevine o cafenea în care se adună toată l.epra societăţei. Soţia sa devine o Mesalină: copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile, şi tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corupţiunei, îi trimete în Franţa ca să înveţe carte. Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate în casa părinţi lor, cum ajung Ia porţile Parisului, cad în mâinele femeilor şi junilor celor stricaţi, cari îi depravează şi mai. rău: iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminele Europei civilizate, nu aduc decât viţiul şi depravarea sau, dacă vre unul dintr’înşii reuşeşte a învăţa câte ceva, această cultură intelectuală, niefiind susţinută de o educatiune morală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu’i asemenea vipere. Ciocoiul, sau puiul de ciocoi, ajuns om d!e stat, se deosibeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, — nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată ex ploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său. Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentele ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scărei, pe care voieşte a se sui la putere; şi uneori când ele nu servă deajuns, cl aleargă la străini şi primeşte dela dânşii posturi în tara sa. Ajuns la gradul de mărire, pentru care a comis toate miŞeliile, a suferit toate umilinţele şi a declamat, fără de a e simţi, toate virtuţile din lume, ciocoiul îşi ridică masca ipocri ziei dela ochi şi se arată lumei in mizerabila şi urâcioasa go iiciune a sufletului său celui mic.

'l .

Inima lui, asupritş de suferinţele, de umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orce simţimânt fru mos şi uman. Libertatea presei îl supără, căci descopere ini chitătile vietei sale şi nu-1 lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particulari: funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate, şi ca să se poată folosi mai bine de orânduelile in servicii, îşi recruteauă un ciocoi tot de cali brul său, şi speculează printr’însul pâinea' nenorociţilor func ţionari. Iată tipul ciocoilor din toate ţările şi mai cu seamă din tara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n’a risipit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai depravaţiunei. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebite faze prin care el a trecut în secolul nostru, dela ciocoiul cu anteriu şi cu călimări la brâu al timpurilor fanariotice, până Ia ciocoiul cu frac şi cu mânuşi albe din zilele noastre.

Dinu Păturică Intr’o dimineaţă din luna Octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu fata oacheşe, ochii negri plini de viclenie, un nas drept şi vârful cam ridicat în sus, ce indică ambiţiune şi mândrie grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de şamalagea“ rupt în spate, cu „caravani ‘ de pânză de casă văpsiţi cafeniu, încins cu o bucată de pânză cu marginile cusutje în gherghef, cu picioarele goale băgate în niştet „imineiu de saftian cari fuseseră odată roşii dar îşi perduse cu loarea din cauza vechimei, la încingătoare cu nişte călimări colosale de alamă, în cap cu cauc de şal a cărui culoare nu se putea distinge din cauza peticelor de diferite matern c care era cârpit, şi purtând ca veştmânt de căpetenie o „îermenea de pambriu“ ca paiul «râului căptuşită cu bogasm roşu,-un astfel de june sta în scara caselor marelui post nic Ândronake Tuzluc, rezimat de stâlpii intrare. 31 absorb.t

;

9 în meditatiuni, care reflectându-se în trăsurile îeţei safe, lă că gândirea ce’l preocupa nu sau să se i vază t până la' evidentă , era decât planuri ambiţioase ce închipuirea lui cea vie îi pu nea înainte, şi obstacolele ce întâmpina în realizarea lor. In momentul acela, uşa scărei se deschise şi se arătă îna intea juifelui un arnăut îmbrăcat numai în fir, cu pistoale şi ia tagan la brâu, .şi cu tatarcă roşie blănită cu vulpe „nafe‘VMân-, drul albanez, fără 'să privească cât de puţin pe bietul june ce’i făcea „temenele" până la pământ, strigă cu voce de stentor: —- Ioane, trage butca boierului la scară. Vizitiul, după ce plezni de câteva ori din bici şi mai. făcu şi câteva marafeturi prin care voia să arate abilitatea ce avea In meseria sa, trase butca la scară. Nu trecu mult şi se auzi paşii cei leneşi şi gravi ai marelui Postelnic, ce scoborâ scara cu o cadenţă simetrică. Junele a cărui atenţiune era atintită la cea mai mică mişcare ce se pe trecea, auzi şi el acest zgomot şi cu un aier în care se vedea foarte curat neliniştea, ridică dela pământ două cutii de păs trăvi şi câteva găini; apoi vârî maşinaliceşte mâna în sân şi scoase un plic sigilat; iar după ce’şi strânse „fermeneaua“ la piept şi’şi luă caucul din cap, lăsând să se vază o căpătână rasă peste tot, şi numai în creştet cu vre-o câte-vaîfiiie de păr, luă o poziţie umilitoare şi aşteptă sosirea boierului. In fine Postelnicul apăru în scară îmbrăcat cu „anteriu"1 de „cutiite" ca guşa porumbului, încins cu un şal de Ţarigrad, cu işlicul în cap şi învelit până la ochi cu o „giubea" de pos tav albastru cu blană de râs. El zări pe june şi’i zise cu ^gra vitatea de boier de protipendadă >:■ — Cine eşti, mă băiete, şi ce voieşti dela mine?. Junele căzu în genunchi şi sărutând pulpana anteriului, răs punse cu 6 voce lâncedă ce inspira compătimire. 1— Să trăiti întru mulţi şi fericiţi ani! Sunt Dinu Păturică, nemernicul fiu al prea umilitei voastre slugi treti logofăt Ohinea Păturică, fostul odinioară vătaf de curte al Inăltimei voastre. — Ei bine, spune’mi ce vrei dela mine?

•

10 — Am o scrisoare dela tata către prea cinstitul şi de bun neam obraz al Măriei Voastre. — Ado’ncoâ, să vedem acea scrisoare. Junele se apropie de postelnic ţinând capul plecat până Ia pământ şi’i cfete scrisoarea; apoi căzu iarăşi în genunchi şi stând în această pozitiune, aşteptă răspunsul. Boierul deschise scrisoarea şi citi cele următoare: „Prea milostivului şi de bun neam al meu stăpân, cu cea „de slugă supunere mă închin. „După sfânta datorie ce am, ca un supus credincios viu a cercetă'despre fericita şi mie foarte scumpa sănătate a „Pa„nevgheniei44 tale, ca aflând’o, pe deplin să mă bucur din ră runchii inimei mele, căci din mila Domnului, mă aflu în toată „întregimea sănătate!, şi mă îndeletnicesc cu umilita mea sluj„bulifă de vameş de te-ai milostivit a’mi da. Am primit prea „cinstita scrisoare a ,,Blagorodniciei“ tale şi cele ce’mi po„runceşti le-am pus în lucrare. Cele patruzeci de „Iude44: „scutelnici, pescari, văcari vânători şi dârvari, i-am împrăş tiat în tot judeţul, şi cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi „iuşkiuzarlîkul zmeritului tău rob, curtea „Blagorodnidei44 „tale în scurtă vreme se va umplea de toate cele trebuin„cioase. „Alta am să te rog, archon Postelnice: fiul meu, înfătişăto„rul acestei umilite scrisori, a ajuns în „ilikie44 şi cu toate că „m’am silit a’l învăţa toate „iuskiuzarlîkurile44 şi „marafetu rile cu care trebue să fie împodobit un „calemgiu4, dar nefiind „de ajuns toate acestea/ îl trimet la Domniata ca să se mai „roadă, să poată ieşi şi el mâine-poimâine, la obraze. „Primeşte, milostive stăpâne, două bote cu păstrăvi şi zece „găini crescute şi îngrăşate de mine’4. „A panevgheniei tale zmerită şi umilă slugă Treti Logofăt Ghinea Păturică Ot Bucov. sud. Saac“

După ce postelnicul Andronache citi scrisoarea, chemă pe vătaful său de curte şi ii zise: „Ia aceste cutii cu păstrăvi şi sa le trimiţi colo, ştii tu! Iar pe ştrengarul acesta de băiat sal opreşti la curtea mea şi să mi’l faci deocamdată ciubukciu.

; '

11 La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Păturică săltă de bucurie şi avea mare dreptate, căci prin admiterea lui în serviciul Postelnicului devenise proprietar pe prima literă a alfabetului fortunei. In timpul acesta vizitul atinse caii cu biciul şi ieşi cu „butca din curte, iar vătaful luă cutiile cu păstrăvi împreună cu găinile, şi urmat de noul său confrate în ciocoizm, sui mai întâi, scara cea mare a casei, trecu prin sală şi ajungând la o galerie cam întunecoasă, se opri în loc şi zise lui Dinu Pă turică : — Iată odaia ce ti-am gătit pentru locuinţă, intră înţr’însa şi peste un cteas voi să te învăţ meseria de ciubukciu cu care ţe-a cinstit stăpânul, Noul ciocoi aşteptă până se depărtă vătaful, iar apoi se coborî în curte, şi luând o pereche de desagi în care era o colectiurie de trenţe ce compuneau averea ce aducea el din casa părintească, sui scara cu repeziciunea vântului şi intrând în camera sa, îşi aşeză toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era în periferie de un stânjen pătrat; într’unul din cele patru unghiuri era o vatră întocmai cu cele! obicinuite la cafenelele turceşti, pe "care sta un ibric colosal înconjurat de toate părţile cu cărbuni stinşi pe jumătate. In celalt unghi eră aşezat un dulap prin ale cărei sticle se ve deau o mulţime de ciubuce de „antep“ şi de iasomie, cu „imanuele“ de chihlibar limoniu; iar mai sus, pe o despărţire fă cută întradins se vedeau o mulţime de „feligene“ pentru cafea cu farfuriile! lor de argint şi câteva „kisele“ de dulceaţă. La Extremitatea de jos a acestui dulap, se zărea un lighian de ar gint pe al cărui acoperemânt era pusă o bucată de săpun mosc în formă sferică/' Lângă acest dulap era un mizerabil pat de scânduri acoperit cu o pătură de lână albastră, iar pe păreţi erau ţintuite câteva cadre de hârtie, zugrăvite cu vopsele proaste: una dintrânsele reprezintă luptă navală dela „Ceşme-Liman“ şi arderea flotei turceşti de către prinţul Orlof, iar pe cealaltă eră desemnata asasinarea principelui Hangerli de către trimisul Porţei oto- • mane. Dinu Păturică dete o privire repede şi dispreţuitoare came-

12 rei sale; apoi deschise fereastra, şi începu să se uite în curte. ^ Privi cu băgare de seamă mulţimea de găini, gâşte, rate, cla poni, cocori şi călifari ce furnicau prin curtea boerească,'apoi se întoarse către bucătărie şi la vederea multimei de tingiri de diferite capacităţi, în care se pregăteau bucatele cele mai gus toase din Fanar, fata lui se coloră de o bucurie nedescriptibilă • iar după o reflecţiune de câteva! minute, zise în sine: — „la- • tă-mă în sfârşit ajuns în pământul făgăduinţei; am pus mâna ne pâine-şi m cutit; curagiu şi răbdare, prefăcătorie şi, iuskiuzârlîk", şi ca mâine voi avea şi eu case mari şi bogăţii ca ale acestui fanariot".

Postelnicul Andronache Tuzluc Să lăsăm ope ambiţiosul nostru ciocoi în pace a^şi face planurile sale pentru exploatarea averei stăpânului său, şi în loc de • a-1 întrerupe din visările sale ambiţioase, să facem cunoscut lectorilor noştri pe Postelnicul Andronake Tuzluc. Acest fanariot venise din Constantinopol, în suita Domni torului George Caragea, şi făcuse meseria de „Ciohodar“ în curtea acestui principe. Ca fanariot, născut în uliţele oele strâmte ale Fanarului, unde se urzesc şi pun în lucrare cele mai întunecoase intrigi ce au ruinat imperiul greco-roman, el moştenise din naştere un mare talent de intrigă şi linguşire; ştia din încercare că raiul cerşsc şi pământesc nu se deschide decât prin femei; de aceea îşi în* dreptase toate bateriile intrigilor sale în contra femeilor Doam nei şi mai cu seamă ale Domnitei Ralu, fiica prea iubită a Domnului Caraglea. _ < „ El făcu cunoştinţă cu acea volubilă şi capricioasă principesa^ prin mijlocul unei dame a ei de onoare, cu care se înamorase numai pentru împlinirea acestui scop. Un an întreg fananotu nostru făcu Domnitei tot acele servicii ce făcea, odinioară Mer cur celui mai mare dintre Zeii Olympului elenic, cu deose ire

13 numai că Domniţa, neputând să dea fanariotului'’nemurirea, făcu să cază în mâinile lui „pitacuF* domnesc prin care îl nu- . mea „vel Cămăraş“. A fi .marecămăraş al unui principe care are un fiu frumos ca . Paris şi desfrânat ca Don Juan, şi a fi ridicat la această dem nitate prin intrigile unei princese frumoasă ca Elena lui Mene1 au, este negreşit a poseda cheile minelor de aur alie Caii- * forniei. Fanariotul nostru exploată cât se putu mai bine postul de Cămăraş, iar când văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără mai întâi; „calemul vinăritului,“ al „oierituiui“ şi mai în urmă „kuzmetuP* Spătăriei, şi astfel unindu-se cu hoţii şi tâlharii de drumuri, despoaie ţara în toate modurile, mai mult de trei ani, până ce-şi cumpără vre-o zece moşii, câteva familii de ţigani, case, vii şi altele; iar după aceia, izbuti, tot prin intrigă şi baseţă, a deveni mare Postelnic. O singură dorinţă mai avbâ să-şi împlinească ca să ajungă Ia culmea fericirei sale. El hrănea de mult timp un amor foarte tare pentru juna Maria, unica fiică a Banului C.... român dei naţiune; dar ran gul tatălui frumoasei copile,’sufletul ei nobil şi curat, faptele ei pline de cuviinţă şi de blândeţe, înfrângeau toate semeţele do rinţe ale depravatului venetic. De multe ori el încercăta se duce la Banul ca să ceară mâna fiicei sale; dar totdeauna un simţimânt fatal îlopreâ din această întreprindere. In acele momente de îndoială şi descurajare el devenea posomorât şi teribil. Adevărul pe care Dumnezeu l’a pus şi în inima celui mai mize rabil om, se prezintă în acele momente dinaintea lui şi arătându-i oglinda în care se răsfrângeau crimele prin care ajun sese la mărimea în care se afla, pare că-i zicea: „Priveşte, mi zerabile, crimele tale, şi nu cuteza să păleşti cu suflarea ta cea înveninată acel crin semănat de mâna Domnului în această vale a lacrimilor!“. Dar, dacă! adevărul este pus în inima omului ca să-i arate calea ce duce la fericire, fatalitatea a voit ca pasiunile mate riei să învingă mai totdeauna acest sfânt simţimânt ce se manifestă în noi de câte ori voim să comitem vre-o nelegiuire. Astfel se întâmplă şi cu fanariotul nostru; mustrarea de con-

ştiinţă dispăru dela dânsul întocmai ca fulgerul sau ca spaima de unj minut ce simt copii, când sunt certaţi cu frăgezime de către părinţii lor. El se hotărî îritr’o zi a merge la Banul, şi după mai multe complimente şi linguşiri, reclamă dela dânsul onoarea de a deveni ginere al său. Bătrânul rămase uimit de cutezarea cea mare a fanariotului; cunoscând însă influenta ce esercitâ asupra principelui Caragea şi relele ce ar fi putut să-i pricinuiască un refuz de-a drep tul, se prefăcu că primeşte cu bucurie propunerea şi îl lăsă a. se încânta de acest vis. Grecul înţelese însă din trăsurile fetei bătrânului, ura ce avea asupra lui; dar nu disperă, ci se duse la principele Caragea plin de speranţă că va dobândi prin forţă, ceia ce bătrânul îi refuzase prin manieră diplomatică. Trei zile în urma acestei întrevorbiri,. Banul C... se preumbla prin grădina casei sale, absorbit în cugetări melancolice, ce-i inspira trista stare în care adusese tara jafurile acestei dom nii dărăpănătoare, iar mai cu seamă preocupat de un vis groaznic ce-1 făcea să se aştepte la o mare nenorocire. Intr’acest timp se prezintă înainte un slujitor de al casei sale şi îi anuntă că un ciohodar domnesc cere a vorbi cu dânsul. — Să intre, zise venerabilul bătrân îndesându-şi caucul peste perii capului său cei albi cazăpada, şi cercând a se dis tra privind şi mirosind florile unui neramz înfloritf Ciohodarul intră în grădină şi făcând câte-va complimente orientale, dete Banului un plic sigilat; apoi trăgându-se puţin, luă o pozitiune respectuoasă. Banul deschise plicul şi găsi într’ânsul scrisoarea aceasta: „Archon Bane, mâine dimineaţă să vii Ia Curte, căci am să-ti „vorbesc ceva tainic**. „Ion Gheorghe Carageâ** După ce bătrânul boier băgă scrisoarea iarăşi în plic şi pli cul în buzunarul dela pieptul anteriului, zise ciohodarului: — Spune Măriei Sale că voi face astfel precum îmi porun ceşte.

Trimisul domnesc se Închină până la pământ şi eşind se duse ca să-şi împlinească mesagiul, iar bătrânul apucă îngrijat pe o cărare ornată de amândouă părţile de roze şi cu iasomii, şi se opri dinaintea unui pavilion lucrat în stil oriental. Până a nu pune piciorul pe treptele scărei, stătu puţin în loc şi se .gândi. Nu ştim care vor fi fost gândurile ce-1 preocupau; ştim numai că trăsurile fetei sale une-ori deveneau crunte, alte-ori pline cte îndurare şi câte-odată un zâmbet dulce apărea pe bu zele sale pălite, dar dispărea ca fulgerul lăsând loc unei melan colii adânci. In fine, după putină ezitatiune, sui scara pavilionului şi intră înăuntru. Acolo găsi patru femei dintre care două torceau, una darăceâ şi cealaltă împletea la un ciorap. ' In mijlocul acestor femei şedea o copilă ca de patrusprezece ani şi cosea la ciur un simizet: Nici odată natura nu combinase mai multe nuanţe de fru museţe într’o fiinţă umană, decât în această jună copilă: ochii. negri umbriţi de nişte gene şi sprâncene ca pana corbului; pielita albă şi colorată de purpură; buze ce se. întreceau cu robele; dinţi albi şi frumoşi; toate în fine armonizau de mi nune cu un trup de o formă minunată, cu nişte mâini delicate de nimfă; era în adevăr un tezaur de frumuseţe ce nu se pu tea vedea decât în statuiele Grecilor antici. Pe dată ce intră venerabilul bătrân în pavilion, toate femeile se sculară în sus şi puseră mâinile la piept. Bătrânul le făcu semn să iasă; apoi rămâind numai cu juna copilă, îi zise: — Iubita mea copilă, cum te afli? — Foarte bine, tătufule. — De ce nu vii, să săruţi mâna scumpului tău tată? — Ba da, tătutule, da! —Şi deodată cu vorba se apropie de bătrân şi depuse pe mâna Iui un sărutat inocent şi plin de dul ceaţă. Bătrânul o strânse la piept şi o sărută pe frunte cu acel amor pe care numai părinţii îl simt. După ce tata şi fiica îşi schimbară între dânşii câteva pri viri de o iubire nedescriptibilă, şezură pe o sofa de postav roşu cu ciucuri albi de Veneţia; iar după câteva momente de tă cere şi contemplatiune, bătrânul zise copilei:

16 — Mario, tu te faci din zi în zi mai frumoasă şi te deschizi întocmai ca un trandafir la razele soarelui. Eu cată de acum înainte să mă gândesc la fericirea ta, să-ţi caut un tânăr de treabă să te mărit. Frumoasa Maria 'auzind aceste cuvinte se roşi, şi’şi în_ dreptă ochii către pământ. — Ai? Ce zici, draga mea copilă? adăogă bătrânul cu nerăbdare,— ce nu’mi răspunzi? Te temi oare de bătrânul tău tată? Maria nu răspunse nimic la aceste din urmă cuvinte. Confuziunea şi marea întristare ce acoperise fata ei făcură pe bă^trân să crează mai multe lucruri deodată, şi ca să poată pă trunde în secretul care făcea pe juna copilă să sufere atât’ de . mult, hotărî să vie d’a dreptul la cestiune. — Ştii, dragă Mario, urmă el, că Măria sa Doamna şi toate cocoanele nu mai vorbesc decât de frumuseţea ta? Ştii că Măria Sa Vodă a şi ales pe viitorul tău sot? Aceste cuvinte; făcură pe Maria să tremure; dar după ce’şi reluă puterea, ea privi pe bătrân cu ochii rugători şi’i zise: — Pot să te întreb, tată, cine este acel sot de porunceală? — De ce nu, fata mea? El este unul dintre cei mal iubiţi boeri ai Domnului Caragea; este tânăr, frumos şi bogat. — Numele lui? — Voeşti să’i ştii numele? — Da, tată. — Ei bine, copila mea, viitorul tău soţ este Postelnicul Andronache Tuzluc. Ah! taci, tată, nu’mi mai spune acest nume, sau de nu. mă vei vedea moartă dinaintea ta. Spune-mi te rog ce ti-am greşit de voeşti să mă faci nenorocită pentru totdauna? Oare fiii boerilor pământeni s’au stins din tară? Nu mai găseşti pe nimeni decât pe acel fanariot nesuferit? Ura Marfei asupra grecului parvenit mulţumi foarte mult pe bătrân carelei voind să se încredinţeze mai bine despre aceasta, se prefăcu că nu observase simtimântul de reprobare şi de ură al nobilei copile. — Aşa dar tu urăşti pe Postelnicul,— adaose el. — Şi de unde’ti vine adeastă ură, fata mea?

r 17

\a &

— Ura cea neîmpăcată ce am asupra acdStrrr'ticălos, îmi vine din prevedere. — Poate că te înşeli, fata mea. — Nu tată, nici de cum. Un om care acum doi-trei ani nu era decât un ticălos ciohodar, ce tremura de frig dinaintea scării caselor noastre, iar acum înoată în atlasuri, catifele şi samuri, nu poate fi decât un nemernic. Aceasta ?mi-o zice cu getul şi o cunosc chiar din vorbirile domniei-tale cu Serdarul D... Nu eşti domnia-ta acela care ziceai Serdarului că acest fanariot n’a dobândit nimic dela stăpânul său, decât prin sluj bele mârşave şi umilitoare ce a săvârşit Domnitei fRalu şi baizadelei? Dar bine, tată, cum voiţeşti acum să uneşti pe unica ta copilă cu acel ciocoi mârşav, care a venit aci la noi cu toate desfrânările şi hoţiile din Fanarul lui, care fură şi despoaie pe lume ziua în amiaza mare şi ale cărui mâini păstrează încă mi rosul nesuferit al curelelor butcei lui Caragea. Mai bine mă v voi îngropa de vie într’o mănăstire şfmî voi plânge în singu rătate nenorocirile mele, decât să primesc a fi soţia celui mai necinstit dintre ciocoii lui Caragea. Bătrânul boier auzind aceste cuvinte pronunţate de Maria cu atâta ură şi dispreţ, tresăltă de bucurie; apoi privind pe juna copilă cu un aer plin de dulceaţă, îi zise: 1 — Vino în braţele mele, vrednică de sângele moşilor şi stră moşilor noştri. De astăzi înainte nu ai a te teme de nimic; ne împăcata ură de ai asupra acelui grec mârşav îmi dă inimă de ajuns ca să mă împotrivesc poruncilor şi înfricoşărilor lui Ca ragea. Mângâie-t.e, fata mea, şi nădăjduieşte în dragostea ce are părintele tău pentru tine. A doua zi pe la nouă ore ale diminetei, trăsura sta la scară aşteptând pe bătrânul boier ca să intre într’ânsa; nu trecu mult timp şi venerabilul bătrân apăru in pridvorul caselor sale îm brăcat cu „anteriu4* de atlas vişiniu, încins cu şal de Ţarigrad, cu „biniş44 de postav albastru închis, încălţat cu „meşi44 şi „pa puci44 de saftian galben; la, brîu cu un „hanger44 de aur, iar în cap cu un gugiuman (căciulă) de samur cu fundul roşu. După dânsul venea fie-sa cu oamenii şi femeile casei, dintre care un june ca de douăzeci de ani, îmbrăcat cu „anteriu44 de „manită44, cu giubea de „pambriu44 lungă până la pământ şi legat la cap »iPt£iai ale«e d:a Scriitorii Români*' No. 195..

18 cu un „taclit“ cuadrilat, ieşi înainte şi coborând scara cu mare grabă, deschise uşa caretei, iar după ce intră boierul într’ânsa, se sui în coadă zicând vizitiului: „La curtea domnească!“ Două lovituri de bici lăsate cu „marafet1* pe spatele armăsa rilor, fură de ajuns ca să pună trăsura în mişcare şi să o por nească pe calea curtei principelui Caragea. Ne oprim puţin din această naraţiune, ca să dăm cititorilor noştri o ideie repede despre locul unde se afla palatul dom nesc pe acei timpi şi despre forma architectonică şi alte amă nunte originale ale acestui locaş în care domnea moliciunea •amestecată cu umilirea şi cu cţepravatiunea. Pe spaţiul de pământ ce se .coprinde astăzi între casele lui Besch giuvaergiul şi vechia sală a lui Momolu, era clădită pe timpul lui Caragea, noua reşedinţă domnească ce înlocuise pe cea veche din dealul Spirei, arsă la 1813. Pozitiunea topografică a acestui palat era astfel: pe locul unde se află astăzi castele lui Bosel, era clădit palatul domnesc compus dintr’un şir de case cu două rânduri ce începeau din uliţa Mogoşoaiei şi se terminau dinaintea caselor generalu lui Herăscu, pe uliţa numită a Şcoalei. Archifectura acestui palat era vagă şi nedeterminată; era o zidire sau o grămădire de material în care se vedeau mai multe ordine de architectură, imitate în ceeace au ele mai gro solan şi mai neregulat. Faţada ce privea către Podul Mogo şoaiei, avea un balcon în formă de chioşc turcesc, mobilat cu divanuri şi laviţe tapetate cu catifea roşie, în care ventea adesea principele de’şi lua cafeaua şi ciubucul, privind p£ tre cători. Pe partea despre Momolu era un şir de odăi în formă de chilii călugăreşti, în care şedeau „idiclii'*, neferii şi „iciolanii domneşti. Fundul curţii sau partea despre Herăscu era consa crat grajdurilor unde se ţineau armăsarii de Misir şi Arabia, cu care se servea Domnitorul la solemnităţi şi preumblările sale, iar în fata Podului Mogoşoaiei, pe o lungime aproape de o suta stânjeni, era un zid simplu care închidea în întregul său^ marele pătrat ce compunea Reşedinţa, şi o poartă mare numita „Paşa . Capusi“ ce servea de intrare principală. Curtea domnească pe timpul acela se deosibea cu totul de

)

19 curţile domnitorilor din zilelie noastre. Atunci ea înfăţişa un centru unde se aduna tot ce avea Bucureştii mai inteligent, dar mâi leneş şi mai depravat. Palatul era plin de boieri şi de „ca lemgii" de tot felul, dintre care fanarioţii se deosibeau prin co chetăria umbletului lor, prin desele complimente şi „temenele" ce făceau în dreapta şi în stânga, —şi mai cu seamă prin ele. Interiorul curţii prezintă- vederei o panoramă foarte curioasă şi variată: în mijloc stau înşirate caretele şi butcile boierilor; mai încolo vizitiii lui Vodă preumblau armăsarii îmbrăcaţi cu „cioltane“ cusute cu sârmă de aur; dinaintea unui rând 'de odăi numai cu un rând, „tefekcii, arnăuli şi satîraşii" îşi cu răţau armele şuierând printre dinţi câte o arie albaneză. înăun tru şi afară de poartă o adunătură de popor din clasele de jos căsca gura la învârtelile şi strâmbăturile „pehlivanilor" şi ale „măscăricilor*4 domneşti. Simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap, şi tripodele de lemn la subţioară împreună cu braga giii şi sâlepgiii arnăuti, făceau contrast cu alunarii şi cu vânză torii de şerbet din Fanar, cari purtau pe cap fesuri mici cu funde de ibrişim, şi cămăşi de borangic subţiri care lăsau să se vază, pe piepturile şi pe braţele lor goale figuri simbolice in crustate, precum obicinuiau lanicerii. In fundul curţei se ve deau diferite grupie de masalagii şi pungaşi;-unii jucau nuci, alţii „iasic" şi „tura“, alţii iarăşi jucau la.o „para cinci" şi , stos pe despuiate. Aceşti tâlhari, în mare parte fanarioţi, scă paţi din închisorile Stambulului, jefuiau cu deplină libertate'în curtea domnească pe oamenii cei fără experienţă şi creduli. Pe când se petreceau aceste variate scene în curtea lui Vodă Caragea, intră şi „butca" Marelui Ban. Poporul saluta • din toate părţile pe venerabilul bătrân, iar el le răspundea printr’un surâs dulce puiudu’şi mâna dreaptă la barbă şi Ia frunte. Ajungând la scara palatului, feciorul deschise uşa butcei şi ajută bătrânului să se coboare; apoi îl urmări pe scară până la perdeaua sălei de primire. Acolo boierul se opri puţin, iar fe ciorul îi trase cizmele cele galbene de saîtian, şi scoţând dela brîu o perectte de papuci, îi puse în picioare; ii netezi .puţin şi „binişul", pe spate, şi apoi se trase la o parte cu respect. Era în acea zi primire mare la curte; „logofătul de obiceiuri îngrijise despra toate; sala tronului era împodobită cu o sofa Pentru Prîrit. ci lavifp

slujbaşi ai palatului îmbrăcaţi cu vestminte orientale de o ele gantă plăcută vederei, aşteptau cu nerăbdare ordinul marelui Cămăraş, ca să dea1 probe de dexteritatea ce aveau în mese riile lor. ; Jos în curte 'erau aşezate două bande de muzici instrumen tale: una se* compunea de „tumbelehiuri44 tobie mari şi „meterhanele“w ; iar cealaltă de douăsprezece; tobe, sunate de „fustaşi4* români, ale cărora vestminte de. postav verde cu ciapraz.uri albe şi căciuli de oaie cu fundurile roşii, făceau contrast foarte curios cu „binişele44 de postav roşu şi „cialmalele“ cele rotunde şi pline de semetie ale artiştilor musulmani. Cum intră Banul în sală, un slujitor strigă cu glas puternic: „Marele Ban C...“ Bătrânul boier înaintă câţiva paşi; apoi se opri în loc şi salută pe toţi boierii, iar după . aceia merse cu paşi statornici şi mâfestoşi până la treptele tronului, privi pe Domnitor cu un ochi în care cel mai mare fizionomist n’ar fi' putut să descopere nici linguşire nici servilizm, ci numai ură şi dispreţ acoperite cu vălul indiferenţei, apoi după ce făcu un compliment oriental, sărută mâna asupritorului, cu nfeplăcere destul de învederată. Caragea era destul de fin ca să nu'i scape din vedere aver siunea ce avea Banul către dânsul: cu toate acestea, îi întinse mâna cu un zâmbet care ar fi amăgit pe orce om nededat cu fineţa fanariotică; dar bătrânul stâlp al ţârei văzuse şi păţise în viaţa lui foarte multe. El sărută mâna fanariotului şi făcând câţi-va paşi înapoi, se duse de’şi ocupă locul cuvenit demnităţei sale. în fine ceremonialul sărutării de mână se săvârşi; to(î boierii ^ rârăsiră sala, afară numai de Banul C... şi Postelnicul Andronake cari rămaseră în urma tutulor. Pe când se urma însă ieşirea boierilor din sală, Caragea se re trăsese în altă cameră, dar în momentul când cei doi boieri se găteau şi ei să se ducă pe la casele lor, una din uşile late rale se deschise şi apărând principele, zise:—Arhon Bane, treci în odaia grămăticiei, că am-să* ţi vorbesc. Banul se supuse ordinului, iar Postelnicul Andronake, după ce făcu lui Caragea un compliment adânc şi plin de linguşire, părăsi sala cu inima coprinsă de bucurie.

21 I

Românul şi Fanariotul Era mai mult de o oră, de când Banul aştepta în cameră grămăticiei venirea Domnitorului. In timpul acela, nenorocitul bă trân rămâind singur, începu a se gândi la toate nenorocirile ce apăsau ţara: une-ori i se ridica sângele în faţă, şi devenea palid ca un mort. In aceste momente dureroase el zicea în sine, oftând din adâncul inimei: „Doamne! de ce nk-ai părăsit? „Pentru ce ne~ai dat în mâinile acestor oameni nelegiuiţi, cari „ne omoară şi sufletele şi trupurile prin intrigile, tirania şi „scandalele lor? Până când vei suferi-ca aceşti mârşavi să bat jocorească biată ţara noastră pe care ai îrnpodobit-o cu toate, „darurile dumnezeieştei tale iubiri? Scoală-te Doamne! Apucă „în mâini trăznetele tale şi stârpeşte în sfârşit aceste fiare ne săţioase !“ Pe când bătrânul se afla cufundat în aceste reflecţiuni triste si dureroase, uşa secretăriei se deschise şi intră înăuntru prin cipele Caragea. După ce fanariotul şi românul schimbară între dânşii câtejva complimente de convenienţă, se puseră amândoi pe un divan, se priviră câteva momente unul pe altul şi apoi principele Ca ragea zise: — îmi pari cam neliniştit, Arhon Bane. Ce ai? — N’am nimic, Măria-ta. — Aşi fi dorit să fie precum zici; dar ochii tăi turburaţi şi faţa-ţi pălită, mă fac să crez că în sufletul tău se petrece ceva neobişnuit. — Te amăgeşti, Măria-ta. Toată această turburare, îmi vine dintr’o durere de cap de care sufer. — îmi place să te crez, şi ca să te ajut a eşi dintr’această tristă stare, am să-ţi spun un ce nou care te va înveseli. -— Şi eu ca o slugă plecată a Inăltimei tale voi asculta cu cea mai mare băgare de seamă. — Postelnicul Andronake ’mi-a descoperit amorul |ce de mult timp nutreşte pentru fiica ta, şi m’a rugat să ’ţi-o cer de

soţie pentru dânsul; mi-a spus iarăşi că .’ti-a cerut-o d’a drep tul şi n’ai voit să-l. asculţi. Este oare adevărat? — Unul din obiceiurile , mele, bune sau rele, este a spune adevărul ; nu voi, Măria ta, să amăgesc pe nimeni şi cu atât mai puţin pe stăpânul meu. Postelnicul Andronakie ’mi-a vorbit des pre! fiică-mea, şi nu m’am împotrivit; decât l’am făcut să în ţeleagă că nu-i voi da-o de soţie fără învoirea ei. —Şi ea nu-1 voieşte, nu este aşa? — Tocmai aşa precum zici, Măria-ta. — Ei bine, Arhon Bane, zise Caragea cu un zâmbet plin de răutate şi de dispreţ, acum viu eu de ti-o cer şi cată să mi-o dai. — Iti dau viata, îfi dau tot ce am după sufletul meu, iar pe dânsa nu. . ’ ‘ — Nu?

— Nu, Măria-ta. . — Acum înţeleg mai bine turburarea ta de adineaori; eşti şi tu din „taraful4* boerilor răşvrătiti ■ Nu te juca, însă; nu cuteza a te pune cu mine; tremură de răzbunarea mea Ai uitat că Padişahul ’mi-a dat sabie şi topuz ca să vă sfărâm oasele când vă veţi răsvrăti? — Ştiu prea bine, Mări-ta; dar eu nu sunt răsvrătitor, ci un sărman părinte care ’şi apără pe unica sa fiică. — Şi care este nenorocirea de care voeşti a o apăra? — Este aceia de a o vedea în braţele unui ciocoi mârşav, care ’şi-a început meseria dela lingător de talere şi, mergând din mârşievie în mârşevie,' a ajuns astă-zi biciul oamenilor cinstiţi şi al ţărei întregi. Da, Măria-ta, porunceşte mai bine să-mi tae capul sau „surghiuneşte-ină“ ca pe aţâţi alţi boeri pământeni ai tarei, iar nu cere dela mine să dau de bună voie pe fiică-mea în mâna acelui neomenos, care. pradă pe văduvă şi pe sărac fără cea mai mică mustrare de cuget. Caragea cu toată- furia de care era stăpânit nu răspunse nimic la toate înfruntările ce arunca bătrânul cil atâta aprindere şi curagiu asupra favoritului său; el era om politic, şi nu voia să alarmeze din nou poporul in contra sa, prin surghiunirea cute zătorului boer. Motivul ce-1 îndemna şi mai mult la prudentă

erau ştirile cele rele ce primea pe toată ziua dela Constautinopol. Astfel dar îşi ascunse mânia cu îineta aceia proprie fa narioţilor şi luând de-odată un aer mai vesel, zise: — Dacă toate câte-mi spuseşi despre postelnicul vor fi ade vărate, cată să-ţi mărturisesc că ai dreptate să-l urăşti atât dje mult. — Tot ce am spus Măriei tale este adevărat. — Ai dovezi? — Aici nu încape dovezi. Ia-i „husnietul“ din mână şi vei vedea cum va veni ţara întreagă cu jelbi împotriva lui. — Voi asculta bunele sfaturi ce-mi dai; îl voi depărta dela curte şi voi trimite oameni domneşti să cerceteze şi să despă gubească pe săracii jefuiţi de dânsul. Iar tu ca un boer cre dincios qe eşti, de astăzi înainte n’ai a te teme de nimic. Bătrânul părăsi curtea domnească şi se îndreptă către casa sa. Dar pe când butca sa trecea pe uliţa Şelarilor, îl întâlni Postelnicul Andronake Tuzluc care, salutându-1 până la -pă mânt, luă drumul cătrîe palatul princiar ca să afle rezultatul stratagemei sale.

Kera Duduca Trecuse două luni dela întrevorbirea dintre principele Caragea şi Banul C.... fără ca secretul ei să poată fi cunoscut curtezanilor şi boerilor. Toţi se întrebau despre acest secret, căci pe timpul acela ca şi totdauna, secretele de cabinet inte resau pe toţi şi erau comentate de curtezani în toate modurile; chiar postelnicul Andronake, favoritul Iui Caragea, când era întrebat în această cauză, răspundea evasiv şi mai mult prin gesturi. Sfe observase încă o mare schimbare în felul de viaţă a pos telnicului; casa lui, care înainte de acest eveniment era fre cventată numai de oamenii ce veneau să implore vre-o fa-

24 voare dela dânsul, devenise în urmă o casă publică, în care intrau cei mai desfrânaţi juni fanarioţi şi români.. Mesefe şi se ratele ce dădea fanariotul apropiau în splendoare şi în bogăţie pe ale liii Caragea stăpânul său. Cine s’a dedat cât de puţin cu plăcerile vieţei desfrânate, cunoaşte prea bine că femeea joacă rolul cel mai principal într’ânsa; ea singură prin fatalul ei dar fermecătoresc, poate să arunce un văl de poezie asupra acelor plăceri mincinoase care duc pe nesimţite pe biata junime la sărăcie, la vestejire, la despoiare, şi de multe ori chiar la o moarte prematură. Postelnicul Andronake se aruncă în braţele desfrânărei, cu o furie nedescriptibilă; un fel de pornire furioasă şi nesocotită îl făcea să caute pretutindeni, nu inimi de iubit, ci victime ale plăcerilor sale, atrase în lanţuri, prin ipocrisie şi minciuni. Dar natura a pus amorul în inima fiecărui om. Această pa siune cerească sau infernală, care une-ori ne înalţă, iar alte ori ne degradează, nu poate să se manifeste cu tărie decât nu mai pentru un obiect oare care. Muzica, poezia, pictura, ar. hitectura şi în fine tot ce este frumos în natură, place mai mult sau mai puţin fie-cărui om; iei însă nu poate să se declare cu statornicie decât pentru una din aceste'arte, şi numai pentru dânsa va avea o afecţiune durabilă. Tot asemenea se urmează şi cu pasiunile amoroaşe: ochiul nostru e lacom, dorinţele se manifestă în noi abia ce zărim o jună femee plăcută: dar acest neastâmpăr nu este amorul, ci o firie, un delir momentan, căci pe dată ce dorinţa care ne-a aprins imaginaţiunea, se află îm plinită, ne liniştim şi mai adesea căutăm mijloace ca să ne desfacem de obiectul ce o aprinsese. Amorul cel adevărat, care face să palpiteze inima şi înalţă spiritul, nu-1 putem da decât unei fiinţe pe care şi-o alege inima noastră. Fanariotul, de şi depravat până la extremitate, poseda încă o scânteie de amor în inima sa, şi aceasta îl făcea nefericit chiar în mijlocul celei mai mari veselii. Intr’o seară el se întorcea dela Cotroceni unde fusese tri mis de stăpânul său ca să dea nişte scrisori viziriale unui „Deli-Başă“ trimis într’adins de sultan ca să omoare pe Rami. Paşa cje se întorcea atunci din Rusia. Orele nopţei erau înaintate; pe cer se afla o mulţime de noii

25 mici, care împinşi de vânt, aci acopereau luna şi făceau să cadă pe fata pământului un întuneric adânc, aci iarăşi sie des părţeau şi formau o mulţime de grupe care, luminate de palida lumina a lunci, prezintau privirei o panoramă fantastică şi ră pitoare. In momentele acelea postelnicul Andronake tr.ecea pe uliţa Isvorului călare pe un armăsar arăbesc şi însoţit de patru „tufeccii“; dar pe când cugetarea şi privirea lui erau absor bite de frumoasa panoramă a cerului, o voce încântătoare străbătu auzul său; el se opri din cale şi ascultă cu mare aten ţiune frumosul cântec fanariotic ce începe cu cuvintele acestea: «PuJjov

|jlgu veOfia EAapov»

a căruia melodie plină de pasiune fiind cântată cu multă artă, produse în inima lui un efect extraordinar. încântat de exclamaţiile amoroase de care este plină această cantilenă, se apropie de ferestrele casei- din care ieşeau sua vele accente, şi văzu cu destulă surpriză o femee jună ca de douăzeci de ani, foarte frumoasă, şezând răsturnată pe un di van de mătase şi cu părul ei qel negru undulând în neorân duială. Cămaşa de „borangic“, singurul vestmânt ce acope rea trupul ei, era atât de transparentă în cât lăsa să se vază un piept mai alb decât marmora, o talie de nimfă. Ochii ei cei negri şi plini dje văpaie amoroasă, absorbiţi acum în arzătoarele visări ce deşteptau în inima ei dulcele accente aîe melodiei, păreau că cereau o dulce mângâiere la chinurile ce ea suferea. Cântul începu să devie din ce, în ce mai slab; tambura îi căzu din mâini şi frumoasa jună adormi într’o poză atât de ră pitoare în cât ar fi putut să piarză minţile celui mai stoic din tre filozofi. Grecul şe deşteptă din letargie şi după ce luă seama bine la poziţiunea localitătei, se îndreptă către Curtea Domnească, dete socoteală de misiunea sa şi întorcându-se acasă la dânsul, petrecu toată noaptea gândindu-se la femeea ce’l încântase.^ A doua zi se sculă foarte de dimineaţă şi se coborâ în gră dină ca să’şi răcorească pieptul de flacăra ce’l ardea; dar pe când se plimba cu paşi repezi şi cufundat în gânduri, el zări pe

unul. din oamenii curtei sale şi îl chiemă la sine. Sluga după câteva salutări adânci, se puse dinaintea stăpânului său cu mâinile la piept şi înfipt în pământ întocmai ca o statuie. Postelnicul îl privi cu atenţiune; apoi după ce se mai gândi puţin, zise: — Ioane, am să te întreb ceva, — Porunceşte, prea milostive cucoane, şi sunt gata a răs punde. — Cunoşti tu mahalaua Izvorului? — O cunosc. — Biri)e? — Foarte bine. — Dar pe „ipochimenile44 ce locuesc într’însa? — Pe toţi, milostive cucoane, până la cârciumari şi băcani. — Dacă este aşa, spune’mi care este cea mai frumoasă cu- , coană din mahala? — Sunt mai multfe, milostivul meu stăpân. — Asta se înţelege, dar eu voi să’mi spui care este cea mai frumoasă din toate? — Este cucoana Duduca, fiica lui Mihale „Ciohodaru“. — Ea locueşte împreună cu tată-său în nişte case boiereşti peste drum de biserica Izvorului. — Casa are două ferestre cu „cafaz44 în faţa uliţei, nu este aşa? _ — întocmai precum zicME — Ia spune’mi acum ceva semne despre boiul- şi frumuse— Esfe frumoasă ca o zână; înaltă şi subţirică; fata o are mai albă decât zăpada: obrajii ei sunt mai rumeni ca două 'mere domneşti; are ochîi mari şi negri ca murele; sprâncenele negre şi îmbinate; buzele ei sunt ca mărgeanul, iar dinţii albi ca fildeşul; şi peste toate acestea daruri fireşti, cântă din gura şi din tambură întocmai ca o „Hanină de Sarai“. — Bravo Ioane, „aferim4*! Ai răspuns întocmai după do rinţa mea. Acum dacă voieşti să te arăţi slugă credincioasă, vei şti ca să’mi-o dai în mână, şi eu îti voi răsplăti osteneala cu cincizeci de „mahmudele44.

CJ I

— Să trăieşti milostive cucoane, întru mulţi ani. Şi de-odată cu vorba, sărută mâna stăpânului şi se depărta.* . Puţin după aceasta, Postelnicul deveni posesor al acestei rare frumuseţi şi începu să petreacă o viaţă plină de dulceaţă în braţele amantei sale. Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru adormit în bra ţele odaliscei sale; să nu’l rup.em dela această fericire iluzorie, căci el peste puţin o să se deştepte într’o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii; iar .până atunci noi să dăm cititorilor noştri o idee despre cocheta şi ambiţioasa greacă. Această Venera orientală, ieşită din rămăşiţele spulberate • ale populaţiunei grece din Fanar, precum odinioară strămoaşa sa zeiască ieşise din spumele vânturate ale mărei, avea o fru museţe perfectă, o inteligenţă vie şi un spirit fin, iscusit. Viaţa cea plină de răsfăţări părinteşti ce petrecuse din primii ani ai copilăriei sale şi lipsa cfe educaţie, făcuse să se dezvălească întFînsa o mulţime de dorinţi nepotrivite cu poziţiunea ei so cială. Iubea luxul cu deosebire; îi plăcea foarte mult viaţa zgo motoasă ; in fine toată fericirea ei sta în împlinirea fără întâr ziere a celor mai mici şi mai estravagante capriţii. Ajungând în floarea juneţei, ea devenise un magnet care trăgţea spre sine toate privirile şi toate dorinţele tinerilor din Bucureşti. Nu eră seară lăsată de Dumnezeu, în care să nu se cânte sub ferestrele ei cele mai plăcute serenade. Poeţii tim-. pului secase nesfârşitele comori ale închipuirei lor fără ca odele, elegiile şi „aristochidele“ lor să găsească în inima vani toasei femei altceva decât o stâncă de granit de care se sfărâ mau poeticele lor silinţe, fără să producă cel mai mic efect. Un singur juhe izbuti să înmoaie inima ei de piatră, dar nu cu „stihuri4' nici cu cântări, ci numai că era fiul Domnitorului de pe atunci. Acest nou Paris care a făcut pe mai multe Elene din Bucureşti să’şi lase pe Menelaii lor cu buzele umflate, în dată de văzu din întâmplare pe juna greacă, îi aruncă o dom nească privire care o făcu sa cadă ameţită la picioarele sale. Amorul acesta nu fu decât un vis frumos .dar efemer, căci Beizadeaua, după ce’şi îndestulă capriciul său de un moment, părăsi pe juna fanariotă, lăsându’i chinurile unui prim amor ce

in — Să trăieşti milostive cucoane, întru mulţi ani. Şi de-odată cu vorba, sărută mâna stăpânului şi se depărtă.' . Puţin după aceasta, Postelnicul deveni posesor al acestei rare frumuseţi şi începu să petreacă o viată plină de dulceaţă în braţele amantei sale. Să lăsăm deocamdată pe fanariotul nostru adormit în bra ţele odaliscei sale; să nu’l rupem dela această fericire iluzorie, căci el peste puţin o să se deştepte într’o lume reală, plină de amăgiri şi mizerii; iar până atunci noi să dăm cititorilor noş tri o idee despre cocheta şi ambiţioasa greacă. Această Veneră orientală, ieşită din rămăşiţele spulberate ale populatiunei grece din Fanar, precum odinioară strămoaşa sa zeiască ieşise din spumele vânturate ale mărei, avea o fru museţe perfectă, o inteligentă vie şi un spirit fin, iscusit. Viata cea plină de răsfătări părinteşti ce petrecuse din primii ani ai copilăriei sale şi lipsa cfe educaţie, făcuse să se dezvălească întrînsa o mulţime de dorinţi nepotrivite cu pozitiunea ei so cială. Iubea luxul cu deosebire; îi plăcea foarte mult viata zgo motoasă ; în fine toată fericirea ei sta în împlinirea fără întâr ziere a celor mai mici şi mai estravagante capritii. Ajungând în floarea juneţei, ea devenise un magnet care trăgîea spre sine toate privirile şi toate dorinţele tinerilor .din Bucureşti. Nu era seară lăsată de Dumnezeu, în care să nu se cânte sub ferestrele ei cele mai plăcute serenade. Poeţii tim pului secase nesfârşitele comori ale închipuirei lor fără ca odele, elegiile şi „aristochidele4 lor să găsească în inima vani toasei femei altceva decât o stâncă de granit de care se sfărâ mau poeticele lor silinţe, fără să producă cel mai mic efect. Un singur jutfe izbuti să înmoaie inima ei de piatră, dar nu cu „stihuri4' nici cu cântări, ci numai că era fiul Domnitorului de pe atunci. Acest nou Paris care a făcut pe mai multe Elene din Bucureşti să’şi lase pe Menelaii lor cu buzele umflate, în dată cie văzu din întâmplare pe juna greacă, îi aruncă o dom nească privire care o făcu sa cadă ametită la picioarele sale. Amorul acesta nu fu decât un vis frumos .dar efemer, căci Beizadeaua, după ce’şi îndestulă capriciul său de un moment, părăsi pe juna fanariotă, lăsându’i chinurile unui prim amor ce

28 o amăgise şi dorul nestins al viselor de aur ce o dezmierdase în trecut. Iată starea morală în care se alia Duduca în seara aceia când o văzu pentru prima oară Postelnicul şi se întâlni cu dânsa. Amorul cei înfocat al Postelnicului, pozitiunea strălucită ce avea el la Curte şi cheltuelile cele mari ce făcea pentru îm plinirea dorinţelor acestei vanitoase femei fură de ajuns cală uite pe Beizadea. Ea trăia acum o viaţă foarte dulce şi plăcută. Diamantele şi rubinele, stofele dje mătaşe ţesute cu aur, şalurile de Persia, slugile, trăşurile, armăsarii şi orice poate dori e femee, ea le putea avea pe dată ce’şi arăta dorinţa, In primele luni ale acestei legături, sufletul Duducăi nu fu turburat de nici o pasiune contrarie amantului său, dar aceaşta nu ţinu mult timp. Inima femeei. chiar de se poate ameţi uneori de: ambiţioase aspiraţiuni de mărire, la bogăţie şi alte vanităţi atât de plăcute sexului femeiesc, dar ea se deşteaptă apoi cu pasiuni mai tari, mai neinfrânate. Astfel se întâmplă şi cu frumoasa noastră eroină. Natura a făcut din inima femeiei o carte scrisă cu litere ca balistice, pe care înamoraţii, în vanitatea şi egoismul lor, cred că o citesc şi înţeleg; în realitate însă sunt foarte puţini aceia cari pot zice cu drept cuvânt că au descifrat acele ieroglife de care atârnă mai adesea fericirea şi nenorocirea oamenilor şi aceşti favoriţi ai soartei nu sunt totdeauna cei nobili şi avuţi, nici cei frumoşi sau cu spirit, ci uneori cu totul din con tra, căci amorul este o fiinţă curioasă; s’a zis orb, dar şi dacă Vede, trebue să mărturisim că foarte mult îi plac lucrurile bizare. Postelnicul Andronake credea că descifrase logogriful din inima grecei. dar se amăgia, sărmanul, căci meritul aciesta era pentru moment rezervat unui june obscur ce abia pusese pi ciorul pe prima treaptă a ierarhiei boiereşti. Locuinţa în care fanariotul pusese pe amanta sa, era situata în strada Califii, care pe timpii aceia devenise foburgul fa vorit al nobleţei şi al amploiaţilor de toate gradele.

29 Juna greacă simţea o plăcere din cele mai mari a privi dela fereastră pe toţi trecătorii, dela „Veliţii boieri*4 cu bărbile albe şi cu căciuli de samur, până la „Calemgii4* şi „Iamagii44 cei cu işlice în patru colţuri şi raşi pe cap chinezeşte. Un june din aceştia ce sub costumul său ridicol, ascundea o. figură cât se poate de plăcută, văzu pe greaca noastră şi se amoreză de dânsa. Tânărul „caltemgiu44 începu să treacă noaptea pe la fereş-. trele femeei ce l încântase, şi să’i facă serenaade, acompaniate de oftări amoroase, care erau în stare să topească de compă timire inima chiar a statuelor de marmoră. Juna greacă nu lăsă pe calemgiu să ofteze mult timp, ci se învoi cu plăcere a da gratis fericirea ce o vindea foarte scump Postelnicului. Trebue să adăogăm însă că calemgiul era foarte înfocat şi nesocotit în amorul său. Aceste două calităţi, funeste amoruri lor clandestine, făcură pe înamoraţi să cânte, să joace şi să se expună în tot chipul, fără de a se gândi că pot fi observaţi. Cu toate acestea ei se înşelau; -zgomotul serenadelor şi sărbă torilor deşteptă atenţiunea vecinilor şi vestea merse până. la Postelnicul. Inima acestuia se aprinse de gelozie şi văzând că acea pasiune culpabilă, în loc de a se înfrâna, creştea mereu, el veni într’o seară furios şi, intrând în camera amantei sale, şezu pe divan, fără să o salute măcar. Greaca pricepu foarte bine de unde venea agitaţiunea şi ne obicinuita purtare a amantului ei, dar voind a se încredinţa şi mai bine, se prefăcu că n’a observat nimic şi luând un aer nevinovat şi plin de graţie, îl strânse’ în braţe şi 1 sărută pe frunte. Acest falş sărutat irită şi mai mult pe amantul amăgit; el o respinse din braţele sale cu furie; ea se prefăcu că plânge, dai văzând că nici prin mijlocul acesta nu poate face pe amantul ei a se explica, căzu în genuchi dinaintea lui şi cu ochii înmuiaţi în lacrimi mincinoase îi zise: — Ce ai, Cocoane Andronache, de eşti atât de suparat pe mine? Spune ce ţi-am greşit? — Mă întrebi, neinulţămitoareo, ce mi-ai greşit?... Şi ce greşeală mai mare puteai face decât aceia de a mă necinsti pe

30 » >

mine, Postelnicul Andronake Tusluc, favoritul lui Vodă, pentru un calic db „calemgiu"? Pe mine, care te-am scos din trenţe şi te-am făcut cucoană mare? — Eu te-am necinstit!... Ti-am călcat cinstea? — Da!... M’ai necinstit; toată lumea ştie această mârşavă faptă! —- Să n’am parte de viata mea, să nu’mi ajute Maica Do nului, dacă îţi voi fi călcat cinstea! Şi de odată cu acjeste fraze, se repezi cu o disperare pre făcută şi luând imaginea Maicei Domnului o sărută cu multă devoţiune, ca să atesteze inocenţa ei. — Să părăseşti casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit’ai-tu?... Mâine dimineaţă să nu te găsesc aici, căci te voi omorî! N’apucă să sfârşască bine aceste cuvinte şi vicleana amantă * căzu jos leşinată. Postelnicul luând de adevărat acest leşin, pierdu furia de mai înainte şi printr’un salt repede, o luă Î11 braţe şi o puse pe divan; apoi chiemă slugile, şi-i dete ajutorul necesar Iscusita femeie rămase în această stare de letargie prefăcută până când văzu pe Postelnicul plângând ca un copil şi cerându’i iertare că a bănuit un moment virtutea ei; apoi se prefăcu că se deşteaptă din leşin, şi prin această ingenioasă manevră, nepoata Evei izbuti a mânca din pomul vieţei, fără de a pierde raiul ca străbuna sa.

Editura „CARTEA ROMANEASCA" BUCUREŞTI,— Buiev. Academiei, 3, — BUCUREŞTI

SSdOVCSnU

^or(^een^ încă unul din mănunchiurile • de povestiri cuceritoare ale celui mai vi guros şi productiv literat, din actuala generaţie de scriitori. Pe lângă povestirea titulară, în aceiaşi carte se mai găsesc alte fru museţi ca: O amintire, Crâşma lui Taica Pascale, Intr’o poiană. Rătăcirea lui Conu Toderaş, Lacrimile ş. a. Lei 45. Toader Nebunul. Acesta-i titlul unei fericite reuniuni de nuvele ale talen tatului scriitor A. Moşoiu, una din cele mai bune cărţi apărute în ultimii ani. Lei 25. . Opere complete. Proză. Cartea Românească a * împlinit o adevărată operă de pietate literară dând la lumină, întrun volum, mărgăritarele în proză rămase pe urma delicatului suflet de visionâr D. Anghel. In această carte sunt pagini de acelea în care perfecţiunile stilistice ale marelui „Mitif“, se îmbină.- minunat, cu sclipirile unei inspiraţii plină de originalitate şi ale unui spirit de observaţie pururi atent. Lei 25. |4 • iTnpTGSii. Dintre operele rămase pe urma celui Si. Web Os IU • raaţ bine înzestrat critic literar al generaţiei ac tuale, „Impresii" este, poate, cea mai' concentrată, dând putinţa cititorului să preţuiaseă cum se cuvine alesele însuşiri de scriitor Lei 40. ale autorului „Preludiilor". # Opiniile unui singuratec. Iată o cărticică in teresantă, prin bunele învăţăminte pe care vieaţa, cu tot complexul ei, i-le hărăzesc unui puternic spirit.de observaţie, dotat şi cu însuşirile unui -filosof în toată puterea cuLei 15. vântului. In pribegie. Impresii hărăzite de * anii de reculegere şi de înălţare patriotică ai războiului s’au dat destul la lumină şi cărţulia d-Iui Romanescu trece bine printre cele mai interesante, atât printr’nnele lucruri notate sincer, cât şi prin însemnătatea documentară Lei 10. a unora din evenimentele prinse.

Alîred /Hoşoiu:

D. Angliei

Gr. lăuşan:

Vasile Romanescu

Se comandă la „CARTEA ROMANEASCA" S. A. Bucureşti, Bul. Academiei 3, trimeţând costul prin mandat poştal.

Editura „CARTER ROMÂNEASCA" BUCUREŞTI, Bul. Academiei 3, BUCUREŞTI.

I. L. Caragiale.

Cea mai puternică personalitate de prozator, dc la Eminescu încoace este Ion Luca Caragiale, a cărui activitate de autor dramatic şi de novelist este deopotrivă de însemnată pentru literatura noastră. Nuvela realistă, aşa cum a înfâptuit-o Caragiale, rămâne un model al ge nului acesta literar. Şi dacă în cursul povestirei eşti răpit de frumuseţea cu care's înfăţişate amănuntele, cel puţin tot atât te impresionează puterea cu care acest meşter al prozei româneşti ştie să ţi prezinte totul, lntr’o armonie de situaţii surprinzătoare. Iar eroii, oamenii înfăţişaţi de acest spirit de observaţie fără de seamăn te uimesc prin felul cum acest ales scriitor ştie să ţi-i înfăţişeze cu ub humor ce-1 aparţine atât de mult, şi care mai ales îl caracterizează. In astfel Caragiale stăpâneşte hotarele ironiei, o însuşire destul de rară li cei mal mulţi scriitori ai noştri, şi chiar pe acele ale sarcasmului celui rrrf usturător cu care biciueşte slăbiciunile societăţii noast.e.

Nuvele, povestiri.

Una din cele mai puternice opere ale Iui Câragiale este această reunire de povestiri şi de nuvele, In care simţi Ia tot pasul minunatele însuşiri ale acestui mare scriitor. Aici dăm peste „O fă clie de Paşti'1, dramatica întâmplare a lui Lciba Zibal, hangiul de ţară care chinuit de gândul că va fi călcat de hoţi, îşi pierde minţile deabinele, când vede că au venit, şi pleacă, la sfârşit, încetinel ca să spuie „că e goi", fiindcă a aprins o făclie de Paşti. In acclaş volum sânt şi admirabilele povestiri „Două loturi". „La hanul lui Mânjoală", „Cănuţă om sucit", „La conac", cum şi o serie din acele in comparabile mici povestiri ca „Poveste", „Om cu noroc*, „Reportaj" etc. ir care stăpâneşte de o potrivă acclaş rar spirit de observaţie si acelaş humoi fără de seamăn. momehte. Un alt monument cu care a dăruit marele Caragiale lite ratura ilustră este acest volum de schiţe şi amintiri, surprinzător de atră gătoare şi de fin cizelate. ^ ^ Sânt pagini în care ironia şi sarcasmul ating ultimele hotare şl cititorul cu greu îşi poate stăpâni râsul la fiece pagină, şi uneori la fiece şir din această comoară de mărgăritar^ Amintim, „Baioneta inteligentă" şi „Boborul" aceste două reminiscenţe caraghioase din trecutul politic al ţării noastre, redate de maestru cu o vervă ^ scântcetoare apoi „Atmosferă încărcată", „Tempora", „O lacună", „Situaviunea", „Cadou,,, „Diplomaţie", „La Moşi" etc., o întreagă serie de situaţii şi Icoane, prinse din fugă, cu acelaş sarcasm biciuitor ce întovărăşeşte necon tenit pe cel mai spiritual din scriitorii noştri în întreaga-i activitate. Se comandă la „CARTEA ROMANEASCA" S. A. Bucureşti, Bulevarcul Academiei 3, trimeţând costul prin mandat poştal. _______

T^.

rr-

PAS.IWI-ALESE DIN SORlilORSi ROMÂNI

ALEXANDRU MACE 1854—1020 Printre scriitorii marei generaţii de scriitori, din a doua jumătate a secolului trecut, trebuie socotit şi Alexandru Macedonski, poetul „Nopţilor44. Născut ia 14 Martie 1854 în Craiova, dintr'o veche fa milie boereascâ, Alexandru Macedonski s’a manifestai dc timpuriu în literatură, cum şi-a sfârşii studiile, cu volumul de doezii „Prima Verba“ (1872), foarte bine primit de cri- ' tica timpului şi mai ales de D. A. Laurian. Stăpân pe o vastă cultură literară şi cunoscând desăvâr şit limbile franceză şi italiană, poetul Macedonski luai dc crtejul vieţii, a avut o parte activă în desvoltarea şi îmbo găţirea limbei şi literaturei noastre, colaborând pe la dife rite reviste şi ziare. Astfel a şi întemeiat câteva reviste şi ziare, dintre care amintim: 'Dunărea, Stindardul ţărei, Lumina, Forţa mo rală, etc. Insă publicaţia întemeiată de poetul Macedonski şi care a Qvui un rol însemnat în mişcarea literară, de acum câteva decenii, este „Literatorul44, în jurul căreia se grupaseră multe talente puternice. Alături de activitatea de luptător şi de polemist, Mace donski şi-a urmat bogata-i activitate literară, dând la lu-

mina, în '1882, un alt volum "de „PoezW şi în 1894 ’traSediu în 5 acte „Saul“, scrisă în colaborare cu Cincinal Pa yeledcu; apoi în '1S95 publică al treilea volum de poezii „Excelsicr“, în 1902 volumul de nuvele „Cartea de aur“,şj în 1912 „Flori sacre“, poezii. •Pe lângă romanul „Thalassa", publicat în ultimul timp, Macedonski a mai publicat şi în limba franceză câteva vo lume, dintre care amintim: „Bronzes“ şi „Le calvaire de - fen“, iar în urmă de 'tot „La mort de Dante“, o tragedie, dată de scriitor şi într’o versiune românească. ■Adânc, iubitor al vechilor obiceiuri şi amintiri ale vieţii patriarhale româneşti, 1Macedonski a prins în paginele sale, în proză asemenei frumuseţi 'din trecutul nostru pitoresc. „Pagini Alese ‘din Scriitorii Români11 îşi împlineşte o a"devărată datorie dând în acest număr o selecţiime din aceste pagi 'şpirate ale lui Alexandru Macedonski.

55*$

JKh Mai »v

N&KSii

Şart? ^

Bălucî din vssfsim© cea

uşu L

Irmiticii şi rubidele — părului de — sfcinfii şi sfănţuicele — aceşti bani nu’i şiiţi, după cum habar ifaveţi nici de icosari, nici de firfirici de trei-spre-ce şi dc âouă-zeci şi doi, şi după cum nu ştiţi nici de ceauşii de poştă , Cel dela poşta deja Vadulat, şi de 'care mi-aduc aminte ca şi cum l’aş fi văzut ieri, purta o vengkiercă roşie de pos tav, găitănată cu şnururi de fir pe cusături, pe lângă că eră împodobită şi cu înfiorări de.amici. Nădragii lui erau din dimie albă. (Ei după ce îi treceau de genuchi, se strângeau înprejurul pulpelor şi se schimbau, deasupra imineilor, în poturi cu clape). De sub brâul lui de piele roşcată înfrumuseţat cu solzi de alamă, scăpă în sfârşit în cute dese. amintind pe ale fus tanelelor greceşti descrise de Merodot, o cămaşă scurtă, ce se oprea deasupra şoldurilor. Ceauşii erau un fel de isprăvnicei în a căror seamă erau daţi surugii. Ei îngrijeau să fie cai Ia grajd şi să’i adiica de la câmp, dacă erau la cuiir, şi tot. ei întrebau pe drumeţi dacă au îost mulţumiţi de surugii şi de cai. La sosirea şi la plecarea trăsurilor, ei erau cei d’ântâi care ieşeau ca din

pământ la portiţele lor, şi care, cu căciula în mână, pri meau într’iiisa bacşişurile pentru urările ce ie făceau. De obicei, li se aruncă unul, sau o jumătate de icosar, iar une ori, numai doui sau trei sfanţi. Bacşişurile erau, prin urmare, treabă mare, mai ales că, in acele vremuri, ocaua de carne eră vândută cu câte nouă parale, că ţuica o luai pe câte 60 vadra, iar vinul pe câte S0. De altfel, nici dobitoacele 'domestice nu făceau bani mulţi. O vacă cu lapte, cu viţelul ei, putea să fie cumpă rată, la târgul de aiarâ al oraşului, cam pe preţul de 25 pană la 30 de lei vechi, şi cam tot pe atât un cal de tră sură sau de şea. Maz mare aveau însă ceauşii, când plecau caleştile sau butcile din curtea poştei. ,Cruci şi Dumnezei" şi „papucii Maicii Precistei", în jurau ei cât îi ţinea gura, iar când nu le picau în palmă bacşişurle aşteptate, alţi „papuci ai Maicii Precistei“ şi alte „Cruci şi Dumnezei" răsunau. •

BARIERâ ŞIMNÎCDLDI Erau trei copii şi bunica. —. Mama copiilor plecase la Paris, unde se ducea în toate verile să-şi vadă o tată pe care o avea acolo într’un pension nevoie-mare de scump. Această aripă a Satanei, eră urâtă nu glumă. Dar aşa sunt-mamele : Ele îşi văd pe toţi copii frumoşi. Cine ştie chiar dacă, cei mai sluti, nu li.se par cei mai chipeşi. Po menita fată, avea nările umflate de bube : una îi treceă alta îi ieşea, iar obrajii ei păreau două funduri de căldări necostorite. Povestea pupezei nu este prin. urmare nouă. Cu toate astea, nu e rău s’o amintesc: Pupăza — dacă nu care cumva bufniţa — (căci nu prea ţin minte care rdin v 'două), se apucase întro vară să scoată iar pui, cu toate că, ani dearândul, un blestemat de uliu de prin acele lo curi, îi mâncase fcţi-logofeţii şi crăiesele, din două-trei îm bucături. Dar pasărea se învăţase minte. Pe 'deoparte îşi ascun sese cuibul de astădată, şi în aşa fel încât uliul să nu-1 mai găsească ; pe de alta, căutându-1 şi întâlnindu-1, tocmise învoială cu el să-i lase puii în pace. Uliul, se gândi ce se gândi, şi Ia urmă, făcându-i-se milă de văicărelile ei, nu zise nu ; dar o rugă să-i spună cum îi sunt puii pentru ca, dacă îi vor cădea fără voie sub ghiară şi sub cioc să-i re cunoască, şi să nu-i facă, din greşeală* hărcea-parcea...

Se porni atunci sarmaua mamă pe laude, iar când în. tâmplarea duse pe uliu lângă cuib, Ia priveliştea unor aşa sluţenii, nu mai lăsă din ele fără mustrare de cuget, decât penele. Pe cioroaica de fată dela Paris n’o mâncă nici-un uliu* dar pe fraţii ei, rămaşi cu maica-mare, era să-i mănânce Tudorache—vizi ţiul căruia ea îi porunci, într’o zi, să pună caii la trăsură, ca să meargă la ţară. Cu toate astea, ce să vezi? Ăl Tudorachc-Cutieru — că aşa îi era numele de botez şi secretada — de neam dintr un sat de pe Gilort, taman se îmbătase, şi de abia se ţinea pe picioare. Dar cu cucoana mare nu eră loc de-joc. El scoase caii din grajd, îi asvârli la roatele de dinainte, şi ţinându-se 'drept pe capră, ca neamţu, trase la scară. Aceşti cai erau ruseşti, galbeni la păr, şi iuţi. Fuseseră plătiţi scump, însă nu făceau parale multe că, ori cât de frumoşi ar fi fost, aveau năravul să pună zăpor, când le căşuna lor, şi puteai să-i plezneşti cu biciul cât vreai ca 'din loc rm-i urneai: mai curând se învârteau ps loc cu trăsură cu tot, şi jucau cu ea cotro-dan( decât s’o rupă înainte. Cucoana Paunica se încruntă puţin când văzu că Tudorache a înhămat pentru un drum la ţară, tocmai caii nărăvaşi, dar ce să se mai supere? se gândi că Tudorache e prea meşter^vizitiu*, şi. că a mai scos’o la căpătâiu cu ei şi alte-dăţi. Ea se sui deci în trăsură, copiii fură urcaţi şi ei, unul câte unul, de ţigăncile curţei, fiecare ţinând în braţe cate-o coşgogea icoană de argint, şitrăsura dete să iasă din poartă. In vremea asta gura cocoanei Păunichei, care îşi strâmba gâtul pentru a tine capul întors, nu încetă sa toace. „Fire-aţi ale dracului şi afurisite de doare, să băgaţi bine

de seamă . _ să . nu-mi piară din gâ$te şi din boboci. M’ai auzit, 1 îto r se răţoiâ cocoana Paunica. Şi pe tine, Dino, să te ducă ghiavolul să nu-mi îngrijeşti toate oarele, că yă mănânc, când mă întorc. — Aidi tudorache !... • — B4 nu; stăi! ' > Strigând, apoi, alte slugi: -7 Anghele, Radule, Gheorgbe, Paraschiye T sa vă pur taţi bine, că de unde nu o să vedeţi ce-o să vedeţi, de nu mi-oi găsi curtea spic... Dar de grădină? Numai să simţ că mi-a furat cineva din poame, că pe toţi vă bag la ocnă“. Trăsura, însîârşit, ieşi pe poartă; însă cocoana se bătuse peste pozunarele rochiei, şi înhăţând pe vizitiu de pulpana dela spate a hainei: — „Cheile!... strigă ea — mi-am uitat cheile!... Stăi, Tudorache. - „Fuga în casă, Joiţo şi Niculino, de mi ie căutaţi • * • Iar voi, ce staţi înlemniţi ? Las’că vă arăt eu !“ Iată că cocoana Păiinica se ruşina puţin: la o mişcare pe care o făcu spre a se dă jos din trăsură, aceste chei îi zdrăngăniră în pozunar, şi ce mai e de spus, decât că, tră sura ajungând cu bine la bariera Şimniciului, începu să urce coasta ce duce la Işalniţa, moşia lui Pera Opran, bo ierul cu palton Caii simţind că mâna ce-i duce e nevoiaşă, când să urce coasta ba săreau, ba puneau zăpor. Geaba îi ustură Ţudorache cu biciui, ei aruncau cu picioarele dinapoi să facă praf roatele şi mai multe nu; bătrâna ţipa sub coşul ridicat, copiii strângeau icoanele la piept. Ce era să se întâmple decât ce să întâmplă? Telegarii o frânseră îndărăt în coastă şi deteră faetonul peste cap. Unul din băeţi se alese cu piciorul rupt, bunica îşi, sdreli

' trei coaste, ceilalţi copii, cu toate că. fuseseră jucaţi de cpite _ scăpară numai cu câteva vânătăi, şi când se deş teptară din leşin, se pomeniră cu icoanele neclintite din braţele lor. v. . Beţivul de Tudorache se trezi, încalecă pe un cal, merse la oraş de înhamă armăsarii ăi negri la caretă şi veni să .V adune de pe câmp pe bătrână şi pe copii. *

•

•»

De atunci au trecut ani. Băe’ţii s’au făcut mari, dar şi as tăzi îşi aduc aminte ae bariera Şimnicului, de coasta povârnită în stânga drumului'către o fântână între două sălcii, cu sfinţii roşii şi albaştri zugrăviţi pe ea, de Tudorache, de telegarii ruseşti, galbeni şi iuţi, şi de bătrâna lor bunică, care îşi doarme somnul de veci în împrejurimea bisericuţei din ză&oiul Bârcaciului.

VRĂJITOAREA 'Al 'de-a pomenit’o n’a uitat’o iar ăl 'de-a auzit numai vorbindu-se de ea, îşi scuipă de mai multe ori în sân, pe loc ce i-se spune'de odrasla lui Aghiuţă. Dar spaima cea mare e a celor care locuiesc iarna la ţară, avându-şi casa pe lângă una din acele păduri în care, „Miază'Noaptc" se piteşte ca o moghindcată, ori. când e să *deâ năvală prin câte-o curte de creştin, se umilă ca o coşgogea claie de fân. Oamenii de pe-acolo, de-aia nici nu ies noaptea fie mă car în privdoareie caselor că, — haidi! •— se pomenesc, cât s’ar frecă la ochi, cu ea în cârcă, mai ales că alde Baba Cleoanta, o pustie de vrăjitoare â satului din marginea codrului, a pus’o la mână, şi o trimite să umble, şi pe unde vrea, şi pe unde nu vrea, cu toate că, ziua o ţine închisă într’un năp&rstoc, nedându-i drumul decât noaptea, când o asmute să se repeadă aci asupra unuia, aci asupra altuia, purtată zvîrna într’un cauc-de.ciuturi, ce-o ia prin văzduh, dus de patru fusuri ce se învârtesc şi ce se răsu cesc ca nişte alte alea; Câteodată bătând din piua, şi cutreierând, cu o falcă în cer şi cu alta în pământ, ale câmpuri şi ale văi, se ale gea praful şi paraginea de casele pe lângă care trecea, şi băgă strechia în cirezile cc’i ieşeau in cale. Aşa dar; baba-CIeoanţa, jelim o botezaseră toate fe tele şi toate mătuşele din sat, şi cum îi zicea până şi gaga

Sanda, era aşâ de vestită încât i-se dusese pomina în mai toate satele dinprejur şi înbelşugarea se aşezase în vatra căscioarei ei dela capul podului mai la vale, şi dincolo de cruci, subt un povârniş de deal ce doar să dai cu zburătura şi-l ajungi. Şi vezi că, nu ştia' nimeni pe meşterul care i-o zidise că, într’o dimineaţă, ăi care trecuseră pe subt coastă, ză riseră acolQ căscioara ieşita ca din pământ, şi ca şi cum ar fi fost pe locul ei de când lumea, iar pe baba, o văzu seră, aşezată greceşte pe o laviţă din tindă, şi sfârâindu-şi fusul de ziceai: ce e asta ? Şi să nu vă fie qu supărare asupră-mi, boieri dumnea voastră, că eu nu vă spun moşi-pe-groşi, ci numai lucruri pe care le-am auzit dela oameni ce trebuiesc crezuţi fiindcă trăiseră în vremea stelei cu nouă-cozi şi a zăpezei roşii, şi ce, de n’ar fi fost, fireşte că nici nu s’ar povesti măre/ Să băga{i, prin urmare, bine de seamă, cei din ziua de astăzi, că oricât ati fi de cărturari şi de mehenghi n’aţi scăpă de ea cu una-cu-două de cum aţi supăra-o, căci — s’o ştiţi mai ’nainte, — ea n’a murit, ci trăieşte tot în casa ei de subt povârnişul dealului, din satul al cărui nume s’a pierdut, şi — baba dracului cum e, fiindcă a dat mâna cu „ăl-din-baltă“ (Ptiu ! ucigă’l toaca)’ — v’ar aduce la ea călări pe câte-o prăjina, sau pe câte-o trestie, de-a lungă, cum Ta adus şi pe Nifă-al-Stanchei (ăl pe care’l luase la melentie, la Trana-a-Răunei... Iar cum v’ar aduce, v’ar dă să beţi apă ne’ncepută fără să ştiţi, şi aţi vedea-o, zână de frumoasă, oricât ar râde satul şi oraşul, dacă nu v’ar aruncă cumva pe Miază: iNoapte în cârcă... Şi yă povestii dumneavoastră aşâ, şi încălecai pe-o şeâ.

mau

dini'U'irwirifi^

MOARA PE DUNĂRE In mijlocul apei albastre ce curge cu solzi 'de aur şi smarald, gu pâlpâiri de soare pe fie-ce val, în firul ei, şi dincolo de Nicopol, un pod plutitor stă locului — cine poate să ştie de când ? — prins pe fundul Dunărei cu cele două funii căror îi se dăduse drurnu’năuntru având, la căpătâiele lor, grelele unelte de fier ale corăbierilor, ee se înfipseseră adânc în nisip. Scândurile din care e făcut podul nu se văd. Peste ele a fost cărat şi risipit pământ pe care soarele I’a bătătorit, scoţând din el, în urma încropitelor ploi ale #primăverei, ierburi şi buruieni, flori; şi chiar mărăcinişuri ce crescu seră nalte şi stufoase, şi ce’l făceau să pară, de 'departe, un ostrov de verdeaţă. O magherniţă de scânduri, ridicată la partea lui dina poi, adăposteşte pietrele morii, pe când roata ei de apă, aşezată în chiar spatele podului într’o schelă de Ierni} pi/ ronită de dânsul, e luată pe dedesupt de ducerea Dunărei în jos, învârtindu-se şi scârţâind din adânc. Turcii stăpânesc încă vrăjitul ţărm. Dintre împăduri rea cu pomi roditori a dealurilor, se deosibesc, desprihzându-se şi crescând spre cer,, albe şi subţiri minarete. Grădini, ca cele din Halima, se prăvălesc de pe coaste spre ţărmi, şi pomii lor vin să’şi spele picioarele în Dunăre. Ici-

colo, răsar, dintre desele tufişuri ale frunzelor, case albe, coperite cu olane roşii, şikioşcuri de lemn cu geamuri por tocalii şi albastre, roşii şi verzi, galbene. O ! turcii ! cum ştiau ei să preţuiască cele de Dumne zeu lăsate, şi cum se foloseau de frumuseţele lor pa să’şi desmierde traiul şi să’şi uite scârba, suferinţele, urâciunile . şi primejdiile ! Şi cura, pe tărâmuriie pe care le-au co• prins, ştiau ei să’şi aleagă locurile satelor şi oraşelor ce au statornicit, cât şi al caselor ce şi-au clădit, şi în care s’au aşezat... Bieţii turci! pe atunci ţărmul Dunărei era tot în stă pânirea lor şi, prin urmare, plin de poezie, aşâ că, dintre oraşele de pe acest ţărmj Nicopolul eră între prăpăstioasele lui dealuri deopotrivă de îmbietor ca Grenada în care Alhambră priveşte de pe minunata'i culme Generalifnl ce zâmbeşte pe a lui; Roata de pe plutitorul pod al lui Aii, urmează însă să macine apa în sec, căci, morarul care s’a dus la târg din ajun — fiind tocmai Ramadanul — a iritat s’o oprească. O pisic| galbenă ce\şi rotunjea spatele în soare, se scoală o clipă, îşi întinde labele, şi reaşezându-se jos aproape îndată, îşi închide ochii de jăratic verde şi reîn cepe să toarcă. Dar o pânză de luntre albeşte sub stâncile Nicopoiiilui. Pisica miorlăie fără veste şi,ca şi cum ar fi simţit întoar cerea stăpânului, se află în picioare, ducându-se spre mar ginea podului de care ’şi-agaţă ghiarele. Luntrea cu pânză îndreptată depe vânt, taie Dunărea pieziş, se apropie de roata morii, ocoleşte podul, şi barba seină a lui Aii, ceaîmaua lui albă, sângerată ele fundul roşu al fesului, se ivesc. Luntrea e încărcată cu saci de grâu, Puţin încă şi moara nu va mai măcina în sec.

Dar în opinteala cu descărcarea sacilor, unul din el, mai greu, îl face să şovăiască. Luntrea', pe care el o le gase cu frânghia de vechiul steajăr al podului, ii fiige de odată de sub piciorul cu care rămăsese întrînsa, iar do borât, se prăvăleşte în Dunăre, se duce adânc, şi pisica ce i-a văzut căderea, se apleacă peste valurile ce s’au închis , asupra lu Iar apa curge la vale nici mai domoală, nici mai gră bită : Acee N.

SOAEE ŞI GRÂU Şoseaua, panglică prăfuită-, înainta prin albăstrimea zi lei peste care soarele îşi cernea strălucirea. în urmă, ver• ceaţa unei păduri încingea câmpul cu un brâu ce, preiungindu-se spre dreapta şi spre stânga, se ştergea neînce tat mai mult, şi sfârşea prin a se topi deoparte şi de alta în zarea depărtărilor. încolo, spre Bucureşti, şesul, se desfăşura — aproape fără cute — o stepă veselă ce se împreună la orizont cu cerul : Vechia şi scumpa noastră Românie, peste care grâul ’ îşi trece, vara, uriaşul talaz de aur. Dar marea de spice galbene eră mâncată, pe alocuri, de mici- câmpuri intrate în stăpânirea florilor de cicoare albastre, în a garofiţelor. pembe şi în€a muşăţelului galben şi alb. ; Trăsura cu patru cai se oprise în dreptul unei şiri de grâu de curând secerat şi, pe când vizitiul se opintea să’i ridice osia dela o roată ruptă pe un par găsit Ia marginea ariei, stăpânii, spre a se adăposti de arşiţă, se apropiaseră de şiră şi, .agrinzându-şi ţigările, intrau în umbra ei. Coprinşi de lenea ziiei, ei se lungeau, la urmă, pe paiele ariei, schimbau câte-o vorbă-două, şi înfăşurându-se în fu mul tutunului se lăsau unei jumătăţi, de somn, cu privirile pierdute în adâncimea văzduhului.

Dar din preajma lor, ce până aci păruse pustie, o ceata 'de băieţandrii eşî la iveală cât ai clipi din ochi, şi se făcu roată împrejurul lor. Erau copii de toată mâna, cu păr negru şi cu păr bă- ' lan, cu ochi de jar şi cu ochi de cicoare—unii mai îndrăz neţi, alţii mai sfioşi — care cu căculi pe ceafă ori pe sprân cene, care cu pălării de" pâslă, înghirlandate cu flori de măceşi.

■ ‘ • !

Copii ai câmpurilor, piepturile li se arătau pârlite de sub cămăşile desfăcute ; pulpele şi picioarele le aveau goale. Apropiaţi cu fotul de fire, ei duceau mintea spre timpurile d’întâiu ale Laţiului, ale samniţilor şi sabinilor. Dar vre-o doni, pistruiaţi, şi cu un tort de aur roşu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni care se credeau deadreptul coborâte din soare, şi care ’şi făcuseră din I1elios singurul Dumnezeu. Drâgăstoşi cum nu se poate mai mult, aceştia, cât şi ceilalţi, aduceau cu dânşii — inimi de aur prin grâul de aur — împăciuirea vieţei câmpeneşti, curăţenia ei. Veniţi la seceriş cu ai lor, şi întârziându-se împrejurul lor, se uitau acum lung la ei, de pe a căror frunte grijile păreau că se şterg. Dar soarele coborâse. Băieţaşii alergaseră cu urcioa- rele la un puţ din apropiere, şi veniseră cu apă de .acolo. Drumeţii băuseră, iar osia trăsurei fusese cu chiu cu vai proptită pe parul ce.'avea s’o sprijinească până la satul ' vecin. Călătorii intrară înăuntru. Caii o urniră din loc. Ei o târau cu greu, dar, înstârşit; o duceau. Micii ţărani, pre cum şi mai măricei, rămaseră în urmă şi, în ~urând, şira, se depărta şi ea. #

Târâş-grăpiş, călătorii ajunseră în sat, se 'deter'ă jos- şi luaseră peste noapte-acolo. Dar aurul ce se şterse de pe'holdele de grâu odată cu asfinţirea soarelui, nu se şterse din amintirea tor... Şi, unul din ei, rnăcină, din grâul prin care trecuseră, şi îl amestecă cu soarele dusei zilei, ca să facă şi din unul şi din altul o pâine a «e-uitărei spre a se ferănî şi alpi cu ea /

/ l

CĂNARIŢA Pe atunci li se punea petic roşu ori-câţi "feciori de boieri s’ar fi dus pe la ele, şi ori câţi bani ar fi avut, nici una nu scăpa de el. Şi-l cosea binişor pe rochie ia hagie, şi să !î poftit vre-una să’l scoată că vedea pe dracu. Ii cususe petic şi Cănâriţei, dar fiindcă Dumnezeu îi Hetese păr săi treacă de brâu în jos,'ea şi’l lăsa pe spate şi nu se mai vedea din el ăl mai mic colţuleţ. Dar ce o supăra mai mult nu era tocmai petecul, arde’l-ar focul! ci dragostea ce prinsese de ăl fecior ac boier mare. cu ochii de mură şi cu gura de mărgean. Sărăcise ea, nu e vorbă, pe câţi sărăcise, dar acum o păţise de a binele, că şi-ar fi dat până şi viaţa pentru Drăguşin, ăl mai mic dintre feciorii Vel-Clucerului, un ciapcân ce făcea să sece apa în puţ când se uita la ea. Că toate au plată şi răsplată, şi măcar că avea acum Cănăriţa casă mare în podul Caliţei pe unde apuci la Antim, atât 6 ajunsese blestemele multora cât nu mai avea odihnă, iar vorba cântecului: „De foc inima mi-e arsă „Şi eu ochii n’am închis ... „Cum să’i închid când ei varsă „Pâraie de foc aprins".

Ce folos 'dar şi 'de butca ei, şi 'de năbădăioşii armăsari albi ce’i rânchezau la grajd îngurluindu-se ca doi porumbei. Şi ce-i foloseau până şi giuvaericalele, când afară de ochii, şi de buzele îndrăgitului, nestemate să’i placă nu mai ve dea!. Cu vino'ncoace, şi frumoasă ca o cofetură ai fi crezut că se frânge de’i strânge-o mai tare în braţe, Cănăriţa însă, sta de la o vreme posomorâtă,— îi ninsese şi îi ploua pe semne— tot aşteptând pe Drăguşin care nu mai venea. Iar când colo, ce să afle? Că’i crescuseră puiului aripi, şi că sburase spre alt cuib—spre al fetei marelui logofăt Abcachie, unde, de altfel, îl îndreptase şi tat’so şi masa fără vre-o nădejde de izbândă până ce el n’o văzuse la nunta fetei lui Vodă, cu părul ei de aur împletit în coade şi dându’i ocol frunţii şi capului ca o coroană de soare De frumoasă eră cum nu se poate mai mult dar par’că fata vel-logofătului o întrecea, şi apoi când îl cunoscuse ţie Drăguşin, prea uşor îl robise că de! el nici nu eră de cât un băieţandru, iute şi aprins la dragoste trupeşti ca toţi ţingăii de vârsta lui. Fiindcă de la mine s’o ştiţi, băieţi şi fete, când e armă sarul cârlan şi iapa mânză, sunt daţi dracului şi unu şi altul. Şi aşa se întâmplase pe cât se vede, şi cu ăl Drăguşin al Cănăriţei că acum când el nu mai avea tuleie pe buze, ci, .deasupra zâmbetului de mărgean şi mărgăritare, mijitoare mustăţi ca două subţiri sprâncene răsturnate cu vârfurile în sus, altă gândire şi simţire se ivise într’ânsu şi îl cam ru şinaseră amândouă să mai rămână multă vreme să conăcească la hanul unde, numai cine n’avusese bani, ori nu vrusese, nu dormise un ceas două, ori şi o noapte întreagă. Aşa că, cu vrerea lui Dumnezeu se însurase cu fata Vel-lo-

gofătului, pe când biata Cănăriţa din ziua în care află, patului se aşternuse, pe duhovnic chiamă, şi la urmă giuvaerurile ei împărţind pe la toate fetele sărace din mahala, sufletul şi’i det'e obida dragostei, lăsandu-şi casa pustie în ^ podul Caliţei, unde am văzufo şi eu după ce’i se spărse seră geamurile şi i se crăpaseră zidurile luând’o. în stăr pânire noaptea, blândeţea lunei albe, şi ziua buruienile dărâmăturilor.

SURUGIUL Căruţa poştei (de dimineaţă Din zorii zilei pe drum era Şi surugiul ce a sa vieaţă Pe cai petrece, plesnind, striga: Mânaţi cu toţii domol la vale Mereu la culmea ce o doriţi Acolo ’i poşta, sfârşit de cale Unde voi trebui să odihniţi. Voi odihni-veţi, dar ticălosul Eu n'ain odihnă pe acest pământ Surletu-mi sboară la ^ntunecosul Al dragei mele veşnic mormânt. 0 Cât am iubit-o, voi ştiţi de tare Voi ţineţi minte ce goană dam Grăbind prilejui de sărutare... Ah! Ce ferice p’atuncfi eram. Eram ferice, dar cruda-mi soartă Puţine zile mi-a fost zâmbit Căci eu pe ‘draga-mi \o văzui moartă Şi eu la vieaţă fui osândit.

Era. -uri frumos flăcăiandru de opt-spre-zeceşani şurii-* giul cu obrajii pârguiţi de soare, care-şi petrecea viaţa că lare, plesnifiâ din biciu şi' cântând. Umbla de ia o poştă la alta ca pe moşia lui: vara, în arşiţa soarelui'cu cămaşa desfăcută la piept, toamna cu pieptul biciuit de viforul încărcat de zăpadă. Ori de mâna doui-spre-zece cai în şir, ori de măria opt, înaintaşi, tot aşa iute- gonea şi de la Golăneşti la Talpa se ţinea vârtej numai pulberea drumului, iar hăuliturile i se auzeau cale de un sfert de poştă şi mai bine: De sub căciula lui de oaie neagră, pusă cam într’o ure che, scăpa un păr ineiat şi stufos ce scapără în razele soa relui mii de scântei de aur. Şi-l iubeau toate fetele mari şi toate nevestele de la Talpa şi toate nevestele şi toate fetele mari de la Golăneşti., • Dar el nu iubea, în afară .de murgii lui, decât pe Ruxanda, fata hangiului de la Talpa. Că o întâlnise în asihVjîful soarelui într’o porumbişte, şi-i făcuse salbă din sfanţii ce strânsese, după bacşişuri Şi-i cumpărase flori de târg şi panglică în trei feţe tocmai de la Piteşti, pentru ca' să şi le împletească în pâr şi să joace cu ele Duminica la horă. Iar de la Golăneşti la Talpa de-aia se ţinea vârtej pulberea drumului, şi când eră şi când nu eră de dus vre-un oiac. Ionită. feciorul vătafului /de la curtea boerească veni însă într’o bună. dimineaţă să îinpeţească pe Ruxanda aşa că, peste trei săptămâni, se' întinse nuntă mare în curtea . hangiului, măcar că plânsese biată Ruxanda până ce-i se caseră ochii şi-i veştejiseră.în faţă tibiile tinereţii* Şi a doua zi sosi. în'curtea poştei olacui, dar fără su rugiu; că frumosul flăcăiandru, c:u obrajii pârguiţi de soare

I )

cu căciula de oaie neagră pusă cam într’o urechie şi cu pă rul inelat şi stufos ce scăpăra în razele soarelui mii de scântei de aur, işî răpusese viaţa şi zăcea mort într un şanţ al drumului. Iar de atunci până în zilele noastre nu s’a mai văzut pulberea de pe drum ţinându-se vârtej între Ciolăneşti şi Talpa.

9 ''"st 'c

PITARUL Era o iarnă geroasă şi rea pentru săraci, cea în care am dat întâia oară cu ochii de bietul pitar. Să’l fi văzut cu cât canon înainta prin zăpada fără pâr tie, şi cu spatele adus cârlig, v’ar fi fost milă de el şi dum neavoastră dragi cititori. Când mi-am dat seama că sta podmolit în ninsoare, subt fereastra mea, i-am bătut fără voie în geam i-am fă* cut semn să intre în curte şi Fam poftit în casă. Purta pe cap şapcă cu cozoroc, ca pravosiavnicii cir novnici ai ruseştei împărăţii, şi îşi strângea mereu la piept antereul de Iustrin negru .pe care vântul i’î lua afară viscolindu-i’l încoa şi încolo. Rămas singur-singurel din veacul Iui, multe văzuse şi multe pătimise, şi azi, fără să mai aibă vre’o rubedenie, şi nici măcar vre-un cunoscut din vremurile bune, se prăpă dea între pereţii umezi ai unui coteţ în chip de odăiţă dintr’o mahala depărtată a Bucureştilor, pentru care plătea un icosar pe lună. Fiindcă nu putea să cerşească, căci fusese şi el om cu casă şi cu masă, trăia din ciornele pe care le scotea pentru înpricinaţi după chrisoavele scrişe în slove cu trei caturi, şi ce se aflau, câte-odată pe Ia jirhivă, dar pe care nimeni, acum, nu mai ştie nici să le citească, necum să le tălma-

ceaşcă, aşternân'du-Ie pe hârtie, pe înţelesul lumei noi. Vai • de eî şi. de el. că grele zile apucase. Dar când i se aduse pe o tavă aşternută cu şervet, racituri pe o farfurie, bez caşcaval de Olanda, îmbrăcat întro coajă roşie, şi vin de-ăl roşu, într’o carafă de cleştar, i se mai îndulci obida, şi după ce’mi mulţumi frumos, prinse la limbă, cu umerii obrajilor înbnjoraţi. Iar de câte nu’mi mai vorbi el! Că apucase şi Domnia lui Mihai Şuţu-Voivod, care era scurt !a stat, urât foc, şi negru-harap, dar care, la zile mari, păşea mândru şi cu mâna în şold, printre ţochile de sarasir ale cucoanelor în vreme ce mehtcrhaneaua Dom nească îl întâmpina cu un mare zgomot de tipsii lovite unele într’altele, şi în vreme ce. muiaţii lui în fir ciokodari îi cântau:

Nalt eşti „Oacheş eşti, „Sprâncenat eşti „Frumos eşti Să trăeşti, „Să ’nbătrâneşti „Măria Ta! Iar VodărŞuţu, ghiebos şi urât cum era, se furlandisea ne spus de mult, şi trecea prin faţa mehterhaneiei, şi prin. tre ciohodarii lui cei pe două rânduri aşezaţi, cu mâna dreaptă pe iataganul din brâu... Că nu era el de geaba «Vodă. Dar pitarul meu, după ce mi-a mai spus şi altele, s’a aus cum a putut prin nămeţii de zăpadă, şi rram mai văzui de atunci altul prin Bucureştii ăştia mari;

4llttK

wammm CĂPITANUL DE POŞTĂ Noapte fără stele, şi doui inşi în cupeul de moda nouă ■ ce cobora domol coasta Grecilor dus de trei surugii. Cei' doi-spre-zece cai cârd îl trăgeau, înhămaţi la el doi câ'te-doi abia îşi mişcau picioarele, bălăh'gănindu-se încet clopotele, căci cunoşteau drumul pietricică-cu pietricică de când îl tot bătuse şi întortochiările, răsturnişurile şi făgaşurile. Pe di naintea vederei drumeţilor, copacii de pe creştetul dealului se poceau ca nişte iezme negre ce urcau tot mai sus cu cât trăsura cobora mai mult. Dar, de la vale, se zări'urcând în spre culme o namilă. Era o trăsură de vremea vechie, grea, largă şi cu zonturi. închisă cum eră de orice parte, abia se putea zări, prin geamurile portiţelor, o malotea înblănită şi un chip stafidit de femeie, pe al cărei cap erâ strâns legat şi înnodat un bariş—găteală a unei vremi duse; pe când alta cu desăvârşire nouă şi tânără, înainta Hărăbaia trecu pe lângă caretă cu o mare zornăitură de geamuri, şi peste puţin se făcu una cu întunerecul, iar în curtea poştei intră trăsura mai uşoară a zilelor ce urmau /să vină. Dealuri de băllgar ce se ridicau în această curte, aşe zate lângă un pârleaz din înpletituri de nuiele, arătau că în grajdurile popasului pentru cai şi calatori, trebuia să se îi aîlat zilnic.un număr înseninat de mârţoage.

CânS 1 cupeul îriîră «pe poarta, îrecăn'd 'şanfuj şoselei pe o podişcă de lemn, şi izbuti să fie oprit lângă prispa funei căşcioare, cu şirul de cai frânt în două, în uşa din pe retele de curând văruit, căpitanul de poştă se şi arătă cât .clipeşti 'din ochi. Fiindcă un cupeu, şi încă înhămat cu doispre-zece cai, nu era glumă, cu temenele, şi frângeri de mij loc destule, bătrânul, ale cărui mustăţi erau albe şi tunse •scurt pe buze, şi care îşi trecuse repede un antereu negru peste taclitul vărgat cu albastru pe fund portocaliu, des chise portiţa cupeului, pofti pe prea cinstitele feţe să-i facă ne-mărginitul hatîr să se răcorească cu dulceaţă în umili tul lui lăcaş, şi să soarbă şi o ceaşcă de cafea pe care faţa lui o făcea cu caimac, şi cât mai mult nu se poate de bună... rApoi, când cei din năuntrul trăsurei coborâră, dânsul, cu şapca eu cozoroc verde într’o mână şi dând cu ea aproape de. pământ, îi băgă în săliţă, iar de acolo în odaia ce ţinea gătită pentru întâmplătorii oaspeţi. Paturile ei, unul într’o parte a ferestrei mici şi cu gea murile cartosite, iar altul în partea din potrivă, erau aşter nute cu cearceafuri lucrate în fistoane, şi la căpătâiile lor aveau perine înpodobite cu horboţică de-a bună, cumpă rată de pe la tolbaşii care umblau drumurile ţârei româ neşti. . >. Pe masa coperită cu o albitură lucrată în igliţă, între două sfejnice de alamă galbenă, frecate cu cenuşă şi schinteietoare ca aurul, un coşuleţ din cuişoare înşirate pe fire de aţă samanie coprindea în el flori de lânuri felurite, iar între ferestre, îngălbeneau tărtăcuţe şi gutui. Icoana Maicii Domnului bătută într’un colţ. de perete şi adăpostită de nişte perdeluţe de matase cusute cu fir, nu vedea candela stihgându-se şi arăta evlavia din casa

căpitanului, păzind tot într’o vreme pe călători de nenorocire. Pe mica poliţă de subt icoană, îmbrăcată în plisă al bastră, stau aşezate ouăle roşii de la trecutele Paşti, şi co<iîicţui cu flori dc ceară al lumânărelei cu care iuta căpita nului se dusese b. „învierea" din biserica satului vecin. In sfârşit pc unul din rafturile dulăpioruUii din perete, se vedeau sub geamuri obişnuitele şi prăvaiaicele condici, cu fetele şnurude toate, şi purtând pe fiecare pecetia stăpânirei- întruna în cca cu scoarţă neagră, drumeţii, nemul ţumiţi de felul cum îşi făcuseră căpitanul şi surugii datoria— cunoscută sub numele de: ,,Condica neagră", îşi însemnau necazul pătimit şi vai de căpitan când ajungea condica la Bucureşti... In cealaltă, ale cărei scoarţe erau albe» nu se treceau de cât vorbele de laudă ale celor pentru care toate merseseră strună. Dar unde sunt acele vremuri şi unde e bietul căpitan?... Că de s’ar scuia azi din groapă, şi ar vedea Bucureştii de acum, şi drumurile de la ţară pe care aleargă nişte zmei napraznici ce varsă fum şi foc pe nari şi pe gura, cât şi năz drăvanele paseri ale .văzduhului ce bagă boala în oameni cu Înrăitul şi vâjâitul lor, mai că s’ar întoarce să-şi urmeze somnul liniştit lângă crucile-de-voinici ale surugiilor lui, cărora, cu atâta râvnă le striga, când soseau chiuind, şi pleznind din bice : — Bine-aţi venit, băieţi, şi să trăiţi.

I mm

VERIGA ŢIGANUL In vremea când toţi boerii mari erau mari, în vremea când toţi ţăranii erau neîmpământeniţi, dar când nu era ţă ran care să nu aibă câte două vaci cu lapte în curte şi'câte o pereche de boi, bez felurite oare de-ale casei, în vre mea când se întindea la Paşti prin curţile boereşti govji 'de se ducea pomina şi de jucau în ele fetele şi ^nevestele cu zvelci muiate în fluturi şi sălbi de sfanţi la gât,, în mijloc cu câte un costandinat d’ăl mare, trăia şi Verigă Ţiganu, vestit de la Mălăeşti, până la valea Boului, şi de la Valea Boului până înnainte la Polovragi. _ Era urât Verigă şi negru ca un Arap, dar eră lăutar bun. Ş’aveâ lipici, măre, cum nu putea să aibă altul, cu fesul lui roşu în cap şi cu taciitui lui de stambă galbenă vărgată cu negru. Când îl auzeau de dimineaţă, în ziua de Paşti, cântând colo sus pe deal, în curte la Cxonu Mitrache. Biru greu, biru greu. Veniţi toţi copii Să fi văzut cum alerga lumea de prin şeapte sate din prejur, ca să vie la govia unde cântă Veerigă. Mariuta se amorezase, de Verigi.

$î cănd veni ziua de Sân-Pietru, de se ’ntînse în curte fa C’conu Mitrache govia mare tot ca Ia Paşti, deşi erau aşe zate pe, subt opt pâtule la umbră, câte opt mese încărcate 'de străchini cu păsat şi cu ploşti de vin, se apucă C'coana Catinca de’i cunună. Dar dracu se apucă şi el ’de-şi bagă coada între ei chiar de a doua zi. Şi nu mai cântă Verigă de atunci. Biru greu, biru greu , Veniţi toti copii. Dar dragostea i-o păstrară toate satele la moarte, $î când muri se sculară ca unul, de la Mălăeşti la valea Boului, şi de la valea Boului sus până sub munte la Poloyragi, de-1 petrecură la groapă, cu fesul lui roşu pe cap şi cu taclitu lui de stambă galbenă vărgată cu negru.

ISPRĂ V NI GELUL Aceea ce este astăzi îngrijitorul de moşii era înainte vreme isprăvnicelul, cu osebire că îngrijitorul de moşie de astăzi este ori grec, ori neamţ, ori cine mai ştie ce lighioană de neam, pe când isprăvnicelul ce am pomenit în copilăria mea era român neaoş şi se alegea totdeauna printre fruntaşii satului, aşa că mai nici odată nu eră târgoveţ. Isprăvnicelul pe care Fam pomenit în copilăria mea se numea Ion, şi era în slujbă moşului meu care avea o desă vârşită încredere într’ânsul. Ion eră un om mai mult nalt-decât scund şi cam de vreo patru zeci de ani. El îngrijea de ale moşiei şi de ale casei. Chelar la pivniţele pline cu buţi de vm ori de rachiu, nu clintea nici odată din ele măcar un singur dram; cât despre jigniţele pline cu grâu, făină, porumb, mălaiu, fasole, ma zăre şi cu alte roade ale câmpului, deşi erau lăsate tot pe mâna lui, el îşi îndeplinea şi această sarcină cu aceiaşi frică a lui Dumnezeu şi cu aceiaşi cinste şi omenie către lucrurile stăpânului. Împotriva îngrijitorilor de moşii 'din ziua de azi, cari se cam codesc şi încă cum se cade, la lucru mult, vremea a frumoasă a lui Ion Isprăvnicelul eră vara, când munca este afară la câmp în toiul ei şi când abia ai vremea să îmbuci

.31

o Sucatură-două, (iaca.te îndeletniceşti cu căutarea pămân tului. Şi să-l fi .văzut cu câtă bucurie privea el la pătulele, Hambarele şi jignitele ce se umpleau cu grâu, ori cu po rumb şi cu orz, ai fi crezut că toate acele îmbelşugate roade sânt ale lui, iar nu ale stăpânului. E adevărat că pje atunci stăpânii de moşii ţineau la slu gile muncitoare şi credincioase, căci moşiile, 'dimpreună cu locuitorii de pe ele, rămâneau în aceiaşi casă, scoborând din neam în neam, aşâ că, stăpânii lor nu erau cei cari sânt astăzi în cea mai mare parte. 'O singură dată îmi aduc aminte să se fi supărat moşumeu pe isprăvnicelul său: Eră’ tocmai în vremea culesului prunelor şi Dumnezeu trimisese în vara aceea o bine cuvântată mană peste toate ale pământului. Eram copil ca ae vre-o şeapte ani, dar nu voi .uita nici odată grămezile de prune ce se strângeau sub fiece pom şi ce mergeau crescând, că băeţii şi fetele veneau mereu cu postăvile încărcate şi părea că prunăria n’o'să se mai sfâr şească de cules fiindcă da în anul acela roade îndoite. Moşu-meu se bucură mult şi pe când bunică-mea rămă sese să îngrijească de rostul casei, colindând aci prin argeaua ce răsună de patru răsboaie puse în mişcare, acî prin cuhnia în care se pregăteau lăpturile, smântânurile şi un turile obişnuite la ţară, el coborâse la povarna din vale. Ion o păţise însă de data aceea fiindcă detese zi. după zi cu dregerea vaselor povernei şi, după cum îmi spuse mai târziu, supărarea lui moşu-meu îi păruse cu^atât mai Jtnare cu cât o întâmpina pentru întâia oară. Dar toate trec şi astăz ei dorm câte şi frei la umbra bisericuţei ce albeşte din depărtare pe albia frumoasei văi

a Ămaradiei; moşu-meu într’acelaş mormânt cu bunică-mea, iar credinciosul Isprăvnicel dângă dânşii. Şi astăzi acea înflorită moşie înteleneşte şi intră pe mâini străine. Am revăzut câmpii, odinioară roditoare de atâtea bucate, triste şi acoperite cu mărăcini; vesela primărie prin 'care m’am jucat, părăginită şi cu pomi uscaţi pejumătate, pivniţa ce gemea de greutatea buţilor deşartă, argeaua ce răsuna de sgomotul a patru răsboaie în mişcare, schimbată în staul de vite... şi pretutindeni jale şi părăginire: pânze dţ painjeni şi iarbă a ruinei... Căci vremea Isprăvniceilor a trecut şi a venit timpul îngrijitorilor.

.✓

jl fi .44.

PAGINI ALESE DI» SCRIITORII ROMÂNI

OCS^ -—

CILI Bl MOISE 1812—1870Uti înţelept popular şi un adevărat tălmăcitor al sufletului o< menesc, sub toate feluritele-i înfăţişeri şi, în acelaş timp, un adane tâlcuitor al adevărului veşnic în cuvinte, înţelepte, în mici pilde şi vorbe de duh, a fost Cilibi MoiseCilibi ’Moise, „vestitul în Ţara Romanească11, cam se iniUa* lează el în cărticelele cu „Practica şi apropourile" lui, eră de, fel din Focşani, de unde valurile vieţii îl purtară încoace, spre ve sela cetate de pe ţârmurii Dămboviţei, unde a durat până la sfârşitul zilelor sale, întâmplat la 31 Ianuarie 1870* Acest înţelept în toată puterea cuvântului eră un simplu ne* ’gustor care, nu ştiâ carte şi toate cugetările-i adânci şi limpezi i-au fost hărăzite de darul lui Dumnezeu, minunata scântee di vină ce luminează atât de puţine minţi spre fericirea obştească. De aceea gândurile lui, trăite şi simţite necurmat în vâltoai eu vieţii, au ceva din prospătatea apei unui isvor. Privind viaţa şi drănuiind sufletele îşi închegă el apropourile, zirepl^ lui pi când îşi dedeă socoteala că a nimerit adevărul

curat, deplin cetluit in haina cuvintelor, rugă pe câte, cineva să i-l scrie in caetul lai de. însemnări, pe. care. îl. dudccl mai târziu,, tipografului, ca să-l deâ la lumină. y Iar felul in care ştiă acest înţelept popular, să ticluiască vorba *de duh, nimerită fiecăruia, îl făcuse, să ajungă foarte popular ' cunoscut de mic şi mare în Bucureştii 1 >}Pugini 'Alese din Scriitorii Români11 închină acest număr lui Qilibi Aîoise, prilejind o aleasă mulţumire sufletească numeroşilor, săi cUitorL ;

• r . 'I

(

Prietenie şi Duşmănie. Prietenul cel bun se cunoaşte din stăruinţa co. are de a'şi ţinea cuvântul. Prietenul credincios c»te. un fel de. marfa ce nu se poate cumpăra1. 'Am auzit că la un amic ’trebue să ţii totdeauna deschise: punga, inima şi casa. / 'Nu este mai rău biciu pentru amiciţie decât fal şele mângâieri, laudele mincinoase şi linguşirea., A erta unui prieten un obiceiu rău este. a so; face părtaş. Prietenii ce caută numai la interes se aseamănă) cu câinii măcelarilor care iubesc oasele ce li se. aruncă', iar nu şi pe cei ce li-ie aruncă. vFericirea dă amici, nenorocirea-, îi ■încearcă.,' 'Poziţia schimbă amiciţia. Prietenia radeşte pe. .oameni şi interesul .îi des.-.

mleşto. j

" 'Prietenul se cunoaşte la ananghie. Prieteşugul rudeşte pe oameni şi interesul îi Idesrudeşte. Prietenii se cunosc la timp de nevoe, căci la no rocire se găsesc mulţi. R&ndurielele revin vara, iarna ele se duc; ami cii în zilele frumoase ale vieţii sânt ai tăi; daca norocul îţi este împotrivă ei sbor. Oând vrei să perzi un prieten să-l împrumuţi cu Dani. Cea mai mare nenorocire este a pierde un amic. \

Mare lucru este pierderea unui adevărat amic. ■ Două lucruri aduc întristare, oând vezi pe prior mâhnit şi pe vrăjmaş vesel. Vrăjmăşia între rude este mai rea decât muşcă tura unui şarpe. Cel mai rău pentru om este când vede pe un duş man îmbătrânind la putere. 'Albina ţine în gură mierea şi în coada acul. Câinele ce latră nu muşcă; vrăjmaşul ce tace, teme-te de ol. Ceartă in public este prostie, pe câmp hoţie şi în casă sărăcie, iar unde e linişte şi unire e rnare avuţie. Locul strâmt cât gaura unui ac este de .ajuns pentru doi oameni, iar pentru doi inamici n aa unge iaxminea lumii întregi.

Bărbat şi Femee* EFemee' este temelia casei când e onesta!. îviuerea cinstită şi vrednică este jumătate bo găţie. Cine are nevastă cinstită este mare bogăţie. O femee cuminte umple casa cu puţin. •Mai mult fericesc femeea care ţine furca decât condeiu. Femeea dela naştere şi pâtnda moartea eî are patru perioade, în care are trebuinţă de patru lu cruri. l-iul period: păpuşa; 2-lea: oglinda,; 3-lea broderiile şi !4-lea period: cartea de rugăciuni. Femeea fără copii este întocmai ca câmpul fără iarbă. Unei femei nu trebue multe limbi, căci şi ceea ce o are în gură e prea mult ÎNici un om n;a putut descoperi mijlocul de a da o povaţă amicală la nici o femee, nici chiar, la a sa. Fiu e nimic mai rău în lume decât o femee rea. Trei cauze gcnesc pe om din casă: fumul, pică> tura şi femeea rea. Cine are o fenice rea şi nu se poate scăpai de 'clansa, s;o dea la boiangiu ca ş’o vopsească! şi pierzând răbojul nu o mai capătă înapoi. De deuă lucruri este greu a se scăpă omul: \h dinţii răi din gură şi de rnuorea rea din ca&ăl

Gând o ’f emee şi un bărbat' se contrariată, numai ciracul singur ştie care pe care se poartă de nas. Nevestele multe spun, dar bărbaţii sub toc lo: o im. Unde femeea stăpâneşte pe bărbat acel bărbat' n’are toate calităţile cerate. Bărbatul maltratat de femeea sa nu poate aveai toate calităţile. Muerea e dulce, zahărul e dulce, ce folos că za hărul se topeşte şi muerea ne topeşte. Nu te mişcă de plânsul femeilor, căci cu plân sul li se pare că vor înşela pe oameni şi de aceea tchii lor plâng ori când vor. Sunt unele mueri a căror plângere este întocmai ca al actoriţei care are rol pe scenă de plânge “Arma cu care se slujeşte dracul mai mult, este, • femeea.

•

■femeea nu spune niciodată câţi a,ni are, nici mo fluzul câtă stare are. 'Am observat că din toate animalele: pisicele, muştele şi femeile sânt care perd parte din timpul lor la toaletă. * Unele mueri se gândesc cum să se mai îmbrace, şi bărbaţii lor pe cine să desbracc. Cheia caracterelor tutulor femeilor o are numai pixul. fantele. mătăsării, si capele, sting focurile.* _____ ■'l

J ' V,

r 7

Doua lucruri sunt’ greu de păzit în Iunie: sufle? tul şi femeea. Numai o muere cinstita este. in lume şi fiecare bărbat zice. că el o. are. Eemeea cinstită se cunoaşte când nu are băry bătui .îndestularea ei şi se: mulţumeşte Cinstea bărbătească stă ,îx£ mâna muere.ascăV *’

Onoarea bărbatului stă în’ mâna ferneei . iFemeea' care. axe. milă de paraua bărbatului efy are milă şi de: onoarea Iun Oglinda muerească este fata, bărbătească. Muerea care: iubeşte pe bărbat rar face păcat^ iMuerea care râde tare este un semnal străin. \ (Faptă* muerească este vina bărbătească. Toate femeile ar fi cinstite, când n;a-r fi ispitite*. Muerile când mor cinstite curtezanii sunt de •vină. i Unele din femei sunt foarte credincioase: "(insă] după moarte)]. Un bărbat iubiâ foarte mult pe o femee. tânără, a venit Arhanghelul ca să-i ia sufletul, a răspuns ea: „Ia pe bărbatu-meu, că e mai bătrân".— Ori ce vrei îţi fac, dar aceasta nu. Un bărbat cu o nevastă tânără venind de două ori arhanghelul Mihail să li ia sufletul, a treia oară i-a zis nevasta: „Dă-i bărbate sufletul că

n’ani odihnă". Vedeţi, domnilor, ee uşoare sunt sufletele bărbăteşti la inimile muereşti! Două femei se înveselesc: când una tânăra în groapă pe bărbatul ei bătrân, şi când cea bătrână se mărită cu un bărbat tânăr. O femee nu poate fi bună decât centru un att [ca şi un calendar]. _ Sunt unele femei a căror valoare este ca un ca-. fendar vechiu. Frigurile dese de noapte ale Unei femei însem nează lingoare de ziuă pentru bărbat, „ P femee tânără poate- eşi singură din casă cu un copil care nu vorbeşte încăL Sunt unele mueri aşa de vrednice :,în linsa băr batului fac toate, până şi copii. O femee nu avea) copii. Bărbatul ei vrea să plece: Sn voiaj: Nu mă îndur să plec zise el, poate că în timpul acela o să fac un copil. „Pleacă, bărbate, In bună voe, că' dacă voiu avea noroc fac coDÎi si fără tine". •1 Domnilor, am auzit ca turcii au patru neveste, în alte ţări sunt neveste care au patru bărbaţi. fTemeea' este mai rea decât ceasornicul, fiindcă nu poate fi reparată în' caz de stricăciune. Ceasornicul când se strică, se drege, dar, muerea fiţi siguri că nu so mai drege. înainte vreme strica bărbaţii p.o. femei, acum! femeile îi strici »e bărbaţi-

O mumă vinovată este mai totdeauna o. inurnâ rea. Să nu daţi credit la femei, căci sunt unii băr-i baţi care abia plătesc pentru dânşii ,it~

Să nu daţi crezămâînt muerii sută în sută1 Mai bine să vieţuesti cu lei şi cu balauri decât cu o femee rea. Toţi bărbaţii din lume sunt arhitecţi si nevestele lor ingineri Ce este amorul ? ffilste o chestie ce trebiie să în trebăm numai pe D-zeu pentru că numai el singur va şti a răspunde, 'Amorul în inima femeei este 'întocmai ca bal* şamul pe o rană Amorul cu interes are valoare întocmai ca un om fără vedere Foametea şi Doaia strica amoruI

Părinţi şi Copii. Prima' şi adevărata educaţie a copiilor o face exemplele cele frumoase ale părinţilor Copilul dela 8 ani până la 12 cu ce companie se adună aşa moare. (n momxlj' ce-i dă păAsigurarea copailor nu e io mţii.

’ HJn [tata poate 'da fiului sau avere Cat de mare, dar nu-i poate da trei lucruri: minte, sănătate şî ,V, . 1 " •'' noroc. Cine Hu judeca pe copiii săi la' tinereţe, îl judecai [Copiii, pe dânsul la bătrâneţe. . (Părinţii pot să păzească tot ce-i al copiilor lor, [arară de onoare. Onoarea şi-o păzesc ei singuri.' Copiii din vremea d’acum cresc în toate zilele in Vârsta, dar scad în monedă. lUn copil cheltuitor pătează numele părinţilor !lui. Copiii care cinstesc pe părinţii lor, cinstea lor creşte cu dobândă. Copiii care n’au frică de părinţi, fiţi siguri că n’au aici de Dumnezeu. In timpul de astăzi, Bici prieten, nici nevastă, ■nici copii, 'nici surori, nici fraţi hu te iubesc fără ;interes; toumai tata şi mama. Sunt două feluri de copii cari plâng pe părinţii' lor: cei săraci dece n’au mai trăit părinţii lor, şi1 cei bogaţi dece n’au murit mai înainte. , lUn tată este mai greu decât 12 copii. Când părinţii lucrează copiii se odihnesc. Cei mai buni doctori pentru copii sunt curăţenia’ jşi lucru. [Un copil nebun' este întocmai ca un al şaselea deget la mâna unui tată:,îi pare rău să-l lese gi-1 doare să-l taie. •

’ î

Copiii cari priimesc •judecată; delai părinţi fi# siguri că vor judeca şi ei pe alţii. Muma este jumătate moartă câiud face copilul, îar tatăl mort de tot când este redus a, fi susţinut de fiul său<

Vsafă şi Moarte. Scumpa şi frumoasa este ziua de astăzi, fiindcă ziua de erî s’a dus şi nu se mai întoarce, dar ziua de mâine nu se ştie, fiind că este viaţă şi moarte, i In toate serile fiecare om trebue să fie: trist1 fiindcă este o zi care e mai aproape de moarte,; [Este un ce pe lumea asta, pe care nici un ons ■ nu-1 vTea, dar fără dânsul nu se poate. ■ Viaţa este lungă dacă" este plină. De ce folos sânt omului opt-zeci de ani ce i-a petrecut în neţ folosinţă?■ ■ , Viaţa, bogatului i se pare scurtă, iar săracului ' lungăIn această lume gol ne naş tem şi la sfârşit m sân tem nimicOmul care moare înainte de timp dar şi-a în? plinit datoriile virtuţii, a a,’,nit o viaţă lungă.1 Mai bună moartea decât un om nemulţumit cu' viaţa lui-

;Unul vrea' sa t'răească şi n’aro cu ce şi altul are şi nu vrea' să trăiască. ;Unii traesc spre a manca şi alţii mănâncă, sprt a trăi. „ iL'a scăldat şi la mormânt oamenii sânt cleonocri va. r

■

Omul este ca ceasornicul, odată umblă prea iute, rl doilea mai încet, şi al treilea nici de cum. N iUmbletul omului este întocmai ca al ceasornicu lui: întâi prea iute, al doilea. încet, şi pe urmă Ide loc. v_ Tinereţea este uşure ca pasărea, bătrâneţea grea ‘ca o piatră. . , Tinereţea seamănă cu dimineaţa, trebuei să lu crezi ziua ca să te odihneşti noaptea. '

Omul care n’are de gând să înainteze şi se muliţumeşte cum se află, şade tânăr. Cine face socoteli străine curând îmbătrâneşte.

\ Sufletul omului are patru stăpâni: Dumnezeu, arhanghelul, preotul şi doctorul Bătrâneţea este iarna vieţii. ' s 'La cinci-zeci de ani omul perde' puterea dela pu doare, la 60 vederea, la 70 ideea, la 80 ştiinţa, la •90 este mai mult mort. iViaţa este xm somn adesea ori întrerupt. , Cel mai ră,u lucru a fi când oamenii ar şti sfâr

şitul lor

r 13

Pe pământ' sufletul bolnavului credem ca stai în mâna doctorului ca o pricina în mâna advocatului. Trei ceasuri sunt amare în viaţa omenirii: când un părinte cere ajutor deîa copiii săi, când un om este condamnat la moarte sau închisoare, şi cea sul morţii. Ceasul naşterii e mai amar decât ai morţii fiindcă al naşterii este pentru muncă şi grijă), iar al morţii pentru odihnă1 Cum îţi vei aşterne pe lumea asta aşa vei dormi •în cealaltă. Omul care a făcut bine în viaţă, la moarte se luptă cu arhanghelul; iar cel care a făcut rău se predă îndată. Neodihna de noapte a unor oameni face arhan ghelului ziua de lucra Omul nu poate şti ce o să se facă din averea lui, iar din trapul lui ştie că o să se facă ţărână Gând se adună oamenii 1a, sindrofie, întâi vorţesc de bani, al doilea de femei şi al treilea de slujbe, dar nu vorbesc de moarte, care e mai si gură. Păsările se îngraşă ca să le mănânce oamenii, iar pe oameni ca să-i mănânce viermii împăraţii se luptă pentru pământuri şi oamenii pentru avere şi unii şi alţii intră în pământ , Ori câte sute de mii de stâniini de pământ vei

stăpâni', la' moarte nu vei avea trebuinţă mai molii decât o jumătate ’(stânjen)j. 'Nădejdea' ne lipseşte 'numai la ziua morţii. ’ Ea două lucruri iscăleşte D'-zeu singur: câţi ani jare omul să trăească şi cum o să moară. Cel mai trebuincios lucra este lumânarea, fiind-, ică omul se naşte, trăeşte şi moare cu lumânarea. Omul este ca un târg Jbâlciu)], când se ridică ■prăvăliile rămâne pământ. ' Naşterea omului e pentru alţii, moartea pe'nflSru el.

Adevăr şi Minciună. : 'Limba' cea .'dreaptă multă putere are. Cel mai greu lucra e adevărul, de aceea prea pu; gini îl poartăl Strică cineva adevărul prin minciună1, îl strică (insă şi prin tăcere. Oamenii ce spun minciuni, sunetul lor e ca o. monedă caldă. 'Minciuna trece deoarece adevărul rămâne veş nic. Domnilor, minciuna umblă în lume, dar dreptul stă la un loc. Mincinosul nimic alt nu dobândeşte decât îusine. necinste si în veci necrezămant.

■

‘Din gura' mincinosului nici adevărul iiu este crezut. Dacă: nu crezi ce zice lumea fii sigur ca şi ale fale simt minciuni. 'Numele cel mincinos nu ţine mult. Mincinosul când spune adevărul se bolnăveşte. Mincinosul este jumătate şiret; şiretul jumă tate hoţ; şi hoţul jumătate om pentruca-şi scur-i .tează singur viaţa,. Ceasornicul, muerea şi [neguţătorul rar spun" adevărul. : Omul viclean linguşeşte pe amicul său şi nieio-! data nu vorbeşte adevărul. Cel mai drept lucru e oglinda fiindcă îţi arătă! adevărata/ţi fisionomie. Nimeni nu spune mai bine adevărul decât ‘glmda. x Adevărul este să nu spui niciodată minciuni.1

Muncă şî Lene. Viaţa fără de muncă este sora hoţiei si a sărăh biei. Oamenii ce muncesc niciodată fiu pot muri de: foame, căci unii se hrănesc şi,alţii se îmbogăţesc. Sunt unii oameni cari ţin lupte mai multe decât puterea lor.,

Munca este legea societăţii Munca este tatăl capitalurilor, economia este mEconomia casnică este comoara cea mai nepreţuită Boerul şade pe fotei şi ţăranul munceşte pen tru el. Ţăranul munceşte cu caru şi arendaşul n’are ha bar şi grânarul pune şapca la o parte fiindcă ia şi el parte Un tânăr leneş este întocmai ca un măgar bol nav. Săracul leneş este întocmai ca un bătrân bolnav. Omul leneş când îi spune popa că este sărbă toare se bucură. Omul care întinde mâna la tinereţe la meşteşug, nu va întinde mâna la bătrâneţe la cerut. Când la tinereţe nu vei munci, la bătrâneţe nu te vei odihni Ah! ce dulce este odihna după muncă.

Bogăţie şi Sărăcie. Dacă arr. câ.t îmi. este deajuns pentru hrana do toate n'leî'e, mii pociu numi bogat Banii sunt d.eici, unde vroi te duci

f îEEllESCIrH &

/ >// .

Omul bogat' este ca iepurele, undo vrea sare. înainte vreme se găsiau banii şi sub pământ, dar acum nici deasupra pământului V Aur la loc stinge foc. Banii cari vin repede se duc cu drumul de fer. Omul poate ţine banii, dar banii pe om de loc. Cine are meşteşuguri multe este mare sărăcie. Patru lucruri topesc bogăţia: lăcomia, jocurile de cărţi, răsboiul şi femeile. IJnde politica şi luxul rivalizează, sărăcia pro gresează. Cine cheltueşte mai mult decât câştigă aleargă spre sărăcie. Cheltuelile cele mari aduc sărăcie. Cheltuitorul la tinereţe este cerşetor la bătrâ neţe Un om cuminte şi cu sentimente nobile mai tot deauna rămâne sărac. Be când lumea s;a deşteptat mulţi au scăpătat Beşteptul greu face bani, dar banii mai curând deşteaptă pe om. Omul cuminte cu greu face bani, însă banii fac lesne pe omul prost, cuminte. Mai scumpă e mintea decât banii, că omul cu minte face bani, iar cel fără minte pierde şi pe cei ce are.

•Mai curând face cel cuminte bani decât cel cin stit. Un om sărac când se îmbogăţeşte, se adaogă! mintea şi frumuseţea. Ce deosebire este dela un bogat pana la, un să rac? Ăl bogat aleargă unde să cheltueasea şi cel sărac aleargă unde să se hrănească. Deosebire între sărac şi bogat este că săracul când are o judecată curând o isprăveşte şi când este bolnav doctorul îndată' îl curaiiseşte. Omul cel bogat se bucură uitându-se în oglindă) iar cel sărac în strachină. Cel bogat are lacătul la ladă şi cel sărac la' gură!. Cheia de aur deschide orice încuetoa-re, pentru săraci numai cea de lacrime. Omul bogat când se întâlneşte cu un sărac Ia voiaj, săracu trebue să se retragă, căci îi rupe: osul. Mai curând poate să meargă bogatul la vale den câ,t săracul la deal. 'Amară este viaţa săracului, căci sc naşte In faffunerec şi se duce în întunerec. Săracul n’are niciodată odihnă, cl lucrează şi ■ziua şi noaptea, întocmai ca morarul. Bogatul se gândeşte Ia anul ce vine, săracul la ziua de mâine. Bogatul se gândeşte la anul ce vine şi Oilibi Moise la ziua dc mâine.

Bucătăreasa' săracului. este nevasta. Pentru bogaţi iarna are bucuriile sale, pentru săraci numai suferinţe. Pricina între doi săraci se sfârşeşte curând'. Omul sărac are oglindă mica, dar se vede cu to tul. Omul sărac aprinde lumânări multe şi nu vede nimic, iar bogatul vede far, de lumânare. De trei lucruri se înveseleşte omul sărac: de vis bogat, de vin mult şi de făgădueală de om bogat. Omul sărac ce se ţine de politică este ca ap(a cur gătoare. Omul sărac care se ţine de politică este ca un; ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc. De două lucruri râde lumea: când omul sărac se ţine de politică şi cel bogat de fudulie. Un om sărac în loje e tocmai ca. un sacagiu în caretă. Omul sărac când se lungeşte în birjă, seamănă cu un căţel cu lanţul de aur. Vai de sărac când e da.tor la un bogat, şi vai do bogat când are să ia la un sărac. Un om bogat nu priinia în casa sa nici un prie ten, nu lăsa să se apropie de uşa sa nici un sărac, trăia singur; sărăciei fiindu-i milă de dânsul că n;are cu cine să petreacă, intră noaptea pe coş şi-i ţinu de urît toată viaţa, sa

iVai de acela ce socoteşte ce a avut' şi ferice de acela ce socoteşte ce are. Cum se roagă la Dumnezeu bolnavul ca să-l scape de boală, aşa săracul se roagă să-l scape de sărăcie. A fi sărac nu e ruşine, ci a nu rabdă sărăciai. Răbdarea la un sărac este ca o bogăţie la urf bogat Cine rade de un om sărac râde de creatorul său. Omul. bogat ce se mândreşte între cei săraci, este tocmai ca măgarul ce se crede mai mare în tre oi. Azi trece dela mine la tine, mâine dela tino la imine. Dacă vezi un om sărac cu curagiu, zi că nu este nenorocit. Bogatul ce nu-şi plăteşte datoriile sale este mai rău decât săracul. Săracul care îşi plăteşte datoriile este bogat . După cum săracul se plânge de sărăcie, atât şi bogatul are supărare de avuţie. Câtă stare omul are mai puţin, omul este mai vesel, când are mai multă este mai trist, căci ba nii nul iartă a fi vesel. Sunt două feluri de oameni pe lume, unii^ îşi dau viaţa pentru bani şi alţii banii pentru viaţă.

Cel mai bogat om din lume nu se îndura să zică: destul! Ori cât îi da -Dumnezeu bogatului nu se mulţu meşte şi oât cere săracul nul se plăteşte. Ou căt îi este de greu săracului de a trăi cu atât îi este de greu bogatului de a muri. Decât om bogat şi bolnav, mai bine sărac sănă tos. Kaiul şi iadul sunt pe lumea asta: raiul este pentru cel ce are şi iadul pentru cel ce n'are. Omul bogat, care mare rude, este întocmai că' săracul ce are haine şi n’are cămaşă. Gând merge bine omului se supără duşmanii, iar iând îi merge rău şi prietenii fug de dansul. Gând toată omenirea ar fi fost săracă, mare im bire eră să fie într'însa. Toţi cei cari n'au fac socoteală de ceea ce au alţii. D-lor, ce e mai rău decât moartea? Când un oro cu stare la bătrâneţe rămâne sărac. Cine are stare este casierul lui Dumnezeu, şi când abuzează este dat din slujbă afară.

Negoţul şi alte Profesiuni Comerţul este lucrul cel mai bun, dar cine nu Ştie să-l păzească este nebun

'Negoţul esîe foarte bun pentru cine ştie păzească, pentru cel ce nu ştie să-l păzească, fuge mai iute clecăt telegraful. La toată hunca le ajunge două' mâini, iar ne gustorilor le trebue trei, cu una dă şi cu două ia; Omul cinstit se cunoaşte Ia negoţ'. Patru feluri de indivizi merg rău: muerea când pierde frumuseţea; cartoforul când pierde banii; actorul când perele glasul şi neguţătorul când1 pierde cinstea şi banii. Daca tata este advocat sau mofluz, copilul lui trebue să ştie pravila pe din afară. Toţi negustorii zic că marfa lor e mai bună'; patrioţii că patria lor e mai dulce şi advocaţii că: pricinile lor snnt mai drepte * Neguţătorul minte pentru nimic. Patru feluri de oameni sunt cari merg pe drum şi fiecare c’o altă sistemă: neguţătorul socotind, advocatul vorbind, actorul cântând, domnişorul fluerând. ' Advocatul trăeşte cu gura1, doctorul cu alergă tura, lipscanul cu iscălitura, zaraful cu mâna Sunt două feluri de oameni cari au trebuinţa de un sfanţ capital: samsarul pentru un baston cgasierul pentru căruţă. Două lucruri nu se pot in lume: birjar^ sa nu unu o minutarul, croitor să nu fure din materie. IUr jarul nostru întoarce maii curând ceasornicul •rt.

'La sfârşitul carnavalului 'doua feluri de oameni câştigă: doctorii şi cismarii. Sunt doua feluri de oameni carii nu sunt siguri hde viaţa lor: cei cari fac acaret şi rămân datori, jşi cei ce fac negoţ cu bani strădui. Trei feluri de oameni trăesc fără grijă: scriito rul de divan, vătaful de curte şi avocatul Trei feluri de indivizi suferă in postul Paştilor: lăutarii, câinii şi măcelarii. Înainte vreme slugile aşteptau procopseală dela’ stăpâni, dar acum stăpânii aşteaptă procopseală dela slugi. Gând ţăranul n'are bucate pe câmp, n'avein nici1 noi pe vatră. Cafegiul trăeşte cu gârlă. Dârciumarul din puţ. Samsarul trăeşte din baston^ Cojocarul din petice. [Birjarul din ceas. Sticlarul din vânt. Moşierul din pământ. Inginerul din ocliian. , _ , ■Şi arhitectul face plan de unde să ia bani. ... iVeselia lumii: împăraţii simt veseli când pleacă! icştirea la bătălie. Oştirea .este veselă dând se întoarce.

— 4 \

Boerii sunt veseli când iau arenda. Cocoanele sunt vesele când pleacă la, soarea. Bancherii sunt veseli când dă bani cu dobândă ‘Amploiaţii sunt veseli când e sărbătoare ^Lipscanii sunt veseli când iau pe credit. Gârciumarii sunt veseli când pun apă în rachiu. ■ Meşteşugarii sunt veseli, când se află cu paha rul în mână. Cartoforii sunt veseli câind nemeresc cartea după uşe. Samsarii sunt veseli când adun cumpărători şi vânzători la un loc. Ţăranul e vesel când adună bucatele după; câmp. Arendaşii sunt veseli când văd bucatele în ma gazie. Grânarii sunt veseli când văd bucatele în schele. Boerii sunt veseli când se întorc dela petre cere şi ţăranul dela muncă. Sunt două feluri de doctori: doctori în medicină şi doctori în legi; doctorii în medicină te pipăe la' mână, şi doctorii în legi la pungă Ce deosebire este între o roată de car şi un ad- • .vocat? Roata strigă ca s’o ungi, pe advocat trebu6 să-l ungi ca să strige .Un doctor ne’hvăţat lasă mai mulţi vii ia moarte-i decât morţi în viaţă

Viaţa omului sta câte odată în mâna doctorului, ca piîcina în mâna unui advocat. Cea mai scumpa şi frumoasă e profesiunea doc torilor în medicină, când fac pe om sănătos zice lumea că Dumnezeu a vrut, iar când se întâmplă jă moare zice că doctorul a vrut. şi de aceea nu s,re niciodată mulţumire.. Doctorul în drept este întocmai ca arcuşul dela vioară, până nud ungi nu merge. Sunt doctori în drept care vorbesc pe cât ştiu; şi alţii ştiu ce vorbesc. Cum trebue soldatul să-şi gătească armele când nerge la bătălie, aşa advocatul trebue să-şi gă tească glasul şi ideea când merge la înfăţişare. Ce dulce şi scumpă e profesiunea doctorului în 3rept, că înaintea pledăm bea un pahar de apă şi ia o mie de galbeni, noi bem sume de pahare şi încă le mai plătim. Domnilor, când vă vizitează doctorii în medi cină, trebue să scoateţi limba, dar in legi trebue să scoateţi şi punga.. Doctorii în medicină sunt veseli când ei sunt Sănătoşi. ' 'Doctorii în legi sunt totdeauna veseli şi când pierd tot câştigă'. , Dintr’un proces adesea' ori advocatul câştiga'. Ceeace se cere astăzi unui advocat este. pntin' /capj şi multă gură. ţ

✓

-w

Sunt' cloua feluri 'de advocaţi: unii cari câştigă;' o pricină strâmbă, şi alţii cari pierd o pricină] 'dreaptă1. . Sunt unii doctori ' în medicină nestudiaţi care trimit pe om la groapă, şi unii doctori în le<d nestudiaţi cari trimit pe acuzaţi la temniţă'. Sunt unii advocaţi cari s;au lăsat de meseria; lor şi s;au făcut arendaşi, iar unii careaueşitdinj funcţie şi s’au făcut advocaţi. 'Lăcustele cântă, când sunt sătule şi actorii când1 simt flămânzi. Cel mai urât lucru este când un actor, vrea, să) cânte bine şi nu ştie. Scena este dulce, dar mulţi ani nu te duce, anii' se scurtează, dar banii nu se văd. Ce buni sunt actorii noştri la tinereţe şi.ce. răn eşte pentru dânşii la bătrâneţe. Actorii noştri sunt veseli la tinereţe şi trişti1 la bătrâneţe. Cât de bun este un actor pentru lume la tinereţe', cu atât mai rău este de dânsul la, bătrâneţe. Sunt mulţi din actori cari a,u asudat Ia tinereţe! şi n’au cu ce se hrăni la bătrâneţe. 'Fericesc pe două feluri de oameni: pe boeri şi pe actori, fiindcă vara, se plimbă ! [Un actor consiliat de amicul său să-şi scoaţai ,vr "o două măsele 'de care suferea' grozav, el îi răspunse: iV.o.iu suferi până la yarjk „PeceS îl

- V»'

acesta,. ...an treaba . A v Fehtrucă la,. vai'a nefiind ahgafjat şi neavand ce vmâncă, îmi .voiţi scoate toti dinţii din gură’. Bieyii actori romani când îmbătrânesc stă po drum şi se gândesc de unde se hrănesc; când sunt tineri tot poporul se mulţumeşte. Să tră iască actorii români, fiindcă sunt prea, buni: i-as ferici dacă actori n’ar fi.

înţelepciune şi Prostie, Cel mai frumos animal din lume este omul, fiindcă este înzestrat cu ştiinţă. ~ învăţătura la om este lumina, lumii. Învăţătura la cei tineri: moravuri bune; la cei săraci: mijloc de hrană; §i la cei bogaţi: o po doabă. învăţătura’ este mai scumpă dedat bănii. ' Poarte mare şi foarte bună este avuţia aceea ce. ;o poate avea, omul asupra sa. Nu este sărman acel ce h/are părinţi, ci acel ce: nu are minte şi învăţătură. Cine are copii învăţaţi este mare fericire. Cine vrea miezul trebue să spargă coaja. ' Ştiinţa şi onoarea, este răsplata studiului tinere ţii. (Frumuseţea 'învăţatului este. ştiinţa* Şi a ncbu-. ' nului, banii.

'Nu este învăţat cine citeşte cărţi, ‘dar cine ştie ce citeşte. învăţatul este cunoscut; numai atunci canei îşi părăseşte oraşul unde s’a născut sau dupjă moarte-i. 'Memoria este muma ştiinţei şi sufletul vieţii. Două lucruri strică mintea: vinul şi somnul mult. Timpul este cel mai bun învăţător. „ Deosebirea între cei învăţaţi şi neînvăţaţi este ca morţii între vii. Omul fără învăţătură sau cel puţin practică este întocmai ca un copil în leagăn. .Un om cu învăţătură si fără practică este ca o puşcă fără iarbă. învăţătura este arendă, practica este proprietar. Toţi profesorii la bătrâneţe rămân fără capi tal, căci capitalul rămâne la copii. Aşa să fie pare ?' ■Mai bună este înţelepciunea decât toate bogă ţiile lumii. înţelepciunea este o armă pentru toate nedrep tăţile. înţelepciunea are cinci condiţiuni: l-iu a tăcea, S-lea a ascultă, 3-lea a ţine minte, 4-lea a lucra. si. 5-lea a povăţui. înţelepciunea învaţă dela tinereţe şi până la

bătrâneţe, şi când vei fi cu un picior în groapă ;tot trebue să înveţi. înţelepciunea se afla în inimă şi în cap, iar nu în vorbe. Unde sunt vorbe niuite acoio treoue sa fie fapte puţine. Uncie e gura mare, faptele trebue să fie foarte mici. Dela vorbe până la fapte e ca dela cer pjânS la pământ. .0 vorbă scăpată nu se mai prinde. • Omul care nu se gândeşte la ceeace vorbeşte tot deauna pătimeşte. Cel ce nu ştie să tacă când trebue, nu ştie nici să vorbească. Tăcerea este un bun înveliş pentru cel ne'înlvăţat. ■Ferice de acela căruia îi spui o vorbă şi pricepe, zece şi vai de acela căruia îi spui zece şi nu pri cepe nici una. O vorbă bună stinge focul mai curând decât o saca de apă. Dacă vei răspunde nebunului cu nebuniile sale, eu dânsul egal vei fi. ■Nebunul din vorbă se cunoaşte. Mai mult se poate folosi omul cuminte de cel nebun, decât col nebun de cel cuminte,-

Un filozof când îşi pierde mintea tot are mai ■multă decât acela care se deşteaptă. Un om fără minte se cunoaşte cât do departe, lin om cuminte şi de aproape. Un nebun ştie să întrebe mai mult decât şeapte: învăţaţi ştiu a răspunde,. învăţătura la un om rău este ca o armă in mâna hoţului. Omul învăţat fără stare este ca. un negustor fără marfă. înţelepciunea acestei lumi este nebunie la Dum nezeu. Nesuferit este acela care se crede că ştie mult şi nu ştie nimic. oel ce singur se sfătuoşte totdeauna greşeşte. Orice lucru trebue omul să studieze, dar mintea tvine din naştere. înainte vreme era mai bine, fiindcă era minte; 'din naştere, iar acum o cumpără unii dela alţii. O minte şi o comoară, ascunsă ce folos ne poate, aduce? ' ; Omul înţelept nu se cuvine sa se supere de ni mic. Cilibi Moise mai mult fericeşte pe un om învă ţat decât pe un om bogat, fiindcă banii sunt ro tunzi. ’ [Unii vorbesc ce ştiu şi unii ştiu ce vorbesc. ■Învăţatul nu zice. ceeaoe. fa.ee, dar nu face. cseaco; nu poate să zică, 'Cel ce. .axe. minte, copilărease^. să,.tacă ca uh mort

rr B!

Pentru tăcere nu poate fi cairo* Prostul care tace este adevăratul om‘ cuminte. [Un om fara minte este a treia parte. dintrăm mort. Omul prost crede tot. Omul prost în manieră se cunoaşte şi la haine de sărbătoare. Cel mai greu lucru în lume este să dai socoteai a unui om prost. Dumnezeu s;a făcut cirezar, a băgat banii în u »

"Vite. Mândrie şi Modestie. [Unui om mândru îi lipseşte învăţătura', mintea' şi creşterea bună. 'Pudului are doi tovarăşi: prostia, şi sărăcia. Intre cei mândri este totdeauna ceartă-. Omul ce merge cu ochii tot în sus este expus a cădea şi a'şi face rău în două feluri: cade de'şi sparge capul şi cade în păcate. Omul care umblă cu ochii în sus sau că curtează' au că voeşte să nu-1 vază creditorii lui. Un om mândru să bage de seamă la floare: cum se schimbă fioarea aşa se schimbă şi omul. Poţi să fii mândra, dar fără a fi prost, [se ;hSelege]. Bunătate şl Răutate. Toate fiinţele cugetătoare s au făcut ca sal se ffiusţie unele pe. altele.

D'-zeu ţine vernil mulţi sub' pământ' şi noi unul pe altul nu putem să ne ţinem. Astăzi mai bine se învoeşte lupul cu oaia clecât omul eu'om. Oamenii d'acunm sunt ca şernii, după cei hră neşti te muşca. Câţi oameni fac răutăţi in lumea aceasta, daca] li s’ar cunoaşte pe frunte, mulţi ar merge cu ca pul plecat. Sunt unii oameni care la facere de bine se gân desc ca să facă, iar la rău de loc. D-zeu când vrea dintr’un om sărac nun sâ-1 facă rău, sa-1 îmbogăţească. Omul bun nu face- rău decât când se îmbogă ţeşte. Răul şi binele- sunt ca o loterie, cine face bine câştigă, cel ce face rău, pierde. Omul este ca un puf cu apă, cât face bine, mai' mult îi vine. Un om care în viaţa lui n'a făcut bine este toc mai ca un puţ frumos şi adânc fără apă. Dană inima îţi este oarbă, la ce’t.i maî trebuo ochiul deschis. Cum apa stinge focul aşa şi milostenia piăca-i fele. Nimic nu este mai bun si mai frumos decât mî lostenia-. Acela ce nu aude strigătul săracului, nici pa 'dânsul nu-1 va? auzi D-zeu. Dumnezeu nu cere dela om a fi numai cinstit, ci şi milostiv..! *

]

PAG HM ALESE DIN-SCR :=^=^=!^=Z^-.

i romani •y

J e a n fea r f « <?

m 1

Una din personalităţile literare cele mai interesante^'tUiif'OC"literatura noastră mai. nouă este, fără îndoială, d. Jean Bart ~~ (Eugeniu P. Botez). A'usc-hC în 1874 la Burdujeni (jiul. Botoşani), fiu al ge neralului Bănuite Botez, ci. Jean Bart şi-a petrecut copilăria in laşi, unde a avut ca institutor, în clasele primare, pe man ie povestitor popular Ion Creangă. Tot in Iaşi şi-a fă cut liceul şi şcoala militară. Iubitor mare de călătorii şi de locuri necunoscute, Jean Bart a îmbrăţişai cariera de marinar, colindând, în calitate de ofiţer de marină prin Grecia, Egipt, Siria, Anatolia, Ita lia, Algeria, Olanda, Scandinavia, Anglia şi America. Mai mulţi ani a stat la Gura Dunării în postul de Comi sar Maritim Roman pe lângă Comisia Europeană a Dunuriij luând parte la conferinţele internaţionale ce s’au ţinut la PariSj Viena şi Budapesta, pentru stabilirea regimului inter naţional al Dunării. Primele bucăţi literare le-a publicat în revista „Pagini Literare", după care a colaborat la „Noua Revistă Română", „Semănătorul", „Viaţa Românească", „Adevărul Literar „Cugetul Românesc" etc. D. Jean Bart a publicat până în prezent următoarele volume: Jurnal de. Bord, Datorii Uitate, Documente Ome neşti, Prinţesa Bibiţa, Războiul pe Dunăre şi Cum se desleagă chestia Dunării. Cu ofiţer de marină d. Jean Bart şi-a găsii un minunat

-^ •

/ V-V

isvor de inspiraţie în vieaţa dusă de cei închinaţi cu trup şi suflet mării. , De aceia şi povestirile acestui scriitor de seamă au o ori ginalitate aparte în literatura noastră, atât prin noutatea su biectelor prinse şi istorisite cu o simplitate de stil remarca bilă, cât şi prin felul în care sânt desvoltate toate schiţele şi nuvelele~d-sale. Aceasta desăvârşire, pe care rio pot atinge decât scrii torii ajunşi la maturitate, i-a şi atras autorului cinstea deo sebită de a fi chemat în sânul Academiei Române, ca mem bru corespondentcum şi aceea a recunoaşterii meritelor sale literare, prin premiavea volumului ,.Datorii uitate lată ce spune în raportul făcui Academiei Române asu pra acestei cărţi, marele nostru scriitor d. I. Srătescu-Voineşti, membru al Academiei Române: ,Marea însuşire a scrisului d-lui Jean Bart este simpli tatea, naturaleţa, lipsa de orice artificiu, de orice meşteşugire. Cn mijloace extrem de simple, cu vorbirea de toate zilele ştie să pună stăpânire deplină pe atenţiunea cititorului. „Un scriitor nu ajunge la acest ion firesct la această lipsă de preocupare de a-şi făuri un stil original şi particular, de cât când a ajuns la deplina maturitate a talentului,—şi ceti rea fiecăreia din bucăţile cuprinse în volumul „Datorii ui tate" dovedeşte că autorul a atins această culme". „Pagini Alese din Scriitorii Români" îşi îndeplineşte o adevărată datorie închinând un număr acestui distins repre zentant al literalurei noastre.

BA-RT (EUOENIU- P, Pj#/F£Z

Moartea Pilot Era o zi dc Iulie, căldură înăbuşit'Vre-o doua vapoare de marfă, ac ostare la cheiul vechili de piatră, îşi prăjeau la soare trup/ irfle uriaşe, îmbrăcate în table negre de fer. ’ Pe Ia amiază pavilionul dela căpitănia portului, lăsat jos, arătă că e ora repaosului. Hamalii încetaseră lucrul şi, lui/ igiţi pe movilele de căr buni, dormeau trudiţi. Coşurile de încărcat şp odihneau şi ele, goale, răstur nate alături. In şirul de cafenele, ce se ţin Şanţ una de-alta în lun gul cheiului, lumea stă la umbră ' in jurul meselor. Unii îşi deşertau paharele v sirop răcoritor, iar alţii îşi sorbeau filosofic cafelele. La cafeneaua piloţilor, în fnţa debarcaderului BarbaSpiro, cel mai bătrân pilot din port, sta la umbră ţinând în colţul gurei ţigareta lui, făcută dintrun ciolan, şi ur mărea a-lene, cu ochii pe jurnal tate închişi, fumul ce scăpa în rotocoale albăstrii 1) «Dts volumul * Jurnal ds bard

Era foarte i ţatrfui Barfta-Spiro; ţineS minte ele mult, din ’nainte de a Ai oraşul zidit. . De pe când erau numai nişte colibe de stuf, în toată întinderea ostro’H'iVui şi a mlaştinilor de oparte şi de alta a gurei Dunărei -Vână în mare. Multe povestea moşneagul, dar nu pe toa i e. Se zice de uraii . că în locul unde este acum portul Sulina, nu cu multă v&reme în urmă, eră cuib de piraţi, care jefuiau vasele ce se' apropiau de gurile Dunărei. Şi mulţi numai ;astfel îşi explicau începutul averilor unor bătrâni din porto Lui Barba-Spiw Vînsă îi plăcuse să trăiască bine, şi nu avea bani strânşi. De doui ani eră la! pensie-: îl sfătuise doctorii să-şi ter mine meseria. Eră $ yremea ; suferea de inimă. Viaţa sbuciumati? & piloţilor, grija ce o au în condu cerea vaselor încărcaţi atenţia vecinie încordată, emoţiile dese şi reumatismul fac- pe cei mai mulţi să-şi termine me seria sdruncinaţi şi bo-lrtavi de inimă. Deşi primea regulai pensia, bătrânul nu se puteâ desvăţa de viaţa lui obicirn leită din vremea tinereţei. Din faptul dimineţei Jde cum prindea a se deştepta viaţa . în port, el era în picioair e. Şi o luă încet dealungul cheiului, cu spinarea încovoiată, i cu genunchii îndoiţi, cu ţigareta in colţul gurei. v» Se opreâ la fiecare v sipor, se uită lung, cercetător, şi plecă înainte urmându-şi inspecţia. Nu se petrecea nici o unişcare în port ca să n’o afle el. Cum stă uneori Ia masfci cafenelei, se scula în picioare, îşi punea mâna straşină 1; aţ ochi şi căta lung şi ţintă spre largul mării. De cum prindeâ să răssfra câte-un punct negru pe fun-

r»

du! albicios a] zarei, nu-ş; mai lua ochii pana ce punctul acela nu se desprindea bine în larg, luând forme regulate, răsărind catargele şi coşul. Fluierul ascuţit şi repetat al vre-unui vapor, ce avea să facă manevră în port, îl făcea să tresară. ' Se sculă încet dela locul, lui, mergea la marginea che iului, şi cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului în cele -mai mici amănunte. Câte odată se enerva, îşi ducea mâna ia coaste să-şi potolească bătăile repezi ale inimei : i-se părea că nu-i bine ; îşi strâîigeâ pumnii şi mormăia înăbuşit câte o în jurătură. Când îi plăcea manevra, fata i se lumină şi zicea în gura mare: „Bravo căpitane, bravo 1“ ... Trăia din vieaţă portului, luă parte cu tot focul inimei la mişcarea lui. Părea că şi mersul vaselor şi isbirea cadenţată a va lurilor, şi întreaga mişcare din port mergeau în acelaşi tact cu bătăile inimei lui. Şi tocmai târziu, sub seară, când prindea a se polei vârfurile trestiilor şi soarele, roşu aprins, se stingea inecăndu-se m adâncul apei, bătrânul pleca domol, cu paşi măsuraţi, spre casă. Şi uneori, în liniştea miezului de noapte, când tot por tul dormea obosit şi nu se auzea decât pleoscăitu! caden ţat ai valurilor lovite- de chem, bătrânul o luă încct-încet dealungul digăi vechie de piatră, ce ca un şearpe uriaş se târăşte în mare,, având în cap ochiul roş al farului. De vre-o două zile Barba-Spiro sc simţea slab de tot; o tuşă seacă îl înăbuşă. Asta nu-1 înrpcdecâ cîe a îi vecinie la postul său. Tăcut ca lângă un prieten vecinu şi drag cu care se

- 1 —v

’nţelegca 'de minune, stă pe mai vrăjit de glasurile valurilor pe care îl asculta într’una de atât amar de ani. Cu drag urmărea valurile, cari alunecau în bătaia soarelui, până departe, lăsând o dungă albicoasă în nemărgi nirea albastră a mărei. O adiere dulce de vânt răcoritor începuse să sufle din spre larg ; bătrânul îşi ridică încet şapca, aţintindu-şi ochii spre fundul îndepărtat al zarei. O pată albă se deprinsese la orizont şi creştea în lu mina soarelui, din ce în ce mai, mare. Eră o corabie cu pânzele întinse, ce se apropia de port. Bătrânul îşi trecu încet mâna prin părul lui alb, in care vântul se juca nebunatic. A... ce cunoştinţă veche îi era vântul acesta, ce bine îi ştia el nebuniile lui înşelătoare ! Dc câte-ori nu-1 aştepta ca pe un prieten bun, dc aju tor, când ii umfla pânzele însufleţindu-i corabia.-, ce despica valurile alunecând ca o pasăre în sbor cu aripele întinse. Şi dc câte ori nu-1 •blestemase, când îşi cerca puterile cu dânsul, deslănţindii-şi furia asupră-i. Corabia se apropiase de tot :• intra în apa liniştiră a canalului. Eră o corabie mare, frumoasă, cu trei catarge. Bătrânul o privea cu drag cum se apropia, mândră, cu toate pânzele umflate, tăind uşor apa cc aluneca pleoscăindtf-i cadenţat coastele ei rotunde. Trei fluerături ascuţite îl făcură pe moşneag să tresară, îşi întoarse capul înapoi : eră un remorcher. In acelaş timp o fluerătură puternică răsună lungi şi trupul uriaş al unei probele încărcate ce venea în jos cu? toată viteza, se ivi de după cotul canalului. Bătrânul se ridică dela locul său, apropiindu-sc de mal.

Probela cu greu îşi puteâ micşora viteza, trebuia să se ferească făcând loc remorcherului şi corăbiei care înainta mereu cu pânzele întinse : avea să privească la o manevră grea* asta îl interesa cu patimă. Remorcherul repetă iarăşi trei fluerături ascuţite : pro bela. ferindu-se ca să-i facă loc, veni drept în faţa corăbiei. O fiuerătură puternică, 'desperată răsună atunci. Mulţimea grămadă pe cheiu căta cu groază ; toţi ochii erau aţintiţi la cele două.vase, care trebuia să sc ciocnească neavând vreme să mai abată. Bătrânul, ce urmărea de pe cheiu toate mişcările, scrâşni nervos din dinţi şi un : „pasta diavoio" îi scăpă printre buze : pilotul dela probeîă greşise manevra. Şi el, cu .ochii eşiţi din orbite, căta ţintă, muşcându-şi buzele, pe când cu mâna îşi potolia bătăile grăbite ale inimei : aşteptă... Când intr’o clipă, ca prin farmec, toate uânzele Jură lăsate şi se auzi răsunând comenzile desperate iar vasele ajunse unui în faţa altuia, bătrânului, cum stă înmărmurit, ţiuându-şi răsuflarea, ,i-se painjiniră ochii, genunchii i-se muiară ; el întinse deodată mâna să caute un sprijin, dar se împletici şi căzu mototol fără simţire... Şi vasele nu s’au ciocnit; lin trecură, la o palmă unul pe lângă altul, fără a se atinge. Lumea se făcuse roată în jurul trupului gârbovit şi us cat care zăcea pe cheiu, neînsufleţit. ...far vântul dinspre largul mărei, se ’ngrămădea şi ei, făeându-şi loc prin mulţime, şi ca un vechiu şi bun prieten, adiind uşor. îi mângâia fruntea răsfirându-i pletele şi barba lui albă...

Ralul Lupilor1) De trei săptămâni umblam pe malul Prutului. Eram în sărcinat cu nişte ridicări topografice pentru regularea fron tierei. Ajunsesem cu lucrarea până la marginea unei păduri străvechi; fermecat de frumuseţea unei zîle aurii de toamna, sătul şi ameţit de atâtea unghiuri, azimuturi şi triauguîaţii, mă culcasem cu mantaua făcută pernă sub cap, pe salteaua moale de mlişchiu verde, la rădăcina unui tiliri bătrân şi falnic, parcă anume pus de straja la capătul potecii care tăia în curmeziş pădurea bogaţii, ca pena de deasă. Stăm la umbră sub streaşină de frunze şi sorbiam adânc mirosul îmbătător de tei, pe care-1 cernea adierea vântului prin desimea întunecată a pădurii. Singur in tă cerea tainică a firii amorţite, visam cu ochii închişi pe ju mătate, abia urmărind pânza apei Prutului, ce şerpuia a lene ia scurte cotituri până se perdea în zare. Departe, şe~ şurile păreau că se ’mpretmă, vederea înşelată ştergea ho tarul şi nu mai deosebea pământul nostru de cel cc-â fost odată al nostru. Pe cerul limpede, un singur nouraş alb îşi destrăma marginea de coama dealurilor din Basarabia. 1) Din volumul «Datorii Uitate».

r >

Privind spre hotarul inarei împărăţii ruseşti, mă în cercă aceiaşi sfială care m’apasa de câte ori păşesc gra niţa ţării mele. Pământul pe care îl simţi tare şi sigur sub tălpile picioaielor, cu câta bucurie îl preţueşti atunci când de pe ţărm priveşti apa în largul necunoscutei şi mişcătoarei mări! Nici o vietate nu simţiam în jurul meu. Frunzele abia: se clătinau molatic pe codiţele lor slăbite, şoptind sfioase în limba lor o prevestire tristă, pe care le-o suflase vântul celor dintâi fiori de toamnă. Legănat de freamătul pădurii, somnul mă fură pe ne simţite. Nu ştiu cât am zăcut în toropeala asta dulce a lenei până' ce pofta de fumat mă învinse. Scotocindu-mi toate buzu narele, m’am încredinţat că n’am nici un chibrit. Aşteptam. Mi se părea că aud nişte sgomote în depărtare. îmi asce ţii auzul. Ecoul unor bătăi rare şi măsurate cădeâ adus de vânt în nişte oftări adânci, scăpate- din inima pădurii. Erau lovituri de secure—tăia cinevâ lemne departe. Intr’un târziu, când lumina începu să scadă şi-o um bră fumurie prinse a învălui dealurile de peste Prut, nsă hotărâi să mă întorc în sat. Un om se ivi eşind din pădure. Se opri sub bolta 'de frunze, în capătul potecii care străpungea ca m tund adânea întunecime a pădurii. — Bună vreme, bădica!... nu cumva ai vre-un chibrit la îndemână, că aştept cu ţigara făcută de-un ceas? — PoiL. chibrituri nu prea putem avea, dar om sca nară o ţâră şi foc pentru o ţigară tot trebue să găsim. în timp ce el îşi scotea amnarul şi iasca 'din chimirul lat, bătut iu, ţinte galbene, eu îl cercetam din ochî*

Innalt adus puţin de 'spate, cu. pletele cărunte, - nişte sprâncene stufoase ii umbreau ochii mari şi negri. îşi ţinea subţioară securea, şi minteanul scurt .îi sta aruncat numai pe-un umăr. Dintr’odată îmi plăcu înfăţişarea şi vorba lui aşezată. Simţii ca am în fată un om al pământului, cumpănit la .vorbă şi la judecată. Am aprins ţigara şi i-am dat pachetul meu de tutun.’ — Ii de cel bun, de oraş. Am pornit-o amândoi alături pe marginea pădurii, spre malul Prutului. Suflarea ascuţită a unui vânt de nord începu a se simţi , ’de-odată; vârfurile copacilor se plecară lovindu-se îiitr’un vuet prelung şi tulburat. — A început iar să sufle Cazacul cu schic de zăpadă. — Care Cazac, întreb eu. — Aşa-i zicem noi vântului ista care ne vine de din colo, dela Muscali. Apoi tăcu. Simţiam cum mă cercetează cu coada ochiuilui din mers. Avea să-mi spue ceva şi nu ştia cum să înceapă. — Mă rog matali, să nu vă fie cu bănuială, dar pe la noi prin sat.când ajungeţi cu măsuratul pământului?... că vă aşteaptă oamenii ca pe. Hristos. — Apoi eu măsor numai graniţa, nu sunt trimis pentru împărţire de pământ, cum veţi fi crezând. Un zâmbet de neîncredere îi alunecă pe buze, sub mustaţa groasă, tăiată scurt. — Doar Prutul e graniţa noastră... dar eu îmi dau cu ideia că dacă te-apud să măsori pământul, trebue să-l în cepi de undeva, dela. un capăt... şi statul a găsit să-l însta/pă de* aici depe marginea Prutului i

Ia zadar ra’am încercat să-l fac să înţeleagă, că en nu sunt venit să lucrez pentru împărţire de pământ. Mă as cultă cu neîncredere, urmundu-şi judecata lui. — Apoi mai bine face statul acum că trimite alde i * d-voastră, c’a văzut şi el ce-au pătimit bieţii oameni cu in gineri de ceilalţi, ţivili... E drept că lumea s’a înmulţit, dar statul are, slavă Domnului, destul pământ; ia să se facă odata .impareţală dreapta... adică noi ai cui sântem?. nu sântem tet ai statului... ca dacă facem armata nu sk ehiamă că tot noi apărăm ţara asta?.,. Ia uite, cât vezi cli ochii, deoprte şi de alta a Prutului, tet sate răzăşoşii aii fose din vechime. Dar am sărăcit de tot acuma, şi hrisoavele pe ■ care Ie avem dela Ştefan cel Mare, ca câte zece peceţl pe , ele, le ţinem acuma la icoane, că alta nu avem ce face cu ele. Pământurile noastre ţineau tot una, de colea dela pă durea asta, ce-i zice Raiul Lupilor, şi până dincolo peste Prut, cât prinde ochiul în zare pana la geana cea de deal în Basarabia. Frământat de gânduri, ascultam în tăcere. Iarăşi, fără să vreau pusesem degetul pe rana dureroasă pe care mă feream s’o mai ating, deşi o vedeam sângerând sub ochii mei la fiecare păs. Acelaş fel de judecată încolţit în ataiea minţi, aceiaşi plângere înăbuşită în atâtea [inimi, aceiaşi căutătură încruntată o văzusem scăpărând în ochii întune caţi ai tuturor acelora pe care îi. întâlnisem în satele de răzeşi scăpătaţi pe şesul sărăcăcios al Prutului. Dela o vreme pierdusem încrederea în leacul cuvintelor mângâitoare. Nu mai îndrăzneam să încerc nimic, pliveam şi ascultam îndurerat şi dezarmat, ca cioplitorul care-şi aruncă dalta prea slabă ca să învingă tăria unui bloc de stâncă de granit. Adevărul crud adesea îi ocoleam cu n iei de laşit.ate°şi căutam să.fug schimbând, şirul gândirii, de

aceea mă legam de câte-o vorbă care-mi servea ca punte de scăpare. — Raiul Lupilor... de ce îi spune pădurii aceleia Raiul Lupilor? — Apoi dacă a păzit-o lupii., cum te gândeşti că sya păs trat pădurea asta aşa de deasă până acum? — Cum a fost păzită de lupi? întreb eu mirat. — Am avut noi aici'un boer, conu’ lorgu Tulbure, Dum nezeu să-l ierte, că i-or îi putrezit şi ciolanele, dar amar nică inimă de Român. Avea el ce-avea cu pădurarii, zicea el* cu n’a întâlnit pădurar cinstit. Şi ca să facă dovadă, i-a şi încercat odată. Mai de mult, când a fost el numit pre fect, a strâns pe toţi pădurarii din judeţ şi le-a spus că a venit ordin precum că statul de-acum înnair.te a tăiat leafa ta pădurari. Care vrea să stea fără leafă, bine, care nu, atâta pagubă. Vre-o câţiva s’au încercat să zică ceva... că e greu... cum c să trăim aşa... c’avem case, copii... mă rog, ca omul când îl strângi în chingi. Apoi au eşit afară de s’au sfătuit ei între ei ce-i de făcut. După aceia s’au ales câţiva care au intrat la prefect şi-au zis că toţi pădurarii s’au hotărât să rămână la posturile lor şi fără leafă,- că dacă au apucat meseria asta, se ţin de ea. — Bine, oameni buni, dacă-i'aşa, duceţi-vă pela pos turile voastre şi cătaţi de vă faceţi datoria şi serviciul vostruycaşi. până acum,—le-a spus conu’ lorgu, şi ci-că a prins a zâmbi acru pe sub musteţile lui roşe ţăpoase. N’a trecut mai mult ca vre-o două luni şi iar a pus să-i cheme la prefectură pe toţi pădurarii din judeţ. Au prins a se bucura oamenii, gândind că are să le dea leafa de mai înnainte. Când colo, prefectul le spune că .statul a pus o taxă de cincizeci de franci pe an pentru oricine vrea să aibă dreptul P*

8e a ?! pădurai^ la stat. Au început pădurarii a se plânge, că după ce li s’a tăiat leafa acuma li se pune şi taxă../că de unde au să plătească ei atâţia bani, dar la toată urma s’au înţeles să plătească taxa şi să rămâe în slujbă, că dacă asta li-i meseria, ce au să facă alta. Atunci l-a prins un râs amar pe 001111’ lorgu şi unde a sărit de-odată de pe scaun şi-a început a se răsti şi-a înjură: afară, mişeilor... voi sunteţi omizile pădurilor!... Şi i-a dat pe toţi afară din slujbă. A pus pc alţii noi, dar nici aceia nu au fost mai buni decât cei vechi. După ce-a eşit conu’ lorgu din prefectură şi s’a retras aici pe Prut, !a moşia părintească, cel întâi lucru care i-a făcut a fost să dea afară pe toţi păzitorii pe care i-a găsit pe moşia lui. — Nu am încredere in oameni, zicea el, am să-mi aduc lupi să-mi păzească moşia. Şi de-atunci picior de om 11’a mai călcat în pădurea aceia, nici scârţiit de ferestrău, nici boncănit de secure, nici bubuit de puşcă 1111 s’a mai auzit pe-acolo, ferească sfântul! Cum muria omului o vită, boerul o şi cumpăra, ba tri mitea şi prin satele vecine de aduna toate vitele pierite, du cea hoiturile până în'marginea pădurii, şi fiarele momite de miros veneau de-şi luau tainul, îl sfâşiau, îuându-şi fie care partea cu care intra la întunericul pădurii ca să se ospăteze. Nu eră chip să laşi noaptea afară vre-o vită. Se înmul ţiseră dihoniile, de parcă veneau din toată părţile lumii, ca şi cum-ar fi mers vestea dela unii la alţii că acoiea-i traiul bun, aşa se strângeau. Mai cu seamă iarna veneau pofcăile de lupi pe ghiaţă de peste Prut. Creştea şi se îndesa săîbo.tăcindu-se pădurea asta neumblată. Copacii îşi încâlceau crengile, că mimai eră chip de străbătut, frunzele căzute

se spulberau de vânturi şi de vârtejuri se strângeau in troene unde zăceau putrezind în umezeala pământului, până la care nu mai răzbea niciodată lumina soarelui. , Era câte-o urgie de iarnă geroasa, de crăpau pietrele şi îngheţau păsările pe crengile copacilor, căzând jos moarte în zăpadă, şi la noi în sat nici o legătură de uscături nu eră slobod omul să rădice din pădurea boerului. Ardeau şi oamenii stuî din băiţile de pc şesul Prutului. — „Mânca-l-ar lupii pe care îi iubeşte el-*, aşa îl blăstarna-u femeile din sat pc conu' Iorgu* gând li se răcea vatra în casă. Şi biăstămul s’a împlinit întocmai. înirio noapte, prin postul Crăciunului, viscolea'amarnic şi mugea vântul de nu era chip sa scoţi capul afară, sc auzeau urletele lupilor pe sub ferestrele caselor, de ne tniimnam cu toţii ce poate sa fie. Şi când s’.a luminat de ziua tot satul aflase ca pe eonii’ Iorgu Tulbure l-am usâucai lupii în aaargdnea pădurii. Nu i-au găsit decât picioarele dela genunchi în jos băgate în cişmele lui de iftft rusesc, dârele roşii pe albul zăpezii se perdeau îa desişul pădurii, şi vre-o câteva, sdrenţe din îm brăcămintea sfâşiată de dihănii în lupta k*r. Ce să fi căutat boemi pe-acolo pe-o aşa noapte? Pre pusuri şi scornituri au fost multe, dar nu s’a putut nimic dovedi. Ci-că se duceâ el uneori noaptea la moara de vânt depc dea.!, din marginea pădurii. E drept că morăriţa, ne vasta. lui Târna Nistor, eră o şerpoaica de fctnec fără pe reche, &ii nişte ochi plini dc foc şi de păcate. Unii ziceai ca oamenii !-ar ii ăcis şi pe urmă l-ar fi adus în marginea pădurii ca să-l rupă lupii şi .să nu se mai,cunoască urma. Alţii ziceau că au aurit ţipete, dar anume n’au voit să iasa să-i dea ajutor. Pe moşie, după el, a intrat fedoru-so, conu’ Ţilică, după

ce s’a întors Hin străinătate. Tn vre-o pa'frn ani cî 'a Bătut moşia la cărţi şi pe urmă s’a împuşcat, acuma o ţine un boer dela Bucureşti. , Povestirea eră pe sfârşite când am întrat pe poarta o satului. Fără să vreau mi-am întors capul înapoi spre Raiul Lupilor. Pădurea cea întunecată şi plină de taine părea o pată neagră pe orizontul însângerat de flăcările apusului. 1912 Sulina.

1 Horafiu Baîiă1) In oraşul nostru de provincie, pe vremea copilăriei melc, am apucat câţiva oameni originali: asemenea rare tipuri n’ann mai întâlnit nicăeri în lumea prin care am umblat în /estul vieţii mele. Printre acei pe care nu pot să-i uit e şi Horaţiu Baltă. Rudele, prietinii îi ziceau: Oraş. Servitorii, birjarii şi gardiştii: conaşul Raţă. Nici odată n’arn putut să-i stabilesc vârsta. Gând l-am cunoscut, cred că trecuse pragul bătrâneţii, dar se prezenta tot bine, sv.elt, drept, călcând mândru, trecând falnic prin viaţă, veşnic cu o floare la butonieră, vara şi iarna;- In loc de baston mâiiuia cu dreapta întotdeauna o cravaşa scurtă ca o baghetă de capelmaistru. Avea un cap mare. intere sant, trăsături fine, privirea impunătoare, pârul lung .şi creţ. Ciocni scurt şi mustăţile negre, văpsite cu artă, îi dădeau înfăţişarea unui vecbiu muşchetar din vremuri fericite. Mizeria vieţii ştia s?o acopere cu o discretă eleganţă. Arbitru în chestiunile de gust şi de onoare. Clubman de rasă, holteiu tomnatic, era primit, îmbrăţişat de cele mai bune familii din oraşul nostru. Toate uşile îi erau larg deschise. La teatre, concerte, serbări era nelipsit, dar nicăeri nu plătea nimic. Nu ştiu de 1) Ditt volumul «IVinţosa Kibilu».

ce nimeni nu-i cerea niciodată bilet de- intrare. In localuri publice patronii şi chelnerii se grăbeau să-l servească; de chetă era scutit pretutindene; până şi birjarii, seara, când ieşia de la club, îi duceau acasă fără să-i ceară ceva. I oată lumea părea că-i recunoaşte acestui om, în chip tacit, anumite drepturi, privilegii deosebite, datorite poale nobilei sale calicii. TIoraţu Baltă era ultimul vlăstar al unei vechi familii boereşti scăpătate. Crescut în puf şi dantele, din manile bo nelor şi guvernantelor străine trecuse la Paris în liceul St. Louis; după câţiva ani intră la St. Cyr, şi de acolo sosi in ţară ofiţer de cavalerie. Încăleca bine, cu eleganţă şi curaj, dar pentru simplul motiv că nu se putea scula dimineaţa la ora când începeau exerciţiile la cazarmă, îşi dădu curând demisia din armată. întors la Paris, îşi tocă restul de moştenire, studiind pictura, muzica şi sporturile. II văzusem mai deVnulte ori pe stradă şi în localuri pu blice; odată însă întâlnindu-1 îri tren, am putut să-l cunosc mai de aproape. Eram mimai trei persoane într’un singur compartiment de vagon. îioraţiu Baltă grav, corect ca în totdeauna, sta adâncit, fără să observe nimic în jurul sau, citind al treilea volum diri Le Viconiţe de Bragelouîie. In mâni avea o păreche de mănuşi ce pieie ce trebue sa fi iost albe odată; pe genunchi ţinea un pled vargat de voiaj, deşi ' în vagon era destul de cald. Un burghez respectabil, pe canapeaua din faţă, se cui- * bărea să doarmă. îşi scoase .gulerul, îşi deschia gâfâind vesta şi, cu mari sforţări, izbuti să-şi tragă ghetele din pi cioare, apoi se lungi mulţumit cu faţa în sus. ^ Din colţul meu observam mişcările celor doi oameni.

- l

Tn câteva rânduri Horaţiu Baltă îşi ridică uşor ochii de pe carte, cătând cu dispreţ spre cele două picioare groase băgate în nişte ciorapi verzi. Apoi îşi scoase de la piept ba tista parfumată şi o duse la nasul său acvilin, apasându-şi nările cari începuse ă vibra cies, nervos. După câtva timp se ridică de la locul său şi, cu mişcări stăpânite, îşi desfăcu din curele un frumos gemandan cu monogramă de argint. îşi scoase o sticlă de parfum cu pompă şi fără nici o vorbă începu să pompeze stropind cele două picioare descălţate întinse pe canapea. Bietul om, care dormea visând fericit, când simţi irdeala la picioare, tresări speriat, îşi trase picioarele scăpând o În jurătură groasnică. ~ Ce faci acolo, domnule?... eşti nebun? Horaţiu Baltă, cyun calm admirabil, îi răspunse scurt: — D-voastră m’aţi atacat. Am dreptul să mă apăr cu armele ce-mi stau la îndă'mână—şi se aşeză corect la lo cul său. — Ei, asta-i culmea!... ci-că eu l-am atacat... da’ce ţi-am făcut, domnule, să te legi de mine? — Vad că aveţi intenţiuni de scandal; sânt gata să vă 'dau oricând reparaţiuni—şi c’un gest hotărât îi întinse cartea de vizită. — Da’ nu-i chestia să-mi faci reparaţie mie, domnule. E vorba că de ce mi-ai udat ciorapii?—Şi bietul om .căta nedumerit ia biletul, pe care-1 ţinea în mână. Apoi se hotărî să-şi încalţe ghetele cari intrau greu peste ciorapii uzi. Eşind pe sală îşi aprinse o ţigară, mai citi odată numele 'de pe bilet şi începu să măsoare cu atenţie prin geam chipul rai Horaţiu Baltă, ^are, netulburat, ca şi cum nimic nu se x întâmplase, sta din nou adâncit în citirea Vicontelui de Brageionne.

r 19

Problemele vieţii ştia să le rezolve Horaţiu Baltă, c'o uşurinţă şi siguranţă uimitoare. De masă era asigurat printr’o invitaţie permanentă la paisprezece familii din oraş/ Venea cu atăta exactitate la ora mesei, în cât uneori—când se întâmpla ca unul din membrii familiei chiar să întârzie,—el se simţia în drept să intervie oarecum atrăgând atenţia în mod discret, că nu-i higienic, cum spunea el, a se distanţa mesele. Şi toţi ai ca sei îl aprobau găsind foarte naturala şi justă observaţia făcută. Chestiunea locuinţă, deşi era mai grea, totuşi o resolvise cu succes. Făcuse contract pe cinci ani c’un proprietar evreu pentru o casă frumoasă-căci dacă tot nu avea de gând să plătească, de ce să nu stea îhtr’o casă mai bună? Proprietarul păcălit, care-şi vedea chiriaşul la braţ cu pre fectul şi procurorul, era bucuros al doilea an să-i ierte chi ria pentru întâiul an, numai să scape de aşa chiriaş. In al treilea an voia să se lipsească de chiria din anul al doilea, dar chiriaşul nu părăsiâ casa şi nici nu plătiâ pentru moti vul ca nu-i fusese predată în regulă, întru cât proprietaru lui îi rămăsese un cufăr gol întruna din camere. 'Nu-i vorbă, că în privinţa locuinţă avusese şi Horaţiu . oarecare neplăceri, cu pâţiva ani mai înainte, din partea •unei properietarese amarnice. O cucoană, disperată că nu i se liberează casa’, a pus să-i scoată uşile şi fereştile. Chi riaşul nici de data asta nu s’a lăsat învins. A răspuns printr un hotărât tant mieux şi a rămas în casă bătându-şi scânduri şi rogojini la fereşti şi uşi. x Platforma însă pe care se susţinea Horaţiu Baltă plu tind ia suprafaţa oceanului social — după cum însuşi- o re cunoştea — erâ gazeta sa de provincie : Zimbrul Moldovei

fcte Sus.

i>0

Izbutise să-şi convingă concetăţenii că orice oraş carp se respectă trebue să întreţie o gazetă locală cu preţui ori căror sacrifcii. E drept că apărea vremelnic, dar după fie care întrerupere articolul de fond al primului număr înce pea veşnic cu aceeaşi frază : „Reluăm iarăşi lupta crâncenă întreruptă câteva clipe“ Genurile literare cultivate cu cea mai mare grijă în gazeta locală erau oda şi necrologul, pentru care cuvânt i se şi ziceâ pe şoptite directorului gazetei, uneori odagiul nostru, iar alte ori cioclul urbei noastre. Pentru anunţurile de înmormântare erau stablite pieţuri fixe, după expresiile întrebuinţate şi aprecierile făcute asupra defunctului. Când se scria simplu : ,,concetăţeanul nostru nu mai este“.se plătea relativ eîtin. Dacă se între buinţau termeni ca „ilustrul bărbat, marele om“... etc... ' costă cu mult mai scump. Pentru anumite preţuri gazeta apărea şi în doliu, cu fotografia, biografia şi acte din viaţa defunctului. Pentru discursurile funebre, specialitatea directorului gazetei, erau aparte alte preţuri, după cum se rosteau la casa defunctului, la biserică sau la cimitir. Aş se deprinsese lumea în oraşul nostru cu discur• şurile lui funebre/ încât nu eră nici o înmormântare mai de seamă la care să mi fie angajat şi rioraţiu Baltă. De obiceiu la cheltuelile ce se făceau în asemenea triste ocazii, ca plata popilor, dascălilor, clopotelor, precum şi a pompelor funebre, dricui, coroane, colive, muzica militară, trebuia să se adauge şi preţul discursului funebru. Deşi nu se puteâ spune că ducea o viaţă tocmai creş tinească, şi nici că fusese popă ca Bossuet totuşi, ©raţiunile funebre ale lui lioraţiu Baltă începeau toate cam în acelaş chip ;

2% &

„Fraţi creştini !... Nu simţiţi voi oare goţii 1. rămas în mijlocul nostru... nu judecaţi voi oare ca e mare în om „numai ce vine dela Dumnezeu... că totul'in lu^uea asta nu „e decât nemicinicie şi deşărtăciune“ îmbrăcat corect, în maire doliu, îşi compun ir-a o figură tragică, îşi arunca pârul pe'-spate şi da glasului riui profund un timbru aşa de cavernos, încât izbntia să stoarcă, torente de lacrimi mulţimii adunate la tristele ceremonii. Zile întregi, după fiecare înmormântare, se vorbia în centru şi în mahalale cu mare admiraţie de Horaţiu Baltă, care era cu drept cuvânt considerat pe acea vreme ca un fel de glorie funebră a oraşului nostru. Nu pot uita unele din întâmplările tragice şi hazlii din viaţa acestui om rar. i i

t i

Gazeta noastră locală ducea o campanie înverşunată împotriva socialiştilor ide «pe .vremea aceia. Atacurile se dădeau pe vechea temă care esâ la modă atunci — că so cialiştii nu credeau în Dumnezei că umblau cu părul mare, nespălaţi şi tfepieptănaţi. Deşi lupta eră în toiu, pentru o zi trebuia întreruptă. Gazeta apărea în doliă. Murise un mare proprietar, filantrop venerai', senatorul Tomiţâ. Prima pagină din Zimbrul MWldovei de Sus era înca drai în negru, portretul defunctuîîifi şi un necrolog scris de directorul gazetei începea pe pagina întaia. Ca de obiceiu se plângea pierderea ilustrului bârlbat, veneratului fiiautiop şi.aşa mai departe până jos. la sfârşitul paginii. Dai când întorceai pagina ca să continui citirea necrologului, dela primele rânduri te opreai nedumeriţi’ începeai dela capăt şi te frecai la ochi, căci iată ce scria .despre defunctul, veiurâtul filantrop : „Priviţi şi admiraţi 'tipul : „Nespălat, unsuros, cu pletele. ^i. .vânt, cu unghiile ăi

■ L!

23 |

doliu, cu pantalonii în vine. scuipând pc păreţi şi pc icoa.^ fără religie şi fără patrie'4... şi aşa mai departe o coloană întreagă p? ină în josul paginii, unde sta tipărit cu litere mari numaîie autorului : Horaţiu Baltă. Când 'ira citit în ta hi la cafeneaua din centru gazeta din ziua aceia', a fost o revoluţie generală în tot târgul. Mulţi susţineau, că Hoţaţin s’a ţicnit. Se aduceau dovezi chiar că de multă, vreme încă el da senine de oarecare scrântcală Unii se fiăudau că au prevăzut* şi că erau siguri chiar de acest sfârşit fatal, asemenea cui ai lui Emiiiescu, — cum de altmintrelea, spuneau ei, sfârşesc mai toţi poeţii şi geniile omenirii. S’axi găsit însă şi unii car^ să bănuiască numai o simu lare a nebuniei Se strigă în glira mare, că în rond Horaţiu nu e decât o canalie perfidă, care s’a răzbunat in mod in fam din cauza că defunctul filantrop nu lăsase nimic prin 'testament gazetei locale. De fapt nu eră la mijloc decât o nenorocită întâmplare: greşala paginatorului, puniând o parte'dintr’un articol îm potriva socialiştilor pe pagina a doua, ca urmare la necro logul început pe prima pagină. Altă dată se îmbolnăveşte greu un boer bătrân şi bogat: conul lordachi Vizirearru. Eră un client sigur. Horaţiu se pregătise din vreme. Adunase datele biografice, găsise' fo tografia bătrânului, toate erau gata pentru momentul opor tun ; nu se aştepta decât deznodământul fatal. Dar intr’o bună zi, aşa pe la amiază, tocmai la oră aperjtivelor, pe când Horaţiu ducea la gură păhăruţul cu mastică de Hios. zări pe conul lordaclii trecând agale strada. Bătrânul, solid încî£, se întremase ; şi, cum eră o zi au rie de toamna', ieşise la aer,: mergând tacticos sprijmt în bastonul lui noduros. Călca greoiii, ca dună boala, îuibiâ§

33 • cat gros cu un palton lung* până în pământ, cu gâtul învălit Intru» şal de lână lila. 1 oţi se minunau văzându-1. lioraţiu, când s’a încredin ţat că-i chiar conu Iordachi în carne şi oase, a trântit ener vat păhăruţul pe masă, izbucnind -iritat: ,,ei asta-i culmea, moncher ! să-mi tragă aşâ chiul moşneagul ista, nu mă aşteptam". Şi cum cei din jurul său nu înţelegeau bine pricina su părării, el continuă din ce în ce mai aprins : „Poi bine, domnule, de pomană lucrez eu de-o săptămână întreagă?... astă noapte n’am închis ochii lucrând la discursul lui de înmormântare..^ când mă aşteptam şi eu la uh rezultat fi nal favorabil... poftim, dumnealui îmi iese la plimbare4-' Conul Iordachi se opri aşezându-se greoiu pe unul din scaunele înşirate pe trotuar în faţa băcăniei, unde notabili tăţile oraşului obişnuiau la ora fixă să-şi ia aperit'vele. Toţi prietenii făcură cerc în jurul lui. „Bravo, coane Iordachi !... aşa înţelegem şi noi... bine c’ai ieşit la aer curat. Ce şedeai închis în casă ca babele? Eşti verde încă, boerule !... poi ce vorbea lumea?... şi noi care-i credeam... dar eşti mai voinic decât noi zău că ai să ne îngropi pe toţi“—şi fiecare se grabiâ să arunce o glumă sau câte o vorbă de încurajare. • Bătrânul, zâmbind radios, îşi desfăcu şalul deia gât şi bătu cu bastonul în masa de marmură. - Stamate !... ia dă-ne câte-un rând de săcărică şi câte o leacă de mezeîic... parcă aveai odată nişte batog ui setru. Pe când fiecare îşi p.rimia păhărelul plin. Horaţiu se ţinea mai deoparte la alta masa. cutând posomorât în pământ — Da' bine, Horaţiu, numai tu nu te bucuri ? Nu vii să

serbăm sfânta înviere a lui conu îordachi?" si un prieten ~ îi întinse un păhărel plin. In sfârşit se hotărî şi el să se apropie de grupul îm miilocul căruia, sta bătrânul descheiat, cu pălăria pe ceafă şi cu figura surâzătoare. — Dar bine. coane Iordaclii. mi-o făcuşi, hai !... stau eu de trei nopţi şi mă chinuiesc scriind de-mi trec sudorile, şi când colo dumneata sănătos tun, mai teafăr decât mine... frumoasă păcăleală, n’am ce zice... Ei, bată-te norocul, da’ cine te-a tocmit, bre omule, să scrii ? — Cum cine m’a tocmit ? Dapoi tot târgul nu vorbeşte decât de boala dumitale... da, parca nu suntem cu totii muritori ?... Şi zic, dacă merită omul. de cc să nu-i fac un «discurs frumos să fie încaltea mulţumit... iaca îl am gata în buzunar, parol—şi începu a sc deschei a la haină ca să aratcjnanuscrisul. — Scoate-1 î... scoate-! î... să-! vedem î să-! auzun î — începură să strige cu toţii în cor. ~~ Ei, ştii că arc haz, zău că-i nostim să-mi aud in viaţa veşnica mea pomenire, ia zi, bre omule î — Si conu îordachi, curios ca un copil, săltă de câteva ori pe scaun. Horaţiu sc trase doi paşi înapoi, îşi potrivi foiţele scrise frumos cu cerneală. îşi începu cu gîasu-i cavernos, cum obişnuia el să vorbească la asemenea, triste ceremonii : ,.Eraţi creştinii... nu simţiţi voi oare golul rămas in mijlocul nostru? Ilustrul bărbat, mare român, integru! lordaclii Vizirianu nu mai este... Stâlpul societăţii noastre, •baza Moldovei de Sus, am putea zice,- şa năruit pe vecie... Şaptezeci şi doi de ani de activitate neobosită, $c muncă fără preget închinată familiei, bisericii, urbei natale, socie tăţii şi patriei române44... şi aşa mai departe pana la sfâr-

iLY

25 •î

şit. când se adresa familiei tieconso\^sj tinerei gejieraţii, care ,,trebuie sa ia pilda viata şi faptcfe^ceflli ce â fost odată Iordachi Vizireanu, trecut acum in lumea drepţilor spre odihnă sub o ţărână uşoara ca puful !‘ ! oţi ascultau tăcuţi. Urni. vădit mişcaţi, deşi ccru.sc cu sgomot şi veselie sa audă discursul, şedeau întristaţi prij vind în fundul paharelor goale, ascultând cu evlavie. Iar defunctul boer. măgulit. înduioşat, ofta din când în când din adâncul inimii şi, pătnrindu-şi o batistă galbenă cu flori roşii. îşi ştergea broboanele de sudoare şi umezeala ochilor săi albaştri şi tulburi. — Bravo, Horaţiu î... binc-ai fost î — izbucniră cu toţii la urmă. Moşneagul se'ridcă greoiu de pe scaun şi imbră. ţişându-1, ii sărută cu sgomot amândoi obrajii. Vroia să mai spună ceva, dar nu izbuti, căci i se în câlcea limba, glasul moale îi tremura topit de emoţie. După câteva clipe se recukfse şi reuşi să zică rar în tretăiat : — Sta-ma-te... încă un rând... de să-că-ri-că... Când s’a Mut şi ultimul rând, la botul calului, atunci i-au apucat pe toţi graba plecării, căci eră târziu, trecuse ora mesei. Conu Iordachi, pe când îşi încheia paltonul, gata de plecare, spuse încet : ,,Nu-i aşa, dragă Horaţiu, că mergi la dejun la noi ? Ai să-i faci mare plăcere Profiriţei mele. Să-i citeşti şi ei discursul ista. Ştii, trebue so împăcăm... - că ea sc face foc când nu sunt fix la ceasul de masa. — “Are dreptate, răspunse grav Horaţiu Baltă, nu de altceva, dar ştii ~ nu-i higicnic să distanţaţi aşâ meşele...

vvvi':

■EâL-

fetim

DeSa Academia militară anerlsssii1) (Dintr’wn jurnpj de bord)

Se lumină de ziuă când ..Robert Fu.lton“ se deslipi forfotând sub presiunea aburului, de lângă pontonul debarca derului „HudSon River LincV Vaporul acesta cu patru, punţi şi trei coşuri e unul din acele tipuri de vase uriaşe, cie o formă ciudată, care nu se pot vedea decât pe luciul fluviilor şi lacurilor americane: împotriva curentului urcăm fluviul cu repegiune, lăsând în urma noastră New-Yorkul îunăbuşit de fum, pierdut in haos, înnecat în ceafa care apasă veşnic pe umerii oraşului gigantic. Din depărtare nu se zăresc decât vârfuri sclipi toare de sgârie-nori, singuriie cari mai pot străpunge pânza de neguri joase ce învălue orizontul. Fluviul fiudson cu malurile lui r.înalte, stâncoase, nelucratc şi abrupte, pe cari- mai irăesc unele bătrâne păduri de a!tă-dată, se aseamănă mult cu Dunărea noastră la Por ţile de fier, deşi Americanilor le place ca să-l numească: Hudson Rinul american. întâlnim câteva remorchere mici trăgând convoiuri lungi de şlepuri încărcate cu grâne sau cărbuni. După ce trecerrf dc-alungul mai ului Palisadelor, un pă1) Di a volumul Dincolo, poşte Ocoan».

'V<-»V«Vv

rete 'de coloane stâncoase în craniene vânata şi roşi vapomi, scăpat de marele curent, inărindu-şi din ce in ce viteza ^alunecă pe întinderea de apă revărsată ca un lac. Mai m sus. albia se strânge între maluri înnalte si pădnroase. > Vaporul se opreşte greoiu în cotitura scurtă a fluviului. Acostăm la debarcaderul pe care scrie: West Point. Ne scoboram grămada pe mal şi ne rânduim în cele zece brecuri militare care ne aşteaptă în fata pontonului. Mă aşez între un inginer belgian şi un locotenent de marina italiană. Urcăm în pasul trăgănat a! cailor, pe-o şosea tăiată în coasta dealului acoperit dc castani stufoşi. Sus ne oprim în faţa scolii, pe piaţa dc paradă. In capul scării ne aşteaptă directorul şi ofiţerii profesori. Suntem conduşi în sala de onoare. ,.Memorial U(iU“, sala gloriilor şi trofeelor. In ţara asta nouă, în tânăra repu blică de negustori, te minunează îndrumarea patriotică, cul tul urnii trecut aşa de puţin îndepărtat şi a unei istorii na ţionale aşa de scurte. Copiii din şcolile primare, la intrarea şi eşirea din clase, sânt datori a saluri, drapelul' american, care fâlfâie m no care zi deasupra şcolii. In ..Memoriei fiaii" ?i::t păstrate steagurile ţi tonurile, portretele marilor generali americani; reros.pete efr: război-.:.'' :r'i reticentei 'in* rta/ite snni:r„ pe r-:Ir.: ce mre generale care '.o pregăti în acac e~ia - • Ma cât cc ateoye & ’ ra aide gt- aiiio: ar.cer rrî'Iţar: Jâevp : de rrC'Sîţrje. cr găirliie e ac -rrrlaie ior ior ga coa'.d;e;:;>- alecave :;>o alegere ': ia vedume r/;rm:• c -.r' rurrat gecxrari ■ c^dreîc ;or aur-te cu ,pâ ur/ar, xe mrrtăresc parce.

; 7*—

nişte ochi ageri, vioi, plini de îndrăzneală şi neclintiţi în' voinţa şi hotărârea lor. Un căpitan din artileria americană ne conduce prin toate şalele de clasă, laboratorii şi halele de gimnastică; ne dă lămuriri asupra organizaţiei acestei şcoli în care repu blica îşi fasonează după sistemul ei uneltele de meserie pe care se sprijină alcătuirea apărării naţionale. • West Point, căruia i se zice Gibraltarul Hiidsonului, e ini punct strategic însemnat; fortificaţia lui stăpâneşte navi gaţia pe fluviu. Marele Waschington a ales anume acest loc pentru întemeeria unei academii militare. Sânt vre-o patru sute de elevi, între 17 şi 22 ani. Nu sc dă nici un concurs de intrare. Fiecare deputat are drept să bage în ‘şcoală câte un elev din circumscripţia lui elec torală. Preşedintele Republicei are drept la zece. locuri. Întreb dacă sunt toţi bursieri sau se primesc şi elevi cu plată. Căpitanul îmi răspunde zâmbind: ,,elevii nu plătesc nimic, dimpotrivă statul plăteşte pe lângă toate întreţinerea şi câte-o leafă de 500 dolari pe an fiecărui elev“. Ce impresie plăcută iţi face şcoala aceasta, departe de haosul marilor oraşe, aşezată sus, pe-o coastă verde, sin guratică. în mijlocul unei naturi bogate, • nude respiri în plin şi libertate acrul curat de apă şi pădure. încotro îţi arunci privirea nu întâlneşti decât aceiaşi tinereţă sănătoasă şi oţetita, figuri fragede, voioase, priviri agere, îndrăzneţe trupuri zvelte, umeri laţi, piepturi bombate, braţe de lup tători cu muşchi dc criţă. — Metoda noastră .e simplă, ne spune cu modestie că pitanul american. Gimnastica fizică o combinăm cu gim nastica morală. Pecât putem, înlocuim ideile abstracte prin simţul practic şi ne încordăm puterile de a cunoaşte reali tatea, de a o mânui şi de a o stăpâni. Deşi pe mulli ne atrage

educaţia francezii şi germană, nc ferim in:;a de a le copia.* Na se potrivesc cu* fire;i şi medii i nostru. Căutăm sa producem just n;arra de care democraţia noastră are nevoe. iuţi nu pol: să ajungă savanţi, dar trcbne sa iasă toţi de aci oameni iureş;:, hotărâţi şi viguroşi. Specializarea şi sorvfiunea vine mai pe armă. Aci lucrăm să forjăm caractere, trupuri şi suflete sănătoase, pregătite pentru o viaţă de luptai Ceia ce mituiţi dv. viata de cazarmă cu disciplina ei mecanică, uniformă şi rigidă, noi avem foarte puţină. > Trei luni pe au elevii mi dorin pe paturi în case, stau afară în corturi, ducând viaţa grea de campanie. Cursurile' teoretice se fac numai iarna în grupe de câte zece elevi în fiecare sală sub conducerea unui ofiţer profesor instructor. Pecât putem, facem o educaţie mai mult individuală - decât colectivă. „Doctorii nu pot lecui bolnavii tratându-i în bloc, trebue să-i caute pe fiecare separat*’, adaugă căpitanul surâzând mulţumii. Pedepsele sunt foarte rare. Cele mai grave greşeli sunt minciuna şi beţia. Duminica repausul e obligator.. Toţi elevii trebuie să ia parte la serviciul religios, afară de cei cari declară în scris că sunt liberi,cugetători. Eşim în curtea şcolii, in fund pe un covor verde de iarbă tunsă se încinsese o luptă înverşunata-de loot-bag. Trecem pe lângă statuia lui Kosciusko, marele erou polo nez care a iubit mult locurile aceste unde se retrăsese la bătrâneţe. Pe alelele curate, cu nisip roşu umed, sub umbra bolţilor de verdeaţă întâlnim grupe de elevi în uniformele lor bo gate. în tunici-fracuri albastre cu nasturi auriţi, cu panta loni albi călcaţi pe dunga. Tinerii aceştia eleganţi, curtezani, se plimbă însoţind domnişoare graţioase în costume de cu lori deschise, în toalete de primăvară.

“ 30

Locotenentul italian cu care mă aflam mai în urmă, îmi şopti trăgându-mă de mânecă: — Nu-ţi pare curios ce vezi? Mă rog, ce-i aci: şcoală militară sau pension de dom nişoare? Ori la aceiaşi şcoală învaţă şi băeţii şi fetele? Cine or fi oare persoanele astea? Intrăm în bibliotecă, o sală imensă cu o cupolă minunat lucrată. 9 Câţiva elevi stingheri stau aplecaţi pe pupitre cu cărţile dinnainte. Mai multe părechi, elevi şi domnişoare, stând pe 1 aceiaşi bancă alături, citesc jurnale. Observ o blondă fra gedă, o gingaşă miss; subţirică şi vioae, şezând băeţeşte pe o masă, cu picioarele răzămate de speteaza unei bănci; în faţa ei, în picioare, un elev o serveşte întorcând foile unei reviste ilustrate. Eşirn de aci şi mai nedumeriţi. In mintea fiecărui dintre noi se frământă aceiaşi întrebare la care ne 1 ierim să cerem răspunsul cuvenit. In sfârşit italianul se hotărăşte, dar o ia mai pe departe. — Mă rog, la dv. azi e sărbătoare? Căpitanul american răspunde scurt: — Da!... e Joi. Duminica şi Joia nu se învaţă; azi e flirt!... — Cum adică?... se opreşte italianul întrebând surâzător. — Da, domnilor, răspunde serios căpitanul american, la noi în programul analitic al şcoalei e prevăzut şi acest curs. Vi se pare curios sistemul nostru de educaţie aşa de natural? — Aceste domnişoare, care le vedeţi aci, sunt din cele cele mai bune familii venite în viligiatură. -T După cum v’am spus, la noi intră elevi din toate col ţurile ţării şi din toate păturile sociale; ofiţerimea nu reprezintă numai o an urnită clasă. Pentru a fasona toate aceste

f 31

deosebite clemenţe pentru aceiaş fel de a se prezintă In lume, am găsit ca cel mai bun sistem este influenţa femenină. Sta tal a îactu aici în apropierea şcolii hoteluri şi vile, alcă tuind o frumoasa localitate de viligiatură. De două ori pe săptămâna lumea ne vizitează şcoala, ia parte la seratele noastre, asistă la parăzi şi uneori la'exerciţii. l, frumos,‘“dar, întreabă unul dintre rioi, acesta nu împiedică mersul scolii? Nu se întâmplă uneori ca să se sta bilească legături prea strânse? — E. adevărat că multe prietenii cari se leagă aici, mai târziu când elevii ajung ofiţeri, se transformă în căsnicii şi... creqeţi-ină, că sânt dintre cele mai fericite, căci tinerii au avut vreme de a se cunoaşte îndestul de bine. — După cum vedeţi, aci avem aer curat şi o poziţie în cântătoare. S’o luăm pe aleia din dreapta să vă arăt ce pri velişte splendidă se deschide deasupra fluviului. In capătul aleii, pe o tăbliţă prinsă în coaja argintie a unui bătrân mesteacăn, eră scris cu litere mărunte: „Fltrtation Walk“. Pe această alee a flirtului la fiecare pas, întâlnim plimbându-se perechi vesele, surâzătoare. Ei ne salută scurt milităreşte cu mâna la cascheta purtată pe-o ureche. Ele ne întâmpină cu ’n morning graţios privindu-ne drept în faţă. Nici o umbră de sfială nu poţi surprinde în ochii lor al baştrii senini. In drumul nostru, pe sub bolţile de tei în floare, simţim plutind parcă în aerul îmbălsămat farmecul tinereţei pline de sănătate şi voioşie. Câte o undă de vânt răcoritor, clăti nând coperişul de frunze deasupra capetelor blonde, răsfira în aer fluturând nebunatic şuviţe de păr auriu ca spicul de grâu, sau roşu închis cum e arama. Pe malul abrupt, într’un pavilion, lucrat cu îndrăzneală, deasupra unei râpi /

;

«2

stâncoase, o pereche admiră priveliştea deschisă în valea Hudsonului. El o ţine de mijloc să nu cadă; ea sglobie, în picioare pe parapetul balconului, se apleacă pfc* marginea prăpăstiei ca să'vadă până în fundul râpei, unde valurile frământate în spume scobesc piciorul stâncii goale, cenuşii. Ca să nu-i tulburăm, ne oprim mai departe de pavilion, când ea îşi întoarse capul şi ne privi cu ochii albaştri, umezi. — Poftiţi, poftiţi!... de aci e o vedere splendidă... numai să vă ţineţi bine. E ameţitor de frumos! Şi râzând zgomotos se sprijini de umerii tânărului pentru a coborî de pe para pete într’o săritură ştrengărească. Jos, Ia picioarele noastre, apa curgea lin, cu pete de-o culoare bronzată. In adânc sc oglitideâ tremurând stânca despicată şi roasă de umezeală. In depărtare vederea îm brăţişa; toată valea adâncă a fluviului, care-şi mlădia albia sclipind sub razele soarelui. In zare tremură o pată lumi noasă. Eră oraşul Albany, pe Hndson in sus, unde trebuii să ajungem înnainte de asfinţitul soarelui.' — William, adă un binoclu să poată vedea domnii mai bine! Şi tânărul o luă la fugă pe alee, grăbit să ne servească. — Am auzit că plecaţi, miss Ellen? o întrebă căpitanul american. — Eli? nu, mama se duce ca de obiceiu Ja Atlantic City ca să-şi înceapă băile de mare. Eu rămân până la terminarea cursurilor academiei militare. — Şi pe urmă? — Mă duc şi eu la mare. — Singură? — Nu, mă însoţeşte Wiliam. — Şi pe urmă? continuă căpitanul cu întrebările ca să o necăjească.

Pe urma? pe urma nu te mai priveşte pe dumneata, domnule profesor şi guvernor; William iese ofiţer şi roiul dumitale de a-1 dădăci încetează. Un râs sglobiu acoperi ultimele cuvinte, pentru a ascunde necazul cu care fusese spuse. în capătul aleii, din frunziş se desprinse o formă. Cu capul gol, sveltă, elegantă, păşea uşor, săltăreţ ca o păsărică pe nisipul curat şi umed. Credeam iarăş că vre-o blondă-miss caută pe cineva prin aleea flirtului. Numai când ajunse aproape de pavilion văzu răm că ne-ani înşelat. Urmară prezentările: — Lady Moor, mama lui miss Ellen. Statura şi ţinuta erau de o potrivă. Văzute dela spate nu puteai cunoaşte care e mama şi care e fata. Aceiaşi figură încadrată însă în bucle argintii, buzele ruai subţiate şi două dungi uşoare îi încreţeau în colţurile gurii obrazul încă fraged. Căpitanul american ii lămuri rostul vizitei noastre şi, •ca să lege mai strâns o convorbire, adăugă surâzând; — Domnii par foarte surprinşi de sistemul de educaţie din şcoala noastră. Atâta fu deajuns ca Lady Moor să-şi desfăşoare teoriile. A început prin pilde, ajungând din ce in ce la sentinţe cari .erau date fără.apel sau replică, pronunţate cu un aer grav, hotărât, rigid. — Grădinarul supraveghiază- plantele, fără îndoială, însă le laşă sa crească după legile naturii... Precum avem nevoe numai de o singură religie, tot ast fel trebue să avem lina si aceiaşi morală pentru barba ţi şi pentru femei. Educaţia ca să fie sănătoasă trebue sa aibă o baza nulii-

raia. O educaţie separată plasează elevul îu'tr'o lume tactice compusă din semeni şi nu-1 prepară decât teoretic la asociaţia viitoare. Numai coeducaţia, şcoala mixtă,- chiamă la viaţa de familie. Şcoala separată are tendinţa de a dezvolta. ■ defectele particulare la fiecare sex. Zadarnic ne încercăm a face oarecare întâmpinări..Unul 'dintre noi,-mai îndrăzneţ, atinse chestiunea delicată a in convenientelor ce pot avea loc prin apropierea sexelor la o vârstă de tranziţie. 0 O privire încruntată şi o încreţitură de sprâncene ne în- . fruntă tăindii-ne curajul de a mai întrerupe şi, Lady Moor, stăpână pe cuvânt, continuă într’un ton din ce în ce mai sacadat:1 — Prejudecăţi învechite într’o lume îmbătrânită. Şcoala noastră, domnilor, nu-şi propune ca a dumneavoastră să formeze numai oameni de-oparte şi femei de altă parte, ea tinde mai departe, trebue să formeze şi să desvoite un tip comun de umanitate cât mai ridicat posibil. Ideal care nu poate fi atins decât când bărbaţii şi femeile de acord îşi vor uni manile într-o acţiune comună pentru perfecţionarea rasei. Dar glasul strident şi asurzitor al sirenei vaporului, care ne chema făcând să clocotească văile, înriăbuşi ultimele cuvinte ale Ladyei Moor. Pe când coboram pe drum, în .spre debarcader, ofiţerul italian trăgând de mânecă pe inginerul belgian îi şopti surăzând sceptic: Ei, la D-voastră s’ar putea încercă acest sistem de educaţie? — O! desigur că nu, răspunse belgianul râzând cu poftă. — La noi nici atâta. — Chestie de. rasă, de moravuri...

—

...... 35

— Chestie de temperament. adăuga italianul ascunzâu- ' du-şi un zâmbet şiret pe sub mustăţile iui stufoase. Ne îmbarcarăm din nou. Vaporul plin de lume se de părfcă uşor de mal. Din colţul meu. de pe punte, arn rămas mult cu ochii în urmă spre West Point, care se înneca în zare cu pădurea-i jînverzită. cu stânca-i cenuşie,, pe aîocureâ albită de flutu rarea batistelor ce sâmănati c’i.;n stol de porumbei cu ari pele întinse rotind de-asupra apei. Am rămas cu gândurile în urmă la vremea când îmi tă ceam .osânda vârstei în şcoalele din ţara mea. Parcă sini-ţeană |răceaîa mormântului din şcoalele-căzărmi, în care •îngropasem cei mai inimoşi ani din cursul unei vieţi. Şi iară să-mi dau seamă, o aripă de tristeţâ mă atinse dintr’o dată. şi mii simţii rănit şi despărţit cu iotul de restul mulţimei sgomotoasc, ce în plina veselie se agită pe puntea vaporului în mers. Oglinda trecutului neşters îâcuse. să vibreze o undă din regretul pierdutei tinereţii... aşa de netrăite. 1910, New-York. i

r o

întâlniri în Archipelag Ne întoarcem din Egipet. * Vântul de Nord ni era împotriva: mereu cu aceiaşi pu tere şi încăpăţânare, ne sufla drept in faţă. De două zile nu mai văzusem soarele. Nu eră ceaţă şi nici nouri negri nu sc frământau pe cer. Era un fel de pânză albă-vânătâ, aşa de deasă şi uniformă, încât razele soarelui nu izbuteau s’o străbată, s'o sfâşie, să poată însufleţi natura mută şi tristă. O perdea groasă de ne pătruns se lăsase anume parcă să închidă vederii tainele bol ţii cereşti. Eram liber în timpul zilei—inii venea rândul serviciului 'de quart dela miezul nopţii până la răsăritul soarelui—şi cău tam sa mă folosesc cât mai bine de orele de repaos. Lungit pe punte, cu faţa în sus, ţineam cartea în dreptul ochilor, sprijinindu-mă în coate după clătinările vasului. Citeam is prăvile piraţilor din Arhipelag, descrise de loan Ghica în • Scrisorile sale, dc pc când era guvernator al insulei Samos. Ge timpuri!... Prin locurile unde noi pluteam, cu atâţia ani mai înnainţe, bastimentele franceze şi engleze din esca dra Livantului, îşi plimbau, legănându-şi, spânzuraţi de ca-

) 37

fartre. piraţii Greci, prmsi ca sa îngrozească populaţia ijisuleld. care se forâma mimai din piraterie, pe vremea aceia. ouat mima vreo şaptezeci de ani de-atunci. Cu ce vor mai ii trăind aceşti insulari săraci, cu care natura a fost aşa de vitrega şi strămoşii lor atat de lacomi, că, despoind munţii şi săcatuind pământul, na'mai rămas urmaşilor decât nişte blocuri uriaşe de piatră, căzute parcă din cer la întâm plare, în albastrul străveziu ai mării Egee. „Se vede un vapor la trei quarturi babord4*—răsună pre lung, de sus, din gabie, vocea marinarului de veghe. Mă ri dic, să pot vedea în zare. De jos, de pe punte, nu văd decât o dâră de fum cenuşiu, care se resfiră la orizont. Târziu apare uri punct negru, care creşte în larg din ce în ce rnai mare. De pe puntea noastră toate privirile îi urmăreau miş carea. Eră uri vapor mare, care se îndreptă chiar spre noi. Se vedea bine, dar nu-i puteam cunoaşte naţionalitatek, căci nu aveă ia pupă pavilionul naţional. — Cred că e un vas englez—zise un ofiţer, care îşi po trivea luneta. — Ferească Dumnezeu — adăogă un altul. Mă prind pe ce voiţi că e grecesc. Chiar când e supus Englez sau Român, nu-1 rabdă inima pe Grec ca să nu-şi pună şi culorile patridei sale. Ia uitaţi-vă ia coş... nu vedeţi nimic? In adevăr, atunci am putut deosebi pe coşul negru o bandă albă şi o cruce albastră. Alb şi albastru sunt culorile naţionale greceşti. S’a apropiat de noi, micşorând viteza. Părea că voeşte să ne recunoască. La depărtare de câteva sute de meiri şi-a schimbat direcţia drumului, a mărit viteza şi s a depărtat, pierzându-se la orizont. Unde s’o fi ducând? ce-o fi căutând oare vaporul acesta?

I 38

—căci, desigur, căută pe cineva. Când pluteşti rnai multă vreme în nesiguranţa mării, când golul acesta nemărginit te apasă din toate părţile, un punct, un singur punct, un sâmbure de viaţă, dacă se arată pe toată întinderea pustie de apă, îl prinzi cu ochii lacomi, şi dornic îl urmăreşti cu'interesul pe care îl aţâţă un sentiment adânc, care leagă uneori în taină fiinţele omeneşti. Doi semeni, necunoscuţi, care se întâlnesc în singurătate între apă şi cer. Cine o fi? Cum se numeşte? De unde vine? Unde se duce?—aceleaşi întrebări îşi fac. amândoi deodată, aceleaşi gânduri ii frământă, aceiaşi soartă îi leagă. Cu toate că niciodată poate unul nu va şti nimic despre celălalt, totuşi ei se privesc cu dor, se urmăresc cu ochii.duşi în zare şi simt împreună apăsarea părerilor de rău, atunci când unul dispare vederii celuilalt, pierdut în urmă, la orizont de parte. Nici un vas ii’am mai întâlnit în ziua aceia până sub seară, când iarăşi s*a auzit, prelung şi răspicat, glasul omului de •veghe : „Se vede un vapor la două quarturi tribord‘\ Aceleaşi priviri curioase au urmărit mişcările vasului, care creştea în zare. Când a ajuns aproape, am văzut ui miţi, că-i tot acela? vapor grecesc, care în timpul zilei ne ieşise încă odată în cale. întâia oară venea din stânga, acu ma ne ieşea din dreapta. l^esîgur, căută vreun al vas, deaceia înerueişă prin lo curile acelte. Oricum, lucru ciudat. Nedumeriţi, ne întrebam unii pe alţii, fără a avea putinţa de a afla ceva. Se-făceau joi fe• Iul de presupuneri, fiecare îşi da câte o părere, dar mei una nu puteâ să-i mulţumească pe toţi. 'Apoi s4 miâ şi întâm plarea aceasta. nimeni, desigur, nu sc mai gândeâ la ea,

r 39

când începu în tăcerea monotonă a mării, răsunetul meta lic al cornului care chemă pe punte marinarii la regularea serviciului de noapte. Tocmai târziu, în miezul nopţii, când mă prinsese som nul, am fost trezit căci îmi venise rândul. Eră aşa de întuneric în noaptea aceia, încât cerul şi apa erau tot una de negre ; nimic nu se deosebea mai departe de pereţii vasului. Nu puteam să-mi deprind ochii cu întunericul de-aiară, zadarnic mă chinuiam ca să străpung perdeaua aceasta neagră, care mă învăluia din toate părţile. Uneori închideam ochii, părea de prisos ca să mai pri vesc înnainte. Pluteam aşa de orbeşte în haosul acesta în tunecat, în care nu se putea desluşi nici marele cerc înşe lător, pe care eşti deprins ca să-l vezi întotdeauna în juru-ţi, crezându-te tu centrul său, O singură lumină slabă licărea, înroşind geamul busolei. Decâteori mă aplecam ca să privesc cercul gradat, care vibra ca o vietate închisă în cutia aceia de sticlă, mă lu neca mirosul uleiului de rapiţă, care ardea, sfârâind, într’un felinar unsuros. Pe punte jos, trântiţi între frânghiile cătrănite dormi tau oamenii de serviciu. Nu se putea vedea nici unul, se sim ţea numai mişcarea şi murmurul lor acolo prin întuneric, la piciorul catargului, care scârţieâ şi el, gemând parcă de sbucium şi de osteneală. intr’un târziu, când ne aşteptam mai puţin, isbucni fără de veste strigătul omului de* sus : ,,Se văd trei lumini la babord". Marinarul de gabie, ochiul neadormit şi cercetător al vasului* descoperise cel dintâi, de departe, trei steluţe car.e.

licăreau, tremurând una sub’ alfa, singure în fot cuprinsul pustiu al mării. Căutam să-mi dau seamă de rostul acelor lumini îieobişnuite. Ca să înlături întâlnirile c’un alt vas în timpul nopţii, îi judeci mersul după luminile de drum : un felinar alb sus, unul roş la stânga şi altul verde la dreapta. Ce rost putea avea cele trei lumini albe,' care sclipeau din ce în ce mai tare, apropiindu-se de noi ? — Trebue să fie vre-o corabie cu toate pânzele întinse, care se îndreaptă încoace — se auzi un glas de pe punte. O pată sură părea că se desluşeşte, desprinzându-se din întunericul nopţii. Abatem puţin din drumul pe care îl urinăm, ca să ne ferim de-o întâlnire. Dar vasul, care s’apropiâ cu grabă,, îşi schimbă şi el mersul, aşa ca să ne cada mai mult în dru mul nostru. — Tii diavolo î... este nebun ăla ? n’are ochi ?... vrea să se tae în două? — tună la spatele mele glasul răguşit al iui Barba Gheorghe, pilotul dela cârmă. Comandantul, fu trezit din somn. Suî între răsuflare scările pe puntea de comandă. — Banda tribord!—strigă el răstit pilotului dela cârmă. Şi vasul dintr’odată se culcă pe-o -coastă, scârţâind 2in încheeturi. Ne învârteam de 90 de grade, ferin'du-ne din drumul acelei arătări mute, care se apropia, ameninţătoare, într o iuţeală nebună. In acelaşi timp, comandantul apucă de mânerul care deschide drumul vaporilor de fluer. Şi un urlet groaznic, ca vuetul desperat al unei fiare rănite* isbucni decatind m sefeirea

glasul

cst;i de alarmă, toată lumea fu afară pc pun re. 0 tăceie stăpânită {intuia pe fiecare la postul său. Nici un ru urnim nu se mai auzi între oameni; numai lanţul cârinci. c*.-roata, scrâşnea printre rai urile macaralelor. 1 oţi ocnii sedeschid mai mari, şi inimele svâcnesc mâi tare. Aşteptăm. Deodata. ca prin farmec, cele trei lumini necunoscute alunecară în jos, stângându-se parcă lunecate în adâncul mării. Câteva vorbe, răcnite îhtPo limbă neînţeleasă, răsu nară desperecheate în fâşiitul prelung de apă, care se apro.piâ de noi. Şi. numai la câţiva metri departe, o umbră nea gră se desluşi, invârtindu-şi pânzele într’o voltă ageră şi sigură. Sburând ca o pasăre de noapte cu aripi uriaşe, se şterse, alunecând pe lângă noi, până se pierdu în negrul întuneric al nopţii'. Eră una din acele uşoare corăbicare, hrigantine, cari tae luciul apei ca o săgeată în sbor, mânată, de un vânt prielnic şi manevrată cu dibăcie de cătră lupii Mării egee. Primejdia trecuse. Pe punic toţi erau'în fierbere. Ce-a fost această ciudată întâlnire? Ce caută oare vasul acesta? Şi dece nu avea luminile obişnuite de drurn? Ni se întâmplase de multeori ca să întâlnim în cale co răbii iniei, sărace, rară lumini de drum, lăsate în voia soartei — fantome care te îngrozesc adesea, când îţi apar deo dată, tăind ii-fi drumul, în nopţi întunecoase. Dar vasul acesta avea trei lumini ; eră, desigur, un sem nal de recunoaştere. — Nn se petrec lucruri.curate prin părţile acestea. Parcă ar fi fost un vas de piraţi — zise cu sfială tui ofiţer tânăr.

■ Toţi ceilalţi începură să râdă. Comandantul adaogă, zâmbind cu bunovoiută :* — Dacă pirateria s’a măturat demult din Archipclqg, au rămas încă multe fapte dc barateru-, care se petrec prin locurile aceste. Pe când noi stnm dc vorbă strânşi'în. jurul hărţii An cliipelagiilui şi povesteam întâmplări.şi fapte de înşelăciuni? ale marinarilor Greci de prin insule, Barba Gheorghe, care lăsase cârma în manele altuia, se apropiase pentru a ne ascultă — şi un zâmbet plin de înţeles ii flutură pe buze, pe sub mustăţile cărunte şi ţepoase, ca nişte fire de sârmă răsucită. De buna seamă, ştieâ el ceva mai mult decât cetisem noi prin cărţi. Când top ceilalţi s’au dus să se culce şi am lamas iar singur ca să măsor în lung puntea de comandă,jjvam apro piat de bătrânul care şedea jos, cu ochii ţintă la mare. — Nu'te culci, Barba Gheorghe, că ţi-ai terminat ser c

viciul ?

' — Nu vine somnul la ininfe, când trec prin locurile astea. — Mi-a rămas la inimă, adaog eu, corăbioara ceia, care manevra cu atâta dibăcie. — Ama î... Palicari din insule. Ai văzut cum rândunica sboară şi se învârteşte în vânt!... — Barba Gheorghe, dar ce crezi d-tci că voia corăbioara asta, de s’a apropiat aşa de noi ? — He !... săracii... este greu acuma dc trăit, şi pe apă ; nu ni ai poţi să câştigi o bucată de pane ca mai înainte.~ şi un surâs amar încreţi faţa lui neagră, arsă dc soare şi tă băcită dc sărătura mării. -- Ai văzut vaporul cel mare, care ne-a ieşit în timpul 4

‘13

zilei de 'două ori în drum. El căută pe corabie şi corabia îl căută pe ei. - Ei bine, dar pentrucc ? — Apoi nu ştii că, decând au intrat dracii de Englezi la Eglripct, nu te mai poţi hrăni ca înainte vreme. Mai demult, umpleai corabia cu haşiş, care creşte frumos în insulele noastre, şi o descărcai la Alexandria ; iar negustorii Arabi plăteau numai m lire de'aur. Acuma, Englezul a oprit să mai intre haşişul în Eghipet. Cum prinde o corabie, arde toată marfa şi dă amendă straşnică pentru contrabanda de haşiş. Numai vapoarele mari pot să mai ducă pe ascuns ; îi înşală tnai uşor, căci debarcă mai multe feluri de marfă. .Vaporul şi corabia asta se vede că au avut vorbă să se în tâlnească pe-aicea, de-aceia se cautau ei aşa. Ca semnai de recunoaştere, desigur, au avut trei lumini albe. Când a vă zut corabia că s’a înşelat cu noi, a fugit repede la larg. De multeori îl necăjisem noi, spunându-i că a fost pirat în tinereţe. In totdeauna se supără foc şi se jură că el, care eră copil de pe atunci când mai umblau piraţii, nu făcea nimic alta decât ţineă frânghia la provă, ca să lipsească va sele, pe când alţii intrau cu cuţitul Ia turc. • De data aceasta însă alunecase fără veste, furat de amintirî, în povestirea vitejiei Palicarilor din vremea mar ei revoluţii greceşti. începu să-mi înşire despre flota lui îbraliim Paşa, care a venit la Kassos cu douăzeci de fregate, aşă dc furios, că voea să ea şi pământul insulei să-l îm barce la bord ; cum tra fost chip sa debarce tiupele decât în urma trădării unui pilot Grec din Rodos. fu măcelul groaznic, pe care l-au făcut lurcu in insula. a fost ucis si bunicul său, care avea toată corespondenţa zaverei, căci ci fusese trimis cu scrisori la Iaşi către lpsiiante din partea Patriarhului dc-la Constantinopole.

u Pi'hătrAiKi! sc opri'din «.pus, înecat din vijelia amintiri' loc Ircrimmi îndepărtat. D::nti cc îşi secase'un saci:leţ do pânză groasă dc-vele. îşi indopă bine ciotul de lulea. aisă pe jumătate, şi începu iarăşi din ce in ce mai înduioşat: daca ai ii cunoscut pe căpitanul Stavro, îîratcîe marnei. Ce om tare şi inimos! Ca ei nu se mai pot gas! azi oameni pe nicăeri. Fusese în flota lui Canaris. eră eră spaima Turcilor, şi toţi patrioţii din insule se închinau la numele iui. Mă ceruse mamei ca să mă iea cu el pe mare şi să. mă înveţe a mă'hram pe apa. Eram baet mic de tot Când mani Îmbarcat pe bombarda lui, care se chemă Olga. Când se vedeau arzând locuri ia munte, pe vârfurile Panagliici, ştiam că ne vesteşte apropierea unui vas turcesc. Plecam din ascunzătorile insulei, ne strecuram printre colţurile stâncilor, care ieşan ca nişte dinţi din apă, şi sburatn la larg, cu pânzele întinse. Cum se'aruncă uliul asu pra puilor de găină, aşa cădea şi el peste corăbiile turceşti. Dar vezi, a greşit el numai odată, şi dintr’aceia i s’a tras si moartea. A atacat şi a dat la fund un vas, ce ducea proviant la Consmntinopole pentruarmata Englezului, ere debarcase acolo, ca să pornească pe urmă la Crirneia, că începuse • războiul cu Rusul. Când iie-au prins, eră o noapte neagră ca acuma ; nur geam cii vânt bun la Sainos. Din urmă venea un vas mare. După formă şi iuţeală bănuiam noi că-i o fregată străină. Goneam din toate puterile, dar la urmă tot ne-a ajuns. -- Cine sânte# voi ? ■— ne-a întrebat pe greceşte. N’am răspuns nimic întâia dată. Dupâce a strigat pe turceşte sa spunem numele, vasului, căpitanul crezând ca are sa-i m-

şele, răspunde : Medghidieti — numele corăbiei, pe care o înecasem. Medgliidieh e la fund, şi o să vă duceţi .şi voi dracului 'după dânsa... Foc — se auzi strigând pe vasul care se apropiase mult de noi. După câteva clipe, o lumină roşie scăpară prin nouri, un bubuit răsună în firma noastră şi auzirăm bine şucrul unui obus, care sburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma m,'tr’un bord, ea să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă ; catargul din provă trosni, prăvălindu-se pe punte. Pânzele întinse şi toate frân ghiile încurcate, care căzuseră umplând puntea, ne strân geau 'dedesubt, fără a mai putea face vre-o mişcare. Ne sbăteam ca muştele, prinse m reţeaua păianjenului când ne-a cules Englezu. După ce ae-a tinut trei zile în fiare, în fundul magaziei cu cărbuni, ce-a dat drumul, debarcâridu-ne la Somas ; a oprit numai pe căpitanul nostru. Tocmai 'după vreo zece zile am putut să mă întorc la Kassos. Mama mă plângea, crezându-mă mort demult. Intr’o dimineaţă, toată escadra Engleză ancora în faţa insulei noastre. O lovitură de tun a strâns tot poporul la mal ca să privească. Şi, atunci, am putut vedea cu groază cum, îa fregata cea mai mare, se legăna sus, în bătaia vân tului, un trup omenesc, spânzurat sus tocmai la babafinca. Eră căpitanul Stavro acolo sus ! Plângeau tinerii şi bătrânii, femeile şi copiii; tot norodul plângea şi blestemă pe Englez şi pe toată Europa,-că ei ne împinsese împotriva Turcului, şi apoi tot d iî£ gâtuiau acuma. A !... ce om!... ce om a fost acela ! Se sguue că* afeaad, când a auzit că-i esâfiSii la fisoarte

prin spânzurătoare, n’a suflat nici-o vorbă şi nici-o lacrimă nu i-a dat’îti belii. Iar când a fost totul gata, a cerut un foc ca să-şi aprindă ţigara, şi el singur a dat semnalul ca să tragă ştreangul, atunci când a sfârşit de fumat, aruncându-şi inucul ţigării în mare. Şi Barba. Gheorghe sfârşi vorba, clătinând, cu amără• dune din cap, pe "când îşi lovea de tocul cismei luleaua, stânsă de mult. Căzut pe gânduri, rămase tăcut, privind la scrumul care, scuturat, sburâ, spulberâiidu-se în bătaia vântului. Se crăpă de ziuă, vântul se potolise; numai o boare umedă mai sufla uşor în răstimpuri. Văzduhul nu se lim pezise-buie de negurile nopţii, şi ziua începuse ca să-şi ri dice încet, pe furişate, genele aromite în zarea viorie la orizont, acolo unde abia se bunueâ dunga înşelătoare a coastei gigantului Levant. Pluteam încet, intrând pe nesimţite între insulele aces tei mări, care ne atrăgea din ce în ce în sânul ei, legănâudu-ne într’o răsuflare domoală, în măreaţa linişte din rap tul dimineţii. in stânga, într’un fund albastru plumburiu, se înşira lan ţul întrerupt şi nedefinit al Cicladelor. In dreapta, pe măsură ce se ridică în falduri perdeaua 'de aburi aurii, se descopere verdeaţa lucitoare a smochini lor din Rodos. Şi, înnaintea noastră, în depărtarea ştearsă, o liniuţă e un începe a tremură în jumătatea de.lumină a zorilor cap al ţărmului, care înnaintează în mare, păstrând de vea curi urma anticului Halicarnas. Şi numai când te afli aici, plutind pe luciul măi ii o glie dă a infinitului—între cele două continente, pe care le

poţi prinde deodată cu vederea, tu, efemera vietate cuge tătoare, simţi fermecat, eternul ritm, măreaţa armonie a naturii şi taina mirajului istoric al namului omenesc. Uiide sfârşeşte Europa şi de uncie începe Asia ? Natura n a tras aici o linie despărţitoare între un conti nent şi altul. E aci o înlănţuire intre uscat şi apa. O ţesă tură minunată de mare şi pământ. Deoparte şi de alta, golfuri adânci scobesc coastele în tretăiate ; peninsule, capuri, cari se prelungesc departe în mare şi lanţuri nesfârşite dc insule leagă un continent de altul, fără ca ochiul să piardă o clipă uscatul din vedere. Pare că natura a durat anume o punte de trecere dela un ţărm la altul, ca să înlesnească drumul între cele două lunii. > Pe puntea aceasta a trecut civilizaţia din lumea veche în cea nouă, şi tot deacblo, .în urmă, barbaria pe aceiaşi punte s’a îndrumat, ca să întunece lumina care începuse abiâ a străluci. Şi înnapoi,.pe acelaşi drum. lumina, azi, se întoarce, ca să alunge întunericul lumii vechi. Şi cine ştie de câte ori. în nesfârşita scurgere a vremii, prefacerile celor două lumi se vor mai perinda încă pe aceiaşi punte, dela un conti nent la altul 1... / Numai pând navigi prin Arc.hipeîagul grecesc, prin acest labirint de insule, care se oglindesc în albastru stră veziu al apei, înţelegi pentruce mai întâiu prin aceste locuri geniul uman s’a încercat să înfrunte uriaşa torţă a marii. Desigur, prin locurile acestea, printre insulele care se văd uiia pe alta, in dorinţa de pradă, mvingându-şi groaza de necunoscut, s’a deslipit de pământul tare. pe care călca, cel dintâi îndrăzneţ copil ai omenirei, din vârsta primelor epoci, ca să se avânte în luptă cu marea, dtbuuid cu sum-

gă^ie pe-trunchiul vreunui copac grosolan cioplit — sâmbu rele minunatelor opere ale arhitecturii navale şi primul i^as al navigaţiei mondiale. Dorinţa de ^pradă a creeat navigaţia, şi, deaceia, pira teria — aceasta spumă a mării — este veche caşi naviga ţia ; eă a dat multă vreme avânt propăşirii acestei arte. Argonauţii, pe care îi conduceâ Jason în căutarea iânel de aur, nu erau, la drept vorbind, decât nişte piraţi, ca şi Ulysse, Meneias şi toţi ceilalţi eroi, pe care îi cântă şi-i idealizează poeţii antichităţii. Deaceia, uri scriitor francez, călătorind prin locurile acestea ca să cunoască caracterul rasei şi alcătuirea statului grecesc de azi, spune că marina greacă e veche caşi popo rul grecesc, „căci prima dată când această naţiune s’a îă„cut cunoscută lumii a fost atunci când a plecat, cu vasele „pe care le avea, ca să jefuiască cetatea Troia. „Cu drept cuvânt sTa zis că adevăratul erou al Greciei „nu-i aprigul Achiie, care nu ştie decât să iubească, să „urască, să plângă şi să lupte. Achiie este un orn de uscat, „crescut departe de mare ; Achiie are cugetul curat, e un „suflet drept, el nu ştie să chibzuiască nimic cu şiretenie; „Achiie n’a câştigat nimic prin războiul Troian, decât doar „moartea şi nemurirea ; Achiie este numai pe jumătate „Grec!... Grecia întreagă e încarnată în insularul Ulysse, „care ştie să navigheze şi să rnintă, care precupeţeşte şi iu birea şi nenorocirea, care, înnainte de a ucide pe peţitori, „sfătueşte pe soţia sa ca să le ceară daruri bogate. Ulysse „este eroul marinar,/negustor şi înşelător,.*."

PAGINI ALESE DIN SCRIITORfeMSlNI 1 *%WA

?5K\vV

/ :

%Mâmiku

Costache Stăm# *.wj

1796—1868 67z scriitor basarabean de origine şi, încă] unul dintre poeţii cei mai de seamă ai literaturei româneşti din secoIul trecut este cavalerul Costache Stamati. Socoborâtor dintfo veche familie moldovenească ce a dat 'ţârei noastre câţiva cărturari, dintre cari trebuie amintit Mitropolitul lacob al Moldovei, unchiul scriitorului, «Costa che Stamati, după răpirea Basarabiei de la 1812, a rămas la moşia părintească de pe pământul sfânt, rupt din trupul Moldovei. Cântăreţ al izbeliştelor ţârei sale şi -preamâriior al gloriei străbune, Costache Stamati luptă prin scrisul său să păs treze legătura provinciei subjugate cu patria mumă. De aceea poetul găseşte un isvor de inspiraţii în proslăvi rea vitejiei străbune1), izbutind cu mijloacele de închegare literară după atunci, să făurească pagini ce fac cinste lite raturei noastre. Cărturar de rasă, citind cu uşurinţă câteva limbi străine, poetul basarabean n’a rămas nepăsător fată de frumuseţile literare ale altor neamuri, mai de mult ajunse la maturitate ■ în literatură. Aci trebuie căutată o oarecare înrâurire a câtor vă capo dopere literare străine, înrâurire recunoscută de însuşi! BP. Haşdcu, şi pe urma căreia Stamati a putut să se avânte 7 A se citi „Străjertil taberei“ în No. ICO 102, «Români din patru unghiuri», din „Pagini alese din scriitorii Romani . 164

pe tărâmul atât de anevoios al poesiei epice, descriind fap tele de vitejie ale eroilor legendari. închipuirea bogată şi farmecul isvodit, printr'o desvoltare pricepută a tuturor episoadelor, şi apoi frumuseţea unei limbi româneşti, în care formele vechi, rustice, se îmbină cât se poate de fericit cu nouile închegări verbale, — iată însu şirile deosebite ale paginelor de poesie epică rămase pe urma lui C, Stamati. Stăpânit de nostalgia patriei, poetul a trecut în două rân duri Prutul, legând prietenii temeinice cu scriitorii din ţara mamă. Ba, ceeace este şi mai demn de amintit, îşi pregătea la laşi, o ediţie complectă a operelor sale, când moartea îl împedică de a-şi împlini gândul. De aceea socotim ca o pioasă datorie faţă de această aleasă figură de poet basaraben să dăm la iveală, în acest nu măr din „Pagini Alese din scriitorii români", vestitul său poem Povestea poveştilor.

C. STAMATÎ

V * *. £ •~a

POVESTEA POVESTELOR Ciubăr-Vodă, domn vestit, Lui Papură strănepot, Avea un singur fecior Frumos ca luna lui Mai, Qigât ca un tânăr brad, Vârtos ca un vechi stejar Şi viteaz ca un Român. Acest fiu când s’au născut, Moaşa, ce Fa strâns de nas Şi l’au poreclit Bogdan, Au tras boghii şi au spus Mancii, ce l-au aplecat, Ce soţie va lua Şi câte va pătimi Despre farmice, şi-vrăji. Deci domnişorul Bogdan, Făcându-se flăcăoaş, Tatăl său, domnul bătrân, L’au chemat în curtea sa, Fiind boieri adunaţi Şi după ce l’au pupat, l-au zis : „Fătul meu, să ştii, Că deacuin vreau să te ’n sor

Şi mireasă să-ţi alegi Fată de domn sau de crai, Ca să nu piară cu noi A Ini Ciubăr soi vestit, Din care eu rămăsei; Căci pe slăvi ţii strămoşi Guzganii i-au ospătat*4. Atunci Făt-Frumos grăi: „Tată, nu pot să mă ’nsor Cu fată de trup de om, Căci baba, ce m’a moşit, Mi-au spus, că ursita mea Zână frumoasă va fi, Ce sub soare n’au mai fost; Deci dă-mi arme şi ostaşi, Să mă duc să o găsesc44. — Atunci tatăl lăcrimând Au împlinit voia lui Şi voinicul Domnişor De porneală se găti. Peste trup s’au înarmat Cu cămaşă de oţel, Pe cap cu coif de zăbre,

Peste coapsă s’au încins Cu paloş de mare preţ Şi pe spate aruncă Arc şi tulbă cu săgeţi, Iar pe piept şi-au agăţat O platoşă de argint, Pe care săpat era : „Ori să mor, ori să găsesc Pe draga ursita mea“. Apoi scutarul luând Din piei de bivol făcut Şi cu criţă blehui-t, Se aruncă ca un şoim Pe al său cal, ce era Negru ca corbul la păr. La picioare pintenog, In frurie având o stea, iar din nări foc slobozind. Deci, agăfând la oblânc Buzduganul de oţel, ' Chiar ca vântul s’au pornit Cu ai săi aleşi voinici Peste munţi şi peste văi; Şi nu puţini au ucis Cu vânoasa mâna sa, Hoţi cumpliţi şi groaznici urşi, Ce în calea lui ieşeaDar însfârşit ajungând La codrii merei-pustii, Au strigat: „Noroc! Noroc! Unde eşti? Vin să-ti grăesc“. Şi iată că dintre stânci O roată au şi sărit, Pe care într’un picior Norocul venea spre el, Repede ca un vârtej, De mai că nu Tau stropşit Şi zicea: „Ce vrei să-ţi dau.

Comorile de sub munţi, Sau să te tac împărat? Căci eu nu pot să aleg Cine-i bun şi cine-i rău Si vrednic de al meu dar, Pentru că m’am născut orb; Insă uneori fac haz Să ajut pe nătărăi...“ Iar Bogdan i-a răspuns lui: „Eu sunt, jupâne Noroc, Mulţumit de duhul meu Şi altă nu cer să-mi dai, Decât să-mi spui unde pot Să găsesc ursita mea ?“ Atunci Norocul i-a zis : «,Mergi, Bogdane, spre apus Nouă zile, nouă nopţi Şi pe-a unui munte pisc Pe sora mea vei afla Ursitele împărţind, Insă chibzuind aşa Ca să fie potriviţi Acei ce se însoţesc, Pentru că ea are ochi. Şi ea îţi va da un măr, Cu care tu să alergi La isvor sau la pârâu ; Şi acel măr despicând, Din el pruncă va eşi, Ursita mireasa ta, Căreia din. al tău pumn îndată apă să-i dai, Căci zăbovind va muri“. Aşa Norocul grăind. S’a şi făcut nevăzut. Iar Bogdan, mire viteaz, Pohodnicul şi-a întors, Spre apus Ta îndreptat,

Cu pintenul l’a împuns, Şi ca săgeata din arc Slobozită de voinic, La fugă l-a repezit. — Aleargă negrul cornos Şi zdravănul său picior Unde călca peste stânci Scăpăra mii de scântei. Aleargă negrul ţihtat De nu seamănă a cal, Ci chiar negru nouraş; Gonit de un vânt cumplit, Lucind la mijlocul său O steluţă când şi când, Ca ţinta din fruntea lui. Fuge negrul pintenog Şi lasă în urma sa Munţi, câmpii, văi şi păduri Şi pe tovarăşii toţi; Şi în vârtejul de colb Ale lui picioare iuţi Se văd numai fluturând Ca patru albe aripi. Şi fuge negrul mereu Prin dumbrăvi de pomi rodiţi, Ce clatină a lor crengi Şi chiamă a lui stăpân, Măcar să guste din ei; Dar Bogdan râdea de pomi Şi căta de calea saDeci copacii mânioşi II hulesc, aşa grăind : ,,Doar de ulcica a pus Cestui mândru nătărău Vre-o cotoroanţă ră. Doar de naiba l-au luat Călare pe dosul său, Să-l ducă în iad prezent; .

Căci încotro fuge el Sunt numai prăpăstii, stânci Şi apoi câmpi de nisip Pân’ la muntele înalt, Al pământului sfârşit". — Bogdan, în loc de răspuns, Dă pinteni negrului său Şi toate în urma sa Se tupilă, pier încet, Ca o dungă înegrind Departe în orizon. Aleargă negrul mereu Peste stânci şi peste râpi Şi de ropotul grozav Potcoavelor de argint Vulturii s’au speriat Şi cârâind între ei Zic : „Voinice ticălos, Tu eşti prost şi calul prost Că aţi venit pe aici ; Căci ori cine au văzut Acest al nostru pustiu, Stârvul Iui nouă l-au dat. Pan’ şi zefirul uşor, De vine p-aici suflând, Se sfărâmă printre stânci; Pân’ şi noi de ne lăsăm Pe locul unde alergi, Balaurii ne înghit". Iar el în loc de răspuns Le zice : „Fugjg, fugiţi, De nu vreţi să vă pătrund Cu săgeţile ce port“. Deci vulturii spărieţi, Zburând roată în văzduh, Se urcă mereu în sus, Pan’ când s’au văzut pe cer. întâi ca nişte porumbi,

Apoi ca nişte lăstuni, Apoi ca nişte ţânţari Şi apoi încet, încet S’au mistuit în văzduh. — Aleargă negrul sirep ; La nisjpiş au ajuns Şi iată un nouraş Despre rumenul apus ; Ca din a soarelui disc, Au eşit şi s’au pornit Şi mergând se tot mărea, Se împrăştia pe cer. Soarele îngălbenea Şi ziua întuneca ; Deci nourul se lăţea Şi feţile îşi schimba, Ca a fumului clăbuci Eşind iarna din ogeag, Când soarele luminos Dimineaţa răsărind, II văpseşte fel de fel, Aci ca când ar eşi Foc pe gură de cuptor, Aci mohorât sau roş Ca sângele închegat, Dar când nourul văzu Alergând Bogdan mereu Pe luciul de nisip, Far’ a se teme de el, Atunci faţa şi-a schimbat, Qalben-vânăt s’a făcut, Ca pismaşul veninos Şi umflându-se grozav ‘Au sbucnit din sânul său Un vârtej de vânt cumplit; Şi spulberând, pân‘ la cer Răsună un glas din el Stâlp de nisip ca un turn,

Cu sgomot groaznic vuind' Şi zicând : „Unde alergi, O voinice Făt-Frumos? Şi cum îndrăzneşti să calc£ In împărăţia mea, , Când mulţi ca tine aici, In aceşti câmpi de arin Eu de vii i7am îngropt, încălţaţi şi îmbrăcaţi ?“ Dar Bogdan, nerăspunzând, Dă pinteni, bate mereu Pe sdravănul său fugaciu.. Calul sbiară mânios, Ochii lui s’au încruntat, Coama, coada încordă, Se ’ntărâtă la fugit, Ca şi când zbura ’n văzduh, Mai necălcând pe pământ. Decât când îşi împlânta In nisip al său picior, Sfârâia ca fierul roş In apă acufundat. Deci vârtejul mânios Ca uliul se repezi Şi peste voinic căzând Cu stâlpul cel de nisip, Când pe şea îl răsucea; Când îl izbea în pământ, Când îi arunca în ochi Spuză de mai îl orbea, Şi când îl înăduşea Cu al său fierbinte duhInsă vârtosul Bogdan Se lupta, se ’mpotrivea ; Şi pe al'său sdravăn cal In scări s’au înţepenit Şi, în braţe cuprinzând Stâlpul acel de nisip,

l/au strâns Ia piept pân’ l’au [frânt, Cu dinţii au rupt din el Şi l’au fărâmat bucăţi. Aşa dar, viforul rău, Văzându-se frânt şi rupt De voinicul Moldovan, S’a prefăcut în vârtej Şi. sorbind nisip din câmp, L’a răsucit pân’ la cer Şi d’acolo vâjiind v Au borât asupra lui Nisipul din al său sân, Ca să-l îngroape de viu ; Dar neobositul cai In trei copce s’a isbit Şi cu pieptul răsbătând Prin vârtejul coiburOs, A scos pe al său stăpân Din nomolul de nisip. Iar vârtejul ruşinat Rămase în urma lui, Lungit jos ca un troian. Deci voinicul ostenit De primejdie scăpând Şi văzând cerul senin Şi departe ’n orizont Culmea muntelui dorit, Lasă calul său încet Şi cu mâna pe grumaz Netezindu-1 îi zicea : .,0 nepreţuite cal, dragul meu, scăparea mea, Mai opinteşte-te puţin Pân’ la muntele ce văd Şi acolo te-oi lăsa Pine să te odihneşti, ■Si ti-oi da din al meu coif

Apă rece de izvor Şi pentru păscut imaş De chirău şi de trifoi". Deci calul se ’nvioşă Simţindu-se desmerdat, Şi la fugă se porni. Iar soarele începu Spre sfinţit a se pleca; Văzduhul se limpezi Ca cel mai curat cristal; Şi ’n aerul liniştit Alta nu se auzea, Decât numai sfârâind Nisipul ce'arunca Calul cu al său picior, Sau vre-un ţânţar flămând Bâzâind pe la urechi, însă deodată zări Obositul călăreţ In pustiul acel sterp, Pe un troean de nisip, înălbind un şirag lung De călăreţi înarmaţi ; Deci, scuturând din dârlogi, Dă ştire negrului său Ce are de petrecut; Şi nepregetatul cal îndată s’a încordat, Forăind cumplit din nări Şi din ochi scântei vărsând; Iar voinicul, apucând Cumplitul său buzdugan Răcneşte cu glas grozav : „Feriţi în laturi din drum, Feriţi de sunteţi oşteni. Şi de vreţi ca să trăiai : Iar de sânteţi arătări. Eu pe crucea mea vă jur

Să pieriţi din calea mea Ca dracul de tămâiat !“ Insă lui nu i-au răspuns Matahalele ce sta, . Nici de cruce aii pierit; Deci viteazul domnişor Se mira în gândul său, Cum acele arătări De braţul său nu se tem ! Nici de cruce au pierit! Dar când s’au apropiat, Văzu înaintea sa Cavaleri încremeniţi, Irzăoaţi şi înarmaţi Şi stând toţi călări pe cai. Atunci el a înţeles Că aceşti nenorociţi S’a fost pornit, ca şi el, Să-şi afle ursita lor Tot în muntele ştiut; Dar a pustiului Domn, Viforul nemilostiv, Ii înghiţise de vii, Viscolindu-i cu nisip ; Şi după ce i-a topit, Tot el i-au şi desgropat, Ca ori care călător Să vadă puterea sa. Al nostru însă Român, Rămânând nebiruit, Trece busna printre ei Cu pieptosul său fugar, Şi îndată ce-au atins Şiragul de călăreţi, Cu toţii s’au povârnit, Şi s’au risipit sunând In a lor zale de fier, Chiar ca nucile în sac ;

Iar _ din a lor căpătâni Curgea pârâu de nisip, Pe unde fusese ochi, * Guri şi nasuri şi urechi. Deci Bogdan, bun sănătos. Pâ-T la munte a ajuns, A căruia vârf trecea ' Peste nourii uşori, Iar cu temelia sa Pan’ în a mărilor fund- — Soarele întuneca După muntele înalt Şi stelele începu Să clipească în senin, Ca nişte de aur ochi, Ce se uita la Bogdan Ţintă, ca când se mira, Căci el prea rar vedea Alt om pe-acolo umblând. Deci voinicul ostenit Opri obositul cal Lângă un şipot curat, Ce din munte izvora, Şi în coif apă luând, întâi calul adăpă Şi, far’ a se îngriji, I-a dat drumul la păscut Pe a muntelui costişe Acoperită de flori, Căci acest credincios cal, întocmai ca un dulău, Pe al său stăpân iubit II păzea şi-l apăra, Şi treaz fiind, şi în somn; Iar Bogdan a adormit Lângă frumosul isvor, Cu capul pe-al său scutar. Deci eu să doarmă îl las,

9 Fiind şi eu ostenit, Şi contenesc să vă spui, Boieri cinstiţi, ce-ascultaţi, Această poveste a mea, Fân’ şi Dumneavoastră toţi Nu-ţi zice, precum zic eu, Că ceea ce-am povestit Chiar aşa a fost, a fost. II.

Zorile de după munţi Incepur’ a se ivi Şi pe cât se lumina, Somnul se împrăştia A voinicului Bogdan, Pân’ când s’au si deşteptat; Şi frecându-se la ochi, Şi căscând de două ori, S’au sculat şi s’au pornit Pe înaltul munte în sus ; Deci, cât mai sus se urca, Felurimi de flori găsea Picurând de pe-a lor frunză Lacrimi, chiar ca de briliant, A răcoroaselor zori, Care zori, încet-încet Revărsând lumina lor, Trezea şi învioşa Pe somnorosul Bogdan. — Alămâi şi portocali, Chedri, dafini, chiparoşi Cu a lor poame cu gust Pe voinic ademenea, Printre care mai creştea Trandafiri şi iasomii; Ş’apoi toate la un loc Mirosind îl ameţea.

Iar când mai asculta el A păsărelelor vers Mai de tot se buimăcea ; încât întru adevăr Acest munte minunat Era vrednic de locaş Ursitelor omeneşti. — Deci în a muntelui vârf Viteazul mire sosind, A văzut din văi adânci Ridicându-se încet Neguri chiar ca norii groşi, Ce se desvelea încet Pe a muntelui costiş, Ca nişte valuri de pânză. Apoi l’au împresurat O pâclă ca un noean, Incăt Bogdan socotea Că nourii l’au răpit, Dar soarele repezi O rază, chiar ca un sul, Şi spărgând nourii groşi, Răzbătu încetişor întâi pe-a muntelui vârf, Apoi prin văi şi prin râpi Şi peşterile adânci' Şi ’n sfârşit, împrăştiind Nourii întunecaţi, A eşit biruitor Din lupta, ce i-a fost dat Negurele de prin văi. Bogdan, mai încremenit De a soarelui război Şi de biruinţa lui, Se uita uimit la el ; Dar deodată a văzut IJn nouraş luminos Că spre dânsul s’a lăsat,

10 Pe care o zână sta, Ce purta pe al său cap Coroană de mare preţ Şi pe trup un vestmânt alb, Fiind vopsite pe el Ursitele omeneşti, Unele cu cap de drac Şi în mâna lor ţinând Cociorve, bice de foc Pentru bărbaţii mişei, Altele coarne de cerb Pentru fruntea celor proşti, Alte ursite era Cir chipul frumos şi blând, Ca îngerii mângâioşi, Bărbaţilor norociţi ; Insă de-aceste figuri Prea puţine se vedea ; Iar cele multe era Cu capul înhobotat, De nu se putea afla Ce chip şi caracter au. Deci acea zână ţinea In dreapta corn de belşug. Plin de roduri şi de flori, Iar în stânga smoc de şerpi, Deci ea lui Bogdan i-a zis : „Eu împărăteasă sunt Ursitelor omeneşti Şi pe care eu iubesc Şi sunt la fapte cinstiţi Soţie bună le dau Din îmbelşugatul corn, Iar muritorilor răi y . Ce sunt mândri sau pizmaşi, Le arunc din acest smoc A şerpilor veninoşi. Tu însă, care te tragi

Dintr’o viţă ce iubesc, A lui Ciubăr, Domn vestit* Lui Papură strănepot, Iţi dau ţie acest măr In care s’a zămislit Ursita soţia ta, Pe care eu ţi-am ales Dintru ale mele zâni Ca să te pot ferici. Deci ţie ţi-a spus pe larg Norocul, fratele meu, Ce să faci cu acest măr ; Insă, Bogdane, să ştii, Că multe ai să păţeşti, Fân’ când te vei însoţi Cu mireasa care-ţi dau“. Aceste vorbe grăind, împărăteasa pieri Şi pe capul lui Bogdan Cunună de trandafiri Aruncă din al ei corn ; Şi’n mână s’a trezit Bogdan cu un măr domnesc-. Cu care el alergând Pan’ sub munte la izvor, îndată l’a despicat. Şi dintr’ânsul a eşit Pruncă cât un puişor Frumuşel şi mititel, Şi, guriţa sa căscând, Apă cerea de băut, Căruia bunul Bogdan Din pumnul său i-a şi dat; Apoi în năframa sa învelit l-a pus în sân Şi încălecând pe cal, Chiar ca vântul s’a pornit înapoi spre ţara sa,

■

Unde degrab’ au ajuns; Căci nimic în drumul său Nu l-a oprit la întors. Deci vestitul Domn Ciubăr Zi şi noapte aştepta Să-şi vadă fiul venind. Şi zărind din foişor Ridicându-se pe deal Ca de vânt un mare colb, Şi un călăreţ frumos Ca săgeata alergând, Îndată au înţeles Că Bogdan se întorcea ; Şi ‘naintea lui ieşind Bătrânul Domn cu alai, In braţe au primit Pe mult dorit fiul său Şi în frunte l‘a pupat; Iar Bogdan i-a pus în pumn Mireasa ce şi-a adus, De care prea s’a mirat Ciubăr, înţeleptul Domn ; Dar înţelegând apoi Că este de zână pui, Ciubăr nu s’a mai mirat, Ci s’au făcut el nanaş, Numind-o din botez Ileana cea cu păr lung, Cosinzeana la Români; Iar cununa cea de flori Pravoslavnicul Bogdan La icoană o a pus. Deci miresii înadins Leagăn de aur făcu Şi mancă i-au însemnat Pe soţia unui Crai, Ce-o robise în războiu Viteazul Domn Ciubăr ;

Dar ades au trebuit Leagănul de prefăcut ; Căci zâna creştea în trup Cât într’o lună pe zi, Pe lună cât într’un an ; Şi însfârşit în ddi ani Ea era de măritat. Iar pe cât am auzit Şi dtăgănelile ei Sporia pe zi ce mergea ; Părul ei .galben şi lung Ajungea pân’ la călcâi, Şi pe spate reschirat Ca beteala strălucea; Ochişorii ca de şoim In inimă răzbatea ; Iar guriţa ei era Ca cireaşa pe la Mai, Şi dinţii ca un şirag De mărgele potrivit Şi ca ghioceii de alb. Naltă, gigâtă Ia stat Ca nueaua de alun Şi mijlocul ei curmat Ca şi al leoaicei trup. Ca porumbiţa la piept Şi ca lebăda la gât; Iar mânuşiţele ei Chiar ca de ceară era ; Şi -picioruşele ei In pumni le puteai lua. Deci bogatul Domn Ciubăr ; Zestre nurorii i-a dat, Scule de aur leit, Odoare de mare preţ, Şeapte târguri de negoţ Şi trei sute de moşii, Iar ţigani robi mii de mii. j

Şi de nuntă s’au gătit. Poftind vecini domni şi crai Şi viteji din alte ţări, Ca să se întreacă ei La harţă şi la dejghin ; Asemenea au adus Voinici vestiţi de vârtoşi Să se lupte cu ai săi Si vânătorii domneşti Au adus din munţi pustii Cecale şi urşi cumpliţi, Şi zimbri înfricoşaţi, Ca să se lupte morţiş Cu zăvozii ungureşti, Ce se numea medeleni. Iar curtea s’a ’mpodobit Pe la ferestri, pe !a uşi Cu crengi şi cununi de flori ; Prin odăi s’au aşternut Covoare de mare preţ; Şi jilţul cel domnesc Cu stofă şi catifea S’a îmbrăcat peste tot, Desvelind deasupra lui Steaguri ce-au fost câştigat Viteazul Domn Ciubăr Dela duşmani în războiu. Pe pereţi s’au înşirat Armele vechi strămoşeşti- — Deci, să nu mai prelungesc, Ca să vă fie urât, Dragilor mei cititori, Eu nu cutez să vă spui Câţi boi şi oi s’au ucis De fripturi pentru norod, Poleind coarnele lor Cu aur şi cu argint, La câte biiţi s’au dat cep

De mied, vişinap şi vin, Câţi marţoli s’au ridicat, Infigându-i în pământ, De a căror vârf înalt Năfrămi cu bani s’au legat Pentru cei ce vor putea Să se caţere pe ei; Câţi brazi din munţi s’au adus Pe cari i-au răsădit Pe drumuri şi prin oraş, Agăţând de vârful lor Steagurele fel de fel, Clopoţei, bucăţi de şâc, Care ziua se vedea Ca un codru înflorit Şi noaptea tot acei brazi,. Fiind de candele plini Cer cu stele semăna ; Iar când vântul aburea Clătinând ramurile lor, Groaznic sunet se făcea, Ca când menea a războia; Asemenea de- prisos Socotesc să vă mai spui Câţi beceri şi bucătari S’au chemat din alte ţări, Ca să facă fel de fel De mâncări şi bunătăţi Şi jiganii de zehar, După cum : cloşte cu pui, Ce se numea marţepan, Păuni, lebede, cocoşi De se părea că sunt vii. Deci ale nunţii gătiri, De le-aş spune până mâini, Nu le voi putea sfârşi; Insă mimai vă vestesc Că nunta s’a hotărât

Pe-a doua zi negreşit; Iar oaspeţii toţi trudiţi, După ce au făcut chef Şi lăutarii domneşti, După ce au hăulit, Lado-Mano i-au cântat Miresei de obicei, Când beteala se ’nşira, Apoi toţi au adormit. — Dar iată tocmai în zori De-odată au răsunt Clopotul de dandana, Şi răcnete pâri’ la cer Din oraşul ce ardea, Cu clocot se ridica, Strigând norodul : „Săriţi Că Tătarii ne-au călcat, Săriţi că cu toţi pierim De a lor junghiu otrăvit, Nu lăsaţi că ne robesc, Ne pradă şi ne dă foc ; Iată că biserici sparg, Le jefuiesc şi le ard Şi pe preoţi îi ucid, Altarele jefuesc !...“ Deci Ciubăr, Domnul bătrân, Şi cu tânărul său fiu, . Trczindu-se speriaţi, Cu oaspeţii adunaţi, Voevozi şi crai viteji, Slugi, comişei şi paici Cu toţii s’au înarmat Şi din buciume trăgând Adunar’ puţini oşteni, Ce se afla în oraş. Şi pe cai încălecând, Cu toţii au năvălit Vitejeşte pe Tătari.

Iar Bogdan intrând în ei Cu paloşul făcea drum, lamd habuc pa latan, Ca pe curechi sau bostani; Căci unii Tătari fugea Par’ de cap sau far’ de mâini Alţii se ţinea pe cai Sau cu jumătăţi de trup, Sau pân’ la brâu despicaţi. Asemenea ceilalţi Voevozi şi crăişori, După pilda lui Bogdan, Tăia Tătari, ciopăge ; Dar bătrâni Domn Ciubăr Lâng’ o biserică stând, Unde păgânii prăda, Rândui oştenii lui Ca să-i prindă pe toţi robi. Insă ’n biserică sta însuşi Hanul tătăresc Care, trântind la pământ A Maicii Domnului chip, Sub picioare îl ţinea, Şi cu manele rupând Podoabele de pe el, Aur şi mărgăritar Şi pietre de mare preţ, îşi umplea desagii săi.’ Acest Han, cel mai cumplit Din Crămgherii cei vestiţi, Era şi cel mai amar Al Moldovei prădător ; El singur numai avea O armă, lucru drăcesc, Neştiută la Români Pe vremile de atunci ; Căci Hanul de multe ori, Când era înconjurat

De voinicii Moldoveni, Cu dânsa îi speria Şi dintre dânşii scăpaAceastă armă era Ca o ţăvie de fier, Astupată Ia un fund ; Lângă care fund avea O prea mică borticea ; Deci în ţăvie puind Un fel de praf vânăt, sur Şi ca un nastur de plumb, Apoi un chibrit aprins Lâ tigăiţă ţiind, Pulberea se aprindea Şi din ţăvie sbucnind Ca fulgerul scăpăra, Şi ca trăsnetul buhnia ; Şi acel nastur de plumb Aşa de iute ţâşnea, Că prin zale de otel, Prin piei de bivol, prin fier Răsbătea şi omora Pe cel mai viteaz voinic, Făr‘ a şti cine şi cum Tâlhăreşte l-a ucis. Deci al Tătarilor Han, Temându-se cu Ciubăr Să se bată piept la piept, Căci odată la război Cutezase de cercă Tăioasa sabia lui, Şt o ureche pierdu ; Pentru aceea acum Îndată ce Ta zărit L‘au pitit tocmai la piept Cu arma, lucru drăcesc, Şi când focul a buhnit, Ciubăr par’că n’a mai fost,

Iar oştenii spărieţi Fugia care încotro, Sau cădea jos la pământ. Atunci păgânul Tătar; Tăind capul lui Ciubăr, In suliţă l‘a luat ; Şi încălecând pe cal, Spre câmp de fugă au rupi Şi s‘a făcut nevăzut; Voinicul însă Bogdan Pe Tătari din târg gonind Şi de tatăl său aflând, Că Hanul Ta fost ucis, Şi că capul i-a luat, începu a-1 căuta ; Insă neputând a şti încotro au apucat, Răcnea ca un leu cumplit, Ce puii şi-a fost pierdut, Alerga în toate părţi, , Prin codri şi munţi pustii. Dar pe Tătar negăsind, Atâta s’a rătăcit, Că n’a putut nimeri' La curtea sa înapoi, Ci a treia zi zări Pe a unui munte vârf Un palat foarte frumos, înconjurat de livezi.. Deci dar Bogdan apucă . Spre acel munte înalt, Şi iată în calea sa Un râu lat şi ţărmuros, Peste care era pod, In capra căruia sta O stahie-uriaşă ! Inzăoată prea ciudat; Pe cap având ca un coif

O scoică cât un căuş, Şi trupul său îmbrăcat Intr’o piele de smeu, A căruia solzi lucea Ca când era de argint, Iar în mână învârtea Un paloş mare cu zimţi Ca când era herestreu ; Acea stahie era Călare pe lup turbat; Şi îndată ce văzu Pe voinicul domnişor, Se repezi drept la el Cu paloşul ridicat ; Dar suliţa lui Bogdan Era groasă cât un par, Şi în mâna lui fiind, Chiar ca trăznetul lovia ; Căci el zdravăn opintind Pe al său negru sirep, Mai degrabă a ajuns A suliţei sale vârf In a stahiei gâtlej, Decât .paloşul la el ; Şi stahia a căzut De pe lup jos la pământ. Deci Bogdan a şi sărit De pe cal de-asupra ei Şi capul i-a retezat; Dar numai cât s’a întors Şi capul s’a prins la loc ; Deci el iarăşi a tăiat Trupul ei în patru părţi. Şi numai cât s’a întors Şi stahia s’a sculat, Ca când nimic n’a păţit. Atunci Bogdan, auzind Că calul său forăia,

S’a întors şi a văzut Groaznicul lup năvălind Ca să-l apuce de bot; Dar Bogdan a şi înfipt Suliţa în piept la lup, Şi foarte s’a minunat Că el pe lup ucigând Şi stahia a murit. Deci atunci a priceput Că fermecători era Ceste două arătări ; Apoi, făcându-şi trei cruci, Pe calul său a sărit Şi pe pod busna trecând, In munte s’a şi suit La palatul cel frumos ; Şi la poartă ajungând, înainte i-au eşit Fecioare vre-o douăzeci, Îmbrăcate prea frumos in straie albe şi flori; Iar între dânsele sta O zână, stăpâna lor, Pe care nici Rafael Nu o putea zugrăvi ; Şi nici eu să spun nu pot Cât de frumoasă era, Decât atâta vă zic, Că ai ei galbeni zulufi Pela tâmple împletiţi, In cosiţe mărunţel . Ca găitane de fir, Era încujbaţi puţin Pe grăsuţii obrăjei, Rotunzi albi şi rumeori. Iar părul ei despletit, Ca mătasea resfirat, \ Cădea şi se ’nvăluia

1-6

In unde şi în verigi, . Pe un boiu cam grăsuliu Şi bun în braţe de strâns; O viţă însă de păr Zefirul o arunca Pe un piept ca de omăt, Unde se vedea săltând Prin subţire borangic Două ţâţe ce era Ca două mere domneşti. Deci puteţi a judeca, înţelepţi ascultători, Cât de bine se prindea Pe un chip alb ca al ei Doi trandafiri în obraji, In buze un bobocel, In guriţă nişte dinţi Chiar ca de mărgăritar ; Ochii verzi ca de smarand, Ce prin gene negre-lungi Galeş la lume privea, Ca când era somnoroşi ; Apoi al ei picioruş, Ce era mic grăsuliu Şi alte haruri a ei Eu nu Ie pot povesti, Decât ştiu că pe Bogdan, Ce o privea buimăcit, Coborându-1 de pe cal Ca pe un de paie snop, De o mână l-a luat Şi cu un glas mângâios Ca sunetul de isvor, l-a zis : „De.mult te aştept In împărăţia, mea, O tinere Domnişor, Ca să te pot primi; Căci mi-e drag să primesc

Viteji ca tine vestiţi, Deci vin în palatul meu De vrei să te fericesc In toată viaţa ta“. Bogdan nimic n’a răspuns, Ci mergea, unde vrea ea, Ca un făr de minte prunc. Şi fecioarele cântând Din organe fel de fel Şi cu glasuri foarte dulci, Cu totul l’au frăgezit, Insufleţindu-i amor. Iar la palat ajungând, Câţiva ciocoi îmbrăcaţi Tot în fir şi catifea De supsuori l-au luat Şi la feredeu l-au dus, Şi după ce l-au spălat Şi irupul i-au miresmit. L au îmbrăcat în caftan De o stofă foarte grea Şi în cameră l-a dus La zâna ce-1 aştepta • Cu un ospăţ răsfăţat De bucate foarte rari, Ce nici Ştefan Vodă, cred N’au mâncat la masa sa Si nici paharnicii lui Să-i dreagă nu au găsit In podgorii la Cotnar Aşa vin şi pelin vechi, Ca cel de zină gătit Pentru d-ragul -lsău Bogdan. Deci mâncând şi bine bând Dintr’un blid, dintr’un pahar Aceşti doi amorezaţi Şi’mbucându-se cu drag, Chiar ca nişte hulubaşi.

17 Au făcut şăgi fel de fel Pan’ când osteniţi de tot Au adormit amândoi-— Şi eu să doarmă îi las Şi contenesc să vă spui, Boeri cinstiţi, ce-ascultaţi Ceasta poveste a mea, Pân (şi dumneavoastră toţi Nu-ţi zice, precum zic eu, Că ceeace-am povestit Chiar aşa au fost, au fost III. A lunei corn se ivi. Ca de argint poleit, Printre copacii tufoşi Ce ferestrele umbria Cămărei, unde era, Ibovnicii fericiţi. Şi o rază au i'sbit . Pe Bogdan tocmai în ochi; Dar el nici că s’a trezit, Şi luna a asfinţit. Ear a doua zi târziu, Când soarele era sus De nouă suliţi pe cer, S’au deşteptat somnoros, In braţe zîna ţinând; Şi după ce au căscat Amândoi şi s’au întins, Apoi s’au mai desmierdat S’au mai cigălit în cap Şi ziua ’n palme bătând îndată au răsunat Versuri de mulţi lăutari Şi organe fel de fel. Deci în cămară intrând >

■

Multe fete şi ciocoi Cu haine de mare Pe zînă o îmbrăca Pe cum avea obicei, Iar pe voinicul Bogdan, In loc de strai bărbătesc Şi de arme oşteneşti, Ciocoii l-au îmbrăcat Cu cămeşe de melez, Ce pe la mâneci şi piept Avea grele cusături Cu sârmă şi cu. mărgean, Ce altiţe se numesc; Şi apoi l’au pregiurat Cu fotă peste mijloc Şi coapsele i-au încins Cu un colan foarte scump, Care sub piept se ’ncheia Cu două paftale mari De aur curat leit; Iar în picioare i-au pus Conduri cu călcâiul nalt; Şi apoi de subsuori Prin cameră îl purta Ca să-l deprindă cu ei. Apoi zina l-au luat, Şi puindu-1 în genunchi Pletele ji-au pieptănaţi In găţe l-au împîeit, Şi colătău le-au făcut. In vârful capului lui. Iar la gât ghirdan i-au pus De smarand şi de rubin ; Şi apoi l’au rumenit, Mustăţile i le-au ras, Urechile i-au bortit Şi cercei i-au aninat. Apoi l’a luat cu ea

18 La plimbare prin livezi, Unde şezând, amândoi Se săruta ne ’ncetat, Şi din pomii încărcaţi De portocale, smochini, Şi feluri de bunătăţi, Gusta şi se desfăta. Şi aşa în toate zile Fostul odată viteaz, In aceste desfrânări Petrecea viaţa sa Mâncând, bând şi sărutând. Dar ca să se ia mai mult, Zina l’au pus de ţesea La borangic sau melez, Iar seara furcă îi da, Şi cu fetele torcea, Sau împletea la colţuni. In sfârşit, aşa trăind Bietul Bogdan fermecat, Multe luni şi câţiva ani, Mueratic se făcu. Şi aşa se mişeii Că se temea şi de mâţi; Sau vânt mare de bătea Ori fulgere sau tuna, El cădea jos leşinat. Dar odată adormind Zâna trudită de şăgi Pe a lui Bogdan genunchi, El îi lua când şi când O mânuşiţă de-a ei, Şi o săruta oftând ; Dar iată că a văzut Pe a ei scumpă brăţea Un baer de matostat Cu multe scrijălituri, Ce foarte se potrivea

Cu slova ce a fost scris Împăratul Solomon In Solomonia sa, Pe care carte citea Prea ades Domnul Ciubăr. Deci Bogdan încetişor A desprins acea brăţea Ca să vadă nu cumva Să cetească va putea Pe baerul fermecat; Şi îndată ochiul lui Mare minune văzu ; Căci brăţeaua desprinzând, A sa zână pe genunchi In babă se prefăcu Cu aşa chip de grozav, Că Bogdan s’a speriat Şi dela el o svârliA ei piele pe obraz Chiar ca punga s’a sbârcit, Când cu baeru’ o strângea ; Şi aşa s’a flecuit Ca un mârşav săftian Iar din părul cel frumos Câteva viţe de floci Alb-galbene se zăria Sub o tichie de şam. Nişte ochi ca doui cărbuni Ca ai mâţii strălucea ; Iar barba cu nasul ei Mai îi astupa de tot Gura, din care eşia Un singur colţ ascuţit; Şi trupul ce era gol Cu picioare şi cu mâini Chiar cu broasca semăna, La piele şi la boia, Mai având şi dinapoi

O codiţă ca un ţap. Iar când s’a întors Bogdan Şi la sine s’a uitat, S’a văzut cu totul gol Si chiar ca un fătălău Făr’ de mustăţi şi cu gâţi ; Căci pierise tot atunci Şi straele de pe el Cu juvaeruri cu tot, Şi palaturi şi livezi,' Şi demonii, ce slujea Ca când ar fi fost ciocoi; Iar el singur rămâind Pe un munte foarte nalt, înconjurat de păduri Şi de-asupra lui sburând Buhne, cucuveici şi corbi Şi scârbelnici lilieci. Deci atunci înţelegând, Că el fermecat a fost De aceea cotorniţă rea, A luat un bolovan Şi capul i-a sfărâmat ; Apoi în genunchi căzând, Mulţumi lui Dumnezeu. Că de dânsa l’a scăpat Şi de a ei vrăji drăceşti. După care se porni Din cotro a fost venit, Jar calul lui, ce păştea Sub munte lângă podeţ, îndată ce l’a văzut A alergat nechezând ba voinicul său stăpân ; Rar mai nu l’a cunoscut Văzându-1 în piele goi; Insă cum l’a mirosit A sburda a început

Şi n capra podului stând, Cu copita sa bătea, Ca când spunea lui Bogdan, Că a lui arme era Mistuite acolo. Deci voinicul căutând, Le-a găst toate sub pod Îngropate în nisip Cu a calului tacâm. Şi înarmând trupul său, Şi pe cal şeaua puind, Pe dânsul s’a aruncat Şi ca vântul s’a pornit încotro ochii hau dus, Până ’n seară alergând. Dar de-odată auzi Un ţipăt foarte cumplit In codru de-a dreapta sa, Ca când cerea ajutor; Şi mergând la acel loc, A văzut un tricolici, Pe o fecioară gonind Foarte frumoasă !a stat*. Cu dulce şi galiş chip, Şi purtând pe trupul său Un vestmânt vânăt cu roş, Pe piept cruce de briliant. Şi peste umăr un arc Şi cucură cu săgeţi, Iar din fruntea sa eşea Chiar ca o limbă de foc ; Si repede ea fugind, Lungul ei păr rămânea înapoi în urma sa ; Iar tricoliciul vrăjmaş, Prinzindu-1 cu ale sale căngi, După dânsul o trăgea. Deci Bogdan s’a repezit

Şi cu paloşul lovind Pe tricolici după cap, L’a şi sburat de pe trup ; Dar trupul rămase viu Şi pe fecioară lăsând A început a fugi, iar capul sâltând pe jos Clipea din ochi şi râdea, Clănţănea groaznic din dinţi Apoi scuipând pe Bogdan, S’a dus iute rostogol După trupul ce fugea Şi în codru s’a ascuns. Deci fecioara la Bogdan, Venind l’a îmbrăţişat Şi foarte i-a mulţumit De slujba ce i-a făcut, Zicând : ,,Voinice, să ştii Că eu un geniu sunt Menită de Dumnezeu Pe Români să ocrotesc, Cât vor fi buni patrioţi, Şi neamul nu-şi vor corci, Având putere de sus Să descântec, să desfac Pe Românii fermecaţi, De fermecători, de strigi Ce demonul cel pizmaş In ţara ce ocrotesc Foarte multe a trimes ; Deci ele mă prigonesc Şi de mult m’ar fi ucis, Sau poate mă otrăvia, Dacă aşi putea muri ; însă pozne tot îmi fac, Că trimit draci fel de fel Să mă supere aici, îndată ce mă ivesc

Din iazerul cest adânc, Unde e palatul meu. Deci tu, fiind prigonit De când mă-ta te-a făcut,. De fermecători şi strigi, Din pricină că Ciubăr, Vestitul Domn, tatăl tău, Credea în Solomonii; Pentru aceea şi cl De-arma dracului pieri, Ce Hanului tătăresc Un mare fermecător Din Egipct ;-a fost dat, învăţându-1 fel de fel De farmeci diavoleşti, Cu care te-au şi orbit De nu Pai putut găsi, Când te-ai luat după el ; Ba încă ţi-au şi trimes Pe dracul sau un vânt rău, Care în munte te-au dus La striga acea mai rea Din câte p’aici au fost. Şi tot acel Han cumplit' Acum iarăşi se porni Ca să prade ţara ta Şi pe tine să te ea ; Iar tu, deşi eşti viteaz, Lui nu poţi să-i faci nimic, . Căci zaua şi coiful său, Fiind vrăjite de el, Nici o armă nu le prindEu însă voiu încânta Junghiul, care porţi la şold, Cu care poţi să răzbaţi Vrăjite armele lui, Iar ca să-l poţi omorî, Tot drept în piept să isbeşti,.

Unde avanul de Han poartă baer fermecat, Ce este puterea sa, Fiind în baer cusut Un deget afurisit, Câteva fire de păr Din barba lui Solomon, Şi alte lucruri drăceşti". Geniul aşa grăind, A luat dela Bogdan Junghiul ce purta la şold Şi, şoptindu-i nu ştiu ce, In iezer l’a împlântat Şi apoi, suflând pe el, L’a şters cu al său vestmânt Şi l’a întors lui Bogdan. Şi iată că începu Să clocotească mereu Munţii ,şi codrii vuind De-a Tătarilor strigări, Ce pârjolia şi robia Pe bieţii locuitori; Iar norodul speriat Striga, cerând ajutor Şi zicând : „Unde-i Ciubăr Al nostru părinte bun, Unde-i fiul său Bogdan Să ne scape de Tătari, Ce ne mână ca pe boi, $i ne taie'ca pe oi ; , Să ne scape de Ţigani Ce domnesc în. curtea sa, De când bunii noştri Domni, Au pierit şi ne-au lăsat"? Deci Bogdan s’a înfocat Auzind norodul său, Că îi cerea ajutor, Şi încălecând pe cal

A alergat spre Tătari. Măcar că oşti nu avea. Şi iată că ’ntâmpină Pe avanul Han viind Singur între doui mârzaci, Căci prădătorii Tătari, Rămaseră ’n urma lui. Deci Bogdan strigă la el : „Stai câine, de eşti voinic, Stai cu mine să te lupţi, Că eu am să-ţi răsplătesc, Am să te jupoi de viu Şi din scafa ta să beau“. Iar Tătarul cunoscând Pe Bogdan duşmanul său, Foarte s’a învioşat Că în mână i-a picat Şi i-a zis : „Vino ghiaur, Vino, capul să-ţi retez, • Aşa cum am retezat Pe a tătâne-tău cap, Pe care Fam pus în par Şi spre ţintă Fam men.it Copiilor tătăreşti ; Dar de praştii, de săgeţi Acea titvă s’a sfârrmt Şi am venit înadins Să iau căpăţân'a ta !“ Grăind aşa amândoi Ca leii se repeziră, Unul la altul răcnind ; Şi măcar că s’au izbit Cu măsdracele în piept, Dar ei au stătut pe cai,. Chiar ca turnul neclintit; Iar măsdracile s’au rupt, In aşchii s’au ţăndărit, Dintre care câteva

Pân’ în soare au sărit Şi de-acolo luând foc, Arzând, căzu pe pământ, Atunci duşmanii viteji Săbiile au golit Şi se lovir’ amândoi In a coifului zăbre ; Dar pe a lor gratii tari Săbiile luneca Făr’ a le putea tăia Deci începură să-şi dea Mai groaznice lovituri Peste zale, peste coif, De scânteile curgea; Dar ei sta nevătămaţi, Ca când grindina cădea Pe două de cremeni stânci. Insă sânge mai întâi Tătarul a slobozit îndrăzneţului Bogdan, Căci lovind pavăza lui Cu sabia, ce era De un fier scump de Damasc, In două o a tăiat Şi cu vârful ajungând Platoşa lui de pe piept, Printr’ânsa a răsbătut ; Şi ca fulgerul cumplit Paloşul acel tăios Pe piept, pântece, picior Căzând ie-au şi scrijălat; Dar nu au pătruns adânc, Insă lasă după el . Rană ca un găitan. Bogdan, dacă s’a simţit Că Tătarul l’a cruntat, De mânie se ’nfocă Şi, sabia rădicând,

Aşa îl trăsni în coif. Că Tar îi tăiat hâoue, Dacă n’ar fi fost vrăjit; Dar Tătarul ameţi, Ii ţâşni sânge din ochi, Căzu.pe-al calului gat. Mâinile lăsând in jos Şi picioarele crăcind, încât abia se ţinea Să nu cadă de pe cal; Iar paloşul îl scăpa, Dacă n’ar fi fost legat De braţ cu un lăntuşel ; Deci calul lui, speriat De trăznetul ce-auzea, S’a întors în loc cu el Şi începu a fugi. Bogdan însă a stătut Socotind Tătarul mort; Dar iată că l’a văzut, Că, sculându-se pe şea, Se întorcea iar spre el Şi răcnind chiar ca un leu, Zicea : ,,Câine de creştin ! Sfârşitul tău a sosit“. Iar când s’a apropiat, _ In scări s’a şi ridicat Şi cu amândouă mâini Sabia sa apucând. C’o lovitură a vrut Să despice pe Bogdan, Dar îngerul păzitor A creştinului Bogdan, Ii apără capul său Şi paloşul tătăresc, Căzând chiar ca un satâr Pe capul calului său, I l’a despicat pe loc.

Bogdan, sărind de pe cal, La Tătar s’a repezit, De barbă Ta ăpiicat, Şi isbindu-1 drept în piept Cu încântatul său junghiu. Zalele i-a răzbătut Şi inima i-a pătruns, încât a junghiului vârf De un palmac a eşit, Prin spata de dinapoi ; Şi apoi de pe cal jos . Trântind pe duşmanul Han, De arme l’a desarmat, De piele Ta jupuit, Căpăţâna 'i-a tăiat Şi făcându-şi măsdrac nou, In vârful lui l-a luat Şi pe calul tătăresc Voinicul încâlecând Către zână s’a întors. Acolo masdracul său Infigându-1 în pământ. S’a tologit lângă el Şi la al Hanului, cap Cu mulţumire privea, Iar mârzacii speriaţi, Ce venise după Han, Văzându-1 că a pierit, S’au şi întors îndărătŞi înştiinţând pe oşti Că Hanul lor s’a ucis, Toţi a fugi începură, Aşa de înspăimântaţi, Că Românii cei robiţi, La îndrăzneală luând, Cu coasele îi tăia; Iar fetele apucând Cocioarbe şi coromâsle .

Capetele le sdrobia; Si aşa scăpar-atunci Nenorociţii Români De Crămgherii ceşti cumpliţiDeci geniul s’a ivit Din al său iezer adânc Şi desbrăcând pe Bogdan De armele ce pjjrta, Ranele lui le-a spălat Şi le-a vindecat pe loc, Ca când nici a fost rănit, Ş’apoi înarmându-1 iar I-a zis : ,,Bogdane să ştii, Că ai să fii domn vestit, Căci tu ai să birueşti Şi pe alţi vrăjmaşi cumpliţi Şi că din prăsila ta Vor eşi mulţi Domni viteji Moldovei ocrotitori Şi Românilor părinţi ; Dar viaţa soiului tău, Cu vreme părăginind, In Moldova vor domni Mulţi grecomani limonjii, Mulţi streini şi _ Multe deaceste grăind Ce eu minte nu le ţiu, Geniul l-a descântat Şi. în faţa lui suflând, I-a dat de aur inel Şi iarăşi i-a zis aşa : „Bogdane, acest inel Din deget să nu-1 mai scoţi, Căci ei te va apăra^ De farmece şi de vrăji, Ce în curtea ta acurm t)e când acolo nu eşti, Curtenii tăi săvârşesc.

Iar ca să poţi nimeri La curtea ta înapoi, Eli o săgeată slobod Şi tu de ea să te ţii“. Atunci geniul, scoţând Săgeată din tulba sa Şi încordând al său arc, Spre răsărit săgetă. Deci Bogdan s’a aruncat Pe calul cel tătăresc, Şi la ciochine legând A ucisului Han cap, Ca vântul s’a repezit, Tot săgeata urmărind. Deci eu tac, nu vă mai spun, Boeri cinstiţi ce-ascultaţi, încotro â apucat Bogdan, al meu Făt-Frumos, Pân’ ce Dumneavoastră toţi Nu veţi zice, că ce-am spus Chiar aşa, aşa a fost. IV. După trei zile Bogdan La domnescul său palat Sosind, îndată ’ntrebă De zâna soţia sa ; Şi iată că alergă, înaintea lui eşind, O ţigancă fetnegea, îmbrăcată prea frumos In stofă şi urşinic Şi pe Bogdan sărutând l-a zis : „Bine ai venit, Dorite mirele meu, Căci de mulţi ani te aştept, Şezând ziua în cerdac

Şi cătând în calea ta, Iar noaptea amar plângând, încât de lacrimi şi dor, Pielea pe obrazul meu S’a îngroşat, şi s’a sburlit De scârbă s’a înegrit; Şi bălană de am fost, Acum vezi cum m’am smolit Vezi, dragă mire al meu. Vezi cât te-arn dorit de mult Şi de-ai fi mai zăbovit, Ori mă găseai în mormânt, Ori mă ofticai de tot!.“ Deci bunul nostru Bogdan, Crezând întru adevăr Că pste /ursita sa Ţigăncuşa ce-i vorbiâ, O strângea la pieptul său; Dar el insă nu ştia, Că aceea ce-i'Vorbea, Fata judelui era A ţiganilor domneşti, Şi că muma ei a fost, Când trăia Domnul Ciubăr, Una din găinăriţe A păsărilor domneşti, Insă farmece ştiind Şi fiindcă şi Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios Intre dracul şi ’ntre el. Dar pierind Domnul Ciubăr Şi lipsind şi fiul său, Lăieşiţa acea rea Cu a sale vrăji drăceşti Fermecase pe boeri, Pe hatmani şi pe oşteni,

Încât unii pribegiră încotro ochii i-au dus, Alţii, nebunind de tot, Strângea ciolane pe câmpi Şi alţii se prefăcură In lupi, în urşi sau în cerbi Fugind în codri pustii ; Iar ea cu bărbatul său Domnea şi orânduia in ţară şi pe Români; Şi pe zâna lui Bogdan Sugrumând-o o svârli hitr’un adânc heleşteu. Ce lângă curte era. Deci Bogdan a socotit, Mai întâi pe tatăl său , Să-l pomenească un an Şi să poarte tot cernit, Si petrecând acel an In jale şi rugăciuni, Pentru răposatul [Domn, Să se însoare apoi Cu ţiganca ce gândea, Că ursita lui era- — Deci petrecând acest fel, Ţiganii tot vrăji făcea Că doar îl vor fermeca ; Dar al geniului inel Pe dânsul îl apăra ; Iar fata cea de ţigan Se’mpodobia, se dregea Ca să placă lui Bogdan ; Şi oglindioara luând, Ce ţiganca maică-sa In taină i-a fosr dat, Se privea în ea zicând : nOglind’ oglingioara mea, Spune drept, ca chipul meu

Este altul mai frumos, Mai delicat, mai cu haz Din câte fete au fost Şi sunt astăzi pe pământ ?“ Iar oglinda răspundea : ,,Că mai frumoasă era Şi iarăşi în grab va fi Ileana cu părul lung Ce Cosinzeana îi zic*‘. Şi fata cea de ţigan Mâniindu-se, svârlea Oglinda ce grăia drept. Deci într’o zi a venit Toţi comişii la Bogdan, Şi i-a spus că caii săi Nici de cum nu vor să bea Din heleşteul domnesc ; Căci în el s’a arătat De aur un peştişor, Care apa tulburând Pe cai foarte speria. Aşa dar Domnul Bogdan Cu fata cea de ţigan Au mers cu sârg amândoi, Să vadă cel peştişor, Pe care Bogdan văzând Foarte de el s’a mirat. Iar ţiganca pricepu Că acel peşte era Zâna, ce a fost ucis Lăieşiţa, maică-sa Şi ’n heleşteu o zvârli ; De aceea se rugă Să i-1 dăruiască ei Şi bunul Domn Bogdan Cheful să-i strice n’a vrut, Ci să prindă porunci Pe frumosul peştişor,

Dar toţi pescarii domneşti, Să-l prindă nu au putut ; Iar Bogdan însuşi, luând Undiţa dela pescari, Peştişorul a venit Şi singur în ea s’a prins, Pe care el l’a şi dat, Ţigancei ce aştepta, Iar ea alergând cu el, Bucătarilor l’au .dat, Să i-i cureţe de solzi, Şi să-l frigă pe cărbuni. Şi după ce l’a mâncat, Ogbnjioara îşi luă, Şi iarăşi i-a zis râzând : ,,Qglinjioară, spune-acum, Spune drept, ca chipul meu Este altul mai frumos, Mai delicat, mai cu haz, Din câte fete au fost Şi sunt astăzi pe pământ ?“ Iar oglinjioara a zis : „Că mai frumoasă era, Şi iarăşi în grab va fi Ileana cea cu păr. lung, Ce Gosinzeana îi zic“. Dar ţiganca i-a răspuns : „OgUnjioară spui minciuni, Căci eu mănânc carnea ei, Şi nu va m u fi în veci Ileana cea cu păr lung". Aşa ţiganca zicea, Pentru că ea n’a ştiut Că din a peştelui solzi, Unul nu ştiu cum sări La fereastra lui Bogdan Şi din el curând crescu Un tei foarte răsfăţat,

Sub care Domnul Bogdan Cu haz la prânz ospăta ; Căci teiul acel frumos Slobozia deasupra lui A lui înverzite crengi Şi de soare îl umbrea Şi-l răcorea fiind cald ; Iar seara tot acel tei Raze de foc slobozea, Şi aşa se lumina, Că toată noaptea sub el A curţii slugi şi femei La şezătoare venea, De torcea şi depăna , Iar matalnicii flăcăi Se hârjonia între ei, Sau spunea cimilituri Nevestelor ce torcea, Sau cu fetele râzând In pilde se păcălea Sau le spunea lungi poveşti. Iar când fata de ţigan Se apropia de el, Crengile lui se clătea, Se scutura mânios, Şi aşa o sfichiuja Peste cap, peste obraz, Că fugea de el cu sârg. Deci ea iar a priceput Că acel tei minunat, Zâna lui Bogdan era Şi iarăşi a început, Ca să roage pe Bogdan Să i-1 dăruiască ei. Deci el iarăşi şi acum Pofta ţigăncii făcu Si ea cu-sârg porunci, Să taie acel copac,

Şi să-l ardă întreg tot. Insă vântul a sburat Numai o frunză din el Şi puitând-o în văzduh A lăsat-o de-a căzut In codri cei mai merei, La un bătrân prisăcariu ; Şi frunza, căzând la el, in flăcău se prefăcu, Tânăr şi frumos la chip, Sprinten şi gigât la stat. Deci bătrânul prisăcar, Văzându-1 i-a zis aşa : „Făt-Frumos, de eşti strein Şi dacă nu ai părinţi Şi aici ai nemerit, Te rog cu mine petreci Şi fii ca copilul meu, Ca, murind eu, să mă ’ngropi Aici în acest pustiu, Unde pe nimeni nu am, Pierind seminţia mea De farmece diavoleşti; Căci pierind Domnul Ciubăr Şi voinicul său fecior, Pe care eu ram deprins Să săgete în văzduh Pe lăstunii uşurei, Sau cu măsdracul pe urşi Să pătrundă făr de greş, A lor curte rămasă Şi ţară făr de stăpân. Deci eu şi cu alţi boeri Ocârmuiam cum puteam A Domniei trebuinţă Dar nu trecea nici o zi, Să nu piară dintre noi Date un boier sau doi,

Pân’ ce într’o zi văzui Pe soţie şi pe fii Straiele pe ei rupând Şi ca nişte îndrăciţi Fugând în codrii pustii; Iar eu ca să-i pot găsi, M’am aruncat pe un cal, Ce Tam găsit priponit De a cerdacului stâlp Şi îndată acel cal, Ce duh necurat era, Al’a ridicat în văzduh Sburând cu mine pe sus, încât sub talpe simţeam Vârful brazilor înalţi Că mă sgâria cumplit, Şi în sfârşit peste munţi, Peste ape, peste văi, Sburând cu mine mereu Am ajunns până aici, Si călare m’am trezit Nu pe calul ce sbura, Ci pe prăjină de tei; Şi niciodată de-aici înapoi nu am putut Să nemeresc la oraşDar Domnul m’a miluit, ■ Găsind aici, în pustiu Prisaca unde trăesc Şi nu cred să mai văd eu Pe voinicul meu Bogdan Şi pe seminţia mea ; Te rog dar, o fătul meu, Fii tu mângâierea mea, Nu mă lăsa părăsit; Căci de mult în ochii mei Om pân’ acum n’am văzut". Deci tânărul, ce-asculta,

l-a răspuns cu glas duios : „Nu pot să-ţi făgăduesc, O cinstitule bătrân, Să împlinesc voia ta ; Căci şi eu sunt prigonit Tot de.duhul necurat, Până nu se va împlini Aceea ce mi-a menit A norocului meu stea ; Dar eu voi trăi aici Cât se va putea mai mult !44 Tânărul aşa grăind, lată că se auzi Clocotind codrul mereu De-a gonaşiior strigări, De ţăhnete de copoi, De buciumi vânătoreşti ; Şi iată că se văzu Când şi când printre copaci Fugând urşi, capre şi lupi; Şi iată că se ivi Bogdan ca un vânător, Gonind de-aproape un urs ; Şi rănindu-1 dinapoi, Ursul s’a întors la el, In picioare s’a sculat înfricoşat rnormăind Şi apucând pe Bogdan II trânteşte la pământ Şi începe a-1 stropşi. Dar tânărul Făt-Frumos S’a repezit ca un şoim Şi, încălecând pe urs, L’a apucat de urechi, L’a întors dela Bogdan :Şi dându-i pinteni mereu, Mergea călare pe el

Deci Bogdan s’a ridicat Tânărului mulţumind. Şi viind la curtea sa, Spunea minunea la toţi Aceea ce „a văzut. Iar ţiganca pricepu, Că acel tânăr a fost Tot ursita lui Bogdan ; Deci pe maica sa chemând l-a zis plângând cu amar : ,,Mamâ, nu te îndura Fă orice farmece ştii, Sau orice otrăvi mai tari Şi mă mântue, te rog, De ursita lui Bogdan, De vrei Doamnă să mă vezi, Sau de vrei să nu pierim ; Căci anul mai a trecut, De când Bogdan a venit Şi foarte mă îngrijesc, Să nu vie cumva ea. Duşmanca mea cea mai rea, Şi să-i spuie cine sunt Şi câte au pătimit Despre amândouă noi ; Căci eu, ori ce am făcut, N’am putut să-i viu de hac Ca să o pot prăpădi44. Lăeşiţa, auzind Ce spusese fiica ei, La miezul nopţii s’a dus La ţintirimul din câmp, Unde erau îngropaţi Hoţii, ce se spânzura, Sau cei ce se dovedea Că sunt strigi sau tricolici, Sau vestiţi fermecători

Şi acolo aprinzând Chiar ca pe o gloabă rea. Un mititel focuşor Cu lemn, ce a fost furat I)in raclele celor morţi, Care când se desgropa Se găsea afurisiţi. Şi lepădând de pe ea Hainele, ce le purta, Goală a înconjurat, Ca o furie din iad Focuşorul se ardea, Pe Scharaoţchi chemând, Şi vorbe diavoleşti Bâiguind, din dinţi scrâşca Din ochi scântei slobozea, Flocii pe cap îşi sburlea, încât semăna a fi Diavolul împeliţat, Şi iată fum ca un stâlp, Negru şi prea puturos, Din focuşor a sbucnit Şi în aer clocotind, A răsnit şi a eşit Un diavol slut din el, însă prea puţin mai slut Decât ţiganca era ; Şi i-a zis : „Eu ştiu ce vrei; Deci iată că ţi-am adus Acest măr din acel pom, Din care Eva gustând S’a isgonit din Eden, Deci tu cu el să te duci La prisăcariul ştiut; Şi ursitei lui Bogdan Dândui-1, ea va gusta Şi îndată va muri!“

Aceste dracul grăind, In pară s’a prefăcut Şi s’a ridicat în vânt, Şi apoi prăsind scântei, In întuneric pieri. Deci ţiganca alergă La boierul prisăcar Şi plecându-se în băţ, Ea calică se făcea ; Dar a prisăcii căţel S’a repezit ca un leu La ţiganca ce venea ; Iar Făt-Frumos alergă Şi pe căţeluş gonind, Ţigăncii pâne i-a dat Şi de faguri un chersân. Ţiganca- i-a {mulţumit, Din torbă mărul a scos Şi dându-1 lui Făt-Frumos, I-a zis : „Voinice, să guşti, Să vezi bunătatea lui; Căci livădariul domnesc De pomană mi l-a dat Şi mere de acest fel Numai domnii au mâncat. Deci ursita lui Bogdan Apucând mărul domnesc, Odată numai putu Să muşte din acel măr, Căci căţelul a sărit, Din mână i l-a răpit Şi l-a înghiţit întreg. Şi îndată a crăpat; Şi pe loc căzu şi ea Moartă. Dar sufletul său S’a prefăcut în ^porumb Şi sburând în văzduh sus,

S’a dus tocmai la ‘Bogdan, Care atunci se afla In al său scaun domnesc, Şi norodul judeca Cu boerii mari şi mici. Deci porumbul s’a şi pus Pe umărul lui Bogdan, Şi cu glas chiar omenesc I-a spus toate ce-a păţit Despre lăeşiţa rea Şi câte mai făcu ea Cu farmece şi otrăvi La curteni şi la boeri, In vreme ce au lipsit Bogdan din scaunul său. Deci Bogdan s’a mâniat, Ca un tigru a răcnit Şi cu piciorul isbind Foarte groaznic în pământ, Crăpă zidiri câteva, Clopotele, răsuna, Caii, boii au sbierat, Mâţele au miorlăit, Şoarecii au leşinat, Şi tot norodul căzu La pământ,, cu dosu ’n sus. Iar Bogdan, pufnind pe nări, Chiar ca un zimbru rănit, Gealaţilor porunci De au schingiuit cumplit Cu căngi şi vine de bou Pe lăeşiţa cea rea, Cu fiică-sa la un locApoi .epe aducând, Ce mai sirepe au fost In a curţii herghelii, Pe ţigance le-au legat

De ale epelor cozi Şi le-au alungat apoi Peste râpi şi peste stânci Pân’ le-au spârcuit bucăţi. Iar pe ceialalţi ţigani, Pe unii i-au înţepat, Pe unii i-au jupuit, Pe alţii în patru părţi Tăindu-i, i-au dat la câini Şi altele deracest fel De torturi le-au mai făcut. Apoi Bogdan căutând Sufletul ursitei lui, Ce sc făcuse porumb, Nu J-a mai putut afla ; Căci şi el s’a speriat, Când s’a mâniat Bogdan, Şi fugise în pustiu. Deci Bogdan s’a şi pornit Să cate ursita sa : Insă el, neputând şti Unde s’a mistuit ea, Pe soare a întrebat încotro s’ar fi aflând ; Dar soarele n’a putut Să-i spuie de ea nimic, Căci când lăeşiţa rea In eaz o a aruncat, La miezul nopţii a fost Şi el pe cer nu era ; Dar să întrebe, i-a zis, Şi pe lună, sora lui. Deci Bogdan a întrebat Pe lună de nu ştia Ceva de ursita lui. Şi luna iar i-a răspuns Că noaptea, când a pierit

31 Ileana cea cu păr lung, Ce Cosinzeana îi zic, Ea nu a putut vedeaL Căci se pişcase atunci Şi era nouri pe cer ; Dar să întrebe, i-a zis, Pe vântul, ce a suflat Când ursita Iui pieri. Deci Bogdan a întrebat Vânturile, ce sufla Din a lumii patru părţi; Şi crivăţul i-a vestit Ileana cum a pierit Şi în ce loc se afla , Trupul cu sufletul său. Şi el grabnic se porni La prisaca din pustii. Unde ajungând văzu A Ilenii sale trup Zăcând cu faţa în sus Şi pe pieptul ei şezând Porumbul, sufletul său. Deci Bogdan, plângând amar Pe moarta ursita sa, Se ruga lui Dumnezeu Să i-o dăruiască iar ; Şi făcându-i multe cruci Trupului, ce zăcea mort, Porumbul se prefăcu IntrTin abur luminos . Şi în trupul mort intrând Fecioara s’a şi trezit, Ca din somnul cel mai greu Şi frecându-se la ochi, A oftat, a strănutat; “ Şi apoi îmbrăţişând Pe Bogdan, mirele său,

Amândoi încălecară Pe armăsarii domneşti, Şi împreună luând Pe boierul prisăcar, S’au întors toţi cu alai La scaunul lui Bogdan, Unde, ca şi mai întâi, Gătiri de nuntă făcând, Şi poftind mulţi megieşi Crai, domni şi viteji vestiţi, Mare nuntă s’a făcut, La care am fost şi eu, Am dănţuit şi am dres Cu paharele domneşti. Iar Bogdan atunci bău Din scafa, precum a zis, A Hanului tătăresc, Pe care l-a fost* ucis.

Acolo m’a deşteptat Soarele ce răsărea Tocmai în fereastra mea ; Şi pe masa, ce era Lângă al meu aşternut, Lumânarea tot ardea; Iar lângâ mine pe pat Sta un letopiseţ vechi, Deschis tocmai acolo, , Unde scrie de Ciubăr Şi de fiul său Bagdan ; Iar jos lângă coptoraş Dormia bătrânul chelar, Ce-mi spunea multe poveşti A Domnilor celor vechi, Seara pân’ ce adormeapi. V.

Şi acest vis minunat. Deci atunci am înţeles, Că şi fantazia mea S’a fost prea înfierbântat, De letopiseţul vechi Şi-a cheiarului poveşti,

Ce în somnul meu văzui Seara când am adormit, Adunătură au fost Din poveşti ce mi-a spus eî Şi din ceea ce cetii

urmă, trebuie socotit şi tânărul şi talentatul păet Adrian Maniu. I > Născut în Bucureşti în 1891, dintr'o familie originară din Banat, Adrian Mania şi-a făcut studiile în oraşul natal A început să scrie de timpuriu, colaborând la felurite rewsie şi ziare, atât cu pagini literare în versuri şi proză, cât şi cu articole de critică artistică, tot atât de preţuite, intemeindu-şi, repede; faima aleasă de care se bucură. Poet in cel maj nobil înţeles al cuvântului, dând pururi f-'ău liber inspiraţiilor sale avântale, Adrian Maniu a ştiut să rămână în lumea senină a poeziei, dând la lumină necon. |' <enit alte şi alte opere, ce au avut darul să-i statornicească ! an loc meritat in literatura noastră de astăzi. '■Şund pe rând a dat, astfel, la iveală următoarele cărţi:. Figuri de ceară, — poeme în proză; Salomeea, ~ ciclu 203

*. > vii _

■- Ss

2 \V

de poezii; Paharul cu otravă, nuvele; Lângă pământ, — poezii; Meşterul, — Teatru în versuri; Fata din Dafin, Teatru, în colaborare cu Scarlat Eroda; Rodia de aur, — Teatru, în colaborare cu A■ O■ Teodoreanu; Păturică, Teatru, în colaborare cu Ion Pillat; o traducere a vestitului ii '■'.poem.Peer Gynt de Enrik Ibsen, etc. il • ■ Aplecarea deosebită spre teatru, de care a dat atât de \ limpezi dovezi se explică şi prin faptul că o asemenea încli'■;* '■"re s’a simţit şi la alţi membri ai familiei Maniu. Este inte- '^tmt, că bunicul scriitorului, Vasile Maniu, este resant de y<ori dramatici ale cărui lucrări au fost linul dintre întâii au. la 1848, pe scena Teatrului Naţional din înoate cam> pe mcureşti.

Vrăiitorui ap@8@r Furtuna zilelor trecute, după ce purtase spre limanuri leşuri de matrozi şi frânturi de corabie, părea că nu a fost nici o dată; atâta linişte străbătea din nou firea. Răspuns tăcut pentru sclipirea stelelor, lumini scânteiară în satul tă tăresc. Chiar pe turla gamiei, ruptă de obuz odinioară, acum se pogorâseră ciorchini de candeli, împodobind ca pe o co loană antică, acest stâlp în mijlocul infinitului — din care — plâns de albină, pornea rugăciunea târzie a unui hoge. Ii răspundea murmur rugat de pretutindeni-, marea- Lopetile întorceau acum dintr’o singură latură, rotind barca iscodi toare de pradă. Noaptea apleca şi ea umerii pescarilor. Fulguiri se aprindeau în fie ce talaz- Neaşteptată luna albăstri. Cei trei vâslaşi vorbeau- Un fald al adierii le smulse i*

în larg cuvintele. Doi erau pescari, al treilea purta în privi rea-; umbrită de turban, mai mult decât oglindirea nesfârşi tului. Răsuflarea lor ostenită rărise, şi bătăile vâslelor tot căutătoare, se apropiau de mal. Ne-ai amăgit zadarnic — spuse unul— Am pierdut şi pescuitul şi prada. Cei din sat au cules în locul nostru, bârnele bune de foc şi butoaiele plutitoare! AI treilea ridică din umeri: — Butoaiele care plutesc nu poartă aur! Dacă nu aţi înţeles că' vasul negru scufundat în furtuna trecută e mântuirea noastră, puteaţi rămâne acasă, sau să vă mulţumiţi cu pomenile ce le asvârle apa. Singuri aţi spus; nu era ca toate corăbiile- Aţi recunoscut că este ,.blestemata”, care fără să se oprească rătăcea de sute de ani poate. Acum siguri sântem că s’a scufundat. Am pândit locul în vijelie, l'arn însemnat de pe mal la flacăra fulgerilor — iatăne chiar aici— Să mă mai scufund odată? întrebă unul din pescari. Toată câmpia apelor cernise. — Uite într’adevăr fundul nu e adânc, şi strălucirea se vede, e numai oglindirea lunei? Pescarul îşi desfăcu cămaşa, sări clătinând scândurile băr cii. Dungi săgetând adâncul dovedeau trecerea delfinilor lacomi. Tăcerea se depănaAici e comoara, zise în sfârşit necunoscutul- Vom fi toţi bogaţi — adăogă vâslaşul. Vă voi plăti osteneala, îndreptă străinul. Din valuri se ridică ceafa rasă a scufundătorului— Nimic? — Ba da! Un cazan mare rotund, cu toate în gropate în nisip. Am legat de ele frânghia. Pescarul clănţăDar nea de frig. Faţa necunoscutului scânteia ca luna.

acum toată marea începuse să vuiasca, şi să urle ca şi când haite ar fi cutreierat-o. — E un cazan plin şi greu, numai cu aur dacă nu şi pietre scumpe —' judecă înotătorul suflând greu. — E al nostru! — E al meu, ţipă străinul, eu vam chemat! Vă voi plăti pescuitul înzecit, dar e numai al meu, al meu. Eu am ştiut-o. Eu îi sunt stăpânul. Numai prin puterile ce îmi sunt date mie. comoara e adusă înapoi pe lume. Dacă ai ştiut toate, apoi nu ai de cât ce ţi se cade — zise vâslaşul, şi îi împlântă cuţitul. Mâinile ucisului voiră să prindă aerul şi căzură în valuri. Tovarăşul aprinzând o torţă de răşină privi cuţitul pe care nu îl pătase nici un strop de sânge şi şopti: Toată barca e plină de sânge. — E numai lumina torţii. răspunse celălalt- Dar uite vrăjitorul râde!... Clipa era de spaimă. Valurile scâncitoare ridicaseră mortul lângă ei, şi faţa lui strâmbaFrate voia să ne plătească numai noaptea asta bleste mată; lua tot şi rămâneam săraci. — Fără el nu găseam ni mic! — Fără el? Tu chiar crezi că a fost vrăjitor? Atunci trebuia să ştie ce i se întâmplă dacă găsim ceva. — Numai să nu fi fugit comoara. Trage funia, leag-o de belciugul dinnapoia bărcii — ori cât de blestemată, comoara e acum a noastră, dacă trebuie să dăm ceva lui Dumnezeu i-om duSmuceşti vâslele! Tare! mai tare! ai auzit!Un clocot ridică marea, barca sări în sus- Flăcările verzi ale nimicire! au fost văzute de pe maluri cum în furie urcau cu tunet lung în fuior furios- A două zii alte bărci dedeau

târcoale pe locul acela unde plutea u'nflat şi rânjit vrăjito rul cu turbanu încă pe frunte. O cange a încercat să-l aducă — dar marea îl trase spre larg. — Aci s?a spart mina! zise un cârmaci, arătând pe întinderea valurilor ce se perindau la fel. Sus pe cer trei pescăruşi vâsleau şi pieiră. Pe ţărm în iarba mătăsoasă, pietrele mormintelor luceau ca un stol de lebezi ce ar odihni. Câteva femei cu ochii înegriţi şi cu mâinile vopsite roşur aşteptau bocind. In zare o corabie neagră, de formă neobicinuită» se arătă pentru un răstimp, apoi între cer şi mare, ca într’un trecut, se ascunse iară. >

•

• --v

1 1 ;

Ucigaşul m@rf®I „Şi ne fereşte de cel viclean

;

Eram în casa poetului X. cunoscut numai pe urmă din înebunirea ce obişnueşte să dea faimă în literatura noastră. Eram în cea mai ciudată din odăile lui: podeaua de blăni de stejar, moleşit de un covor negru ţesut cu crengi în mugurite. Tavanul încheiat cu bârne, scoborând un candelabru de bronz, încărcat cu draci, figurine şi douăzeci şi patru lumânări. îmi aduc aminte cele trei ferestre înguste care cerneau ziua, geamlâcurile aveau catifelate străluciri de nestemată, şi făşii de plumb mărgineau legende veneţiene. Cellalt zid îmbrăcat cu cărţi, o bibliotecă lungă de forma unui altar, deasupra-i surâsul unei divinităţi budiste, trona într o apo teoză de raze migălos orânduite din săgeţi de toate formele, cu otrăvuri din lava, Borneo, Sumatra-

X mă privia ţintă. Ochii palizi, în faţa pe care dintr’o ne înţeleasă obişnuire o pudra galben. Mâinile lungi, albe ca stelele de mare, fără nici un ine]', nici măcar cel ce purta pajura neamului lui, svârljseră perna de mătase, întocmai ca pe o femeie. De pe divanul negru pe care X stetea culcat, gura lui roşie ca o floare de cactus(aceasta e cea mai justă apreciere) silabisi între dinţii albi şi ascuţiţi animalic: „ucigaşul morţii” — arătând o cruce mare de două palme, îmbrăcată în făurituri odinioară aurite, bă tută cu găuri din care căzuseră sau fuseseră smulse pre- • ţioasele. Crucea, lemn încărunţit de vechime, sculptată migălos cu un popor de sfinţi, era încă una din acele minunăţii ale trecutului nostru, atât de hărăzit risipirii. Iţi place? mă întrebă. Ce conţinu reînoit pretext de gândire, singura definiţie ce admit' pentru opera de artă! Crucea asta a trecut prin sut 3 de ani- Viţios şi mistic a sărutat-o poate Basaraba Matei cât întocmea pravili, sau când seimenii răsfăţaţi mă celăreau supt patul Vodei, pe dârdăitul căminar. Sau ciocnit de ea dinţii Drăculescului, într’o zi de Paşti în care mărun taie sidefii curgeau de pe ţăpoaie? Vre-un mare vornic a adus pe vremuri crucea din Ravena, vre-un episcop a îiivelit-o în basmaua cusută cu seminţe de mărgăritar, ca să afurisească pe „Regele ţărani lor”, pe care după ce l-a bătut în falangă juratul, îl smiu seră bucăţi, iepele mânate spre patru vânturi?

[

Dar toate astea pentru alţii. Pentru mine ea nu rechiamâ\ decât o singură poveste; ascult-o: — Văzusem crucea, în casa unui călugăr în satul Negura, încercasem s’o cumpăr şi se împotrivise, îi îmbiasem mult. foarte mult. zadarnic. Tu înţelegi ce înseamnă pentru un iubitor o astfel de podoabă. Atunci încercai celelalte mij loace. Sfinţia sa nu avea însă nici un viţiu, nici o ambiţiuneUn coş cu păstrăvi, melci, garafă de Cotnari, rachiu de persici, îi erau tot aşa puţin cât cea mai părtini toare scrisoare pentru un vlădică. Socoteam crucea pierdută, sau cel puţin mă mângâiam să aştept moartea călugărului, ziua în care moştenitorii mai puţini încăpăţînaţi, ar fi venit să mi-o vânză. O singură ciudăţenie avea călugărul, şi nu ştiam cum să mă ajute, orice slăbi ciune omenească trebuind să ne împuternicească. Călugărul avea o mulţime de tipărituri eretice, din cele zise Bogomilice, şi studia vrăjitoria. Ştia cu vergeaua de alun să îmblânzească şerpii, avea descântece şi rugi pentru toate lingorile, cu mirodenie ce numai a smirnă nu mirosea, ştia să risipească duhuri. Ţăranii îi ziceau ,strigoiu”. Ii procurai câteva cărţi ce-i lipseau. Ars Spagirica şi Almagesta — de nu mă înşel. El avea pergamente slavone, ne gre, scrise cu înodată slovă albă, încunabile în piele de porc strânsă în catarame, heliogravuri ciudate ca ochii în aripa fluturului, Evangheliile hermetismului. Crezi în nebunia veacurilor? Oare generaţiile şi-au frânt viaţa în munci mistice, fără adevăr? Călugărul voia să reli-

10 ■

pească această amăgire de adevăr, şi reîncepea încercă^ rile uitate. O plângere Sinodului, îi aruncă vina că ar fi vrut să cumpere sânge de copil pentru farmece de aur. A fost o minciună, o încercare de cercetător — mai puţin i criminală decât toate vivisecţiile ce le face zilnic medicina,, nu ştiu, poate călugărul lăsase sânge copilului fiindcă tă măduirea unei boale cerea aceasta. Dar ar fi prea natural. li se răpiră toate atrîbuţiunile religioase şi cu asta viaţa. Un bilet scris cu creionul mă chiemă, era murind. O lumânare subţire, barba lui care mesteca firimituri de vorbe, iată ce am văzut întrând în odaia unde îşi dădea sufletul. Şi crucea! — Te-am chemat să-ţi mulţumesc pentru cărţile trimise, şi să-ţi fac o rugăciune — (tăcui). In amintirea celor ce ai să săvârşeşti vei lua crucea. Vreau să mă păzeşti trei zile, şi trei nopţi. Până sunt în pământ să nu laşi pe nimeni să mă atingă Era aşezat în coşciug şi vorbia. — Vreau pe pieptul meu să pui cursa de lup care e după uşe, aşeaz-o aşa, cu dinţii deschişi, acuma aşterne pe de asupra aripele giulgiului-, ca să nu se vază nimic- Să nu laşi pe nimeni să mă atingă, să nu spui nimănui nimic-, acuma aşteaptă! (murise). Intăia noapte de veghie a fost linişte. Spre al doilea cân tat, am auzit paşii, şi am simţit că cineva mă privea din beznă. A doua • noapte, a venit un om cu faţa acoperită de un

văl* Era nehotărât. In mâini ţinea o undrea lungă de oţel şi o bardă. Pe la asfinţitul lunei, asta. — Ce vrei? — Cele ce se cade. — Adică? — Călugărul e strigoi, eu sunt ucigaşul morţii. — Ucigaşul morţii? lasă gluma, uite e încărcată arma. — Nu face nici un rău boierule, dar strigoiul trebue omo rât, trebuie să îi bat ţăruşul de oţel în inimă, altfel se scoală, şi cum n are rude, o să mănânce în sat. — E articol în lege, cine batjocureşte sau schingiue morţii, ştii? (deschisei piedica revolverului). — Ştiu. Atunci rămâne celălalt fel. — Atunci, afară! Necunoscutul a plecat. In n treia noapte a fost înmormântarea. Un preot a slujit, dascălul a cântat. Pe urmă a curs ţărâna înăbuşit. Cineva mă trase de haină. Era baba bisericii, cocoşată ca o broască— Boerule, de ce n’ai lăsat să se omoare strigoiul? — Fiindcă nu e trebuinţă. — Eli am văzut înainte vreme, dacă nu fuseseră ţintuiţi în raclă, apoi îi desgropa şi făceau un rug mare, pe care-i ardeau să nu mai rămâie os din care să crească la loc Când deschizi racla, îl vezi numai decât pe ăl de e strigoi: capul îi are dat pe o latură şi râde. Unghiile crescute după ce a murit, precum îi e nevoia, şi gura mânjită de sânge, fiindcă a mâncat din neam.

Cine ştie, o fi şi început să râcâie cu giarele, lipeşte urechia uc pământ şi ascultă. —* Acum e lege, nu e voe. — Acum nu se mai face aşa. Megieşii dăduseră foc la toate câte avusese călugărul. Sângele îmi batea cu mânie în tâmple, dispăruse crucea. Hrisoavele îşi scorojeau pergamentul în flăcări, prafuri detunau scânteietoare, otrăvuri se scurgeau în vâlvătăi şi rotogoaîc mari de fum înecăcios ne înconjurau. Am plecat. — Aşa-i că nici tu nu ştii cum se judecă strigoii? nici eu ri’âiri ştiut. înainte vreme, nu de mult, şi baba bisericii a văzut. închipuieşte-ţi 'jucătoarea lumină a torţelor. Leşul pârâie pe foc, iimflându-se sau încovoindu-se sub dărâmare de cărbuni. Cei cari stau în jurul rugului, privind cu spaimă şi săvârşind cu convingere ritualul sălbatec, vânturând apoi între degete cenuşa încropită, ca să nu se întâmple reînvie rea morţii. Ti se pare de necrezut, pentru că nu ai întrebat în orice sat al ţării cum se omoară strigoii. Cunoaştem atât de ipuţin viaţa şi datinele, descântece, mai vechi decât romanii, şi mult mai sălbatice, ţin de pământui nostru în care mai dorm idoli chaldeo-asirieniAi să zici că legile au adus blândeţe? Ascultă atunci cum săvârşeşte în vremile noastre în orice sat, ucigaşul morţii. Noaptea, alături de mormânt, sapă o groapă- Tine o cruce într’o mână şi în cealaltă cuţitul lat, cu care adânceşte pieziş o vizuină până în dreptul sicriului, îl crapă, bagă mâna.

îşi cuţifcii scobeşte în mort, scobeşte prin măruntaie, scobe şte, până sparge inima. Actinii înţelegeţi de ce călugărul mă rugase să deschid dinţii cursei de lup? Da. aşa a prins cursa. Şi ucigaşul morţilor avea crucea' mea în ceailaltă mână. A—cea fost în deamănuntul nu vreau să ştiu, când cel ce băgă mâna în coşciug şi-a simţit-o închisă în ţăcănitul brusc al fălcilor de metal. Să mă gândesc la fapt, e de pri sos, destul că am căpătat crucea! Dar ca roza Ierihonului, care reînvie în apă, amintirea se înălţă de câte ori o privesc-

Ni se aduse, cafeaua, în ceşti filigrante, şi tăciunii pentru aprins ţigări. — Cu vocea stridentă X mă întrebă: — Ştii cum se face o adevărată cafea? E o artă pe care a avut-o trecutul. Ar trebui toată atenţia şi văd că eşti obosit. Atunci înţelesei că X e ameninţat de boalăConversaţia scobora neînduplecat.

Prîmavara sălbatici Ascunsă în valea Oltului, mănăstirea murea, în fiecare zi mai dărâmată. In chilii varul se desprindea pojghiţe, căzând peste psaltiri legate în tei unsuros, şi peste cărţi de medi cină, iar pe ziduri tencuiala cojită descoperia fantastic, un ochi plin de privirea trecutului, sau o mână plină de inele, zugrăveală naivă. Prin pivniţi se ştia că sunt îngropate odoare de argint ale unui prinţ ucis de ştreang, iar în fântâna unde coborai pe scări, se spunea că apa e plină de tămăduitoare puteri, dar găleata culegea din umbra fundului, salamandre, balauri mici de smoală cu ochii de drac roşu. Sus de tot, între clopote şi cer, ca şi jos între bolti şi P&~

15 .

mânt, îşi scoteau liliecii prăsila chiţăită. Bufnitele în nopţile verzi râdeau în vaiete, şi pornea să vâneze broasca râioasă. Vântul înfunda ganguri, ferestre cu geamlâcuri alba \ stre ţiuiauDin pridvor începea curtea cu iarbă măruntă, unde vedeai ziua porcarul, mânând paşnicele suflete în a căror coamă aspră se agăţau ciori, să tremure din aripi când le sguduiau vârteje şuerate dinspre baltă-J ' Nămolul dospit mirosea a primăvară, lăsând petece de un albastru nou ca floarea inului în adâncurile căruia se topea în punct sborul cercuit de şoim; pe când în via tăiată, fcşneau păsări de culoarea frunzelor din anul trecutAcest loc în singurătate era mai trist primăvara, atunci înecuri mari se năpusteau lătrând dela munte- Atunci de sub sălcii se ridica triunghiul raţelor sălbatice, şi zidurile mânăstirei se înmuiau înconjurate de oglindăIn câte o noapte, glasurile de noapte erau mai speriate, pocnind se mai surpa o aripă de cărămizi. Totodată gemete, un urlet lung sau zăngănit de lanţuri- Căci în anul 18acest lăcaş rămas mai bine de un secol în părăsire, fusese ales pentru adăpostirea unui balamuc, nemai fiind bun la nimic. Astfel zidurile bolnave găzduiră un doctor om rece, cumpătat resemnat cu indiferenţa unei vieţi şterse în agonia mediului de credinţe trecute- Femeia lângă care trăia; palidă. Gura ei tremura abia întrezărit, atunci când privirile se opreau. Hâzi, cu uitări mâncate de păianjenul bolilor, cu urechile căzute, cu dinţii rupţi ca zidul, bolnavii surâdeau privind-o, şi i se supuneau asemeni turmelor.

Pentru /doctorul aspru, bolnavii păstjrau jteama, pentru Ea o diagoste dobitocească, supunerea câinelui către stă pân. dar atât de mare, încât numai pentru voinţa de a-i place, s?ar fi vindecat. Ei însă nu îndrăzneau să înţeleagă nimic, cu gura spumată întindeau viorele smulse. Iar dintre toţi, porcarul tânăr o urmărea cu ochii de căr bune.

Când începură deniile, un fapt turbură liniştea în care totul mergea încet dar cu o siguranţă a sfârşitului ce putea fi măsurată. Intr’o seară de primăvară în care cerul avea paloarea unui sfârşit de boală, o trăsură oprise la intrarea mânăstirei, un tânăr privise porţile bătute de gloanţe, şi icoana în care ochii fuseseră însulitaţi. Apoi in tră. Era (j. orfan ca într'o poveste, urmaş din familia Dom nilor ce pe vremuri clădiseră mănăstirea, înzestrând-o cu robi, mori de vânt. stupi de muşte şi iazuri. Ultim urmaş, dintr’un neam care nu mai avea rost să trăiască după prefacerile revoluţiei, G. îşi risipise in străi nătate averea în ambiţii şi înfrângeri, apoi înapoiat în ţară, degenerarea îl clătise brusc, mai repede decât năruirea zi durilor clădite de ai săi- Intâiu fusese urmărit de o dragoste pe care şi-o dramatizase singur din o vagă întunecare lite rară- Orbit, desorientat de prea. multă vedere, încercase farsa tristă a farmaciilor, opiaturi şi bromuri, digresiuni, biciuri, amante convenţionale şi friguroase. Cutremurase straturi!' bolii, când îşi simţi cu spaimă adevărul. încercase

."â 17

moartea, într’un accident nu îndeajuns de bine pregătit, ca şi vieaţa lui. După vâlva acestei neizbânzi, Q. socotise necesară, tot teatral, plecarea din lume, adăogirea lui., la adunătura de bolnavi şi de trecut, încântat de legenda că apa cu salamandre tămăduieşte, şi că doctorul provincial plătit din dania strămoşilor, era singur în stare să-l vindece.

începu o nouă vieaţă.- Pe lustrul apelor bubuiau carabine, fâlfăind răsturnate cădeau raţe să se înfigă în rogozul fun dului. Creţii sbătuţi îi picurau sânge fierbinte pe mâinile albe, din guşa lor albă şi brună, vitează şi dârje. Şi bufniţele pe care nu-i niciodată păcat să le omori. îl pri veau mult timp în agonie, cu ochii lor galbeni. Şi pentru Ea era. acum viaţa nouă: mângâia puful păsă rilor moarte, deschidea gene, şi aripile cu irizări ale vâna tului. Doctorul îngrijea ca mai ’nainte de bolnavi, şi nu ve dea nimic- Totuşi uneori râsul lui suna straniu ca ţipătul pasărilor de întunerec. Şi numai bolnavii îndărătnici se adunau nemişcaţi sau. bâlbâiţi în curtea cu iarbă tocită.

Soarele de primăvară strălucia -supărător. Puterea lui nouă mărea zilnic frunzele, deschidea flori galbene, avea revărsări de rodire neliniştitoare. Ea scoborâse scările fântânei, nemişcată privea bolboro si rea apei, îngânând nesfârşit în ochii ei tulburi undirile adânci. Alături şi mai în umbră,. Q. îi sărutase mâinile şi

tăcuse.

O rază de soare curgea de sus dulce parcă de

miere şi în ea din loc în loc reapărea o albină ca o schinteie săritoare. Vorbeau foarte încet şi Ea îi strângea braţul Raza se stinse. Cineva deschise uşa fântânei şi cobora spre ei. Porcarul tânăr se aşeză pe ultima treaptă, încrucişe bra ţele zicând: — Să te iubesc şi eu! Q. nebunul era puternic. Trenţele miroseau acru a cocină. Zgomotul ar fi atras pe doctor, astă nu trebuia cu nici un preţ. Femeia cu ochii nemişcaţi, ca şi când ar fi vrut să-şi vază frângerea vorbelor în apă, vorbi încet. — Porcăriile, tu ştii că eşti nebun, cum crezi că poate iubi cineva un nebun? — Cum niciodată n’ai să ţii la mine? văita porcarul şi un fior zbătea păreţii fântânei. Nici odată? Nici odată! Pe un nebun nu trebuie să-l înfrunţi, Ea tot liniştita fără să arate batjocură în glas îi răspunse:

— Am să te iubesc, când ai să te vindeci. Atunci ca să îi urmeze sfatul, nebunul păşi ultima treaptă, spre apă, încet tot mai încet, mai mult, tot mai mult, în un dele pe care le ştia tămăduitoare. De două ori adâncul îl trimise înapoi, însfârşit băşici de argint se suiră tot mai domolite după ce încă odată mâinele nebunului se închiseră şi dispărură, ca două flori ce se afundă în ape. Femea întorcându-se spre Q. voi să-i spuie că el niciodată

nu va face atât de mult pentru ea. Povesti doqtorului cum porcarul murise desigur de sminteală. Iată de ce 0. trebuia să plece, doctorul îşi urmă vieata, femeia a pă rut în unele seri visătoare. Fântâna a fost zidită. Anii tre ceau, iar mănăstirea se aurea în primăvară, cu bălării în florite pc acoperişuri.

Paharnicul şs buba neagră Lui Ion Pila'

Era pc timpul fericitei domniii a lui Vodă Caragea. Mo lima căreia nu-i se cunoştea încă numele, bântuia tara. Unii ziceau că se arată în chip de om negru cu picioare de oaie,/ alţii o văzuseră ca pasăre împuţită cu glas femeesc. Cel ce fusese în apropierea ei odată, la opt zile nu mai era în tre vii. Lucrurile au fost aşa. La curtea paharnicului Pârvu, în timp ce e! boemi se afla la vânătoare, soţia lui Bălaşa se plimba în grădina veche. Pe cer suiau norii de fum de prin satele unde bântuia boala, ciorile înmulţite de toamnă ţipau în crengile rupte de vânt- Atunci doi copoi albi veniră slabi cu ochii sticloşi, se culcară la picioarele ei scâncind atât de ciudat şi lingându-i mâinile, încât Bălaşa trebuia să şi le ridice în sus.

După ce se saturară câinii cu două străchini pline cu lapte dulce, porniră mai departe. In opt zile Bălaşa soţia paharnicului era în coşciug, între flori culese din pomii înhoriţi de al doilea. Cârligiarii cari t«rau cu grape stârvurile spre băligar nu se văzuseră pi in ţinut, aşa că nu ei svârliseră trenţe înveninate de boală, molima o câştigase boeriţa când buba neagră se arătase ca o ceaţă deasupra copoilor albi. Paharnicul lă crima, căci frumoasa fusese moarta, copilă încă. bălaie şi cu păr atât de lung, încât mult ca beteala i-ar fi atins călcâiele. Subt fereastră văicăreala ţigăncilor cu bani în cozi, în odaie funiegarea făcliilor, subt icoana inzăuată cu ferecătură de argint. Ochii paharnicului se aţintiră asupra Precestei, în lemnul căreia era ţintuit un prunc de aur, făurit de argintar din porunca Bălaşei, care zadarnic doise urmaş. Şi pe fe reastră soarele ca un copil de aur, se închidea în asfinţituri îmbrăcate în argint. Paharnicul îşi pipăi tâmplele. Din coş ciug mirosul venea, turnă oţet în palme şi ceru să cheme preotul —JsTu vine părintele Radu, îi e frică sa nu ia boala, 1 arn vestit noi de azi dela prânz, ne-a batjocurit şi ne-a gonit cu furca. Atunci paharnicul îşi încinse pistoalele, îşi chemă arnăuţn. îlueră câinii, şi porni călare, Era drum subt lună, şi o

■

noapte... şi casa popii acolovenit — Părinte Radu noi suntem, părinte Radu, am să-ţi cerem ispăşirea pentru un suflet de creştin- Paharnicul foc de puşcă şi altu, şguduia poarta, dinăuntru răspunse un

şi altu care răni un cal. Arnăuţii voiau pârjol, dulăii deslăntuiţh răguşeau a pustie. Pârvu îi opri. Ceata se îndepărta,, în urma ei afurisea glas viclean: ciumaţii şi câinii, n’au ne voie cie popăSă fi fost un semn? In aceeaşi noapte, înlr’o groapă de grâu jupâniţa fu în mormântată, în rochia ei de mătase, cu sculele ei, din giuvaeruri cele care mor, adică matostate în care sângele se închiagă, mărgăritare care putrezesc odată cu împodobi tul, turchezuri al căror albastru se strică, smaragde înceţuite, atunci când vieaţa celui ce le purta s’a deslegat. Şi când deasupra groapei nu se mai cunoştea locui aşa încât nu mai avea1', să-l dibuiască prădătorii, boerul arăta liniştitSe sui în iatac, porunci cafea şi şerbet, chemându-şi sluga de credinţă, înmânându-i subt jurământ înfricoşător cheile dela beci, spuse locul în care săpase banii, şi cât şi cum să trimită fratelui mai mic al domnieisale, înăuntru în străinătate. Acesta întorcându-se la moartea paharnicului, a găsii şi scrisoarea pe care o însemnăm cu vorbele de acum: Adică, eu Preda Pârvu Paharnic din voia lui Dumnezeu şi a măriei sale Domnul — am pierdut de boala cea rea pe scumpa mea soţie, şi am văzut că opt zile au fost cât a mers de!a venirea copoilor albi până la îngerească moartea ei. Şi la mc ar tea ei preotul n’a voit să-i- dea iertare- Eu carele rrn-am sărutat soţia pe patul de moarte, nu pot să mai traiese mai mult de încă o săptămână, nici nu vreau mai mult -Am mai poruncit un coşciug mare şi încăpător (e mai bine).

A doua zi. Bănuiala adevărată. Buba neagră nu e nici om negru cu picioare de oaie, nici câine alb, nici pasăre împuţita. Cale de o poştă e cula cu plopi, boerul de acolo ştiam că are câini albi, ca să îi desluşiască în întunericul pădureţ- In cula cu plopi toţi surit morţi, pe scânduri, în pat în grădină, care cuin a apucat. Un singur cal din câţi erau în grajduri nu murise încă de foame, fiindcă muşcase frâul şi se plimba prin curte nebun cu coastele ieşite. Am văzut lanţul de care fuseseră legaţi câinii, slăbiseră până * au scos capul din zgărzi. Feţele boereşti le-au mâncat guz ganii, vântul frânge plopii, trebue să mă napoez acasă, în amurg, să nu mă cunoască nimeni. A 3-a zi. — Am lepădat hainele de jale. Am chemat o roabă tânără, am îmbrăcat-o în hainele răposatei şi ieşit-am cu roaba şi cu păcatele ei de ne-am plimbat în butcă. Ţă ranii s'au crucit şi au scuipat, iar Domnia mea imam dat jos şi i-am bătut cu baston la tălpi, şi am trecut cu plim barea prin faţa casei sfinţiei sale preotul Radu, să nu mă creadă supărat. A 4-a zi. — A plouat şi fulgerat de-a rostogolii, până noap tea adânc; tunetele sguduiau patul nostru, nu cumva Dom nul să mă trăsnească înainte de vreme pentru gândul meu. Aşteaptă săvârşirea şi pe urmă osânda! Poruncit-am de alt slugei mele de credinţă că dacă mor, roabei cu care mă ţiu. sau urmaşilor ei, dacă şi ea moare de bubă cum trebue, să dea de zece ori cât face un suflet de ţigan. Domnul să mă ierte când îi plătesc de zece ori cât-Tace. Mă doare capul, mă doare gâtul.

A 5-a zi. — In coltul in care braţul drept se leagă cu gru mazul, a ieşit un fir spbţire roşu ca o vână în piatră, jar când pun degetul pe rănişoară, ochii ^ni se umplu de ceaţă albă. Trebuie să mai trăiesc trei zile zdravăn şi repede, re pede. A 6-a zi. — S’a întins semnul boalei. dar e încă ascuns subt haine, nimeni nu mă poate bănui, au trecut 6 zile. faţa ^ şi mâinile îmi sunt curate. Am luat pe ţigancă în butcă şi am trecut iarăşi pe lângă casa popei, care a văzut şi a zâmbit. . S’o fi mirând ce repede uit morţii, să se mire. A zâmbit, trebuie să îi scriu, a văzut şi el că faţa şi mâinile îmi sunt curate. De ar şti că roaba mi-a vopsit obrazul cu rumenelele Bălaşei, dar poate de asta a zâmbit vicleanu. A 7-a zi. — La ce să mai vopsesc obrazul, am lăsat perde lele, nu mi se mai vede nici chipul nici mâinile. Am scris: ■Părinte Sfinţia ta nu vine la morţi, dar la cei vii n’are de ce să nu poftească, multe ne iartă Domnul, şi pe sfinţia ta o aştept cu masă întinsă, cu vânat de porc şi cu vin de Roşieni din cei roşu ca sângele şi cheful o să fie mare că avem lău tari pe ăi. de îi zice popa ţigănesc, bată-1 păcatele, şi să mă ierţi sfinţia ta, că îi zic aşa, dar cântă bine. vătaful tuciu riilor. A 7-a zi seara A venit, i-a plăcut masa atât de mult ca a căzut subt ea- Servitorii îl cred bolnav de molimă şi au în git, eu l’am legat- Pe morţi îi leagă sub bărbie ca să nu mişte fălcile, i-am încrucişat şi mâinile ca să stea ca morţi', şi sicriu! e pe măsura lui. Bine cântă popa ţigănesc- Ho . Ho.

Cred că pe lumea cealaltă Dumnezeu o porunci popei: pă rinte Radu, fă slujba morţilor pentru soţia paharnicului părvu; am îndesat cu genunchii. Capacul coşciugului e bătut ţeapăn, popa nu se astâmpără înăuntru, să ţipe nu poate nici să mişte, dar simt că s*a trezitŞi peste părintele Radu pământul a căzut belşug, proho dul i-a cântat popa ăl ţigănesc, de mare ajutor, şi cine poate să-I cinstească pe vătaî, şi cobza lui, cu toate că a aruncat cărbuni aprinşi în coşciug, dar Dumnezeu e mare şi milostiv şi cărbunii erau de smirnă. Ţiganca am trimis-o la şatră. Nu e nevoie să însemn a 8-a zi.

A L B H Turnurile castelului se ridicau brune în spre albastrul cerului. Deoparte cobora câmpia mlăştinoasă, cu cenuşiul ruginit al papurei şi cu nuferi galbeni grei, de alta împă durirea tristă, neagră, copaci în care se lărgeau cuiburi de vultur, peteci ierboase unde noaptea cerbi încăpăţânaţi se isbeau în frunţi până în stinsul lunei. Acolo trăia boerul bătrân, în sala armurilor, sau în chilia cu prapure vechi, în jilţ. răsfoind cărţi de heraldică sau astronomie, îngenunchiat între slugi, citind slove de religie curată. De mult nu mai arunca drugul de fier ghintuit în vânat; de mult caii spumoşi şi sforăitori muriseră despotcoviţi în grajduri, de mult după cum jurau iobagii din bordee—arătări şi ve denii îşi plimbau licurirea, şi îşi aveau obişnuit sălaş în hrubele umede, întortochiate şi rătăcite, sub trunchiul zidăriei-

Boierul avea o fată; copilei îi zicea Alba. Ea avea obra zul de culoarea luminoasă a fagurelui ele albine», ochii vio leţi ca stropii de scrobeală, două nestemate nesfârşit de viorii- Iar pe obrazul supra-natural luminat — surâsul bu zelor ironic şi rece voluptos, ca la acele statui ale vechim.ei, pe care —, când stana le-o desgroapă sapa — se grăbesc ţăranii s’o sfărâme, speriaţi de neînţelegere. Era frumoasă Alba, cum nu se poate arăta nici desluşi, pisă ce e sigur, frumuseţea ei era rece ca a statuielor de dumnezeiţă pă gână, de lângă care oamenii de azi se îndepărtează, cu res pingerea celor ce s’ar vedea pe pragul îndrăgostirii de o stâncă, şi nici de cum de o fiinţăAdmiraţia ce i se dădea ca un tribut, era mărită pentru cu vintele ei, îngheţate şi armonioase ca din cea mai frumoasă carte; dar cum cea mai frumoasă carte nu e făptură vie. şi nu poate fi iubită ca atare — nici Alba nu era mai mult. Serbări mari, înflăcărară crucea zăbrelită a ferestrelor, şi roşui lor în noapte era atât de vesel, păsările călătoare din spre miază-noapte, îşi sdrobeau întfînsele sborul, ca’n ochiul unui far. Artificii ştergeau pe cer lacrima, sau spăr geau risipite mănunchii de flori, jar de toate luminile, sâm buri de rubin dintr’o rodie sfărâmată. Iar-valsurile vechi şi mazurcile îşi legănau ritmul în cobze umplute cu galbeni, pe clavecine gravate cu fildeş tremurau mâini albe, şi aple cau în ritm muzicanţi peruci decolorate. Dansurile făceau să suspine rochiile de mătase, faldurile de mătase şuerau «a ca şerpii, malacofuri foşneau ca stejarii. Servii purtau tăvi mari de argint cu bunătaţuri şi smochine coapte. In curtea

de onoare erau numai căleşti poleite. La lumina butoaielor cu păcură, jucau ţintar surugii, râdeau, zbierau sau se înjunghiau niţelDar cu timpul serbările aveau tot mai puţină lume, arti ficiile şi muzicile, înfloreau tot mai rare, cu timpul toţi musafirii părăsiseră castelul, cu credinţa că Alba e foarte fru moasă, într’adevăr foarte frumoasă, dar rece ca o stafie din penumbra gangurilor subpământene, nepăsătoare ca statu ete sfărâmate de robi, şi străină de lume. cum sunt străine gândurile de viaţă, că gândul ei sburase prea mândru, şi că avea să rămâie în viaţă singură, fie cu religia, fie cu singurătatea. Astfel timpul îşi număra zile şi nopţi, grăbit ca o mână compunând arpegii peste clape de isvoriu şi de eben. Iar Alba stătea tăcută, cu surâsul îndepărtării pe buza. cu acel surâs care îndepărtase pe curteni, pe poeţi, pe .muzi canţi, şi pe cavalerii aventurei. Iarna cobora, norii apropiaţi, păreau lebede din care pi cură încet, nesfârşit fulguirea, pe când soarele scoborâtor e însăşi o rană de moarte. Şi când nu privea ninsoarea, îşi privia chipul şi ochii ei se oboseau la fel. Singură se simţea şi moartea lebedelor tot mai apropiată. Se aştepta să vadă în ceruri pieptul lor ju puit. Sbucniri de vânt ţiuiau în şindrile, pe scări se auzeau paşii bătuţi de servitori, ca să-şi scuture troienirea şi frigulCa într’o carte nespus de frumoasă, Alba se întreba: pe mine n’o să mă iubească nimeni niciodată? Am atâta ză padă în suflet încât se înfrigurează toţi. Şi boemi bătrân işs

încălzea picioarele în cizme mari răzimate pe grătarul că minului în care se scufundau buturugi. Alba privia spre cui burile de vulturi. negre>. mormane, ghimpoase, în vârful cră cilor desfunzile. Din coperişuri lacrimi lungi încremeniseră ca vergelele de sticlă cu care umblă vracii- iVilaştinele scânteiau îngheţ. Ea scoborî într’o mantie de urs,- întâi trecu pe lângă staulul unde capre lingeau sare, şi mestecau behăind tărâţe şi unele cu muguri. Cu urrgest heraldic mângâiase un ied negtu ce cu botul plăpând împingea nerăbdător şi pă timaş în pântecele caprelor, smuncindu-se şi scuturându-se în fioruri deşi abia se ţinea pe picioarele resfirate. Alba ţinea în mână patinele făcute din ciolane de cal şi aspira lung în pieptul ei mic, aburul neliniştitor, mirosul ascuţit al încornoratelor. O clipă îi tremurară pleoapele în umbra grămezilor de fân. între furci ţiganul îmbrăţişa o femeie cu un sân de aramă, niţel căzut afară din cămaşa ruptă. Ea făcu un semn, servitoarea fugi cu privirea ascunsă în mâini, iar pă storul cu faţa întunecată îi urmă porunca, ţinând în mâini căciula de oaie lăţoasă. Doi câini ciobăneşti se apropiarâ cu limba scoasă clăţinându-şi şoldurile să între la loc în cuşti. Alba urmată de păstor se îndrepta acuma spre lacu rile albe de ghiaţă. Acolo patinele ei aveau să sgârâie măestrite arabescuri neşovăite, fără greşealăFierbinţi, mâinile ţiganulu îi ţineau piciorul, să înodeze patina, pentru sbor prn vânt dealungul papurei cu şuerare de mătase, să încrusteze spirale sau ghirlande în jurul, gropilor de unde e tăiată ghiaţa, pentru ca vântul din

apă să vie, şi să fie prins- Se scuturau scântei de promoroacă- Mâna păstorului era fierbinte şi înfiora toată, în ne. dibace mişcări, şi asta o făcea roşie, roşie ca soarele murind Un tremur aprig o cuprinse când îşi adânci ochii în ochii iui, şi nu mai putu desface privirile agăţate, întocmai unui cerb cu coarnele încâlcite şi care se sbate de pierzare. îşi aruncă în zăpadă blana de urs- Desigur surâsul ei obiş nuit se schimbase, fiindcă păstorul îndrăzni să-i sărute pre lung patina şi vârful piciorului. Lacrimile lui, îi păreau că ajung arzătoare picături de plumb, prin încălţăminte. Cu vintele nu mai puteau fi oprite, şi atunci ţiganul îndrăzni să-i spună cum iubeşte pe roaba mulgătoare, şi îi cerea Ei, deslegare dela boerul bătrân. Mâna lui caldă dete drumul tălpii în care încheiase curelele. Alba cu unghii mici de fiară, îl sgârie pe obraz acolo unde îl muşcase sărutându-1 servitoarea. Ţiganul se îndăpărtă speriatMândră, copila se ridică săgetând ghieţurile, statuie, cel mai străin şi îndepărtat de omenire cântec. Vântul ţipa, ea nu trebuia să plângă. ' Lunecarea ei zigzagă fantastic. Dintr’odată nu se mai ■ văzu- Săbii mari de argint, săriră dintr’un ochi de apă. îri care vălurirea redeveni verde- Pe zăpezi rămăsese mantia ei. întors în castel, păstorul fu legat, şi însuşi boerul şi lăptăreasa şi toate slugile îl loveau cu un biciu cu noduri de plumb până înţepeni în sânge, şi. căzu sleit boerul bătrân pe pardoseala de cărămizi-

r {

De atunci pădurea era mai tristă întunecându-se, nufe rii primăverii miroseau, nesuferit, galeriile înfipte în pă mânt începură să se surpe şi să se închidă cu dărâmături. Semănând privirilor neînţelese şi din altă lume, fluturi mici, violeţi cu picăturile de scrobeală, sburau peste valuri şi mai departe-

I • r i

«a •

>»

/•

\' v

Omul sare ară V

Dealurile întind spre nemărginire, spinarea lor văruit sau pântecele^întunecos, pe care desţelinarea a tras patrat şi dreptunghiuri. Grădinile de zarzavat au verze albastre bortite, şi înfo ^te, ca şi când în adevăr fiecare ar avea câte un copil mic poate doi, aduşi de barză. Ce e sigur, berzele au trecut ca o suliţă prin toamna ast< şi s’au înfipt în adâncimi. Dealungul mărăcinilor, un om ară. Plugul se sdruncini ' peste bolovani, spintecătoarea ca o notătoare de peşte foar fecâ şi răstoarnă. Apele fumegă ca vetre pline de cenuşe albă. La capătul ogorului e un pom bătut de sfinţitul soarelui şi cum toamna i-a făcut frunzele de foc, pare o flacără sau chiar pomul ce ardea nemişcat şi din care vorbea Dum nezeu. i

c. 6510

,1 r

PSGIMi Al:ESE BIS! SCBSITOJ!! lOffill D. HNOHEL

#1^

fe P 8 ■^

«& '.tor i

B23

"to

P*3

x:; ass^’1'

FANTOME ‘IE an amurg de toamna târzie. Soarele scăpîi'tat, cil discul pe jumătate dup,ăi dealuri, aruncă razele pieziş, depărtările se estompează şi o negură albăstrie îndepărtează colinele. In tăcerea aceasta divină care te 'mpresoară, nu poţi şti ce, clipă, anume arată ceasul în curgerea .vremii. ITn senti ment de veşnicie te cuprinde. 'Pe tapgaîiul întins al Copoului nu e nimeni la această oră. Purpura1 însângerează! frunza viilor şi a copacilor. In vale, ca intr e albie, cetatea veche a 'laşului cu albele turnuri gi turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit şi abiă [îşi trimite murmurul pânăl aci. De parte, dealurile Cetăjţuii şi Saitatei adună! ultimele raze, de soare pe ooperiişurile cetăţilor bătrâne. Şi ta singurătatea asta1 a înserării, deodată' o umbră! de om eşit ca din1 pământ, ca o arătare, a început să plângă uni cântec trist pe vioară'. .Cu hainele vechi !în bătaia vântului, zgribulit, cu o bărbie .violetă' tatpgenita! de coşul uscat al .vioare?,

V 9

cu pletele î£l neorânduială, peste ochi, cu ufi mu& mai ridicat decât celălalt, îşi tremură arcuşul, îa timp ce un glas venit ca 'de pe o altă' lume, prindjei să cânte un cântec .vechili, o romanţă duioasă1 au zită in copilărie. Cântă fantoma şi deodată, de pe poarta delai intrarea tăpşanului, un şir nesfârşit de echipajuri cu cai frumoşi lin clinchet de alămuri, cu roţile strălucitoare, cu vizitiii iîn livrele bogate, se iveşte şi iimjple par’că platoul. iEoatăi Lângă roată apoi se învecinează şi râsete clare încep să sune. 'Ple cate peste marginea trăsurilor deschise, capete ti nere se apropie şi cin bătaia evantaîiurilor. frumoa sele zel ii îşi Împărtăşesc taine, îşi destăinue amenirile, pun la cale zavistiile. Călăreţii îşi joacă bidiviii, strecurâiîdu-se printre trăsuri, spun o vor bă- ici, aruncă un zâmbet colo, fac frumos la cu coane. Un parfum dulce se răspândeşte, şi parcă toate aceste se petrec ifitr’o lumină de lună, Intr-o :; t rn o sferă.; misterioasă... Fantoma de adineaori are uE taraf asuma’, o ginbea noua o îmbracă', ochii ii sclipesc şi mâna nu-i mai tremură, tânguirea, singuratecă! se face or chestră, o ghitară par’că s;a adăbgat, şi iată ,şi .uSB * iaut, şi sunt mai multe viori par’căj şi vocea care antă, a-i 'spune acuma că & tânără, vibratoare, . ,noră... Şi toţ alte trăsuri vin. Si iată-le acum pe a-rgiil tăpşanului ocolind, se ţin şir una după alta, merg domol îndrumate spate poartă gi dispar ună htpă alta sub umbrarele saleelor de tei ce împrejuesc drumul în defileu până de vale. Par cântecul a tăcut gi aoniniârea aceasta adusă

W ■

'de dMtâo a: 'disperai! ou el. Pe tăpşanul pustiu se face întuneric şi 'de vale. laşul, şi-aprind© luminile sfioase tremurâlnd în ceaţa albăstr ie. 'Arunc un ban fantomei de l'ăufcar şi cobor la vale, cătând să-mi întregesc amintirile. D'a, viziunea.' aceasta erai adevărată în vremea copilăriei mele. Eră bogăţie, şi iiu era] seară' cu lună să nu urc© trăsurile p:e dealul Copoului. laşul er8 %ffi ostrov fericit, o oază de verdeaţă împrej muită de vii roditoare, cu grădini fermecate în care cântecele privighetorilor se amestecau eu alo viori lor aseqaîse prin boschete. Eră ostrovul binecuvân tat, §S? care se aciuase boerii noştri mari, ultimii păstrători ai usiei lumi ce nu im'ai este. Dobor ia val© trist sub toii1 cari au îmbătrânit şi1 murmură îuişcâMu-şi' umbrele. Şi' MSIlj'p'ar’cŞS văd trăsurile iar cum sc opresc 'la ronduri, unde alţi lăutari' cântai. Par’că le văi acuma Se plinii bătaie de lună, cu alte haine, ca pe vreme-a; Soastra), cu erenolirie mari şi învc alte, cu mijlocul subţire, cu pălării, cu streşifie mari pe sub' cari scaplăîtă zulufii] papă pe umeri. Toţi se cuEosc şi' figurii© lor, toate par’oi-mi sunt cunos cute §ă mi©, mito ijafeş ie dâlbaele, ca; de-o lume de morp. '' " ' Cuaa urcatai sus, deţasmiptea- copailor, ca o mască lividă! de clovni, piivegta şi m, şi râde ironic, mi şcând umbrele Paveaua acuma se face soEorăj, lespezile sună sub copitele cailor, faffiarefe fulgeri "în treacăt. Caso vechi b'oereşti de-o pa-rfe şd’de alfa, strălucesc prietenos cu geamurile ion aprinse, şi o mireasmă •om

4 puforBîCu de 'flori se ridică) din grădini şi umple aerul nopţii.. Trasurile slau oprit; din: nou pe doua rânduri şi-au umplut strada1, iîif faţa cofetăriei celebrei SVf-me 'Alexandre... lEvanMiurile iar prind sa-batal, ■ cavalerii slujitori se întrec cane de care şi bă’eţii din prăvălie :vin legănând tablalele cu dulceţuri şi cu îngheţate, slujind îrf trăsuri cucoanele, care săturate de luciu de luSă şi cântec de lăutari, şi înviorate de aer curat, miabânc® cu poftă, ţinând cu. mănuşatele lor mâini graţioase farfurioarele cu bunătăţuri. Cavalerii îşi servesc favoritele, iau farfurioarele, întind uxf pahar cu ap®, şl strecoară glume dulci printre Zaharicale. Singuri vizitii şi lacheii de pe capre, stau gravi, făcând ztmbre, neexistând par’dăl, n'eauzind, neştiind nimic. Şi când au isprăvit acest ultim1 popas, un ul tim gest de mârtă, o 'înclinare graţioasă din cap,— şi alaiul de fafntome pleacă din n'ou |n lumea lui de fantome. Ba, alaiul e plecat difî nou şî iată-mă singur cu umbra mea în laşul mohorât al zilelor noastre, in , laşul lepros şi vulgar, Unde străinii s’au mutat, şi au pus mâh'a; pe vechile case b'oereşţî, pe parfu matele grădini de altădată. Ostrovul fericit, ascuns între umbrare şt îm prejmuit de vii, 'adăposteşte astăzi o altă lume, care nu mai e aceea; a copilăriei mele şi unde eu simt un străin, aproape o fantomă.

ANTICARUL Tjî faţa Traianului, do mult, erS o clădire veche cc ţinea colţul, cu bolţi sonore, răzimate pe stâlpi de piatră, cu uluce vechi, stropită de toate noroa iele, mânjită de toate intemperiile naturii. Acolo sub bolţi, p:e scările roase, de când ţin minte, evrei soioşi în laihăre înverzite de vreme, ţineau taraba: de schimb şi un veşnic zuruit de car boave, purtate dintr’o mână în alta cu o dibăcie de prestigitator, spuneau trecătorilor felul ocupa ţiei acestor cinstiţi'negustori. In fund, sub tavanul murdar, un alt evreu, bă trân ca un Faust, îşi aşezase rafturile lui de anti car. Foi smulte, cu clasice versuri pe ele, sburau şi se risipeau, căci la răspântia aceia băieţii treceau şi-şi lăsau cărţile ca un bagaj inutil, acestui arhi var improvizat ce ştia să adune şi să fructifice tre cătorul lor depozit. Mai încolo, sub Imita unei porţi, se aşezase uri altul lângă nişte dugliene de ferăiâe, cumulând pe lângă traficul cărţilor vechi şi pe acel al mărci-

lor poştale, Bră rin fbl da h lipsă a timbralui în pi|ti aer, tinde ^plcioa.reîe urncde'c cum ii se zice ia Pa ris, veivean’aă-şi satisfacă dulcea manie de ceţeeţionari. Spre această' bursă, sub tunelul portei, că lătoreau rarităţile tuturor ţărilor, hârtiuţe efe mere cu fel de fel de efigii, rendez-vous ciudat de capete încoronate, precum şi capul de bou naţional care eră mai eu seamă la mare preţ. Astfel s’au stabilit cele două dinastii nediscutate în materie, aceia a lui Şnraga şi a K uplpermaniior. Neobosiţi .cercetătovi do arhive, iscoditori şi in', gomosi, în curent cu bibliotecile caselor vechi, ale podurilor eu arhive şi documente preţioase şi a atâtor alte sfinte rolicvii păstrate prin gherghivura: din moşi strămoşi. De-la carte Ia timbru şi deJa timbru la hrisoave şi documente, antieăria aceia în plin, aer, bătuta de pjoi şi vânturi, şi boita porţii spre oare 'se în dreptau picioarele umede ale atâtor maniaci, .s ai' preschimbat cu vremea în prăvălii cu vitrine încăpiătoare şi cu mândre firme respective. Comerţul ■mergea şi precum cioclii, aceşti cerbi funerari, pân desc fereastra unui bolnav în agonie ca să vadă licărind făclia stţ’ăjuitoare «pre a putea atârpa cro pul de doliu deasupra porţii, tot astfel aceşti propelicari iscoditori‘pândeau şi ei niin.utqi suprepT,. minutul trist, după care ce-au sţrânş generaţii OU generaţii, stă să se împartă între moştenitori şi să se irosească Ia cele patru vânturi. «Buh şi rău, hârtie scrisă ori imaculată, slovă ve che cu ceardacuri capricioase şi slovă nouă eu veşţi bune ori gânduri de dragoste, ziare cu alte veşti şi

alto leaturi, pe toate la un loc le adunau şi le cum părau în morman cu chilogramul, căutând apoi . ca nişte necrofori profanatori, scrisoarea preţioasă ce sar putea schimbă în aur sau hrisovul scump preţuit de Academie. Iu pădurea aceasta stufoasă de hârtie şi de plicuri vechi, vânătoarea după ca pul de bour începea;, şi după ce materialul tot eră cercetat şi cernut cu deamănuntul. scrisori de dra goste şi scrisori părinteşti, veşti de o zi şi gânduri intime, clipe fărâmate de vieaţă şi prăfuite de colbul vremilor, eră aruncat la gunoaie, vândut la băcani, ori reîntors la obârşie, acolo unde merge paiul şi petica murdară1 ca să-şi rolneoapă eternul calvar. laşul însă a murit încetul cu încetul, stradă cu stradă-, casă cu casă, şi odată ce şi comerţul a că zut, necroforii noştri s’nu mutat, c-ând ici, când colo. Firmele celor doua generaţii de anticari au emigrat când într’o hudiţă; când într’alta, neiirindu-se după întâmplări şi după afacerile ce ie fă ceau. ‘Acel ce însă îşi petrece multă vreme în atmos fera aceasta de hrisoave şi lucruri vechi, ce poartăşi duce în faldurile hainelor lui praful răscolit al altor vremi, nu odată so întâmplă să sfârşească' prin a-şi iubi meseria cu patimă şi să devie la rân dul lui un adevărat colecţionar, cave se bucură când a găsit piesa rară, de mult căutată, şi care sufere când 'trobue să se despartă; de un lucru scump, care-i înobiloam vitrina. Bătrânul Şaraga devenise şi ei unul dintre aceştia, şi nvi-1 aclue aminte într’o dimineaţă de Jfaiu, când îşi avea prăvălia la otel

Traian. Se făcuse, se vede, că negustorul isbutiso o afacere bună, ori venise din provincie sau mai ştiu eu de unde, cu noi achiziţii. Sculat de dimi neaţă aşi primenise vitrimile, şi acu, radios şi ini, mân, burtos cum eră, cu musteţiie în jos şi cu ochii şireţi sub gene, se aşezase în mijlocul străzii şi fără grijă de trăsurile ce treceau în sus şi în ojs, cu mâinile in buzunare îşi priviă singur noile daruri, şi eră atâta, fericire şi satisfacţie în toată fiinţa lui, încât par’că. toate acele vechi şi preţioase lucruri, iscodite cu atâ ta trudă, le-ar fi adunat pen tru plăcerea lui şi nu ca să le risipească din nou ,1a. cele patru vânturi. Dinastia ceialaltă, ce s’a făcut nu ştiu, însă, îritro dimineaţă, de curând, trecând pe cheiul Dânu boviţei, acolo unde au fost isgoniţi acum anticarii bucureşteni, ca un vechia maniac ce simt, nfam oprit in faţa baraealor prăfuite. O căldură toridă domnia) şi vântul ca Simunul dogoritor din pus tiuri, purtă de ici colo nisipul de aur îngrămădii? în movile pe piaţa Mihai-Vodă. 'Acolo, din ramă- ; şiţi de dulapuri vechi, din fărâmături de chioşcuri, din uşi stinghere ori din garderoburi hârbnite, şi-au clădit noua citadelă sărmanii anticari. Care cum au putut, şi-au întins de-asupra o pânză, s au aciuiat [în voia. vântului şi a ploilor, aşteptând niiişteriii. Cărţi lângă cărţi, volume fără noroc, to muri pe cari au visat cine ştie ce ochi, din toate veacurile şi de toate vrâsteie, în fel de fel de legă turi şi scoarţe* rămăşiţi ale atâtor răsfrângeri şi afe atâtor biblioteci, jurnale şi infolii, reviste exe§i foi de-& zi, dorm toate ia un Ioc, aşteptanc

r 9

mâna binecuvântată oe le va: scoate 'din nou la lu mină! şi le va dă! onoarea raftului în casa unui .vi sător. Şi iîn una din acele sărace barăci, cum răsfoiam1 un volum cu foi îngălbenite, de 'Alphonse Karr, privind pe deasupra cărţii, am văzut deodată' un om bătrân, cu barba ca omătul, cu ochii ca două pete de cerneală, care măi primau întrebător. Şi nu ştiu cum, fulgerător mi-a revenit în' minte casa aceia cu bolţi sonore, proptite pe stâlpii ve chi, stropită de toate noroaiele. Brusc, {jidovii ce ţi neau tarabă, îşi sunară carboavele şi un’ cap bă trân, ce semăna- leit cu cel ce-1 aveam în' faţa mea ajplăru, sau se transpus© în cadrul acela trist şi bă tut de vânturi, ca o încarnare simbolică a antica rului de pretutindeni.

~/<>v

■rş :

CLOPOTELE - Ce fanase de ncdeseiis au povestirile despre un oraş .vechia, caro a fost in floare odată şi din care 'din cine ştie ce întâmplări s'a retras viaţa!.... Vântul venind a adus zi cu zi tot alte fire de msi’p, le-a strecurat prin încăperi, le-a cernut pe c-6perişuri, le-a împânzit ca un giulgiu, făcând u-k una cu pământul. Vârfuri de coloane au mai stăruit ici-colo, de caid, caravanele trecând, vorbeau ca de rămăşiţele unei cetăţi înfloritoare; apoi şi coloanele au dis părut cu veacurile şi numai în cărţi a mai rămas pomeni re de cecacc a fost în strălucitoarele şi al bele oraşe ce se ridicau odinioară. Pe. unele, după epoci îndelungate do glorie,, un simplu cutremur le-a dat jos peste noapte, ase meni unui şubred joc de cărţi clădite dc un copil, ori năvala eenuşei unui vulcan le-a năpădit, surpjrinzându-ie în plină activitate. Pe altele valurile le-au înghiţit pe totdeauna şi numai în legendele şi baladele vechi mai trăiesc ascunse în fondul apelor,,

cu pal atu ri Io şi clopotniţele lor care se trezesc noaptea şi-şi sună clopotele lor scufundate. Şi nu ştiu, de ce, laşul, în serile de toamnă umede, când clopotele încep să; sune de vecernie din nenumăratele turnuri, în negură, mă face să mă gândesc la un astfel de oraş scufundat şi să-mi în* chipiii că trăeşc mtr’un afund de apă, unde lumina' doabia mai străbate şi din care mă lupt cu toată dragostea mea de viaţă să ies, să mă ridic la su prafaţă; ca să respir şi să.-mi umplu plămânii de aerul curat şi binefăcător al cerului, şi să mă în călzesc din nou la lumina fericită a soarelui. In neguri clopotele plâng, se tânguosc, se chiamăt, cum j.u le-am mai auzit nicăeri în altă parte. Sunete .grave pornesc coperite, călătorind pnr’că prin apă se ajung cu altele, se tefrăţ-esc, se Împreu nai, pentru ca să amuţească şi să reînceapă,iarăşi ontr’o armonie surdă, într’un murmur confuz. De multe ori mi se parc că am pus urechea la pă mânt şi că ascult, aşa vine de departe sunetul, aşâJ de trist plâng clopotele. Por’ca e glasul unei vieţi care a apus, par'că ar fi un ecou venit de cine ştie unde/1 •Şi din afundul acestei, ape tulburi, nemai având energia să es, caut să-mi aduc aminte, să reîntre gesc o lume caro a dispărut, să reclădesc ici-colo o locuinţă vechie, săi reînalţ un turn dărâmat, sub care dorm atâtea fi inţe pe care le-am cunoscut. Ditf casă ’n casă umblu, aprind lumini, relntocmesc? gospodării vechi care a.u fost, îi strâng pe cei ple caţi, refac grădini, răsădesc copaci pe cari i-aip ştiut şi nu mai sunt nici oi, realcătnind cu aminti rea o viaţă patriarhală şi fericita.

' '-Figurile străine de astăzi, semitele figuri vă2ute pretutindeni dispar ea prin minune; o mâna nevă zută parcă şterge firmele cu nume iudaice şi scrie ţflte aurite pe ele, negustori vechi şi glumeţi, îA giubeîe pitoreşti, stau pc scăunelele lor în faţa pră văliilor, vorbăreţi şi prietenoşi cum cran altădată • • « Toate aceste ţin o elipsa. însă. şi apoi dispar lăscindu-i» trist să mă gândesc, câtă schimbare s;a petrecut în aşa de scurtă vreme. Simt că t-rebue să plec, trebue să mă smulg din oraşul acesta unde mă ţin atâtea, rădăcini.. Cineva paFcă-mi spune: pleacă; do aici cât mai este vreme, dacă nu vrei să rămâi 'înămolit pe totdeauna. O părere (‘ rău insa |mă prinde de tovarăşii mei, căci laşul e ca o vastă familie, in care toţi se cunosc, se ajută şl se tole rează. Cea mai mare parte dintre ei, parcă nu mai vreau nimic; se mulţumesc că sunt Ja adăpost şi pot să mănânce şi.să se îmbrace. Un rest din fas tul vechei boerimi le impune încă faţada, aparen ţa: şi toată truda lor e de a-şi îngriji fiinţa lor ex terioară. Bul} la dânşii este acelaş, căci toţi trăind intri) neîntreruptă comunitate au ajuns să & asejmene. In afară: de micile lor daraveri cotidian©,-do orele de slujbă sau de biurou, căci mai toţi sunt funcţionari şi. sinecurişti, nimic alta nu-i mai tul bură:. Fiecare aşteaptă! câte o moştenire sa-i cadă din cer, după1 ani Ide zile deia năruirea fantasticelor averi ce au fost, ca un naufragiat care nădajdueşte corabia mântuitoare. In monotonia acestei vieţi, orice lucru întâmplat unuia ia proporţii ce-p pri vesc par’căi pe toţi, o curioasă francmasonerie îl l&asia; şi toţi iau parte la bucuriile, gi durerile celor-

lalţi, precum îşi Împart §â bortul sau nevoile. La capătul acestui trai coAun', nici lini ideal, nici o în cercare măcar pentru a ieşi gi ai. da o dovadăj de existenţa lor. Şi cu toate acestea cunosc printre ei oameni de o ■ inteligenţă) superioară, fiinţe care au dat la un moment probe de energie şi voinţă), talente diverse, predispoziţii naturale, suflete alese şi bogata cum rare ori am întâlnit în? alte părţi. .Cum se explică aceasta? Ce fatalitate s’a abătut pfcste oraşul acesta mort? Ce ce energiile dorm şi nu. e chip să se, mai redeştepte? De ce atâta renun ţare Se. sine? Ce e somnolenţa aceasta vagă şi măsterioasă caserl IejHeviegfce pa toţi, le îngreuie avâintui §d-i face să se, asemene? Să1 fie lipsa unui. mistuitor»? Şi dadă ar weni oare acela, l-ar ascult ă, ciBevI.? !to? fi! el iin stea» să îmipjllăştie atmosfera, astă de samnalenpl biruitoare, în care plâng, şi se tângueso etoparfiele m&tâz'utÂ sms din legende, scu-

Când soarele urdă încă !fî#izut, departe, iiupal dealuri, rumenind zarea, pe largul şesului întins şi galben’, ceioe nu. cunosc alt eopjerainMnt decât cioîp'oDul a» aaair al cerului, %i opaxrâl mersul gi poposiră1 pe. HSag&Sea' EMdttlui secătuit 'de arşiţa. Un scurt moment 'de repaos, o haită in infinit, o clipă ele m'stăpâinir© a maneM1 pământ pentru ai purcede aiurea’, Unde-i duce deşirai nesfârşit al ghemului ce l-a saaipjat Hifi mâini' unşi ta lor. ■ Căruţele au- stat, umfee&e de cai au fluturat din coame, apoi, liberaţi1 din hamurile de frânghii', au prins să pascal iarba raclă. iXJn ipol negru, întins pe câţiva pari, a făcut o pşerifei dinspre partea vân tului. O licărire sfioasa do lumină a’ tremurat, .vâl vătaia unor flacără eihas'fee a sbuciumat apoi şi un1 ceaun negru a fost aşezat pe pirostrii. Puţinul ce dă viaţă: dâiţiva pumni de Şină galbenă ca au rul şi măina obişnuiţii d» sare aruncata pe fundul negru al unui ocean, a fost Seaijuns ca, să înveseleasca hoarda. Sclipiri da acggjiŞt, ea rămăşiţi de

I* .

,hiS® sTau aprins în jplefele femeilor. 1 urniţii "de bucă vo*e au scăpărat in ochii barbarilor şi zarva obiş nuită ste pornit in: lumea măruntă] a ‘dancilor. Şi soarele, .vechiul' lor, iculfîoseut, ce t-a văzut del» teeepatof vremurilor pretutindeni, bătrânul soare, prietenul bun ce' l-a încălzit', rumenindu-le paste® luci© ca’ bronzul', darnicul cuptor, în faţa că rui® s’au sbMt de atâtea ori 'de umezeala ploilor, luminoasa căl'aiizăj ce lena arătat de atâtea ori ră săritul, şi-» arătat .încă odată faţa lui de aur pri vind la dânşii. SVelte trupurile s’au ridicat şi măsele cu încheoturite neînchipuit de fino s’au înălţat spre cl înffriun avânt. Singuri afpiâtlcii urşi ce nu se mai pot bucurai cu ochii lor orbi de bucuria luminei au clă tinat din cap trişti', suîfându-şi lanţurile. Captivi i eternilor liberi, singuri rălmăitfeau posomorâţi. Gră mada apoi, după' perdeaua 'de ţol ce le slujea1 de acMŞpost, sW sferliffs rătăcitorii' să pue la; cale mă runtele trebi. Făiră! umbră de. sfială), oa' în vrcma:’, când omul nu cttrfoşfeăS tocS! păcatul, o fată-, cu un gest natural şi-a scos oajmaşa şi s’a pus s’o câr pească. tbimifios ca o raizi) pţalreŞsi firul de ap ce-1 înălţa şi cobori acul din măina eî. Alegre, ca nişte şerpi, şuviţele pairului i se rostogoliseră peste umeri şi peste sâ®. Şi cum stâî aşi, vorbind1 te răstimpuri cu un flăcău ce o priveâS eu ochii1 ÎMşirjŞÎ, nudul ei sănătos, sărutat de soare, păjreă! tot atât de cast ca o statei©, în cadrul naturei aceleia sărace. Crescuţi în sânul naturei, nedeformăte de tipa rul hainelor, trupurile lor, au Pălmaş svelte, mişcă-

■

rilc armonice şi îndemânatice ca şi alo animalelor’ Frumoşi ca nimeni alţii, de o frumuseţe sălbaticii,1 bătuţi aşa do ploi şi vânturi, tiptil rasei lor s’aj păstrat, lucrând 'atât cât trebue să mănânce, umerii lor nu poartă stigmatul încovoiat al muncii. O lenevie dulce 'însă:, ie însoţeşte toţi paşii. Fe meile au o clătinare uşoară pe şolduri când merv, părând -a. trage după! el o trena unei rochii imagi nare. Bărbaţii, un ritm ciudat al capului, ca atunci când îţi apleci urechea ca să asculţi un sunet. Pro miscuitatea in care trăesc nu-i degenerează şi te întrebi din ce izvoare ascunse îşi reînoesc mereu puterile. Aerul, lumina, libertatea poate. Kn i-am pizmuit totdeauna,, şi unde i-am 'întâl nit nu-a fost drag să-i privesc. Să nu te oblşmieşl-i cu nimic, să fii antipodul statorniciei, să nu-ţi legi* cui ele toate micile lucruri din care e făcută viaţa noastră; să ştii că astăzi nu va fi ca ori, că nu vei vedea aceleaşi privelişti 'prin geamurile tale, ci ochii tăi vor privi tot alte decoruri, să asculţi de forţa obscură care te mână, şi să morgi înainte., mereu,' fără să regreţi nimic. Traşi de firul lor nevăzut pe unde nu i-am în tâlnit. şi totuşi-, un prieten îmi spunea că-paşii aceşti a rătăcitori ştiu unde merg şi că voinţele a"estea în mişcjt-s© au o ţintă. ... Tmi spunea că- cetele acestea- răzleţe, nu sunt de cât fărâmele conştiente ale unui mare trup, şi cai udata pe an, spre sfârşitul lunei 'August, s'aduna "u toţii ca într 'im congres, pe un Târg tăpşan, din iiideţui laşului, unde s’a aciuiat o şatră; cu un bu libaşă bătrân, ca un o-atriarh. 'Aşa, cât ai clipi? cai

latori sub lună, în acelaş timp amintit, sosesc ele pretutindeni negrii musafiri; .în sgomote de zurgă lăi şi în pocnete de bice căruţe greu încărcate vin, urmând una după alta. De pretutindeni izvorând ca din pământ, răscrucile 'îi adună: şi-i împrăştie, p!e jos se strecoară Unii, călări fugăresc alţii, şi tăp şanul ca prin farmec se umple de corturi, de că ruţe, de danci goi, de fete cu părul aproape al bastru şi cu dinţii ca fildeşul, de oameni vânjoşi, c-u privirile viclene şi negri ca, tăciunele. Un norod întreg de arşi îşi sună lanţurile, focuri se aprind pretutindeni, şi aşa stau trei zile, sfă tuind şi punând Ia cale cu bătrânul patriarh, mai marele lor. Ce pun ei la cale, ce taine vorovesc, ce negre şi' ■înfiorătoare mărturisiri fac în faţa lunei, nu ştiu, dar prietenul rceu spune, că această vastă şi nea gră congregaţie nu face alta, decât să pue ia cale care ar fi locurile'cele mai bune de umblat, casele cele mai lesne de prădat, omorurile cele mai fără grilă de făptuit. 'Aşa1 o fi, dar mult nu ţine popasul şi spoveda niile. şi cei veniţi, a treia noapte, pana în zori. cum' na sosit aşa şi dispar. Cort lângă’ cort, la un semn. dat, ea şi când un) vânt puternic ar bate, cad la. pământ, focurile se sting, caii înhămaţi în grabă îşi sună- zurgălău, dancii şi femeile sar în căruţe, oamenii încaltea şi negru! norod, cu tainele lui, apucând care 3a răsă rit, care la apus, se face nevăzut, urmându-şi fie care calea lui. uTftGIKI AI-ESE DIN SKIITORIt ROriA.Nl”

JERTFH

•

'Ca o floare era fata îmţpjalratului Mfire florile eî,1 şi 'flori de câmp ori flori rare de grădina, toate ’şjil întorceau faţa spre dânsa ca spre o stăpână!. Şi unde odrăeleşte pământul flori şi ramurile copa cilor urzesc umbră, acolo se aciuiam şi cuiburi, şi1 toate gângăniilo se strâng, ca săi aibă soarele pe' ce-,şi împrăştia razele, şi oglinzile • acelea pe caro le-a lăsat Dumnezeu omului: ochii, săi ie poată răsfrânge în ci şi să' sc v eselească. Naltă: şi sreită, pe unde treceai, vântul avea! grijă) so ia înainte şi aplecat pe gura scorburilor, să;-i cânte ca dintr'un naiu uriaş tot soiul de melodii. Cucii îşi amestecau şi ei nota lor stinghera, gheouoaeio bateau şi elo la răstimpuri măsura, mărun tele păsări împrăştiau- casca do do triluri. Gângaîiiilo mici, fărâmăturile acestea de nestemate îm prăştiate pe- faţa pământului, urcau încet pe poala' rochiei ei albe îşi [mcrenieniau Jocului, împodobind-o ca, nişte juvaere. Rândunelclc şi lăstunii o încon jurau în cercuri nebuno, îniprospătându-i aerul c-u aripele lor. Miresmele o întâmpinau pretutindeni, darnice florile se întreceau şăi-i arunce o podoaba.

î#

Şi ©a era fericita! ca într’un rai, îfi preajma a-' t&itor minuni. Hain© alese ave® şi podoabele dup® haine şi 'duip,ăi luminăi şi le alege® din gradina. Din ramuri şi flori îşi întregi® gătelile. Dar intr'o zi, cum eră! îmbrăcată într e rochie galbenă! ca aurul curat; ple cată p© marginea unui havuz in apa căruia se oglindia de obicei când îşi potrivi® florile, ramase «SedumeritS®, căutând, în mănunchiul cules ce floare i-ar sti mai binte §ă s’ar potrivi ou rochia ce-o port®. Cercă albăstrele şi cioori, dar după ce se oglindi fiS aplăi, 3© arunci. ■Adese apoi o floare 'de leandru cu miros amar, dar o arunca' şi pe aceasta, căci eră prea roză. Prinse un mac cu inima neagră, dar nici macul fiu se potrivi. !A]»se apoi o gherghină!, dar prea eră îngheţată! gi fără de mireasmă. O pată roşie ca sângele ar fi trebuit, un roş pu ternic şi scânteetor, şi aruncând mănunchiul, cer cetă grădina cu deamănuntul doar o găsi ce-i tre bui®. Difi strat în strat, păşi purtându-şi umbra mâniei albe peste flori, pe răvare se aplecă, dealungul ostreţelor trecu dar nicăiri nu găsi pata de sânge ce-i trebui®. Spre stratul unde ştia câ-s trandafirii merse, căci forma aceasta i se arătă în minte, forma acea-sta i-ar fi trebuit, trandafirul ar fi -mers cu haina ei. Dar pe locurile acelea numai trandafiri albi erau pe lume şi ei o pată de sânge îi trebuia'. Obosită atunci, se aşeză lângă, o fântână şi visa la podoaba ce n’o găsi® nicăiri. Năluci tor gândul a-

acesta îr revenii în. minte. In umbra- pleoapelor lasate, o pată' rumenă se făcea şi floarea lua' trup, se clătina pe 6 ramară-1 numai săi întindă mâna si s;o frângă. Dar când să ridice braţul, visul se. des trăma] şi floarea mu eră nicălri. Şi aşa, ziua chinuitoare trecu gi mai chinuitoare .veni noaptea. Ou cercuri viorii sub ochi se trezi a doua zi, mai! ofilită se deşteptă a treia zi, iar peste .o laptămâinăi nu mai fu de recunoscut. ■Momea, roşia floare, pata de sânge ce trebui să se îmbine cu galbena haină ca aurul, un tranda fir roşu -îi trebuiai. Şi dacă a priceput Smp.axa.tul căi i se- ofileşte o-; dorul văzând cu ochii, a trimes crainici Iu toate părţile lumii, să caute ceia ce eră cu heputinp de găsit. Grădinile nu aveau aşă minune; codrii nici oi; câmpurile, nici atâta. Dumbrăvi şi sihăstrii, au cercetat, înşelătoare culori i-aaa chemat pretutin deni, ameţitoare miresme i-au făcut săi Păsuiascai, dar zadarnice toate au fost, cad agă’ floare sm se găsiă nicăiri, şi unul câte umil, s’& întors mărturisească- neputinţa. Şi somn nu mai ayeă acum biata fată. Ca o juca treceă printre flori, uxnţarindu-şi .visul ei. Cea suri întregi stătea pe (colacul de piatră al havuzului şi priviă în fundul apelor limpezi, ea gi cum, di# fundul apelor avea sa răsară minunata floare. 'Mrar, soarele scăplătând o înşelă, aruncând o raa9 do sânge pe un nufăr, dar raza pieriă! gi nufărul ^ ^ _ , se legănă galben la faţă. ca şi dânsa. Şi mâhnirea ei cuprinsese parcă şi toata grădidaJ. Glumeţul vânt nu mai cântă» în naiul scorburilor, -J.

gângăniilo nu mai urcau pe poala, rochiei ei sa în cremenească asemeni unor juvaoruri; rândunelele şi lăstunii aşi abătuseră sborul aiurea, Şi dintre toţi câţi erau pe lângă curtea împăra tului, mai mâhnit de jalea bietei fete, eră un târ năr grădinar cu părul bălai şi cu ochii limpezi ca două cicori. ,Văzând-o emu se stinge .încetul cu încetul, şi cum nimic n'o mai poate abate din visarea ei, se ofiliă şi el, visând, cum ar putea săi găsească: floa rea nevăzută să i-o dea domniţei lui. Şi cum visă aşa, îngrijind florile, într’o zi, al toind nişte-trandafiri, se împunse la un deget, din nebăgare de seama, .şi o lacrimă roşie de sânge căzu în inima unei flori, albe, ca un răspuns visului ce-1 urmăriâ de atâta vreme. Un' zâmbet de mulţu-, mire îi lumină faţa pală, şi, ca şi cum ar fi găsit o comoară, rupse albul trandafir, şi ca într’o cupă, îşi stoarse tot sângele din deget în el. Roşu, strop cu strop, se făcea’ trandafirul, pe tală cu petală se împurpura şi de ce se făcea el mai galben la faţă, de ce mai purpur şi mai fru mos se făcea, trandafirul. Şi când n’a mai rămas o foae albă îh el, ci s’a făcut totul ca, o rană deschi să, el şi-a legat rana lui dela deget şi alergând. în- • ir un suflet pe sub ramuri, merse şi îngenunebiă lângă col ticul de piatră al havuzului unde stătea fata privind mâhnită în fundul apelor, şi-i întinse minunea,- ce n’o aflase nimeni încă şi. nu se putea găsi nicăiri. Ca dintron vis deşteptată, fata privi, întinzându-şi palidele mâini spre dânsul. Nesigură îşi în tinse. mâinele ca şi cum i-ar fi fost teamă, că vede-

Sia aceasta st nu 'dispară cu multe' altele. Iar când . degetele, ei atinseră trandafirul, când pipăi adevă rul şi simţi1 mirosul cane urcă din parfumata, cupă, atunci genele îi bătură prelung şi faţa, i se impurpară şi ea, ca şi cum floarea, îi împrumută sângele ce-i pierise din obraji. Tremurătoare duse atunci floarea la gură, apoi sărutând-o prelung, dete fuga spre palat lăsând .în urma ei ca, o dungă la lumină’.. Veselie mare a făcut atunci împăratul şi în sea ra aceia, în faţa curtenilor uimiţi, crăiasa îmbră cată în rochia cea galbena ca aurul, apăru, cu roşul trandafir prins în’dreptul (inimii. Roşu ca o pata do sânge lucia trandafirul şi galbena rochie se lumină! de punctul acela ca de o minune. Căpătase galbe nul farmec în sfârşit şi se întregise aşa, cum îl vi sase ea în visurile ei. Şi de atunci numai trandafiri roşii voi sa; poarte domniţa, poruncind grădinarului ca în fiecare di mineaţă să-i aducă. unul. Şi- în fiecare zi,/mâi ofilit, mai palid, mai lunar', venin tânărul cu ochi albaştri ca două ci cori şi cu mână tot mai tremurătoare, îi întindea trandafi rul pe care strop cu strop îl împurpura cu sângele lui neştiut 'de nimeni. Mai palid şi mai lunar pe zi ce merge veniă îa’ tinzânou-i ca într’o cuplă mea,ţa vieţii lui, iar fată luă potirul însângerat şi nici nu căută la el. Albă şi rumenă se făcuse acuma ea, şi vieaţa îi revenise în ochi şi pe buze, trecând parcă de pe mărginea trandafirului pe marginea gura ei. Şi tot mai. alb şi mai lunar a venit cel ce se .jert fiţi, până. ce. îutr’o zi scăpând potirul de sânge sa •_ năruit la picioarele domniţei.

% &

Iii acrul cald. vâslind din spre sud vântul îndul cit, negre puncte se arată şi nălucesc în albastru, dispar ascunse do un nor, se arată- mai mari, până •co 'un fâlfâit de aripi ne loveşte auzul. E somn de primăvară şi cele duse în surgun către .soare, se re întorc înapoi. Căutătorul norod umple din nou lumea dc triluri, ‘nopţile îşi recapătă farmecul, zorii nu mai răsar tăcuţi. Râzând faţa ap-'dor, râa.dunelelc zboară, atin gând. fulgerător cu sfârcul, aripei pulberea din calc, se. avântă spre înaltul streşmei, .ridică un galben fii- do paiu pi ca mâine un vesel ciripii, do pc o«mu?glne de- cuib, ţ-rezcşie aerul. Sc.întorc prickmefe bune ca să ne spue că vremea sc statorniceşte din nou , :si cu toate acestea nu toţi deopotrivă revăd întoarcerea lor. Păsările au nsvc-e de hrană ca să ciripească^ işi oei ce aruncă sămânţa în lanuri, ori cei ce trăcşto' din rodul unei..livezi, sau unei vii, ştie bine aceasta. Iţi spui, că! un grăunte şi-o lacrimă de rouă c de a-

jjirns unei păsări ca sa trăiască;, dar nu © Sumai o pasate şi norodul înaripatelor e înmiit. .Vrabie si sticlete, cenuşia pasăre ce se amestecai în colbul drumului şi întârziata vietate ce s’a rătăcit prin mărăcini, când Dumnezeu cu fantazia lui uriaşă a văjpsit pe toate acelea ce poartă pene şi nu i-a ră mas SEn . marea lui bunătate decât să-şi şteargă petoelele pe cea de pe urmă venită, pestriţând-o cu toate culorile, sturzi şi măcăleridrii* moţate ciocâr lii şi monocorde prepeliţe, toate în sfârşit, cer hrană şi belşug, ca să poată trăi. De pretutindeni se abat, căci viermuşorul nu e deajuris, spre blondul spic se lasă, spre tremurăto rul mălaiu se avatută, spre nălucitorul ovăz năzuesc. Până şi singuratica şi tăcuta Dumbrăveancă ce străjueşte pe vârful stogurilor, făcând albastru ari' jurul ei, când' îşi’ deschide aripele să sboare, tot Uri grăunte visează, oricât ţi s-!ar parei că ar cugetă de adânc. Născoceşte omul laţuri pe care le întinde dibă cia pretutindeni, urzeşte nevăzute plase uşoare ca pânzele de păianjen, întinzându-le printre lanuri, ţârei moarte cu pestriţe pene care lucesc ’în bătaia soarelui, le anină el prin prăjini, mătăhuze în for mă de om, cu braţele desnădăjduitor întinse spre orizonturi şi câte alte viclenii nu născoceşte, doar ie-o abate zborul aiurea, dar foamea nu ştie de spaimă şi moartea1 ascunsă pretutindeni de mâna dibace nu poate împiedică vieata să-gi ie© dreg-, tul ei.

In bătaia pripitelor, aripi, ce călătoresc noaptea, pe irntunerecul cei mai orb, trase ca de un fir, ue rin ' instinct nevăzut pe care numai ele poate 'îl ştiu, în sgo,înotul acela surd pe care îl fac venitele de peste mările, ale căror talazuri uriaşi poate s’au ri dicat şi au vuit sub ele, în albele străluciri de zăpjadiai pe care le poartă rătăcitorii cocostârci pe ari pele lor, în neagra şi avântata, săgeată a cocorilor, ce vin zorind nevăzuta primăvară în văzduh, în toată această eternă migraţiune în' albastru, unii presimt şi'vor să priceapă tot farmecul şi poezia de care e plină vasta natură. Cu braţele întinse le aşteaptă, şi ochii li se umplu de lacrimi de bucu rie, cu le-a fost idat încă odată să le revadă, Instinc tul de proprietate,'lacoma şi nesătula gură, a aalungat însă toată poezia şi a făcut 'să vadă în aceste pliscuri ce:sunt jl:a marginea, unor aripi întinse nişte veşnice duşmane a muncii lor în agonisirea traiului. Aşa mă deprinsesem eu să le văd de copil când dădeam dramul păsărilor din colivii şi prieteni îmi erau fluturii cei neastâmpăraţi şi toate gângăniile de pe pământ. Altfel însă ie vecleă cel ce scrie ne gre dungi, pe pământ şi îşi încredinţează grăunţele iui ploilor şi vântului. Soarele darnic arde, fermenţii pământului fac sa încolţească sămânţa aruncată şi spicul creşte cu vremea, Îngerul prinde putere şi blonda nădejde ■îşi mişcă valurile trecând prin lanuri. Cum să: nu privească cu grije dar, cel ce şi-a văzut munca ri dicată şi ferită de multele primejdii! Cât n’au ur mărit cehii lui un negru nour ivit în senin cu câtă

desH'ade'jde ir a; urcat M tumul clopotniţei ‘din sat şi n a pus în mişcare limba străvechiului clopot, ca ga alunge grindina aiure. Cu câtă. sârgm.inţă n’a plivit buruiana rea, cu cătai frică n-a urmărit fan tasticul sbor verde al lăcustelor ! Dar fulgerătoarei aripi, care vine, scutură din sbor un spic şi trece, ce poţi să-i faci ? Şi ne mai având ce mai face, Sima, după! ce în tinsese toate cursele şi Încercase toate duruitoarele, acum când eră grâul în copt şi dă să pue secera in tr însul, privind miătăhuzele cu chip de om, ce-şi întindeau zadarnic braţele spre cer, se gândi să în-, cerce şi ce-i spusese un bătrân, şi făcu întocmai. Pe o seară: înnourata, când fluturii so culcă do cu vreme, iar păsările se ascund prin mohoare şi prin cuiburi, lepădându-şi toate veştmintele de pe el, la .marginea holdei şi legând u-şi ochii cu o nă framă aibă, ţinând într’o mână o lumânare pe care a ţinut-o un om în clipa morţii, precum şi câteva’ fire de păr clin capul mortului, porni cu lumina aprirtsă. să înconjure holda. Licăritoare ca un licuriciu, lumina clipi, se cer cul. de raze şi apoi flutură şi gol aşa cum era, sub cerul posomorât, târând o umbră după dânsul, Sima înainta, cil năframa alba pe ochi. Paşii lui nesiguri dibuiau. Blonda holdă, pe care o crescuse cu atâta grijă, fremuiâ în bătaia vântului şi mişcă raţuri-valuri spre dânsul. Spicele, ca şi cum i ar fi cunoscut, se înălţau drepte la trecerea lui. şi aşi plecau capetele, înfricoşate parcă de mistepoi îşi nil ce se făpţuiă: Dar dânsul, gol, cu umbra ce-1 urm aria, înainta mereu şl gura- lui cu un glas ,ro-

•

fiit de pe altă Iunie, eâncl ajiiŞ^e Ia un capiii a! hol dei, murmură: — „Cum nu vid eu acuma şd cum nu vede mor tul, aşa" să;nu vadă păsările holda' aceasta şi aşa1 săi fio luată" minţea păsărilor, emu e luată mintea mortului clela Iunie". •.Albă:, lumina; străluci, mai-niai să se . sting®, suptă se pleca! spre partea de unde o chema vântul, dreaptă: apoi se ridică, kiminiŞndu-i pe el, pe de-a ’ntregnl, şi statornicită1 o clipă licări a răni ud în tu" fericul. Tar când ajunse la uri colţ ăl lanului, Sima., cu loată lumina peafrăintă pe faţa lui palida, înfipse făclia în pământ, între două brazde, îngenuncluă cu un fir de par al mortului legai câteva spice la un loc, zicând: — ..Eu nu leg holdă aceasta, 'dar leg gura- păsă rilor dela dânsa «t aşa să iui! o pOată.mânea păsăriIo şi aşa şa nu vadă ele holdă! cum nu vede mortul lumea". Dar. în minutul acela, o undă de. vânt .bătu mal tare şi in timp ce flacăra se stinse, lăsânclii-1 po întuneric, o vârtelniţa aşezată în lan ca sa sperie vrăbiile, porni să uruiască prelung. înfiorat, Sima, îşi duse.mâna la f runte şi făcu semnul crucii. Apoi" liniştit aprinse făclia din' noii şi târând o umbra după; dansul, făcu aceiaş lucru şi rosti aceleaşi cu vinte, la cele patru colţuri ale lanului. Albii!, lu mina străluci din nou peste capetele mişcătoare lor spice, lumină, mătăliuzâ cu braţele întinse dî.if mijlocul lanului, păru că se stinge, reapăru, apoi deveni măruntă cât un licuriciu, se depărta şi pieri in noapte

-LJ I

(Negru-, întunericul, stăpâni o clipa’. 'Apoi, luna se ivi,. luminând cu recea ei lumina întinderea. Vântul răcorit de noapte, trecu" pe arături, prin frunzare, amestecă zăpada de pe lanurile de hrişcă-, despleti bălanele ovăzuri, flueră1 prin papurişuri şi porni un freamăt şi o mişcare pretutindeni pe uncie îşi plimbă aripa. Cântă vi-eaţa trezită’: sub lună, eterna ei biruinţă'. Glas cu glas se apropia:, svon- cu svon ajuns se înfraţia, murmur cu murmur, şoapta cu şoaptă, îndoirea firului şi plânse tui lacrimoi ce cade de pe frunză, toate se strângeau la un ioc ca să formeze vasta armonie care a domnit dela înce putul pământului. Singur, lanul, lui Sima rămase încremenit, fără să-şi .mişte un spic, -parcă ar fi fost zugrăvit pe orizont. Un stol Idrumeţ de raţe sălbatice, conturându-şi aripele in lună1, fremui în aer, clar îşi abătu sborul, mişcândiL-şi umbrele mari pe alte lanuri. Pe holda- lui Sima, însă, nici un spic nu clinti, nici o umbră1 nu mişcă, nici o unda nu-şi tremură'vi braţia. Şi zorii veniră apoi, palizi şi trişti se ridicară, dar nici un ciripit nu ie îmbla bun venit, nici un ifreamat ele aripă nu se auzi. O tăcere neţărmurită creştea clin pământ, parca- ai fi spus că de când lu mea nu fusese nici un svon şi nu rătăcise încă nici un ecou . Nici morişiele măcar nu se mai mişcau Şi peste lanul încremenit-, mătahtizele singure îşi în tindeau gestul braţelor deznădăjduite ca şi cum ar fi cerut- cuiva îndurare.

2§

Vesele, g^lSglpase şi sfSdalmce, înaripatele fioroade însă, sturzi şi măcălendrii,' stieloţi şi scatii, ciocârlani şi grauri şi toate neamurile lor, lâsâncl o dara alba de fulgi dup'a ele îşi luară sborul şi ca un nour se abătură pe copacii din’ ţintirim. în" ‘vrziate grăbiau de pretutindeni, zorind- din arip' V atrase de o putere nevăzuta şi neavând ce sa ciugulească, ciripiau şi se rugau, fiecare ifi limba; lor, amestecăndu-şi graiurile. Un ciripit şi o frământare de. aripi, o nelinişte ele sboruri, o clă tinare de ramuri fără astâmpăr şi o pLoao de fulgi ţinu "toată rina1. / Pe cruci, pis lespezi, îşi purtau umbra, aripelor, pe marginea strachinelor ce stau la căpătâiele mor mintelor se lăsau, spre tumul bisericii sburau, ocolitfdu-1, jm clopotul de aramă bateau cu aripele lor şi fieastămplăral nu mai conteniă. 5 Mări, umbrele se lungiră1 pe pământ, în spre sclaiplatatul soarelui, când de obiceiu îşi fac ele ruciufiea de seară şi apoi îşi ascund capul sub aripă cai să1 doarmă. Dar ciripitul urmă- şi mai tare în în tuneric. Stelele se '.aprinseră şi ele. Si morţii deştep taţi difi somnul lor nu mai avură liodină. Ca o ploae măruntă trilurile cădeau de pretutin deni din ramuri, ca o grindină se rostogol iau ciripirile, ca. nişte picaturi mari şi sonore, bătute de . furtună, aşa picurau. Laolaltă cântau, şi se între bau tângumdu-şi foamea, un cor de înfometate icliau poema spicului pierdut, o revoltă, de glasuri flămânde îşi cerea parcă dreptul ia vioaţă. Moar tea de dedesubt ascultă şi lespezile albe sfcrăluciau sub lună fără ca să poată răspunde.

m iVioiu, doipiotal a şutfarii a doua zi 'din turIŞ gŞfeiuni, a1 taăJţa# preotul o săŞptsSm^flâi întreagă ca săi desfacă ce legase Sima), dar neclintită ca si câînd spicele ar fi fost din piatră făcute, a rămas •holdă diM noaptea aceea sub' paza mătăhuzelor si hodină în lumea păsurilor aciuiate |eE ţintit tu1 nu s’a mai putut face. te*i

Şî dacă a văzăt Sima aşi, c?t> SU poate intri cu seeerea m lanul lui, pe cinci toţi legau acuma snopi pretutindeni, când s’a făcut noapte, furişându-se de oameni, a dat poarta ţintîrimului într’o parte Şi a intrat înăuntru să se roage singur lângă) lespe dea mortului căruia îi furase hodiiSa. Şi ca prin farmec, pe unde trecea cel ce luase hrana nevinova telor păsări, cirîpiriie iîBeetaiu şi aburul frământa telor aripi conteni!- (Dar el mergea' hotairăt înainte, ţinând an mână aprinsă făclia ca şi în noaptea când legase lanul. Cu stânga ridicată ocrotitor în' spre partea de unde bate! vântul merge! aş! trezind umbrele, până ajunse lângă un mormânt, lângă1 ai cărui lespede înfi gând-o în’ pământ, cază -în ge nunchi şi se ruga • • • • $

Şi S'una povesteşte că în ciripitul asurzitor al păsărilor, care în’cepu pretutindeni în umbrare, mortul; dându-şi lespedea într’o parte, apără, ri dică mişeatoarea flacără a făcliei în' sus şi urmat de tot norodul păsărilor se îndreptai spre poarta ţintiri inului. ••a

841b!ă, |xarai făcliei luci, se pleci spre partea de mide batea vântul, luptă mai sa se stingă, se făcu! măruntă cât un licuriciu, şi apoi reapărju ca o scân teie care alerga dincolo de poartă, înaintând spre lanul lui unde se statornici o clipii în mâna mor tului.. (Neclintit şi ca oprit din copt, cu toate spicele îritoarse spre cel ce veniăi ca spre un mult aşteptat, galbenul lan sta sub lună. Urmată de păsări însă', Sablia |se. (mişjcăl din nou şi precum făcuse Sima câind legase spicele, asemeni fălcu şl mortul. Se opri la cele patru colţuri, deslegă firele de păr şi apoi ridicahdu-şi făclia intră [în lan până. la; brâu. pAlhă, para feliei străluci din nou peste cape tele mişcătoarelor spice, lumină mătăliuza cu bra ţele intuise care parcai se înfieră la apropierea ei, jtef că se stinge, se aprinse din nou, apoi deveni măruntă cât un licuriciu, se depărta gi se făcu una cu noaptea, împreună cu mortul... Ca un copil căruia nu i-a; fost îngăduit multă vreme să se joace întrim anumit loc, astfel intră şi vântul în marea blondelor spice. Valuri după va luri alergară, o uridoire necurmată porni, vârtejuri se făcură, talazuri de aur se mişcară şi un susur redeşteptat înveseli toată împrejmuirea. Dulce, ve şnicul poem, al pâinii reîncepu să cânte şi aurul frământat de vânt ca o plămadă uriaşa întoarsă de mâini nevăzute, stă acum în faţa soarelui ră sare ca în fata unui cuptor uriaş ce avea s‘o rume nească.

32 -

Şi eonii mufelor pişări, reîncepu din nou, fulgU albi se risipiră şi jucară în aer. cântece vesele alergară ca şi când ar fi vrut săi preamărească fă-' râmitiirile ce aveau săi cadă din pâinea aceasta uriaşă—lăsata de Dumnezeu spre îndestularea tu turora. o

D. ANGHEL a scris: Fantome. Navele. Bucureşti 1911, (epuizat). Oglinda fermecată. Navele. Bucureşti 1911 (epuizat)» hi Grădină. Versuri, (epuizat). Traduceri din Paul Verlaine, ca St. O. losif (epuizat). Cireşul lui Lucuius, cu St. O. losif Caleidescopul lui A, Mirea, ca St. O. losif „ 99

;

•

D, ÂNGHEL /

DIH BIBLIOTECA >V. ALECSANLRI«r

Primăvară, ce bine ştii tu să-ţi întinzi mătăsurile albas tre de-asupra caselor străvechi, să împodobeşti ruinele, să faci să strălucească albul statuelor şi să redai viată celor, ce aşteaptă să vie soarele ca sade încălzească mâinele şi obrajii din cari rumeneala sângelui a dispărut. De la patul meu la fereastră, depărtarea mi se părea nesfârşită; ochii mei însă puteau să umble şi priveau mer sul tău biruitor, desluşiau trecerea ta de-asupra arborilor, te urmăriau în zborul fulgerător al aripelor ce-şi zugrăviau neastâmpărul răscolind seninul Neputând să-ţi es înainte şi să te întâmpin, intrai tu la mine ca să-mi spui biruinţele tale, în fragede şi mirosi toare mănunchiuri de viorele şi de toporaşi, te aşezai la că pătâiul meu, în albe şi minuscule potire de lăcrimioare, îţi afirmai fiinţa, plecându-te graţios pe marginea cupelor de lângă oglindă, în vesele şi râzătoare tovărăşii de romoniţe ţinute de o mână virginală, pătrundeai tu în odaia unde tânjiam bolnav departe de ţară şi de toţi ai mei.. Glasuri de clopote aducea vântul, râsete clare îmi arunca din stradă, fericirea de a trăi mi-o aducea pe fereşti şi mi-o răspândea în casă. De la pat la geam însă mi se pă-

, re* o nemărginire şi numai cu ochii şi cu auzul mă puteam bucura de luminile şi de sunetele ce ajungeau până la mine. Când am fost în stare, însă, să ajung până la.marginea ferestrei, lumea mi s’a părut o feerie. Pe un trotuar era lu mină şi pe celălalt umbra eră viorie, şi pe amândouă, femei în rochii albe umblau purtându-te tot pe tine, primăvară. Departe, peste marea de coperişuri, cupola sfântului Petru, se străvedea ca un clopot scufundat în azur, cireşii şi vişi nii prin grădini ^duioşau melancolia vechilor nuni cu spuma lor rczalbâ, întunecatul Tibru se veselia şi el subt arcurile albelor poduri de piatră, coloanele toate păreau că sprijinesc cerul, şi cerul tot, aşa senin cum era, părea că-şi sprijină cu drag imensa-i boltă peste lumea aceasta de ruini, unde viaţa merge deapururi cu moartea de mână şi unde trecutul te întâmpină la fiece pas. Firesc mi se părea să renasc, precum firesc mi s’ar fi părut să şi mor. Ca dunga viorie ce o vedeam mărginind dunga de lumină jos în stradă, umbra şi lumina, trecutul şi prezentul, moartea şi cu viaţa, nu mergeau oare acolo pre tutindeni ca doi buni tovarăşi, frageda tinereţe rozalbă a unui vişin nu-şi juca oare umbra pe scările de marmură ale unui-templu zidit acum ani o mie, frumuseţea juvenilă a unei brune fete nu visa oare pe lespedea şlefuită n unei fân tâni ascultând o gură de apă care îngâna un cântec stră vechi cu aceleaşi note ca şi pe vremea lui Tiberiu?... Pulbere nouă de floare cu pulbere veche de secoli, tinere aripi de pasări pe vechi adăposturi de temple, murmure clare de ape ce cântă aceleaşi cântece triste, albă risipă de soare şi neagră risipă de goapte, nu sunt gemene aicea, nu sunt pretutindeni alături? Alături erau şi firesc mi se părea să reviu la vieaţă cum firesc mi s’ar fi părut să şi mor. Imbătarea, însă, de vieaţă

\ 3

ce mi-aj/adus-o tu primăvară, n'am resimţit-o nici odată atât de puternic. Priveliştile acelea, mirosurile toate, luminile multe şi multiplele forme, atunci le-am înţeles întâi şi atunci am pri ceput ce însemnează să- ridici în faţa soarelui un templu, să-ţi însemni numele pe piedestalul unei statui, să priveşti dincolo de marginea vieţii şi să te bucuri de rotundele glo buri ce ţi le-a pus Dumnezeu subt pleoape ca să poţi vedea ce frumoasă e lumea într’o dimineaţă de primăvară subt al bastrul cer al divinei Italii

' 1

Steluţa Orăşelele de provincie sunt ca nişte muzee, în cari rămâi surprins, regăsind lucruri pe cari le-ai văzut odată, mode ce dorm uitate prin vitrine, portrete vechi ce-au comemo rat o faptă peste care â curs nepăsătoarea năvală a anilor. Diferitele districte sunt multiplele ochiane ale unui panopticum, făpturile şi lucrurile pe cari le vezi, sunt la fel sau {i se par aşa şi cu toate aceste dacă-ţi fixezi bine atenţia si vei avea puţină răbdare, ca să priveşti, vei vedea ca deşi toată lumea aceasta ce se mişcă îndărătul ochianelor de sti clă pare aceiaşi, e totuşi aparte, deşi din acelaş neam, arc nuanţe deosebite, deşi arată un vag aer de familie la întâia privire, e cu totul neasemănată dacă o cauţi de aproape. Oricum toate sunt mai prietenoase, oamenii au un aer mai potolit, atmosfera patriarhală mai dăinueşte încă, vc„ chile cântece sentimentale mai urmează să răsune şi să te înduioşeze cu farmecul lor negrăit. „Steluţa" lui Alecsandri răsare încă fidelă pe cerul pro- . vinciei şi taraful de lăutari ce o cânta pe înaltul unei' es trade, într’o cafenea obscură, m’a înduioşat ca şi întâia oară când am auzit-o.

Două viori, un clarinet* un violoncel 'plângător ca un glas omenesc şi un contrabas, s’au pus de acord pentru a reînvia apusa romanţă in amurgul ce' împânzia lumina, cei cinci oameni ce aveau să evoce o stea, cu un aer trist şi funerar aproape, ca şi cum ar fi pus ceva misterios la cale, au prins să se întrebe din strune şi din clape. Un arcuş a filat o notă şi o lungă şuviţă de păr alb desprinsă s’a rupt -si a plutit o clipă în aer ca un funigel rătăcitor. O şoapta gângavă, scăpată , de de» suptul unei clape ca dedesuptul unui dinte bătrân, a alergat parcă să întâlnească nota filată; tremolo, ca un pas greoiu şi nesigur, ce ar trece deasupra unor dale clădite peste o boltă, contrabasul a urmat şi el să răspundă că-şi aduce aminte. Aerianele punţi întinse de vibraţii au ajuns de la om la om; ca nişte fire nevăzute sunetele, desrobite din înaltul unui arcuş, au înfăşurat molatec clarinetul, s’au furişat tre când pe gâtul bătrân al contrabasului, au revenit în mean dre, s’au aninat pe după cuelc negre ale violoncelului şi i-a prins pe toţi parcă înfr’o plasă nevăzută, intrăm paianjeniş aerian de simpatie. Si puşi dc acord, legaţi aşa ca nişte credincioşi într’o rugăciune, taraful a început să cânte. Glas omenesc ca să plângă cuvintele nu s’a ridicat, dar romanţele cunoscute mau ncvoe de cuvinte. Rotunda gură ce face de-obiceiu o pata dc umbră într’o ramă de fildeş, nu s’a arătat peste capetele celor strânşi în comuniune: şi nici nu eră nevoe de ea, căci cei ce cântau mimau în acelaş timp, sau mai bine zis sculptau fără de voe cu gesturile lor, desnădejdea amară a absentelor cuvinte Melancolic, aproape perpendicular, ca şi cum ar fi fost răfezat de pe grumaz, se răzema capul primului vioristpe

străvechea lui vioară ; plin de 'desnădejde şi pasionai ile-ai fi spus că strânge în braţe un trup pentru o ultimă îmbră ţişare, se pleca cel mai bătrân peste contrabasul lui; cu sprâncenele arcate în circonflex îşi săruta vârful clarinetu lui ca pentru o despărţire, cel ce-şi tremura degetele, pe clape ; pasionat, asemeni unui amant ce ţine pe umăr capul iubitei lui, cercând s’o înduioşeze cu amintiri trecute, îşi ţi nea cel mai tânăr dintre ei violoncelul, şoptind ca într’o ureche imaginată ; şi numai secundul, dintre toţi, osânditul să ţie isonul, părea absent şi avea aerul să spue cu gestul lui monoton : ,,la ce bun să vă mai înduioşaţi, şi să plângeţi o biată stea pierdută ?“ Aşa cântau în amurgul acela întristat cei cinci oameni durerea unei stele şi nici când durere mai adevărată nu m’a înduioşat şi nu mi-a adus lacrimi în ochi fără voe. Lungă şi tremurătoare, plângerea romanţei trezită din strune şi din clape, din lemne sonore şi din tremurate de gete, din braţe ridicate în aer şi din sufletul puternic ce um flă un piept, se răspândiâ, picurându-şi lacrimile nevăzute în paharele de bere începute, ale rarilor clienţi, în goalele cupe rămase pe margini de mese, în farfuriile de pe etajere ce se treziau şi ele vibrând, în ochii tânărului chelner ce avea şi el un suflet sentimental, pe umedele mustăţi ale bă trânului patron ce ofta, aducându-şi şi el aminte şi în su fletul meu ce venia şi el să caute o altă stea călătoare. Astfel am reauzit străvechea romanţă uitată de demult, într’un orăşel de provincie, departe de Capitala, unde mo delele se schimbă într’una, figurile şi gesturile se primenesc mereu, iar tristele şi sentimentalele cântece ale bătrânilor jioştri nu mai trezesc lacrimi In ocnii nimănui.

APPfl &

Iffiif'm &mmg de toamnă

Ca un gând rău noaptea se târăşte şi o mâhnire neîn chipuită urcă din lumea plantelor. O umbră umedă şi verde ca răsărită din adâncul unei mlaştini topeşte formele şi în toată mâhnirea aceasta sufletul meu dornic de lumină luptă şi el ca o flacără ce stă să se stângă... Aşa trebue să îi fost ia începutul lumilor, pe atunci când regnul vegetal stăpânia pământul. Arbori şi plante uriaşe, erburi ori flori monstruoase, în aburii ce stăpâneau deapururi, trebue să se fi strevăzut ca în fundul unui vis sau ca o natură zămislită şi căzută în adâncul unei ape. Şi cum nu se auzia un cântec pe atunci ori un tril sfios de pasăre, cum nu bătea un fluture din aripi şi nici pas nu suna ca să trezească ecouri, astfel e şi în colţul acesta de natură unde ne găsim amândoi după o dulce zi de dragoste... Singurele puncte de senin sunt ochii tăi ; dar nu ştiu cum, prin ce misterioasă ambianţă cu cele ce ne împresoară,; s’au depărtat şi s’au făcut străini, de parcă nu mai sunt o* chii ce i-am sărutat cu câteva clipe mai înainte. Mâna îă. £ rece şi inertă, ca şi când tot sângele s’ar fi retras rdin ea,;

şi ear’că negurile verzi, ce s’au ridicat* au gas ca m

‘fragil şi diafan între noi. O exalaţie puternica de foi moarte s’a trezit în aer, şi câteva lacrimi de ploae, căzând din ram în ram, au prins să sune. ' Tu ţi-ai .retras mâna şi ai pus un spaţiu între noi doi, şi gestul acesta l-ai făcut cu atâta energie încât am înţeles*» că eră o luptă în tine, o voinţă de a te, recăpăta, de a afirma că eşti singură în raţa naturei. Şi atunci privind trist Ia tine şi împrejurul meu, am văzut ca într’un fulger, că în toată lumea aceia ce ne înconjura, în toată frăţia aceia aparentă de ierburi şi de ramuri ce se amestecă, în toate tru purile acelea vii în cari urcă şi stărue seva, e o tendinţă nu mai : aceia egoistă, de a fi singur şi de a lupta pe socoteala sa pentru a-şi apăra fiinţa. Frunzarele făcute valuri când bate vântul, masa aceia verde care mişcă, freamătă, se despleteşte şi se îndoaie părând că e un singur trup ce se împotriveşte contra furiei' destructive a morţii, e o părere numai, şi fiecare creangă ori foaie, pentru ea luptă căutându-şi partea de soare Şi acum, când moartea eră aproape, în nemişcarea asta, rigiditatea fiecărui fir de iarbă, înţepenirea dreaptă a fie cărui arbor, lupta îndărătnică a fiecărei flori, vădiau şi mai bine aceasta. Fiecare părea că vrea să amâe un sfârşit, să prevină o agonie. Fiecare părea că vrea să lupte dârz con tra toamnei nepăsător de soarta celui de alături. Şi cu câteva zile înainte, când soarele ardea peste toată lumea aceasta, creangă cu creangă se înfrăţia, foaie lângă foaie se alătura, floare lângă floare îşi pleca obrazul şi toate din mişcarea aceasta porniau un murmur dulce, vroind parică să întregească o simfonie, să arate ce strâns sunt legate între ele şi cât sunt de mult odrasla aceluiaşi pământ. Şi când gândiam acestea, tu dreaptă te-ai ridicat 'de lângă mine şi fără un cuvânt, fără un gest, rigidă aproape^

,ai pornit pe cărăruia pe care ne întorceam de obicei aproape îmbrăţişaţi, spre casa. O foaie galbenă s’a desprins dintr’un înalt de creangă, a plutit ca un fluture obosit şi a căzut pe urma ta. Şi un cuvânt n’am îndrăznit să îngân nici eu, în ţelegând că strigătul meu ar fi înfiorat şi mai mult tăcerea. Şi te-am lăsat să pleci, urmând instinctiv pilda ce mi-o dă dea natura împrejmuitoare. Am respectat simţirea ta, aş teptând raza prietenoasă de soare ce va da un alt aspect naturei. Şi rămânând în singurătatea aceia, am lăsat să crească noaptea. Şi noaptea mai verde, mai tristă, mai spectrală a cres cut» învăiuindu-mă ca o apă şi ne mai având alături căl dura mânii tale, nici picăturile de senin ce sunt'' ochii tăi, m’am lăsat şi eu gândurilor triste. Am înţeles că suntem singuri, că ori şi ce-am face şi oricât de puternic ne-am uni gurile când poruncesc simţurile, că ori cât ne-am încleşta braţele si am căuta să ne facem numai un trup, suntem tot singuri, ori când şi pretutindeni singuri. Şi intre acestea, printre crengile unui brad, luminile oră şelului îndepărtat au clipit una după alta ca nişte stele li căritoare, au tremurat, până ce întregul brad s’a ^aprins ca un uriaş pom de crăciun, care in’a făcut să sper că vor mai veni zile dulci şi. că albastrul ochilor, care m’a făcut să sufăr în seara aceia de toamnă întunecată, se va limpezi şi va răsfânge în el altfel natura şi gândurile ei ascunse.

JUUUIJIJLII^

uuu

Tras® haiducul Un vânt de teroare suflă peste provincii. Ai spune că vremile eroice ale haiducilor s’au întors. Hoţii es la dru mul mare ca pe vremea lui Pasvantoglu, fără frică de au torităţi şi fiecare îşi teme avutul şi stă cu frica în sân, pen tru gospodăria ori economiile cu trudă adunate. S’ar zice că pleiada cântată de N. D. Popescu a reînviat şi că toţi eroii lui au evadat din filele atâtor volume pe oare le-a scris 6a să ne otrăvească copilăria, căci cine din noi poate mărturisi cu mâna pe conştiinţă că n’a cetit evanghelia hai ducilor şi n’a visat să facă la fel cu dânşii ? Un distins confrate, un poet de un subtil talent, care a căzut într’un moment dat victimă ar putea face mărturi siri curioase. Banda iui risipită acuma, a avut momentul ei de celebritate şi începuse chiar să terorizeze paşnicii burghezi ai laşului şi cine ştie unde ar fi ajuns poate, dacă autorităţile nu s’ar fi amestecat la timp ! Solemnele jură minte făcute pe pumnalele dejemri la lumina Junei s’au uitat de mult şi dulcele meu confrate întru Apollo, care poartă numele unui haiduc celebru va surâde cu duioşie desigur, /cetind acestea, N

Nu dorul de libertate, rin vraja marilor codri cari fremuesc, nu setea de aventuri, ori dorul de revendicări şi ne voia de a reacţiona contra celor tari cari împilau pe cel slab şi îi luau până şi cenuşa din vatră, scoate astăzi aceste întârziate specimene la drumul mare. împrejurările de astăzi nu mai pot face să nască eroii de atunci, căci în felul lor, haiducii noştrii au fost nişte eroi naţionali. Ei şi-au găsit cântăreţii, baladele populare le-au dus faima, figurile lor au tentat ne mulţi scriitori şi de sigur va mai tenta. Legenda însă i-a îmbrăcat, le-a mă rit figurile, le-a deformat faptele, i-a încărcat cu pistoale şi iatagane până în dinţi şi i-a mânjit de sânge cu o dărni cie într’adevăr extraordinară. Călătorii străini cari au tre cut prin ţara noastră au .scris şi ei despre dânşii şi dacă haiducii lui N. D. Popescu ni se par exageraţi şi faptele lor aproape imposibile, ce-ar trebui să mai ziceţi dacă aţi fi cetit ca mine, ce scrie un autor francez, aciuiat prin ţara noastră, pe vremea ocupaţiei ruseşti, despre faimosul Tunsu, fiorosul şi sanguinarul pălimar, care vârâse toţi ciocoii de pe vremea lui în groază. Nu că vreau să reabilitez această sinistră figură, nici că vreau să dau o redempţiune postumă acestui legendar bandit, dar, cred interesant în această vreme ca să arăt cu ce ochi privea străinătatea specimenul acesta ciudat ce trăiâ în afară de legi şi după capriciile fanteziei lui. După Sellenger, faimosul Cartuş ori fantasticul Fra Diavolo nu erau nimic pe lângă legendarul pălimar Ioniţă. El s’a născut în 179. din părinţi obscuri, şi săraci. Ade văratul lui nume eră Ioniţă, refractar oricărei culturi şi trândav ca un iazaron se mulţumea să-şi îndestuleze pânte cul cu orice găsea şi dormea sub orice acoperiş, fie el ma rele coperiş ai cerului albastru. Dela o vreme însă* nevoia îi

. 12

făcu cioban. Ori în faţa vastelor orizonturi, pe întinsul că rora vântul îşi mâna şi el nenumăratele turme de nouri, cio banului nostru improvizat i-sc urâ şi într’o zi rupând ca un alt Pan o trestie de pe marginea unei mlaştini îşi făcu un tulnic şi începu să cânte. Stridentele şi sibilinele sunete, nefiind însă ajutate de nici o artă, plictisiră tovarăşii .şi Ionjţă ca un bun tovarăş ce era, svârli tulnicul şi începu să cânte cu ce-l înzestrase Dumnezeu. Sonoră şi tânără, vocea lui urcă în jurul focurilor de băligare ori de vreas curi, sub podoaba înaltului cer înstelat, şi acum tovarăşii îi iubeau şi nu mai puteau să se sature ascultându-I. Şi s’a făcut că 'mtr'o zi au trecut şi nişte boieri cari fermecaţi de glasul lui, il luară şi-l duseră plocon mitropolitului. Cioba nul deveni psalt şi deia doisprezece ani până la treizeci şi opt, strana, avii cel mai cucernic cântăreţ, cel mai cre dincios şi mai plin de evlavie slujitor. Dumnezeu insă a um plut lumea cu ce-a găsit şi în arară de sfinţi a mai lăsat şi femei pe lumea asta, iar printre femeile acelea, pentru ne norocirea, ori pentru faima aceluia ce trebuia să treacă ia nemurire a făcut şi pe una pe care o chema Zinca. Cu cân tecul şi' cu ce mai câştiga cu prescurile ori cu mucurile dela lumânări furate, eră însă greu, fireşte, să poţi mulţumi o astfel de fcmee şi cum dincolo de biserică şi de chiliile ei se întind atâtea bogăţii pe care Dumnezeu ie-a lăsat tutu- „ ror la început şi nu numai unora, Tunsu, într’o bună zi a aruncat sfintele ceasloave şi înarmat cu alte arme decât mucările şi-a adunat treizeci de tovarăşi şi a luat drumul cedrului. Din molatic şi trândav firea iui se schimbă şi marea na tură în sânul căreia se hotăra să trăiască liber, îl învârtoşi şi ii dădu ca şi fiarelor, toate iscusinţele şi toate pieyederiie, ca să poată trăi după capul lui.

Un fe! de mimetism curios se deştepta în el şi ca ani malele acelea, cari iau culoarea locului unde se aciuiaza ca să doarmă, făcându-se nevăzute, astfel şi el, ştiind că lumea pe care trcbue să o frecventeze şi pe socoteala că reia avea să trăiască, poartă haine bogate şi toate podoa bele, îşi sacrifică frumoasa coadă împletită ce o purta pe trecută prin fes după rnoda tătarilor şi pe capiii tuns chi lug de obiceiu lăsă să-i crească bogata podoabă a pletelor. Vestminte bogate apor îşi făcu şi gesturile şi manierele eti chetei de pe atunci le învăţă ca şi cel mai de rasă cocon. Şi aşa, intr’o bună zi, in timp ce siniştrii bandiţi cu fio roase şi suspecte mutre eşeau la toate răscrucile atacând poştalionii şi poterile umblau bătând codrii mari, după cel ce se întitula cu pomposul nume de „perceptor general al contribuţiilor indirecte al Valahieiik, iiegăsindu-1 nicăierea, un cavaler fantastic, numai în brandemburguri, fir şi mă tase, în minunate căleşti, ori călare pe cei mai năstruşnici cai, apăru pretutindeni, minunând ochii şi făcând să tân jească sufletele. Darnicile lui gesturi sămănau aurul pe unde trecea, pietre scumpe licăreau pe mâinele lui îngrijite, bu chetele lui de flori pătrundeau în toate iatacurile, aleasa lui conversaţie fascina toate grupurile. Ca un alt Fregoli, schim bând nenumărate costume şi admirabil grimat, amabilul nabab, apărea în toate saloanele, făcând deliciul cucoane lor, cărora printre vorbele cele mai dulci şi ochiadele cele mai languroase le restituia juvaerurile scumpe pe care to varăşii şi acoliţii lui le prădase cu o zi mai înainte poate, ori îmbiind daruri, care bine înţeles că nu-1 costau nimic, sau cel mult o lovitură de măciucă bine aplicată. Partide fabuloase de cărţi se încingeau şi cum eră amabil cu da mele. nu mai puţin amabil eră şi cu partenerii lui, având bunul gust să nu câştige nici odată şi lăsând aurul să i-se

scurgă printre degete cu o graţie pe care n’o cunosc desi gur nici miliardarii americani. In saloane, la baluri, la tea tru, în toate grupurile unde se aduna lumea,, pretutindeni se arăta, sptinându-şi cuvântul lui şi până şi în sfatul înal tului divan nu se sfiâ să intre. Şi lumea îl primea, îl admiră şi-I ascultă luâîidu-i drept cine ştie ce străin din alte împă răţii, fără să se mai întrebe de unde vine şi cine e. Ori, cine sTar fi putut plânge de un aşa musafir, mai cu seamă pe vremurile acelea tulburi ale ocupaţiei ruseşti, când străi nii mişunau pretutindeni? Si apoi, cui i-ar fi trecut prin minte şi cine ar mai îi recunoscut în el pe fostul ciobănaş care cânta din tulnic urmărind goana turmelor de nouri, ori pe vechiul palimar care cântase atâta vreme nesfârşitele liturghii ? Intre aceste însă, hoţiile se ţineau lanţ şi e ciudat că figura sinistrului bandit eră semnalată pretutindeni. Cum se putea el multiplica astfel şi când avea vreme să facă toate aceste, Bellenger nu ne spune, ci se mulţumeşte să povestească înainte cu o adorabilă seninătate tot soiul de peripeţii, care de care mai stranii. Aşa spune că într’o iarnă, când petrecerile sunt în toiul lor, un boier dădea o serată ca să sărbătorească venirea unui nou consul grec. Cucoanele se întrecuseră în găteli, ta rafurile de lăutari cântau, şi eră un chef şi-o voe bună, cum nu fusese de mult. Şi iată că la miezul nopţii, un ca valer în costum unguresc, strălucitor de nestimate se apropie de o tânără greacă de-o uimitoare frumuseţe, şi o pofteşte la cadrilul care tocmai se forma. Perechile se înlănţuiră, ca nişte flori în buchete femeile se adunau şi se desprindeau iarăşi, ca o ghirlandă se în şiruiau şi cavaler mai svelt şi mai mlădios în mişcări ca streinul cu haina Iui plină de brandemburguri nu mai era

15-

altul. Coutradanţul isprăvit, ultima înclinare făcută, ele gant şi curtenitor, streinul îşi duse perechea la loc şi aşe zând u-se pc un scăunel lângă picioarele ei, aduce'.vorba aşa din senin despre ultima hoţie a lui Tunşu. Ori, se întâm plase ca frumoasa grecoaică trecând tocmai cu o seară mai înainte prin pădurea Pantelimonuiui, fusese prădată cu o brutalitate şi un curaj uimitor. Natural că toată această ispravă ea o dădea pe socoteala faimosului Tunsu, zugrăvindu-1 în culorile Cele mai negre şi mai puţin simpatice. Curtenitor, banditul stătea la picioarele damei şi fără ca. un muşchi să tresară pe frumoasa iui figură o ascultă cău tând să se reabiliteze. Grecoaica însă neştiind pe cine are la picioarele ei aşa de supus şi blajin, urma să istorisească înainte plângând pierderea giuvaerului scump, pe care mâna nelegiuitului i-1 zmulsese dela gât, şi susţinând că mâna aceea brutală, nu putea să "fie decât a lui Tunsu, pe care dacă l-ar vedea, l-ar recunoaşte dintr’o mie. Şi ca un alt Fra Diavolo, elegantul cavaler surâzând atuncea, scoase cu un nobil gest, de subt straiul lui plin de brandemburguri o cutioară în care eră giuvaerul furat mai frumos împodobit decât înainte, i-1 întinse împreună cu ta-, bietele lui de bal, pe care însemnă în grabă câteva cuvinte şi încliriându-se se făcu nevăzut ca prin minune. Uimită, frumoasa grecoaică privi o clipă în urina cava lerului dispărut, şi apoi deschizând tabletele, dete un ţipăt, şi leşirfS, văzând scris pe ele că cel ce-i stătuse la picioare 1 cu o minută înainte aşa de supus, şi-i privise cu atâta drar goste în ochi, eră însuşi fiorosul'Tunsu, după care umblau toate poterile lui Kiseîeft, căutându-1 Ia toate răscrucile. Şi Bellcnger mai adaugă că tabletele de bal şi juvae-

rul lăsat cu a'taîa dărnicie, 'făceau maî bine de zece mii 'de galbeni. Zinca însă, această ciudată şi modernă Dalilă, care-1 ' făcuse să-şi arunce mucările şi să ia drumul codrului, oricât de Tuns eră el, a găsit totuşi mijlocul să-l piardă. Prea ajunsese sclivisit pălimarul nostru şi prea îşi aducea rar aminte acuma de graţiile ei. Şi aşâ, ca alţi mulţi eroi, a murit şi acesta pentru că n’a ştiut să înlăture din viaţa lui pasiunile şi să nu stâr nească gelozia celei pentru care, pe vremuri îşi purta titva ' tunsă chilug şi coada frumos împletită şi petrecută prin fes, aşâ cum îi plăcea ei. 'Astfel apare din cartea călătorului strein figura străve chiului pălimar, căruia i-au făcut o aşâ de proastă reputaţie autorii noştri autohtoni/ Erâ cred timpul să-l reabilitez.

48§t§igpitft Privind o sferă terestră Ani în faţa mea un glob terestru. Un albastru uniform spune imensul oceanelor, marea împărăţie a apelor, nemăr ginirea mişcătoare care nu-şi mai află astâmpăr, fluidul element ce predornneşte asupra uscaturilor. Figuri bizare pe care aleargă umbre uşoare ce înseamnă uriaşii munţi, dungi abia scrise ce sunt fluviile mari, locuri goale şi ne cunoscute ce. sunt imensele pustiuri pe care n’a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cât curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut, se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stânci de gliiaţă dăinuesc^ de veacuri, gheţari uriaşi îşi ridică as cuţitele vârfuri spre ccr, eratice. blocuri coboară desrobite din când în când de soarele avar, ca să vie spre noi. Imensul albastru ce înrămează ceeacc n-au putut încă să cuprindă valurile, e însemnat cu toate acestea de slabe cărări negre, de puncte de cerneală aşezate unui lângă al tul, de un painjeniş de fire încurcate ce-şi povestesc tovă răşiile ce le-au legat oamenii, de nevoile ce au întins punţi mişcătoare deia uscat până la uscat, pentru ca fiecare să-şi noata schimha rodul r.c\ ;

ăărăzF darul soarelui ş: să se

ÎS.

poată îndestula pentru a-şi perpetua progenitura. Pe că rările acestea mişcătoare, de când c lumea, albe pânze s'au întins şi negre catarguri s'au mişcat ducând cu încredere toată schelăria lor de lemn, spre aLte ţări şi alte continente, • neavând altă busolă decât îngheţata crisantemă de argint a stelei polare. Nume pline de faimă se cetesc pe rotundul globului, so nore nume care nu mai spun nimic decât gloria unui tre cut, puncte de doliu şi dc umbră cărora animai luminile lu nare li-se mai cuvin... ' Civilizaţiile au mers şi cu trudă şi răbdare au străbă tut continentele, dinspre orient spre occident a călătorit lumina... Deasupra, uriaşul cer cu înfricoşatul lui norod dc lu mini s’a preschimbat poate şi el, multe aStre poate s’au stă-, râmat şi multe altele şi-au arătat deodată faţa luminoasă, rupând învelişul de catifea care îmbracă neantul. Foarfecă întâmplărilor, ca un copii care sc joacă, schimbă şi va schimba necontenit faţa nemărginitului uni vers ; legi fatale mişcă puteri necunoscute, deslănţuie ca taclisme, decretează morţi pe cari nici nu le putem bănui, şi noi pe rotundul acesta care c globul nostru ne înşelăm, stropim cu picături dc sânge hotare ce zicem că le-am moş tenit din străbuni, ridicăm tot felul de steaguri pe cari ard toate culorile împrumutate prismei solare ca şi curcubeul. Mişc însă globul şi văd ţara mea, bucata de pământ, udată şi ea de atâta sânge şi lacrimi pe care m’am născut şi mă întreb de ce, din tot*globul acesta imens, împrejmuit de-atâtea ape albastre care aşteaptă paciente ca să cuprindă uscatul, mă înduioşez mai mult. Amintirile vin, cu glasul lor depărtat, cu farmecul lor straniu, cu duioşia lor, contra cărora nu poţi să te aperi ; cu cenuşa tristă ce-o

poartă pe umeri şi pe faţă. cu surâsul trist ce-1 au morţii pe marginile gurii, ca să mă cheme, dar le înlătur N’au drept oare atâţia cari s'au născut ca şi mine pe acelaş pământ, învârtind sfera aceasta pe care se zugră vesc atâtea uscaturi despărţite de liniile albastre ale ape lor, să-şi recheme şi ei amintirile, să se lase legănaţi de far mecul lor, să-şi caute în faţa râurilor icoana pe care o aveau când erau copii, să plângă şi să se înduioşeze de priveliştele pe cari le-au văzut de când s’au născut; şi îmbol diţi de acestea, să-şi rostească durerile şi bucuriile în gra-: iui pe care l-au învăţat şi pe care îl găsesc mai sonor şi mai apt de a se exprima, cum o fac şi eu?... Viaţa curge ca un fluviu imens şi noi suntem viaţa. Imensul fluviu are însă două maluri şi mulţi dintre cei-ce ne-a aruncat întâmplarea pe infima noastră bucată de pă mânt, ce-o văd zugrăvită pe globul terestru, stăm despăr ţiţi de adâncul albiei în care aleargă valurile. Acelaş cântec ne murmură şi unora şi celorlalţi, neîn trerupta goană de unde; aceleaşi privelişti vedem şi unii şi ceilalţi în limpezimi ; aceiaşi nori ce întunecă faţa apelor, ne întunecă pe unii şi pe ceilalţi ; aceleaşi melodioase cân tece ce le trezeşte fluidul element, ne loveşte auzul şi se repercuta în sufletele noastre... Şi cu toate acestea stăm deoparte, nimenea nu întinde o punte, nimenea nu se întreabă că cernutul mărunt de pul bere şi de nisip, că rostogolitul pietriş care face albia râu lui peste care curge nepăsătoare sonora melodie a apei care ' merge aiurea şi se depărtează necontenit de noi, Ta adus de cine ştie unde şi l’a lăsat aci pentru că n’a putut să-l ducă mai departe. Pietrişul acesta care formează albia, patul acesta miş cător de silexuri şi de cremene, isvorul acesta greoi şi ma-

terial. căci e şi el un isvor care mişcă, s’a înfrăţit cu toate acestea. Rostogolit de valuri şi aruncat din pripor în pripor. s'a rotunzii şi a luat aceiaşi formă, ş’a asemuit şi a devenit uniform, s’a şlefuit şi a alunecat, a făcut concesii poate şi şi-a pierdut întâia faţă, şi-a renegat colţurile şi asperităţile, cu să se poată aciuia şi face uri conglomerat peste care să treacă fluctuantele ape, care se duc aiurea ca şi vremea. Aşa am venit şi eu poate şi m’am aşezat, imensul flu viu al timpului m’a purtat şi' m’a adus de aiurea şi ca o piatră fără amintire am uitat pe unde am fost, nu vreau să mai ştiu ce valuri au trecut peste mine, nu simt decât înfrăţirea firului de nisip, şi a cimentului întâmplător care m’a făcut un tot. iubesc dar albia peste care curge vremea, iubesc patul unde rn’am aciuiat, iubesc firul de nisip care m’â legat pe vecie cu celelalte tovarăşe... Aceste sunt gândurile ce-mi vin învârtind sfera teres tră. Ghemuitul şi micul contur pe care îl scrie ţara mea faţă . de imensitatea marilor «continente, mi-e scump pentru că aici m’am născut, mi-e scump pentru că am uitat pe unde rn'au mutat valurile: mi-e scump pentru că nicăiri nu m’aş recunoaşte, pe unde m’aş putea întoarce; mi-e scump pen tru că amintirea altor vremuri a murit în mine... De-asupra mea, cel ce rnişcă nesfârşitele înfinituri de globuri precum mişc .eu acum, jucându-mă, sfera aceasta de carton, zugrăvită în tot feiul de culori, căreia îi dă necurmat asalt nemărginitul apelor albastre, oare nu cată el ironic la mine văzându-mă privind cu nespusă duioşie dunga neagră pe care un geograf iscusit a conturat-o îm \ prejurul ţării mele. ue-im pasa, eu cânt sfidând zâmbetul Iui şi când pri vesc celelalte continente, surâd şi îmi spun ca aici unde

ni'am născut, aci se va desbrăca făptura mea de lut şi aci voiu lăsa schelea mea de oase care se va face pulbere şi se va întoarce în pământul ce m'a ocrotit, în bucata aceasta infimă pe care o dungă de tuş o mărgineşte de imensitatea sferei terestre ce o învârt astâ-seară între degete, gândindu-mă numai ce va deveni turburatul meu suflet după moarte.

Bm partea reposatului Veneam odată de pe valea plângerei... Pe acolo mormântele’s ca moşuroaiele, şi loc de veci n’are mai nimeni.— Morţii perindează ca la scrânciob, şi cioclii fac loc altora mereu. Lâng-o groapă deschisă de curând, scândurile unui si criu putred ardeau mocnit, şi fumul rotea încet, plutind ca o părere de rău, printre crucile mâhnite. A fost... ce trist cuvânt şi toate crucile ’l spun în toateţintirimele! Ce jalnic rost leag’aceste două vorbe; ce taină se’ngroapă sub ele.—A fost... par’că-i un început de basm şi eu par'că’s tot copil şi mi-i drag să-l ascult şi să-l las să mă fure.

Da într’amurg acum şi crucile de pe culmi întindeau sîâşiitor braţele pe cerul stâns. Un nume ici, o vorba mai încolo şi m’am pomenit fără să ştiu în ţintirimul bogaţilor, mătă făcându-şi fală: şi-i dulce şi liniştitor să rătăceşti sub Pe drumul cel mare pe care urcă convoiurile, tăinuind mormintele de clasa întâia, copacii se’nşirue frumos şi xrea-

umbra lor, în preajma morţii.—O umezeală- grea ’mi cădea pe umere şi pe fată, şi.ca intr’iui oraş pustiu, unde nimeni te ştie, aşa păşeam de alungul mormintelor purtându-mi ochii. Pe dreapta un monument ce nu-1 văzusem încă îmi atrase privirile. M’am apropiat mirat. Pe locul gol mai înainte, se ridica acum un bloc de marmoră albă, iar deasupra-i un înger de pază sclipea ca ninsoarea.—Flori mân dre şi bogate râdeau printre ostreţe şi ’nvcseieau, povestind parcă de o mână drăguţă ce-ar veni zilnic să le ’ngrijească şi să le alinte. Ce dulce-i să nu fii uitat. Şi înduioşat, urzind în minte-mi o idilă de dragoste, desfăcută de moarte, m’am oprit să citesc inscripţia. •Un nume cunoscut.—Uimit stăm locului şi repetând, nu mele mortului, mi se părea că visez.—Ce D-zeu! ieu îl ştiam încă în viaţă, îl văzusem chiar cu două zile în urmă, ş’acumâ cum şi când a murit şi a fost îngropat aşa curând?—Şi apropiindii-mă din nou să cetesc, de-abia m’am dumerit şi ara / pornit’o râzând Pe placa de marmură, frumos şlefuită, iera săpată în Utere mari aurite, următoarea inscripţie: Aci odihneşte robul lui D-zeu IORDACHE J3ĂNULFSCU 'Născut în 12 Febr. anul 1S15, decedat în. Rugaţi-vă pentru iei

anul 189...'

Iar din mijlocul inscripţiei fotografia pseudo-reposatului surâdea şiret între favoriţi. Târziu, eşind pe poarta tintirimuhii mi-am întors-capul

?i ara privit îndărăt, "departe printre negurele serei de toamnă, de-asupra umbrarelor întunecate, îngerul lui Conu lordache, plutea în slavă ca o fantasmă. Bietul Conu lordache. De când Tam apucat; par’că tot aşâ era. Aceiaşi redin gotă măslinie; acelaşi colţ de batistă roşie mijând din bu zunarele de din apoi, aceiaşi pălărie â la Garibaldi, călare pe un nas, cum nu mai e altul;—doar favoritele de mai al biseră puţin.—îl cunoşteam de când eram copil, şi-l ştiam sărac şi veşnic în sbucium; de-avalma cu grijile şi nevoia. Şi-acuma poftim, monument de marmură şi loc de clasa întâţa la ţintirim. Apoi să nu te cruceşti. Târziu am aflat de toate. După câte îmi spunea un bătrân, C. lordache fusese pomojnic pe vremea lui Mihai Sturdza, şi acuma stătea in Tătăraşi şi se zăbovea dc vre-o 30 de ani din pensie. Sără căcios şi sgârcit trăia din tc miri ce, ş'aduna mereu, iar clironomii se bucurau şi-i aşteptau moartea. Şi-aşâ treceau anii. Intr’o bună dimineaţă: s’a sculat Conu lordache şi fără să spuie nimărui nimic, s’a dus la ţintirim şi şi-a cumpărat un loc de veci clasa întâia, şi după o bucată de vreme_şj-a făcut şi Monument cum spunea iei. De-atunci pas de I mai prinde pe acasă, şi chip nu icra să treci prin ţintirim fără să dai ochii cu dânsul... Toată ziulica se învârtea în preajma monamentului, şi dă şi ci ca omul gospodar !a casa lui, veşnic găsea câte ceva dc făcut. Dimincţele, cobora în ca vou, punea să măture frumos, şi-apoi lăsă uşile de fer deschise' ,,să se acrisească1 V-Ici o frunză uscată, coio un paiu, robotea cc mai robotea, t>âaâ osteni a bine — Atm-.r-i se

aşeză sub un copac în faţă—îşi scotea tabachera, trăgea câte-o priză zdravănă şi strănutând, cu ochii în lacrimi pri vea de departe, duios par’c’ar fi plâns pe cine-vâ... Alte ori privea drumeţii şi de vedea vre-unul că se opreşte în ' dreptul mormântului, sărea ca ars şi privindu’l în faţă îi striga: ,,A1 meu e cucoane, al meu nu-i aşa că-i frumos? Spune drept; dacă nu-i cel mai prima întâiu monament că doar nu mi-am cheltuit eu de geaba pensia de 30 de ani pe el“. Şi aşa trecea ziua. Cum cădea sara cum devenea posomorit — se uita trist împrejurul lui şi de odată păşind în vârful degetelor mai arunca iute o privire ’ndărăt peste ^iimăr, şi luându-şi aer misterios, închidea porţile cavoului. Apoi după ce mai de dea un ocol, venea să-şi rezime coatele pe ostreje. Dintre literilc aurite, icoana pseudo-mortului privea enigmatic şi el surâzându-i copilăreşte, îşi anina ochelarii după urechi şi ’ncepea să silabisească inscripţia. Buzele tremurând se miş cau încet: Aici hodineşte robul... până ce ajungea la... de cedat in... anul 189...; şi-aice rămânea ca fascinat, cu ochii ţintă pe locurile goale. Şi nu se îndura să plece, până nu trecea vreiun cioclu să-i strige (căci toţi îl cunoşteau acum): ,,—tiai Coane Iordache, că mchidem porţile44.

Trecuse aproape-un an de când nu mai dădusem prin ţinţirim. Ţin minte ca acuma; un clopot trist sună şi zăpada că zuse în troiene. Crucile răsăreau fantastic şi umbrele se ’n,tindeau vineţii pe drumuri. Ici-colo, urme se ’nsemnau spre

T’

unele morminte. In jurul mormântului M Corni Iordaclîe ză pada sclipea.neprihănită—nici urmă de paş îndată am înţeles ca de astă dată, pseudo-mortul îşi dă duse duhul de-a binelea. Şi ’ntra-adevăr nu mă ’nşelasem. De departe, literile nou săpate, sclipeau frumos aurite pe luciul marmurei, complectând inscripţia; iar de un colţ al ostreţelor spânzura aninat’ o coroană coperită de nin soare. M’am apropiat mirat să văd de la cine putea să fie? Scu turând panglicele, pe una din ele, am cetit: „Lui lordache din partea reposatului", iar pe cea-l’altă: „Regrete eterne". S

Cucuveaua O tăcere neţărmurită, ca şi cum tot cuprinsul ar fi fost vătuit de zăpâdă, împrejmuia căsuţa din fundul curţii, în care stăm într’o noapte de toamnă. Pe cerul nemăsurat de nalt, luna ca obosită de a fi ur mat mereu aceeaşi cale, se avânta ca un balon pierdut, voind să urce parcă dincolo de raza ochilor noştri pămân teni şi.să nu-şi mai poarte melancolia rotundului de ghiaţă de-asupra aceloraşi privelişti. Ca un praf de marmură bruma argintie ctfperia ştreşTnile, grajdurile de lângă poartă, sclipia pe vârfurile spi nilor dc pe garduri, şi se risipia pretutindeni, jucându-şi fos forescenţele în lumină. Singur cum eram, după ce citisem până în târziu şubt lampă şi ascultasem ce spun tăcerile căzute peste singură tăţi, după ce mă încredinţasem că străjerii!, ce-mi păzia în fiecare noapte curtea, îşi luase locul obişnuit pe scara bal conului de piatră, am lăsat să-mi cadă cartea din mână şi am chemat somnul. Dar sunt nopţi făcute aşa, se vede, când somnul, cu cât

îi chemi, cu atâta fuge mai departe de ochii tăi. Nopţi stra nii, când bătaia inimii tale însa-şi te înfioară de parcă ţi-ar fi străină, când lucrurile misterioase ce dorm în fiecare din sufletele noastre prind contur şi toate amintirile-încep să-ţi vorbească, făcându-te să înţelegi şi mai bine ce singur şi pă răsit de toţi eşti în lumea asta largă. Din balcon, răsuflarea tihnită şi ritmată a străjerului urca neîntreruptă, şi acum stând aşa cu faţa în sus între perne, mi-1 rechemam înnaintea ochilor cum îl văzusem înnainte de a mă culca. Cu puşca lângă dânsul, pe a cărei oţele albul lunii' scria o dungă îngheţată, cel ce mă păzia, . cu fata întoarsă către mortul astru ce călătorea ca un ba lon pierdut în înnălţimi, adormise de mult, cu un braţ adus subt cap iar cu celălalt întins spre arma aşezată lângă el Să fi’fost o părere numai, un joc capricios de umbre şi ele lumini, o închipuire pricinuită dc spaima ce ţi-o dă marile tăceri; — dar faţa celui ce dormia în minutul acela, când mă aplecasem peste ei, nu mai avea figura străjerului pe care o cunoşteam, ci o înfăţişare cu totul aparte, a altei fiinţi, pe care parcă n’o văzusem nici odată încă. Subt luciul alb al lunii, figura celui ce dormia eră accca a unui om ce pare cuprins dc-o spaimă nevăzută, o mască li vidă chinuită de-o primejdie ce se apropie şi pe care n o poate înlătura, o faţă crudă şi bestială care îşi ascundea gândurile subt pleoapele închise de somn. Eram doi străini .împrejmuiţi de larg pustiu, doi inşi îndepărtaţi prin naştere, făcuţi din alte întâmplări, doi oa meni din cari unul îşi încredinţase viaţa şi averea celuilalt. Asupra somnului, când mintea călătoreşte în lumea vi ziunilor. şi manele moi rămân neputincioase de-alungul aş ternutului, trebuia să vegheze celălalt, cel ce dormia cu puşca lângă dânsul ;-si eu np mă întrebasem nici odată

până în noaptea' aceasta de toamnă, cum* puUisem să-mi încredinţez zilele unui om a cărui viaţă şi trecut nici nu încercasem măcar să le cunosc' Cuprins de gândurile acestea, m’ani sculat uşor din pat şi, apropiindu-mă de geam, am dat perdeaua încetişor în,tro parte ca să privesc în balcon Nemişcat, cu faţa întoarsă spre lună, aşa cum îl lăsa sem, străjerul dormia, făcut parcă una cu scara dc piatră. Aceiaşi lumină rece scânteia pe oţelurile puştii aşezate lângă el şi aceiaşi faţă chinuită îş urma gândurile rele prin somn. Pe mască aceia bătută de lună, peste care şuviţele de păr negru şerpuiau, părea că o voinţă lăuntrică luptă contra cuiva, .că un imbold obscur încearcă să învingă, că un gând sălbatic îşi face loc şi o înteţeşte să se trezească spre a aduce la îndeplinire un plan pus la calc înnaiutea somnului, dar că o putere biruitoare o ţinea locului şi n’o lăsa să se deş tepte. Dincolo de marginea gardului şi de porţile închise, în cepea pustiul negrelor ţarini, îndărătul albei căsuţe cc privia cu geamurile ei sfioase, noaptea unei păduri seculare, iar deasupra uriaşa boită a cerului. Cea mai sfâşietoare chemare după ajutor pu-eâ să se ridice, fără să'ajungă nicăeri, cea mai îndurerată rugă ciune să se înalţe zadarnic şi singur somnul acestui om, ce-şi destăinuia fără să vrea gândurile, ţinea legată încă •moartea. Şi atunci, ca un răspuns dat gândurilor mele, un ţipăt înfiorător de cucuvac, pe care n’o auzisem nici odată pună în noaptea aceia, răsună deasupra casei şi sc strecură prin .horn, ca un râset strident, până la mine. Filele romanului început ce aîbiau pe măsuţă fluturară

flacăra candelii de lângă iconostasul de argint flutură şi ea şi câteva umbre livide îşi mutară locul. Şi în aceeaşi clipă, braţul inert al celui ce dorniia, la che marea aceasta prevestitoare de moarte, se mişcă de odată pipăind cu mâna păroasă locul unde era puşca, dar ca şi cum ar fi fost ţintuit de ceva, se întinse din nou şi rămase neclintit. Străbătut de un fior am lăsat atunci să cadă perdeaua încet, cu gândul să mă culc şi să-mi alung închipuirile, dar in minutul acela, într’o bătae de aripi, sinistrul glas de pe casă reîncepu iar, strecurându-se dealungul hornului şi mai clar până Ia mine. Cinevâ trebuia să moară, de bună seamă, în noaptea asta, un lucru ce nu se putea înlătura trebuia să se întâm ple după. credinţele în cari eram crescut, şi deci una din cele două fiinţe adăpostite subt acelaş acoperământ trebuia să treacă printr’o primejdie de moarte. Şi împins de un gând, atunci, chemat ca de o putere misterioasă, ascultând ca de o poruncă; am uitat că moar tea mă pândia poate după uşă-', am împinsvO şi am eşit în balcon, în noaptea albă de lună, în’âm stţecufgt uşor lângă cel ce dormia cu mâna crispată lângă puşcă, arh luat-o de lângă el şi păşind ^este somnul lui şî peste moarte,, poate, am alergat în curte. > \ _ t • Dc-asupra ogeaguldi-glb, pas¥rCa ca şij:um ni’^r fi au zit nici un zgomot, sc zugV|via pe cer IţjŞi urma cântecul, vrând parcă să mă cheme^ptin horii,>ţreteiiind că mo'artea pe care o anunţa era moartea ei însăşi şî pa lugubrele vestiri cc umpleau aerul în dauna ei aveau să se pupii-; iţească. Rece am simtit o clipă patul puştii lipit de obrazul meu, ic s’a aprins scânteia ofdulm pe căpătui iovii or, fulgerător ■

T .31

a-, prins ochiul meu neadormit silueta lugubrei pasări zugră vite pc cer şi ap ii curtea s’a umplut de zgomot şpdc fum. De-a rostogolul în tăcerea întreruptă ce stăpânia sin gurătăţile, ca o umbră pasărea luneca de-alungul coperişului prăfuit de brumă şi dispăru de cealaltă parte a casei. Şi până a fost să văd, din nourul de fum ce mă încon jura, cel pe care îl lăsasem adormit pe scara de piatră a balconului, fioroasa figură chinuită de un gând rău în tim pul somnului cu faţa lui bună şi liniştită, pe care i-o cunos cusem totdeauna, |i în care ochii ardeau cu licăriri stranii apăru şi întinzându-mi pasărea sura şi plină de sânge, îmi zise: >).Ţi-aiucis moartea, cucoane".

(

Editura „CHRTEH ROMHNEHSCă"' BUCUREŞTI, Bul. Ac..Jemiei 3, BUCUREŞTI.

Opere complecte. Iată una dintre

Ion Creanga, cărţile cele mai preţioase şi mai iu bite de cititori; volumul de proză al marelui scriitor moldovean Ion Creangă. In acest volum sunt strânse laolaltă într’o ediţiune critică toate scrierile în proză, cum şi câteva din cele mai atrăgătoare ppesii ale acestui cu adevărat scriitor clasic al nostru. Limba neaoş românească şi presărată cu o mulţime de expre-* siuni particulare, unele de un caracter curat local—în care sunt a* şternute toate operile acestui vânjos scriitor, graiul curat româ nesc al tuturor scrierilor lui le face deopotrivă de atrăgătoare 32 de înţelese pentru toţi. Hp aceea popularitatea şi faima pe care şi-a câştigat-o marele scriitor moldovean, încă dela apariţia întâilor lui poveşti a mers din ce n crescând. Astăzi aproape riu-i casă de Român luminat în care să nu se gă sească scrierile lui Creangă. Preţul Lei 9* Moş Nichîfor Cotcarul. Una dintre cele mai pline de duh şi mai atrăgătoare povestiri, din minunata operă a lui Ion Creangă este Moş Nwhifor Coţcarul. Felul şugubăţ în care şiretul şi duhliul harabagiu ştie să-şi în cânte muşterii, cum şi nostimele peripeţii ale acestei povestiri, îl atrag deopotrivă pe ciiitor, silindu-1 s’o recitească cu plăcere. „Pagini ‘Alese11 No. 2. Preţul 1 Leu. Moş loan Roată. îvan Turbincă» O altă povestire tot atât de atrăgătoare prin felul glumeţ \ri care-i istorisită este „Ivam Turbincă", această minunată ner-t na:ă a operei lui Ion Creangă. întâmplările veselului soldat care izbuteşte să bage spaima până şi în negrii stăpâni ai întunericului, toate sânt înşirate într’un ton atât de atrăgător că cititorul cu mare părere de rău dă de sfâr-; şitul povestirii. „Pagini 'Alese“ 'No. 14. Preţul 1 Leii. Se comandă Ia ..CARTEA ROMANEASCA" S. A. Bucureşti, Bulevardul Academiei 3, trinVeţânţl costul prin mandat poştal.

*$r.

. . ; • -

W--'

& .

*. ..

■

\ vV

ţf.

; a*

t V

■

;u-

■

. &%■

w*::<

'■

y rv: •

•; *•• \ . >•. f? • ;

. ;r ... *

;{

. ;

m m: m

fii

. •>

..y:

■A

tel®»®®

\ ;

v:- .

\4>Ţ.

fe'i.V

Ş. ■.■$?..-

%/■*

:V ': ■ V v.-

*> •

" *. ’,>r

•

•V

■..

•

: - .1 •• ?.

■

■■

*?*$■■]

. •v . •

■

■.

<1 • ..

:v -

- ■

;■

< :'

■•V . 'V'. ' ■:

-r" -âWm&BSffiSBBm

■

r $11iUs: 'J; ""

K1H

-j_:

■;:g.::;^gi-g:gsggasSî

m MM . ' pa iSÎfc

■

...gtiiP

III "

•■'-

••"g. -

ds^; piiftlfiîli*

jftteSigf .--III g;3: W-SBSlS'g; :i; i

MaMwBsBRmMR;

-1“:

I I

P #3£

::■

WSmm"

1*™v‘- --■:■•

||fc«

. ::

-:-

5m§;

': ■ III llllfliligll; • §IiiiîiI ■

umm

■

g '