Revista liceului unirea focsani noiembrie 1900

i

*! .

\

"i

n*1

Annî I No. :i

Noembrie 1900.

■

/

Î?EYISTA /

Liceului „UNIREA" din Focşani

l

f ! *

I

APARE ODATA PE LUNA

SUB CONDUCEREA

CORPULUI PROFESORAL AL LICEULUI

€T

G'

* ■ r

I

y

I

FOCŞANI

TIPOGRAFIA ALESSANDRU CODREANU 1901

:

6?

■

fcC^Cs.lvV j

r SUMAR: Limba elină.

Declinarea I. {urmare) Istorie. * Aga Bălăceam, legendă istorică—Studiu (urmare)..........................................

Sciinţele naturale.

Hipnotismul (urmare)........................

Alcoolismul (urmare)...................Raporturile anatomice şi fisiologicc ale aparatelor digestive, circulator şi respi­ rator : nutrifiunea corpului . . . .

Yiaţa savantului Botanist Iosef Tournefort.................................................... Ştiinţa şi natura.................................

Exerciţi şi problememe........................

Partea administrativă............................

Situaţia fondului Elevilor pe Iuua Oc­ tombrie 1900 .....................................

Hristea N. Ţapu.

Hristea N. Ţapu.

Dr F. Kremnitzer.

G. I. Baboeanu-droe.

Eliza C. Lupu.

D. Toma.

Dimitrie Dimo.

Savel Rahtivanu. * *

------------------- ►!<-------------------

I

:

ABONAMENTUL: 6 lei Pe an . .

Pentru elevi.

3 „ 0, 50.

Numărul . .

Plata abonamentului se face înainte şi numai pe un an.

Pentru abonamente şi orî-ce corespondenţă, privitore la redac­ ţie sau administraţie, a se adresa D-luI Hristea N. Ţapu, profesor la liceul din FocşaDÎ.

&

VM. -

ANUL I. No 3

NOEMBRIE 1900 :v*- * "

REVISTA LICEULUI „UNIREA” DIN FOCŞANI

DECLINAREA La') (Urmare) Sti bslan ti ve ni ascit line.

SINGULAR

N. G. D.

6 veavia-; juvenis tenerul. tOO veavis—0~VEavÎ00. t <j) veavia—aitnveavi^.

Acc. tov veavia —virzveavîav.

V, w veavia.

6 vaot/]—c=nautaf corăbierul. vaore—o=vaotoo.

T(j) v a') r •/] —ai=vaorfl. iov vaot7] — v~ vaot vj v. w vaota.

ioo

PLURAL.

N.

o*, veavia— t—vsaviai, juvenes tinerii.

G. tcov vsavia—n vr=veaviiov.

D. toî; veavia—i;~veaviai; Ace. too; veavi'av — ;—veavia;. oj veavtai.

v.

oi vaota--i—vaotai, nautae corăbieriî. xwv vaota —tov^vaotojv. toi; vaota—i;=va6raic. too; vaotav — ;—vaota;. w vaotai

DUAL. N. Acc. G. D.

tco veavia—e—veavia, ambo juvenes. toîv veavia — F— ivtzzvsavtaiv, ambobus .juvenibus.

N. Acc. G. D.

tw vaota—ei=vaotarz:ambo nautae. toîv vaota—F —iv=ivaotaiv ambobus nautis.

i]. l-aculă în doue lecţiunl elevilor începetoii din clasa V-a. a liceului «Unirea». Focşani.

13° * * *

a

Uitându-ne în tabloul de mai sus al declinării I-a, ob­ servăm următdrele: a). Nominativul singular. Substanti­ vele feminine cu caracterul nominal în a şi în t\ n’au la nominativ singular nicî un sufix ; pentru acea, tema no­ minală a acestor cuvinte servă de nominativ ca şi în iatinesce.

Esemplu, Nom. sing: -q ^topa = ţ£ra, n’are sufix casual; lat = terra, idem fără sufix casual.

■q Y.s'sz).rj = capul n’are sufix casual pentru nominativ; latin= caput, idem fără sufix.

Substantivele masculine cu caracterul nominal în % şi în ■/], prin analogie cu masculinele de la declinarea II-a, au la nominativ singular sufixul casual iar la genitiv singular sufixai o ca şi la declinarea II-a J), Acest sufix o, împreună cu vocala din ternă « sau i\ slăbite în s, îna­ inte de o, dă diftongul ou. b). Genitivul singular.—Terminaţiunea genitivului sin­ gular—a; este identică cu terminaţiunea-as a genitivului la­ tin din cuvintele : pater famili — as — familiae, tată, pă­ rinte de familie ; mater famili — as = familiae, mamă de familie etc. , Trebue să mal observăm că terminaţiunea—a? a geniti­ vului singular este lungă, ca provenită din contracţiunea a doi a; a alterne! nominale cu a al terminaţiune! casuale.

Exemplu vedit : x^pa — a? = y&paî. c). Dativul singular. Terminaţiunea—«i a dativului sin­ gular este identică cu—ai a dativului singular latinesc, din expresiunile archaice : aulai = aulae, curţi!; poetai = poetae, poetului; nautai = nautae, corâbieruluî etc.

La dativul singular, terminaţiunea—ai este lungă ca şi i). Declinarea II-a se va studia maî târdiu.

!

*3* la genitivul singular, ca provenită din -contracţiunea a doi a: a &1 temei nominale cu a al terminaţiunei casuale. Ex. *îl X&px—cu=z%<bp<ţ. d). Accusativul singular. Terminaţiunea. v este în loc de latinescul.m, ca în cuvântul terra-m, grec x^pa—v, în loc de *x«bp*—(A> dar în grecesce p. final, neputend să ter­ mine un cuvent, se schimbă în v. e). Nominativul plural. Terminaţiunea nominativului plural este i, în latinesce e.—d. ex : cti x«p«—i—yjhp'xi, latinesce terra-eterrae. Sufixul casual i, împreună cu caracte­ rul nominal a din temă, a dat diftGngui ca, latinesce ae.

Diftongul ca, la nominativul plural, are în grecesce canti­ tatea scurtă. Este lung la dativul plural, la genitivul şi dativul din dual, ca provenit din contracţie. f). Genitivul plural. Terminaţiunea iov a genitivului plu­ ral este îu loc de forma veche *otop., latinesce—rum. d. e Twv xwP&— *terra-sum, apoi ferra-rum prin rotacisarea lui s în r între doue vocale. — In grecesce o între doue vocale cade, iar p. final, neputend să termine un cuvent, se trans­ formă în v.

In urmă, a clin tema nominală este absorbit de terminaţi­ unea iov şi dă iov lung = x^pwv, a ţerilor; de aci regula: t6te substantivele masculine şi feminine, de la declinarea I-a, au la genitivul plural accentul circonflex pe sillaba ultimă. g. Dativul plural: Terminaţiunea—ls a dativului plural este identică cu—is a dativului latinesc d. e.'^r; x^Pa~ ^--X^P*1^ ţerilor; latinesce terr-is. Diftongul atţ e lung.

Accusativul plural. Acest cas este format In grecesce din accusativul singular plus — c, sufix al pluralului ca şi în la­ tinesce.— d. e. tac x^Pav 4-<:=x*Pa<î» unde v înainte de <; a cătjut cu lungire compensativă ; de aceia a din temă din

*3* scurt a devenit lung. In latinesce acelaş lucru observăm : terram-t-s=terrâs; deci, terminaţiunea — as din latinesce a accusativulul plural este lungă ca şi în grecesce.

Dualul La nominativul şi accusativul din acest numer su­ fixul casual este—e, care este absorbit de a, caracterul no­ minal al temei, dând a lung d. e. ™ x*?a—doue ţerl, lat. ambae terrae, ambas terras..

Pentru genitiv şi dativ sufixul este (F) —tv, latinesce bUS de la ablativ *) d. e. dea-bus, filia-bus, dua-bus etc.

Acel F—digama, fiind coprins Intre doue vocale, a că<Jut cu lungire compesativă, adică, a din temă din scurt a devenit a lung. De aceia diftongul format este lung ca şi de la dativul plural.

Exemplu (j. D. toîv/tbpa—F—tv—zw^a—tv—/wf-aiv, celor doue ţerî, lat. ambâbus tenis.

!

: i

I

liristca N. Ţap:r.

J !

j ■

i

i

I). Acest cas a dispărut din grecesce.

!

:

133

/tGA

^ALACEANU

LEGENDĂ ISTORICĂ—STUDIU. Culesă din gura bătrânului Burcca, în etate de 85 ani, din comuna Adamcscî. plasa Marginea, Jud. Teleorman.

(Urmare) Fondul istoric din acestă baladă, ca şi din prima, după mine unul, este: Lupta de la Zărneştl a Iul Brâncoveanu în contra Austriacilor, în care luptă, Generalul Austriac Ilaisler a fost făcut prisonier şi Aga Bălaceanu, care fugise la Nemţi şi ceruse ajutor in contra lui Brâncoveanu, a fost ucis în toiul bătăliei.

Că adevărul este aşa, ne-o mărturisesc ultimele versuri din sus citata variantă, de peste Olt, unde citim clar ca lumina (JileT că : Vestea morţii lui s’a dus In lăţiş şi ’n curmeziş : In tolă Valafia, Penă ;n jos de Brăila Şi penă 'n sus de Viana !

Penă ;n sus de Viana sau „7iana“ sau „Tina" cum cântă po­ porul. — Cert lucru, fiind mortea luî Bălaceanu, in lupta de la Zărneştl, era natural că vestea despre peirea lui să ajungă penă la împărăţie în Viena. Şi cine alţii ar fi putut aduce la Viena şcirea morţeî lui Aga Bălâcean’% dacă nu Nemţii, pe care el II adusese în contra Domni­ torului Brâncoveanu ?

Despre peirea, în lupta de la Zărneştl, a luî Aga Bălăceanu, citim în cronica anonimă ]) următorele: — Atunci dar după bătălia Nemţilor şi Costandin Aga Bălă1] Voi. II pag. 2io, ediţia Ioar.id.

134 CPanu acolo aflându-sc, nu în resboiu, ci mal ric o margine fiind şi înfrângerea Nemţilor ve^end. cum au putut, e* dosul au dat.

Turcii Iau ajuns si reu Iau tăiai şi Iau făramat, al cărui cap la Coslandin Vodă aducOndu-1, tocmai în Bucureşti llau trimes.

Că acest Coslandin Bălăceanul nu i lăsa ticălosul trufia ca să-şi aducă aminte şi de frica lui Dumnezeu, ci se credea în avere, în cai şi în arme şi în vitejii şi in fantazil nebuneşcî. Şi aşa cu fantaz-î, iuchipuirî nebuneşcî şi-a pus el sufletul şi viaţa î Acest Bălăceanu în tolă viaţa Iul şi-a frământat mintea, tot d’auna, după nişte păreri nebune — adică după vitejii, fără de mar­ gini vitejii. — Este sciut lucru, că este in firea poporului, mal ales în cântece, de a atribui unul personagiu mal nou, care a trăit mal lărijiu, marile fapte, vitejiile străvechiului erou uitat de popor.

Ast-fel e cu legenda Monastireî Argeş, care de şi fondată de Negoie Baurabu, poporul credo, in .câri tecii1 său, că e zidită de Negru Vodă !)

In legenda nostră „Aga Bălăceanu", legendă istorică, acelaşi lucru se observă.—Faptele, vitejia fără de margini a Iul Bălaceanu, ui). Nu numai'Monăstirea Curtea-de-Argeş, dar şi alte Monăstirî din Mun­ tenia poporul le crede ca fondate de Negru Vodă. Să nu merg mal departe, ci să aduc, ca exemplu. în câte-va rânduri, legenda Monastireî Ţigănia, din Jud. Te­ leorman. Poporul o atribue ca fondată de Negru-Vodă.

Monăstirea se află aşedată pe culmea dealului Ţigănia, la resârit de Roşioriî-de vede, la o jumătate de ceas departe de acest oraş. Vederea el te face ■ să reflectezi puţin în minte şi să ghicesc! cine va fi fost acel evlavios Domn, care şi o fi depus obolul seu pentru- Dumnedeu creatorul.— Intrând într’ânsa, zugrăveala sfiinţilor de pe pereţi este mâncată ; abia ici şi colo câte un sfînt sc mal cunosce; nici o ic6nă nu se mal zăreşte. Totul pare că e învăluit înti'o ceaţă de timpul îndelungat care a trecut peste ea! In altar, în locul Sf. Pristol, care este rupt,.se află un corn farbor uscata retezat din faţa pământului. Crucea de sus, d’asupra catapetesme!, a Mântuitorului lsus Christos, este spartă şi plecată într’o parte. Privirea el pare că’ţl spune decăderea sfintelor moravuri vechi, acea armă neînvinsă care întărea pe străbunii nuatril, şi prin care el se apărau contra relelor peirî.

— Acesta Monăstire a fost zidită, spun betrânil din satul Ţigania, de NegruVodă, când a vroit să scape de Turci şi 'Tătari care’l goneau cu potera. El atunci â intrat într’o pădure, care şi acuma se vede în apropiere de Monăstire —pădurea Călugărâscâ - şi s’a ascuns sub un corn .selbatic pe care arbore acum estezidit .Sf. Pristol -al monastireî. Negru-.Vodă, ca să mulţămesca lui Dumnedeu că la scăpat de peire, a înălţat acest Dumnedeesc locaş care, astă-dr, privi ti-I în ce stare şe laudă. ’ ’ . _Ast-fel îmi glăsuia, mal acum io ani, Moş Ion Câtrună, ciobanul, din satul Ţigănia. Eia pe atunci de vre-o 90 de ani, şi. ?stă dl nu şciu dacă mal tr"eşce.

—Pisania acestei Monastiri se află la museul de Antichităţi, j,e sala de jos, unde mergi la Senat, în parteastî'gă.—In ea se citeşce. că Matheiu Voevod, găsind în rea stare acesta Monăstire, a rezidit-o, făcând-o cu totul din peatră. Nu pomenesce nsâ nimic de primul eî fundator.

135 ciderea-I mişelescă, poporul le-a împrumutat dintr’o străveche baladă — „cântecul Bălaciuluî" uitat aslă-ţll cu totul.

Care va fi fost acel străvechii erou Bâlaciu ? In Istoria nosLă naţională, întâlnim în două epoci, la intervale de câte o sută aii», doul BâlăcenT: Unul, Bălaciu, din timpul lui. Lithuon Voevodţ nmintit într'o baladă serbescă, studiată de D-l Hasdeu în Magnum Etymologicum Komaniae ]); al doilea, Constantin Bălăceanu, sfiel­ nicul şi căpetenia de oşti — spătarul, cum am <Jice —al luî Mircou Vodă Cozianul.

Să-î luăm pe rând, începând cu cel din timpul lui Lithuon Voevod.

In balada serbescă — unde e vorba de o nuntă, de o încuscrire, se vorbesce de un înfumurat erou Bălaciu, căpetenia unei 6ste de 600 Romăni de-al luî Litean (Lithuon) Vodă— şect clotin’ Latinckih Katana—care a fost trimis să se lupte în contra eroului sârbesc Miijş, spre a-î smulge din mâini fata răpită a Domnului Litean Vodă. Vitezul Miloş îl birue pe Bălaciu, îl onoră şi-î asvîrle capul de 'naintea imperatuluî Milutin, primind drept resplată o mie de galbeni. împăratul Sârbesc, ginerile lui Litean Vodă, nu este altul de căt Ştefan Milutin, frate cu Ştefan Dragutin. Ştefan Milutin nu este altul de cât Ştefan Duşan, ţârul Sârbesc care a luat în căsătorie pe fiica Letinulut bogat, a vitezulul Voevod Oltenesc, din anii 1246—1279, „Litean, Lithuon Vodă 2).

Fata Letinulul bogat Şi de lege lepădat 3) Iar nunta und* se făcea ?

In palatele domnesc!, La Domnul ţeril Romănescî, Cum e Domnilor legea Şi legea şi datina 4).

Este de observai că, în Iote baladele: Ştefan Vodă, Bogda11 Vodă, din colecţiile de poesil pop. Alexandri şi „Nunul Mare" şi „Iancu Vodă*, din Theodorescu G. Dem ; Mihnea Vodă, Milea Vodă şi Iancu Vodă, din colecţia mea de poesi; pop. cap. „cântece be­ ii Voi. IV. pag. CXXV sqq. ; idem pag CXLVIII sqq.

2) Hasdeu-Etym Magn, Voi IV pag. CXV. 3) Vvdî Ştefan Vodă, Bogdan Vodă, balade din colecţiile Alexandri şi G. Dem. Theodorescu.

4J Vedî balada Mihnea Vodă, din a mea colecţie de poes. pop. cap: cântece betrănescî..

136 trănescî", eroul legendar, înfumuratul Balaciu, din timpul Iul Litbuon Vodă, lipsesce cu desevîrşire şi cu drept cuvânt. Lipsa lui se explică prin faptul că aceste balade au fost alcătuite cu sute de ani în urmă, atuncî când din memoria* poporului se ştersese numele acelui slrăvechiu erou Bălaciu, cum şi faptele lui vitejeşcl Trcbue să maî observăm încă ceva. In tote aceste balade, al­ cătuite de popor cu sute de ani în urmă, sînt şi inesactilăţl de persone şi de timp. Aşa în ele, ginerile primitiv, Ştefan Duşan, este înlocuit când cu Bogdan Vodă,' când cu Iancu Vodă, când cu Milea Vodă, Mircea Vodă etc, Domni pământeni, cari iau în că­ sătorie pe una şi aceiaşi fiică a Iul Litean Vodă: Dar Letinu ce’ml făcea?

Mireasa că mi-o lua, ’N mâna mirelui o da.

K1 pe ochi o săruta Şi ’n telegă c’o punea Şi ’n spre casă că pleca.

Pleca pe la sîn-Miedru Ş-ajungea pe la sin-Pielru.

Acasă cum ajungea, Mândră nuntă că întindea, De se ducea pomina! 2) Domnia lui Litean Vodă este fixată între anii 1246 — 1 279, iar a celor a!ţ.T Domni : Bogdan Vodă. Ştefan Vodă, Mircea Vodă cu sute de ani in urină ; deci un anacronism.

Apoi „înfumuratul erou Bălaciu", din timpul Iul Litean Vodă, nu-1 găsim de cât într'o baladă serbescă, înlr'uri cântec popular, făurit de imaginatiunea poporului sârbesc, dar nici o cronică şi 1 Eroul Bălaciu din timpul Iul Lithuon Voevod este o pură fantasie, un neadever, un anacronism popular. El nu pote să fie altul de cât acel Constantin Băiăceanu, vitezul conducetor al oştilor lui Mircea Vodă Cozianul de la 138?.

Poporul, înjurul faptelor vitejesc! ale lui Mircea şi ale căpeteniei sale d-: oşti Constantin Bâlăceanu—a făurit pe acele vremuri cântece epice, în care el glorifica şi suia pâne ’n slava cerului isbândile şi neîntrecutele vitejii ale Voevodului seu Mircea.— In acel cântec de sigur că se va fi cântat şi vitejia lui Const.

Bălăceanu. Serbii şi Bulgarii, vecinii noştri!, au împrumutat cântecul, l’au cântat şi el, dar l’au schimbat djpe ţera şi Domnii lor.—Iată de ce găsim pe Bălaciu, din timpul lu! Mircea, trecut în baladele serbescl, ca existent pe timpul Iui Litean Vodă. lata un anacronism Maî mult preţ se pune pe un citat istoric de pur adever, dinţi’o cionică, de cat pe o baladă serbescă creială din fantasia unui popor, strein cu totul de teră şi obiceuiile Komânesci.

2 pomina, pomeneala, vestea.

I

13? nici un document istoric nu ne pomenesc de acel vitez Bălăceanu» sfetnic al luî Litean Vodă. Şi c'un singur cântec popular sârbesc, în care se cântă încus­ crirea unul Domn strein cu un Domn pămenten, nu se pdte sta­ bili autenticitatea unul erou român „13alaciu“ ca existent pe timpul luî Lithuon Voevod.— Este cert lucru şi sciut de tolă lumea in­ struită că producţiunile populare sînt pline de fantasie şi imaginaţie, dar lipsite de fondul istoric. Sint şi excepţii, dar la sută una.

Chiar decă balada serbăscă—o exepţie la sută—ar coprinde un adevăr istoric, din care să tragem certe conclusiunT, riu ne putem ~ pronunţa asupra antenticităţei eî, penă ce faptele relatate de ea nu le vom găsi şi în vre-o cronică.— Şi cum nici o cronică şi nici un document istoric— după cum maî sus am arătat — nu ne vor­ besc de acest „erou înfumurat Balaciu“ nu ne putem pronunţa pentru veracitatea acesteî balade.

Admiţând chiar că acâstă baladă ar fi adevărată, dar scapată de sub ochii adnotatorilor de pe acele vremuri, totuşi e mal bine să ne ţinem de rjicătorea Românăscă: cu o singură rândunică nu se face primă-vară-; c’un singur cântec, făurit de un popor strein, nu se pdte face lumină istorică.

Al doilea Balaciu, de care pomeneşce Istoria noslră naţională, este cel cu numele de Constantin Bălăceanu, ce’l arăta Letopiseţul că a fost căpetenie împreună cu alte c2 căpetenii al oştilor Mirceî Vodă, Cozianul, care a domnit la anul 1387 ]) Nu cunosc ce aprecieri va fi făcând acel Letopiseţ asupra acestul Constantin Bălăceanu 2) Atât afirm, dar nu cu siguranţă, că acest Bălăceanu a trecut într’un timp de partea lut Dan, fra­ tele luî Mircea, atunci când între eî s’au iscat certuri pentru domnie.

Intr'o cronică inedită, citim că Dan a venit cu putere turcescă ca să restorne pe f*atele său Mircea 8). Boierii, între cari şi Con­ stantin Bă'ăceanu, părăsesc pe Mircea şi trec în partea Turcilor, de partea Iul Dan. Mircea, văţlând pericolul ce’l ameninţa, a fugit la Sigismund— lăcmon—Graiul unguresc, de i-a cerat adjutor. lăcmon craiu a venit cu oste în ajutorul luî Mircea si i-a bătut de i-a stins pe Turcii şi Românii, aliaţii luî Dan, gonindu-î penă la Dunăre. Şi a cucerit lăcmon Nicopolul cel mic, de pe ţermul Dunărei. Şi au tăiat lăcmon pe mulţi din cetate şi încă pe mulţi i-au robit, ş;, întorceudu-se înapoi cu o semă de oşti, au pus Domn pe Ion Mircea Voevod, bătrânul4).

1. I-Iasdeu Magn. Htym. pag CXLV1II. 2. N'am la îndemână cronica luî Constantin Căpitanul, publicată sinul Istoiic.

3. Vecjî Tocilescu, Istoria Românilor, ediţia din l8go, pag. H3.

4 Idem pag 114.

în Maga,

138 Iit acesta luptă, probabil că va fi că(jiul şi Constantin Bălăceanul, duşman al luî Mircea, fiind că trecuse de partea fratelui său Dan. Capul luî Bâlăceanu trebue să fi fost adus înaintea Domni­ torului Mircea şi marele Voevod va fi resplătit cu bani pe cel ce l’a adus şi aşa va fi sunat restul din cântecul, astă-tjî uitat de po­ por, al lui Constantin Bălăceanu, vitezul sfetnic, căpetenia oştilor lui Mircea, cum il numesce Letopiseţul *).

Cu aur mult te-am dăruit, Căci tu bine mi-al slujit; Cu moşii, nene, moşii Şi cu dalbe boierii! ?ă Bălăceauu l’al răpus, Capu-aicea i-aî adus, La Divanu cel Domnesc, La Mircea, Domnu Românesc !

Şi vestea morţii lui s’a dus Şi ’n lâţiş şi ’n curmeziş, De Bălăceauu cel vestit Şi 'n resboiu nebiruit, In totă Valafia, Penă 'n jos de Brăila !

Cetatea Brăila erea a Turcilor, ca aprope tole cetăţile Româ­ nesc!, de pe marginea Dunărei. Cine ar fi putut duce vestea la Brăila şi penă jos de Brăila, despre mortea vitezuluî Constantin Bălăceanu, trecut de partea lui Dan, dăcâ nu Turcii, cari-1 ajuta­ seră pe Dan în contra fratelui seu Mircea ? Şi cine iarăşi ar fi putut respândi vestea despre mortea vesti­ tului erou Bălăceanu, din timpul lui Mircea : „Penă ’n Viana Şi mal sus de Yiana“ decă nu Iăcmon—Sigismund—cu Ungurii lui, cari l’au ajutat pe i. Vedî mal sus Hasdeu Magn Etym pag CXLVIII.

i

139 marele Vocvod in contra fratelui seu Dan şi i’au pus în scaunul de Dornn al ţerel RomânescI ?

Iată decî străvechiul Bălăceanu, înfumuratul vilăz Constantin, din timpul lui Mircea, uitat de mult de popor şi înlocuit în ba­ lada mal nouă *) cu „Aga Bal.aceanul", din timpul Yoevoduluî Brâncoveanu, care numai vităz nu erea, ci ca un boier intrigant ce erea. îşi pleca ceafa, ca şi Domnul seu, celui mal tare, după obiceiul timpului că : — Capul plecat De sabie nu-I lăiet!

Cum s’a făcut acestă înlocuire ? Am spus mal sus că poporul a uitat pe vechiul erou Bălăceanu, din timpului Mircea, şi l’a’nlocuit cu cel mal nou zAga Bălăceanu", din timpul Iul Brâncoveanu.

Nimic mai simplu.—Aşa e în firea poporului, de a apropia de timpul, în care trăiesce, faptele cele fdrte îndepărtate, aprdpe uitate de el şi de a le lega cu cele din timpul său; apoi de a înlocui pe străvechiul erou cu cel mal nou, mal ales, când ambii pdrtă acelaşi nume: de Bălăceanu.

Lăutarul de mal tânjiu n’a făcut alta de cât a acăţat la stră­ vechiul cântec, păstrat în mici crîmpeie, faptele cu totul recente de un alt conţinut istoric, ale Iul „Aga Bălăceanu", de sub Brân­ coveanu.

Acestă este convingerea mea şi aşa cred.

Ba mal cred că, ddcă astă-(Ji s’ar iace o minutiosă cercetare, colindându-se şi scormonindu-se satele RomânescI din Banat, Serbia şi Bulgaria, cum şi partea muntosă a Olteniei, cât şi a Munteniei, s’ar da peste întregă baladă a vitezuluî Constantin Bălăceanul, din timpul lui Mircea. Cine va fi fericitul descoperitor al acestui bătrân cântec, noi nu-1 putem sci.

Timpul, (Jiu.i de mâine, ca şi cea de poi-mâne, sperăm că ni l va da !

HRISTEA N YAPU.

—efri

i. VedI la început cântecul «Aga Bălăceanu» Balada cea noue nu este alta de cât' străvechii baladă, cântecul tip al aedul erou Bălăceanu din timpul lui Mircea, cântec care s’a modificat în formă ca ori-ce producţie populară dupe timp şj loc.

140

SUGESTfUNE SI IPNOTISM — (Urmare) — In genere multe persone cred că ar putea resista furie bine la ipnotisare dacă ar voi; în realitate însă ele ar cădea în ipnosă cu maî puţină greutate de cât ?şi închipuesc. dacă ar da numai peste un ipnotisator experimentat, care să-şî depue răbdarea su­ ficientă şi să aibă şi.timpul necesar pentru a face încercări re­ petate ; de aceia orî şi cine trebue să scie să se păzescă şi să nu se angajâze în experienţe cu persone în care nu pdte avea 0 încredere absolută.

Deşteptarea din somunul ipnotic se obţine de obiceiu forte uşor : sau chiar în timpul ipnoseî sugerăm persdneî să se deştepte singură după un timp hotărât, sau întrebuinţăm o iritaţie din afară: 1 suflăm de ex. peste ochi sau peste frunte, sau apăsăm în regi­ unea ovarelor la persone isterice sau în diferite alte puncte pe cari le seim că dau deşteptarea la acest fel de paciente.

Câte-o dată persdnele ipnotisate se deşteptă însă fdrte cu greu; şi acesta pdte causa un accident extrem de penibil maî cu se mă la cei nedeprinşî cu experienţe de acest gen ; sfătuim dec! ca nimenea să nu se lase a li ipnotisat de pură experienţă şi de persone necompetinte în materie; deasemenea profanii să nu se hasardeze la experinţe ipnotice cari pot avea pentru eî con­ secinţe une-orî neplăcute şi grele.

Forme şi stadii în ipnosă. Persdnele ipnotisate nu presintă tot-d’auna acelaşi aspect; sunt diferite forme sub cari se pre­ sintă ipnosă, şi pentru desluşirea lor savanţii cari s’au ocupat cu aceste cestiuni, au distins în somnul ipnotic maî multe grade sau stadii, pe cari le vom descri fdrte pe' scurt. Marele neurologist frances Charcot după studiul unuî numer enorm de ipnose făcute asupra pacientelor isterice din spitalul Salpetriere din Paris a descris în ipnosă trei stadii: l).Starea de Catalepsie, 2). Starea de Letargie, 3). Starea de Somnambulism. lj Catalepsia. Dacă ipnotisăm pe cine-va după metoda mult întrebuinţată de Charcot, adică printr’o impresiune bruscă, d. ex.

î4i provocând de o dată în mijlocul celei mai adânci tăceri un sgomot violent, sau lăsând să cadă asupra unei persdne isterice ţinute la întuneric în mod brusc o raţjă de lumină, vedem cum de o dată remîue ca înţepenită în atitudinea pe care o avea; ochii sunt deschişi, privirea fixă, fisionomia impasibilă, şi de ore-ce sclipesce numai din când în când din ochi lăcrămile se adună şi curg une-orî peste obraz. Dacă ridicăm braţul pers<5neî la o 6re-care înălţime, noi nu întîmpinăm nici un fel de resistenţă, ^şi braţul remâne în posiţiunea pe care fi o dăm şi nu se mişcă; în genere persdna în catalepsie păstreză atitudinea pe care fi o dăm, fără vre-un semn de oboselă. Un fenomen curios pe care fi observăm e că fisionomia ia expresiunî conforme cu atitudinea ce o dăm persdneî. Dacă d. ex. fi punem ambele mâni ca în posiţiunea unei persdne care face o rugăciune, ele remân aşa, dar în acelaş timp şi faţa ia expresiunea religidsă a unei persone care se rdgă; dacă fi apropiem manele de gură ca şi cum ar trimete o sărutare cui-va, videm cum buzele iau o expresiune ca de surîs etc. Aceste atitudini în cari persdnele în catalepsie iau expresiunî ale feţei corespuncietore cu gesturile ce le dăm, s’aii numit atitudini plastice ale catalepticilor.—Catalepticul alt-fel nu dă nici un semn de inteligenţă dacă ne adresăm la dânsul; vederea, au(Jul sunt însă păstrate. Dacă în­ ţepăm, pişcăm sau chiar frigem pielea la un cataleptic, vedem că nu dă nici un semn de simţire. Dacă la o personă în stare cataleptică îi închidem ochii cu mâna, ea întră într’o altă for­ mă de somn ipnotic, numită Letargie.

2). Letargia. Am vecjut că se obţine dacă închidem ochii uneî persdne în catalepsie: se mai obţine însă şi de a dreptul din starea, normală, dacă ipnotisăm pe cine-va prin fixaţiunea privire!. Persdna ipnotisată în acest stadiu pare că ddrme în somnul cel maî adânc, ochii fi sunt închişi, la pleope se observă o mică tremurătură continuă: faţa este impasibilă, nu exprimă nimica. Contrar cu ceea ce so vede în catalepsie, nici o înţe­ penea nu se observă, capul este resturnat înapoi, mâinele atârnă moi pe lângă corp : dacă ridicăm braţul în sus, el cade la loc ca mort. Maî sunt încă mai multe caractere anatomicofisiologice cari disting acestă stare de catalepsie, în detaliul că­ rora însă nu putem intra pentru a nu complica subiectul.—Dacă" la un ipnotisat în letargie, îi deschidem ochii, el intră în sta­ rea descrisă maî sus de Catalepsie. In acestă stare sugestiunile ipnotiee nu prea reuşesc; ele reuşesc însă bine in stadiul al 3-lea numit Somnambulism.

3). Somnambulismul provocat. Acestă forma s a numit ast-fel din causa asemănărei sale cu o stare analdgă care se vede la

■

142 unele persdne isterice, cari se scdlă din somn, umblă, es din casă şi fac diferite lucruri, decari apoi n’aii nici o amintire; acdstă stare este cunoscută sub numele de somnambulism natural şi pacientele se numesc somnambule.

So.mnambulismul artificial care represintă al 3-lea stadiu al ipnosel se pdte obţinea sau de a dreptul din starea normală fixând îndelungat privirea persdneî de experienţă, când atunci ea trece de a dreptul în acestă stare ; sau, la q persdnă care e deja în stare de letargie sau catalepsie i se fac uşdre fricţiuni cu degetele în creştetul capului. Persdna în somnambulism are ochit închişi de tot sau pe jumătate, şi pare adormită: manile însă nu-î cad aşa mol în jos ca la ci ne-va în letargie. Dacă voim să le schimbăm posiţia. sau să îndoim un membru întîmpinăm dre- caro -resistenţă. Videreaj autful, mirosul sunt fdrte exagerate; receptivitatea la sugestiunî e forte mare. Acesta e stadiul în care se fac mat cu sd’mă experienţele de ipnotism.

Despre alte caractere speciale pe cari le maî'presintă starea somnambulică numai putem insista aci.

Aceste trei stadii observate de Charcot la pacientele isterice la cart a experimentat dansul, nu se întâlnesc la toţi ipnotisaţiî, maî cu semă la persdnele cari nu’s isterice. Numeroşi alţi observatori, au dovedit că aceste stadii se cam amestecă unele cu altele, că nu se pdte admite o barieră absolută între ele, de dre-ce există o mulţime de stări intermediare; caracterele des­ crise la unul din stadii se găsesc une-orl la alt stadiu şi vice­ versa. Şcdla din Nancy cu Liebeault, Bernheim, Beaunis cari au făcut prea numerdse experienţe la diferite persdne sănătosw şi bolnave de tote categoriile, respinge cu totul acesta împăr­ ţire. Orî-care este procedeul prin care sc ipnotisdză cine-va, cjic d6nşiî, vine un moment când ochii se închid şi braţele cad, atârnând pe lângă corp. Ipnotisatul aude ce i se <jice, chiar dacă faţa lui nu exprimă nimica; el e primitor pentru sugestiunî în acestă faşă. Dacă ’i ridicăm braţul şi’I spunem că nu-1 mai pdte da jos, remâne în acestă atitudine ce i’am dat-o: dacă impri­ măm mâne! sau piciorului o mişcare, el o face până când îl oprim; mulţi în acestă stare au pelea insensibilă, putem să-i în­ ţepăm, să-l frigem eî nu prea simt. Eî n’au observat transiţiunî de la o formă la alta prin fricţiuni pe creştet sau prin deschi­ derea şi închiderea ochilor, cum a descris Charcot la persdnele isterice. La aceşti savanţi totul se resumă în proprietatea ce o au persdnele ipnotisate de a asculta de sugestiunî. Ei dau maî multă importanţă deosebire! între somnul ipnotic superficial în care sugestiunile nu se prea realiseză şi între somnul ipnotic

!

i

i

143

adine m care sugestibilitatea este forte mare şi ordinele date sunt executate cu o precisiune aprdpe absolută.

Alţi autori admit o ipnosă superficială, în.care persdna ’şî amintesce ce 1 s’a vorbit şi tot ce s’a petrecut în timpul ipnoseî, şi o ipnosă profundă după care nu’şî amintesce nimic din cele ce sau petrecut cu densa, pe cat timp a fost adormită. Fără a ne maî întinde asupra acestor discuţiunî vom <}ice numai că observaţiumle JuI Charcot sunt juste pentru personele atinse de isterie, pe când observaţiunile celor-l-alţî autor! se aplică mai mult la persdnele cari nu sunt nervose şi cari s’afi supus la ex­ perienţe ipnotice, şi că în genere formele de ipnosă n’au nimic matern aticeşţe riguros putând fi variabile după felul cum s’a procedat la ipnosă, după persdna ipnotisată şi după ipnotisator.

Fascinaţiunc. Vom maî desc'ri aci în căte-va cuvinte şi o stâre cunoscută ^sub numele de Jascinaţiune, în care pot intra unele persdne când sunt privite de o dată, în mod brusc; acesta se vede adesea la representaţiunele magnetisorilor, unde nu se obţin tot deuna ipnose adevărate la diferite persdne din public cari, fără a cundsce inconvenientele ce resultă une-orî din ipnose nechibzuite, fac greşala de a se oferi pentru experienţe.

De o dată privirea persdne! devine fixă, ochi! sunt mari des­ chişi, trăsăturile feţe! apar ca înlemnite, braţele sunt ţinute ţe­ pene lângă corp; persdna fascinată se uită fix în ochii ipnotisatorujuî şi dacă el se îndepărteză, ea fi urmeză, fără a-şî putea deslipi privirea de ochii lui. Dacă ipnotisatorul ridică braţul, fas­ cinatul fiu ridica de asemenea, dacă face mişcări din cele mai complicate, fascinatul le imită absolut. Putem să vorbim către persdna. fascinată, putem să-î adresăm chiar înjurături, nu ne respunde nimica: dacă o înţppăm, sau o lovim pare. a.nu simţi nimic, e preocupată numai de acela caro a fascinat-o şi fi urmăresce cu privirea. îndată ce ipnotisatorul ?î suflă peste ochi, ea ’şî revine la starea normală; privirea fi se învieză, faţa re­ capătă expresiunea obicinuită, totă atitudinea eî exprimă satisfacţiunoa că a eşit din starea acea silită îu care a fost. Ne spune că a aucjit tot ce s’a vorbit, a veclut tot ce s’a petrecut, dar că nu era în stare să facă nimica de cât să urmărească pe fascinator. Acestă stare e considerată de autori ca ţinând mijlocul înire catalepsie şi starea de somnambulism, e un fel de înce­ put de ipnosă, dar personele ’şî amintesc apoi tot ce s a petre­ cut cu ele.

Diferite feluri de sngestinnî. Vom trece acum la partea care ne interesdză maî mult, la sugestiunea ipnotică şi vom vedea formele, limitele şi resultatele sale.

După cum am spus deja, nota caracteristică a stărei ipnotice

*44 este că în acostă stare putem face pe o personă ca să admită idei, sau să comită fapte pe cari nu le ar admite şi nu le ar face în stare de veghere numai după spusa şi îndemnul cui-va.

Dacă unei persone sănătose şi în stare normală 5î vom spune d. ex. să comită un furt, ea va protesta în contra acestei în­ demnări şi nu va executa cele cerute; îndemnul nostru, sugestiunea nostră se va lovi în inteligenţa eî, de ideile ei anteriore, de onestitatea sa şi acestea vor li o piedică la îndeplini­ rea actului; simţul moral al persdneî va face imposibilă o ac­ ţiune rea care i se ordonă. In starea de ipnosă ideile anteriore ale persdneî ipnotisate nu vin să împedice sugestiunea, nu ajung să-şi manifeste de loc existenţa; sugestiunea dată întâlnesce un câmp liber; persona este preocupată numai de ceia ce *î dicteză ipnotisatorul, tdtă atenţiunea eî este concentrată numai asupra ipnotisatorului şi asupra sugestiunilor date de el.

Un furt cerut, în asemenea împrejurări, se comite fără dis­ cuţie ; controla sufletescă pe care cine-va o exercită în starea sa normală asupra ordinelor date dispare. Experienţe de aces­ tea s’au făcut forte multe şi reuşesc uşor, nu sunt tocmai ino­ cente cum se vede.

Tot aşa dacă vom spune unei persdne în stare normală, că în colţul casei este un şdrpe, ea se va uita întăî, va controla acesta cu simţurile sale, şi ne va desminţi categoric, va videa că voim să o înşelăm. La o personă ipnotisată din contra, dacă ’i spQnem acesta, ea capătă numai de cât acesta ideie, imediat ’i se pare că vede un şerpe în colţ şi dă semnele cele maî ve­ hemente de spaimă.

Trebuie să notăm, că acesta nu se întâmplă cu ori şi cine şi orî şi când; numai la persdnele cari au fost deja ipnotisate în repetate rîndurî, şi cari sunt deja dreşî-cum deprinse şi educate îb acestă privinţă şi mai cu semă în ipnosa adâncă, sugestiunile reuşesc aşa ,de complect; asemenea şi la persdnele fdrte nervose sau chiar isterice sugestiunile pot reuşi la prima dată. Alt fel se cunosc numerdse exemple de resistenţă la pri­ mele sugestiunî. ’Mî aduc aminte aşa un cas într’un spital din Bucureşti; unei domnişdre care se ipnotisa pentru prima dată, medicul îi dete sugestiunea, ca la plecare să fure umbrela lui, care era într'un colţ al cancelariei de consultaţiunî. In ade­ văr, la plecare doranişdra se uita mereu la colţul acela, parcă tot voia să se apropie de umbrelă, dar se vedea cum inteligenţa eî se lupta cu ideia de a fura, care îi părea fdrte neobicinuită.

Ea nu ne spuse nimic, se apropie de umbrelă, apoi iar se de­ părtăm şi la urmă plecă fără să o iee. Sugestiunea ipnotică, crease deci în spiritul ei tendinţa de a realisa furtul ordonat, dar ea a re-

i

i

!

145 sistat încă la acostă idee. Aceiaşi personă dacă se ipnotiseză în maî multe rindurî, nu se maî opune şi execută sugestiunile, fără resistenţă, chiar dacă actele comandate ’i par forte curidse. Adese-orî 0 personă ipnotisată ’şî arată fondul fiinţei sale, onestitatea cuge­ tare! sale, prin aceia că refusă a comite un act rău, sau că’l discută intaî cel puţin. Exemple interesante de acestea sunt citate de Binet şi Fdre. O persdna ipnotisată refusă să comită un furt care i s'a sugerat, (Jicând: „Nu, n’am să fur, eu nu sunt hoţ." O altă dă un aii motiv de refus, (Jicând că nu vrea, de dre-ce va fi veţjută etc.

Alta refusă sa comită un asasinat (cu un pumnal de hârtie, care 1 se dete în mână), (Jicând că nu o face, căci domnul acela nu i-a făcut nici un rău. O isterică care dădea numai de cât cu pumnalul presupus în persdnele care i se ordonau, refusă cu îndărătnicie de a da într’un domn N. din asistenţi, la care ea ţinea fdrte mult: ea refusă să-l loviască, chiar dacă acesta i se sugera în ipnosa cea maî profundă; sentimentele eî de simpatie către N. aveau putere maî mare de cât ori şi ce sugestiuue.

Interesant maî e şi un alt cas în care o pacientă ipnotisată căreia i se sugerase să iscăliască o poliţă de un milion, nu voia să semneze cu nici un preţ: dacă se micşura forte mult suma, iscălia imediat după sugestiuue. Vedem din tote acestea că şi în starea ipnotică, sugestiunile pot une-orî întâmpina resistenţă: variaţiunile în acest sens sunt fbrte mar;, de la o persdnă la alta, după felul sugestiuue! etc.

Am arătat acestea, pentru că e bine să seim că maî cu semă primele sugestiunî nu reuşesc numa! de cât, şi nu trebue să avem temerea exagerată, că ori şi cine ar putea să ne ipnotiseze şi să ne ordbne cine scie ce acte nesocotite ; acesta este posibil dar nu tot-d’auna, şi nuinaî în anumite condiţiunî.

Dăm aci maî jos o serie de exemple de sugestiunî, pentru a lămuri maî bine modul lor de acţiune şi a vedea domeniul imens, peste care puterea lor pdte să se întindă; dacă adeseorî nu reuşesce sugestiunea ipnotică, exemplele de reuşite positive, de aparenţă chiar une-orî inexplicabile şi miraculose, sunt însă prea multe şi prea importante şi e bine să fie cu­ noscute.

Domeniul sugesliituei este fbrte vast; putem nu numai să aducem pe cine va la diferite acţiunî, dar şi să-l impedecăm de la altele: putem face pe cine-va sa vadă lucruri sau persone cari nu există, sau să-l impedecăm de a vedea pe cine-va care e în faţa lui etc. Sentimentele, cugetările, acţiunile, simţurile cui-va pot fi modificate prin ipnosă ; vom vedea către sfârşitul acestui articol importanţa pe care o au tote acestea în pedagogie, în tratamentul multor stărî do bălă, în medicina legală etc.

I

!

i

2

'

146

nu-l poţi mişca de cat când ’ţî voi spune eu' vom f ! ţuPft>b imediat braţul reinâne rigid şi orî cât s’ar sili â! Vedea cum ddie nu pdte: numai dac! îî sugeri ff, ^ ea va putea face mişcarea. Aci prin sugestiuue l ! 1 lndoie> braţul într’o stare de rigiditate cataleptaoă. - Dacă\mUS ,deoî cui-va in îpnosă să facă ore-carT mişcări cu manile d nv d?,a frece una peste alta, vom vedea cum începe să facă acesfă mi» 6 şi o va face mereu, până când prin sugestiuue 'I ordonăm Iînceteze.

111 Si Tot aşa cum am provocat o mişcare, putem provoca o na ralisie. Dacă sugerăm unei persone ipnotisate, că nu se pote mişca din loc, că nu pdte mişca mâna sau piciorul, vom vedea apoi, că ori cât se va sili, nu se va putea urni din loc, că nu va putea face nici o mişcare, nici cu mâna nici cu piciorul.

Iată deci mişcări si paraiisiî ale muşchilor causate prin sugestiune ipnotică. . Sugestiunea nu are însă influenţă numai asupra muşchilor voluntari, cum sunt muşchii membrilor ele., dar chiar şi muscu­ latura involuntară cum d. ex. a intestinului pdte asculta de sugestiunî ipnotice. Aşa la persdnelo ipnotisabile se pdte trata uşor constipaţiunea resultală din slăbiciunea contracţiunilor intes­ tinale prin ipnotism. Se sugereză persdneî ca să aibă. o evacuaţiune intestinală la o anumită oră, şi lucrul se întâmplă la ora fixată; pacienţii sunt ast-fel scutiţi de prea multe purgative. Videm dar cum ipr.otismul influenţeză contracţiile musculare atât voluntare cât şi involuntare. Orî-cât de curiose par aceste fapte, se cunosc încă altele şi mai uimitdre. x\şa fie-ca re scie că o vesicătore aplicată pe piele şi menţinută acolo căt-va timp, causeză o roşaţă şi pe urmă o beşicare în locul unde sa aplicat; acesta se-explică în mod normal prin iritaţia ce o exercită pulbe­ rea de cantharide cu care se fac vesicătorile, asupra pielei, mai cu semă asupra micilor nervi cari sc află în pereţii vaselor de sânge, cari nervi prin acţiunea lor asupra acestor vase le strîng sau le dilată. Când aceşti nervi numiţi vasomoloiy dilata mi­ cile vase de sânge, urmeză imediat, o roşire a pielei: cana ac­ ţiunea iritantă a vesticatdreî continuă asupra pielei si prin in­ termediarul ei asupra acestor nervi, micile vase sanguine se dilată tot mai mult şi serul sângelui eşe prin păreţi! vaselor ş1 s ^ muldză sub forma unui licid într’o beşica: ast-fel după c -I ore de şedere vesicătorea dă nascere la o beşica plină cu noi ,

147 Cum cred că au vedut'o forte mulţi, când se pun vesicătorî la bol­ navi. ET bine, o asemenea iritaţie şi beşicare a pielei s’a putut obţine, şi pliu sugestiunea ipnotică. S’a pus pe braţul unoî persdne ipnotisate o hârtie simplă, nu o vesicătdre, prin urmare ceva cu touil indiferent, şi spunândui-se că acesta e o vesicătore, s a veţlut caşuri unde acesta fdie de hârtie simplă a dat nnscere unei beşicî mari pe piele, plină de liquid, tocmai cum o pricinuesce o vesicătd-e adevărată cu catitaride. Iată deci cum sugestiunea ipnotică, pdte irita micii nervi vaso-motori din pe­ reţii vaselor, lucru care e cu totul afară din voinţa ndstră.

In mod invers s’a reuşit ca aplicând pe braţul unor persdne ipnotisate vesicătorî adevărate, să le sugerăm că acesta e hâr­ tie simplă, ca nu va avea elect, şi în adevăr atunci vesicătorile n'au avut nici un efect, iritaţia nervilor vaso-motorî, a fost îm­ piedecată prin sugestiune. Natural că asemene experienţe reuşesc rar, dai e de ajus să seim că au reuşit de mai multe orî, ca să ne convingem că ele sunt posibile.

II. Influenţa ipnoseî asupra sensibilităfei. Am văcjut deja la descrierea stare! de catalepsie şi somnambulism că putem pişcă, înţepa cu un ac sau chiar să frigem pielea ipnotisatuluî, fără ca el să deie semne de durere; în general e constatat că sen­ sibilitatea e scăcjută mult în stările ipnotice. Putem încă să mă­ rim şi mai mult insensibilitatea sugerând în ipnosă paci­ enţilor că nu vor simţi. Medicii se folosesc mult de acăsta, în unele bdle cu dureri mari, ca d. ex. în diferite nevralgii vio­ lente cari scad forte mult sau dispar chiar.de tot prin sugestiunî ipnotice repetate : la dureri de dinţi, une-orî dă bune servicii.

S’a putut chiar prin ipnosă să se dea insensibilitatea destul de mare pentru a face extracţiunî dentare, pentru a face mici operaţiuni fără durere. Operaţiuni mal mari nu merg în ipnosă, de ore-ce pacientul se deşteptă în mijloc şi nu se pdte conti­ nua. deci nu putem să ne încredem în insensibilitatea prin ip­ nosă, pentru operaţiuni de ore-care durată.

Vom mar reveni despre acesta la aplicaţiunile medicale ale ipnotisrauluî, aci am amintit’o numai, pentru a arăta puterea su­ gestiei ipnotice şi în acestă direcţiune.

III. Influenţa ipnoseî asupra' simţurilor. Simţurile ndstre ca vederea, mirosul, gustul etc. sunt şi ele supuse influenţei sugestiunilor ipnotice, cum se va vedea mal clar din c<\te-va exem­ ple. Unei persone ipnotisate i se dă în mână un creion şi se fjice: „Poftim, al un trandafir frumos". Persdna în cestiune ia presupusul trandafir în mână, ’l admiră ’1 duce la nas şi se bucură de prea frumosul miros ce’l are.^ In acest exemplu vddein cum sugestia a desvoltat. o ilusie a

148 videreî. a mirosului şi chiar a pipăitului. Se pot da şi ilusmnî mai complicate: de multe ori experimentatorii aii sugerat personeler în experienţă că laboratoriul’unde se aflau era o gră­ dină, un parc frumos, şi numai decât personele vedeau înaintea lor o grădină. începeau să se plimbe, vedeau public, recunosceau cunoscuţi în mulţime etc. Fisiologistul german Heidenhain a putut sugera unul student cu care experimenta că"vede înaintea sa o grădină de plante, o cuşcă cu leî etc.

Binet şi Făre citează între altele şi următorul cas interesant.

Pe când o pacientă de ale lor se afla în stare de somnambulism ei Ti arătară pe un domn X din asistenţi şi :i rliseră: „Verji, acolo este o doică care ţine un copil în braţe4*'. Numai de cât ipnotisata se uită la D-l X şi la presupusul copil cu o curiositate cu totul deosebită. D-l X ridicând de o dată manile în sus, pacienta strigă la el cu supărare: „Nenorocito. ce faci ?

Aşa ţii copilul ? Vrei să’l omorî ?!“ După cum videm ea ob­ serva mişcările lui X şi le atribuia doiceî, pe care i se părea că o vede.

Nu numai ilusiunî se pot crea prin ipnosă ci şi lialucinaţiunî, adică nu numai că putem face pe cine-va să vadă, să audă sau să simtă un lucru în loc de altul, dar şi să vadă sau să audă, să simtă ceva acolo unde nu e nimica. Aşa se pole d. ex. su­ gera unei persdne ipnotisate ca pe o bucată de hârtie albă să va<jă o seric de numere: ea nu numai că va vedea acele numere, dar încă dacă o rugăm să le adune, va face adunarea forte, exact, tocmai ca şi cum ar fi scrise în realitate pe acea hârtie Halu­ cinaţia visuală a unor numere scrise este deci complectă. Tot aşa dacă presentăm unei persdne în ipnosă un carton alb îna­ intea ochilor şi ‘i sugerăm că vede pe el fotografia unul cunos­ cut. d. ex. ea numai de cât vede portretul, ’1 descrie exact, dice dacă e bun saiî rău etc. Cliarcot obicimiia în exsoerienţele sale să amestece un asemenea carton cu alte multe cu totul asemănălore. Persona ipnotisata le vedea pe tofce albe, numai când dădea de acela la care JI fusese sugerat portretul, imediat ve­ dea forografia de care i se vorbise. Aceste lialucinaţiunî pentru persdna ipnotisata sunt absolut ca nisce imagini reale. Dacă punem d. ex. între ochiul el şi cartonul cu fotografia presupusă o lupă, ea va vedea îndată fotografia mărită, tocmai cum sar fi întâmplat cu fotografia reală. Dacă punem între carton şi un ochiu o prismă, ea va vedea imediat două fotografii, tocmai cum se întâmplă când punem o prismă între ochiu şi o imagine adevăraţă. Se scie din optică că prisma deviând imaginea ochiu­ lui înaintea căruia e pusă, tace ca să nu mal vedem cu ambii ochi o singură imagine, ci pentru fie-care din ei o imagine se-

■

f

149

i !

1

!

parată. Halucinaţiunile optice sunt clecî absolut ca nisce imagini adeverate pentru persdnele respective.

Precum putem s i facem pe cine-va în ipnosă să vadă ceea ce nu exista, putem sa 1 facem ca să nu vadă ceea ce este îna­ intea ochilor Iui. Dacă (Jicem unei ipnotisate că D-l N. d. ex. din cel piesenţi nu e acolo, sau că densa nud va vedea, el în­ cetează de fapt a fi vizibil pentru ea, pe cât timp durezăsugestiunea. Ea va trece pe lângă dânsul fără să-l varia; chiar dacă se va aşeda în drumul eî, ea trece la o parte ca şi cum s’ar fi lovit de o piedică, fara să-şî pdtăda semă ce fel a fost piedica; în vederea eî este o lacună, întru cât privesce pe D-l N. de care i s’a vorbit în ipnosă.

Se pot crea în acelaşi mocl halucinaţii şi la iote cele-l-alte sim­ ţuri. ^ S’au veţi ut persdne ipnotisate cărora li s’a dat în mână o cartofă, spunându-li-se că e un mer dulce, cum mâncau acea cartofă cu delicii, parcă ar fi fost mărul cel maî bun; altele au voit să bea cernelă dacă li s’a spus că e vin, etc. ; acestea nu sunt de cât nisce halucinaţiunî ale gustului. S’a verlut alte ip­ notisate cărora începea să le lăcrămeze ochii după ce li se su­ gerase că mănâncă ceapă, pe când în realitate nu mâncau ni­ mica.—Pentru a sfârşi seria de exemple do halucinaţiunî ipnotice, vom maî cita o importantă experienţă a D-ruluî Dumontpallier. Unei paciente aduse în stare de somnambulism ipnotic, i se (jlise la urechea drdptă că afară e timp forte frumos, că e sdro etc.; o altă persdnă în acelaşi timp ’î spuse la urechia stângă că afară plouă, că e timp urît. S’a vedut atuncî cum jumătatea dreptă a feţei surâdea şi avea o expresiune bucurdsă-, pe când jumătatea stângă lua o expresiune tristă şi nemulţumită. In acesta experienţă interesantă o sugestiune ipnotică a creat cum vedem în acelaşi timp două halucinaţii contrarie, halucinaţia de timp frumos de o parte, aceia a unei ploi şi a uneî vremi urâte de alta, şi fisionomia a luat în fie-care parte expresiunea uneî stărî sufletesc! deosebite; spiritul aceleî persdne a fost dreşîcum divisat în două jumătăţi, fie-care simţind alt-fel, ceea ce au explicat-o unii prin independenţa relativă de funcţionare a fie-căruî heinisfer cerebral în parte.

IV. Influenţa ipnosă asupra sentimentelor. Deja în stare nor­ mală o personă impresionabilă pdte fi» influenţată mult în senti­ mentele sale de alţii: seim cu toţii că cine va fiind indispus^ trist pdte prin câte-va vorbe şi încuragiărî din alta pajte, sa’şî schimbe disposiţia şi să devină iar vesel. Acesta se întâmpla cu maî multă uşurinţă şi cu efect maî puternic in ipnosă.

Dacă vom spline uneî persdne ipnotisate, „Eşti vestei,, te simţi mulţumit, dispus", vom vedea cum imediat faţa eî ia o

i5o expresiune veselă, surîde şi se arată forte bucurdsă; clin contra, dacă îî vom spune, „eşti supărat, eşti trist", de o dată pote să începă să plângă, să aibă expresia cea maî desolaiă. Putem pro­ duce tot aşa prin ipnosă sentimente de ură, de spaimă etc. Pro­ fesorul Heidenhain pe când ipnotisa pe un student în medicină, ‘*î sugeră ideea că se allă la examenul de Anatomie, şi că el e profesorul care*l ascultă. Când cjise, „D-le, cunoscinţele D-tale sunt insuficiente, nu te ai preparat, ai eă<jut la examen", faţa studentului luă o expresiune de mare desolare, el începu să se rdge să nu-1 respingă, că tot a răspuns câte-ce va etc. Profeso­ rul Heidenhain tot prin sugestiune ’i scose repede acesta ideie, căci era aprdpe să capete un atac de isterie de emoţiune.—Alţi ipnotisatori au provocat la persone ipnotisate sentimente de fonie, de sete şi s’a ve$ut apoi cum mâncau sau beau cu o lăcomie nespusă, cele ce găsiau înaintea lor, cu ţdt-e că erau chiar după masă.

V. Sugestiuni realisate după nu timp maî îndelungat. Nu nu­ mai pe cât timp dureză ipnosa, sau scurt timp după deşteptare sugestiunile date se realiseză, dar s’a.putut obţine în multe ca­ şuri acte din cele maî complicate şi timp de câte-va cjile, câte­ va luni şi maî mult de la data ipnotisărei. Persona ipnotisată se deşteptă din ipnosă, e perfect de bine, nu se gândesce la nimic, şi exact la diua ce :i s’a ordonat, în ora hotărâtă capătă tendinţa iresistibilă a face ce 'i s’a flîs, şi execută ordinul fără hesitare. Din multiplicitatea faptelor vom cita numai câte-va mai curiose.

Profesorul Bernheim din Nancy cjise odată unui fost sergent din armată în timpul ipnoseî: „In ce cli din prima septămână a lui Octombre vei ii liber?" „Mercurî" respunse sergentul. „Să sciî," ’i <jise Bernheim, „că în Mercurea aceia să te duci la D-l Liebeault J); aî să găsesci acolo pe preşedintele republicel, care are să’ţî dea o medalie şi o pensiune".—„Am să mă duc" dise ipnotisatul. După ce se deşteptă din ipnosă nu’şi mai aduse aduse aminte de nimic.

La 30 Octombre, prima Mercure a luneî, 63 de <Jile de la data ipnotisărei, sergentul sosesce la D-rul Liebeault pe la 11 dimineţa.

După ce salută pe un domn cunoscut, pe care ’l întâlni la intrare, el merse în spre partea stângă a biblioteceî D-nulin Lidbeault, fără să se uite la nimeni. Acolo făcu un salut respectos şi se aurii cum pronunţă cuvîntul, „Excelenţă." El vorbia forte încet. D-rul Liebeault se apropie atunci puţin de denJ), Alt profesor din Nancy care se ocupă mult cu ipnotisn/.

|

I

-

151 sal. In acost moment sergentul întindea mâna dreptă şi cjioea: „Mulţumesc, Excelenta-'. Liebeault >1 întrebă atunci cu cine voibesce c ensul. „Ou preşedintele republice!", respunse el.

D-rul Beaunis din Nancy a ve<Jut realisându-se o sugestiune ipnotica după timp de şese luni. In luna Iulie el suge?ă unei doinn'-şoie ipnotisate,. ca de (Jiua de 1 Ianuarie el va veni pe la densa ca s o felicite de anul nou. In (Jiua hotărâtă în ade­ văr ea vă(Ju pe D-rul Beaunis intrând la densa şi felicitând’o de anul nou. D-l Beaunis in (Jiua aceea nici nu era la Nancy, ple­ case tocmai atunci, la Paris. E important de notat că aceste sugestiunî s’au realisat tot-de una la (Jiua şi ora hotărâtă. Putem uşor să ne închipuim cum sc pdte abusa de peradne ipnotisate pentru a comite acte grave la timpuri depărtate când nimeni nu se mal gândesce la ipnosă; în mâni criminale acesta a dat deja multe consecinţe desastrose, şi vom vedea importanţa acestor fapte când vom vorbi despre partea medico-legală a ipnotismuluî.

VI. Influenţa ipnolismnlui asupra memoriei. înainte de a ter­ mina acesta scurtă descriere a principalelpr fenomene ale ipnotismuluî. trebuie să mai menţionăm modificările pe care le pro­ duce asupra memoriei, cari presintă o importanţă cu totul de­ osebită.

In gradele uşdre de ipnosă, persdnelc în genere îşi amintesc bine tdte din starea lor normală, şi după ce sunt deşteptate din ipnosă ţin şi minte tot cc s’a petrecut cu ele pe timpul stare! ipnotice. In ipnosele maî adânci însă observăm mal multe schim­ bări în acesta direcţie. Pcrsdnele ţin bine minte totc din starea normală, ba chiar ’şi amintesc multe po cari de obiceiu le au uitat, însă după deşteptarea din ipnosă, uită absolut tot ce li s’a (Jis, lot ce s’a întâmplat cu ele în ipnosă. Ele pot face apoi di­ ferite acte cari le au fost sugerate, fără ca să’ş! pdtă da seina de ce, şi nu le vine nici de cum în gând, nu ţin minte de loc, că cine-va le ar fi ordonat acestea. Ceea cc e maî curios e că la fapte neexplicabile pe cari le fac apoi, ele . caută diferite motive şi le dă, ca şi cum ele ar fi făcut din propria^lor voinţă lucrurile. O pacientă a profesorului Richet, careia el ’I sugerase, că după ce se va scula din ipnosă să scotă globul de^ pejampa, 1 scote şi dă ca explicaţie că e prea întuneric în casa, că nu pole să ştee asa. O altă ipnotisată se pune să cânte Ja piano la o oră când avea o mulţime de alte treburi; întrebată de ce, ea (lice că asa ’i a venit de odată, şi nici de cum nu-î trece prin gând că acesta fusese o sugestiune. O altă pacienta citata de B-rul Pere lovesce violent pe un domn din asistenţi cu un pumnal ae hârtie; cu care i se sugerase ca să’lomdre: întrebata de motiv,

152 ea spune că el 'ia făcut o dată un rău mare, că nu s’a purtat cuviincios cu dânsa etc. nu-î vine în idee că e un resultat al unei sugestiunî.

Yidem deci aci că e posibil a împinge pe o personă ipnotisată şi la o crimă, şi ca ea să nu scie şi să credă că a comis o de la sine. — Uitarea acesta nu e absolută; se întâmplă une-orî că vorbindu-se înaintea unei persbne de vr'un lucru de care ’î s’a vorbit în ipnosă, atunci de o dată prin asociaţie de idei să'şi amintescă totul din starea ipnotică. Altele viseză în somn câte o-dată tot ce li s’a spus în ipnosă. Amintirile din ipnosă remân deci inmagasinate în memorie, dar nu sunt consciente, pacienta nu scie de ele: trebue readusă din nou în ipnosă şi atunci de o-dată ’şî amintesce totul: sau în stare normală, trebue vre-o a_ sociaţie de idei să redeştepte în consciinţa sa tote cele întâm­ plate pe timpul unei stări ipnotiee.

Din cele spuse vedem deci următorul lucru : în stare de ve­ ghere normală, cine-va ţine minte numai cele întîmplate din viaţa normală, nu însă şi cele cş s’au petrecut pe timp cât era ipnotisat; în stare de ipnotism ţine minte şi tdte din viaţa nor­ mală, şi tot ce s’a petrecut în ipnosele lui anteriore. — Ceea ce e demn de cotat e că şi pentru întâmplările din viaţa normală, puterea de amintire în timpul ipnosei e mult mai mare ca în stare normală; multe lucruri pe cari le am uitat de tot în stare obicinuită, ni le amintim cu o mare exactitate şi cu multe de­ talii în ipnosă. întrebată asupra unor întâmplări din trecut, o persdnă ipnotisată va respunde mult mai mult şi cu mai multă precisiune despre unele lucruri, pe cari în stare obicinuită nici nu le mai scie. Am văţlut o-dată pe un domn care în stare de ipnosă a recitat diferite poesiî, pe care în stare normală nu le ţinea minte de loc; după ce i se citară versurile, el ne spuse că citise acele versuri cu vre-o 25 ani în urmă, şi că şi uitase dacă el le a întâlnit vre-o dată. Multe caşuri de acestea, par cu totul miraculose. Profesorul Obersteiner din Viena citeză ca­ şul unei slujnice, care în stare ipnotică a recitat nisce versuri în limba ebraică, cu tote că nici o-dată nu învăţase acesta limbă.

S’a aflat apoi că ea fusese în copilăria eî la un preot care avea obiceiu a ceti cu voce tare diferite bucăţi de literatură ebraică.

Prin urmare lucrurile acestea aurite ca copilă, lăsaseră o urmă în creerul eî, de care ea singură n’avea cunoscinţă, şi pe tim­ pul ipnoseî când fenomenele memorie! se exagerdză. ea le-a re­ citat fidel şi a arătat ast-fel cum creerul conservă impresiunile ca placa unui fonograf, impresiunî car! s’au putut reproduce după un mare număr de ani, în anumite condiţiunî. — Aceste fapte au destulă asemănare cu ceea ce se observă une-orî în

i

!

153

!

viaţa normală: cui nu ’i s’a întâmplat une-orî ca în vis să re­ vadă înaintea sa scene din trecut, cu o esactitate si cu detalii, pe cari nu le ţine nici de cum minte în stare de veghere? Iinaginl de demult păstrate în creerul nostru, de o-dată iau o vivacitate extra-ordmara, şi ne revin la consciinţă. Şi la per­ san® istence sau văzut asemenea fapte în afară de starea ipnotică: se cundsce caşul unui băiat de măcelar, care în timpul unei starî de agitaţiune, a recitat pasage lung! din piesa „Phedre“ a luî Racine. el învăţase ca copil o dată versuri din acestă piesă, şi^agitaţia nervosa a scos la ivelă amintiri în creerul luî, de car! în stare obicinuită nu maî avea cea mai mică idee. Nu e deci nimic miraculos în acestea, ci numai reproduceri şi exagcrărî de stări cari se văd şi în afară de ipnosă.

Ipnosa pdte afară de acestea să maî creeze şi adevărate falşificărî ale memorieî. Dacă vom sugera uneî persone ipnotisate că n’a văţjut anume lucruri, că n’a asistat la cutare întâmplare, ea va fi în stare după aceea să jure şi înaintea justiţiei că nu scie, că n’a văţjut nimic din tdte acestea. Din contra s’a putut su­ gera unor persone ipnotisate că au asistat la anumite scene unde n’aîi fost: sugestiunea a prins şi ele descriau după aceia cu detalii scenele petrecute, cu o absolută convingere. Se vede ce confusiuni se pot nasce în faţa justiţiei, unde o personă ipnotisată cu anumite intenţiunî, e în stare sâ depue sub jurămînt ca a asistat la crime, la atentate diferite, şi să dea descripţiunî, cari să inducă în erore iotă lumea, prin aparenţa lor de abso­ lută sinceritate. ■ Tot ca fenomene de modificări ale memorieî pot fi inter­ pretate câte-va experienţe prea frumdse făcute de Profesorul Krafft-Ebing precum şi de D-riî Bourru şi Burot, de reînvierea personalităţeî trecute a cui-va prin ipnotism. Iată cum s’a pro­ cedat. Uneî domne lima Szandor, cu care profesorul KrafiEbing făcuse multe experienţe ipnotice, el ’î sugerase că e în etate de 7 anî. De o-dată figura eî ia o expresiune copilărdscă, începu să vorbiască ca un copil de acea etate, spuse că tocmai începuse să mergâ la şcolă, că învaţă alfabetul etc. Mama eî văijând’o în acestă stare spuse că ea se presinta tocmai cum era ea la 7 anî. Sugerăndu-i-se că e de 15 anî, ea începu a avea absolut aceiaşî conduită ca la etatea asta: pusa să ^scrie, să văţlu că scrierea ei e modificată şi controlandu-se după caetele eî din copilărie, s’a veţlut că a semănat întocmai cu sein­ erea ei de la aedstă etate. Uitându-se la mama ei, ea exprima mirarea eî că a îmbătrânit aşa tare; se vede că şi imaginea ce o avea despre dânsa, corespundea cu aceia a etăţei de Io ani* Acestă ipnotisată era de 84 de anî în timpul când s au făcut

■

154 aceste experienţe. D-riî Bourru şi Burot asemenea au putut în două caşuri să reînvieze modul de a fi din trecut la paciente de ale lor.

Prima o domnişdră istero-epileptică V. când i se sugeră în ipnosă că e de 15 anî, se văcju de o-dată că e paralisată la bra­ ţul drept: făcându-se cercetări despre trecutul eî, s’a aflat că în adevăr ea suferise de o paralisie a braţului drept la acesta etate; ea reluase deci prin sugestiune felul el de a fi din etatea sugerată, şi s’a putut ast-fel afla exact ce a suferit ea atuncea.

Al doilea cas citat de aceşti autori e al unei D-re Jeanne R. de 24 anî. I se sugeră o dată pe timpul unei ipnose profunde ca să se deştepte cum a fost ea la şbse anî. Ea luă imediat expresiunea copilărescă de la acestă etate: i se pare că e în casa pănntescă cu ceî-l-alţi copil, şi stă de curăţă castane. ’I este somn şi vrea să se culce: ea rbgă pe fratele seu Andre să vie să‘i ajute. Se plânge că fratele cel mic mănâncă numai casta­ nele şi nu vrea să’i ajute nimica. Ea întrebuinţeză în acestă stare limba provincială, ce o vorbia pe atunci, şi nu soie încă francesa clasică. Nu scie încă să citescă, abia cunosce abece­ darul. I se dete sugestiunea că are 10 ani. Numai de cât as­ pectul eî se schimbă. Ea se vede în etatea aceasta; ne spune că merge deja de doi anî la şcola de călugăriţe, scie deja să scrie: ’şî aduce aminte ce’î s’a dictat la şcblă şi scrie o pa­ gină întregă din acel dictat. La controlare s’a veci ut că în adevăr ea scrisese acest dictat la etatea de 10 anî. Tot aşa'i s’a putut reînviea personalitatea eî de la etatea de 15 anî. Ea atuncî scrie deja raaî bine, mai frumos ca la etatea de 10 anî ; ea spune o istorioră pe care a învăţat’o la şcola atunci etc!

—Vedem cum aci sugestiunea în ipnosă redeşteptă tute imaginelo din trecut, şi s’a putut reproduce ast fel întregul fel de a fi. întrega personalitate din trecut a cui-va.

Ne oprim aci cu descrierea şi enumerarea diferitelor feno­ mene de ipnotism; am citat numai din cele maî principale, şi am omis multe de alt-fel destul de interesante, căci cadrul ce ni l’am impus în acest articol nu permite ca să intrăm în detalii mai mari. sau să căutăm a da o descriere complectă.

Intenţiunea ncîstră a fost numai ca printr’o descriere a maî multor fapte şi experienţe, şi o definire cât maî uşor inteligL bilă a sugestiune! şi a stăreî de ipnosă, să arătăm ce putere imensă are acesta sugestiune maî cu seină în ipnosă asupra bmenilor, ce influenţă incalcalulabil de mare ea pdte avea asu­ pra actelor, sentimentelor şi în genere a conduitei cui-va. Seiinţa medicală s'a folosit de acestea pentru a obţine îndreptări în numerose stări de bolă, pedagogia a căutat pe cale suges-

i55 tivă să obţină modificări în unele caractere, istoria, filosofia, psihologia au găsit în fenomenele ipnosei explicaţiunea a mul­ tor lucruri, alţ-fel neînţelese; în fine în mâni rele, ipnotism.ul a fost întrebuinţat în mod abusiv pentru a comite diferite fapte reprobabile şi de multe orî criminale. Studiul acestor cestiunî presintă deci un interes nu numai pur sciinţific, dar şi de uti­ litate socială, şi vom urma în numerele viitdre despre aplicaţiunile principale ale ipnotismuluî, maî cu sdmă despre întrebuin­ ţarea sa în medicină şi pedagogie.

Di\ F. Kremnitzev.

(Va urma)

r

156

Alcoolism.

— Urmare —

Individul care bea cjilaic cantităţi modeste de alcool, cantitate care trece peste o litră cu vin la fie-care masă, peste o halbă cu bere în timpul (JileT şi 2—8 aperitive in aceiaşi di» se <Jice că este alcoolic in gradul I. Alcoolicul nu se îmbată nici odată ; dacă se îm­ băia, atunci nu prin mici cantităţi. Să nu crâdă cine-va că, dacă bea şi nu se îmbată, deşi bea cam mult (adică a ajuns cu obicinuinţâ de a bea până acolo, în cât bău­ tura nu-i face nici un efect) nu este alcoolic ?

Este mai fericit acela, care se îmbată din clnd în clnd, de cît acela care bea, deşi cantităţi modeste şi nu se îm­ bată nici odată.

Este mal fericit primul, pentru că introduce in orga­ nism acestă otravă universală, din cînd în cînd şi în mică cantitate, de ore ce nu este obicinuit, al doilea Insă bea în fie-care di şi cred că din ce în ce mal mult.

Individul bend cantităţi modeste, alcoolul îl produce o sensaţie plăcută de căldură, o escitaţie generală a. sis­ temului nervos. Privirea îl este vie, figura îi este senină, nu se observă nici un pic de nor, gândirea îl este grăbită, fantasia îi este desvoltală. Raţiunea de şi nu este bine alterată, totuşi omul nu maî pole fi stăpân pe tainele sale.

Omul tăcut devine limbut, cel liniştit devine neastimperat, acela, cu un temperament vioiu, este de o veselie nebună, turbulentă, dusă pine la mînie Pesimistul cade In visurile cele mal triste, chiar pllnge

: !

157 optimistului li se pare viaţa o fericire, îmbrăţişează pe to­ varăşii de beţie, cerându-le ertare pentru nişte nemulţumiri Închipuite, face nişte destăinuiri ridicule După puţin timp veqiul i se Întunecă, mersul îi este nesigur ideile i se lncîlcesc ; individul nu mai are conştiinţa fapte­ lor sale. Cind beţivul se opreşte corpul seu face nişte unghiuri cu pământul, cînd merge descrie un drum în zig — zag. Ajunge un moment cînd sleit de forte, cade.

Această scenă se termină, prin un somn, care ţine aprdpe 24 ore şi clte odată prin convulsii, apoplexie, sau m6rte.

Eîectul beţiei de gradul I pote fi înbolnăvirea orga­ nismului, şi se cundsce în privinţa acesta o mulţime de caşuri; fie unul : un om, a făcut la o cji mare un chef, s. ex Ia anul nou, revelionul —din acel moment a căpătat o inflatfiare a pieptului, a pulmonilor ; omul nostru a în­ ceput să tuşiască, să scuipe stnge, a murit de oftică. Pă­ rinţii au ajuns la adine! bătrâneţe şi nici un membru al familiei nu murise de acestă bolă.

Se mal constată că în cjiua imediată după serbătore, ne îmbolnăvim de influmnţie a pieptului datorită răcelel produsă eşind s. ex. din cafenele, cârciumi, înfierbîntatî fiind de aerul sufocant al acelor localuri şi maî cu semă de alcoolul care prov6că în corp o escitaţie arzătdre.

Cînd, in întrebuinţarea băuturilor alcoolice se trece o ore-care măsură ce, iarăşi deprinde de constituţia indivi­ dului, cade în al Il-lea grad de alcoolisare.

Efectele produse de acest grad sunt : inflamarca stomacului, bolă care conzistă în dureri de stomac prove­ nite din băuturile spirtdse, be|.ia furiosă, sau convulsiva..

1] Inflamarea stomacului Maî înainte de a fi absorbite de vine şi răsppndite în toate părţile corpurilor, băuturile alcoolice stau clt-va timp în stomac iritându-î pereţi . ceastă se constată din esperientele D rului Bergeret : o copilă de 4—5 ani a fost găsită în agonie la porta părnnetafat că corpul şi hainele exalau un miros pătrunzător de rachiu. Justiţia intervenind, Însărcinează

I5S pe D-rul Bergeret să facă autopsia cadavrului. S-a găsit că, stomacul conţinea o cantitatea fdrte mare de rachiu ames­ tecat cu mucurile gastrice, şi pereţi stomacului aveau în toată întinderea şi grosimea lor o coloraţie viu pronunţată ; acesta roşeţă nu se pulea compara nici cu aceia determi­ nată de otrăvurile cale mai energice. Tot D-r Bergeret a avut ocasia să facă autopsia cadavrului! unei femei tinere care se otrăvise cu acid sulfuric [vitriol] ; licidul corosiv nu lăsase in stomac urme de iuflamaţie “mai pronunţate ca cele lăsate de alcool.

Prin urmare alcoolul este tot atît de otrăvitor, p6te şi raaî mult ca otrăvurile cele mai energice.

Stomacul fiind forte impresionabil la acţiunea irlantă a alcoolului, escesul băuturilor produce aprinderi de stomac, caracterisate prin dureri de stomac, vărsaturi, desgust com­ plect pentru alimente şi o sete pe care bolnavul nu o pote astîmpăra.

2) Beţia convulsivă sau furiosă. Individul atins de al Il-lea grad de alcoolism se asemănă cu animalele feroce, face cruzimile cele mai mari.

Istoria ne spune că, Alexandru cel mare a ucis pe favoritul seu Clitus, cel mai bun amic al seu- într’un ac­ ces de furie provocat de beţie. La barbari, s. ex. la Tracii de care vorbeşte Horaţiu, beţia le provdcă să facă nişte mişcări, cari trec peste limitele imaginaţiei.

Aprope tole actele criminale de cari omeni sînt cul­ pabili, sînt datorite băuturilor alcoolice. Gîte familii nu datoresc ruina, desonorea, unuia din membrii ei, avend patima beţiei.

Al IIMea grad de alcoolism. Omul în al III-!ea grad se găsesce pe marginele mormântului; o restabilire a orga­ nismului este imposibilă.

Neajunsurile befiei. Băuturile alcoolice provocă turburări în inteligenţă; glndirea alcoolicilor este alterată, slăbită.

Omul cel mai inteligent prin băutura devine un prost.

3) Perderea voinţei. Una din trăsăturile caracteristice aie beţiei este perderea voinţei. Alcoolicul este fricos, fără

j

.

i

*59 caracter, indolent, fără energie, excculă orbesce, maşinal tot ceia ce U se comanda. Este trist, abătut cl d ^ găsescc sub influenţa stimulentului sS„ obicinuit, clnd es e iu ast-fel de Împrejurări, In cît nu p6te să bea 4) Ferderea simţului moral. degradâză moralmente pe om ; alcoolic, devin perverşi, merg cu demoralisarea plnă la faptele cele mai revoltătore.

De multe ori alcoolici? perd şi sentimentul de dilicatetă şi onestitate. Se (Jice ca, un om bogat, Insă alcoolic, gă­ si ndu-se în casă, fie la streini, fie la amici, fie în magasine lua fără să fi veijut, obiectele cari îî se păreau frumose şi după gustul lui.

Alcoolismul produce morte grabnică. Mbrtea subită este comună b ţivilor ; congestia cerebrală esto atît de mare! în cît determină o ruperea vinelor şi de aci hemoragia, (scurgeri de singe, pe nas, gură, urechi). Nu tot dea-una mortea grabnică are drept causâ otrăvirea alcoolică ; ea pdte fi provocată de starea de beţie. Aşa unul a murit cătjend s. ex. după un zid, fiind de sigur beat, altul fiind aseminea beat a căcjut în vre-o prăpastie, altul în mersul seu in zig—zag a căcjut în o apă ore-care şi s’a înecat.

Faralisia. Emoragia cerebrala provocată de beţie uu produce tot dea-una morte. Ea paraliseză mai mult sau mai puţin inteligenţa, sensibilitatea şi mişcarea. Beţivul pa­ ralitic ’şi petrece restul vieţei într’o înbecilitate şi este prin urmare nefolositor societăţei. Noi privim pe acest neno­ rocit găsit în acestă stare din causa viţiului seu, il com­ pătimim (Jicend, că aşa a voit cel de sus.

Pasalisia afecteţlă cîte-odată şi gîtul ; din căusa acesta adoratorul nenorocit al lui Bachus, înghite cu mare greu­ tate, suferind, în timpul înghiţire! torturile lui Tantal; prin urmare putem spune că, inore de sete, în mijlocul vinului. D rul Voisin, disecând cadavrele indivizilor morţi de beţie, a observat câ creerul lor căpătase o duiitate cu totul particulară, identică cu duritatea, care se observă în creerul cadavrelor după ce s’au păstrat mai multe cjue în spirt.

i6o ;

Prin urmare pentru a complecta (Jicem că, alcoolicii îsi conservă creerul în craniul, lor, tot aşa de bine, după cum 6menil de sciintă, conservă creerul cadavrelor şi alte piese anatomice in borcanele cu spirt.

Alcoolismul produce epilepsie, nebunie, stupiditate.

Bantru, un antialcoolic, defiuea cârciuma, un local unde se vinde nebunie in sticle.

După observaţiile statistice ale omenilor competeuţl, se constată că alcoolismul produce un numer considerabil de nebuni.

In Franţa de la 1828—1835 s’a primit intr’un spital 1547 de nebuni, dintre care 134 nebuni de alcool. Din 1079 nebuni internaţi în un spital de Ia 1808 —1813, nebuni de alcoolism, erau 126, în 1856 au intrat in spital 608, dintre cari 91 erau alcoolici : 1S67 din 877 intrajl iu spital 200 erau alcoolici: In Anglia, după Willan, 500/° din caşurile de nebunie sunt datorite abusulul băuturilor alcoolice. Alcoolismul produce halucinaţie. Un om, avind o posiţie socială îualtă, a căţlut in o aşemenea stare de turburare mintală şi era chinuit de nişte halucinaţii înspăimentăldre. Unul din amicii lui i-a istorisit o întâmplare tragică, de care publicul era preocupat. Aceslă istorisire a impresionat atît de mult pe acest halucinat, In cit după plecarea amicului, s’a aruncat prin fereastra şi cade pe pavagiu de la etajul al IHea şi este ridicat cu crauiul sfă­ râmat.

D rul Frotter istoriseşte că nişte 6meni se îmbătaseră înlr’o circiumă şi închipuindu-şî că se află pe un vas agitat de valurile măre!, pe o furtună, voind să uşureze nava şi să evite un naufragiu, aruncară toate mobilele ca­ merei in care se aflau, pe fereastră, crezînd că le aruncă in mare.

Conduşi înaintea magistralului, ei au susţinut că au făcut bine şi au promis că vor repara perderile, din mo­ mentul ce vor ajunge la uscat, pe pămînt.

Un om beat, a voit într’una din zile să’şî aprindă ţi­ gara, de la lumina lunei, pe care o vedea el că străluceşte

161

printr’o deschidere a unui zid. Actele acestor 6menl au 0 parte comică insă dacă ne-am gîndi puţin, am vedea starea de degradaţie in care se găsesc aceşti individ}.

Alcoolismul pioduce un mare număr de sinucideri • In ţările de nord, el este o cauză principală.

La Romani, in epoca de decadenţă, beţia era foarte răspindită şi sinuciderile cele mai obicinuite.

In 1829, 200 de sinucideri au fost la Londra din causa băuturile alcoolice. Casper raportează că o pătrime din locuitori Berlinului cari au atentat la viaţa lor, de la 1812 — 1821 erau alcoolici.

Alcoolicul care urmăreşte ideile sinucidere! şi le pune in practică într’un acces de beţie, in care acces prin spi­ ritul rău trec culorile cele mal inchise, toate obiectele il se par negre.

Un alcoolic voind să se sinucidă, tăindu-şî gîlul, însă ne-reuşind pentru că n’a putut să ajungă artera carotidă, işl împlîntă de mai multe ori cuţitul în partea stingă a pieptului, căutîndu'ş! in zadar inima. Prin urmare rezul­ tatul a fost o mutilare oribilă.

Alcoolismul produce delirium tremens, acestă este un fel de bolă forte respândită şi care este comună beţivilor.

Acestă b6lă, nu împedică pe indivizi atinşi de a recunoşte pe 6menî cu cari sunt in contact, pot răspunde just la cestiunile puse, vorbesc multe, slnt veseli, politicoşi cu unii, furioşi cu alţii.

In creerul acestui bolnav abundă ideile cele mai bizare; este urmărit de halucinaţiile cele mai înfricoşătdre, se crede înconjurat de asasini. Alţi bolnavi văd intrînd în camera lor omeni înalţi de 7—8 m cari fixsează asupra lor nişte ochi ameninţători.

Ga delirium tremens să se producă asupra cui va, este de ajuns ca el să bea mal mult ca constituţia sa, să I permită. Cînd o personă este ameninţată de a fi atinsă de acestă bolă, se observă la ea o agitaţie neobicinuită, insomnie, perde pofta de mîncare, vărsături; limba este sărată, pielea caldă. In urma acestor simtome se sminteş e

1

l6z maginaţia iî se turbură şi apoi vede fantastice, fantome.

Alcoolismul produce turburărî în sensibilitate Beţivii devin mult mal pu[in sensibili durerii de cât oamenii cari trăesc cumpătat. Imbibatia ţesuturilor cu alcool esplică acţiunea anestezică. S’a tăiat membre: mîinî, picidre la indivizi îmbetaft, fără ca să simtă cea mai mică durere.

Un beţiv, în etate 34 ani, veni seara acasă într’o stare gravă de beţie. In loc să cedeze stăruinţelor soţiei lui de a se culca, el se coboară în pivniţă, scoate o oală cu vin, o puse pe masă alături de lampă aprinsă şi începu a bea.

După puţin timp, fiind cuprins de somn, a căzut răsturnând lampa. Yestimintele sale au luat foc şi alcoolicul nu s’a deşteptat de cît atunci clnd focul l’a răsbit; la ţipe­ tele lui, soţia venind l-a putut stinge însă prea tinjiu, căci, după 24 ore, nu mal era de cit un cadavru.

Un beţiv, culcîndu-se în jurul focului, în toiul som­ nului, şi-a băg t picidrele în foc şi nu s’a deşteptat de cît atunci, cînd cîte-va degete de la piciore Iau ars.

Alcoolismul produce în familie o degenerescentă în­ spăimântătoare.

Un observator care a făcut un studiu aprofundat al efectelor beţiei asupra popoarelor de Nord, din Suedia, Norvegia, (Jice că aceste populatiunî, abusând în cel mal înalt grad de alcool, degenerează forte mult, reproducînd adesea monstruozităţi. Velpeau a prezentat Academiei de medicină din Paris, un copil născut, fără cap, a, cărei con­ cepţie fusese săvârşită într’un acces de beţie. Esperienţa a probat că copil procreaţi în beţie sînt bolnăvicioşi, mor de timpuriu sau, în caz contrar, populează sj italele şi aziiele.

După tabelele de mortalitate din Londra se constată că jumătate din copil cari se nasc în acest oraş, mor înainte de a atinge vîrsta de 3 ani, pe când copiii indivi­ zilor cari fac parte din secta, secta religiosă, care trăesce în cumpătarea cea mal rigurdsă, jumătate ajung etatea de 50 ani.

Alcoolismul este ereditar şi copiilor alcoolicului nu le este

J

r

163 trebuinţă de esces, pentru ca să sufere consecinţa , rabde. Ei au o tendinţă de a cădea in toate viţiile P °" Alcoolul are acţiune reu făcfttnar* “ individului alcoolic, ci are acţiune şi asupra pSteriff copiii născuţi din părinţi alcoolici sânt: idioţi/surdo-muţl epileptici vicioşi, criminali, nebuni, dacă nu mor de mic de convulsii sau de meningită. Un om care avusese de mai multe ori accese de alienaţie mintală, din cauza esceselor alcoolice, era însurat de 2 ori: cu prima soţie avuqese 16 copil, dinţie cari 15 au murit de convulsii mai înainte de a împlini un an ; acel de al 16-lea este epi­ leptic. Cu a doua soţie, a avut 8 copii, 7 au murit de convulsii şi cel de al 8-lea este scrofulos.

S’a făcut următoarea comparaţie: Numărul copiilor Alcoolic! Nealcoolici.

Mort! în etate fragedă Idioţi Cu defecte Epileptici De slabă constituţie Beţivi ereditari

57 25 5 5 5 2

60 6 0 0 0 0

Prin urmare din 60 descendent! din nealcolici, tot! sînt sănătoşi, numai 6 mor de timpuriu din cause nepre­ văzute, şi din 57 descendenţi din alcoolici, 25 mor de tim­ puriu de sigur din causa slabei constituţii, iar restul de 22 cu infirmităţi.

Cred că din această causă, tinerii spartan erau opriţi prin o lege dată de Lycurg, de a bea băuturi spirtoase in Ziua cununiei. , Beţia părinţilor împedică căsătoria tinerilor; sau văzut fete ce erau ameninţate să trăeascâ intr un celibat . . complect, pentru că aspiraţi la ruina lor, venind să vizi­ teze familia, găsise pe părinţi lntrjo stare de beţie complită; se înţelege că pretendenţi s au retras.

Cite-odată, exemplul de beţie dat de capul familiei, pentru cei-lalţi membri; pe nesimprovoacă descuragiare ■

164 ţite eî ’1 imitează. S’a văzut într’o casă, în o parte un tată care murea de efectele alcoolismului, în altă parte femeia şi copil în stare de beţie, azistau nesimţitori la cele din urmă momente ale soţului şi tatălui lor.

Sâ vedem influenţa alcoolului asupra etăţii şi secsulul.

Băuturile alcoolice nu sînt necesare omului care se bu­ cură de o sănătate perfectă, slnt Insă folositoare în nisce împrejurări escepţionale.

Copiilor, alcoolul, fie sub forma de vin, de rachiu sau bere este nefolositor ; alcoolul ’I încălzeşte, ’I consumă pe nesimţite. Egzistă un prejudiţiu foarte răspândit în lume că trebuie să dăm copiilor vin pentru a-î fortifica Spir­ toasele lucrând asupra corpului omului cauzându I rele cu atât mal mult asupra copilului, ale cărui orgaue sînt mult mal delicate, mal iritabile. Din această funestă obicinuinţă se produc inflamaţiunl grave de stomac şi de intestine, friguri cerebrale mortale.

S’a observat că copil câreiumarilor hotelierilor prezintă boale de acest gen, din cauză că aceştia au ocazia să întrebuinţeze nemoderat băuturile alcoolice.

Cînd o epidemie de rugeolă (pojor) sau de friguri, izbucnesce intr'o localitate, aceste boale lovesc mal mult în copil ce obicinuesc mult vin, cazul unde vinul poate fo­ losi copiilor slabi este foarte rar.

Influenţa alcoolului asupra băuturilor.

S’a zis adeasea că vinul este laptele bătrânilor; această macsimă absurdă a făcut un număr mare de victime în­ trebuinţarea moderată a alcoolului pole să fie câte o-dată folositdre bătrânilor. Până Ia etatea de 30 ani stomacul are destulă energie pentru ca să reziste ori cărui ascetant.

La dare-care persoane această facultate prezistă în toată viaţa, însă aceasta este numai o escepţie. D-rul Bergeret afirmă, că acel bătrâni ce abuzează de băuturi, ’şl consumă mal repede viaţa. Beţia aduce pe bătrâni Intr’o stare de stupiditate, în cât nu-şl mal recunosc nici pe aprdpele lor. S’au văzut bătrâni cari şi-au uitat şi numele.

Se zice că era un bătrân militar ce ’l chema Francois

:

*65 şi amicii seî când 1 întâlniau, ’l Ziceau bonjur Pere Fraucois, la auzul acestor cuvinte figura bătrânului se înveselea, apoi şî lua aer serios, se părea că'şi recheamă memoria şi răspundea: pentru că ’mî spuneţi Pâre Francois, este deja mult timp de când Pâre Francois a murit la Waterloa.

Sexului frumos din cauza vieţel sueditare, din cauză că pierd forţă, din cauză că slnt impresionabile orl-ce fel de băutură alcoolică, le este interzisă, afară de prescriptiunile medicale.

Alcoolul este vătămător ori cărui, cu deosebire nervo­ şilor, istericilor, epilipticilor. Agravează bdlele suferinzilor de stomac, ficat, arteriî, creerl, rinichi, etc.

Pentru a impedica lăţirea acestei obicinuiţi de a bea licide alcoolice, este bine ca Statul să monopoliseZe bău­ turile spirtoase punănd in venZare alcoolul rectifiat, care este mal puţin vătămător de cât acela care există in co­ merţApoi să se ţină conferinţe repetate cât de des, să se scrie cât se p6te de mult asupra alcoolismului arătânduse în de ajuns efectele sele deplorabile.

G I Baboeanu-Droe

i66

Raporturile anatomice şi flsiologice ale aparatelor digestiv, circulator şi respirator; nutriţiuuea corpului.

Un fir continuu şi neîntrerupt leagă viaţa cele! mal inferioare fiinţe din naLură pănă la cea maT superioară formă de viaţă: viaţa omului! In toată această imensitate de organisme, cari în principiu nu se deosebesc de câtf prin complexitatea organelor şi a funcţiu­ nilor lor, se petrece o luptă perpetuă, care începe din primul mo­ ment în care licăresce scânteia vieţeî şi până în momentul fatal, în care viaţa trebue să sfârşească, pentru ca organismele să intre în descompunere şi să recompună o nouă formă de viaţă. O des­ făşurare de forţe, care une ori ajunge până la desperare, se pe­ trece continuu in viaţă, pentru a suporta lupta pentru existenţă.

Se află un sgomot ascuns în activitatea ultimei celule care compune un organism, sgomot, care observat în complexitatea vieţeî organice, îl numim, instinct de conservare, şi care este menit să dea alarma la orl-ce primejdie ce se apropie de viaţă, şi să îmboldiască fiinţa de a fugi din faţa periculului sau a pune în joc forţele sale, ca să nu cadă jertfă. Şi acesta este cel mai puternic instinct pe care l’a sădit natura în viaţa fiinţelor şi este instinctul de care natura nu a lipsit nici o vietate.

Sub impulsiunea acestui puternic motor al vieţeî, natura ne înfăţişează teatrul unor lupte din cele mai crude. Pe scena naturel ne este dat să privim desfăşurându-se fenomenele cele mal variate.

Calea ni se înfăţişează două fiinţe, care la umbra unei pazişte înverzite, acoperite de valul strălucitor şi cald al unui soare primă-varatec şi însoţiţi de cântecele păsărelilor şi de murmurul unul râuleţ, se desfată de plăcerile vieţeî, uitând că mâine poate, viaţa lor se va sfârşi şi în vremea aceasta, care abia se ’ndură să treacă zărim în văzduh un vultur prădalnic, înarmat cu ghiare, care spre a-şl potoli foamea, alungă cu furie un cârd de rândnnele, car! se retrag din clima unei teri friguroase, mergând ca să-şi caute un adăpost mal priincios pentru viaţă. Maî departe, o turmă de că-

1

167 care foamea îl constrânge, se repe^c^fîrie în mijLul lor^ie

s«s S5~iJşss «ars =« ,r

împinge cu acul pe vrăjmaş şi varsă în rană un licid otrăvitor Şarpele muşcă şi, prin clintii sel canalizaţi, lasă să se scurgă venin pe care-1 inoculează 111 corpul duşmanului său.

Cu câtă măestrie ţese paenjenul pânza în care-şl prinde prada şi cu cată râvnă se aruncă asupra unei muşte spre a-î suge sân­ gele. Din cele spuse, vedem ca natura chiar a înzestrat pe animale cu adevărate arme de aparare. Şi cu cât animalul se află pe o scară mai înaltă de desvoltare, cu cât animalul este ma> superior prin perfecţiunea organisaţiunel sale, cu atât instinctul de conser­ vare ia proporţiunî mal mari, aşa în cât la om, acest instinct ajunge la cel mai înalt grad de desvoltare.

Copilul încă din faşă suferă impulsiunea instinctului de conser­ vare şi sub influenţa lui, cere de la cel ce se află în jurul Iul să-l apere şi să-l conserve viaţa.

Omul matur, din revărsatul zorilor şi până în amurgul serei, împins de instintul de conservare, îşi încordiază forţele pen­ tru a susţine lupta vieţeî, veghiază cu grijă la fortul ce şi l’a do­ bândit prin încordarea energiei sale şi se sileşce să ţie pe vrăj­ maşi departe de fortul seu. Aci, instinctul de conservare ia două forme variate, instinctul de conservare morală, care îndeamnă pe om a-şl susţine demnitatea şi superioritatea vieţeî sale morale, şi instinctul de conservare materială, care îndeamnă pe om a-şl sus­ ţine viaţa sa ca activitate biologică.

Cum luptă omul pentru a-şl susţine viaţa sa materială? Iată cest.iunea ce mi propun a trata.

Viaţa omului, considerată din punctul do vedere biologic, nu oshj de cât rcsultanta unul şir de schimbări cc se petrec în corpul lui, odată cu Încetarea acelor schimbări, încetează şi viaţa; Va tre­ bui dar să perpetuăm acele fenomene, şi perpetuarea lor se face introducând nişce anumite substanţe, numite alimente. înainte de a arata modul cum alimentele întreţin viaţa omului trebuie să arăt care sunt anumitele organe ale corpului, cari prin funcţionarea lor, asigură conservarea individului. Aceste organe sunt ast-fel distribuite în corpul omului in cât constituesc 3 apa­ rate: aparatul digestiv, ap. circulator şi ap. respirator, (lig. 1) in aşa strânsă legătură unul de altul, în cât ori-co tulburare in funcţiunea unuia din ele, împedicD pe cele-l’a-lte de a funcţiona regulat, de unde resultă tulburări în organism. a Alimentele sunt mal intăi introduse prin gură in organele apa­ ratului digestiv ; aci sunt ast-fel transformate în cât să pa a

i6S străbate in sânge şi anume când ajung în intestinul subţire par­ tea folositoare intră în sânge.

Sângle este un licid roş, care brăzdează tot corpul nostru ş1 rolul luî este de a dislribue alimentele şi oxisrenul în toate părţile corpului. In adevăr pe când sângele se scoboară în artera aortă o parte din el trece prin artera mesenterică la capilarile vilosităţilor intestinale pentru a se încărca cu alimente cari sunt în intes­ tin. Străbaterea păiţeî folositoare a alimentelor in sânge se face in modul următor: fierea se varsă in intestin şi distruge peliţa ce acoperea velosităţile adică epiteliul; partea slabă a chyluluî (peptonele. glucosa, zaharal intervertit) străbate prin osmoză in capilarile resullate din ramificarea arterei mesenterice partea grasă a chyluluî (alimentele grase emulsionate) intră în vasul chylifer, iar celulele miel sferice reformează epiteliul viloşităţei. Toate vasele chylifere se reunesc intr’un canal, numit canalul toracic care se deschide in vâna subclaviculară slângă, aşa în cât şi alimentele grase ajung în sânge.

Capilarile vilosităţilor se reunesc şi formează vâna 'portă, aceasta străbate in ficat dând capilare. In ficat mal este adus sânge acterial de către artera hepatică care se ramifică în capilare. Ca­ pilarele resullate din ramificarea acestor 2 vase sangvine se reu­ nesc şi duc sângele într’o vână numită vână hepatică ce se des­ chide în vâna cavă inferiorâ vas care împinge sângele îri anricnla dreaptă.

Sângele încărcat cu alimente se varsă in partea dreaptă a inimeî; De aci se duce prin artera pulmonară la capilarele ce încon­ joară vesiculele pulmonare de unde ia oxigenul, pe care-1 introdu­ cem in plămâni în timpul inspiraţiuneî; .sângele oxigena't se varsă In partea stângă a immel prin vinele pulmonare in auriculă şi de aci in ventricul de unde ii ia artera acortă şi-l împrăştie la toate ţesăturile, la toate celulele corpului prin vase sangvine foarte subţiri, numite capilare.

Vedem, din cele. spuse că alimentele, înainte de a ajunge la celulele corpului a trebuit să fie transformate în organele apara­ tului digestiv, transformare care se face prin ajutorul sucurilor digestive şi să fie încărcat cu oxigen.

Să vedem însă in ce conslâ mecanismul nutrifiunei ? încă pe la sfârşitul secolului XVIII (1777), celebrul chimist Lavoisier, observă că sângele, care se adună la partea dreaptă a inimel (adică sângele care a nutrit corpul), era negru, încărcat cu un cap gazos identic ca acela ce se produce când ardem lemnele în sobă, şi că după ce sângele trecea prin plămâni, căpăta o culoarea roşie, perzând acel corp gazos. Din această observaţiune, Lavoisier a dedus că în corpul nostru alimentele ard ca nişce lem-

i

I6g ne in sobă. Lemnele ard din causa oxigenului perul ce le înconjoară', alimentele ard din causa oxigenului dln sânge luat de la vesiculile pulmunare. b Acest fenomen odată cunoscut ne nutem corpului în modul următor: sângele încărcat cu?li nut,ritl4nea oxigen ajunge în jurul fie-cărel celule atunci celula 5‘ CU limentele şi oxigenul; alimentele ard în prcsenta oxbenni^ a* nume ele se desfac în corpurile simple care f Carbon, Hidrogen, Oxigen şi Azot, aceasta desfacere s dat reşte presenţei oxigenului care se conbină cu Carbonul pentru a forma brioxidul de Carbon cu Hidrogenul pentru a forma apa ,H,-0)-NH \ Pane din AZ°l Hidr°gen Penlru a forma urea — N h !) cea maî mare Parte din Azot române in celulă pentru (co a-î servi la crescere; iar din cauza mişcărilor atomilor în timpul acestor combinaţiunl, se desvoltă căldură, servesce a reposa sau' ţesăturile se adaugă la substanţa celulei..

Aceste producte ale ardere! alimentelor sunt luate iar de sânge şi duse la alte organe însărcinate de a le elimina din corp ; bi­ oxidul de carbon şi apa sunt eliminate prin plamăn in timpul expiraţiunei şi urea prin rinichi.

S’a constatat că 1 gr. de Carbon arzând se unesce cu 2 gr.

66 oxigen şi desvoltă 8 calorii şi pentru co un om adult să fie sănătos trebue să ardă în ţesăturile lui, In 24 ore, 280 gr. Carbon cuprins in alimente, cea ce face să se desvoltă 2240 calorii.

O parte din această căldură servă a menţine temperatura constanţă a corpului de 37°C.; restul clin căldura e transformată in energie in forţă pe care o putem transforma în orl-ce fenomenalitate am vroi.— Aşa dar izvorul forţelor noastre, atât fisice cât şi intelec­ tuale, e Carbonul care intră in constituţiunea alimentelor şi acest Carbon ne este pregătit de plante.

Plantele conţin o substanţă verde, clorofila ; aceasta trage . bioxidul de Carbon din aer cu ajutorul razelor roşii albăstrie şi vio' Iote luate din lumina albă a soarelui, bioxidul de Carbon este des• compus în Carbon şi Oxigen; Carbonul rămâne in plantă şi se conbină cu Hidrogenul şi Oxigenul apei precum ale zeraliui ^mand alimentele ternace (care conţin C. H. 0) şi cu compuşi t luaţi din pământ, formând alimentele quaternare (O. • • ) P cum legumină, gluloiul.

Ei bine, pentru ca să se poată descompune 1 gr. de bioxid de de Carbon, trebuie ca planta să absorbă 8 c‘d°r^ *' !?' ’jbroxitea de căldură absorbită de plantă în timpul duluî de Carbou este egală cu .cantitatea de oxigenul — de corpul omului în timpul combinărei, Carbon * ’

170

>

unde vedem că prin mijlocirea plantelor, utilizăm căldura solară şi o putem avea sub formă de căldură animalg, care este izvorul tuturor activităţilor noastre.

Iată dar cum viaţa noastră este strâns legată de acea a plan­ telor ; plantele ne curăţă atmosfera de broxidul de Carbon ce s'ar îngrămădi prin respiraţiunea animalelor şi a lor chear; plantele ne fabrică alimente din diferite corpuri luate din aer şi din pământ corpuri pe care nu le am putea utiliza direct.

Plantele ne conslituesc isvorul vieţel noastre şi fără ele noi n’am putea trăi. Aceasta ne explică pentru ce primăvara care desmorţeşce natura şi o îmbrăca in mantie verde, deşteaptă in suf­ letul nostru bucurie şi pentru ce, toamna, care despdie natura de acest vestmânt, strecoară In sufletul nostru întristarea.

Primă-vara recheamă viaţa noastră la viaţa natureî în care începe a se ţese covorul verzuiu de iarbă, în care încep a se desvolta mugurii, cari dau in urmă frunzele şi florile. Cu dânsa evine în sufletul nostru bucuria, viaţa ne pare mai frumoasă, căci rânără vegetaţie ne asigură mal bine condiţiunile vieţel. Din con­ tra, toamna, viaţa plantelor e foarte puţin activă şi firele de iarbă, tcare încep a se păli, frunzele uscate, care zboară moarle în văz­ duh, crăngile arborilor despoiate, care se ’ndoaie une ori cu furie sub vâjâitul vântului ernatec, bruma cea groasă şi rece, plecarea pă­ sărelelor cari ne-au desfătat sub ceî*ul cald şi luminos al vereî, toate acestea spun că natura cade în amorţeală şi ne îndreaptă gândul la imaginea cea tristă a morţii, care lasă în suflet numai durere şi întristare adâncă.

Cine prezidă însă secreţiunea sucurilor digestive care transformă alimentele; contracţiunea fibrelor musculare ale organelor apara­ tului digestiv, circulator şi respirator, contracţiunî cari determină scoborîrea alimentelor în tubul digestiv, mersul sângelui In aparatul circulator şi Introducerea oxigenului în vesiculele pulmonare ale ap. respirator ?

Atât contracţiunile muşchilor cât şi secreţiunea glandelor sunt sub dependenţa sistemului nervos, căruia ii deosebim centri nervoşi adică celulele nervoase şi nervii, cari pun în legătură centrii ner­ voşii cu glandele şi cu muşchi:.—In celulă se elaborează incitaţiunea, ordinul ce este trimis muşchiului pentru ca aceasta să se contracteze iar calea prin care celula trimite acest ordin este nervul. Ast-fel presenţa alimentelor în esofug determină contracţiunile fibrelor musculare ale acestuia, căci iritaţinnea produsă prin contactul alimentelor a fost dusă printr'un nerv sensitiv, la o ce­ lulă nervoasă, iar de aci a pornit ordinul de a se contracta, ordin adus la fibrele musculare printr'un nerv motor. Tot ast-fel se ex­ plică şi secreţiunea sucurilor digestive.

i

171 Un sistem nervos sănătos, bine nutrit, va putea domina mişcă­ rile organelor de nutriţiune şi secretiunea sucurilor digestive. S’a zis în această privinţă încă de mult „mens sana in corpore sano“ (o minte sănătoasă într’un corp sănătos), ceea ce însemnează că buna stare organică are o influenţă aproape hotărâtoare asupra disposiţiunilor noastre morale. Şi de sigur, mersul normal al unei bune digestiunl a alimentelor, respiraţiunea unui aer curat, circulatiunea regulată a sîngeluî în organism şi un sistem nervos sănă­ tos sunt condiţiunile hotărâtoare ale vieţel nostre morale. Şi in­ vers, durerile morale provoacă tulburări supărătoare în funcţiona­ rea normală şi sănătoasă a actelor fisiologice ale vieţel; aşa m6rtea unul membru din familie, ori a unui amic intim mâhnirea, întregul şir de emoţiuniî dureroase, aduc tulburări în digestiunea alimentelor, în respiraţiune, în circulaţiune şi slăbesc sistemul nervos.

Fisicul şi moralul sunt dar două înfăţăşirî ale vieţel, care se condiţionează reciproc.

In rezumat dar, instinctul de conservare determină lupta penaxistenţâ.— Viaţa nu e de cât rezultanta actelor fisiologice ce se petrec în corpul nostru, acte pe care le perpetuăm arzând alimen­ tele şi utilizând căldura desvoltată, transformând’o în forţă, în energie pe care o întrebuinţăm la o muncă fisică sau intelectuală.

Transformarea şi distribuirea regulată a alimentelor la fie-care ce­ lulă se face prin ajutorul aparatului digestiv, circulator şi respi­ rator, a cărora funcţionare a lor se datoresce unul sistem nervos bine nutrit. Lipsa de alimente se traduce prin sensaţiunea de fome sau de sete „E strigătul unul continent de milioane de fiinţe (celule) zice regretatul profesor St. Mihăilescu, cu o existenţă orecum autonomă, cari prin telefonul firelor nervoase spun consciinţel, că existenţa lor este redusă cu puterea lor de a resista şi de a munci.—Dacă aceste elemente anatomice, cantitativ reduse, ar avea într'un chip oare-care, darul de a articula sunete le-am auzî pe toate strigând într’un cor, pâine. Foamea şi setea sunt răscoala lume! celulare; şi cu răscoala bunel celulare nu e de glumit, căci zguduie temelia organismului nostru".

ELISA C. LUPU.

1900 Decembrie.

IJ2

Viata savantnlui botanist Iosef Tonrnefort t

Iosef Petton de Tournefort s’a născut la Aix l) în Provincia (Provence), la 3 Iunie 1656. Prin părintele său, Petru Petton, era aliat la nobleţă provincială, iar prin mama sa, Aimare de T'agon, era considerat, pentru rudele sale, inaî mult ca un nobil domn al capitalei. Veniturele bogatului domeniu de Tour­ nefort aduceai! familiei sale o avere importantă.

După ce ’şî a petrecut primii ani în casa părintescă, Iosef de Tournefort fu trimis Ia vîrsta de 12 anî, sub conducerea unui învăţător, la colegiul lesuiţilor, din oraşul său natal, spre a’şî face studiile grecescî şi latinesc!.

Inclinaţiunea sa naturală fu însă pentru studiul botanicei, care se deşteptă în el îndată ce fu în stare să aprecieze frumu, seţele natureî.

De multe ori. când scăpa, fugia, din şcoală spre a căuta plante în îraprejurimele oraşului. Asemenea frustrări nu erau bine vă­ zute de profesori seî, pentru cari era chiar aspru pedepsit. Co­ pilul însă se consola, simţind plăcerea ce o avea de a’şî urma satisfacerea gusturilor seale. Silinţa ce o avea în căutarea plan­ telor i-a fost de multe ori nenorocită. Aşa, în escursiunele sale în împrejurimele oraşului Aix, dacă întălnia o grădină ce avea plante necunoscute Iuî, el înfrunta totul ca să intre înăuntru.

Dacă nu reuşia să i se deschidă porţile cu bani, sau dacă '! lipsia acest ajutor puternic, îndrăsnia a se introduce chiar pe furiş, sărind peste zid. Maî de multe ori, când se întorcea la şcoală, era cu veşmintele sfâşiate în bucăţi de muşcăturele câni­ lor, sau cu corpul strivit de petrele ce ţaraniî le asvârleau după i) ekss= Aquao Sextiâe.

i i i? 3 el, când fugia. Aceste pacoste însă nu ’î micşurau arddrea, deşi tânărul şcolar fu în stare să cunoască îndată, destul de bine, toată flora din împrejurimele Axului.

Deşi studiul plantelor îî procură dese distracţiuni, totuşi Iosef de Tournefort era bun şcolar, şi ’şl termină cu succes stu­ diile umanitare. Când ajunse în clasa de filosofie, nu simţi mult gust de această sciinţă, pentru că în filosofiiă scolastică ce se învăţa pe atunci, spiritul său drept şi positiv în van căuta în reflut despre natură, ce ’i plăcea să o observe atât de mult.

Bl voia fapte şi nu hipotese deşearte ale sectatoirilor luT Aristotel.

Intr’o <}i, căutând ceva în biblioteca părintelui său, vă<Ju o carte, ce’î plăcea să o citească cu multă curiositate, de oare ce fusese surprins de o doctrină filosofică ce’l captivase, şi care nu se potrivea de loc cu aceea ce o învăţa el în şcoală. Absorbit de multa lectură, nu dădea atenţiune de sosirea părintelui său. care’l dojeni şi’l opri de a mai ceti o asemenea carte. Dar tînărul cu cât era împedicat, cu atât simţea curiositatea să mal continue lectura acelei cărţi de câte orî găsea ocasiune, retrăgându-se în locuri ascunse şi depărtate, spre a ceti, în linisce şi nesupărat de nimenea, acea carte. Ce carte cetia el ? Tra­ tatul de filosofie a lui Descartes.

Iosef Tournefort ajunsese la vîrsta de a’şî alege o carieră.

Ca mai mic în familie, trebuia după obiceurile timpului să intre în ordine. Pentru aceasta, părintele ’l trimise la seminarul din Aix, să înveţe teologia. Deşi tânărul Tournefort avea ură pro­ fundă să se facă popă ! totuşi consimţi, ascultând dorinţele pă­ rinţilor seî, să intre în seminar. Dar pentru această, nu ’şî pă­ răsi botanica, care’i plăcea foarte mult, pentru că dese-orî visita grădina unui farmacist din Aix, care poseda câte-va plante cu­ rioase. De multe ori mergia în escursiuni mai multe leghe de­ parte de oraş. Ascultând de sfatul unui unchiu al său, un medic, stimat, el învăţă pe lângă botanică şi chimia, fisica şi medicina Când era în mijlocul acelor diverse studii, el fu surprins de moartea părintelui său, la 1677. Atunci, fiind liber în acţiunele sale, îndată se decise a părăsi seminarul şi a îmbrăţişa cu totul studiile scinţifice.

174 Tournefort, sciind prea bine că botanica nu se învaţă în v clasă sau în cabinet, ci în sînul natureî, întreprinse chiar de la începutul anului 1678, o călătorie în munţii Delfinatuluî • Savoieî. In acea călătorie avu fericirea să strîngă o recoltă b gată' de plante, cu cari 'şi creă un ierbar.

Căletoriile botanice, fiindu’î foarte folositoare instrucţiuneî sale, nu’l aduceau venituri mari, căci el, ca cel mai mic în fa milie, era sarac. Atunci Tournefort se hotărî a înbrăţişa pro­ fesiunea de medic, şi pentru aceasta, se duse la Montpellier unde şcoala era bine reputată. Când urma cursul de medicină nu .părăsia botanica.

Enric IV stabilise, la Montpellier, prima grădină botanică care fusese văfjută în Franţa, şi în care tânărul Tournefort găsia multă materie pentru studiile sale. Acest câmp de sciinţă nu’î mai fu de ajuns, căci el începu să alerge în toate împrejurimele oraşului, mergând câte o dată pene la 10 leghe, dejur împrejur.

Lineu numi satul de la Montpellier, paradisul botaniştilor.

Acest paradis este astă-<Jî suprimat prin cultura viţei de viî făcend să dispară pentru totdeauna văile şi pădurile cari făcu­ seră antica reputaţiune pentru acea staţiune botanică. Dar pe timpul lui Tournefort, împrejurimele de la Montpellier nu sufe­ riseră încă acea invasiune deplorabilă a industriei agricole; tâ­ nărul savant putu dar să se familiariseze aice cu producţiunile variate ale florei meridionale.

După doi an! de şedere la Montpellier, Tournefort părăsi acest oraş, în luna lui Aprilie 1681, spre a se duce la Barcelona, Reputaţiunea ce ’şî o făcuse, ca botanist, şeijând la Monpellierj decise pe un mare număr de tineri studenţi şi medici să’l însoţiască în acest voiaj, ca să înveţe de la el a cunoasce numerosele plante din acea regiune a Ispauieî. Printre tovarişii sei de voiaj se găsia şi Magnol, care trebuia mai târziu să profeseze la Mont­ pellier botanica cu succes, şi cu care Tournefort încheiase ami­ ciţie, în timpul şedereî sale la Montpellier. Tournefort rămase penă la finele lui August în munţii Cataloniei.

Pirineii îl ispiteau foarte • mult. Aşa cu toate dojinirile amicilor seî carî'i aretau periculele la cari era să se espună,

175 pornise singur cu un'bagaj uşor şi cu câţî-va bani, spre astrăbate tot lanţul acestor munţi.

Periculele ce’î fură precise, îndată i se arătaseră. Abia escaladase câte-va verfurî pirineene, că fu surprins de nisce sol­ daţi îspaniolî numiţi Miqnelets, cari ’l dispoiară în totul şi ’l lasară aprdpe gol.

Condamnat la moarte sigură, căci frigul era foarte tare, Tournefort se rugă de soldaţi, să ’î lase cel puţin cu ce să se acopere.

Bandiţii, avend milă de el, Jî înapoiară haina cea lungă, după ce insă 1 scotociră toate buzunările. Din fericire unul din buzunărî era găurit, şi căzuse în căptuşală o batistă, în care erau inodate cîte-va bucăţi de monete. Tenărul nostru călător simţi o bucurie de ne-discris, găsindu-şî rămăşiţele scapate ca prin minune de privirile tâlharilor.

Tournefort printjend curaj, şi continuă drumul,consolându-se silit, de perderea banilor sei. Numai căutând a se feri de altă nenorocire, ’şî ascunse într’o bucată de pane neagră şi foarte tare, acei câţî-va reali (un real = 25 bani), ce'î scăpaseră de tâlhari. Prin această viclenie, reuşi de minune, căci mai fiind întâlnit de alţi bandiţi (Miquelets), ’l eăutară şi aceştia, dar ne găsind asupra luî, de cât o bucată de pâne neagră, ’î dederă drumul cu dispreţ.

Bl nu avea să se lupte numai cu omeni, în acel voiaj periculos, printre aceî munţi singuratici şi sălbatici, ci şi in contra accidentelor terenurilor, căci pe acolo, pretutindeni nu erau de cât prăpăstii de evitat, stanei abrupte de escaladat.

Dar ardorea sa pentru sciinţă, atât îl susţinea în faţă atator pericule, în cât simţia plăcere în acea viaţă plină de nevoi şi osteneli.

Când se reintorcea acasă, el trebui să piară ca victimă a unui accident neprevăzut. Fiind ostenit in drumul cel lung, prin munţi, adormi în o colibă miserabilă de tăietor de lemne făcută din lemne şi pământ; când un vînt puternic şi repede resturnă acea colibă slabă, şi îngropă sub dărâmăturile sale pe nenorocitul botanist. Tournefort stătu în acel loc critic, şi ar fi perit negreşit, dacă ţipetele luî de desperare n’ar fi fost au-

176 tfit-e de ţărani, carî alergară în ajutoru’], şi reuşiră să’l scape de la mdrte.

Sosind anotimpul zăpezilor, Tournefort fu constrâns a părăsi Pirineiî şi a se întdrce la Montpellier, spre a’şî termina studiile medicale. Merse apoi să’şî primescă titlul de doctor la Orange, şi în fine să se întdrcă în oraşul seu natal, spre a se odihni cât-va timp.

Abia reabilitat, după atâtea sdruncinărî şi osteneli, între­ prinse un nou voiaj. Flora Alpilor fiindu’î necunoscută, se ho­ tărî a explora şi acei munţi, de unde ’şî procură o recoltă abundentă de plante, cari ’1 răsplăti de ostenelile ce îndurase.

Reîntorcându-se la Aix se ocupă cu aranjarea ierbarului. „Nu’î dat nimănui, tfice Fontenelle, a simţi plăcere, văzând plante în mare număr, toate intregî, bine conservate, dispuse după o ordine oare-care (classificare) în mari caete de hârtie albă". Acestă plăcere răsplătia tânărului nostru botanist toate ostenelele ce suportase.

Reputaţiunea tânărului nostru botanist ajunsese până la Paris.

Sciinţa şi arddrea neobosită pentru progresele botanicei, ajun­ seseră şi în urechile lui F’agon, medicul Regelui şi intendentul Gradinei plantelor, fundată de Ludovic XIII. F’agon, voind să’l cunoască, se adresa mai întăiu D-neî Venelle, sub guvernanta copiilor Franţei, care era în legătură cu familia „Tournefort" Această damă scrise, în adevăr, tânărului botanist învitându'l a veni la Paris.

Tournefort se duse, în urma învitaţiuneî ce a primit în 1683 şi D-na Venelle ’1 presinta lui F’agon, Chiar de la prima în­ trevedere, medicul Regelui recunoscu tot meritul lui Tournefort şi curând făcu a fi numit, în locul său. professor de botanică în grădina regală, căci multe ocupaţiunî ’l împedicau a executa şi acea funcţiune.

Chia;* de la instalaţiunea sa în Grădina Regelui, ca succesor a. luî F'agon, Tournefort se ocupă cu multă activitate, să res­ taureze acea grădină botanică, care fusese părăsită de câţi­ va ani. El făcu, în scurt timp, din ea, unul din cele mal frumdse stabilimente din Europa.

Tournefort stabili pentru studenţi în împrejurimele Parisului.

177 usajul escelent al ierborisaţiunilor. Graţiei talentului şi reputaţiuneî sale cursurile şi iorborisaţiunile atrageau nu numai pe mulţi elevi ai Umversitaţei din Paris, ci şi un mare număr de streini.

Tenerul professor nu renunţă la voiajile sale. In luna Mai 1688 plecă iarăşi în Ispania. Străbătu prin mai multe provincii, recoltă mai multe plante necunoscute, şi trecu şi în Portugalia!

In Andalusia studiă palmieri), arbori foarte comuni în acea re­ giune, fără însă a pătrunde în misterul modului lor de fecundaţiune, Reîntors la Paris, înavuţi cabinetul Regelui cu o frumdsă colecţiune de plante aduse din voiajul seu.

El merse în urmă să visiteze şi Anglia. In toate regiunile ce străbatea, se punea în raport cu savanţii, spre a’şi vulgarisa cunoscinţele ce le căpătase, şi de a culege altele noi. In Olanda, se legă intim cu Herman, celebru professor de botanică la Universitatea de Leyda. Acest din urmă, recunoscend, în botanistul frances, un adev.erat geniu, şi dorind gloria ţereî sale, i oferi în favorea sa, sarcina sa de professor de botanică. Deşi Olanda era în resboiu cu Franţa, Herman făcu să se decreteze, prin statele generale, ca o pensiune de 4 mii liv-’e să fie ataşată la titlul de professor de botanică la Leyda. Dar Tournefort nu primi această propunere şi Franţa sciu îndată să i se arate recunoscătdre pentru acel sacrificiu politic.

La 1692, Abatele Bignon, numit president al Academiei de sciinţe, chemă pe Tournefort a face parte din acea adunare savantă.

Tournefort ’şî consacră oarele de libertate ce i le lăsau cursurile, la redacţiunea unui uvraj destinat a face botanica mai accesibilă tuturora, întreprindere de o utilitate incontes­ tabilă, într’o epocă, când sciinţa vegetalelor nu eşise din domeniul curat sciinţific. Acea carte intitulată. Elemente de bota­ nică, sau Metoda de a cunoasce plantele, apăru la 1694, şi rădică în gradul cel mai înalt reputaţiunea lui Tournefort.

Elementele de botanică se compun din trei volume: primul conţine prefaţa şi ospunerea metodei sale de clâsificaţiuni; cele1-alte. doue volume formează un atlas, care cuprind 451 figuri, desemnurî*foarte bine îngrijite şi datorite creionului celebrului pictor miniaturist, Aubriet. Contrar obiceurilor, Tournefort scri4

178 sese acest uvraj în limba sa (francesă); spre avulgarisa cunoa cinţele plantelor. Totuşi, pentru ca lectura să fie înţelesă d" savanţii tuturor ţerilor, el făcu o traducere în limba latină titlul de : Institutiones reiherbariae. Această ediţiune este însoţită de o prefaţă, care conţine o espunere a principiilor generale despre sciinţă, şi o istorie presentată despre botanică.

Cea ceT mai important în cartea lui Tournefort este 0 în­ cercare de classificaţiune a plantelor. înainte de Tournefort foarte mulţi autori nu vorbiau nimic de classificaţiune. Bota, niştiî ceî maî buni ca PEcluse Lobel fugiau de o sarcină aşa de grea. Lobel, prin figurile cari ’î însoţise uvrajul şi PEcluse prin escelentele sale descripţiunî aduseseră mari servicii, fâcend cunoscute o mulţime de plante, dar nu se găsiau în uvrajile lor nici o metodă de classificaţiune, care e condiţiune fundamentală despre constituţiunea unei sciinţe.

Totuşi au fost maî multe încercări de classificaţiunl: Gesner încercase a stabili genuri, după consideraţiunea floare! şi a fruc­ tului, şi Cesalpin făcuse în acelaş mod, o încercare adevărat importantă. In cartea sa, de plantis, publicată în 1533, Cesalpin arată o classificaţiune metodică basată pe consideraţiunea fruc­ tului. Morisson continuă lucrarea lui Cesalpin, arătând că nu cunoasce uvraj ul savantului italian. El descrise foarte bine grupa Urnbiliferilor, basându-se pe forma fructului ; el făcu chiar să se cunoască bine Importanţa affinităţiilor naturale. Dar clasificaţiunea sa se basa pe organe foarte puţin importante. Ray, eminent botanist engles, încercase şi el a stabili regule pentru distribuirea plantelor, dar metoda sa meşteşugită, nu făcea de cât să încurce maî mult o sciinţă, ce era deja confusă.

Rivin este singurul botanist din acea epocă, demn de a fi opus lui Tournefort. In tratatul săli : Introduclio generalis ad remherbat iam, publicat la 1690, Rivin stabili în plante, două mari divisiunî. El aranjează în aceeaşi clasă toate vegetalele cari produc aceeaşi floare şi acelaşi fruct; când fructul este neaseminea în o aceeaşi clasă, el creasă sub divisiunî basate pe forma fructului. Aplicaţiunea acestei metode făcute de autor, nu fu însă fericită, dar din punctul de vedere al classificaţiuneî, teoria sa avea numai avantajul de a asimila ierburile

179 cu arborii. Magnol, professor la Montpellier şi amic al lui Tournefort, propusese o altă metodă basată pe formele calicului floare!.

Aşa era starea sciinţeî,^ când ’şi publică Elementele de botanică.

La o plantă Tournefort consideră diferitele părţi, după im­ portanţa, lor relativă. El consideră: 1°floarea, 2° fructul, Z°frm$a 4° rădăcinele, 5° tulpinile, 6° savoarea, 7° aspectul exterior.

Ou aceste date stabilise elasse, genuri şi specii. In classe, cari sunt cele mai mari divisiuni, şi cari conţin mai multe ge­ nuri. Tournefort pune toate plantele a căror corolă este de a. ceaşî formă. Genurile se determină prin floare şi fruct; dar e o varitatea de gen care se determină prin forma inflorescenţei posiţiunea şi numărul frunzelor. Specia se stabilesce prin toate părţile aocesori, precum fruinje, tulpini, rădăcini, etc.

După aceste principii, Tournefort căuta a crea nu o metodă de clasificaţiunî universală a plantelor, ce o consideră ca impo­ sibilă, ci a stabili grupe comode, modelându-se, pe cât a putut, după natură. Pentru aceasta, el clasifica cele 1646 specii de plante ce le-a descris, în 22 clase şi în 69;" genuri, considerându-le, relativ : 1° la mărimea şi durată lor ca arbori şi ierburi, 2° la absenţa sau presenţa corolei floareî; 3° la disposiţiunea florilor ca simple şi compuse; 4° la numărul petalilor corolei ; 5° la disposiţiunea regulată sau neregulată a acestor petale.

El distribui toate plantele în două grupe: arburî şi ierburi; lată tabloul classifîcaţiunei speciilor vergital, după sistemul luî Tournefort.

(Va urma)

D. T9MA.

i8o

ŞTIINŢA Şl MATURA Natura ! Artistul acesta nevăzut, care făureşte forme veşnic noi: tot ceia-ce este n-a mai fost; tot ceia-ce a fost nu va mai fi. Cine o cunoasce ? Şi în cine nu arde dorinţa de a o cunoasce?

Setos de a şti mal mult şi tot mai mult, omul a răs­ colit adâncurile pămîntului, a resbătut marile şi oceanele şi a construit instrumente cu cari a răspicat stratele at­ mosferice şi spaţiile eterate păne sus, pene la lună, la sore, la stele, la cer. Pe câmpul acesta larg*, vast, fără hotare, Intre cer şi mieriul pămîntului, omul îşi îndreptă scrutător privirea şi atenţia, dornic de a cunoasce şi de a înţelege taina tuturor lucrurilor.

Fără îndoială că ştim şi cunoştem mult astă (Ji. As­ tronomia, geologia, ştiinţele biologice, etc. au cucerit mult din domeniul naturel şi au progresat enorm. Tdte ne-au adus lucruri noi şi surprimjetore. * *

Pamîntul nostru, cu toţi planeţii şi sateliţii cunoscuţi şi cu sorele, formez# un sistem, o lume deosebită de celel’alte corpuri ceresc!. Intre noi şi azurul cerului maî sunt .

31 milidne de lumi de acestea. Fie-care stea ce vedem noptea lucind pe cer, e sorele unei lumi deosebite.

Distanţa ce ne desparte de centrul sistemului nostru, de sore, e de 150 000.000 chilometri.

De la noi penă la cele mal apropiate lumi, distanţa e de un milion de ori mai mare, de cât distanţa de la pă-

i8i

ment penă la s6re; iar cele mal îndepărtate lumi sunt de 965 de ori mai departe de noi de cât lumile cele maî apropiate. O bombă de tun, care ar merge constant cu o vitesă de 50 metri pe secundă, ar face 9 ani de la pă­ mânt pene. la s6re, 9 milibne de ani pene la cele maî apropiate lumi şi 8,685,000 de ani pene la lumile cele maî Îndepărtate.

Lumina care parcurge 300.000 km. pe secundă, vine de la s6re pene la noi In 8 minute şi jumătate; de la steaua Sirius in 14 ani, de la steaua polară In 43 de ani, de la calea lactee în oOOO de ani etc. Se crede că sunt ncbul6se de la car! lumina ne vine în milidne de anî.

Prin urmare, noi cunoscem ceia-ce s’a petrecut în aceste corpuri, tocmai după 8 minute, după 14, 43, 5000 de anî, sau chiar după mai multe miliăne de anî.

P6te de mult s’a stins în drum In depărtări albastre, Iar raza eî abia acum Luci vedereî nâstre. *

Pămîntul n'a fost în tot-d’auna în starea în care se află astă-(jî. El e o parte ruptă din sore ca şi cel 1’alţî pla­ neţi—căci tot sistemul solar şi t6te cele-ralte lumi, for­ mau la început o masă gazdsă, haotică. — La început el era fluid şi fierbinte şi treptat-treptat s’a tot răcit şi con­ solidat, aşa că astă zi el este un glob cu o suprafaţă de 510.000.000 km. p. cu o greutate de 6,366,148 metri, plutind liber In spaţiu, înprejurul sbrelul, pe o orbită al căreia diametru e de 300.000.000 km.

Numai pene la vre-o 60.000 metri de adâncime pă­ mântul e solid; de la acestă adâncime în jos, el e fluid şi forte fierbinte. Dupe calculele făcute de un mare geolog Englez Sir Archibald Geikie, a trebuit să trecă 730.000.000 de anî, pentru a se forma crusta aceasta solidă de 60.000 metri.

182

par. f ei*lnteala cea mare Pe care 0 avea pământul la tnput n a dispărut tdtă; o parte a rămas sub crusta so~ Udă şi în miedul pămîntuluî, temperatura sa ar atinge 200.000 grade G. * *

Lumea animală şi vegetală, n’a fost în tot-d’auna aşa cum este astăzi. In diferite timpuri au fost diferite faune şi diferite flori cu forme organice altele de cât cele din natura de astă-^î. Ideile susţinute de Lamark, Geoffroy St. Hillaire şi mai ales de Danvin în celebra sa carte L’origine des especes, apărută în 1859 au revoluţionat complect credinţa.

Animalele şi plantele nu sunt opera unui creator, nici n’au fost organisate dupe un plan preconceput. Ele sunt forme selecţionate de natură, prin lupta pentru trai. Gel tare învinge şi supravieţuesce, iar cel slab este învins şi condemnat să dispară.

In pădurea umbrosă şi mută, unde suflul vieţel abia că face să tremure frunzele arborilor, sute şi mii de plante mici şi germeni, aspiră la viaţă. In locul copacului secular, doborlt de trăsnet, smuls de uragan, sau trântit de se­ curea omului, o sumă de alt! arbori mici sau de seminţe ce deja germineză, aspiră să crescă şi să ia aceiaşi ma­ iestate. Nu va isbuti tusa de cât unul şi acela va fi cel mal tare, cel mal bine dotat.

Acelaşi lucru, aceiaşi luptă şi în lumea animală.

Totă varietatea nesfârşită de forme organice, animale şi vegetale, tote speciile aii o origină comună. Tot ce este astă-(jl vietate pe pămînt, descinde dintr’o masă protoplasmică, un mucilaj, întins pe fundul oceanului cald incă, ce acoperea la Început globul’ nostru. Printr’un proces lung de evoluţie în care In tot-d’auna a intervenit adaptaţia de mediu, selecţiunea naturală prin lupta pentru trai a formelor organice bine dotate şi transmiterea şi fixa­ rea prin ereditate a caracterelor organice posedate de for­ mele selecţionate, au resultat tote speciile şi varietăţile fa-

1

183 unei şi florei actuale. însuşi omul, regele creaţiuneî orga­ nice, nu e de cit cea mal recentă şi desăvârşită expresie a acestei lungi evoluţii. * :'fi

Cunâscem şi seim mult, spuneam mal sus. Dar tot mult este şi ceia-ce nu seim şi nu cun6scem. Un pas făcut în domeniul natureT, însemnă o problemă mai mult pentru sciinţă. Cu drept cuvînt s’a cjis că trăim Intr’o 6ră de sciinţă bogată, înconjurală de tote părţile de mister şi de neguri.

Pentru a ne explica diferite lucruri şi fenomene, am inventat teorii şi ipotese mal mult sau mai puţin plausibile. Am admis selecţiunea naturală, inventată de Darwin, pentru a ne explica mersul şi înlănţuirea vieţeî pe pămînt.

Am admis existenţa eterului inventat de lung şi Fresnel acum un secol, pentru a explica aşa cjisele ondulaţiunî lumindse, calorifice, etc. Am admis existenţa unei forţe vi­ tale care lucrâză asupra corpurilor inerte, pentru a explica fenomenul vieţeî. Am admis pene şi faimdsa cosmogonie a lui Kantşl Laplace, dupe care pământul e rupt din sbre şi luna din pămînt. Şi pdte că nu mai este mult, pene când şi recenta teorie a pluralităţi lumilor locuite, să ob­ ţină cetăţenia In sciinţă. Dupe acestă teorie, nu numai globul nostru e populat, ci t6te sau torte multe din cele 31 de milione de lumi presărate în univers.

Cu nimic positiv nu s’a putut pene acum proba vre-una din aceste teorii; ba încă, obiecţiuni grave le stau în faţă, sfidând verosim iitatea lor. E de aju :s a menţiona urmă­ torul fapt. PămIntui are astăzi la suprafaţă, o tempera­ tură de 27—28 grade C. Dupe teoriile admise, pămlntul in cursul evoluţiei sale, a fost cu mult mai fierbinte de cit astă-<Ji. Cit timp Insă, a fost la suprafaţa sa o tem­ peratură mal mare de cît 28°, cu siguranţă că viaţa nu s’a putut desvolta pe pămînt. După calculele făcute de un învăţat Englez, Lord Kelvin, de când temperatura a scăcjut la suprafaţa pămîntuluî la 28°, sau la un grad ve-

184 cin, cu alte cuvinte de când a fost posibil vieţeî să se desvolte pe pămînt, sunt 100.000.000 de anî. Acum o sută de milidne de ani, tot ce este astă-cjî viaţă era dar concentrat într’o masă de protoplasma, lăţită pe fundul co­ ceanului primitiv. După teoria Danviniană, însă, intervalul de 100.000.000 de anî e prea scurt şi nu e sufieient pen. tru ca să se fi putut desfăşura tot procesul evoluţiei or. ganice pe pămînt Această teorie susţine că de când există viaţa organică pe pămînt, sunt nu o sută de mili6ne de anî, ci câte-va sute de milidne de anî.

Cum vedem, suntem fdrte departe de a cunoşce totul.

Cu multă dreptate (Jicea Arago, că Enciclopedia ignoranţei e mult mal vastă şi mat instructivă de cit Enciclopedia ştiinţei.

P6te că, în curgerea veacurilor viitdre, omenirea, mal pricepută şi maî experimentată, va isbuti să descurce tăie problemele de astă-(Jî, ridicând întreg vălul ce acopere miste­ rele natureî. Atunci adevărul va fi invederat,. Nu vor maî fi credinţele religiose, nici teoriile şi ipotesele sciinţifice de astă-<Jî, ci va fi numai ştiinţa.

DIMITRIE D1M0

<«*=—<3M

x85

Exerciţii şi Probleme Aritmetică.

10. DouT lucrători lucrâză împreună la acelaş antreprenor; pen­ tru 3 (Jile de lucru a primului şi 4 a secundului, el primesc 22,50 leî, —şi pentru 9 (Jile de lucru a primului şi 8 a secundului dânşii primesc 58,50 leî. Cât ia pe cji fie-care ?

11. Care număr coprintjend trei cifre (Jecimale cresce cu 24,975 când îl lepădăm virgula ?

S. R.

Algebră.

11. Să se facă împărţirea :

(ii)

(x-a) : 12. Care este adevărata valore a necunoscutei în ecvaţia a — b = x y/a2 —*b2 — y/2 ab — 2 b2, când a = b ?

13. Ce devine espresiunea : (3 x2 -f x)i — (3 x2 — 4)*, pentru x = oo ?

14. Să se resolve ecvaţiile: x +1 + 5 x 4- 2 „ 5 x - 3 + 5 x — 4 = 8146 .

1). 5 2).

n\la + x

n\/a + x

ny/x

a

X

c S. R.

i86

Geometrie.

9. Tangentele duse la două cercuri dinlr’un punct a cordeî lor de intersecţie sunt egale.

10. 8e dă o circomferintă şi un punct exterior; să se ducă prin acest punct o secantă ast-fel că partea iuLcrioră să fie medie pro­ porţională între secantă şi partea sa exterioră.

S. R.

Trigonometrie.

11. Să se verifice relaţia : arc tg-

x cos a x — sm a -----are tg - =a .

— x sin a cos a

12. Care sunt adevăratele valori ale espresiunelor urmâldre pentru x = 0 : 1 -f- sin x — cos x 1 — sin x — cos x gj

i

i

— sin x 1 — COS X

3).

arc cos (1 — x)

115 — X2 i

13. Să se resolve ecvafia :

i

arc tg x + arc tg 3 x = 90° 14. Să se determine : Minim (tg x + 3 cotg x) S. R.

Cosmografie.

3. Algol trece la meridianul Brăilei cu 3° lm 2-3s 93 înaintea lui y, care trece i» 22° 17m 28s, 7 (timp. sider. Paris).

Să se spună : 1) care este a lui Algol, 2) la ce oră va trece la meridianul BucureştiuluT şi 3) care este longitudinea Brăilei?

S. R.

187

Fisică.

14. La ce temperatură termometrele Fahrenheit şi Centigrad arată aceiaşi temperatură ?

15. Pe un areometru Fahrenheit care cântăresce 50 gr. trebue pus 10 gr. pentru a’l face să între într’un licid cu densitatea 5,75. Ce greutate x trebue pusă pe el pentru a’l face să intre apă curată.

8. R.

oco

I

■

i88

PARTEA ADMINISTRATIVA

Serbarea deschidere! noului local al liceului.

Luni 23 Octombre s’a deschis noul local al liceului.

Dup* ce toţi D-niî profesori s’au adunat în localul Direcţi­ une!, la ora 9 a. m. au plecat spre noul local al liceului având în frunte pe D-l Const. Calmuschi, Directorul liceului, precedaţi de drapelul scdleî şi urmaţi de o delegaţiune compus* din şefii de clase şi câte doi elevi din fle-care clasă.

Ajunşi la intrarea principal* a liceului, D-l Const. Calmuschi, Directorul liceului, a dat în uşă trei lovituri de ciocan. Uşile s’aîi deschis în lături şi celor ce intrau li s’a presentat pane şi sare.

Elevii făciaîi front în vestibulul principal ; eî aii dat salut drapelului şi corul a intonat Imnul regal.

Părintele Hărţescu a oficiat sfinţirea apei, iar în urmă a ci­ tit o cuvîntare, în care a arătat legăturile dintre scol* şi bise­ rică, a îndemnat pe elevi să întărescă aceste legături şi a in­ vocat bine-cuvîntarea Providenţei asupra elevilor.

Corul a intonat Hora unireî.

Apoi D-l Const. Calmuschi, Directorul liceului, a pronunţat următdrea cuvântare:

Domnilor colegi, Elevi, .,Cu entusiasm şi cu încredere deschid porţile acestui edifiiu. E un moment de emoţiune şi de fericire acesta, în care „ciu. „’mî e dator mie să pun cel d’intăi piciorul în acest palat. In

189

f

„ast-fel de înprejurări, Românul ’şî îndreaptă gândul cătră Dum„neijeu şi primeşte pe dspeţiî săi în casa cea nouă cu pâne şi „cu sare. Pentru acesta v’am primit cu Preot, cu apă sfinţită „şi cu tămâie, închipuirea credinţei în Dumnezeu, cu pAne şi „cu sare, simbolul rodului şi al prosperităţeî. Şi alăturea cu a„cest preot, cu Domniile-Vdstre toţi, m’am rugat la D-tfeu să „trimită asupra celor ce vor să înveţe în acest locaş rddele în„ţelepciuneî, sciinţu, temere! de Dumnezeu şi dragostei de ţară. „Ţara ndstră, Dnmnilor, a făcut necurmate sacrifici! pentru „şcdlă. O probă este şi acest palat, care costă aprope jumătate „de milion. început în vrem! de belşug, a fost terminat în vrem! „de crisă şi de nevoe. Cu tote acestea nimic nu s’a ştirbit din „el, aşa de mare a fost dragostea tuturor conducătorilor noştri „pentru şcdlă. Drept e, că s’au ridicat şi ^vrăjmaş! în potriva „luî şi au lovit, în el cu patima lor, vrăjmaş! din ace! omeni, „car! au ajuns unde au ajuns prin şcolă; dar răul ce i-au „făcut, a fost atât de mic, pe cât de mare le e patima. „E aşia de adevarat că patima se sdrobeşte de lucrul cel „bun ! Şi tocmai pentru aceea v’am citat acest exemplu, ca să „ve aduceţi aminte de el şi la rândul vostru, elevi, să vă feriţî „de a’l imita. „Local de şcdlă este acesta. Domnilor, şi de toţi se cjice că „şcdlă e menită a da instrucţie. Eu adaug încă că şcdlă e me„nită pe lângă instrucţie, a maî da educaţie fisică şi morală. „O şcdlă ce s'ar mărgini a da numaî instrucţie, nu şi-ar înde­ plini în întregime rolul, din potrivă ar neglija pote tocmai „partea cea maî însemnată. „O ţară pdte trăi fără ca toţî locuitori! el să fie savanţî. Tră„esce greu însă, când fii! se! sunt slab! şi istoviţi, şi piere când „caracterile lipsesc. Pentru acesta cu drept cuvînt un mare „barbat politic al nostru, regretatul Alexandru Lahovary, escla„ma într’un moment de sublimă inspiraţie: Nu me tem nicî de „crisă agricolă, nicî de crisă financiară, nicî de secetă, nicî de „agio; ţara nostră e destul de productivă şi de bogată ca să „pdtă îndrepta repede aceste rele; me tem grozav însă de criza „morală, de seceta caracterilor, căci ea ar fi peirea ndstră. — „Ştiu bine, Domnilor coleg!, că aşia aţ! gândit în tot-deuna, ca

|

igo „şi mine, că în acdstă direcţie aţî lucrat. Şi dacă munca D-vdstră „a dat rdde aşia de înbelşugate în trecut, când eraţi puşi în „eondiţiunî mal rele, nu me îndoiesc că acum, în acest palat, „în aşa de bune eondiţiunî, va da resultate şi mai frumdse. „Deschi(J6nd porţile acestui palat pentru cei ce vin în el să „dea lumină şi pentru cei ce vin să primdscă lumină, rog pe „D-zeu, să încununeze cu succesul dorit munca şi aşteptările „tuturor.

Corul a întonat Deşteptă-te Românii.

Părintele Hărţeccu a stropit cu apă sfinţită tdte şalele, iar D-niî Profesori, după ce au visitat localul, au intrat în cance­ laria profesorilor, unde li s'a servit şampanie.

D-I Const. Calmuschi, Directorul liceului, a ridicat primul toast în ondrea corpului profesoral, rjficând: „Ca şi în trecut şi „astă-(}î, când păşim pentru prima dată în noul local al liceului, „gândul meu maî întăî se îndrdptă la D-vdsră. Ridic acest pa„har pentru D-vdstră, pentru unirea dintre noi, pentru binele şi „prosperitatea acestui liceu".

D-l Profesor Const. 1. Lupu, în numele corpului profesoral al liceului, a ridicat următorul toast în ondrea D-lui Calmuschi: „Ce aî făcut până acum, bine ai făcut. „Aî condus liceul spre mulţumirea tuturor şi eu, în numele „colegilor noştri, 'ţî urez să mergi mult timp înainte pe calea „ce aî apucat".

Serbarea s’a terminat la ora 11 a. m.

Cursurile au reînceput chiar în aceiaşi di.

igi

SITUAŢIA FONDULUI

ELEVILOR pe luna Octombrie 1900.

INTRĂRI

Luna

Octombrie

a I .2 n;

1 10 31

SUMA

PROVENIENŢA

Lei

B.

Suma din urmă.................................... 996 95 Chiria covrigarului pe luna Octombrie. 25 Gotisaţiile voluntare ale elevilor pe Oct. 44 70 Total. . . 1066 65 ES1RI

Luna

D

N

SUMA

NUMELE 8i ; PRONUMELE Elevilor ajutaţi

Lei ! B.

Total intrărilor . .

Total eşilor. . . .

Numerar în casă

.

. .

.

.

.

<1

-2.

241 25 S2 cf * 29 a ~a 22 50 |8 22 50 29 11 v o 29 29 23 50 0-5° 23 50 • 8-S 460 25

Suma din urină..........................

Oct. 30 Vasilian Eug. cl. V, uniformă .

Ene George cl. IV A, manta Tigoianu M. cl. V „ • • Ştefănescu I. cl. V unilormă Pa ni fii George cl. VI pantaloni .

Voinea Mihail cl. II B, uniformă Roşu Victor cl. II A, „ Gneorghiu Gavril cl. I 0, „ Manea Gh. cl. III A,

RECAPITULARE

II

Hi «BS Cl

li!

Lei

B.

1066 65 460 25 606 40

PEDEPSE In cursul Iun el Octombrie.

Rădulescu Ion şi Popescu Ion cl. I B. Bercovicl N. Iosef. Dl mitriu N. şi Căhănescu D. Gustav cl. I C, eliminaţi de la 24 Oc* tombre până la 3 Noembre, pentru că a murdărit locului liceului.

Popescu N. Ion, cl. III B, eliminat de la 25 Octombre până la 4 Noembrie, pentru că a murdărit localul liceului.

Stoica George şi Mironescn Ştefan, cl. V eliminaţi de Ia 28 Octombre până la 28 Noembre, pentru că intenţionat au sgâriat lambriul culuorulul.

Negru Teodor, cl. III B, eliminat de la 28 Octombre până la 28 Noembre, pentru că a fumat pe stradă.

Bogdan Vintită, cl. II A, eliminat de la 28 Octombre până la 28 Noembre pentru desordinl continui repetate.

Rădulescu Ion, cl. I B eliminat de la 31 Octombre până la 31 Noembre, pentru că a murdărit localul liceului.

Director, Constantin Calmuschi.

bibliografie.

Cărţile sosite la biblioteca liceului „Unirea8 în Septembre 1900.

1. lorga N. Studii istorice asupra Chiliei şi Cetd(ei albe Operă premiată de Academia română ediţiunea Academiei, i voi. în 16, broşat, 418 pag. preţul 5 lei.

2. Neagoe Ion D-r. Studiu asupra pelagrei (Operă premiată de Academia Română) ediţiunea Academiei, 1 voi. în .16, broşat. 248 pag. preţul 6 lei.

3. Popea NÎC. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu Baron de Şaguna (dis­ curs de recepţiune ediţiunea Academiei, 1 voi. în 16, broşat. 42 pag. preţul 0,50 bani.

3. Erblceanu Const. Viaţa şi activitatea, literară a Protosinghelulul Naum Rîmniceanu (discurs de recepţiune) ediţia Academiei, i voi. în 16. broşat. 97 pag... preţul .1 leu.

5. Academia Română. Anale — Partea administrativă şi desbater), seria II tomul XXII 1899 1900, ediţia-Academiei. 1 voi. în 16. broşat, 596 pag.

4. Academia'Româna. Anale — Memoriile secţiunel istorice, seriali, tomul XXI 1898—1899, ediţia Academiei. 1 voi. în 16, broşat, 635 pag. 6 lei.

6. Academia Română. Anale—Indice alfabetic al coprinsului volumelor XI— XX din seria II, ediţia Academiei, 1 voi. în 16. broşat, 146 pag. 2 lei.

7. Colescu Leonida. Mişcarea populaţiei României în i8gs (în I. română şi francesă ediţia Ministerului agriculturel, industriei, comerţului şi domeniilor. 1 voi. în 8, broşat, 97 pag.

8. Societatea Universitară din lasî Din nevoile poporului român (prelegeri poporane ţinute la Universitate), editura Tip. P. Iliescu şi D. Grossu Iaşi. 1 voi. în 16. 170 pag. broşat, 3 lei.

9. Popescu Virgiliu. Curs practic de l. germană, tip. F. Gobl fii, Bucureşti 4 yoI, în 16.

C- c.

<

1 '

L. B. A apărut de sub tipar de D-l Savel Rahtivan: Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. 1. pentru CI. I-a secundară ediţia Il-a............................... ...............................

Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. 2, pentru CI. II-a secundară şi a V-a reală, ediţia Il-a............................... . .

Exerciţii şi Probleme de Trigonometrie sferică, coprin(jând şi teorie...................................................................................

Exerciţii şi Probleme de Cosmografie...............................

J .50

te

1.50

î

1.85 1.25

Vor apărea în cursul anului: Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. 3 pentru CI. II 1-a secundară şi a V-a reală, ediţia Il-a..........................

Exerciţii şi Probleme de Geometrie. ................................

Idem de Algebră .....................................

Idem de Trigonometrica plană . . .

Idem de Fisică şi Chimic.....................

Toţi D-nii autori, cari vor {rimele biblioteceî liceului „ Unirea11 din Focşani, cel puţin câte 3 exemplare din Jie-care din lucrările D-l or. voi obţine dreptul de anunţ pentru acele lucrări.

Acelaş drept îl pot avea şi D-nii colegi abonaţi.

h

f\ \