PERLE ȘI COMORI by Biblioteca Judeteana "Duiliu Zamfirescu" Vrancea

•

4’? 1

•i ■

POEZII NOI, OE TOATE GENURILE

.; v

CUPRINZÎND 3 PĂRŢI

*« i- V

Partea l-ia. Lirice de tot felul Partea 2-ua. Sociale: Fabule, Satire Şi aitî®. Partea 3-ia. Instructive: Ştiinjă şi Filosofie. VOLUMUL I-iu €■’&

r. V

■»\

MAIORUL AL. GH. ORLEANU FOCŞANI, 3f CALEA CUZA VODĂ 1924-1925

— FOCŞANI — 8385. — „ÎNVĂŢĂTORUL ROMÂN- SOCIETATE . ÎONIMĂ PREŢUL 30 LEI

\ •v;_

T 1

■:

■

PERLE ŞI COMORI

POEZII NOI, ARTISTICE, DE TOATE GENURILE 1

LIRICE DE TOT FELUL DE

MAIORUL AL. GH. ORLEANU FOCŞANI, 3f CALEA CUZA VODĂ

i i i

* ]

— FOCŞANI — 8385. — „ÎNVĂŢĂTORUL ROMÂN" SOCIETATE ANONIMĂ — DECEMBRE 1924 —

J '

V-

r '

\ -l !-

APEL Q\ 4

H£ • ; Vi

Cititorii acestei frumoase cârfi „Perle şi Comori", sînt rugaţi a o răspîndi, cît mai mult. Criticii şi recenzorii, bine intenţionaţi, sînt rugaţi a’i Jace recenzia, cum şi cea mai severa, dar şi cea mai cinstită critică, fără patimă, de nici-un fel. Universităţile, Liceele, Societăţile culturale, Biblio tecile, revistele, projesorii, grupurile de studenţi şi studente, pot obţine, chiar şi gratuit această scri ere, dacă îmi trimet listele doritorilor, cu adresele egzacte, ale şcolilor sau societăţilor lor, spre a’mi uşura expedierea• In afara frumoaselor poezii lirice, din partea l-ia, atrag în special atenţiunea, asupra poeziilor cu cu prins Jilosofic şi ştiinţific, din partea a 5-ia cum şi a fabulelor ştiinţifice, şi filosofice, din partea 2-ua. La sfîrşit se găsesc corespondenţele mele cu Academia Rornînă, pentru fonetizarea absolută, a serierei noastre (Ortografia).

v l

MAIOR AL. Gli. ORLEANU 57 Cuza Vodă Focşani

K i

■

v^...

\ 3 I

SUB UMBR$ DE GENE... DEDICATĂ D-ŞOAREI BARONESE E. C.

Sub umbra de gene, negre stufoase, Ard în văpae, ochii iei mari, Sub scutul hăinuţei iei, de mătase, Cresc drăgălaşii, sânii iei tari. De mijloc făptură, nici mică, nici mare, Un trup da fecioara, o zână din cer, In marmoră albă, sculptată ia pare, O finţă măiastră, un mare mister. Rochiţa pe dânsa, de scumpă mătase, Aripi de fluturi, apare în vânt; E înger..., zeiţă..,, ori fluture poate..., Se- ’ntreabă o lume, într’un cuvânt. Sub bolta de perle, ce gura-i formează, O floare-i deschisă, pentr’un sărut, = Caliciu de miere, cu roze sepale =; Un zâmbet al gurei, iubire-a ’nnăscut. Arcada dentară, colan e de perle, Tot albe petale, ca floarea de crin; Când gura-i deschisă, şi zâmbetu-apare. Din mii şi mii piepturi, s’aude-un suspin. Ai fruntei luceferi, în plină văpae, Ca stele pe ceruri, mereu tot sclipesc; Sânt valuri de rpze, ce ’n zbor întretae, Privirile tineri, ce" inimi robesc.

5 4

PERLE ŞI COMORI

CONTRABANDA DRAGOSTEI.

Ca trestia bălţe’-i-ia (*) mlădioasă, Ochii iei scapăr, scântee de foc, O lume în juru-i, se tot frământă, Fără astâmpăr, din loc, în loc.

— Stai!... Opreşte feţişoară!... Aci este vama ţărei !... Te strecori, cu contrabandă, acum la căderea serei ?... Fă-te ’ncoace, la bădicaca să-ţi vămuiască sânii,... Gura, ochii, şi chiar părul... Te-au lăsat să treci, ciapcânii?

Frumos îi e chipul, şi mândră făptura, Din raiu, zmulsă floare, ori floare de crin, Nu-i sală cu lume, nu-i drum pe-unde trece, Să nu se audă, oftat şi suspin. In ritmul orchestrei, alunecă, zboară, Uşoară, ca fulgul, ca pasărea ’n zbor, La valsuri, în braţe, se 'mlădie dânsa, Cuprinsă de-un tremur, de-un tainic fior.

Cum se poate-a legei carte, să o calci, fără Neplătindu-ţi datoria?... Nu ştii tu, a lumei = Dar bădică, zău mă crede, n’am ascuns Nu fi aspru zău, cu mine!... N’ai de ce, să

de teamă, seamă?... nimic străin; fii hain!...

— Nu se poate!.. straje vârstei, sânt la graniţa iubirei, Nu se calcă, sfânta lege, nici în lumea fericirei; îmi fac numai datoria, către mine, către ţară, Căci iubirea e de strajă, şi ar fi de râs şi-ocară, Să permită contrabandă, şi superbă şi bogată, Cum nu este doar, o alta, cum nu este ’n lumea toată.

Cum frageda trestie, mereu se ’ncovoae, In dreapta şi stânga, la suflul de vânt, Aşa ia, la jocuri, se 'mlădie ’ntr’una, Sub calda ispită, la '1 dragostei gând. Iar noaptea ’n tăcere, din mii şi mii piepturi, Furtuni de suspine, mereu izbucnesc, Vulcanii tereştri, când iei arunc lavă, Atât de amarnic, nu clocotesc.

— Dar cu ce-am greşit bădică?... Nu ştiu să ascund nimica. De mi-i scoate, chiar şi ochii, sau din cap, mi-i tunde chica;... N’am de cât comoara care, m’a ’nzestrat prea buna mamă;... Lasă-mă să trec!... am grabă!... căci de dânsa, zău mi-e teamă.

Sub umbra de gene, negre stufoase, Ard în văpae, ochii iei mari, Sub scutul hăinuţei iei, de mătase, Cresc drăgălaşii, sânii tari.

— Tu ascunzi, frumoasă fată, chiar în sân, de aur mere, Iar în gură, perle fine şi în vorbă, ascunzi miere; Ochi-ascund doar, pietre scumpe, doi luceferi, rupţi din cer, Şi în pletele-ţi frumoase, razele se-ascund şi pier.

1) „Ca treistia bălţei, este ia mlădioasă1*. Versul e deci o prescurtare a acesteia.

Braţele, trupul cu totul, sânt din marmora cea albă, Inima ascunde viaţă, suflet de fecioară dalbă; Pielea fină, străvezie, preţuită bilioane, Alb şi roz, catifelată, pufuşori cu milioane; Iar prin astă piele fină, roşu mărgărit, în valuri, Ce brăzdează, în tot chipul, mii şi mii de mii, canaluri.

Băile Băltftesti. la 22 Iulie 1892 ora 33/4 p. m.

PERLE ŞI COMORI

LIRICE

*••• *

Pe cavalerul mândru şi fără nici-o frică, Pe omul drept în toate, şi fără nici-o pică; Cum privighetoarea soţul, şi-l cheamă ’n primăvară,.. Sau blânda turturică, în zilele de vară. • i

gasîSftt

Când e mişcată’n suflet, în ochi, vezi lăcrămioare, A dimineţei rouă, în ochiul iei apare, Ca mândre pietre scumpe, comori nepreţuite, Ce’n marile palate, de gărzi sânt strejuite.-

_Nu te pot ieu înţelege... Crima cum s o . ispăşesc .... - Colea, în a ’mele braţe, prin păcatul strămoşesc.

S’o vezi drăguţă mamă, să vezi ce fluturaş, Din cer, n’ar putea câde, mai mândru îngeraş.

Focşani, Calea Cuza Vodă 35 bis. 14 Iulie 1320. ora 8.13 dim.

1 . ..

S’O VEZI DRĂGUŢĂ MAMĂ...

ŞI FLOAREA SE ÎMBRACĂ... (DIN „IUBIREA FLORILOR*1)

S’o vezi drăguţă mamă, să vezi ce fluturaş, Din cer, n’ar putea câde, mai mândru îngeraş, Cu pletele-i de aur, cu zâmbetu-i frumos, Sădit-a’n al meu suflet, un dor misterios.

Şi floarea se îmbracă, cu rochie frumoasă,... Petalele ce ’nconjur, florile de crin, Sânt foile de rochii, ce-ascund în a’lor cute, Caliciul ce conţine, nectarul cel divin.

E’nnaltă şi bălae, şi mândră şi frumoasă, Cu talie de viespe, cosiţă mătăsoasă; Din ochii iei, plec raze,... săgeţi de foc aprins,... Ce nasc în al meu suflet, un dor, pe veci nestins.

Nectarul, băutura, ce ca şi ambrozia, Servea zeilor antici, de hrană în Olimp ; Iei a născut, în lume, parfumul, poezia, Şi creşte’n ori-ce floare, cu peţiol şi limb.

Când râde, ’n a iei guiă, se văd mărgăritare, In şiruri nesfârşite, de mândre flori, petale; Căci mica iei guriţă, caliciu e, de floare, Din care şi parfumul, şi cântecul apare.

Şi dânsa, se întrece, în lupta de iubire ) Ce poart’ ori-ce fiinţă, femee sau bărbat, In lupta pe’ntrecute, cu speciile toate, Căci flutur’le,... albina,... e soţ prea blestemat.

' Intr’însa e nectarul, făuritor al mierei, 'Dinţr’însa pleacă cântul, răsunător al serei; Căci inima-i când cere, prin cântec, dânsa cheamă, Pe „Făt Frumos", din bazme, voinicul fără teamă;

Iei zboară şi s’aşază, pe crin sau pe garoafă, Pe flori de măr, sau încă, de piersici, ori de tei...; Iubirea printre plante, la curioază lege, Supusă-i de Natură, şi are loc? în trej.

■

•’

PERLE Şl COMORI-

Vâ ’nchipuiţi voi oare, un soţ, care-şi alege, Soţie pentru alţii, şi trecători câţi vrei, Şi toţi având intrare, în casa lui iubită,... Un cerşetor, sau rege,... bulgar, tatar, ovrei . Si iei n’ar ţine seamă, de-i vacă, ori femee, Ori gâscă, sau şi oae, sau capră ori găina, Căci flutur’le, albina, încearcă mu de specii , Toată câmpia ’ntinsă, de flori doar, este plina. Pistilul e femeea..., Staminul e bărbatul..., Iar flutur’le, albina, amantul nelipsit; Nu din deifrâu, sau poate, din lipsă de morală, Ci prin puterea legei, ce planta’n loc, a’nfipt.

LIRICE

„Şi tu, albină dragă! în zbor aleargă iute! „Şi vino de culege, mierea cea de Maiu ; „Nectarul, băutura ce umple ’ntreg caliciul..., „O clipâ de iubire, căci scurt e al meu traiu; „Şi mâine, ’n loc de floare, corolă şi petale, „Nu veţi găsi nimica, de cât un simplu paiu; „Nu pierdeţi fericirea, ce azi, vi se oferă, „Căci sânul meu e astăzi, un leagăn dulce, - un raiu. „Veniţi cu mare grabă, şi fluturi şi albine, „Voi carii legătura, o faceţi între soţi! „Veniţi Pa-raea chemare, atât cât timpul este ! „Veniţi cât mai degrabă, veniţi, veniţi cu toţi!“ Focşani, Calea Cuza Vodă 37, Miercuri 1 Noembrle 1922 ora 8.41 dini.

In locj unde sărmana, aşteaptă tremurândă, Să-i vie-odat’amantul, să fie fecundată, lnsect’, albină, flutur’, sau chiar vântul adesea...; De-aceia de Natură, e astfel îmbrăcată, In rochie frumoasă, şi mândră, de mireasă, Corolă, cu petale, nuanţe sute, mii, Alb’, roşii, verzi, albastre, şi galben, şi tărcate, Tot felul combinate, şi tot culoruri vii. Prin miros şi culoruri, ia chiamă, strigă, roagă, Pe fluturi şi albine, insecte mii de mii, „Priviţi! le spune dânsa, cât sânt ieu, de frumoasă, „Şi cum lucesc, la soare, culorurile-mi vii! „Sânt virgină..., şi astăzi, port rochie-de mireasă..., „Grăbiţi! căci viaţa-i scurtă şi floarea s’ofileşte! „O zi, sau două numai, am dreptul la iubire... „Ah vino, scumpe flutur’, pe sânu-mi te odihneşte!

ŢI-AM CERŞIT... Ţi-am cerşit,... o ştiu prea bine,., nici nu’ncerc, să mă opui,... Ji-am cerşit, în vremea ’n care, nu ereai, a nimănui, Ţi-ara cerşit, sânul şi gura,... flori, ce-atunci îmboboceau, Şi spre care, fluturaşii, sute,... mii,... se ’ngrămădeau. Carnea albă, străvezie, simpla rochie ’n culor, Ca petalele de floare, ereau ţinta tuturor; Albele mărgăritare, ce formez şirul de dinţi, Şi guriţa ta, micuţă, moştenită din părinţi, Nebuneau o lume ’ntreagă, şi flăcăi şi oameni maturi, Tu, cu graţia de înger, îi dedeai pe toţi, în laturi. Ţi-a fost frică,... cinste ţie,... cinstea doară, frică este, Fără frică, multe fete, ar fi, chiar de mult, neveste; Domnişoare, prea uşoare, de morală ce le pasă, Cum nu-i pasă stăpânirei, de moneda care-i roasă. Fete mari,.. adică nalte,... sânt desigur, mii şi sute, Dară pentru cinste însă, nu au fost, şi nu-s făcute.

PERLE ŞI COMORI

LIRICE

Sărutată, doar de Soare, tu-ai rămas, mereu virgină, Printre fete, de-a ta vârstă, pentru cinste-ai fost regină; Şi în ferma ta voinţă, de-a rămâne tot fecioară, Ai lăsat suspinătorii ca, de dragul tău, să moară.

Ţi-am cerşit,... o ştiu prea bine,... nici nu ’ncerc să mă opui, Ţi-am cerşit, în vremea ’n care, nu ereai a nimănui; Ţi-am cerşit, sânul şi gura, flori, ce-atunci îmboboceau, Şi spre care, fluturaşii, sute,... mii,... se ’ngrămădeau.

Dar un fine, are totul:... tu cu frica, ieu cu ruga Şi ’narmat cu îndrăzneală, peste reguli, am dat fuga. Intr’o zi, bătrânul Soare, te sorbea,... murea de drag,... Dar sfios, iei se oprise, la al uşei tale prag. Văzuiu raze ’nflăcărate, ce jucau pe-al tău obraz, Şi-mi veni, mă jur pe cinste, un îngrozitor necaz. Şi ereai, singur acasă;... ieu cu tine, eream doi,... Verbul „a iubi“, doar cere, să fim numai amândoi; Şi gladiator atuncea, înarmat cu-a mea dorinţă - = Care nu se ’ndeplineşte, de cât numai prin voinţă ==, Hotărât, mă ’ndrept spre tine, şi m’arunc, ca şi un taur;.... Şi te-aveam ieu, strânsă ’n braţe, iar cosiţa cea de aur, Despletită peste umeri, te făcea şi mai frumoasă. Soarele, întoarse capul, cum şi raza luminoasă, Depărtându-se de uşe, care ’n urma mea, se închise; = Sânt destine ’n astă lume, care natural sânt scrise =. Şi rupând şirul de nasturi,... de-i secreţi;...=căci e secret, O iubire când se naşte =;... nu fu luptă de atlet; Şi-al tău sân, şi carnea-ţi albă, tremurau înflăcărate,... Toată-mi aparţineai mie,... tu,... comoara ta,... şi toate... Mai cu voe, fără voe, te-am avut,... şi-am fost ferice, Ne iubeam, iubire sfântă, fără pată, fără price. Dară,... ’ntotdeauna-i dară,... la ori care acţiune, leu trimes, în ţări străine, tatăl tău în misiune; Intre noi, crescu distanţa, Kilometri multe mii, Iar iubirea noastră, scumpă, amintire de copii, A rămas pentru vecie, căci curând te-ai măritat, Chiar în locul, unde-ajuris-ai, ţi s’a dat ţie bărbat. Şi cu-aceasta încheiat-am, vechea dragostea avută, Amintirea nu se şterge, şi ne este tot plăcuţă.

Focşani, Calea Caza Vodă 35 bis, Joi 15 Aprlllu 1920, ora 9.15 din.

MINUNEA LUMEI

Sub albastra bolt’a lumei Şi’n adierele de vânt, Minunea Lumti se răsfaţă, Răsun pădurile de cânt Zglobie, veselă şi râzătoare, Ia-şi trece viaţa, pribegind, Cu oile, ce pasc în luncă, De ochii lumei, rătăcind. Morala iei, este natura, . Averea iei, e câmpul tot, Ştiinţa iei, să-şi pască turma, ’Şi 9*o adape, la şipot. Minunea Lumei, trăeşte ’n codru, Ia nu şi cunoaşte, a iei comori, In lumea mare, ar fi regină; Aşternut n’are, de multe ori. Doarme pe laviţă, acasă, In câmp, pe pajiştea cu flori, Iele-o dezmierd, cu al lor miros, Iar păsările, prin cântul lor.

PERLE Şl COMORI

— „Minunea Lumei, mai lasă codrul „Mai lasă turma, şi-a iei comori „Vino cu mine,... oraşu-i mare!!.., Ii zic boerii, adese ori.

CÂND EREAI TÂNĂRĂ

— Dar ia, râzând, alearg’o oae, Şi o întoarce, din calea.rea. „Nu merg, răspunde Minunea Lumei, „Aci e viaţa, şi lumea mea.

Când ereai tânără, te ’nconjuram, De mii atenţiuni, Şi sclavul tău, pe-atunci ’ erearo, Iar ale tale pretenţiuni, Porunci ereau doar, pentru mine.

„Ce-aş putea face, acolo oare, „Inghemuită, prin mici odăi? „Nu ştiu a coase, a ţese lână, „Doar să fiu râsul, unor flăcăi.

Din depărtare, te vedeam, == Cum vede-oşteanu-al ţărei steag =, •i-atunci, în grabă, ieu zburam, ipre gura ta, şi-al iei şireag, •Cum zbor, spre flori, mii de albine.

„Aci, am totul, pământ şi soare, „Murmur de şipot, miros de flori, „Am cânt de păsări, am dulci mioare, „Ce sânt a’mele, bune surori.

Ereai tu, visul,... gândul meu,... De zi, ca şi de noapte, Robit de chipu-ţi, eream ieu, De trupul tău, de-a’tale şoapte, Şi te doream mereu.

„Rămân acilea, căci sânt stăpână, „Pe tot cuprinsul, văzut de ochi, „Părăsind codrul, şi blânda turmă, „leu aş ajunge, slugă la pochi**..

Cum geme robu ’ncătuşat, In lanţul tiraniei, Şi se frământă ’ndurerat, In ghiara mişeliei, Aşa gemeam... şi ieu.

Zicând acestea, sare zglobie, Câinele „Lupeş“, sare şi iei, limp de odihnă, fiind acuma, I urma-şi porneşte, încetinel. Mirosul floarei, cântul de păsări, Al albinei, zbârnet uşor, însoţesc turma, cu-a iei regină, „Minunea Lumei*' dispare’n flori... Focşani, Calea Cuia Vodă 35 bis la 5 lnntu 191?, ora 2.7 dlm-

i Ca un fanatic, închinat. La sfinţi şi chiar la zei, De tine-aşa, erem legat, = Induşmăneam chiar şi pe-ai mei =, Căci tu,-rni-ereai chiar Dumnezeu,

PERLE Şl COMOR[ Dar n’ai ştiut, să foloseşti, Momentul priincios, Şi nici cum trebui, să iubeşti, re dreptul credincios, A lui numai, să fii. Deci, dragostea fu trecătoare, Oceanul l-am trecut atunci, Tu te-ai schimbat, ca. şi o floare, Şi ai avut chiar, şi doi prunci, Ai altuia copii. Azi, tu mă vrei,*., mă câţi, ... mă chemi,... Pe stradă, ca şi’n lume, leu nu te-aud,... sânt alte vremi,... • Si’n gândul meu, alt nume; zadarnic mă priveşti.

Căci de te văd, te ocolesc, Privirea mea, aiurea ’ntorc, Nu vreau o vorbă să-ţi vorbesc, Chiar şi când ochi-ţi lacrămi storc ; Căci tu, străină-mi eşti. Degeaba cauţi, să invii, Un mort, vârât în groapă, Şi să-i ridici, de pe sicriu, Pământul tras de sapă, Mortul rămâne mort. Şi tot degeaba, tu, iubirea, Mai cerci, a re’nvia, De mult s’a stins, chiar licărirea, Iar locul este-al-alteia; Şi ieu, regret, nu-ţi port.

ŞI BPAŞ FACE, UN COPIL... Şi m’aş face, un copil,... Şi pe pieptul tău, culcat, M’aş juca, cu sânul tău, Şi aş suge, tot mereu, Lapte alb, din sân curat. Şi m’aş face,-un fluturaş,.,. Şi-aş zbura, pe ochi, pe sân, Gura ta, aş săruta, Pieptul, ieu-ţ-aş dezmierda, Ca un bun şi drept, stăpân. Şi m’aş face, o albină,... Şi pe tine, te-aş lua, Drept o floare, din grădină, Iasomie, sau sulcină, Şi nectar, aş aduna, De pe mândra, gura ta. Şi m’aş face-un „Făt Frumos*1,... Om voinic, tânăr vânjos, Aş lupta, cu zmei, balauri, Cu lei, tigri, şi cu tauri, Şi te-aş strânge viguros. Şi ca ieu, să nu te pierd, Să nu te răpeasc’, ori cine, Strânsă te-aş ţine la piept; Iar, ca omul bun şi drept; Aş forma, un trup cu tine. Focşani, pe Strada Centrală, la 4 luniu 1921, oro 9.31 dim.

Focjani pe Bulevardul P. P. Carp, la 5 Octombro 1923 Vineri 7 jum. seara.

TE ŢINEAI ODATĂ MÂNDRĂ... Te ţineai odată mândră, de comorile-ţi cereşti, Si nimic, din toate celea, nu voiai să. dărueşti; Vai! de îndrăzneţul care, sânul tău, ar fi atins, Inima-ţi-ar fi cerut-o, şi-un sărut, ţi-ar fi desprins. Floare printre flori, tu mândră, în măiastră nfăţişare, Ocolită tot într’una, lăsai fluturii să zboare; - De suspinul din mulţime, îţi râdeai, cu hohot mare., Nu cu plânsul, sau suspine, cucereşti cetatea tare, Ci cu lupte ’nvierşunate, şi cu sacrificiu mare. Atacând, ziua şi noaptea, fără gând de încetare, Poţi să ai, în astă lume, tot ce este greu de-avut. Pentru lupte ’nverşunate, omu ’n lume, find născut. Şi atunci, la stratageme, am recurs, sublimă floare, Auzind, cum altul geme, mă ’ndrumaiu, pe o cărare, Şi pe când, de-al.casei lucru, stai brodând tu, în grădină Pe furiş, ieu lângă tine, vin grăbit, ca o albină. Şi ne mai cerând, nici voe,... ca şi vulturul la pradă, Intr’o strânsă ’mbrăţişare, fără urmă de paradă, Sărutaiu a ta guriţă, = prima poartă, de intrare =; Iar de-atunci, îţi plăteşti birul, căci şi floarea suflet are. Eream tineri, unul şi-altul, ieu un Iluture, tu floare, Şi de atuncea, zi şi noapte, ne cătăm, şi sărutăm, leu privind, a ta fiinţă, tu privind, spre mândrul Soare, Şi în strânsă ’nlănţuire, ca buni soţi, ne ’mbrăţişăm. Focşani Calea Cuza Vodă 35 bis, I.oni C Iunlu I91G, ora 11.17 dim

IN GRĂDINA IEI. Te-am văzut, prin grădinuţă, plantînd flori, pe-o brazdă largă, Imprejuru-ţi fluturaşii, par’ că vor, ceva s’aleagă: Sînul, gura, poate ochii, ce pe iei, ademenesc, Căci te iau, iei, drept o floare, iar nu suflet omenesc. Gingaşe, cu alba-ţi mînă, scormoneai ţărîna neagră, Floricele surioare, tu luai, de pe. o targă, Şi cu mîna ta, micuţă, le făceai, culcuş de vară, Le stropeai şi purtai grije, ziua toată, pînă ’n seară. Zîmbeai veselă, zglobie, fluturaşii depărtai, Cînd se aşezau pe sînu’ţi,... nici guriţa nu le dai ;... Dară dînşii, = tinereţea nu cunoaşte-a noastră lege =, Reveneau mereu, la tine, nevoind a înţelege, De ce îi goneai pe dînşii, cînd pe ori-ce floare-au drept, Să s’aşeze, s’o sărute, să dezmierde al iei piept. Numai tu, ereai unica, ce-ascundeai multe comori, Ne ’nţeles doar, pentru (luturi, ce s’aşez pe ori-ce flori. De-mi spuneai, şi’mi dedeai voe, ieu pe fluturi alungam, Şi cu dînşii, cu albine, lupte grele, începeam, Căci, de te ’nţepa vre una, şi durere îţi făcea, Moarte, crimă, de îndată, contra lor, atunci făceam. Cînd trecuiu, ţi-ai ascuns faţa, şi să fugi, par’că voiai; Nu cum-va, drept duşman muncei, tu pe mine, mă luai? Dinpotrivă, pentru muncă, admiraţie-am avut, Căci prin muncă, fără preget, toate’n lume, s’au făcut Maior Al. O. Orientul: Perle şl Comori.

4 i 18

PERLE Şl COMORI

Ştiu, femeea e deprinsă, ca şi omul cel sărac, Tot mereu, să vegeteze, chiar de-ar merge, ca un rac; Mina albă, delicată, ce ’n mănuşi, se poartă,... zău, frumoasă, dară e, spre-al vostru rău. E o mînă prea Deci munceşte, cu prudenţa, ce poziţia ta cere, Dar munceşte,... căci de muncă, n’am văzut că, omul piere; , slăvită fie ’n veci de veci, mereu, Iară munca ta,de verdeaţă, zilnic vreu, să te văd ieu. In cel cadru, Intre fluturi, flori şi arbori, tu, vlăstar al Primăverei, munceşti de dimineaţă, pînă la căderea serei Să Fără frică, nici ruşine, de a lumei gură rea, Căci osînda celui leneş, va'fi mult, cu mult prea grea. Focşani, Calea Cuza Vodă 35

FUGI ACUM

IN GENUCHI, LINGĂ ICOANE. In genuchi, lingă icoane, te-am văzut întîia dată, Te rugai Sfintei Fecioare, şi-aveai faţa inundată, De şiroaele de lacrămi, ce curgeau fără ’ncetare... îmbrăcată ’n negru doliu, te munceau dureri amare Iţi pierduseşi, scumpa mamă,... îngerul tău păzitor,... Şi-altor îngeri,... şi Fecioarei, cereai sprijin,... ajutor; Te rugai, pentru-al iei suflet, cum credinţa te învaţă. Cine crede, ’n altă lume, colo ’n ceruri, se răsfaţă.

bis, Joi 9 Decembrie 1920.!ora 11,35 a. ra.

TE DEPĂRTEAZĂ !...

Faţă ’n faţă, tu şi dînsa,... tu, fiinţă ’n carne, sînge, Dînsa însă, numai simbol, cărui*, prima, ’i se plînge; Simbol nemişcat, dar care, prin tăcerea’i, multe spune, Căci te ’nvaţă, s’ai răbdare, şi să crezi, în fapte bune.

Fugi acum!... te depărtează!... sărutareaţi-e otravă!... Cin’ s’atinge azi, de tine, pi°re fără de izbavă... De-ai fi înger,... eşti tot demon!... Fugi!... Ah fugi, fără zăbavă! Eşti femee,... eşti ispită,... şi ispita-i chiar minciuna; Bine-ar fi, să nu rămîe, pe pămînt, femei nici-una!

O icoană, de preţ mare, şi cu artă prelucrată, O pictură de maestru, chntr’o lume fermecată. Şi privind, la sfînta scenă, v’am unit, în al meu gînd, Căci privirea’mi, lua zborul, şi se aşeza pe rînd,

Nu ’ndrăzni, să-rai turburi pacea,, liniştea cea mormîntală!(,) Fericirea este moartea!... tu otrava!... tu eşti boala!..-. Ce vrei astăzi, de la mine?... Dragoste?... Urmaşi în lume?... Să-mi păstreze, ’n veci de veacuri, chipul şi sărmanul nume ?... Deci, o crimă, către mine,... către neam,... şi ai mei fii,... Fugi ispită!... Fugi îndată!... Tu, la mine, să nu vii!

Cînd pe finţă, cînd pe artă,... şi uimit, gîndeam în mine, Dacă pictorul,... maestrul,... cunoscutu-te-a pe tine, Si ’n măreaţa ’nsufleţire, pentru artă şi credinţă, Luă chipul tău, drept Sfînta, repurtînd o biruinţă;

Focşani, Calea Cuza Vodă 37, la 3o August 192o, ora 11.58 dlm.

1) Această coală tipărindn-se definitiv, numai după trimiterea broşurei, la Academia Romînă, care impune ortografia iei .greşită, pentru concurs, am revenit la scrierea lui „1“, numai din „iM, iar nu şi din „a“. aşa cum trebuc înţeles fonetismul, adică : „sunetul şl sem nul (litera)44. _________

Innaintea ta, Fecioara ţinea ’n braţe, pruncuşorul, Pe Isus Nazarineanul, cel numit Mîntuitorul, Care ’n dragostea, de oameni, s’a sacrificat pe dînsul, Ca să’i spele, de păcate, şi să curme, ’n lume, plînsul.

Sau din ceruri, tu vre-un-înger, eşti venită, pe pămînt, Ca să scapi de suferinţă, pe cei fără legămînt. Cu impresia măreaţă, inspirată de-astă scenă, Am plecat, curat în cuget, un miel blînd, iar nu o hienă

PERLE Şl COMORI

• i■

’mi-araintesc de scena Cînd te văd, de-atunci-încoace, sfîntă; • Farmecul acelei scene, şi figura ta, mă ’ncîntă; Şi gtndindu-mă la lacrâmi, şi la ruga ta, fierbinte, iţi urez ieu, fericire, şi soţie-'unui părinte, Cu odrasle drăgălaşe, plini de minte şi frumoase, Cum a fost, şi a lor mamă; cum şi inimi generoase, Ca acel copil, pe care, îl ţinea Fecioara Sfîntă, Cînd plîngeai, pe a ta mamă, la vecernia cea sfîntă. Focş&nl, Joi 6 Mal 1020,

om 7.35 dlm. p. atr. Al. uUornrl, dropl blaerlm sapimaru.

logodnica mortului Iei doarme fără grije, al morţei somn de veci,... Iubitul meu logodnic,... privirile’i sînt reci;... Şi rece’i este gura, ce mie ’mi-a jurat, Obrajii, ce adesea, cu drag, am sărutat. Vînjoasele lui braţe, = ce strînsă, mă ţineau, La pieptul lui, în zbucium =. azi nemişcate stau; Şi calda lui suflare, = c’a serei adiere, Ce ’n zilele de vară, dau lumei mîngîiere =; Pe veci e întreruptă,... nimic n’o mai reface. Cînd gerul iernei vine, în gheaţă se preface, Şi rîul şi izvorul, = chiar cald, de unde pleacă =, Natura ’ntreagâ-i moartă, cîmpia chiar săracă; Doar singur, numai vîntul, golaşa stîncă freacă, Iar bradul, de pe munte, trufaşa’i frunte pleacă. Şi ieu,... sărmana fată!... lipsită de părinţi,... De-al meu logodnic chiară,... de ori-ce năzuinţi, Pe tine te chem moarte!... pe tine, o zeiţă ! Căci tu, ne scoţi din lume, pe-a chinurilor portiţă. '•

Focşani. Calea Cuza Vodă 35 bis, la 3 Aprilie 1013 ora 3.17 dlm.

PĂSĂRICĂ ÎN COLIVIE Ah! dulce’mi este astă plăcută închisoare, In care am de toate, căldură, hrană, soare; Dar tot mai dulce, Doamne! deplina libertate, Lipsit de ori-ce bunuri, de hrană şi de toate. Acilea’mi-am soţia, de nimeni disputată, De alt semen, iubita-mi, nu poate fi curtată; Dar n’ara copacul verde, cu crăngile umbroase, Nici nu simt, vîntul serei, şi cîmpul ce miroase. Nu am, nici bolta lumei, acoperiş de casă Nici cîmpul fără margeni, întinsă a mea masă. Nu am materialul, să’mi fac al meu culcuş, Şi ’n loc, de cînt de pasări, lătratul lui Lăbuş. Focşani, Calea Cuza Vodă 35 bis, la 2 lanuor 1915, ora 9.S6 dimineaţa.

SĂRMANĂ INSECTĂ! Sărmană insectă, de vînt purtată ! De ce acilea, acum vii tu ?... Nu ştii că moartea, aci te-aşteaptă ?... Sînt cel puternic!... cel slab eşti tu!... De altfel viaţa, ce’ţi foloseşte?... Doară durere, să ai mereu? Frigul şi foamea, te chinueşte; Prin moarte-acuma, te scap azi ieu. Tabăra Şlpoto, 19o9 lunlu 5 Vineri, ora 3.35 p. in.

LIRICE

Pîn’la fierăstrău, în vale, ori ca plute sînt porniţi, Sau pe rîuri, sau pe fluvii, iar la fabrică ’s opriţi; Şi acilea fierăstrău), cu-ai lui dinţi, îşi face loc, Tăind scînduri, grinzi şi alte, coborînd, urcînd în joc.

PLÎNSUL CODRULUI Plînge codrul, plînge groaznic, căci toporul a intrat, In pădurile’i virgine, unde tae necurmat, . Si răstoarnă, mîndri arbori, brazi lăloşi, pletoşi ştejari, fagi frumoşi, pini cu graniada, ulmi şi frasini şi arţari.

Plînge codrul, căci pustiul, se întinde peste tot, Se răstorn cu totul munţii, lunecînd în jos, spre vale, Cînd nainte, rădăcina de copac, ca nişte ghiare, Rezista la lunecare, abătînd torenţi, din cale.

Iei răstoarnă, mîndrul arbor, care cade, se sprăvale, Iară după curăţire, prin conducte’i dus de vale, Unde gatere’l aşteaptă, să’l răteze, sâ’l subţie, Şi’i dus apoi, spre vînzare, prin oraşe, ’n prăvălie.

22 Nocmbrie *923 Joi, oro; l.30 p. m. Focţnnl. începută pe strada 1. C. Brăt'anu

Este omul, ce distruge, a pădurilor podoabe..., Omul, cărui ’animale^şi natura chiar, sînt roabe; E fiinţă, ieri plăpîndă, e maimuţa cea zglobie, Ce vedem, prin panorame, une ori prin colivie.

CE FREAMĂT,... CE ZGOMOT,...

E strămoaşa omenirei, ieri maimuţa caraghioasă, Preschimbată ’n om cu carte, diplomat cu ceafa^groasă; Ia trăia ’n păduri, alt’dată, agăţată sus, pe crăngi, Cu-a iei braţe musculoase, ce se£prind, ca nişte căngi.

Ce freamăt,... ce zgomot,... ce lume ’n mişcare,... Şi care mulţime, alunec pe căi, Ca valuri de mare, pîrae de munte, Curg pretutindeni, din dealuri şi văi.

Văd lanuri de oameni, cum ondul prin vale, Un vînt îi tot mînă,... iei urc şi cobor; Unde se duce, astă mulţime?... La nuntă,... petreceri,... la chef,... sau omor?...

Iară astăzi, ca răsplată, maimuţoiul din pădure, Ce trăia cu fructe numai, pere, mere,r'fragi şi mure, Şi s’adăpostea prin arbori, de sălbatecele fiare, Azi distruge-ori-ce pădure, căci e; om, e Domnişi tare. Plînge codrul, şrdurerea’i, de ecou este purtată, Dintr’un deal, izbind în altul,'plîngerea e repetată; Rup topoarele, în carne, codrul urlă, de-al lor zgomot, Cad copacii, din picioare,^iarŢopoarele în ropot, Se arunc, cu îndîrjire, şi îi curăţ, de-a lor crăngi, După care, spre canale, arborii sînt traşi prin căngi; Iar de-acolo, ori prin apă, ori prin simpl’alunecare, Sînt tirîţi, ori de curente, ori prin greutatea mare,

•i

Un singur conduce,... iei singur voeşte,... Şi toţi, în mişcare, la semnu’i se pun ; In cap călăreţii, pornit-au departe, Scotocind dealuri, şi vale şi drum. Se vîr prin vîlcele,... păduri chiar, iei caut;... Intru prin sate, şi tot scotocesc, Sînt fără odihnă, şi toţi în mişcare, Şi ziua întreagă, mereu tot roesc.

perle şi comori

LIRICE

E ziua de luptă,... oastea porneşte,...

începe măcelul,... şi-a omului ură,... In lupta de moarte, cu fratele om, Fiara apare,.. sălbateca fiară,... Şi omul loveşte, ca ’n piatră, ca ’n pom.

Bătrînul războinic, al luptelor zeu. Un foc se aude,... un altui urmează,... Şi altele ’n urmă, răsună prin văi, E semn că duşmanul lupta primeşte, Tăind ori ce treceri, pe drumuri şi cai.

Iei sfîşie, rupe, semenu’şi ucide, Ori care din oameni, e fiară atunci;... Ferească ’ntîmplarea, = „în cale să’i iasă, Iel’şi-ar ucide, femee şi prunci =“.

Se duc călăreţii, în goana cea mare, == Dispar deodată, ca gîndul, ca n vis, Să dea informaţii, că duşmanu-i gata =, La cel ce comandă şi-aci’i-a trimis. Şi oastea s’ opreşte,... mulţime de tunuri, Ies de prin rînduri, şi ’ncep a tuna;... Urlă văzduhul, şi cerul şi marea, Şi mii de ghiulele, pornesc a cădea.

Gemete grele, plînset s’aude, Din fiecare, pătrat de pămînt, Toată cîmpia-i numai cadavre, Şi groaznicul miros, purtat e de vînt. !

Şi sînge roşeşte, alba zăpadă, Sînger răniţii, sute de mii, Geru’i omoară, rana’i deschisă, Moarte !... ah moarte!... de ce nu vii?

Senin este cerul, dar fulgeră groaznic, Şi tunetul urlă, şi trăsnete cad, Se năruesc case, se sfarăm palate, Şi podurile toate, şi drumul prin vad.

Prin aer atuncea, corbii s’arată, Ciorile toate, s’au adunat, Ospăţul e gata,... hoitu-iMe oameni ,... Duşmanul încă, nu-i împăcat.

Atunci pedestraşii, apar deodată, In rînduri rărite, ce se îndes, Şi focuri de puşcă, pornesc de prin linii,... Dar lupta nu are, încă ’nţeles. Pe-un punt, apare, gramadă de tunuri, Ce-aruncă o lavă, de fier şi de foc, Nimic nu’i rezistă,... se nărue totul,... E jale grozavă, în cel bătut loc. Deschis astfel drumul, începe atacul, Pedeştrilor carii, pornesc cu avînt, Cu arma „la mînă“ şi spanga la gură, In strigăt de ura, şi-al muzicei cînt.

Şi alte lupte, urma-vor încă,... Şi mare mulţime, va mai pieri;... Grozavă e viaţa! cumplită natura! Omul în pace, nu poate trăi. !

Heclu-Lespezl, In ziua Inceperei manevrei po brlgflzi, i9ol Septembrie 2o ora 5.8' dira.

■

! O

ROBIŢII

LIRICE

Toată lumea e ’n picioare, adunată lingă mal, Cum în zi, de sărbătoare, se a,dun Ia horă, bal... „Gheorghe!.,. Stane!... Ion!.. Neacşu!“... se aud femei, strigînd, „Hai cu vitele degrabă!...“ Apa vine, tot crescînd...

buD ccct povară grea, pe geruri mari, cumplite, Treceau sărmanii robi, tot chipuri mohorîte, De dălhăuci armaţi, mergeau mînaţi din urmă,. Cum mînâ un cioban, de oi o ’ntreagă turmă

Şi desculţi..., prin noroi..., tină..., pin’ la brîu, vîrîţi în apă, Trec pe ţărmul, unde-i satul... Cine fuge-acela scapă. Şi pe cînd, de-asupra cerul, încă-i negru ’ntunecat, Iară ploaia, cade ’ntr’una..., cădc..., cade..., ne ’ncetat,

Uscatâ’i a lor faţă şi plînşi le erau ochii, Bărbaţi numai în zdrenţe, femei cu rupte rochii; încovoiaţi de spate, pe umeri cu unelte, Nimic nu se cunoaşte, din taliile zvelte.

Flămînzi,... lipsiţi de hrană,... femei, bătrîni, copii, Abea îşi tîrăsc trupul, cu sutele de mii. Iei pribegesc prin lume, mînaţi ca de un vînt, Adesea le-auzi plînsul,... dar nici-odat’un cînt.

Convoiul, greu se mişcă,... mulţi cad, fără suflare,... In lumea de nemernici, nu este îndurare; Căci nimeni nu se ’ndură, s’ajute pe robit, Iei este, chiar prin soartă, la chinuri osîndit.

De-i obosit, iei pernă, la căpătăiu nu are, De e flămînd, de-asemeni, nici pîine, nici mîncare, De cade mort, iei n’are, nici cruce, luminare, Nici preot, vorbă bună, dreprslabă alinare. Focşani, Calea Cuza Vodă 35 bis. Miercuri 21 lunlu 1917 (4 '.uliu st. n.) ora lo.20 dlm.

VINE UNDA!

însoţită find de fulgeri, şi de tunete-urlătoare, Ce mugesc, cum muge tunul, pe un cîmp, de ’ncăerare, De prin susul văi’-un vuet, freamăt straniu-asurzitor..., Se aude, tot mai tare, tare.. ., tare..., ’ngrozitor, Urlă valea, urlă lunca, urlu munţii, cerul urlă, Urlu cîini, vita rage, nu se-aude bucium..., surlă..., E prăpăd..., căci unda vine..., vine .., vine tot mereu, Răsturnînd în cale totul, case..., mori... şi fierăstrău. Pietre cad, de sus, din culme..., unda ’n cale, le împinge, Le izbeşte între iele, le sîărîmă şi învinge. Arbori mari, rupţi de pe maluri, sînt porniţi, ca plute ’n vale; Totu-i dus..., e dus de apă..., care rupe, ’şi face cale. Iară unda, mereu creşte..., valuri urcă, peste valuri, Se înnalţă şi sporeşte, revărsîndu-se pe maluri. Fuge-o lume,... fug cu toţii. cîinii fug..., căci unda vine,... Cine poate să'i reziste? Cine ’n calea iei, se ţine ? Fericit, cel care scapă...! omu ’şi lasă, car şi plug...; Vai de cel surprins de undă!... Vai de boi’-aflaţi în jug! Focşani, 1920 lunlu 16 Miercuri ora 6.5R d. Calea Cnza Vodtt 35 bis.

Groaza a cuprins n?i inare» *u£ din luncă, în spre munţi» 1 ns 0 Ume> oameni tineri, sau cărunţi-

LIRICE

Coperişuri de pe case, zraulse sînt şi aruncate, Adăposturi numeroase, ploile, le năruesc, Iară mobile şi oameni, şi-animale de tot felul, Sînt luate de şivoae, şi la mare, poposesc.

furtuna Estompaţi, în umbre negre, trec pe bolta ’ntunecată, Nouri groşi,... mare de aburi,... valuri..., valuri..., tot mereu; li trapinge-un vînt puternic, dela Miaza-Noapte-a lumei, Şi din Răsărit de Soare... Vîntul suflă..., suflă greu.

Ploaia curge..., curge ’ntr’una..., gîrlele mereu tot cresc..., Apele trec, peste maluri,^şi prin sate năvălesc. Şi furtuna creşte încă, fulgerile se ’nteţesc, Tunetele urlu groaznic, spăimîntînd pe muritori, Ploaia cade, cu putere, vijelia e la culme, Spulberînd apa ’n vîrtejuri... Vai de bieţii călători,

Luna se arat’ aevea, în răstimpuri, cînd şi cînd, Ca spuzită de cenuşe, ca femeea cu rău gînd. Coperind cu totul Luna, tot mai repede împinşi. Nori se ’ngrămădesc într'una, cerul tot, întunecînd; Iar la orizont..., departe..., seînteeri tot repetate, Licăresc la capul zarei, cerul negru, luminînd. Şi ’n răstimpi, se vede bolta,=luminatâ fiind, din zare=,... Neagră, ca linţoliul morţei, privitorului apare. Dară vîntul se ’nteţeşte, şi prin coşuri chiar, străbate, Iei rădică, colbul stradei, şi spre vale ’l poartă ’n zbor, Şi ’ncovoae, toţi copacii..., iar pe bieţii călători, li orbeşte iei, cu praful, ce rădică ’n calea lor. Tunetele ’ncep să urle, şi cu iele, fulgeri curg, Luminînd bolta cerească, c’o lumină de amurg. Şi furtuna creşte iute..., urlă lumea..., cerul urlă..., lloaia cade, ca turnată,j;u găleţi, din cerul sfînt; le nspăimîntă vijelia:... „cînd s’a deslănţuit cerul, ii se pare că, tot iadul, rădicat e, pe pămînt“.

Năbuşiţi de spulberarea, ploaei, rău vijelioasă, Şi de mers, contra furtunei, pe-aşa noapte ’ntunecoasă! Focşani, Ia 1922 Aprlliu 14 Vineri ora 12.41 dlm. Calea Caza Vodă 37,

CE FRUMOS ÎI JOACĂ SÎNUL Ce frumos, îi joacă sînul, în a paşilor cadenţă, Provocînd, în pieptul hainei, fără de intermitenţă, Ondulaţii, ca de valuri, cînd pe luciu-adie vîntul; N’ar putea cred, să reziste, nici chiar pustnicul şi sfîntul, De-a se legăna, ca’n barcă, pe-ale pieptului iei valuri, Ondulate, lin şi dulce, între sîni, ca între maluri. La aşa ademenire, Adam îufruntînd porunca, Dumnezeului puternic,... tinse mîna,... şi cu munca, Silnică pe toată viaţa, a plătit scumpa ispită;... Dar răpi, mărul de aur,... şi fu lumea zămislită. Iară Eva,... mîndra fată,... născu lumei, mii femei, îngeri, cu ’ntrupări frumoase, fiice par’că tot de zei. FQCşanly la 8 Junlu 1922, ora 9.18‘,30’’, pc Bulevardul P. P Carp

.tot> m cale’i..., arborii din rădăcină..., oiâiămmd iei, în cădere, totul, sub a lor tulpină.

UNEI TINERE Ce lucsoasâ1)!... In mătăsuri, umbli zilnic îmbrăcată, Prin toalete eşti regină, iar ca floare, parfumată ; Toate rochiile pe tine, mirosul de .flori egzală1) ; Cine oare, te întrece, cînd apari prin bal, în sală ? Fluture eşti, fără aripi, şi n culoruri variate, Floare, cu miros ce ’mbată, daruri bine ’raperechiate ; Ochii vărs, văpăi şi flăcări, gura melodii aruncă ; Eşti tu'înger,... sau femee,... ori zeiţă de prin luncă? Focşani, la 5 Martlu 1020, Vineri.

1) Neadmiţlnd ortografia greşită a Academiei, cu caro duc veche luptă, şi ’i-am trimes şi în iarna trecută, ici şi Ministerului Jnstrucţlunoi Publice, cereri de fonetizare complectă, scriu „cs“ şi „gzu, după sunet, In loc de litera x, care nu este romlnească, nici fonetică.

DOAMNEI E. F. O Doamne, Doamnă! Dacă dînsa, ca femee, nesfîrşit te preţueşte, (*) Dară încă, ieu sărmanul, muritor ce te iubeşte, Ce să zic, să cred de tine, = floare, înger, poezie!=, leu, pe care mă munceşte, ’ngrozitoarea gelozie?

SONET l) „E noapte!... e’ntunerec!... şi n'am adăpostire!... ,,Sînt călător vremelnic" !... strigaiu la-o mănăstire, Ce ’n cale întâlnisem, şi fără să aştept, | Bătuiu la a sa poartă, călugăr să deştept. Dar nimeni nu m’aude,... lovesc tot în zadar, | Şi mii fantazme nude, naintea mea apar. „Sînt ielele vrăşmaşe, sînt stafii, sau strigoi?". Mă ’nchin, şi: „Doamne-ajută, pe omul în nevoi!". Zicînd, mă ’ntorc atuncea, dar groaza, m’a cuprins, Văzuiu cadavre-umane, în jur de-un foc aprins, Rînjeau de mă ’ngrozisem, şi loc, iele’mi făceau. Zburau, în juru-mi bufniţe, şi mii de lilieci, Auzeam parcă şi trosnete, vedeam şi doi berbeci. Mă scol, = căci ieu visasem =, şi toate dispăreau. 1) Acest Sonet, a fost de mine, deja publicat, în revista mea per; sor.ală, Steaua Confederaţiei Balcanice, Nr, 1 din Noerab. 1891, pag. 29, 8 Noembre 1881.

CEASORNICUL

Santinelă neadormită, orologiul stă de straje, ! Iei anunţă, la ori care, ora veghei, sau de vraje; j Nu dă greş, nu se preface, rare ori este bolnav, Cînd e timpul, iei îţi spune, pe un ton solemn şi grav, O!... că lumea e deşartă, şi ce’ţi place, altul are, Soare? • După felul, după gustul, celui ce’l-a fabricat, De ce oare, o Natură! pentru toţi, i-un singur j Şi alegerea, sau pofta, celui ce’l-a cumpărat. Pentru ce, luceşte dînsa, prin saloane, ca o stea? Pentru ce, au toţi vedere, şi Eliza nu-i a- mea? : Ani întregi, chiar zeci şi sute, munca, iei nu’şi întrerupe, Nu-i grevist, leneş nu este, dacă arcul nu se se rupe ; Mvî.r î î1 7l,*a Vf:n,t- ,u» faptul că, o Doamnă, Natalia D-ior E o finţă, ca ori-care, omenească creaţiune; Botoşani 1^^’^ cU?*Yîl- Pro» drăguţe vorsurl, într’un ziar din N’aregură, dai; vorbeşte, = cînd nevoe=, de minune. ? ? ;i K»*a Căpitan Frunză. sonal'i iiiLitiiinfÂ • a«l,osl * n mino» (!eJa publicată. în revista mea perFilosof, tace şi face, este însă de temut, ■■0 Ni - 3' la I,a°ina 27' Pentru leneşul acela, care timpul, ’şi-a pierdut, ! Iei e cenzorul, cel aspru, de amici, nu vrea să ştie, Hoioşnnl 1S91 Noembre 14. ! Nu mănîncă, n'are foame, hrana lui,... i-o forţă vie...

PERLE ŞI COMORI

Morala: Tu copile, cărui’şcoala, îţi deşteaptă poate, ura, Care limbuţeşti într’una, şi de Ioc, nu’ţi tace gura, Ba că, profesoru’i aspru, ba că, lecţia nu’şi face, ’ Camarazi’s răi, şi Doamne! nu te las, pe tine, ’n pace, Te inspiră de la ornic,... harnic fii, cum este dînsul Mergi la şcoală, 'nvaţă carte, lasă jocul, şi chiar plînsul • Şcoala este viitorul, fericirea noastră toată, ’ Dară cere rînduială, şi o viaţă regulată.

PERLE ŞI COMORI

POEZII NOI, ARTISTICE, DE TOATE GENURILE

Focşani, Calea Cuza Vodă 35 Vs, Vineri 18 lullu 1919 ora 5 dlm.

LOTI, MICA CĂŢELUŞE Loti, mica căţeluşe, îmi păzeşte curtea casei, Ia aleargă, pe lăbuţe, făcînd cinste mare, pazei, De la poartă, ’n fund se duce, şi revine-apoi, la poartă, Dup’ aceia, în grădină,... peste tot, astfel se poartă; Latră, ţipă, se repede, la ori care trecător, Mai cu seamă, cîini pe stradă;.. duşmăneşte neamul lor. 1922 Aprillu 16 Duminecă, Ziua dc Paste, ora 11. 29 n.

SOCIALE. DIDACTICE: FABULE, SATIRE, Ş! ALTELE. DE

MAIORUL AL. GH. ORLEANU FOCŞANI, 37 CALEA CUZA VODĂ

O ÎNTREBARE. Iţi joc sînii, şi îmi place, să mă joc şi ieu cu iei-.., .? Să te ’ntreb.> aş vrea -stăpînă, dacă să te joci, tu vreiFocşani, po strada I. C. Brătianu 1922 August I8 Vineri orn 8, 44 a. m

— FOCŞANI — 8385. — .ÎNVĂŢĂTORUL ROMÂN" SOCIETATE ANONIMĂ — DECEMBRE 1924 —

3 j

COPILUL DE ŢÂŢĂ ŞI BOLŞEVICUL. ■

;

Anarhia bolşevică, îmbrăcată ’n pielea oei, Prezentatu-s’a odată, într’o casă, a nevoei, Unde un copil de ţăţă, se hrănea, la sânul mamei, Sugând laptele cel dulce, legănat în cântul gamei.

Şi văzând, mândrul copil, rotunjor şi plin de viaţă, Alb la tiup, şi îngrijit, roş-bujor, în a sa faţă, I se adresă, cu vorba, blândă şi meşteşugită, = Bolşevicul criminal, cel cu vocea răguşită =:

—„De ce agăţat de ţâţă, stai ca şi o lipitoare, „Iară hrana, cândţi-e foame, ceri, cu vocea plângătoare?... „Tu, copil fără de minte, să robeşti unei femei, „Care când vrea, te hrăneşte ?... Cu ce drept, pe ce temei?

„Las’o naibei, vin cu mine, te fac matur, te fac om, • „Doar nu eşti, vre-o parazită, vre un vegetal, sau pom; „Ci voinic, om plin de minte, cu pricepere întinsă, „Nu eşti tu, om ca ori-care, ci o finţă, mult distinsă.”

Astfel vorbea bolşevicul, unui mândru copilaş, Dolofan, rumen la faţă, plin de viaţă, drăgălaş; Ce la sânul, mamei sale, sugea lapte, alb şi gras, In răstimpuri regulate, două ore, de pe ceas. După multă repetire, biet copilul, fu convins, Şi într’însul, lăcomia, judecata a învins; Şi cedând, la insistenţe, contra mamei răsculat, Bolşevicului putere, şi largi drepturi, iei a dat; Ca să opereze ’n voe, cum va şti, şi cum va vrea,...: Ţâţa, laptele cfe-acuma, ori şi când, le va avea.

i PERLE Şl COMORI

SOCIALE: FABULE, SATIRE

încheiată învoiala, = un contract, între iei doi = Aşteptară, doar prilejul, stând la pândă, amândoi Până când, sărmana mamă, ţâţele va prezenta, 1

Şiatuncea, bolşevicul, repede va opera, Tăind ţâţele lăptoase, ce s'ascund, sub scutul hainei Lăsând laptele să curgă, cum ar curge râul Mainei

va să fie, Pentru-aceasta viclenie, necesară unul de-altul ca să ştie : Ambii vor lucra ’mpreună, Copilul, prin plâns năstruşnic, va înduioşa pe mamă Bolşevicul, cu cuţitul, sau cu ori-ce altă armă, Va lucra, cua repegiune, retezând sânii cei doi, Şi atuncea fericire, pentru dânşii amândoi. Zis,... făcut,... Copilul plânge, şi plângea rupând pământul, Iară mâinele, spre ţâţe, spuneau cauza şi cuvântul. Mama,... buna lui mămică,... alergă cu grije mare, Ca să mângâe copilul, şi să vadă, ce îl doare. * Dânsul mâinele întinse, drept la sânul, mamei sale, „Ah mămică! Rău mi-e foame! Dă-mi, 2făiţ4,dă-mi, sânul matale!“ Şi sărmana, buna mamă, se înduplecă îndată, Desfăcându-şi pieptul hainei... Bolşevicu-atunci, de-odată, Repede, dintr’o mişcare, reteză lăptosul sân,... Sângele pomi să curgă, împroşcând pe micul spân. Bolşevicul,... criminalul,... face haz, nebuna fiară! Iei nu simte, n’are milă, nici ruşine de ocară; Mama ’nsângerată, plânge, suferind durere mare; Sânul iei, bogat alt ’dată, acum lapte, nu mai are; Iar copilul, fără hrană, este pieritor de foame, Plânge, ţipă, se frământă, după sânul bunei mame. Morala: Bolşevic-i-agitatorul, sau e omul cel beţiv, Iară ţâţa e ogorul, cel rămas neproductiv; buna mamă ’nsângeratâ,-i România în durere, ar copilul e poporul, care azi, de foame piere.

Voi copii, iubiţi pe mamă !... nu loviţi în al iei sân! Ca să nu muriţi de foame, ca copilul cela spân. Sânul mamei,-i-o comoară,... fericit cine îl are ! Numai laptele, dintr’însul, făcu România mare! Ramnlcul-Sirat, Otelul Central, In noaptea de Luni 7 spro 8 Martiu 1920.

LOCOMOTIVA FĂRĂ CONDUCĂTOR. Un tren imens, zeci de vagoane, ce şerpuia, pe-o lungă cale, Suind mici pante, în urcuş, şi coborând alte, la vale, Erea condus,... avea în cap,... un Pacific, maşină mare, Un uriaş,... un monslru-ai zice,... clădit din fierul cel mai tare. Hrănit cu apă şi cărbuni, prin nări revărsa focul, Cu ochi în piept, şi-un ochiu în frunte, în fugă îi sta jocul. Ca şi un cal neînvăţat, sau tânăr, ori sălbatec, Ast monstru mare, uriaş, hrănit doar cu jaratec, Erea condus, şi înfrânat,... avea fochist,... mecanic,... Pigmei, ce’n frână, îl ţineau, pe monstrul cel titanic, Şi care lor, se supunea, la ori-ce semn-comandă, Fără de biciu, ori altceva, chiar fără reprimandă. Drept frâu, avea un biet volan,... un nerv înfrâna totul, Căci frână Vestinghaus (*) avea, legând coada cu botul. Şi om, şi monstru, la un loc, duceau tot casă bună, Unde e cap, e traiul bun, căci capul se ’ncunună. 1) Westhinghouse.

! PERLE ŞI COMORI

Prin gări intra ca în triumf, imensul lungul tren, Locomotiva find în cap,... = poştalion modern =; Drept muzică, un flijerat, înştiinţa mulţimea, SăTreacă’n lături, de pe drum, ţaram şi burghezimea;

SOCIALE: FABULE: SATIRE

Cantonieri şi şefi de gări, ereau cu totul aiuriţi, Iar pasageri şi trecători, steteau înmărmuriţi ; Aşa ceva, n’au mai văzut, de când cunosc iei trenul; Dar monstrul, tot mereu zbura, sporind astfel terenul.

Şi cum, nebunu ’n ori-ce timp, îşi curmă cu rău jocul, Un macagiu, noaptea târziu, greşi acului, locul; Si trenu ’n zbor, se angajă, pe-o pantă coborândă, fn curbă, pe un mal de râu, cu apă spumegândă.

. Căci vine zmeul-împărat, balaurul ce varsă foc ; In lături toţi, din al său drum.... înlături .... faceţi loc.... Şi totuşi, la un simplu semn, al capului mecanic, Balaurul este oprit, de şeful său pitic.

Ca o nălucă, iei trecea, find luminat de Lună, Săltând, zburând, ca un nebun, lipsit de cap şi frână; Când deodată ’n salt pierdut, se prăbuşi cu totul Locomotivă, pasageri, şi coada, ca şi botul, Zăceau în ţăndări, sfărâmaţi, cuprinşi de limbi de foc ; Superbul tren, măreţul monstru, sfârşi nebunu-i joc.

Spre-a se mişca, iarăşi din loc, îşi trage răsuflarea, Suflând pe nări, pentru-a porni, căci lungă-i este calea, Şi vesel este aşteptat, prin gări, de toţi şi toate. Căci blând, supus cum este iei, pe toţi îi poartă n spate. Iei poartă ’n zbor, pe călători, închişi toţi, prin vagoane, Bătrâni, copii, femei, bărbaţi, ţărance şi? cucoane ; Copii de şcoală, profesori, tot felul de nvăţaţi, Averi întregi, oştiri şi tunuri, chiar regi şi împăraţi. Dar într’o zi, întărâtat, în colţi îşi prinse frâna, Mecanicul, şpre-a-1 domoli, zadarnic muncea mâna; Căci monstrul, luând lumea ’n cap, porni ca un nebun, Porni în fugă, ne ’nfrânat, porni pe lungul drum. Şi făr’ a se opri, prin gări, trecea peste macazuri, Pierea din ochi, de cum sosea, lăcând lumei necazuri. ^ Intrase spaima ’n călători, şi ’n personalul de prin gări, Locomotiva alerga, trecând peste ’mbinări.

Morala astei întâmplări, i-a timpurilor noastre, Popoarele cu conductori, şi cerurile-albastre, Să fie mult mai cu răbdare, să nu se ambaleze, Căci răraâind, fără de cap, încep să deraieze; Şi deraind, se şi sfărâm, şi nimicesc cu totul, Locomotivă, pasageri, şi coada ca şi botul. Focşani, Calea Cuza Vodă 37, la 17 Iuulu 1920, ora 10.55 n.

COMUNISTĂ E ALBINA. •i Comunistă e albina. Intr’un stup, trăeşte-o lume, E un stat, ca ori şi care, şi cu ordine legală, Democratic, cum nu-i altul, nicăeri pe-acest pământ, Căci averea e ’mpărţită, pentru toţi, parte egală.

Semnale date, peste tpt, o lume alarmase, Mecanicul căzu din tren, fochistul îi urmase; Din călători, săreau şi iei, cei mulţi, frângându-şi gâtul; Şi-l-ar fi rupt, dacă ’ncerca, chiar Dumnezeu şi sfântul. :

.f'

• ! 8

PERLE ŞI COMORI SOCIALE: FABULE, SATIRE

Alveole regulate, ca mărime şi ca formă, Tot celule construite, toate dup’ aceeaşi normă; Ai jura, văzând un stup, că, într’ânsul este raiul, Că, în linişte şi pace, se desfăşur’aci traiul.

Ăsta este comunismul: o fiinţă Dumnezeu, •A Iară restul, robi cu toţii,... trântori leneşi, soţul. zeu. Revoluţii numeroase, cu-alungarea celor tineri, Ori când naşte, vre-o regină, (!) fie Luni, sau Marţi, ori Vineri.

Dar, în lumea comunistă, a albinelor din stup, Sânt partide,'cum şi certuri, fracţiuni, care se rup; Căci ori-ce democraţie, cere un stăpân,... un zeu,... Intr’un stup, regina-i (4) mamă, precum*e şi Dumnezeu; Căci pe toate, ia le naşte, şi la muncă, le şi mână, Dânsa singură, find totul, find şi mamă şi stăpână. Deosebită ’n trup şi formă, îndoit cât o albină, Ia e singură mireasă,... este mamă şi regină. (2) Este mare ’n trup şi formă, respectată ca să fie; Pentru dânsa, este numai, ori-ce drept şi bucurie; Pentru dânsa se desprinde, un întreg roiu, de albine, Cu îndrăgostiţii trântori, şi cu turma din stupine. Care gata, pentru luptă, se formează ’n taberi două, Una apărând-pe mamă, alta pe regina noua. Restul turmei, e robită,... e robită natura], Căci albina este roabă, fără drept, nici ideal. Muncitoare, cum nu-s alte, de prin zori, până ’n serat, Muncesc, numai să hrănească, pe regină "(2) şi bărbat, Trântorii, cei nobili, carii, sânt mai groşi, mai corpolenţi, Mai hrăniţi, dormiţi mai bine, şi cu totul indolenţi. 1) In mod poetic, omul a numit „Regină4*, pe matca albinelor, care, nu este de fapt, de cât mama, unei foarte numeroase familii comu niste; totl fiind copiii, dar şi robii iei. Albinele toate, sânt numai mun citoare, foarte harnice, fără secs, nici ideal. 2) Vezi nota 1. Să nu se confunde, intenţionat, speculând numele de regină, ce noi dăm, matcei albinelor, = care este numai mamă ==■ cu regii şi reginele de pe pământ.

Iar când seceta e mare, sau e lipsă peste tot, Pornesc lupte, între state,... luptă chiar, poporul tot. Şi ’ntre stupi, e luptă mare, se ucid şi mierea-şi fur, Iară acul şi veninul, fac cadavre, împrejur; Iar când moare, o regină, şi nu e regină nouă, Piere stupul, mor de foame, şi nici nu se depun ouă Focşani, 23 Aprlliu 1922 Duminecă.

REVOLTA PLANETELOR BOLŞEVICE, CONTRA SOARELUI CAPITALIST Muncitoarele planete: Neptun, Uranus si Saturn Jupiter, Marte, Pământul, Venus şi Mercur cel spân m Plictisite de-a lor muncă, tot în jurul celui SoareP ’ Adunatu-s’au în sfaturi, într’o zi, de sărbătoare • * ; Şi cu dânşii, sateliţii şi asteroizii toţi, Cari alerg, ziua şi noaptea, = slugi plecate,... chiar iloţi==; * ?ate’ fn Jur de Soare, formând un cortegiu ceresc, ' nv r esc> *ac temenele, scaunului împărătesc. La această intr’unire, au chemat reprezentanţi Din planete, ca Pământul, diplomaţi, oameni galanţi; Iar din sateliţi, şi-aiurea, vite chiar, cuvântătoare, rricepute n meşteşuguri, find din clasa muncitoare; 1) Am admis, rima această slabă (Saturn şi spân), numai pentru, a nu schimba ordinea, in care sânt inşirate planetele. Neptun s’ar fi potrivit mai bine ceva, cu Saturn, sau şi cu spân, dacă nu ar fi, sus zisa consideraţie.

I 10

PERLE ŞI COMORI SOCIALE : FABULE, SATIRE

Profesori, plini- de ştiinţă,... maiştri de laboratoare Şi ţărani, fără de carte,... tot ce merge pe picioare.’ Advocaţi din toată lumea, de-i aleşi, cu limbă lungă Carii greş, nu dau vre-odată, când e vorba, de-a lor pune* Deşi pierd procese’ntr’una, legile find încurcate, ® » Căci de dânşi, ’n parlamente, legile sânt doar, votate Din partide,-au fost de toate: liberali, naţionalişti, Ţărănişti de cei făţarnici, de-i din bloc, şi chiar ligişti * Ziarişti ce ’njur în voe, fără teamă de pedeapsă; 1 Criminali, ce omor omul, prin cuţit, otravă, capsă; Aventurieri de toată mâna: Racovski, Troţki, şi Lenin Ce-au hrănit vechea Rusie, cu otravă şi venin.

Se alese preşedinte, Jupiter cel gros şi mare, Cunoscut de toată lumea, ca mai nobil şi mai tare '; lei,... magnatul,... mandarinul, sistemului zis solar, Din planete, find mai mare,... uriaşul planetar. Lângă dânsul, curtezana,... feminista îndrăcită,... Venus cea strălucitoare, şi de Soare îndrăgită,' == Purtătoarea de coroană, zmăltată cu pietre fine,... Pietre, tot strălucitoare, diamante şi rubine =; Ce apare, lângă Soare, dimineaţa ca şi seara, împreună ’ntotdeauna, coborând şi urcând scara, La Apus,'iei precedând-o, să-i înlăture necazul, Iar la Răsărit, din contra, iei cedându-i mereu pasul.

Şi-animale-au venit încă: lupi din codru, vulpi şirete, Lei şi tigri, şacali, hiene,... chiar şi zebre,... ’n ciungi şi pete Boi şi-bivoli, chiar şi pureci, din vestitul parlament; ’ Nu lipseau, nici chiar nebunii; sau măcar alt element Din acelea, ce deobşte, reprezint chiar şi pe oameni ;* Unii buni şi chiar energici, alţii speculanţi şi fameni.’ Iar Lenin, Racovski, Troţki, bolşevicii comisari, Au venit cu canibalii,... iei, ai morţei emisari. Omenirea Marţiană, a trimes marconigrame, Bolşevicii din Rusia, s’au servit, de radiograme. Sufragete,... fete,... tineri,... au plecat la întrunire, Cum plecau, în vremea veche, cei bătrâni, la mănăstire. Venus, prea frumoasa zână, părăsindu-şi calea bună, Cu flăcăii din planete, apucându-se de mână, 1 A pornit şi dânsa ’n lume: ia,... cocheta curtezană, îmbrăcată ’n port de ţară, iar pe cap, purtând maramă, Din mătase aurie, tot cu fluturaşi brodată; Ia,... splendoarea diinineţei, şi a serei mândră fată; la, ., luceafărul de seară, ,a păstorilor steluţă, Cea cântată, în vechime, chiar de când erea micuţă; Ca ori-ce necredincioasă, vrea să treacă ’n alte braţe; Curtezana femenistă, e din fire, rea de aţe.

Şi cu toţii, laolaltă, animale şi planete, Hotărât-au propagandă, prin ziare şi pamflete, Greve repetate,... grele,... şi cu totul, violente,... Sabotaj,... distrugeri,... arderi,... şi purtări tot insolente;Iar la ziua anumită, planete şi sateliţi, S’ar opri, din a lor cale,... pretindeau cei mai zmintiţi; Ba vor răsturna, chiar mersu, ’n senz invers, pe-a lor orbită,... Proclama în gura mare, femenista cea zmintită; Iară toţi asteroizii,... căţeluşii planetari,... . Ce brăzdez, o largă zonă,... = un popor, de mici plugari, De meşteşugari cu ziua, cu bucata, sau toptanul, Făr’ odihnă altă dată, ce munceau din greu, tot anul =?=, Azmuţaţi fără ’ncetare, de cei doi vecini, puternici, Ce i despreţuiau alt’ dată, ca pe ori şi ce nemernici, Cereau lupta, chiar pe faţă, piept la piept, zis luptă dreaptă, In putere şi tărie, iei se cred, pe-aceiaşi treaptă, Cu părintele şi iege,... Soarele a tot puternic, Decretat de toţi supuşii, decăzut, şi un nemernic. Zeul Marte,... zeul roşu,. . al războiului şi morţei, = Cărui’ nu ’ndrăzneau iloţii, ca să treacă pragul porţei=, Gata veşnic, pentru lupte, sângeros iei, prin menire, Vrea distrugerea şi moartea, ucigaş fiind din fire. Iei voeşte numai sânge, şi ’mbrăcat, în roşu steag, Ţipă, urlă, strigă, zbiară, că poporul e iobag,

PERLE

şi

COMORI SOCIALE: FABULE, SATIRE

Ci-i n«d,=P^ “

lâ

»«ri»S"de1o,P”e"'’-

Că-’n planetele bogate,^ este Soarele puterni g t’eVrmhapsân în toate, un bătrân rău şi nemernic. Jupiter cel gros şi mare, pântecos^ la ecuator, Zeu păgân = stăpânul lumei, decăzut, = cere-ajutor Să-şi recapete puterea,... tronul şi al său regat; Prin făgădueli,... minciună,... pe cei mici, a înşelat. Şi s’agită, mişcă iute, uriaşul planetar ; Iei,... magnatul,... mandarinul, sistemului zis solar, Cu măciuca lui greoae, buzdugan rotund şi mare, = Find al sistemului nostru, cel de-al doilea, după Soarea singur să impue, Soarelui, tată ceresc, ’ Speră, ’ndată locul,... scaunul zis Împărătesc; Să-i cedeze altă dată, zeu popoarelor păgâne, Căci, doar fost-a, i, şi-i jertfeau, vite şi grâne. Ce se închinau, lui numai, Iar Vulcan, planetă mică, neînscrisă în controale, = Medicii, starea civilă, neştiind, de-o să se scoale, (4) Sau că, va muri în faşe, fără a fi botezat =, Vrea în frunte, să se lupte, să se facă observat. Iar spânatecul Mercur, spiriduş, un argint viu, Şi asteroizi mulţime, numeroşi de nu mai ştiu, Vor să sfărâme pe Soare,... să-l pătrundă peste tot, Să-l răpue,... să-l distrugă, pe acel bătrân netot. Chiar şi Luna, = azi bătrână =, ura vrea, ca să-şi arate, împotriva celui Soare,... şi de-aceia pe ’nserate, Ia se umflă,=’şi creşte discul=, ca şi broasca din poveste, Vrând pe Soare, să-l întreacă, cum ia crede chiar, că este. Veacuri lungi, cel mândru Soare, strălucind, pe cer albastru, = Sub privirea, celui tată, Dumnezeului sihastru, De ani mii, şi miliarde, şi cu barba albă, lungă, Ce-i mai, mai, printre planete, la pământ ca să ajungă=, 1) A fost un moment, presupunerea că, intre Soare şi Mercur, v mai Ii, o mică planetă, dar această presupunere nu s’a adeverit.

îşi trimite-a sale raze, din cuptorul său, din cer, Până unde vezi, cu ochii, şi-unde suflete ce pier, Se adun, chiar după moarte, în locaşul de oaihnă; ParadişuJLpmenirei, unde morţii stau în tihnă. Dar?Uranj NeptunjSaturn, Jupiter, planeta Marte, Find la mare depărtare, de căldură nu au parte ; Dreptul Soare, bun părinte, după unii Dumnezeu, îşi lungea razele sale, trimiţându-le mereu, Pe la fiii de departe, carii tremurând de frig, Ghemuitu-s’au cu totul, rotunjiţi ca un covrig; Cum doar zice,’n zicătoarea, din bătrâni, poporul nostru. Când voeşte să vorbească, de vr’un ger puternic, monstru, Iar Vulcan, Mercur şi Venus, find aproape de cuptor, Ţip se vaicăr, zi şi noapte, că se ’nnăbuşesc şi mor. Şi Pământul, cu bătrâna,... = Luna, singuru-i copil =, împing tot, la răzvrătire,... cum s’ar zice, pun fitil; Căci prin schimbul de sezoane, trec prin năduşeli şi frig, Acum umflu-o emisferă, acum iar, se fac covrig. Muncind greu, o viaţă ’ntreagă, mândrul şi măreţul Soare, Strălucind de bucurie, astăzi este ’n sărbătoare; Iei serbează jubileul, pentr-o muncă ne’ntrcruptă, După mii de mii, de veacuri, ducând mare şi grea luptă; Căci a fost de toate, ’n lume, Dumnezeu prea sfânt şi rege, Dacă vreţi, chiar şi dădacă, profesor şi om de lege... Iei organizat-a totul, şi-a ’ntrodus şi disciplina, Iei dă focul, care arde, iei dă grâul şi făina. Totul vine de la dânsul:... viaţă, hrană şi chiar moarte,... Bunurile lumei noastre, numai iei, ni le împarte; Seceta, ca şi belşugul, sânt urmările lui doară, Iei dă naştere vieţei, şi tot dânsul, o omoară. Sub conducerea-i măiastră, toţi munceau, făr’ a se plânge, Iei păstra tot echilibrul, evitând vărsări de sânge. O frumoasă armonie, sistemul tot stăpânea, Pân’ ce.bolşevismu ’n lume, a ’ntrodus dezordinea. Mulţumit, de a lui muncă, sta, reculegându-şi forţa, Când de-odată, răzvrătiţii, au aprins semnalul: „torţa“,

PERLE ŞI COMORf

tessft iTo^To

“eg“S

j--------£2it«2s, «™E

Dară cum, în năvală răzvrătire, o conducere lipseşte O năpraznică Fiecare vrând, întâiul, deodată să o ia se .el,porneşte înnainte,; ’ • = Căci în timpuri de revoltă, sângele e mai fierbinte

Şi Mercur Neptun însăCaf,wf‘/pr0apeiieIa rămase, Plecat înînanteeardă IarVulcânTHe’ pSafdu ■ mai «âpâ&Ş ş? tineri S[®t a,ăîu.ri de Mercur^ ’

Şi tot sistemul, atuncea, sfărămându-şi echilibru]' Au pornit cu toţi, grămadă,... şi întocmai ca' şi tier-,,. = Cel cu elefantu ’n luptă =, toţi îşi încordfz Z L

Ş^prin^iiloc f!°,bu,„Soa’re,nde îa’spate'pInâCLw Să-I răstoarne S*atrunda’ chiar Prin ocu" său ', Find ?i .8« V' X viaţă

Fiecare grăbind pasul... De o parte, sta muierea-

^ea'.

Venus, zâna prefăcută,... cea cu diadema ’n frunteIar alături, zeul Jupin, (<) care ’ncearc ’a-şi face ’ Căci imens, cum este dânsul, iei prăpastia nu sare^• * Chiară dacă, şi tot spaţiul, ar fi, o întinsă mare ’ Iei aceasta nu o face, căci nici trupul nu-i permue Iar fruntaş, între planete, numai lui, i se-admite ’ Ca să vie, mai în urmă, purtătorul cel de fulgeri Dumnezeul de-altă dată, cum şi creator de îngeri’• Căci maşinele-i sânt grele, şi sânt grele de purtat) Şi se mişcă, totdeauna, mult mai greu... un împărat.. Căţeluşii, mii-şi sute, toţi asţeroizii mici, Cum şi pietre căzătoare,... meteoriţii cei pitici,..,’ Au pornit în antegardă,... toţi orbiţi de pasiune,... Şi în lupta, cea de moarte, vor să facă iei, minune. Şi toţi se reped, spre Soare, făcând cruce, şi sejur,... Dar mai sprinten şi aproape, e spânatecul Mercur, Şi abia născutul' Vulcan, care vrea să-şi facă nume, • Erou, chiar de la născare, cunoscut să fie ’n lume. Şi un iurăş se porneşte,... iară fuîŞen^ Greaua lupta, g^re^atul său, de aur? Pe când Soarele descinde, in P 1 ruigerjlor îaur^= Luminat,-câmpul de lupta, e de-* g• TnniD.-»^ 1) In vorbirea familiară, Iui Jupiter, i se mai.zicea ş P Dicţionarul Lărousse. r.'.

iuptei» vor juca, rol principal

Şi-au pornit, în linie dreaptă, făr’să facă flecsiuni, = Căci planeta răzvrătită, nu face rotaţiuni =. Mercur aflat în frunte iuţindu-şi straşnic pasul, Un proectil din Soare, îi sfărâmă lui, nasul; Şi llacări uriaşe, pornind* din fotosferă, Topi şi arse’ndată, Mercuriala sferă; Iar nenăscutul Vulcan, pe loc fu înghiţit, Şi ’ntr’un secund,... o clipă,... cu totul mistuit. Pământul ce-aderase, la comunista lege, De Moscova dictată, de Troţki şi Lenin, Se înarmă cu tunuri, cu gaze-asficsiante,,.. Cu bombe,... submarine,... cu microbi şi venin. Cu practica cea lungă, din ultime războae,. Cu toţi tâlharii liberi, pe morţi chiar, să dispoâe ; Pe singura sa fiică, purtându-şi Luna ’n cârcă, = Fecioară ’nbătrânită,... azi o bătrână hârcă, ; Buboasă şi urâtă, trăită în suspin =, • O poartă 'acum, cu dânsul,... pe ia şi pe Lenin; Căci ura, vrea bătrâna, acuma să-şi arate, Făcându-şi ia intrare, ’n-a Soarelui cetate. La rândul său, şi Marte, ce-a răsturnat toţi munţii, Bătrânul zău războinic, la luptă a pornit; Pornit-a zeul roşu,... al morţei,... răzbunărei,... ' tToii oo.-« , roşu,*, al’ morţei,... .«.uuucuci, J- - * lei care n mu de rânduri, mereu a războit.

' PERLB Şl COMORI

I !

Pornir’ asteroizii, în număr, mii şi sute, Confederaţi cu toţii,... un fost şi mare stat Sfărămături puzderii, a’ unei mari planete* ’ Alt’ dată ’n răzvrătire, astăzi un sindicat *

-Neptun din depărtare, urmează lui Saturn, Şi-i calcă, tot pe urmă, în chip foarte discret. .Ur-an neavând focul, cu ce să întreţie, Vigoarea unei lupte, greoiu, păşeşte ’i Cel Soare, fără grije, zâmbind, aşteaptă lupta, Doar focul înteţeşte, la grade şase mii; Strateg de primui ordin,, stăpân puternic, mare, Bogat în toate celea, materii prime mii. Armat cu tunuri grele, cu bombe cât o Lună, Puternic proectate, din sânul său arzând, Cu fotosfera ’n flăcări, cu limbi de foc uriaşe, La mii de kilometri, mari blocuri aruncând. Şi raze de lumină, tot felul colorate, Ce fac numa’ntr’o clipă, în repedele zbor, Trei sute milioane de metri, ’ntr’o secundă, Lăsând pe unde trec, tot gol, în urine lor, Alerg peste tot locul, iluminând azi cerul; Puternici reflectoare, ce câmpul ecsplorez, Descoperind mişcarea, şi drumurile pe care, Oştirile duşmane, spre Soare ’nnaintez.

Saturn, cel cu coroana, de mii asteroizi, = Regală diademă, de mici selenoizi = (*) Pierzându-şi echilibrul, de fii e bombardat, — Copiii săi chiar, proprii, ce azi s’au răzbunat = ; Şi mii şi miliarde, din micii sateliţi, S’au aruncat asupra-i,.. = şi dânşii răzvrătiţi = ; Căci dânsu-şi mânca fiii,... = mitologia spune =, De-acei’acum, şi dânşii, pe iei, vor a-1 răpune. Şi-aiure’ aceiaşi soartă, plantele-a cuprins, Dezordinea îndată, pe toate s’a întins ; Şi sateliţi grămadă, s’au prăbuşit pe iele, Ghiulele de tot felul, şi mari şi mititele. Şi’n drum, se ciocnesc toate,... planete şi sateliţi, Asteroizi de toată mâna, sânt de flăcări mistuiţi. 'Canibale sânt planete şi se sfâşii între iele, Căci Rusia şi Ucraina le-au servit lor, ca modele, Ne ’nvârtirea însă, schimbă şi gravitarea, Şi după greutate, toţi corpii se înşir, Solidele în frunte, şi apa după iele, Iar gazele în urmă, în coadă se resfir; Precum se văd comete, ce-alerg şi azi, nebune, Prin spaţuri infinite, prin golurile cereşti, Lăsând o lungă dâră, o nesfârşită coadă, Ce-a speriat, în vremuri, chiar minţi împărăteşti. Şi fulgere, şi trăsnet, pornitu-s’au de-odată, Şi flăcări uriaşe, iar mări, s’au revărsat, Prin brusca lor oprire, s’au prefăcut în gaze, Dezastru este ’n sistem, căci tot s’a răsturnat.

, cu-a lui escortă, cât pulberea pe drumuri Saturn, Şi cât nisipul mărei, porni, arcul întins, Format din mari inele, de-asteroizi mulţime, = Odată ’n a lui viaţă, abea a fost învins ==«=; Comptează pe puzderia, de astre mititele, Tot bombe, proectile, în Soare de-aruncat, Şi crud, prin a sa fire, îşi mai ascute dinţii, fel, care chiar copiii, lui proprii, a mâncat.

AS',#t/jwjl'ii:*-, '

SOCIALE: FABULE: SATIRE

Iar apa descompusă, atunci, în elemente, (2) Hidrogenul şi ocsigenul, cum şi-alte ingrediente, = Ce intru’n combinare, în apa cea de mare =, Sânt puse ’n libertate, şi mineral şi sare. ’

1) ScICmiG = Lună in greceşte (Elină). , Ueşi animale, şi deci oameni, nu ar putea trăi, un secund in aste condiţiuni, am pus pentru întărire mai, totuşi şi astă strofă. Maior Al. Oh. Orlcanu: Perle şl Comori.

PERLE Şl COMORI 19

Dar liber ocsigenul, grăbi şi respiiarea, Şi’n nebuni, schimbă pe oameni, pe vite şi păuni, Râdeau, săreau cu toţi, jucau în mii de teluri, Turbarea-i generală, toţi veseli, toţi nebuni.

CORBUL ROMÂN ŞI VULPEA RUSĂ DUPĂ RĂZBOIUL DIN 1877-1878; L A A 2-A RĂPIRE A BASARABIEI-

Soarelui cel uriaş, Bum încorporează state, luptătorul cel vrăşmaş ; Iară unele scăpate, de-a atracţiunei lege, Prefăcute-s în comete, şi menite să alerge, Secoli mulţi,... o sută,... mie, rfsipind puterea ’n lume, Distrugând, progres de veacuri şi schimbând chiar vechiul nume. Tot s’a nimicit,... dar totul,... animale şi.planete, Un dezastru este ’n sistem, sateliţi, ca şi comete; Şi’n imensul-cataclismu, tot ce vieţuia pieri, 0 schimbare radicală, sistemul tot, suferi. S’au distrus, planete toate, şi Pământul fu distrus, Cum văzut-am în Europa, sfărâmat imperiul Rus; Căci noi ştim, c’a fost odată, o Rusie ’nfloritoare, Cum, de când e omenirea, ţară n’a mai fost, sub Soare * Dar distrus’a fost Rusia, de curentul bolşevic, Iar imperiul, cel mai mare, este-un cimitir prea mic; E şi casă de nebuni, unde Lenin prezidează, Iară Troţki şi Racovski, dictatori, se delectează. Căci Lenin, Racovski, Troţki, bolşevicii comisari, Au promis, marea cu sare,... iei, ai morţei emisari;... Iei au răsturnat doar straturi,... hoţii au ajuns stăpâni,... lai stăpânii şi cinstiţii, robi la hoţi, şi la ciapcâni. TT

/ V t'i ’

Focşani.

- i/-

1 De la Nord, o vulpe-odată, Venea rău îngândurată; Tristă şi posomorâtă. — „Vulpe rusă, eşti urâtă, „Eşti plouată, sau bolnavă ?“ „Ori ai dat de grea ispravă ?“ O întreab’ un negru corb, Ce şedea pe-un lemn de sorb. — „Corb român, de vultur neam, „Lăcomia ce o am, „M’a făcut sâ’nghit un os, „Ce la Plevna, ieu am ros. „Fu un os, umplut cu schije, „Care rău îmi dete grije“; Zice vulpea, cea bătrână, Care ţine-o lume ’n mână. „Şi aşi da, la ori şi cine, „Mie ’n ajutor îmi vine, . „Chiar ciolanul de la Plevna“. Zice vulpea, zis’ ţarevna. — „Vulpe! vulpe! zice corbul, „leu nu ’mi las prea uşor sorbul, „Căci e neamul tău iabraş*... — „Aşi! îţi dau chiar şi răvaş,

PERLE ŞI COMORI !

„Că’ţi-oiu da, şi-oiu drege multe, „Ţărmuri mari şi mai mărunte, „Să te ’ntinzi, să te hrăneşti, „Şi cum vrei să te ’nvârteşti.

Dar răsplata aşteptată, Vine-adese-ori îndată; Vulpea ştie cum e bine, Şi făgădueli nu ţine.

„Până ’n Nistru, te’i întinde, „Ţarigradul chiar, ’ţi-oi vinde, „Şi Ardeal şi Bucovina", Zice vulpea-Alecsandrina.

Abea osul zmuls din gât, Corbu’i prins numai de cât; Strâns în ghiare, jos trântit, Corbul ţipă, zăpăcit.

„Şi-apoi iar, te-o slăvi lumea,. „Şi creştinii, — vezi minunea —, „Mulţumiri îţi vor aduce, „Ca şi lui Isus pe cruce.

„— Vulpe, altfel ne-a fost vorba: „Să te scap, nu să’ţi fac ciorba; „M’ai lăsat deja olog; „Nu mă sfâşia te rog".

„Numai dă’mi tu ajutor, „Ca să scap de ăst oscior, „Care gâtul mi’l înneacă. „Doamne corbe! fă sâ’mi treacă.

— „Neam de pasăre ’ndrăzneaţă!... „Lighioae mult semeaţă !... „Ai fi vrând şi bani de drum, „Şi viaţa să nu-ţi curm?"

„Şi tot neamul ’ţi-oiu slăvi, „Şi de ajutor ’ţi oiu fi, „Turcii rău m’au prăpădit, „Osu ’n gât ’mi-au ţântuit".

„Dragul meu, „Căci friptura „Şi măcar de „Te dispoi"...

Ruptă fu, una din iele. Corbul greu se zraulge; jele Se aude ’n drumul său; Sânge ’i picură mereu.

Şi tuşind, se zvârcolea ; Inc’o clipă şi pierea: Vulpea rusă, cea şireată, Vulpea cea nesăturată. Corbu ’nduioşat de milă, Şi de rugă, findu-i silă, Zboru’şi ia, se lasă jos, Vulpei scoate, răul os.

ieu n’am ce ’ţi face, mult îmi place; o aripă, Şi într’o clipă,

■

— „Asta e dreapta răsplată. „Pentru omenoasa’mi faptă, „Lecţie de-acum va fi „Vulpi şirete-a nu servi.

PERLE ŞI COMORI

SOCIALE : FABULE, SATIRE

„Iar tot neamul său turbat, „Fire-ar veşnic blestemat!... „Aibă parte, rupt să fie „Os pe os să nu se ţie!, „Câte pene-are o aripă, „Bucăţi facă-se’ntr’o clipă! „Câte lacrămi şi cât sânge, „Mii de mii, trupu’i s’o frânge!.

;

La Dunăre şi Mare, eşti paznicul culturei, Europa şi Latinii, speranţe ’n tine-au pus, Ilustru fiu, al Romei! nici hoardele barbare, Nfci bolşevismul roşu, pe tine n’au răpus!

MONUMENTULUI „EROILOR INDEPENDENŢEI" DIN FOCŞANI — Cine e femeea măreaţă, de pe soclu, t Ce poartâ’n mâna stângă, un steag fâlfâitor ? — E mândra Românie, bogată şi mănoasă, Iar steagul e al ţârei..., e mândrul tricolor!

Nu ţi se cere ţie, nici ură, nici durere, Nu nedreptatea este, raenirea-ţi pe pământ, Dar când duşmanu ’ncearcă, să calce-a’tale-ogoare, Să lupţi pentru-a ta ţară, chiar până în mormânt!

Alături, cu-arma ’n mână, e fiul iei,... oşteanul, Cu raniţa în spate şi gata de atac, Lui, mama sa,-i-arată, spre răsărit de soare, Prin norul gros de pulberi, o haină de cazac.

De-acolo, ’n vremi trecute, venit-au : sârbi,’ bulgarii, Precum venit-au turcii, maghiarii şi tătarii ; De-acolo, ne vin boale: şi ciuma şi holera; De-acolo bolşevismul, revolta şi zavera. lieşj iocvJ ode, nu ar fi ad» totuşi, o pun In acest loc, bprtspre i grupa. la un V;, tot ce re/eră Ja pericolul, co no ameninţă, din Kâfc&rjt.

'•1

Iţi ţine ochii ţintă, spre norul ce se ’nnalţă! Şi arma pentru luptă, să ţii gata, mereu ! Veghea-voiu lângă tine, pansa-voiu, a ta rană ; In tine-mi pun credinţa, vitezşţgfiu, al meu! Împunge fără milă, în piept, în cap, .în faţă! Sfărâmă pe ori-cine, în cale ţie-ţi stă! Urmaş al vechei Rome!... să mergi tot înnainte ! Ne îmblânzit cu-acela, ce ’nvins, nu ţi se dă!

Bacău 1SOO Maiu li.

De-acolo ne veniră, sălbatece popoare, Cen veacurile trecute, la noi au năvălit, Şi ruşii şi tătarii, cazaci, căciule groase, Ce vremi îndelungate, popoarele-au robit.

Focşani, Calea Cuza Vodă 37, 4 Octombre 1923 Joi, ora 1.56 ziua

OAMENI NOI. j

Din mormane fumegânde, rămăşiţe de război, Se rădic’o altă lume, aşa zişii, oameni noi;... Oameni ce n’aveau, nici pâine, nici ulcioare pentru apă, Ce fugeau, chiar şi de muncă, de hârleţ, ca şi de sapă; Trântori, de prin cafenele, = cârciumelor locuitori =, Ce pierdeau timpul, în lene, cerşind bani, la trecători ; Milă, ca să treacă ziua, şi de foame, să nu piară, Trăind iarna, pe sub mese, cum pe crăngi, trăeşte-o cioară. Au făcut azi, milioane, cum şi ce fel, nu ’ntreba, Ştie, numai Dumnezeu, cel des sus,... şi Dumneasa,

PERLE ŞI COMORI 25 Şacali, tigri, lupi şi hiene,... corbi flamanzi, hultani de Adunaţi din toată lumea, mic şi mare, cu grămadă.Pradă, Corbi:-au dezbrăcat de carne, nevoiaşii şi răniţii;,.. Hiene :-au dezgropat chiar morţii, = şi sânt mulţi azi, parveniţii Lupi flămânzi: depozit, stâne, curăţit-au, bani şi 0i,.„ Sărăcind o lume ’ntreagă, au scăpat iei, de nevoi. Tigri: ne’nduraţi cu lumea, sfâşiat au slabi şi buni, Iar pe urma lor, lăsat-au, doar cadavre şi nebuni. ’ Azi, aceste crude fiare, fără inimi, nici cultură, Ameţesc o lume ’nfreagă, cu-a lor laude, cu-a lor gură; Iei au făurit doar, ţara, Universul şi Pământul Şi te-asigur, pe-a lor cinste şi chiar fac şi jurământul C’au făcut, tot numai bine,... milă de toţi, au avut Şi în binefaceri multe, chiar averea, au pierdut. ’ Dara fastul, bogăţia, pietre scumpe cum şi banii Şi petreceri nesfârşite, cu orgii,.., arăt golanii, ’ Speriaţi de strălucirea, banului de argint şi aur fotVn'd«?w- Pâină Ia saţiu.’ ,fi?ra cruntă,.„ pe balaur. Jos cu dânşii! Jos şnapanii! jos cu noii parveniţi! Curăţiţi lumea, de dânşii, azi neghina să stârpiţi! Focşani, Calea Cuza Vodă 35 bts. 20 Mai 1920. ora 9 dim.

totul este putred. Totul..., tot e putred, din Să se Şl şcoală Justiţia ’i supliciu.

MURI ŞI CĂZĂCICA! Acel ce făcea ’n piaţă, gura cea mai mare, Cum gură face tunul, pe-un câmp de ’ncăerare; Acela ce bastonul, de mare mareşal, Purta veşnic în mână, ca primul general, Ce înfrunta pe-un duşman, puternic înarmat: Gardistul Căzăcică, vrednicul bărbat, = Voinic, legat Ia trupu-i, la gură mai voinic =, Cu precupeţe ’n luptă, iei nu erea cel mic. Căci tip erea iei doară, descris de Caragiale, Neadormit la postu-i, iei nu mergea agale, Ci veşnic în mişcare, scurt, gros, la al său trup, Ştiind ce este viaţa, nu-i ajungea un stup, Cu miere şi-alte bunuri, cu drept regalian; Căci Căzăcic’ al nostru, doar nu erea golan; Din practica vieţei, ştiia iei, mult şi bine, Când gură face omul, îi picură, sau vine. „Renumeraţîe mică,(!) având după buget", ,,Famelie(2) numeroasă", sărmanu-avea, ce-i drept. Aşa, cum bine zis-a, ilustrul Caragiale, Şi deci, ce mai încolo, Ia deal, sau chiar la vale, Ii trebuia, sărmanul! având nevoe mare, Şi ’n timpurile noastie, gâtlejul fiind tare. Te faci chiar şi Ministru, sau poţi conduce state. Azi numai este prostul, un simplu nea Istrate. Erea un tip, sărmanul!... un tip, cum nu sânt mulţi, Nici printre cei cu-avere, nici printre cei desculţi; Ciupea unde se poate, desigur fără plată, Căci numai astfel doară, gardistu-i fără pată, Când îşi reţine dreptul ; căci este doar un drept, Să iei banul din pungă, sau să apuci de piept, Pe cetăţeanul care, prin rang e mai prejos, Şi cade ’n contravenţii, ca nesupus..., miezos. 1) Remuneraţie. 2) Familie.

! 26

PERLE ŞI COMORI SOCIALE: FABULE, SATIRE

• Aşa fu Căzăcică, ce dintre noi plecă; Cu'gânTcurat?1desfgur,™“cer reguli, să facă, Când nu-i kilo de lapte, macar sa fie-o vaca. Focşani Caloa Cnza Vodă 37, 1923 Jo\ 5 Iullu ora 7,65 dlm,

NUMAI TU, NU AI PLECAT Venită toamna, au plecat, şi cocori şi rândunele, Lăstuni, păsări călătoare, şi mai mari, şi mititele; Au plecat, sitari, becaţe, chiar şi gâşti, bâtlani şi raţe; Numai tu, riu ai plecat, neamţ spurcat, câine turbat, Ce de ani, ne calci ogoare, muncă, drepturi, în picioare, Şi răpeşti, sfinte odoare, lucru neiertat, sub Soare. Dar ajunge! timpul trece, funia la pâr, se strânge. Poaţe-o lună, va mai ţine, şi-apoi neamu-ţi, greu va plânge, Iar imperiul tău s’o frânge. O! atunci, vom râde iarăşi, vom muşca din carne vie, Ţi-om întoarce, cu prisoase, ce-ai făcut, nouă şi mie, Vei vedea, cum râde-acela, care râde, mai, la urmă, . Dar să aşteptăm, ca tunul, ifosul nemţesc să curmă. oi°să?Dl 37 Calea Cnza Vodă» Joll8i81 Octombre *9i8 ora 7 jum., pe strada venind spre

CÂND AŢI VENIT LA NOI Când aţi venit la noi, în mers năpraznic Ui nasul sus, aer obraznic, . Hrajina n ajungea, l’al vostru nas, Umflaţ. m pene, făceaţi haz, NW— gr?’ de suferinţă; N aveaţi nici nulă, nici căinţă.

O câţi din noi, mureau de foame, De frig, sau istoviţi de muncă, Sau torturaţi, în alte chipuri, Cum de la voi, se da poruncă. Noi sufeream, fâr’ajie plânge, Deşi vărsăm, lacătami de sânge. Azi, nasul jos, coada plecată, Ca şi sărmana de jivină, Câinii ce-aţi ucis, canalii! Să faceţi şuncă şi slănină. Dar este scris, în astă lume, Să nu te ’ncrezi în al tău nume; Căci chiar de-ai fi german de soi, Tot pârlit, pleci de Ia noi. Focşani 1918 Qatombre !8‘31 Joi ora ora 7,38 dim. Calea Cuza Vodă 35 bis

MENIREA TA, GERMANIE. Germanie, în lume, menirea ta-i urgia, Cum ’mi-ai distrus tu, ţara, şi ferma şi moşia, Să piei tu, sfâşiată! şi frântă ’n bucăţele! S'ajungă cerşetoare, nemţoaicele căţele! Să piară al tău nume ! cu dânsul toţi berarii! Ruinele din tine, le cate anticvarii! Şi microscopul însu’şi pe hartă nu găsească, Măcar un singur nume, din ţara ta, nemţească! In lume, amintirea-ţi, să însemneze: „hoţii" ! Oglindă strămoşască, cum fost-au doar, şi Goţii, Strămoşii tăi sălbateci; a căror’ faimă ’n lume, O poţi cunoaşte astăzi, din românescu-ţi nume; Căci Goţii şi cu hoţii, acelaş neam ereau, Fiind două botezuri, prin fapte ce făceau, 1918 Februar 23 st. n. (8 Ianuar st. v.^. ora 10.20 n. 37 Calea Cuza Vodă, Focşani.

SOCIALE: FABULE, SATIRE

DRAMATICE

DIN „COMPLOTUL ANARHIST". INTRIGA r

X.—Dar ce să faci puterei, când regele voeşte? Y.—Sculând u-mă azi noapte, o ploşniţă foeşte, Umflată de-al meu sânge, să scape se zoreşte; Să fugă, ia încearcă, şi paşii iei, grăbeşte;

O văd..., alerg..., pun mâna..., şi ’n furia mea, straşnic, Strâng duşmanul..., şi-l sfarăm.., şi-mi văd de treabă paşnic; Iar sângele-i rămas-a, ca semn de amintire, De fapta mea şi alţii, să aibă ’n urmă ştire. X.—Să zici vrei, ca urmare, pe rege să-l ucid ? Y.—O nu! n’am zis aceasta !... Să faci un regicid ? Când legile sânt aspre, şi pentru un omor, Cazi tu, şi-ai tăi prieteni, sub gloanţe şi topor? La chinuri, tu gândit-ai, Ia suferinţe crude, • • • Un rege are sfetnici, linguşitori şi rude, Ce toţi, din dârnicia-i, = făcând uz, de cruzime =, Ca ploşniţa, se umflu, de sânge şi grăsime, Vorbeam, la întâmplare,'de-un fapt, ce ’n dimineaţă Când deschisesem ochii, învăluiţi de ceaţă, Mi se ntâmplase mie... De gândul tău, n’am ştire ; Aceea ce spusesem,-i-o simplă povestire... A. Când cusutura-i albă, pe-o haină neagră-corb, O vede ori şi cine, chiar fie şi un orb. Alegoria-nu place, urmează bunu-ţi sfat. v tS5I*°aro deLmine?- Doar nu sânt ora de stat. . Mă tem .... Dar este oare, ceva, ca să-mi imput?... Ieşit-am mu, dmJege, şi de sub al iei scut ?... nÂ cfJfr.’i/?-1 i’*: ^U,?ic,aceasta- E teama de putere, De sfetnicii lui Vodă, de oaste, de durere,..

Ca om cuminte, nu vrei, să ai cu iei, de furcă, Şi fugi, de ori ce vorbă, ce crezi, că, te încurcă. Dar spune-mi, ce ai face, când duşmanu stă ’n umbră. Ca fiarele ucigaşe, într’o pădure sumbră? Şi ce ,ai face încă, când fiara e în palat? înconjurat de oaste, ca ori-ce împărat? Y.—Mai an, la vânătoare, un tigru ’ngrozitor, Se răsfăţa la soare... Mă furişez uşor, Şi-adăpostit în umbră, ascuns, de ochii săi, Din ucigaşa-mi armă, arunc mii de scântei, Cu repetire, dânsa tot fulgere descarcă, Iar capul celei fiare cu gloanţe se încarcă. O clipă,... şi tăcere, ca de mormânt se face,... Un singur glonţ ajunge, o viaţă a preface. Şi din cumplita fiară, un trup fără suflare, Trofeu, ca amintire, de-o bună vânătoare. X.—Şi fiara, nu simţit-a?... Nu s’a pus în mişcare? Y.—Pisica când vânează, nu poartă sunătoare. * X.—Iar vânătorii ceilalţi ? Ca ori ce vânători, Y.— Sânt muţi, ca peşti ’n apă... X.— Dar câinii lătrători? Y.—Sânt mai cinstiţi ca omul, iei tac şi-ascult porunca, Iei nu se ’mbăt ca omul, ce ’nfundă, tot spelunca. Unde-şi desleagă limba, făcând cinstei, vânzare, Unde se pun la cale, şi crimă şi tradare. X.—Şi ’n urmă ?.., Adunat-am, trofee de vânat, Y.— Pe ’ntregul drum, o lume, pe noi ne-a aclamat. X.—Erea deci bucuria?... Delirul, zi mai bine... Y.— Poporul, în beţia-i, erou vedea în mine. X.—Dar buna noastră lege, acilea se opreşte, Un duşman n’are limbă, e mut ca şi un peşte;... E duşman şi atâta. Poţi face, ori ce vrei, Aşa cere puterea... Sânt oamenii mişei! Y.— X.—încearcă de omoară, pe-o fiară omenească,

âd

1 1 I

PERLE ŞI COMORf

Un rege crud, un despot, o fire rea, câinească, Să vezi atunci delirul, beţia, demnitatea, Cum se prefac, atuncea... E mare laşitatea! Y.— X. —Chiar cei mai pizmătareţi, încep să te hulească, Strigând în gura mare, pe mort, ca să bocească. Şi parte vor, şi dânşii, să ia, la ’nmormântare, Prin linguşiri viclene,-să-şi facă parte tare. Y.—Dar tot vânatul mare, are şi-admiratori, Tigrul regal în stepe, ucis-i-arare-ori. X.—Şi-acuma mulţumindu-ţi, de sfatul tău cel bun, Voiu urmări vânatul; dar trâmbiţe nu sun; Pisică mă voi face, la pând ’oiu sta mereu; Voiu fi singur, un martor, iar altul Dumnezeu. \ / Y—Să te întărească cerul, să poţi să izbuteşti, A Dar uiţi că, sunt şi piedici, la tot ce plânueşti. Uiţi mai ales, c’un rege, nu-i tigru, nu e fiară, / Ci omul prep puternic, stăpân pe-o ’ntreagă ţară. > v.\ Păzit de oaste multă ţinând la iei, morţiş ; l Aver-vei îndrăzneală, să lupţi cu iei, făţiş ? X.—Luptaşi cu lei şi tigri, şi azi, mă ’ntrebi pe mine? ii* Y.—Aceia se lupt singuri; acesta-i păzit bine. X.=Să fie chiar puzderii, ostaşi ’n jurul său, Un tigru-mi trebueşte, pereche cu al tău. Şi tigrul meu, purta-va, chiar şi coroană ’n cap, O groapă-mi fac, de pândă, şi’n ia, mormânt îmi sap. Y. —Cu bine rămâi dară! De sfat îţi mulţumesc. X.— Y.—(Eşind. Aparte). E hotărât, ştiu bine, de iei nu mă ’ndoesc.

IN GARDĂ REGI! (MONOLOGUL ANARHISTULUI).

In contra voastră, o mari regi! Noi nu putem nimic, nimic, Ne despoiaţi şi jefuiţi, In lupte crunte, ne striviţi. Spre-a vă servi, ne ruinăm, Averej viaţă, noi vă dăm. In gardă regi! Noi ne-apărăm!

•

in apărare, sân tem drepţi, Lovim pe cei mari, şi semeţi, Lovim, pe cei ce ’n mână au, Viaţa noastră, şi ne-o iau ; Lovim pe regi, înconjuraţi, De curtezani, oşteni armaţi. Viaţa, noi periclităm, Moarte vouă, vă jurăm. Deci omorâm! şi răzbunăm ! In gardă regi !

Focşani 1906 Martiu, 10 Vineri ora 6.30 d. Calea Cura Vod3 35 bis.

«:

1898 Septembrie 6, ora 6 3/t.

ZICĂTORI. In Primăvară floarea, îşi leapădă pudoarea.

■ ■

Focşani 31 Octombro 1908.

Nu bea vită apă, dacă nu-i-e sete; Este numai omul, care să se ’mbete. Focşnnl 1923 Decembre 14 V. ora 3.22 Z.

5-2 .

DOPA POEZII PATRIOTICE

■

EPIGRAMĂ. (FETELOR ŞI FEMEILOR DE ASTĂZI).

1). fflltnă’n mină

Rochia-ţi, e foarte drept, albă e, şi nepătată, Dară floarea, cea de crin, zice-se că, e pătată; E pătată de rugină... De o rugină specială... E rugina, ce distruge, a familiei morală.

Poezie războinică, îndreptată contra ungurilor, şi de dicată, fraţilor noştri subjugaţi.

Focşani 1924 IuIIu 28 Miercuri, ora 8.8 seara.

---------- "OSC—----------

EPIGRAMĂ. Ah! sânt Damă de onoare, Dar onoarea, am Jâsat, Chiar la uşa cas’i ’n care, Spre onoare, am intrat.

După războiul din 1877-1878 (la a2-ua răpire a Basa rabiei), publicată cu ocazia centenarului, răpirei Basarabiei.

Galaţi 28 Noembro 1923, ora 7.59 8.

MAIORUL AL. GH- ORLEANU ÎNDREPTĂRI.

DIN

F O CŞ A N I In graba tipărire! (2 săptămâni), pentru a lua parte, la un concurs, s’au strecurat, oare cari greşeli. Mai impor tantă, este la pag. 8, din partea intitulată; Sociale, (Fa bule, Satire, ş. a.) Să se îndrepte, ultimul vers (al 5-lea) al strofei a 2-a din: „Comunistă e albina", care începe cu: „Căci", citindu-se;

Oferite gratuit, cu ocazia alegerilor din Noembre 1912, copiilor alegătorilor, şi şcolarilor. ;

Căci pe toate, ia le naşte, şi la muncâ, le şi mână, Dânsa singură, find totul, find şi mamă şi stăpână.

focşani

Tipografici O. A. Dlaoonesou

19 12

tr'*'

Poezii Patriotice i. încă din cea. mai fragedă a mea vîrstă, am dus o luptă, pe viată şi pe moarte, împotriva ungurilor , asupritorii fra ţilor noştri, de peste Carpaţi; luptă ce am urmat pe faţă, în Botoşani, prin chiar revista mea: Steaua Confederaţiei Bal canice 1890-1891. Nedreapta răpire din nou, a Basarabiei de către nere cunoscătorii ruşi, tocmai după ajutorul militar, ce le-am dat la Plevna, unde Osman Paşa, îi zdrobise în 1877; şi nevoia de a ne alia cu Austro-Ungaria, m’a făcut să ţin în suspen sie, următoarea poezie războinică, pe care am scris’o contra lor, încă din anul 1888 Septembrie 26. Astă-zi, cînd citesc însă prin ziare, duşmănoasa rădicare a întregei opoziţii maghiare, în cap cu Koshuth, înpotriva compensaţiilor ce cerem statelor balcanice, pentru neutrali tatea noastră; răspund acestei atitudini răutăcioase a lor, prin acele versuri, ce vă rog a da spre citire, copiilor Dvs., spre e le servi ca marş războinic, Ia viitoarea noastră răfu ială, cu d-nii unguri, pe care o întrevăd apropiată.

/v\înă'n mînă. Dedicat fraţilor noştri! subjugaţi. Romîni! uitaţi cu totul, a voastre ne’nţelegeri, Şi mînă'n mînă, haidem, să mergem la războiu ; Războiul crunt de moarte, războiu fără cruţare, Acelora ce astă-zi, vă’njug ca şi pe boi. Să nu cruţaţi vre-o fiară, de-aceia ungurească, Ce chiară şi’ngenuche, se va tîrî spre voi ; Căci nu uitaţi c’odată, puterea lor venită, Veţi trage voi la pluguri, veţi trage câte doi.

Sculaţi-vă deci astăzi, cu mic şi mare, ’ntr’unul! Sculaţi-vă ca unul, voi fii de mari eroi ! Să fîlfîe prin lume, stindardul înfrăţirei; Aveţi curaj, mîndria, să’l fi purtat azi vgi!. Copiii voştri’n lume, născuţi dîiT^ttarvojfstră/^ Trăiască’n mulţumire, şi fără de nevoi; Să temeţi voi blestemul, că ’i-aţi născut pe lume, Fiără vre-o libertate, mai rău ca nişte boi. Blestem dar celor carii, vor sta în adormire ! Blestem la omenire, şi unora din voi! Ce vor mai sta pe gînduri, sau vor cruţa vre-o fiară ; Războiu pîn’la pieire, le declarăm războiu.

Maior Al. Gh. Orleanu II Ruşii, poporul care se întinde ca picinginea, înşelînd lumea, cu dragostea lor de creştini; — după ce ne-au răpit pe ne drept în 1812, printr’un tratat cu Turcii, întreaga Basarabie, din care trei judeţe, ne-au fost restituite în 1856, prin tra tatul de la Paris, de către Europa coalizată, în cap cu mărinimoasa şi nobila Francie —; ne-au zmuls apoi din nou, pre cum se ştie, acele trei judeţe, prin tratatul de la Berlin; re cunoştinţă a vulpei, căriia ’î-ain scos în 1877 din gît, osul de la Plevna. La 16 Mai 1912, împlinindu-se 100 de ani, de la cea dintâi răpire a Basarabiei, şi pe cînd iei sărbătoreau vesel, acest act nedrept: pe de o parte, am trimis împăratului lor, telegrama No. 3029 pe care am reprodus-o aci, spre a servi copiilor D-v, iubitori ai ţării lor, pentru cunoaşterea mai bună, a duşmanilor noştri ; iar pe de alta, am scris fabula ce urmează, publicată în Universul apărut în acea zi, No. 133, şi pe care vă rog, a o da în mâna copiilor Dvs., iubitori de ţară, spre a cunoaşte cât mai bine, pe aceşti hrăpitori ve cini, duşmani de moarte, nouă şi civilizaţiei.

- ■- ■—jm

Corbul romîn şi vulpea rusa după războiul din 1877—1878; la a 2-a răpire a Basarabiei,

De la Nord, o vulpe-odată, Venea rău îngîndurată; Tristă şi posomorită. — „Vulpe rusă, eşti urîtă. „Eşti plouată, sau bolnavă?" „Ori ai dat de grea ispravă?" O întreab’ un negru corb, Ce şedea pe-un lemn de sorb. — „Corb romîn, de vultur neam, „Lăcomia ce o am, „M’a făcut să’nghit un os, „Ce la Plevna, ieu am ros. „Fu un os, umplut cu schije, „Care rău îmi dete grije"; Zicea vulpea cea bătrână, Care fine-o lume’ n mână. „Şi aşi da, la ori şi cine, „Mie’ n ajutor îmi vine, „Chiar ciolanul de la Plevna". Zice vulpea, zis’ ţarevna. — „Vulpe 1 vulpe I zice corbul, „leu nu ’mî las prea uşor sorbul, „Căci e neamul tău iabraş"... — „Aşi! î(î dau chiar şi răvaş, „Că’ti-oiu da, şi-oîfi drege multe, „Ţărmuri mari şi mai mărunte, „Să te ’ntinzi, să te hrăneşti, „Şi cum vrei să te ’nvârterştî.

5 „Pînă ’n Nistru, te’î întinde, „Ţarigradul chiar, ’ţî-oî vinde, „Şi Ardeal şi Bucovina", Zice vuIpea-Alecsandrina. „Şi-apol iar, te-o slăvi lumea, „Şi creştinii, —vezi minunea —, „Mulţumiri îţi vor aduce, „Ca şi lui Isus pe cruce. „Numai dă’mî tu ajutor, „Ca să scap de ăst oscior, „Care gâtul mi’I înneacă. „Doamne corbe! fă să’mî treacă. „Şi tot neamul ’ţî-oiă slăvi, „Şi de ajutor ’fi oiu fi, „Turcii rău m’au prăpădit, „Osu ’n gât ’mi-au (întuit“. Şi tuşind, se zvîrcolea ; Inc’o clipă şi pierea: Vulpea rusă, cea şireată, Vulpea cea nesăturată. Corbu ’nduioşat de milă, Şi de rugă, fiindu-i silă, Zboru’şi ia, se lasă jos, Vulpei scoate, răul os. Dar răsplata aşteptată, Vine-adese ori îndată; Vulpea ştie cum e bine, Şi făgădueli nu tine. Abea osul zmuls din gît, Corbu’î prins numai de cît; Strîns în ghiare, jos trîntit, Corbul ţipă, zăpăcit.

■

Vulpe, altfel ne-a fost vorba: „Să te scap, nu să’ţî fac ciorba. „M’ai lăsat deja olog; „Nu mă sfîşia te rog“. — „Neam de pasăre ’ndrăzneaţă!. „Lighioae mult semeaţă !. „Aî fi vrîn.d şi bani de drum, „Şi viaţa să nu-ţî curm?“ „Dragul meă, ieu n’am ce ’ţi face, „Căci friptura mult îmi place ; „Şi măcar de o aripă, „Te dispoî“. Şi într’o clipă, Ruptă fu, una din iele. Corbul greQ se zmulge; jele Se aude ’n drumul său ; Sînge ’î picură mereu. — „Asta e dreapta răsplată. „Pentru omenoasa’mî faptă, „Lecţie de-acum va fi „Vulpi şirete-a nn servi. „Iar tot neamul său turbat, „Fire-ar vecinie blestemat!. „Aibă parte rupt să fie „Os pe os să nu se ţie!, „Cîte pene-are-o aripă, „Bucăţi facă-se’ntr’o clipă! „Cîte lacrămî şi cît sînge, „Mii de mii trupu’I s’o frînge!. Maior Al. Gh. Orleanu Scrisă in Bacău 1900 Maiu il

3--~ ----------

PERLE ŞI COMORI

✓

POEZII NOI, ARTISTICE, DE TOATE GENURILE

PARTEA INSTRUCTIVA (DIDACTICĂ) CU PROFUNDE ŞI ÎNDRĂZNEŢE IDEI FILOSOFICE ŞI ŞTIINŢIFICE, IN SCOPUL POPULARIZĂREI FILOSOFIEI ŞI ŞTIINŢEI, PRIN POEZIE DE

MAIORUL AL. GH. ORLEANU

FOCŞANI, 37 CALEA CUZA VODĂ

\ — FOCŞANI — 8385. — „ÎNVĂŢĂTORUL ROMÂN" SOCIETATE ANONIMĂ — DECEMBRE 1924 —

■;

}

ŞI SOARELE SE MIŞCĂ...

Şi Soarele se mişcă,... şi dânsul se ’nvârteşte, In jurul altor centre, cu sori la infinit, Ce se’nvârtesc şi dânşii, zburând prin lumea largă, Prin Universul tainic, şi fără de sfârşit ;

f • i

! f

înconjuraţi şi dânşii, ca regii de suite, De-un număr de planete, şi mii de sateliţi, Vasali, precum au astăzi, şi principii şi regii: . Robi,... slujitori de oaste,... miniştri,... parveniţi; Aşa apar, pe ceruri, măreţii sori lumină, Ce strălucesc deapururi, prin veci şi chiar vecie, împrăştiind belşugul, şi viaţa şi puterea, Prin raze,... soli de pace dar soli şi de urgie.

Iar alţii, ca ’mpăraţii, au state ’ntinse,... multe,... întregi confederaţii, cu constelaţii mii, In jurul lor, pleiade, şi fel de fel de grupuri, De stele mari, mărunte, ca omul cu copii.

;

Şi se ’nvîrtesc cu toţii,... şi’n nebunească goană, Alerg să se ’ntâlnească, de miliarde ani, Târăndu-ns cu dânşii, în goana lor nebună, Pe noi,... pe regi şi preoţi,... miniştri şi golani.

Ducând cu dânşi’r lume,* tot grupuri, grupuleţe, De nebuloase ’ntinse, ce se formez chiar azi, Superbe constelaţii, şi sisteme răzleţe, Pe cer împrăştiate, ca ’ntr’o pădure, brazi.

: l.

PERLE ŞI COMORI ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

Şi nimeni doar, misterul, nu poate înţelege, Ce face din natură, o casă de nebuni, ^ Precum mişcarea,... viaţa,... e un măcel in lege, Ce’n criminali preface, chiar oamenii cei buni. Că Cu I-o Nu

Şi râpi, cu maluri drepte, săpate de-afluenţi, Prăpăstii uriaşe, a vechilor torenţi. Enorme guri deschise, cratere de vulcani, Buboae sparte ’n faţa-mi, în mii de mii, de ani, îmi găuresc tot corpul, şi faţa, şi-al meu trup, Ca mii de mii celule, în fagurii din stup.

Universul nostru, atît cât e vizibil, telescoape raonstre, lunete uriaşe, singură celulă, dincolo de care, vede bietul microb,... natura find vrăşmaşe;

Căci doară Universul, ca ori şi ce celulă, Vederea nu ne lasă, dincolo de iei; Şi bietul microb crede, celula lui, o lume, Căci iei nu bănueşte, cit e de mititel ; Şi că prin groasa coaje, = a celulei lui imense =, Nici telescopul mare, nici raza de lumină, Nu pot străbate-o clipă, opaeă fiind dânsa, Iar simţurile slabe, sânt singure de vină. Focşani 80 Octombrie 1920 Duminică, ora 6 33 dlm. Iu calea Cuza Vodă 37.

ECLIPSEI DE LUNĂ, DIN NOAPTEA DE 16 SPRE 17 OCTOMBRE 1921

Cf"ftj*aSC-U?zl cLîpul, în umbră de pământ? ~ oânthâdă şi bătrână, şi ’mi caut un mormânt; bant numai creţi, pe faţa-mi, brăzdată de nalţi munţi, (*) De gropi imense circuri, şi şanţuri fără punţi; , 0 vai, a^ancV~ prăpăstii, în care se sprăvale, Imensul bloc de piatră, din vârf şi până ’n vale; iei,l mu?t SMiLtM."djacesta*d?n urmâ.’’

E groaznic ’a mea soartă,... cumplită e de tot... Nu sufer traiu-acesta!... Să mai trăesc nu pot! Căci gândul meu, mă poartă, Ia vechea mea splendoare, Pe când eram copilă, o biată fată mare; Curtată ieu... de Soare,... de îngeri,... Dumnezei,... leu însa-mi chiar, născută, fiică de regi,... de zei.. Mi se ’nchinau popoare şi ’ndrăgostiţii toţi, Cântatu-m’au poeţii Greci, Caldeeni şi Goţi. leu protejam iubirea şi-a oamenilor misteruri, Făcând zilnic plimbare, prin cele nalte ceruri, leu arâtam şi calea, la toţi îndrăgostiţii, Celor rămaşi pe drumuri, şi la toţi istoviţii; leu îi feream de curse, de ’nnecuri, de cădere, Prin dulcea mea lumină, dam tuturor vedere. Rotundă şi frumoasă, = pe-atunci, de toţi curtată = Pământului-părinte, eream unica fată; Legată strâns, de' dânsul, cu dânsu-mi făceam paşii, In jurul celui soare, ce-mi săruta obrajii, Şi mă ’ncălzea cu raze, fructificând ogorul;... =Născut-am mii de fiinţe,... şi neamuri,... şi poporul...= Aveam obrajii fragezi, tot natural udaţi, De lichid sebaceic, precum şi de uraţi, (s) De pielea-mi secretate, prin mii de mii izvoare, Ce-mi răcoreau şi faţa, şi verzile ogoare; Şi mări, cu apă pline, şi’ntinse nesfârşit, Din care nălţau aburi,... mereu necontenit,... Formând o pânză groasă, umbrei 'apărătoare, Ce-mi ascundea tot trupul, de a soarelui dogoare. 2) Prin asemănare cu omul. — Vezi Higiena.

PERLE Şl COMORI

Iei mă ardea, cu focu-i, de dragă ce-i eream ;... Ascunsă de-al meu tată, prea mult, noi ne iubeam. Prin razele arzânde, = lui,.. Soare,'.. slujitori =, Primeam secoli dearândul, tot soli şi peţitori. Dar castă,... în tăcere,... am suferit amarnic, Până ce, ziua nunţei, a rupt al meu zăbranic, Ce-acoperea tot trupu-mi;... şi-atunci, o viaţă nouă:... Pe ceas, minut, secundă, năşteam o finţă,... două,... In mări, prin atmosferă, în văi, şi sus pe munţi, Erea peste tot viaţă: tot tineri şi cărunţi. Şi peşti, şi patrupede, şi păsări, mii de mii; Chiar oameni, de tot felul,... bătrâni, ca şi copii. (3)

Dar bătrâneţea vine,... cu dânsa disperarea,... Căci putregaiu ajunge, şi spinul ca şi floarea. Azi, rece ca şi gheaţa, lipsită de-atmosferă, De apă şi de aer, cum şi de fotosferă, Ce-mi înveleau tot trupul, păstrând căldura vieţei; = Căci. hain’apârâtoare, aveam grosimea ceţei, Şi norilor năpraznici, şi ’ntinselor păduri,... O haină pentru iarnă, ca şi pentru călduri =; Sânt goală, desbrăcată şi’mi tremură tot trupul, Cum tremură în iarnă, albina şi tot stupul; Căci Soarele puternic, bunicul meu şi soţ, Sătul de căsnicie, fiind chiar şi’n divorţ, ’Mi-a sfâşiat tot vălul,... vestmântul meu de nori, • • • Lăsându-mă azi, goală, în tremur şi fiori; Iar razele de soare, «= tot vechii slujitori, Ce ne-au servit, în vremuri, ca soli şi peţitori =, îmi biciuesc azi trupul, lipsit de-ori-ce vestmânt, Şi fiecare rază, îmi sapă un mormânt, Al finţelor iubite,... a ’ntinselor ogoare, A toată vietatea, şi multelor popoare; 3) Luna nea vând apă, nici aer, numai are nici vieţuitoare, astăzi. Am pus „oameni", numai pentru întărirea ideilor; dar fiinţe asemă nate celor pământeşti, nu se vor găsi pe celelalte planete.

ŞTIINŢA şi filozofie = Ce au pierit cu toate, prin frig şi chiar prin foc, Lăsându-mi pustiu globul.., ruină ’n ori-ce loc...

}

Iele-au pierit, doar numai, prin focul arzător.., Prin geruri nesfârşite,... prin frig ucigător.., =; Iar razele lui, dus-au, lumina pe pământ, Şi astronomii caut, o urmă de vestmînt, De apă, nori şi aer, de viată şi verdeaţă, Furtuni, zăpezi polare, şi ploae, şi chiar ceaţă. Prin telescopul mare, a toate scrutător, Iei văd cumplita-mi soartă, din naltu-observator, Şi nu găsesc nimica, din vechea mea splendoare, Din vechile legende, tot făr’de-asemănare, Cu globuri cereşti alte, afară doar de soare, Cum socoteau poeţii, cântând în gura mare, Isprăvile-mi frumoase: a zânei „Lună Plină", A zânei care-şi plimbă, lumina iei cea lină, Pe bolta ’nseninată, a misticului cer, Pe care mii de stele, se nasc, trăesc şi pier. S’a folosit de mine, cât tânără eream, Când l-am servit cu cinste şi roabă mă credeam; Azi furia ’1 apucă, cînd vede a mea faţă, Şi meteori trimite, să curme a mea viaţă; Şi înţeles cu frigul, din spaţiul nesfârşit, De ambi’s torturată, în chip grozav, cumplit: Acum porneşte unul, şi'i sufer greu asaltul, Iar cînd sătul, iei pleacă, mă ia ’n primire altul; Şi rând pe rând, iei ambii, tot două săptămâni, îmi torturez şi trupul. şi slabii mei plămîni. Căci lună ’mi-este ziua,... iar ziua este an,... O vară şi o iarnă, fără de ploi,... troian,... Şi iarnă ’mi-este noaptea,... şi ziua vară este,... Iar între iele două, trec brusc şi fără veste; In timpul lungei zile, căldură arzătoare; In timpul nopţei negre, o iarn’ucigătoare; Şi patru sute grade, despart noaptea de zi... Trăiască astfel numai, cui poftă îi va fi!

PERLE ŞI COMORI

E trupul meu, o rană, imense crăpături ; îmi trec, ziua şi noaptea, în straşnice torturi : Cumplitul ger, din spaţiu, uscat şi fără milă, Mă strânge, rupe, frânge, de viaţă, 'mi face silă, îmi seacă orice vlagă, de lichid, orice urmă... Ah! astă viaţă aspră, de ce 'nu se mai curmă ? Un brâu de gheaţă strânge, sărmana mea fiinţă, . In loc de brâul verde... Grozavă umilinţă!... Ca un ariciu, în spaimă, mă ghemuesc de frică, Şi ceas pe ceas} minată, mă fac ieu, tot mai mică; Şi’mi încreţesc ieu faţa, spre cer nălţându-mi munţii, Iar valea.se adânceşte, în crefuriie frunţii. Prin apăsări cumplite, îmi frânge coasta tare, Şi ’nnalţă, ici-un munte, mai colea, naşte-o mare; Tot mări lipsite de-apă. cum ieu sânt şi de aer, Şi’n care furtuni, vânturi, azi nu se mai încaer. De-aceia, cu-astronomii, nu vin la întâlnire, La ora strict prescrisă, când iei îmi dau de ştire, De unde chiar, dedus-au curândul meu sfârşit Al Lunei, ce odată, ca soare-a ‘strălucit. Şi tot de-asţa, în umbra, pământului, m’ascund, Voind să-mi caut astfel, un loc pentru mormânt * Căci moartea mea, cu ochii, o văd şi o aştept ’ Dar nu voesc, în lume, atenţii să deştept; ’ Ci vreu să pier, uitată, de toţi ce mau ştiut, De soţ, de al meu tată, şi câţi mau cunoscut. Focşani, 17 Octombrie 1921, ora 7.14 dlm. In Calea Cuza Vod5 37.

ru..., FIUL MEU! TU..., OMUL! Tu..., fiul meu!... tu..., omul!... menit eşti să citeşti. Misterele şi toate, secretele cereşti; Să studiezi tu, totul, să cercetezi profund, Tot ce-i în atmosferă, ca şi’n al mărei fund; Pe sub pământ şi’n apă, prin aer şi sub mare, Şi gaze, şi lichide, acizi şi ori ce sare; Curenţi de ori ce formă, vibraţii de tot felul, Lumină şi căldură, ce mişc întreg eterul. Din haosul de neguri..., = imense nebuloase = Un Univers creat-am..., şi din nimic, azi scoase, Sânt uriaşe globuri, şi miriade sori.., Cu flăcări şi furtune, cu ploi şi cu ninsori, Cu trepte nesfârşite, de goluri tot mai fine, Un vid, urmând pe altul..., şi-un altul apoi, vine, La nesfârşit..., căci totul, e fără de sfârşit...; Şi vid şi Universuri, în număr infinit. Un Univers e numai, un simplu-atom..., celulă..., (4) Din alta şi mai mare, formând o moleculă, (4) De Universuri multe, pe grupuri întrunite; Şi-acestea, apoi iară, în alte’s reunite, In care, cel de astăzi, ce tu cunoşti mai bine, I-o biată jucărie..., un bob chiar.... un nimic..., Precum şi tu, în lume, nu eşti de cît o gâză..., Un punct imperceptibil..., un microb..., un pitic. Tu microb, din celulă, nu vezi în cea vecină..;f Şi limitată ’ţi pare, azi, lumea ta..., străină; Prin coaja cea opacă, nu vezi peste celulă, în cealaltă celulă, vecină cu a ta; Precum un simplu microb, nici iei nu vede ’n alta, De-ar fi, chiar mii, şi sute, vecine cu a sa;

„spilluTrcurb^r'^t3 intele8e> idBea em'Să de Ein?,ein Câ;

PERLE ŞI COMORI

Şi numai pân'Ja bolta, vederea ta pătrunde, Vedeţi ambii, năuntrul, celulei-Umvers, (>) Ntt poţi pătrunde coaja, cu ochi, nici telescoape: Spaţiu ’ntre celule, ca mediu, find divers. Creat-am Universuri, de mii de mu de feluri, Şi le-am prescris mişcarea, şi anumite ţeluri, Şi tot atâtea goluri, şi nebuloase mu, Iar tot ce vezi, în iele, sânt orgamzme vii. Imensul gol, din spaţiu, e vid, doar pentru tine, Căci ai simţuri restrânse, şi nu destul de fine; Dar plin e, pentru alţii, ce alte simţuri au..., Şi deci, de astă lume, în altfel, seamă-şi dau... Şi mare-ţi pare lumea, căci simplu microb eşti, Un parazit..., tu care, pământul sărăceşti. In mic, ca şi în mare, în gol ca şi în plin, Sânt mii de mii de trepte..., nimic nu e deplin, Aşa,, cum ţie-ţi pare, prin simţurile-ţi slabe : Auz, vedere, miros, sau pipăit prin labe. Celulă-i Universul (*)..., celulă şi atomul (l)..., Precum copac: tufarul, arbustul ca şi pomul; In mare, este unul, iar celălat în mic, Şi totuşi, din ce-ţi pare, real nu e nimic: Căci dacă Universul, e numai o celulă...’ Un simplu-aţom..., atomul, la rînd e Univers. In mic, ca şi în mare, atom şi Universul, Au mai aceeaşi formă, proporţionat invers. Un sistem ca ori-care, cu sateliţi planete, (2) Lu sori şi nebuloase, asteroizi, comete. Ui vmţă şi mişcare, puteri şi gravitaţii Tot-fel de revoluţii, şi fel de fel rotaţii; slstem^solar, însă'în mit™ 031 ?i atomul- este un sistem’ ca ş! °ri “

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

Şi forţe centrifuge, şi centripete forţe, Şi străluciri de soare şi mici luciri de torţe. Şi ori^ce corpi..., metale..., sau animale..., pomi... Sânt grămădiri de cozmoşi, de nesfârşiţi atomi,... Imense Universuri dar pentru finţe mici, Căci pus-am ieu, alături, uriaşi lângă pitici. Şi spornică ’mi fu munca, şi’n mic, ca şi în mare, Creat-am, tot în rânduri: întăiu atomii mici, Cu dânşi-apoi la muncă, creat-am altă lume, Păstrând forma..., mişcarea..., atomilor pitici. (2) Şi apoi, Universuri, cu nebuloase mii; Âm subţiat ieu vidul, făcînd’l tot mai fin, Şi tot astfel unnat-am în ordine crescândă, După un rând de viduri, tot alte goluri vin. Dar nimeni, n’a scris încă, povestea mea de veci, Afară doar, de tine, ce’n muncă, te întreci, Tu care citeşti astăzi, prin straturi suprapuse. Cum fiecare ’n vremuri, au fost pe rând depuse. Şi cine să rezume, a cărţei mele- foi, De straturi aşternute, terenuri vechi şi noi, De’cât un fiu ca tine, un om cu minte largă, Ce poate, cu voinţa, chiar stâncile să spargă. Deci, fiul meu,!., tu..., omul!... menit eşti să citeşti, Misterele şi toate, secretele cereşti; Să studiezi tu, totul, să cercetezi profund, Tot ce’i în atmosferă, ca şi ’n al mărei fund; Pe sub pământ şi’n apă, prin aer şi sub mare, Şi gaze, şi lichide, acizi şi ori ce sare; Curenţi de ori ce formă, vibraţii de tot felul, Lumină şi căldură, ce mişc întreg eterul. Focşani, 6 Noembrle 1921 Duminică, ora 0.43 dlm.,In Calea Cuza Vodă 37.

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

TOT PĂMÂNTU-I CIMITIR

Pe la polurile luraei, finţe vechi, azi dispărute, Coperitu-le-a zăpada, Iar pe vârfurile ’nnalte, din adâncuri rădicate, Alpi, sau şirul zis Nevada, (*) Scoici, cu timpul împietrite, formând piatra, cea de moară Vechiul fund al mări,-arată ; = Cimitirul altor timpuri, aşternut în fundul mărei, Ce ’nconjoară, lumea toată =-.

Sub un cimitir, e altul, şi sub dânsul, altul iară, Tot pământu-i cimitir, Cimitirul multor veacuri, unde-o lume e ’ngropată, La Paris, ca şi-Abukir. Animale din tot timpul, mastodonţi imense talii, Mii de mii, de peştişori, Ca şi oameni, de tot felul,... rase albe, negre, roşii, Regi puternici, cerşetori; Zac în straturi suprapuse, cum stau foile ’ntr’o carte, Povestind' trecutul lor; Cartea veacurilor lumei, scrisă ’n litere de moarte, Toate prin scheletul lor.

îngropate sub pământuri, zac podoabele omenirei, Vechile cetăţi măreţe; Iar sub lavă ’nmormîntate, Herculanum şi Pompei, Şi oraşe mari răzleţe. Ici Ninivi, Babilonul, = ce ’nfloriră altă dată =, Cu splendorile Caldeei, Şi Sodoma şi Gomora, = ce-au pierit, în chipul tragic =, Din poveştile Iudeei; Colea Karnac, Memfis, Teba, = falnice odinioară=, Cu a Egiptului comori, Templuri mari, = toate ’nchinate, zeilor din acea vreme=, Ale Nilului splendori; Piramide uriaşe, sfincşi şi obeliscuri nalte, Ce istoria ne spun; Şi castele şi palate, de prin timpuri mai recente, Ce sub pulbere, apun.

In adâncurile mărei, de. la ţărmi şi pân’la mijloc, Rănd pe rând, de apă duse, Peşti şi scoici, de mii de feluri, madrepore şi coralii, Prin oceane, sânt depuse. Grămădire de materii, risipite ’n toată lumea, Adunate’s în abizuri; Glorie şi strălucire, munca veacurilor toate, Au perit ca nişte visuri. Iar prin peşterile de munte, vechea lume strămoşească, Şi al vremurilor Domn, = Domnul finţelor terestre, adunate lângă dânsul =, Doarme-al veacurilor somn, Lângă foastele-animale, de mult timp domesticite, Pentru hrană şi vestmânt, In tăcerea mormântală, toate finţele azi mute, Spun al vremurilor cuvânt.

Dispărut-a şi Golconda, despre care se vorbeşte, Că ’nnota în bogăţie, Ecbatana cu mari ziduri, şapte la numărătoare, Din cea Medă ’mpărăţie. (2) A pierit, tot în ruine, şi Cartagena cea veche, Dărâmată de Romani; Herculanum şi Pompei, sub cenuşe, zac dorminde De vre-o două mii de ani. 1) Sierra Nevada, munte in sudul Spaniei. 2) Imperiul Mezilor. I

__________

PERLE Şl COMORI

In America Latină, a Incaşilor cultură, Pentru veci, e ’nmormantata, De spanioli, fiind distrusă, mai aproape făr'de urmă . P Par’că n’a mai fost vre-odată; Iară Maia, (3) şi cultura splendidă, din alte timpuri, Devenit*a un mister, In America Centrală: = Iucatan şi Guatemala = ln Amer Sub a, Canceruiui cer ; (*) Unde splendide oraşe, cu sculpturi de mare artă, Sub păduri înmormântate, De o grea, cumplită boală, = friguri galbene, (5) se pare — Zac tăcute..., moarte toate

• i

MOARTEA „MĂREI MOARTE"]) Mare Moartă!... moartă mare!... ce’nghiţişi mulţimi de vieţi, Şi corăbiile cu pânze, şi bărcuţe cu lopeţi, Ce-ai purtat, pe sânu-ţi falnic, întregi f ote, în vechime, Ce năşteai,=prin furtuni =, valuri, lovind ţărmi, cu străşnicime; Mare Moartă !... azi eşti moartă, sau pe drum de ducă eşti;... Unde-i fala, dintr’o vreme, stânci, de ce numai loveşti?'Cine îndrăznea, în vremuri, fundul tău, ca să atingă, Adâncimea findu-ţi mare, nimeni nu putea, s’o ’nvingă.

Sub nisipul arzător, de prin Nordul African, Ce acoperă Sahara, Şi se’ntinde’n drumul său prin Arabia Pustie, Turchestan, Iran, Bucara, Până’n Gobi, alt pustiu, de prin Azia Centrală, Şi al Chinei, ecstrem Nord, Unde n’a călcat vre-odată, pe nisipul cel de cuarţ Vre-o Miladi, sau Mi’Jord, (6) ' Zac cetăţi, din alte timpuri, sub nisipuri îngropate Şi oraşe ’nfloritoare, Capitale de mari state, reşedinţe de popoare, Ce păreau nepieritoare;

Dară azi, după mii veacuri, o năpârcă ’n chip de om, Ce cutreera în vremuri, luciul tău, în scorb de pom, Cu maşini, vapori puternici, îţi răpeşte hrana zilei, Rădicând Iordanu ’n maluri... Tristă soartă,... voia firei!... Inaniţia-i pieirea, falnicei trufii de-alt’dată, • Pierind tu, rămâne fundu-ţi..., albia de morţi, brăzdată... Ce e şi natura asta?... piatră..., fiară,... vegetal)••• Elementele naturei, ca ori-care animal, Se sfâşie..., rupe,... ’nghite..., până rândul său, îi vine, Şi atuncea, altu’n ghiare, vai! îl frânge,... ’l strânge bine!

Căa; sub un cimitir, e altul, şi sub dânsul, altul iară, r- u- i , Tot Pământu-i cimitir, Umitirul multor veacuri, unde-o lume-i îngropată, Paris, ca şi-Abuckir. ^ % -

Acum rându-ţi veni ţie!... .tu ce-ai înghiţit cetăţi, Si Sodoma şi Gomora, mii de mii, de vietăţi, Vei pieri, fără de hrană! căci Iordanul, va servi, Să alimenteze-uzine... Mare Moartă vei muri!

//^

Bacău 4 Decembrie 1899 sâmbătă, ora 6.40 p. m.

4I TÎonfJi'rJn din,*merica Centrală, dispărut de mult.

„ir •'“«

2). Citiiu In Universul de la 5 Decembrie 1S99, cum câ, din cauză că fluviul Iordan, ce alimenta Marea Moartă, e utilizat, pentru pu terea sa hidraulică, marea scade mereu, aşa că, pe alocurea, se vede fundul Iei, cel mai colosal, depozit de saie, din ziua de azi.

6) Myladi, Mylord = Doamnă, Domnule, in Englezeşte.

SUBLIMĂ NEBUNIE-I TOT OE E MOARTEA ? I

Sublimă nebunie-i tot..., Natură şi-Univers ,... Un câmp de crime, nesfârşit, un simplu fapt divers.

Ce De De Ca

Creatafiind, dintr’un nimic, din nebuloasă ceaţă, Se schimbă zilnic şi preface, şi ietşi-a noastră viaţă* Şi lumi întregi, create-au fost,... planete mii de mii,../ Şi corpi organici, mari şi mici, şi animale vii. Sublim de tot, cum sau creat, şi s’au pus în mişcare Cum totul sa armonizat, lucrând fără ’ncetare ; ’ Sublime legi,... totul sublim,... natura-i genială,... Rotaţii şi atracţiuni,... forţă centripetală.

Dar nebunie este tot!... şi toată astă mişcare,... O alergare fără rost, mereu, fără ’ncetare; Să se răstoarne peste cap, ca saltimbanci ’ntr’una, Planete, Soare, sateliţi, Pămnâtul şi chiar Luna. Şi totul, numai crimă e..., tot moarte şi iar moarte... Se naşte-un om,... se naşte-o stea..., de moarte are parte Şi sfâşiere-i peste tot, la plante şi-animale, La minerale şi la gaze, precum şi la cristale.

e moartea?... Ce năpastă e venită peste lume?... ce naşte o fiinţă, nechemată, fără nume ?... ce sufere, se luptă, o întreagă viaţă lungă, in urmă, după luptă, tot la moarte, să ajungă ?...

De ce naşte omul,... calul,... şi tot felul de-animale,... Dacă trebue să moară?... Şi de ce se nasc cristale?... Şi planete..., mii de sori..., nebuloase fără număr,... Universuri uriaşe, care nici nu se mai număr,... Când de moarte, n’au scăpare, toate trebuind să piară? Piere cerul şi pământul, animale, chiar şi-o pară. Boalele ucid pe oameni,... fiarele, cum şi războiul, Mii de mii de accidente, catastrofe de tot soiul, Se întrec una pe alta, să-i răpună să-i omoare;.. . Şi ca omul, piere totul,... ori ce animal doar, moare.

Sublimă nebunie-i tot..., Natură şi Univers,... Un câmp de crime, nesfârşit, un simplu fapt divers.

Vrăbiuţa cea zglobie, e în drumul său, în zbor, Şfâşiată de vr’un uliu,... şi ca dânsa, sute mor... Micul pui, ce-aleargă ’n curte, după fluturi, viermişori, Sfâşiat e, de pisică,... dihor,... uliu,... sau şi ciori. Căci pe toţi, îi paşte moartea, care stă mereu la pândă;... Moare generalul care, a dus oastea la izbândă,... Moare-un geniu-al omenirei,... un Pasteur,.. şi alţi ca dânsul,.. Ce-a scăpat lumea, de moarte, şi a şters adesea plânsul.

Fojşani, 23 Aprilie 1922, Duminică, ora 7.20, Calea Cuza-Vodă 37.

Moartea nu te păsueşte,... n’are milă de copii,... Ia răpeşte pe părinte, şi acestora pe fii. Şi în lume, totul piere,... om, şi plante şi cristale, Universuri uriaşe, şi planete şi-animale. Maior Al. Oh. Orlcanu: Perle şl Comori.

PERLE ŞI COMORI

Moartea este doar sfârşitul, a tot care s'a născut Animal, cristal şi plantă, este veşnic prefăcut • ’ Tot ce naşte, şi trăeşte, va muri doar, într’o zi Fie cerşetor, sau rege, morţei dăruit va fi. 9 Focţanri02'2 Aprillu 23 Duminecă,

ora 7.20 dini. In Calea Cuza Vodă 35 bis.

echilibrul in natură Echilibru ’n astă lume,, se păstrează, ceas pe ceas, Atât naşteri, cât şi moarte, se urmez, tot pas cu pas ; Când Pasteur, şi alţi ca dânsul, printr’un serum sau vaccin Au scăpat lumea, de moarte, distrugând microbi,... venin * Goarnele-au sunat alarma, tunuri puşti au bubuit, Pentru echilibru ’n lume, milioane-au războit. Moartea este-un schimb doar numai, de materie uzată Toată lumea, ce se naşte, către moarte e ’ndreptată. ’. Suprimând holera, ciuma, difteria şi turbarea, Se credea că, se aduce, nemurirea, alinarea; Dar războiul izbucneşte, şi cadavrele stau munte, Trupuri, tot imunizate, zac prin şanţuri, formând punte. Iar ruseasca revoluţie, cea condusă de Lenin, Şi de alţi, ai săi tovarăşi, Troţki, ca şi Cicerin, ^oametea urmată, au desăvârşit menirea : „Echilibrul său, în lume, îşi restabili azi, firea“ Focşani, Calea Cuza Vodă 35 bis, la 6 Mai 1920, ora 12.22 noaptea (dim)

TOT UNIVERSUL E UN MĂCEL Tot ce mişcă, ce trăeşte, pentru moarte e creat, . Peşte, om, ca şi o plantă, şi-animal înaripat, E născut, prin moartea altor’, cala rândul său, să moară ; Moare omul, moare planta, elefantul, ca şi-o cioară; Mor planetele cu viaţă, Soarele şi Universul, Căci doar, moartea este schimbul, viitorul şi progresul. O planetă ’mbătrânită, sau un soare vechiu şi stins; Se distruge, se sfărâmă, sau de-un altul este prins; Cum un uliu-ar prinde păsări, ce-ar zbura voios prin cer, Tot aşa, se prind, din zboruri, mii planete, care pier.. O cometă ce aleargă, este ruptă, sfâşiată, Când de una, când de alta, din planete, sau de Soare; Şi cometa este doară, o planetă sfărâmată,.. Â trăit,... lucit prin lume,... şi-altă dată, erea mare. Elefantul cel năpraznic, cu puternica lui trombă, Prin a cărei’ lovitură, iei dă moartea, ca şi-o bombă, Foarte-adeseori, cu tigrul, se încaeră la luptă, Şi în luptă, ’şi sfarăm oase, iară carnea lor e ruptă; Sânger ambii,., unui moare,... dacă nu mor amândoi; Căci de moarte, are parte, ori ce finţă, chiar şi noi. Bietul miel, ce se adapă, sau ce paşte în câmpie, Este atacat de lupul, care-1 prinde şi sfâşie ; Vrabia de către uliu, şoarecele de pisică, Gărgăriţa drăgălaşe, prinsă e de rândunică; Căci în lume totu-i moarte, totul este sfâşiere, Chiar şi pasărea din curte, o hrăneşti pentru tăere. Microbul cel microscopic, prin tocsine te omoară, Dacă tu, prin vre un serum, nu faci microbul să moară;

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

PERLE ŞI COMORf

Şi această sfâşiere, este chiar şi la cristale^.. Chiar <?i o-azele în viaţa, au şi iele, zile-amare, i b f| ,gse sfă’şii încă în natură linte mu ; azele? ca şi cristale, tind şi .ele corpuri vu.

Iele nu port războae, şi diplomaţi nu au,... Ziare şi partide..., şi nici biruri nu dau; Se nasc în dimineaţă, şi până seară pier, Şi trec prin astă lume, cu totul efemer. Focşani, Caloa Cuza Vodă 37, SămbătS 6 Octombrie 1923, ora 7.32 dlm.

-'ifj:

Sfâşierea este ’n totul, până şi’n noroiu, sau tina,

Fierul cel puternic,... tare,... şi arama aurie, In contact cu ocsigenul, se combină, se sfâşie..., Dar rugina şi cotleala, sânt chiar moartea, pentru iele; Şi prin moarte, piere-o lume,... animale,... plante,... stele* Buzău, 5 Septembrie 1922, Vineri, ora 10.54 noaptea, Otelul Regina, Camera Nr. 6.

OROARE AM... Oroare am de' moarte!... De nemurire groază !... Că locueşti Europa, sau africana oază, Supus eşti la necazuri, mizerii fel de fel, Căci faţă cu natura, eşti vierme mititel. La ce slujeşte viaţa, când moartea totuşi vine, Cum vine la ori-care, la patruped şi-albine ? Mai fericite- acestea, ori-ce în lume ar fi; Ferice „Efemera", cu viaţă de o zi! Căci viaţa lor, e scurtă, şi nu dureaz’un veac, Cât omului e dată,.,, bogat ca şi sărac;... Lor, cartea nu le-arată, de ce se nasc în lume, Şi ce este natura, ce fleac este-al lor nume; Nici ce e Universul, cu sistem globular, Nici cum e bunăoară, biet sistemul solar.

GLASUL TUNULUI VORBEŞTE ! Glasul tunului vorbeşte! Voi popoare ascultaţi! Iei împac’a voastre certuri, Lui acum, să vă ’nchinaţi! Pacea este-o nebunie, Pentru cine, ’n lume naşte ; Totul sfâşie, în lume, Chiar şi-un miel, ce iarbă paşte. Tristă e realitatea, Astfel lumea s’a creat; Viaţa naşte azi, din moarte..., Moarte vieţei, este dat. Glorie şi nemurire, Trecătoare ’s, pe pământ, Rege, călău şl victimă, Dorm alăturea ’n mormânt. Căci doar, viaţa este-o crimă, Şi prin crime, te hrăneşti, Respirând, chiar numai aer, Mii de crime, făptueşti. Şi-Universu’ntreg, i-o crimă, Crimă este, a sa bază, Ori ce mişcă, se preface, Tot prin crime, are vază.

PERLE ŞI COMORI

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

Deci voi, tunului ce urlă, Plângerile 'ncredinţaţi, Tobe, trâmbiţe şi surlă, Veste lumei anunţaţi.

Şi judecată n’are, nici cap, nici creer, nu, Materie ’n mişcare..., de când ia apăru. Şi ce poţi cere dânsei, când raţiune n’are, Un corp imens..., un monstru..., în veşnică mişcare...,

Că judecătorul mare, Tunul, fără de prihană, Zeul Moloh, zeul morţei, Cere dreptul său, la hrană.

Şi chiar de-ar avea creer..., nimic n’ar putea face..,, Bazată pe legi ficse, din drumu’i nu se ’ntoarce. Deci, cui te ’nchini...? îmi spune...! Aşi vrea şă ştiu şi ieu...! Tu singur doar.:., tu omul..., eşti numai Dumnezeu.

Focşani 1916 Ianuarie 18, ora 9.U noaptea.

Focşani, la 1923 lamiar 3L Miercuri, ora 1.8’ p. m. In Calea Caza Vodă 37.

CUI TE ’NCHINI ? Te’nchini..., te rogi întruna.... şi cânţi..., şi plângi mereu..., Dar cui...? tu nu ştii singur...,, şi zici. ,,!ui Dumnezeu , Dar cine este-acelâ..., şi care-i a sa foimă.... Materie..., sau spirit...? A vieţei sale normă....

•

Te sprijini, în credinţă..., pe flecării popeşti, Prin vorbă, şi minciună, tu singur, te prosteşti; Odată, fu cel Soare, alt’dată, Luna fu, Şi fulgerul...,"vulcanii..., tot Dumnezei au fost..., Ori-ce speria omul, sau care-i servea cauza, Focul şi chiar apa, avut-au sfântul post...; Şi arborii..., şi pietre..., şi animale..,, omul..., Au fost pe rând, cu toţii, temuţi ca Dumnezei, Chiar finţe ’nchipuite, cu capete mulţime, Cu cozi şi braţe multe, balauri şi chiar zmei. Natura este una,... ia nu-i fiinţă..., lucru..., Ci un complecs de toate..., materii..., forţe vii..., Ia n are forin’anume, fiind chiar infinită, Nici animal...,? nici plantă..., dar forme mii de mii.

ŞTII TU, SĂRMANĂ GÂSCĂ,..? Ştii tu, sărmană gâscă, menirea ta, în lume? Ştii tu, de ce ieu, hrană, îţi dau şi te ’ngrijesc ? De ce grăunţe, apă, şi adăpost de noapte, Iţi dau ieu ţie, zilnic, de rele .te păzesc ? Că nu o ştii, e bine, căci altfel disperarea, Pe tine te-ar cuprinde, şi ai slăbi de tot; . Tăcerea este sfântă, şi neştiinţa bună; Precum fac autocraţii, azi fac şi ieu, ce pot. Pe tine ’n întunerec, o viaţ’am să te ţin, Precum natura însa’şi, croitu-te-a gâscuţă, Cu mintea de tot proastă, ajunsă legendară, Cum proasta-i l’animale, la oae şi văcuţă. De tine, am ieu milă, gândind să-ţi fiu ieu gâde, Albeaţa de pe tine, cu sânge s’o pătez, Chiar dacă ieu n’aşi face-o, doar moartea, tot îţi vine, Deaceia-i preferabil, ieu gâtul să-ţi rătez.

PERLE ŞI COMORI

Scăpându-te de viaţă, pe tine scumpă carne,^ leu pântecele-mi satur, o bună zi de, toamnă, Şi’n linişte; pe urmă, sătul de bună hrană, Putea-va ’n ziu’ aceia, fiinţa mea, s’adoarmă.

TE AM BLESTEMAT NATURĂ

Deci, nu fi supărată, de ignoranţa'n care, Natura te condamnă, tu viaţa să-ţi trăeşti, Căci neştiinţa-i bună,... „ferice prostu-’n lume"! ... Cu duhul eşti săracă,... deci fericită eşti.

Te-am blestemat Natură, de mii de mii de ori, Umila ta făptură, te blestem dese ori; Căci fără să ai minte, şi fără judecată, Creat-ai Universul, Natură blestemată !

Aşa ne spune cartea, cea sfântă creştinească: „Fericiţi săraci’ cu duhul, iei cerul moştenesc*'; Şi proastele-animale, sărace find cu duhul, Şi păsări, patrupede, în cer se rânduesc

Un organismu hibrid, de flăcări şi de foc, De corpuri, în mişcare, ce numai stau pe loc; Ce se alerg nebune, ba chiar se şi ciocnesc, In zbor, pe-a lor orbită, când iele se’ntâlnesc.

Focşani, 4 Noerabro 1923, Duminică ora 5,14 seara In Calea Cuza Vodă 37

SĂRMANII MIELUŞEI! Ah! mii de mii, de mieluşei micuţi, Cad sub cuţit, de măcelar,.. sărmanii miei drăguţi! Ca să hrănească ne’ncetat, un pântece de om Căci moartea este peste tot, la animal şi pom.’ De ce se naşte cine-va, o plantă, sau o finţă ?

ssţarâsrt-a is»»

procreărei ?... Piere cristalul cel mai scump, supus dezagregărei. Un Univecs fără sfârşit,... o lume învechită, sS Univers' au Sîră‘ucit’..e astăzi năruită; Căci ce e astă’?!' mU se nasc 5‘ mor, doar zi cu zi; Ce 6 astazl- a mai fost, şi ce a fost, iarăşi va fi. Foc,ani, Calea Cuaa Vodă 37, Dumineca 23 Aprillu 1S22. ora 7.20 dlm.

Tu ai creat contrastul,. .• şi ura, duşmănia,... Creat-ai filosoful, şi alături nebunia... Aci sădişi iubirea, mai colea însă ura, Şi ziua, ca şi noaptea, şi frigul şi căldura. Lumină făcuşi ziua, iar întunerec noaptea ; Ai organizat crima şi viaţa, ca şi moartea ; Căci ai creat, o lume, de crime şi păcate ; Dreptatea ’n astă lume, e numai pe-apucate. Lăsat-ai sănătatea, şi-alături microbi, boale; Femeei, naşti copilul, dar i-1 ucizi în poale. Chiar dragostea, iubirea, cu scârbă e unită, Femeea e murdară, deşi sulemenită. Prin crimă naşte omul,... prin crimă iei trăeşte, Şi pentru-a-şi ţine viaţa, iei crime făptueşte. De-aceia, ieu te blestem, de mii de mii de ori, Umila ta făptură, te blestem dese ori. Ramnicnl-Săral, otelul Traiau, camera Nr. 12, Joi 2G Ianuar 1922, ora 10.3o noaptea.

ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE

Tot bâjbâind prin beznă căzând din gropi, în gropi, Săteni..., beţivi şi teferi..., notabili ca şi popi. Lumină le lipseşte..., iei caut toţi, lumină...; Se culc, venită noaptea, doar vrabie,... găină.

E OMUL DUMNEZEU. Se zice că, odată, prea bunul Dumnezeu, „Lumină să se facă!“ a zis prin graiul său; Şi s’a făcut lumină,... lumină de-atunci fu..., Când Dumnezeu voit-a, lumină se făcu.

;

Şi s’au aprins pe ceruri, mii de milioane, Luraânărele-stele, planete bilioane, Văpăi de foc, fu totul, şi cerul şi pământul; Lumină şi căldură, doar a vroit prea sfântul.

Atunci, cercat-a omul, să afle iei secretul, Şi Prometeu fu primul, dar o păţi şiretul; Căci vrând să fure focul, fu prins şi pedepsit: „Legat în fiare grele, prea bine străjuit, „fel muritor de foame, întregi zile, să şadă, „Ecspus pe-un vârf de munte, l’a vulturilor pradă“. Şi-o luptă grea, se’ncinse, între om şi'natură, O luptă neegală: Plăpând iei, ca făptură, Nici coarne, nici copite, nici colţi, sau fălci puternici, Nici ghiare, piele groasă..., doar fugă de nemernici.

Şi-au ars, fără ’ncetare, timp nesfârşit de ani, Grămezile de stele...; bogaţi şi chiar golani, S’au folosit de iele, de-a cerului lumină, Şi azi, se foloseşte, şi om, ca şi albină.

Dar au trecut de-atuncea, mii veacuri, fără număr, ’ De când Ia creaţiune, a pus prea sfântul... umăr* Iar focu-acura, se stinge..., planetele’-s opace..., Căci Domnului, se vede, azi munca nu-i mai place;

In luptă cu Natura, puternică în toate, fel microb invizibil, să stea făţiş, nu poate. Si creeru 'şi munceşte..., scântei din creer scapăr..., £)ar legile naturei, misterele îşi apăr.

Ori foc, în ceruri nare, ori chef de muncă nu, Uci lenea îl cuprinse, când totul se făcu ; oau bătrâneţea poate..., ori chiar economia..., Căci sfântului, nu-i place risipa datoria.

Fu grea, a lui povară, iar munca ’ngrozitoare : Lucrând din greu, sub ploae, sub arşiţa de soare, Aci scăpărând cremeni,... aci frecând un lemn,... Ori ce purta lumină, erea pentru iei semn, Că ar putea să-i dee, chiar focul cel divin. = Ideile în creer, tot valuri..., valuri..., vin =.

i ■

p5dutf-a .l0ir 1-Umină’ se cere alta ‘ară..., Sa Cre.ez(? 0 ,urae nouă. doară...; Si îpI cî cf* nare» Şi find şi prea bătrân, 9* iei şi sfântul Petru, proectele amân. ^Să^Diarli^tn.1'1^’ Se stin§e- un Soare, sau o stea, Si stfnsu V6 ?aşte!"- astfel Natura vrea. Pe drumuri UTilM,ne- întinsu-s’a ’ntuneric, arumur, umblu oameni; înţelept ca şi nemernic,

Şi ziua, ca şi noaptea, adesea nedormit, Cutreera iei globul, desculţ şi rău hrănit; Şi ecsplorând pustiuri, şi virginile păduri, La ecuator şi poluri...; = robind şi-alte făpturi ==■; Iei sfredeli pământul şi straturi risipi, fel s’afundă prin peşteri, şi mui\ţi chiar, nărui.

PERLE ŞI COMORI

Aci săpa o mină..., mai cotea puţ adânc, Mergea pe jos.., adesea, pe cal fără oblânc ; Şi scotocind prin straturi, aci găsi cărbunii, Mai colo gaz metanul, şi păcuri,... ce străbunii, Le-au cunoscut în vremuri, ca bune pentru leac... Azi, sondele răzbit-au, l’al păcurilor lac.

OMUL ŞI NATURA E’ndrăzneaţă creatură,.... omul ce tu ai născut..., Te-ai gândit oare „Natură*-, la greşala ce-ai făcut? ’L-ai născut, făr’de-a parare: coarne, dinţi, copite... nu ; Azi, te'nfruntă iei, pe tine, când puternic se făcu;

Frecând apoi răşina, scântei ieşi prin pori ; Franclin prin zmeu, atrase, chiar fulgerul din nori. Mecanica îi dete, imensele maşini, Himia combinaţii, hidrocaburi din plin.

Căci ’i-ai dat inteligenţă,... armă cruntă, ce omoară,... Veninul cel mai puternic, ce pe tine chiar, doboară. Să ucizi pe şarpe ’n faşe, până a nu te muşca, Nu cruţa, nici lacrămi..., sânge..., de iei, azi, a te scăpa !

Ş’n luptă fără preget, iei scărmănă Natura Armat azi cu ştiinţă.., puternică-i făptura; Căci legile Naturei, iei *<-« leagă şi dezleagă, .____, .— Vapori 'scoate smafp din ^ piatră, iar --- apeie le'ncli le’ncheagă; Şi’n mari laboratorii, îşi trece viaţa toată..., De-aci, omul, se’nnalţă, de-aci, pe ape ’nnoată.

Unealtă de soluţiune, ai voit din iei forma, Instrument de distrucţiune, nu gândişi că, vei crea? In văzduhurile ’nnalte, creaşi cerul, boltă lumei, Azuriul, ce’n culoare, variază foarte des, II zmăltaşi cu mărunţele, stele mici licăritoare, Licurici, ce forfot noaptea, şi par morţi, pe la namiez.

Şi tot scăpărând astfel, ai creerului lobi, Au devenit puternici, foştii Naturei robi; Prin muncă necurmată, muncind Iei stăpâneşte lumea, 1 ___ creerul ’ntr’una, lei şi muncind ’nfruntă chiar furtuna Şi foc ţâşni, din creer, şi-atunci lumină fu, La semnul său, îndată, lumină se făcu.

Făclii, astei mândre boite, ai pus Soarele şi Luna, Din a stelelor cohorte, tot lor, ai dat şi cununa. Creaşi ziua, făcuşi noaptea, lumină şi întuneric, Când lumina scăpătează, trimiţi noaptea, c’un zăbrenic.

„Lumină să se facă!“ azi zice, ori Lumină se şi face, în casă, stradă, pom, om, Pe munte, deal, câmpie, în aer şi sub apă, Prin peşteri,catacombe, Ia ori şi ce supapă; Şi fără ca s’o fure, ca fostul semizeu, Lumină face omul, urmaş lui Prometeu. „Lumină!“ zice dânsul.... şi tu.... cum zic şi ieu, Lumin’atunci se face... „E omul Dumnezeu!“ EocşanI Calca Cuza Vo<tfi 37, la

Dară omul triumfat-a, de cum focu’-a cunoscut,... Frecând lemn,... scăpărând cremeni,... iei lumină a făcut. Făcuşi gol, între planete, şi-ai pornit şi vânt de Nord, Ca pe om, pe dat’să îngheţe, şi să-l lase pe Ioc, mort; Dară omul se îmbracă, şi prin sobe face focul, Din pământ, scoate cărbunii, şi petrol peste tot locul.

19 Doceinbrlu 1923, orn 23.52 noaptea.

Şi degeaba, tot degeaba, creaşi fulgerul focos, De săgeata ta, aprinsă, om nu poate fi fricos; Căci iei însu’şi mânueşte, fulgerul cel pământesc, Şi ca mâine, va întrece, chiar şi fulgerul ceresc.

PERLEJŞI COMORI

Făcuşi gazul să s’aprindă, şi să ardă n drumu-i tot, Şi comete o mulţime, ce prin lume, spaimă port; Aerul făcuşi subţire, în iei nimic poate sta, Dăduşi omului simţire, pasărea va imita. Fulger, tunete, comete, prăbuşiri de continente, Ce în aer, să s’aprindă, pe pământ, doliul să ’ntindă, Numai sânt astăzi, în stare, să oprească un balon, Cum se zice că, făcut-ai, cu măreţul Babilon. Fiare crunte, ce sfâşie, pe om, unde-ar întâlni, Creaşi,... omul le ucide, cu-a lor carne-a se hrăni. Se părea, mare Natură! că, în fine-ai izbutit, Prin războae, boale, muncă, tu, de om te-ai mântuit ; Dară omul le învinge, şi-ţi reduce de tot partea; Iară prin vaccin • şi serum, iei suprimă, chiar şi moartea, jj Torentului ce zrădăcină 0 arborii cei seculari, Ce răstoarn’un munte’n râpă, omul puse stavilar ; Şi prin râuri, prin torente, pe sub stânci, peste gheţari, Trec vapoare, cu fier-roate (2) şl măreţi funiculari. Plouă,... plouă,... vin torente,... rup a iazurilor zăgază, Verona (3) sub apă lasă, sate multe inundează; Plâng bătrânii şi copiii, ţip femeile în cor ; Dar de-odat’, pe luciu-apare, un zburdalnic peştişor. Curios, un peşte pe-apă, jumătate trup, în aer, Umblând repede, săgeată2 peştii ceilalţi speriind, Marea,... Adigele 0 înfruntă, şi la luptă se încaer,... Dar luntraşul, tot vâslează, împotriva lor mânând. 1) Zrădăcină, e o prescurtare poetică, a cuvântului desrădăcincază. 2) Trenul = vapor cu roate de fier. 3) Fusesem mai nainte, la Verona, pe timpul inundaţiei, cu Şcoala de războiu italiană. 4) Adigele, fluviu ce udă Verona şi se varsă in marea Adriatică. i

ŞtiiNŢĂrŞI FILOZOFIE

;

Este omul,... o Natură!... ce pe tine te înfruntă. Judecată lui, tu dat-ai, să rezolvi probleme mari, *A cui este oare vina ?.. Ai creat o fiară cruntă, Şi-ai lăsat-o să trăiască, printre timpii seculari. Cu priceperea ta mare, tu, al luraei creator, Cum se poate, o Natură! să te’ncrezi în trădător ? Umilă de tot unealta, la ’nceput, ţi s’a părut, Vezi acuma, te căeşti, de greşala, ce-ai făcut; Căci ’i-ai dat inteligenţă, armă cruntă, ce omoară, Veninul cel mai puternic, ce pe tine chiar, doboară. O maimuţă, =mare Darvvin f =, (5) animal despreţuit, Natura, prea mult şireată, taine-i-a dezvăluit. Şi azi omul, râde’n voe, de puternica Natură; Finţă şubredă alt’dată,... un nimic,... o secătură,... Vrea Natura să subjuge, şi pământul, şi tot cerul..., Să deslege-ori-ce enigmă, să descopere misterul, Nepătruns de altă dată, care-a dat naştere lumei, Şi-a pus totul în mişcare, şi viaţă a dat humei; Căci prin multa lui ştiinţă, creator este pe cale, Iar puternica Natură, iei voeşte, să sprăvale. Să conducă, lumea ’ntreagă, să conducă, cer şi Soare, Să supue, tot ce mişcă, l'ale lui, slabe picioare. trage din maimuţe. 5) învăţatul Darwin a arâtat că, omul se Cuneo, Italia, 29 luaiu 1884, Bornezzo, Provincia

Dumineca, ora 8.

$TI1NŢĂ:ŞI F1L0S0FIE

IN OCEANUL DE-AER LICHID (5) (FANTEZIE ŞTIINŢIFICĂ, ASUPRA VIITORULUI) In oceanul fără margeni..., aer tot lichefiat, Innot peştii..., înnot păsări..., şi fetnee şi bai bat, Miriade de insecte..., preschimbaţe’n notătoare, Se alerg, prin aer lichid, ca să'şi facă vânătoare ; Apa mărilor, sub dânsul, îngheţată este toată..., (*) Bloc de piatră, ca o stâncă..., nu lichidă c’altă dată. (■) Noua mare, se întinde, peste foştii munţi şi văi, (2) = Unde ’n vremi, pe câmpul verde, petreceau femei.., flăcăi.., Iară prin cirezi şi turme, zburdau iezi, şi mânji, şi miei, Cai frumoşi, de bună rasă..., armăsari ca nişte zmei,... Se-alungau, pe câmpul verde, ca şi fulgerul ceresc. Prin văzduh, mulţimi de păsări, cu-al lor farmec îngeresc, Cântau tot pe întrecute, ’ntinzând aripi frumoase, Pene, ce găteau femeea, şi de cari ereau geloase. Florile cu a lor petale, în culoruri variate, Se’ntreceau în frumuseţe: albe, roşii, verzi, tărcate; Atrăgând insecte..., fluturi..., şi albine ce roiesc, La caliciul cu nectare, şi parfum Dumnezeesc, Spre a’şi prepara mâncarea, ce’n Olimp hrănea pe zei, Şi pe Jupiterul tată, şi pe fiii cei de zmei ; Mierea cea mult preţuită, de copii, ca şi femei, Dulce şi de toţi gustată: regi..., săraci..., ba chiar şi lei=. Astăzi peste tot, oceanul, cel de aer lichefiat, 0 = Mwtr-! P-"Z-a de apă-> sub ieI totu]> a’ngheţat: (*) lir>^r!nHdâ-nCaiŞ1 comoara. ce În sânul iei purta, P , in gheaţă, ’n stâncă, toate..., totul ce plutea,(3) Khe'tate 3ia? deasii’nr^ nPS (adl'că cele ,de. astăzi) ar fi cu totul în vechi A?Sm

forma deasupra mărilor,celor

Iui zero.

Şi’nnălţînd din funduri gheaţa.., grade-alt’dată, unu.., două.., A cuprins, întreaga mare.., bloc de piatră.., stîncă nouă=; Iar de-asupra, straturi de-aer, se lichefiau mereu..., (2) La’nceput.., ici cîte-o baltă.., iar mai apoi, heleşteu; (2) Pîn’ce toată atmosfera, în o mare prefăcută, Coperi întreg pămîntul (2), iar cultura fu pierdută =, Şi atunci.., o lume nouă, din cea veche, se născâ, Cirnpul, plante şi-animale, tot..., de tot se prefăcu. In cea rece atmosferă, acum lichidă..,(2) o mare.., (2) Viaţa poate să trăiască, cum se vede şi se pare; Şi cu'ncetul..., animale şi oricare zburătoare, Adaptatu-s’au la mediu, devenind înnotătoare; Dar în loc, de lichidu-apă, ce prin vine circula, Circulă lichidul aer...,(4) altfel viaţ’ar dispărea.

Iar plămâni, stomah, artere, toate, ’n totul, s’au schimbat,(4) Omul nu e om, ci peşte..., şi femeie, şi bărbat; Iar insectele.., chiar fluturi.., au luat formă de peşte.., Totu’nnoată, tot pluteşte, totu’n aer lichid, creşte. (4) Şi cu’ncetul, animale, fluturi, păsări zburătoare, Prefăcutu-s’au cu toate, tot în finţe ’nnotătoare; De o formă, cu tot alta, dar vădit la îel cu iele, (4) Unele mărite, însă altele mai mititele. Iar deasupra’n stratosferă, alte finţe-au apărut, Tot ce-a fost, în vremea veche, totul..., tot a dispărut; Nici insecte şi nici păsări, cu-al lor ciripit divin, Nu s’aud..., căci nu e aer. ci eterul foarte fin. (5) Fofcşanl, Calea Cuza Vodă 35 bis, Miercuri 9 Martie 1920, ora 8.17 dlm.

4) Viaţa în aer lichid, ar fi poate posibilă, dar organizaţia ar urma să fie cu totul alta, spre a putea rezista, unui aşa de mare frig; tar circulaţia sanguină, ar urma să se facă, cu un lichid, ce ar cuprinde aer lichid, şi ţăsături, de altă natură şi mai rezistente. 5) Aceia cari nu au încredere, in această profeţie fantezista, a la Jules Verne, asupra viitorului, să binevoiască, a avea răbdare, pina ce pămîntul va ajunge la aşa maturitate şl răceală, în cit, aerul sa se lichefieze îngheţînd sub iei, actualele mări şi acoperind pămîntul, cu o mare de aer lichid. Doctorul Voronof, le-ar putea prelungi viaţa, in aşteptare.

LEGENDĂ IST0RIC0-F1L0L0GICĂ A CÎTOR-VA CUVINTE ŞI LOCALITĂŢI ROMÎNE. («) (Noteleslnt obligatorii, ori do cltc ori, so va publica, această legendă) Traian aduse oastea, legiunilor Romane, In ţara ce pe-atuncea, Dai *), Daicii3), locuiau ; Iar triburile stăplne, de rasă tot Germane 3) Aveau „Boeri“ ca nobili, ce „Baueri" 4) se chemau . Antica zidire, a Turnului lui Babei, De Baueri construită, de marii ziditori;3) Descedenţi de rasă, din Cain şi chiar din Abel; Fu apoi distrusă, de Perşi-uzurpatori 6)

J-

1) Această „Legendă", esto pe de-a’ntregul, născocită do mine, şl publicată, în revista mea personală „Steaua Confederaţiei Balcanico", No. 2, din Decembre 1891, ce scoteam In Botoşani. Ia este însoţită de numeroase note, fără do cari, nu se poate Înţelege, scnzul acestei „Lcgende-fantezie". Am ţinut să o bazez, numai pe asemănări. a duPâ lstorie sînt Traci, carii au venit in Europa, îndată aupă Pelasgi şi a cărora ultimă odraslă ar fi. Grecii li numeau „Dai", d) Dacii, după Istoric deci, nu sint germani, dar nurairilo do wL)ai, Daci, Dalei (Deutsch), par a fi foarto apropiate. Do aceia, am pus cuvmtul „Daici", In loc do „Daci", pentru scopul urmărit, de această .Legendă". n H «Dauer*, în limba germană, însemnează „ţăran", iar cuvîntul Parf a ^ un derivat, al lui „Bauor", prin contragerea Iui „au", I’ c5 se vede 9* ln Umba francoză.-„Boer“, citit „Bur'\ slno'rfiaminfief0 and?â (deci tot 0 germană), însemnează tot ţăran, doz? X sudn ^fV^wm111 P°P0Pf al „Burilor (Boers)", colonişti olanacum 9?LAfrl?6i Uransvaal şi Orange), ce au luptat straşnic, lor ™e-a răm»? in,»®?ntpa onglojilor.-Do po timpul năvălirilor Burisau BurvitS • ift,,Bundava • Gn Geto-Dac, s’a numit BoorebisU germaniîorrnri ^ o 80rî ??.estuia’ a fost soţia lui Ariovist, căpetenia contra lul Pompelm Uăvăht In Galia' duPă cererea lui Cesar, în lupta dar în Intefesiri6 HUei*’ ’1‘am dedus Intenţionat, din verbul „Bauen*. 6) PeS» RI ho-: "a construi, a zidi". abatero do?la rnnmii18' au cucerlt' dar nu au distrus Babilonia. Ace*st» sificaţie. 1 ato» sc InţeIogo că, nu e motivată, do cit do vor-

ŞTIINŢĂ ŞI FILOSOFIE

Şi Bauerul cel nobil, lucrînd acum pămîntul, Din Azia fugit-a; Europa ’l-a primit. Din zidar de frunte, schimbînd numai cuvîntul, De fapt şi chiar de nume, ţăran a devenit.7) Rum-man,R) =cum zice Daiciul 9)=, nu sufere voinicul, Vecin ca să îi fie, şi astfel să’l înfrunte, Cum înfruntase-odată, pe Domiţian, săracul! Traian trecuse Istrul, în a oştirei frunte. O nu! nu voiu descrie, grozavele războae, Ce loc pe-atunci avuse, între Daci şi Romani; Nici cum pe cîmp voinicii, între iei, se dispoae, Dar că învinşii fost-au, puternicii Germani. Şi Bauerul rămase, un nume în uitare; Legat azi, cu pămîntul, ţăran s’a fost chemat.7) Uitat-a iei şi fala şi numele’i cel mare; ' Cîmpia Romîniei, cu plugul a brăzdat. Dară Romanu-i vesel, pe Bacus10) îl adoră; După războiu, petieceri, mîncări şi băutură. Găsind în ţară vinuri, încep să bea, fac horă ; Lui Bacus o provincie, îi dau ca prefectură.11) 7. Nobilii Baueri, după lungi prlbogiri, ar fi ajuns ţărani, mun citori ai păinînturilor. In sus zis-a revistă, sîat multe alte note, lă murind transformările filologice, pe cari Insă, nu lo pot reproduce aci, în întregime, ci foarte prescurtat. 8) Rum-man (Rulira-manî, ln limba Germană, ar însemna: „om cu renume, om glorios", aşa precum şi erca caracteristica poporului Roman; iar „Ro-man (Roh-mann), om aspru, crud, crunt",iarăşi o ca racteristică a romanilor. Aceasta, cu referire la origina limbilor, iar nu a popoarelor, şi. 9) In presupunerea temei, din această „Legendă" că, Dacii ar h Daici, adică Germani, aşa precum au susţinut, Griram şi alţii (Al. Xenopol V. I p.G5). Dc altfel Goţii (do origină germană), au locuit prin Basarabia şi Moldova, al căreia nume, ar veni de la numele rlulul Mol dova, derivat din Muldo (german) (Xonopol voi. I p. 316 şi 317). 10) Bacus, zeul vinului. 11) Provincia Iui Bacus, va fi cuprins, judeţul Bacău şi podgo riile judeţului Putnoi do astăzi.

PERLE ŞI COMORI

ŞTIINŢA ŞI FILOSOFIE Aci e desfătarea: de ţi dai ceva silinţa, Poţi bea de dimineaţă, pînă în amurgit. Beatus12) e Romanul, gîndind să bea tot vinul; Dar beat13) rămîne apoi, şi cade jos trîntit. Beat de beatitude, mai cearcă şi pelinul; Şi bietul13) om ferice, rămîne beat topit. Dar hoardele duşmane, de Huni, Gepizi, Avare, In ţară năvălit-au; Romanii au fugit. u) Prea multă veselie, face să dispară, A omului putere, cînd Ieneali-a sosit. Trecut-au de-atunci veacuri, şi Bacus cu durere, Provincia îşi vede în două sfîşiată.ts) Ah Jupiter loveşte, cu toat’ a ta putere! Ii zice atunci Bacus, cu vocea înnecată. Dar Jupiter uitat-a pe Bacus, căci e ’n luptă, Cu Papa dela Roma, şi clerul său creştin; 1G) Şi Bacus trist priveşte, bobiţa de-altul subtă; Munteanul o striveşte, scoţînd dintr’însa vin. 17) 12) Judeţul şi oraşul Bacău, adică ale lui Bacus. Origina latină •TîotIu§ul (Tortuosus") şi „Bistriţa (Bis-tcrţia)“ la nota 25,-=rluri aflate ambele, în aceste judeţe=,arată posibilitatea acestei idei. beţivului roman ^f0r Clfc^ beat şi biot“’ cel° trci grade, ale fcriciroi, . W In timpul năvălirilor barb arc populaţia părăsind cîmpia şi chiar dealurile, so retrăgea în munţi. Provinciei lnl Rn^6rea Pri,nciI>atuIui Munteniei, partea do Mia/ă-zi a ca slav

rlUl Trotu§ (Tortuosus), pe care istoricii, II dau

Şi ’n ciudă, iei lui Bacus, mai mult ca să îi facă, Provincia şi rîul, a Putinei numeşte. i8) In Vrancea se dă vrană,,9) lucrînd cu toţi Ia clacă. Pe-al Putnei rîu, tot vinul, pe plute se porneşte.20) Dar tîrgul pîn’acuma, tot Bacus stăpîneşte,21) Şi pe Muntean nu lasă, la tîrgu’i ca să vie; 22) Munteanu-atunci, îndată, un sat iei îşi clădeşte, 23) Pe drumul cel mai mare. De-acuma vin să fie! învinşi de Papa ’n luptă,2l) zeii în turbare, Scrîşnesc din dinţi, şi ’ndată, pe Bacus îl ajut; Porni cu oastea ’ntreagă, Ştefan zis cel Mare; Şi Radu zis Frumosul, de zei a fost bătut.23) Iar satul, ca prin blestem, la an de an se arde, Căci spirturi grămădite, într’însul se aflau; Că-i foc ăst an, dau veste, în ţările departe, Cum fu şi în trecutul, „Foc-şi-an“ dar, îl numeau. 2(î) 18) Judeţul do astăz*, al Putnol, caro cuprindo, aproape totalitatea marilor podgorii, din această parto a ţăroi, ’şi-ar trago numele, de la cuvtnlul „putină", dogăria fiind, ocupaţia do căpetenie, a ţăranilor, Imenselor păduri, alo Vrancoi, prin care trece şi „Rîul Putnei" şi deci, al „Puţinelor", pe care pluteau, probabil, în acele timpuri, plutele cu dogării şi putini, In lipsă de drumuri, ce nu erau în acele vremuri, prin aceste locuri, pe cînd apele creau cu mult mai mari. 19) Ca urmare dar, şi numele do „Vrancea", ar putea veni dela „vrană", operaţia finală a oricărui butoiu, sau putină. 20) In lipsă de drumuri, Rîul Putnei, servea transporturilor, apele fiind pe atunci, cu mult mai mari, de cit astăzi. 21) Oraşul Bacău, centrul comercial, erca în Moldova, în judeţul lui Bacus, 22) Graniţa, intre Muntenia şi Moldova, pînă la Ştefan cel Maro, crea la Trotuş, dospărţind judeţul Iui Bacus, de al Puţinelor. 23) înţeleg actualul oraş Focşani, aflat pe drumul cel marc, do trecere, între Moldova şi Muntenia, şi despre a căruia lntemcero, nu so ştie nimic precis. 24) Religia păgînă, căreia aparţinea Bacus, dlspăruso, făclnd Ioc celei creştine. 25) Radu cel Frumos, îşi avea Principatul (Muntenia), întins pînă la Trotuş, deci şi, peste o parto din villb, ce aparţinuseră odinioară, vedici provincii, a lui Bacus (Bacău), în vechime. In acest judeţ so mai găseşte, pe deoparte, „rîul Bistriţa*, caro ar părea compus, din

I 38

PERLE ŞI COMORI

SUMAR FIECARE DIN CELE 3 PĂRŢI, ARE NUMĂRĂTOAREA SA SPECIALĂ, INCEPÎND DE LA PAGINA 1.

■

paro’a fi latinescul „Tortuosus*, din cauza multelor sinuozităţi ce face. Dnpă istorici, Bistriţa ar fi slavon, îusemnlnd „apă repede"; fornift cc recunosc, csto mni aproape do modul normal, do formare, a numelui rîurilor; deşi tot Xooopol dă, cuvîntul Moldova, dela germa nul „Mulde = praf, iar rlul Prahova, de Ia slavonul: prah=praf ş, a. (Xenopol voi. I p. 318), formaţiuni foarte curioase de nume do riuri. Do asemenea, ar fi slavone: „Trotuşul, Putna, Hîmnicul, Rimna" ş. a. (A. D. Xenopol, Istoria Romiuilor, voi. I pag. 371), deşi, parte ar pu tea fi şi romane. Nu so poate şti însă, data adevărată, clnd această parte, va fi fost despărţită, de provincia lui Bacus, şi clnd judeţul Putnoi (Putinei), undo so aflu, cele mai multe vii, îşi va fi căpătat numele său aciuai Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, învingînd pe Radu cel Frumos Domnul Munteniei, reluă judeţul Putnci (Putinei), Impingînd hotarul ţărilor, dela Trotuş, la Mllcov, părînd astfel, a fi satisfăcut, po zeul Bacus, prin rcalipirea .judeţului Puţinelor (Putnei), la judeţul şi oraşul, Zeului Bacus (Bac-u) 26) In Muntenia s’a construit un sat (vezi nota 23), pe drumul cel maro, de trecere; sat, în care sc adunau, produsele podgoriilor (spirtoase) şl pădurilor (cherestea şi dogârii); şi acest sat avea, ca jjrln blestem, mereu, parte de focuri, mai ales, prin marea sa lipsă de apă, din timpurile mai din urmă; focuri, cum fu, do pildă, în zi lele noastre, marele foc, din 11 Apriliu 18S0, caro 'ini sugeră chiar, aceasta idee; aşa că, ’i-a putut morge faima că, „are focuri, în fie care an , do unde şi formarea cuvîntului: „Foc-şi-an“. in ionrtU- pi?/.oso,r CMan, al Liceului Unirea, din Focşani, a scris «I ^ CaJrimai\al oraşului, „Istoricul oraşului Focşani', cf’fi ./a°r 29 SUS’ la ac0astă idee a mea, fără a’i arăta proiciiit n a ^ .clJnosci*t scnzul şi rostul Legendei, po caro nu

.. x

" “•

Xrasniuiff ruP?rel,liberal0 din Focşani, şi Primar nou in Focşani* si* la Rr,mel° studii serioase, pentru aducerea apel Kff L ^A r,1,U !8Sn» a şl cerut, primul credit, de 8000 lol’o favoare Şl riuri.Vn apropiere.1 ‘'e specialiştl' spr° a studia diferiConstanţa 1887 Ianuar 2, Cazarma

Divizionului de artilerie, apartamentul ofiţerilor.

PARTEA I-ia. LIRICE DE TOT FELUL. PAG. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27.

Sub umbra de gene Contrabanda dragostei . S’o vezi drăguţă mamă Şi floarea se îmbracă (Din „Iubirea florilor") Ţi-am cerşit .... Minunea Lumei.... Cînd ereaitînără Şi m-aş face un copil Te ţineai odată mîndră In grădina iei ... Fugi acum!... te depărtează!... . In genunchi, lîngă icoane Logodnica mortului Păsărică în colivie Sărmană insectă! Plînsul codrului Ce freamăt!... Ce zgomot!... (Lupta) Robiţii .... Vine unda! . , Furtuna .... Ce frumos îi joacă sînu! Unei tinere Doamnei E. F. Sonet . Ceasornicul . Loti, mica căţeluşe O întrebare . .

5 6 7 9 11

13 15

16 17 18

!9 . 20 21 21 22

23 26 26 28 29

3° 3° 3T 3i 32 32

PARTEA a II-a. SOCIALE (FABULE, SATIRE, ŞI ALTELE). 1. Copilul de ţîţă şi bolşevicul 2. Locomotiva fără conducător 3. Comunistă e albina

3 5 7

PERLE ŞI COMORI

PARTEA aIII-ia. INSTRUCTIVE (DIDACTICE): ŞTIINŢĂ ŞI FILOSOFIE. _ 1. Şi Soarele se mişcă . . 3 2. Eclipsei de Lună, din noaptea de 16 spre 17 Octombre 1921 4 3. Tu,... fiul meu!... Tu,... omul! 9 4. Tot pămîntu-i cimitir j2 5. Moartea „Mărei Moarte" 15 6. Sublimă nebunie-i tot 16 7. Ce e moartea? 17 8. Echilibrul în Natură 18 9. Tot Universul e un măcel 19 10. Oroare am... 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.

pag.

4. Revolta planetelor bolşevice, contra Soarelui ca pitalist 9 •19 5. Corbul Romîn şi vulpea Rusă 6. Monumentului „Eroilor Independentei" din Focşani 22 23 7. Oameni noi ... 24 8. Totul este putred 25 9. Muri şi Căzăcică 26 10. Numai tu, nu ai plecat 26 11. Cînd aţi venit la noi 27 12. Menirea ta, Germanie . 28 13. Dramatice: Din „Complotul anarhist:Intriga“ 14. In gardă Regi! (Monologul anarhistului) 3i 15. Zicători .... 3i 32 16. 17. Epigrame . îndreptări 32

Glasul tunului vorbeşte Cui te ’nchini? Ştii tu, sărmană gîscă? Sărmanii mieluşei! Te-am blestemat Natură E omul Dumnezeu Omul şi Natura In Oceanul de aer lichid . .e . Legendă Istorico-Filologică a cîtor-va cuvinte şi ________ . localităţi romîne

21 22

23 24

25 26 29 32 34

INCHEERE Acesta este primul volum, din totalitatea poeziilor, scrise de către mine, în lunga mea viaţă; poezii nepu blicate pînă acum, afară doar, de un foarte mic număr, din iele, aşa după cum se poate citi, în notele din josul lor. In curînd, va urma un al doilea volum. Vîrsta înnaintată, pe de o parte, iar pe de alta, dezgustul ce’mi produce, felul cum se scriu, poeziile de astăzi,lip site de ori-ceartă şi ideal, cu totul greoae, Ia citit, şi uneori, chiar cu totul neînţelese, fiind numai vorbe goale, sforăitoare, înşirate fără nici-un rost, fără rimă, nici mă sură, cu un vers kilometric, iar altul milimetric, rupt adese-ori, din precedentul şi nu arareori, terminat, sau format chiar, întreg versul, prin cîte o conjuncţiune, ad verb sau prepoziţiune; nivelul scăzut al concepţiunilor po etice de astăzi, cînd progresele uriaşe, făcute de ştiinţă, ofer un cîmp neţărmurit, inspiraţiunilor poetice, cari ne-ar putea scoate, din cercul strimt, al oftărilor noastre de dragoste şi transporta, în domeniul vast şi înnalt, al des coperirilor moderne; lipsa aproape totală, de poezii ins tructive (didactice: filosofice şi ştiinţifice), în literatura romînească, afară doar, de cîteva fabule, făcute tot de pe vechiul calapod, al animalelor vorbitoare =; m’au făcut, a mă hotărî, să încep publicarea unei părţi, din poeziile mele. Graba, scumpetea enormă a hîrtiei şi tiparului şi oare-cari greutăţi tehnice, inerente tipografiilor din pro vincie, fac ca, volumul să nu se prezinte, cu o înfăţişare mai deosebită; dar nu frumuseţea scoarţelor, formează cartea, ci cuprinsul iei, şi acesta cred că, va interesa pe cititori. In acest prim volum, am tipărit 63 bucăţi, de toate genurile, împărţite în trei părţi, fiecare parte, avînd numerotaţia sa specială, începînd cu pagina 1; împărţire care totuşi, nu a fost păstrată riguros, pentru motivele arătate, la unele poezii, chiar prin notele, aflate în josul lor.

PERLE Şl COMORI

ORTOGRAFIA ÎNTREBUINŢATĂ IN TOATE SCRIERILE MELE.

: i

;

■

;

Nu pot lăsa să treacă, ocazia ce mi se prezintă, prin publicarea acestui volum de poezii, fără să revin din nou, asupra chestiunei „Ortografiei” noastre, cerînd odată . mai mult, fonetizarea iei complectă. De la ultima iei ortografie (1904), Academia Romînă, a luat obiceiul, de a nu mai admite, la concurs, pentru premiile sale, de cît numai, operile scrise, cu ortografia iei, greşită şi dînsa ;=căci nu se poate admite întrebuin ţarea, în scrierea romînească, nici a literei „x“, nici a duplicarei, lipsite de ori-ce bun simţ şi numai în cîte-va cazuri, foarte rare, a lui „s” (ss), precum nu mai puţin, nici întrebuinţarea, a două feluri de „î” (din „a” şi din „i”); cum şi nici scrierea franţuzită, a numelor romî neşti, ca „Kretzulescu” (Creţul-escu) ş. a.=; prin fonetism, înţelegîndu-se sunetul şi semnul, aşa precum ’l-ar repro duce, un gramofon, fără multă boscărie academică ; de oare-ce astăzi, nu se mai scrie, numai pentru anumite creaturi, privilegiate de soartă, ci pentru întregul popor, pentru copii, ca şi pentru ţărani şi lucrători şi chiar pen tru străinii, ce ar avea nevoe, de a învăţa repede şi bine, o limbă oare care. ---In iarna 1910-1911, mi-a fost înnapoiat, volumul „Trei mari reforme ştiinţifice1*, = în care se găsesc unele idei, deja admise în lume, de atunci încoace; iar altele, în curs de admisiune, în întreaga lume=, şi această înnapoere, numai pentru că, scrisesem în petiţia mea şi tipărisem pe bro şură că, m’ara servit, de „ortografia perfect fonetică”, neputînd admite, pe aceea a Academiei; şi nu pot şti dacă, acelaşi pedantism, nu va mai fi prezidat şi la primirea în ultima iarnă, a actualului volum de poezii, pe care ’l-am trimes Academiei şi în care,=cu durerea în suflet şi forţat numai de nevoia concursului =, m’am servit de două fe luri de „î” (â şi î), fără ca totuşi, să fi admis, nici pentru acest concurs măcar, pe „x”, sau „ss” (doi „s”); revenind însă imediat şi asupra lui „î”, de un singur fel, în coaiele neterminate, sau retipărite, cum fu coală a 2-ua, dela „Lirice” şi coala a 2-ua şi a 3-ia, dela „Instructive (Ştiinţă şi filosofie)”.

nici nevoe, de lungi opriri, spre a pricepe, ceia-ce a vrut să înţeleagă autorul; fiecare vers, cuprinde o întreagă idee (propoziţie), fără brusca oprire, prin cite o conjuncţiune, adverb sau prepoziţie, cum obişnuesc, mulţi scriitori, a termina unele versuri; în fine, întrebuinţarea semnelor (punctuaţia), modelează ondulaţiunile vocei, redînd versu rile, aşa precum, am voit ieu, a le înţelege; şi profit de ocazie, spre a spune că, lipsa de prin tipografii, a Jiterilor „i şi u“, scurtate (i şi u semison, nu însă mute), din cauza ortografief greşite, a „Academiei Romîne”, aduce serioase greutăţi, reproducerei perfecte, a ondulaţiunilor pronunţărei, în scrierea poeziilor romîneşti. Ţin să atrag atenţiunea cititorilor mei, mai ales, asu pra poeziilor filosofice şi ştiinţifice, din partea a 3-ia şi chiar şi unora din partea a 2-ua; iar dacă cunoştinţele ce le au, nu le-ar permite, a le înţelege, pe acestea, îi rog, a nu le înfunda prin dulapuri, ci să le treacă altora,=profesori, studenţi, sau alţi intelectuali =, cari sper că, nu vor regreta, de a le fi citit, şi că, vor şti, să tragă concluziuni, continuîndu-le pentru noul curent, al poeziei şti inţifice şi filosofice, căreia doresc, a’i vedea deschis, un larg văgaş, fie prin fabule, de o nouă formă, în cari, sînt personificate planetele (fabule astronomice), ca în: „Re volta planetelor bolşevice, contra Soarelui capitalist41, sau maşinele, ca în: „Locomotiva fără conducător” ş. a.; fie prin poezu, cu cuprins ştiinţific şi filosofic, din partea 3-ia, ca: „Lchpse1 de Lună, din noaptea de...”, „Tot pămîntu-i ci mitir , „Sublimă nebunie-i tot”, „Ce e moartea”? „Tot Universul e un măcel” ş. a. Rog încă, pe toţi scriitorii şi criticii, să ia în discuţie» aceste prime poezii tipărite, făcîndu-le cea mai severă critică, dar fără patimă însă şi semnînd totdeauna, spre a putea şti şi ieu, cui datoresc, onoarea acelei critici, me ritată sau nu, căci anonimii pot fi, şi nişte simpli rău vo itori şi deci suspectaţi.________

'•

■ L■

1 !

: .1 !

‘

: îl

!1 ■

PERLE SI COMORI________________

Fste o pretenţiune, cel puţin stranie, din pai tea Academiei ca. să oblige pe scriitori, a scrie, cu ortografia iei greşită cind i se trimet cărţi, pentru concurs, tnnamte de îşi fi. îndreptat şi fonetizat, ia însăşi complect, propria iei ortografie; mai ales că, dînsa insaş. recunoaşte şi broşura iei, din 1904, o spune ca a mai fost nevoita şi în alte doua rînduri, precedente, saşi mai schimbe orto grafia pentru că: “Publicul, scriitorii şi învăţătorii de toate gradele, în marea lor majoritate, nu au fost pe de plin mulţumiţi, nici cu acest fel de scriere, şi întrebuin ţau unii şi cereau alţii, o scriere mai simplă, mai uşoară, întemeiată pe principiul fonetic.“.(l) Cum de a găsit Academia, principiul fonetic, în cele două feluri de „î“ (â şi î) în „x“ şi în „ss“ (2s), nici ia însăşi nu ar putea-o spune. Şi această pretenţiune, este cu atăt mai stranie, cu cît Academia a pedepsit şi pedepseşte, pentru propriile sale păcate, prin neprimirea la concurs, a operilor, poale uneori, de foarte mare valoare literară, sau ştiinţifică, ale scriitorilor, ce nu pot admite, aberaţiunile iei ortografice, ca şi cum literatura şi ştiinţa, ar fi legate, de absurdul iei „x“, de cei doi „s“ (ss), sau de cele două feluri de „î“ (ă, î), nemotivate şi fără nici un rost; şi în orice caz, ia trebuia cred, să cerceteze mai întăiu, dacă deosebirile or tografice, ereau esenţiale, ori numai simple îndreptări, ale propriilor iei greşeli; căci pe broşură, ca şi în petiţie, repetasem: „Ortografia absolut fonetică“ deci, eream tocmai în limitele, principiului fonetic, ce dînsa afişase. Se va vedea însă, din cele ce urmez, dacă ieu, sau Academia sîntem greşiţi. Acum doi ani, la 24 Martiu 1923, prin două petiţii, adresate, una Academiei Romîne, cu recomandata Nr. 4661 a oficiului poştal Focşani, iar alta cu Nr...., Minis terului Instrucţiei Publice, am revenit din nou, asupra ve chilor mele cereri, relative fonetizărei desăvîrşite, a scriere! noastre, fără ca totuşi, Academia sau Ministerul, sa fi luat vre o măsură, pînă acum. __J^u aci tecstual, cuprinsul petiţiilor, ca şi precedenec8pUcaroa^nouoi^ortog'^n * ^ m*ca broşură, apărută In 1904, pentru

PERLE Şf COMORI

■j

telor inele interveniri, în speranţă că, dacă cei cărora le-am adresat, acele petiţii, nu se decid, a lua o hotărîre, nici după trecerea acestor doi ani, voiu găsi adepţi, în publicul cel mare, care va cere cu stăruinţă ca, ortografiile boscăreşti, ale Academiei, să dispară, făcînd loc, odată pentru totdeauna, ortografiei absolut fonetice. Iată cu prinsul petiţiilor mele: Ministru (al Instrucţiei Publice). Domnule Preşedinte (al Academiei Romîne). Cu privire la „ortografie", Academia a făcut în 1904, un însemnat progres, îndrumînd-o către fonetism. Nu a desăvîrşit, însă, lucrarea începută, de oare-ce, a păstrat încă: 1) Pe „x" în loc de „cs“ şi „gz“ (eestrem şi egzamen ’ sfincs, plural sfineşi, iar nu sfinxi ş. a.). 2) Pe ,,ss" (doi s), în: masă, casă, rasă, în anumite cazuri, ca şi cum, s’ar putea confunda numai iele, iar ce lelalte nu, ca: „cot" (al rîului, al braţului şi vechea.mă sură de lungime, negustorească); cap (al animalelor, capul oastei sau serviciului şi promontoriul); plasă (adminis trativă, plasă de prins peşte, bucată de gard); lin (peşte, aparat în care se calc strugurii şi curgerea înceată a li chidelor) ; capră (animal, scaunul trăsurei şi tăetoarea pentru lemne); mai sau maiu (adverb, ficatul, lună a anului, instrument pentru bătăturit) ş.a.; cari după logica Academiei, ar urma să fie scrise, cu una, două, trei, şi poate chiar şi patru vocale: cot, coot, cooot; cap, caap, caaap, şi aşa mai departe. 3) Pe „î" format, atît din ,,a“ cît şi din „i". 4) Pe:,,eu, el, ea, ei, ele" în loc de: „ieu, iei, ia, iei, iele" cum se pronunţă: cum şi pe „Eni“ în loc de „Ieni“; căci nu a impus preciz acest lucru şi nici nu ia, vre o măsură, deşi prin şcoli, se scrie peste tot, în acest mod greşit. 5) A admis accentul greu, pe a, i şi u final, de care nu prea este nevoe, fără a pomeni nimic însă, despre ac centuarea silabelor intonate, din corpul cuvintelor, scrise

7 .

• i1

PERLE ŞI COMORI ACADEMIA ROMÂNĂ Nr. 519

■

i ■ii

; i

;} I

fi 1

. ■

; .

la fel, ca ; modale şi modele, copii v Şi copii: răniţi şi răniţi (răniţi cu „ă“ accentuat); şi nici, cum se accentuiază f final şi ă. . ¥ 6) A desfiinţat pe nedrept, pe „U" şi 1“ scurt, seniison = y, u şi l/2 i (a nu le confunda cu vechiul „u“ mut, bine desfiinţat şi contra căruia, am scris de multe ori, în trecut), deşi 0 şi I scurt, semison, sînt absolut necesare şi chiar mai mult, de cît accentuarea lui „ă“ „i“ şi Mu“ final, cu accent greu, şi mai ales, în poezie, unde lipsa scurtărei lui u şi i, = într’o limbă, ce are scurtări foarte multe, atît in cuprinsul cuvintelor, cît şi mai ales la finele lor =, produce adevărate perturbaţii, în înţelesul şi mai ales, în măsura versurilor, pocindu-le. In limbile străine, sînt chiar litere speciale, pentru vocalele scurtate (semison) iar la noi se suprimă, pînă şi simplul accent, al scurtărei. 7) A păstrat forma capricioasă, a numelor proprii romîne, sau romînizate, ca Kretzulescu, derivat din romînescul Creţul, franţuzit de nevoe, pe timpul aflărei vre unui student, la Paris; francezul necunoscînd, pe „ţ“ al nostru. In consecinţă, am onoarea a alătura aci, trei foi, dintr’o scriere a mea, din 1903 şi 1905 (i-ia şi a 2-ua ediţie, din Horia, Cloşca şi Crişan), rugîndu-vă, a lua cunoştinţă şi a pune din nou, în discuţie, chestiunea ortografiei noastre, fonetizînd-o complect şi uşurînd astfel scrierea, mai ales, pentru copii şi popor. Spre a sfîrşi, propun, ca şi în 1903 (pag. XV, ulti ma din cele 3 foi, aci alăturate), într’unirea unui con gres, al tuturor scriitorilor de valoare, din ţară, spre a da, un semn propriu,şi sunetelor: „ă, î, ch, gh, ş, ţ,“fără a complica scrierea şi fără a o depărta, de aceia a popoa relor, aflate în capul culturei, şi ale căror caractere sînt presupuse că, vor fi luate în considerare, în cazul unei unilicări internaţionale, a scrisului (ortografie); idee poate încă îndepărtată, pentru limbile străine, cu ortografii prea complicate, deşi ori cînd posibilă. Primiţi vă rog,... Maior AL Gh. Orleanu

BUCUREŞTI Calea Victoriei 125 15 Martie 1926

; !

Domnule Maior, Congresul filologilor români din 1925 a însărci nai cu revizuirea ortografiei, o Comisiune (O. Densuşianu, G. Adamescu şi I. Bianu). Rezultatul lucrârei ei va fi supus congresului din 1926 (Cluj), apoi Academiei. Primiţi încredinţarea stimei nor stre. , ■

p. Secretarul General I. BIANU

Domniei-Sate D-lui Maior AL Gh. Orleanu

Focşani1 Str. Cuza Vodă Nr. 57*

57 Calea Caza-Vodă, Focşani

- -—a

________________PERLE ŞI COMORI

VII Iată cuprinsul, celor publicate în 1905, a2-ua ediţie, sub titlul: „ORTOGRAFIA ÎNTREBUINŢA rĂ“

I 1

1 i

■

' 1

[

■

i :

■

. I? urma apelului, ce am făcut, în prima ediţie, a acestei scrieri1), apărută în 1903» Academia Romînă,a binevoit a re lua în cercetare, ortografia limbei noastre, îndrumînd-o, către un fonetizm, aproape, nu însă desăvîrşit. Un; progres uriaş, s’a realizat, în tot cazul, faţă cu nenorocitul trecut, asupra căruia, însăşi Academia, se ecsPrimă, în mica iei broşură, din anul 1904, în următorii termeni: «După ajungerea celor doi latinizatori hotărîţi, Laurian şi Massim, la conducerea tinerei instituţiuni, ortografia academică, a fost şi ia, tot mai mult latinizată, ca şi limba, pînă a ajuns la puntul culminant, în cunoscutul: „Dicţionariu", de la 1871—1876. Lumea literară, scriitorii şi publicul, nu au urmat calea arătată, în această direcţie». Codificări s’au iăcut, în mai multe rînduri. Ultima a avut loc, în 1895, asupra căreia, Academia adaogă : «Publicul, scriitorii şi învăţătorii de toate gradele, în «marea lor majoritate, nu au fost pe deplin mulţumiţi, «nici cu acest fel descriere şi întrebuinţau unii, şlce«reau alţii, o scriere mai simplă, mai uşoară, înte«meiată pe principiul fonetic». In faţa acestei sincere mărturisiri, a hotărîrei luate, aduc omagiile mele, ilustrului^ corp, şi’mi permit a’i da sfatul: „să nu pregete, a arunca şi ultimele rămă şiţe, ale etimologismului, decretînd fonetizmui ab solut; căci: „acelaşi public, aceiaşi scriitori şi în văţători vor continua de a nu fi mulţumiţi, nici cu actuala stare de lucruri". Mă întreb, cu drept cuvînt, de ce s’ar admite ca, străinul: «ecvaţie», să se scrie fonetic, şi cu una din cele 27 litere (căci văd cu mirare, şi pe x, printre literile al fabetului nostru); iar prea mult romînizatele: chilogram şi chilometru, să se scrie, cu o a 28 literă, adică străină? leu cred că, ţăranii şi copiii, aud şi vorbesc mereu, de chilograrae şi chilometri, iar nu, şi de ecvaţie. De ce dar, cuvîntul cel mai puţin încetăţenit, zzz ca să mă ecsprim 1) Horla, Cloşca şi Crişan.

y \\ ::

Şl

1 !

PERLE ŞI COMORI Vili astfel = ar avea mai mult drept, la romînizare, de cît cele zilnic, şi de către toţi, întrebuinţate ? Cred apoi că, nu este tocmai lămurită redacţia, pentru literele k, qu, ph, th, w; căci se zice: „numai în nume proprii şi în cuvinte străine". Cred că, ar trebui zis: Numai în numele proprii, neromînizate..." ; căci nu e de admis ca, un nume propriu, odată romînizat şi primind toate formele, şi flecsiunile romîne, să se mai scrie, ca în limba de origină; lucru cu neputinţă chiar. Apoi, dacă s’a admis odată, scrierea fonetică, adică semnul şi sunetul, de ce s’ar mai păstra ecscepţift. Aşa, de ce s’ar scrie â şi î, pentru acelaşi sunet? Poate pentru a nu lăsa să se crează, de către străini, că: romul, nu este derivat din roman. Au trecut timpurile cînd erea nevoe, de a face, prin toate mijloacele, de monstraţia acestui fapt; şi toată lumea ştie astăzi că, des tindem, cu nume şi naştere, din strămoşii romani, fie că am scrie cu â, fie. cu î, numele nostru. Merg pînă a primi să scriu pe „î", din „a", deşi mai avem şi pe „ă", tot din „a"=; dar atunci, această literă să fie unica, pentru toate cazurile,pînă ce voiu avea fericirea, de a vedea îndeplinită şi cealaltă cerere a mea, relativă unor semne proprii, pentru sunetele derivate, şi despre cari am scris, şi repet şi mai jos. (pag. XV). Este. destul, a citi la paginele 7 şi 8, ale broşurei Academiei, spre a vedea, cît de multe ecsplicaţii, cere o regulă neregulată, ca aceasta. 0 De ce încă „x“ ar reprezenta o grupă, de 2 sunete? Cînd s’a admis odată că, diftongii oa şi ea, să se scrie din 2 litere, iar nu din o şi e accentuat, ca fiind ne logic; cer ca şi „x“ să se scrie „cs", sau „gz“, cum se aude, iar semnnl „ x“ să se izgonească cu totul, din alfabetul nostru. Nu mă unesc iarăşi, cu desfiinţarea lui „1“ şi „ult scurt, lungindu-le. Să nu se confunde, cu u mut, al căruia duşman învierşunat, am fost în totdeuna, şi am scris, încă din 1887, Academiei Romîne, şi am tipărit, şi retipărit broşuri, împotriva lui, din carile una, a apărut acum de curînd, în Septembre 1904. Dacă se admite: „a, i şi u, accentuat", cînd tonul cade pe dînsul, trebue să se

PERLE ŞI COMORI admită şi „i şi u scurt"; altfel, nu mai este fonetizm, ci dăm într’un fel de convenţionalism, mai periculos de cît etimologismul. Precum este nevoe de unul, este şi de celalt:,,« şi i“. — de __ curioasă, —— Tot atît îmi pare, păstrarea duplicărei lui „s", unele cuvinte ca . massa de ______,___ *r, spre u în r------1---• materie, massiv, a se deosebi, de masa de scris; cassa de bani, cassier, spre deosebire, de casa de locuit; rassă de animale, rassă călugărească, spre deosebire de barba rasă. leu in cep, prin a raă întreba: pentru ce, dacă rasă (barbă), trebue deosebit prin scris, de rasa de animale, cu care, nu are nimic comun, nu s’ar adopta şi un al 3-lea s, spre a de osebi şi rasa călugărească, căci ar fi păcat, a confunda ra sa de animale, cu rasa călugărească, călugării fiind şi iei, tot oameni. Şi apoi, nu cred că, în vorbire, ca şi în scriere, să confunde cineva, masa sa de scris, cu masa de materie, şi mai ales, casa sa de locuit, cu casa de fier, a vre-unui casier, căci ar fi riscat, să facă cunoştinţă cu parchetul. Dar cel mai puternic argument, împotriva îndoirei lui s, reiese din faptul că, şi cuvintele: cap şi cot, şi altele, au ambele, cîte trei însemnări: cap=capul animalului, pro montoriul şi conducătorul; cot— cotul braţului, cotul rîului şi cotul negustorului), şi nimănui, nu ’i-a trecut prin cap să îndoiască pe o sau a, făcînd cot, coot, sau cooot, ori cap, caap, sau şi caaap, şi aşa mai departe. Este oare admis că, numai. cuvintele avînd pe s în corpul lor, se pot confunda, ca înţeles ? De sigur că nu, şi numai rutina, ne mai face, a nu voi, a ne despărţi dintr’o dată, de iubitul nostru ss, care a jucat un rol atît de important, în ortografia noastră veche. ______ ,

i '

Reproduc acum, în întregime şi cele ce am scris, în prima ediţie a acestei scrieri, din 1903; fără chiar, de a mai scoate, părţile ce se refer, la modificările deja făcute, de către Academie. In ţara noastră, chestiunea ortografiei de întrebuinţat, nu a eşit încă, cu totul, din domeniul discuţiunilor, şi chiar „Aqademia Romînă", = această înnaltă instituţie =, lasă deplină libertate scriitorilor, de a se servi, de ortografia ce le convine, în scopul lăudabil, de a permite limbei, de a se

m 11

! X

I. i

i '5

I ,

perle şi comori

forma. Din partea mea, şi în aceasta, ca şi în toate scrierile mele precedente, mă voiu servi nuînai de ortografia absolut fonetică, scriind aşa cum se aude, iar nu în mod convenţional. Acriei ea fonetică, este de— altminteri, cea mai simplă, mai uşor de întrebuinţat, şi mai apropiată nevoilor timpului nostru. A trecut de mult timpul, caracterelor ideografice şi hieroglifele de odinioară, au cedat cu totul, locul lor, unei scrieri simple, şi formată, dintr’un număr cu totul restrîns de semne. Astăzi, cînd scrierea’ şi citirea, numai sînt apanajul unei singure clase, şi cînd tot omul, trebue să ştie carte, cu cît ortografia va fi mai simplă, cu atîta copiii, şi po porul de jos, în genere, ajung a învăţa mai bine şi într’un timp mai scurt, carte. De ce adică, am înneca într’un singur semn ,,e şi o“, accentuat, sunetele intime, dar duble (diftongii) „ea şi oa“? De ce încă, am fugi aproape în totdeauna de „i“, ori de cîte ori întîlnim, sunetele intime duble: „ia, ie“, scriind „epure, earbă, eu, el, ea, ei, ele“, cum fac cei mai mulţi, în loc de „iepure, iarbă, iei), iei, ia, iei, iele<(, cum de altfel, se şi pronunţă? De ce apoi, = dacă din nenorocire, nu avem un semn propriu, pentru sunetele: „d şi î“ =, să nu căutăm a simplifica lucrul, cît mai mult, întrebuinţînd o singură literă accentuată, pentru iele, şi anume pe „a şi z“? căci nu este de admis, nici măcar pentru omul prea instruit chiar, dar încă pentru copii şi poporul incult, să nu’şi poată aşterne cugetările, cu cea mai mare iuţeală, cînd nevoia se simte, pentru motivul ridicul că, trebue a se opri, la fiecare „d şi spre a căuta mai întăiu, origina cuvîntuiui,^ în care se aude, pentru a se şti, cum trebue scris „d, e, z, d“,în loc de a scrie, pur şi simplu „d, t“, in absolut toate cazurile. Acest fapt, reese şi mai straniu încă, în întrebuinţarea celor trei litere ,,s, ci. z11, pentru a obţine sunetul „z“, pentru care avem de altfel, slavă dom nului, semn anumit şi totuşi, întrebuinţăm trei semne, pentruun singur sunet.

PERLE ŞI COMORI

i i

Cum putea oare, copilul şi poporul, = mai înnainte bunăoară=, să ştie cum scriu latinii, pentru a găsi ast-fel, de unde derivă cuvîntul, şi a şti, cum să’l scrie, în limba noastră ; sau şi astăzi chiar, să’şi piarză ore întregi, =iel, încă slab în cunoştinţe =, spre a căuta derivaţia romînă, (căci aceasta s’a mai păstrat încă, ca sfinte moaşte ale timpurilor trecute), iar pentru unele cuvinte mai noi, chiar şi derivaţia străină; cînd nimic nu e mai logic,= şi timpul chiar, se va însărcina, a ne da dreptate, nouă foneticilor=, de cît a scrie, cum citeşti: „roză“ iar nu „roşă", „Dum nezeu" iar nu „Dumnedeu" ş. a. Nu rîdera noi oare, şi cu drept cuvînt, de engleji, zicînd că, iei scriu iepure şi citesc potîrniche ? şi nu ne uimeşte, faptul că, un chinez nu poate nici-o-odată ajunge, a scrie toate cuvintele limbei sale, pentru că, are de învăţat pentru fie-care, cîte un semn deosebit ? Dar dacă scrierea chineză, este rezultatul unei evo luţii neterminate încă, a caracterelor scrierii lor, actualele ortografii europene, sunt mai mult, rezultatul unei rele voinţe de neiertat. Aceasta se aplică, cu atît mai mult, la limba noastră, care este poate, unica în lume, ce se poate scrie, cu totul simplu, reprezentînd fie-care sunet, absolut numai, prin semnul său special. Iată de ce găsesc fru moasă, hotărîrea Academiei, de a nu impune ortografia sa, de cît pentru scrierile sale propii. (*) Ţin să prind această ocazie, şi să cer Academiei Romîne şi Ministerului Instrucţiunei Publice, de a provoca întrunirea unui congres, al tuturor scriitorilor de valoare, din ţară, spre a dezbate, asupra acestei chestiuni şi mai ales, în scopul de a da un semn propriu, literelor ,,ă, î, ch, gh, ţ, ş“, după care, se va putea declara, scrierea fonetică, ca scriere oficială, către ia, tinzînd de altminteri mereu, omenirea, de cînd primele semne (desemn de pe natură), au luat naştere, la este de altfel, scrierea cea mai naturală, aşa precum, un fonograf ar face-o, cînd i s’ar cere semne, pentru diferitele sunete. Maior, AL. GH. ORLEANU 1) Astăzi nu o mai găsesc, căci din 1904, ia impune contrarul, X ; Ortografia Academiei, nu este încă, deplin fonetică.

r perle şi comori

!1 i

!i \

Trei mari reforme ştiinţifice, absolut necesare,

(din 1910), cu următorul cuprins:

li !; ;

Dintre scrierile aceluiaş autor, se mai găsesc, la autor, Maior Orleanu, Focşani, 3f Calea Cuza Vodă:

Iii

I. Reformarea şi unificarea tuturor calendarelor şi adoptarea unui calendar unic, internaţional, astronomic.. (Notă: Sovietele ruseşti au adoptat, una din aceste idei). Stabilirea definitivă, a liniei de despărţire a zilelor.. II. Reformarea, unificarea şi zecimalizareatmpărţirei pămîntului, în meridiane şi adoptarea unui prim meridian internaţional unic. III. Reformarea şi zecimalizarea împărţirei cadranelor ceasornicelor, punîndu-le în concordanţă, cu împărţirea pă mîntului, în meridiane.

Horia, Cloşca şi Crişan. Ediţia 2-ua, 1905.

i-r

Adevăratele forme, ale terminaţiunilor de declinare romîne ş. a.

I i

Raţiunea desfiinţărei lui „u mut‘c.

i 1

1. 7

:ii!

•:

j i.

r-y.

!I -s'^

Dintre scrierile aceluiaş autor, se mai găsesc, la autor, * Maior Orleanu, Focşani, 3f Calea Cuza Vodă:

i ' ; //

Trei mari reforme ştiinţifice, absolut necesare,

(din 1910), cu următorul cuprins:

!i i. 1

I. Reformarea şi unificarea tuturor calendarelor şi adoptarea unui calendar unic, internaţional, astronomic. ^ (Notă: Sovietele ruseşti au adoptat, una din aceste idei). Stabilirea definitivă, a liniei de despărţire a zilelor. II. Reformarea, unificarea şi zecimalizarea împărţirei pămîntului, în meridiane şi adoptarea unui prim meridian internaţional unic. III. Reformarea şi zecimalizarea împărţirei cadranelor ceasornicelor, punîndu-le în concordanţă, cu împărţirea pă mîntului, în meridiane. , . l Cl^c^şTCi/şai^diţia 2-ua, 1905.

!! !

?! i

flev&ratele forme, ale terminaţiunilor de declinare romîue ş. a.

■

-Raţiunea desfiinţărei lui „u mut“.

i___ J

> 4

f] i!: