Revista liceului unirea focsani octombrie 1900

•'

?

|

Anul î

Octombrie .1900.

REVISTA

Liceului „UNIREA" din Focşani APARE ODATA PE LUNA

SUB CONDUCEREA

COKPULUI PROFESORAL AL LICEULUI r

i i

r

l

{/<

FOCSANÎ

TIPOGRAFIA ALESSANDRU CODREANU 1900

-A

V

iţotiM) i

01AU6. 2019

i

SUMAR: Limba şi Literatură română.

Scripcarnl Şcrban, nuvela populara. .

Limba elină.

Declinarea I........................................ .

Istorie.

Aga Bălăceanu, legendă istorică—Studiu (urmare)................................... . .

Sciinţele naturale. .

Hipnotismul................................... .

Alcoolismul...................................

TubcrCulosa la sate. . . . , . . .

Religia.

Cuviâsa Paraschiva.................... . .

Versiuni ......................................... . . . .

Recreaţii Matematice ....

Soluţiile chestiunilor propuse . .

î:

Hristea N. Ţapii.

!

Hristea N. Ţapu.

D

.

•

m

.

/

Hristea N. Ţapu.

D-r F. Kremnitzer.

G. I. Baboeanu.

D-r P. Popescu-Daia.

P. Mironescu.

Hrist, Savel Rahtivan.

■

Exerciţi şi probleme propuse

î

*

*

>

Savel Rahtivan.

G. I. Baboianu.

A. Bacalu, elev cl. V Lic. „Unirea6.

4

-—

ABONAMENTUL: 6 lei Pe an Pentru elevi.

3 „ 0, 50.

Numărul Plata abonamentului se face înainte şi numai pe un an.

i

Pentru abonamente şi orî-ce corespondenţă, privitdre la redac­ ţie sau administraţie, a se adresa D-luî Hristea N. Ţapu, profesor la liceul din Focşani. <L~ >

i

H ; NOEMBRIE 1900.

ANUL I No. 2.

65

REVISTA LICEULUI „UNIREA” DIN FOCŞANI

SCRIPCARUL $ERBAN Nuvelă populară

Din vremuri bătrâne se povesteşce, că pe locul, unde astă-ţll stă satul Şerbănesci, din judeţul Olt, trăia într’o seracă colibă, tn inima câmpului, un vestit scripcar cu numele Şerban. Român neaoş era scripcarul Şerban, iar nu o harapină ţigănescă; un cântăreţ picat din cer, pe a cărui vidră înnegrită, îmbâc­ sită de colb, născocea şi cânta orî-oe cântec, şi-î făcea şi viersul.

La câte nunţi şi mese nu cântase Şerban ; câte inimi n’a ’nveselit cu scripca lui şi pe câte şi câte nu le-a făcut să plângă!

Era dibaciu Şerban în ale cântării, avea farmec în glas şi multă lume remânea cu gura căscată, numai ascultându-1. II îndrăgiseră locuitorii satului, dar mai ales fetele îşi făceau mdrte dupe cântecul lui.

La zaifeturî, cumetrii, nunţi si hore, Şerban, lăutarul, era ne­ lipsit. Trimeteau boierii şi ţeraniî de peste noue oraşe şi sate, dupe scripcarul de la coliba de stuh, din inima câmpului, ca să le mai <jică vre-un cântec din dibla lui cârpită cu smdlă.

La nunţile bolereşci, la masa mare, de Duminică sera, câte cântece minunate nu glăsuia guriţa luî Şerban, privicătdrea sa­ tului !—Scia multe cântece vechi, din betrânl, lung! de tot, de sute de stihuri, şi cu unul dedea gata masa mare.—Un cântec însă îî plăcea mai mult de cât tote „amârilă slrinătate“—cân­ tecul nenorocitei sale copilării şi-l cânta cu mult foc : — A mărită slrinătate, Mult eşti tu fără dreptate, Colindai ţerile tdte Şi de tine n’avui parte !

Din tinereţile mele Trăiesc în lume cu jele; Lumea, ţera me huleşte, Dumnecjeu me milueşte!

Lumea, ţara am umblat

5

66 Şi de bine n’am aflat; Pe nimeni n’am cunoscut Păr’ pe cel ce m’a făcut !

De-î umbla în lumea totă, N’oî afla mumă şi tată ; De-I umbla şi cât să caţî, N’oî afla doriţii fraţi !

Aşa'mî vine une-orî, De gândesc pe loc să mor !

Jelui-m’aş, vaî de mine, Jului-m’aş, n’am la cine!

Jelui-m’aş munţilor, De dorul părinţilor !

Jelui-m’aş bravilor, Vaî, de dorul fraţilor !

Jelui-m’aş florilor, De dorul surorilor !

Aşa gândesc câte-odată, Să mă suî pe munţi de pîetră, Să’mî fac ochişorii rdtă, Să mă uit în lumea totă ; Să mă uit spre răsărit, Să văd din cotro-am venit?

Că eu sînt nenorocit Şi prin lume părăsit!

Vă^ut-am totă lumea Şi Marea şi Dunărea.

Vino, dragă turturea, Sbdră la coliba mea, Să-mî vorbeşti cu măicuţa!

Am şi-o dragă suridră, De dorul meu stă să moră !

Jele, Dbmne şi pe ele...

Jele la tot neamul meu, Din băiet cum am fost eu !

Că eu tare sînt striin.

Plin de dor şi de suspin! *) La hora din sat, printre flăcăi şi fete, lăutarul Şerban era glumeţ, afară din fire. In toiul sârbei, chindiei, mocancehcând tinerii cu mândruliţele, mână’n mână, jucau de rupeau pământul, i). Din colecţia mea de cpoiesiî populare» Vedî varianta prescurtată No. DCXI pag. 318, Colecţia Jarnic şi Bîrsan.

!

6y Şerban, ca să lc strice cheful şi la unii şi la alţii, la flăcăi şi la fete, începea să le strige, cam ast-fel : .

— Pruncă verde busuioc, Iar n’avem fete la joc; Hora mare fete n’&re, C’aîi murit de gălbinare! Şi cele ce-au mai remas, Le cură mucii pe nas !

Voî, băieţi, cari şedeţî, Faceţi bine, le ştergeţi!

Sau: I-ascultatî, ficiori, la mine, Să vă spui pă sârba bine, Să nu dăm de vr’o ruşine, Oă sîntem tfmeni de fire ! * *

Frunduliţă bob năut, Puneţi una la pământ, Ce n’am vărjut de când sînt!

De la una sus la două, CoperiţT-o să n’o plouă.

De la două sus la triî, Yaî de mine, ce iubii ?: Nevastă cu triî copil, Parcă fu sate pustii !

De la tril şi sus la patru, Leliţo din Calafatu, Lepădaţi cu dreptu patru ! * * *

De la patru sus la cinci, Ş-o pereche de opinci, Să le rup în joc aici!

De la cinci şi pân’la şesă, Leliţă, cârciumăresă, Lasă-mă de sără ’n casă; Că sîmbrie nu ţi-ol cere Numai guriţă de miere! * *

68 De la şeşe pân’la şeple, Pişco, muşco, măî balete ! Şi mi-o ’ndreptă la părete, Să-î plesnescă iîa’n spete! * * * De la şepte peii’la opt.

Cucuruzii nu s’a copt; Da d’o fi vre-o vreme bună, S’o coce ndptea pe lună ! * * De la opt şi pen ’la noue, Ciocârlia-T sus pe oue: Mie unu, popii doue !

De la noue sus la <}ece,‘ Pâreuţ cu apă rece Pe la porta mândrii trece, Cine-o bea, de doru-î trece Dar din (Jece, Ce mai trece ? * * * I-au<Jî una, i-aii<Jî doue, I-au<}î trii şi i-au(Ji patru, La picior cu toţii patru !

La picior şi daţi-î drumu, Că s’a ’ntărîtat nebunu !

Nebunu, când se porneşte, Jdcă pene 'nebuneşte ; Că nebunu, când se pune.

Jdcă pâne face spume! * * I-auţliţT, flăcăi, la mine, Să ve spui pe sârba bine, Să nu dăm de vre-o ruşine': Leliţo din Calafatu, Ce ţi-a! fermecat bărbatu ?

Ia, te sucă ’) pe supt mână,

1. Sucă, sucesce-te, resucesce-te pe sub mană; cuvânt întrebuinţat la horă.

I

i l

i

i

l

, I

6g Dacă ştii că eşti rumână ; Da de-î fi de altă lege, Pe supt mâna mea n’oî trece ! # *

Sucă-mi-te, suveicuţă, Dacă ştii că mî-eştî drăguţă; Sucă-mi-te, suveicea, Dacă ştii că eşti a mea ! Şi te sucă ’ntr'un picior, Ddcă ştii tdree fuior Şi te sucă ’ntr’ainândouă, De ştii ţese pânză noue ! *) Sau : Pruncă verde de cicore, Sc mărită fata chidriî Şi-î dă zestre Noue ţeste. 2) Doue gâşte ’mbrobodite, Doue raţe potcovite; Doi cocoşi Cu ochii scoşi.

Două muşte Fac găluşte ; Doi purcei Vorniceî, Doî pândarî Lăutari 3) Sau: Fata popii de la noi Are zestre şese boi: înainte nu sînt doî: La mijloc Nu’s de loc, Şi la proţap Acuma-i fac ! 4) t. Din Şerbăncscî—Olt şi din Novaci—Gorj, de la hora flăcăilor.

2. Ţest făcut din pământ galbin, humă, în care se coce pânea pe vatra focului.

3. Idem de la ŞerbăneşcT-Olt şi de la Novaci—Gorj, de la hora fllăcăilor.

4. Idem de la hora flăcăilor, din Şerbăneştî—Olt.

7° Sau : Fetile dintre Vălcelo Spală iile’n ulcele Şi le ’ntinde pe zăbrele Şi latră câini! la ele.

Le ridică ma! în sus Latră câinii ca la urs !

Sau : Hei! seracu sulimanu, Cum mărită gugumanu SSraeile Recile, Cum mărită secile !

Săracile sutile, Cum mărită slutile!

Săracile miile, Cum mărit’urgiile! 2)

i

Safl, flăcăilor mărunţi, piperniciţi, dar îndesaţi la joc, numai ce-1 autfiaî pe acripcăraşul nostru, că le striga cam aşa : Se miră tot neamu meu Ce flăcău m’am făcut eu: Cu turu nădragilor Fac pârtie vacilor Şi când merg pe cositură, ’lmî dă păişile ’n gură 3)

!

* # De fetele leneşe se cam agăţa Şerban, nu odată ci dese-orî, —Mai ales, pe cele care nu lipseau în ruptul capului de la horă, el le pişcă, le sumuţa cam ast-fel: La argea 4) nu ştiu să ţes, La horă mă ’ndes, mă’ndes !

1. Colecţia mea, cap. strigături, adunate de la hora flăcăilor din Novaci— Gorj.

2. Idem din colecţia mea, cap. strigături, adunate de la hora flăcăilor din Şerbânesc!—Olt. 3. De la hora flăcăilor, din Şerbănescî—Olt; palsele, ştiuleţiî, paiele de grîfl ce remân secerâtură pe câmp. ' 4. Argea, resboiu de ţesut pânza,

1

7i Sau : La drăguţa jucăuşă E gunoiu după uşă; La drăguţa’n joc voinică, Spală dla, tu pisică! ,

Cine aveţi cap, pricepeţi flăcăi !—le striga Şerban, lăutarul. şi, băgaţi de s6mă, pe cine luaţi!

Să nu păţiţi şi voi ca moş Miaî Streche, căruia i-au strechiat vacile din obor, că şi ele s’au speriat de t(5nta pe care a luat-o, să-şî ţie biet casa cu ea!

Cu cine ?

Cu ciuma ciumiî, Muma pădurii.

De-o vedeai cu capu gol, Fugîaii vacile 'n obor-; De-o vedeai în gura şurii Si luai muchia securii, S’o păleşti în ceru gurii !

Da, ia-n’ascultaţî voi cărindarul fetelor, ăstora leneşe, care se îndăsă aşa, tam-nesam, nepoftite la joc, care dorm: Pen ’la prân(} ăl mare In cji de sărbătdre!

— de vedeţi cu ce dibăcie şi-l întocmesc ele; nici cjilele septemânil nu ştiti cum urrneză, aşa de harnice şi de deştepte sînt la lucru !

Numai ce le-aufjî, diminăţa pe nespălate, şi pe la nimiecjî, cam pe odihnite, că clic: Eu de când m’am deşteptat, Marţi a, Lunîa n’am lucrat') Miercuria e serbătdre, Mă scapă de multe băle !

i. In loc de Lunia,, Marţia; un fel dc tontă. Lunia o tace Marţi, Marţia Luni etc. etc.

72

De sigur de boia urîtuluî, de boia lucrului.

v

Vineria, Joia Js legate, Nu lucrez, că fac păcate !

Sîmbăta dac'aş lucra, iacă popa cu toca Si ’ncepe vecernia.

Stai, părinte, nu toca, Că eu încep a lucra, Hi, haî, ha şi na, na, na 1

La glumile şi nesbîtiile Iul Şerban, t<5tă lumea asculta, penă şi Popa satului căsca gura Pe popa nu-1 cam mistuia scripearul Şerban, nu-1 avea la inimă, dar nici popa pe el, că vorba ăluia : lăutarul cu popa nu se cam lovesc în fapte şi ’n pildurî: Popa-î cu biserica, Scripcaru-î cu cârciuma ; Popa e ’n biserică, Lăutarii ’n cârciumă.

Popa cântă în altar, La ^cârciumă ăl scripcar.

Popa se rdgă de foc, Lăutarii e la joc.

Popa se rogă, citeşte, Lăutaru chefueşte ! J) Pe el, flăcăi, (Jicea Şerban ; făceţi-mi-1 de res !

Nu-î e locul aici ; trimiteţi-l la biserică, c’aujiţj a ’nceput toca ! Ţîştî popo, la biserică, Nu la fete piedică ; Pune mâna pe psaltire, Nu te uita la copile!

Inchină-te la icone, Nu te uita la cucăne; Rogă-te, blagosloveşte, Nu cu ochii la neveste! 2)

zj. Din colecţia mea, capit. Strigaturi, de la Hora fllăcăilor, din Şerbăneşcî.-Olt 2. Idem din colecţia mea, capit. Strigături, din Şerbăneşcî.-Olt.

\

i

73 Sau : Popa tare m’a jurat Să nu ţiu mândruţă ’n sat; Dar şi popa-I mare câne, Că şi el mândruţe ţine Şi mai multe de cât mine! ]) ' Dar pe Premctrele satului, omul holteiu de 40 de ai -), nu mai puţin ca pe popa îl spovedea Şerban cu cuvinte pline de duhul sfînt: Premavu nost 3) e om bun, Când îl cinsteşti cu vin bun.

Când vede ocaua plină, Face judecată bună; Când vede ocaua rasă, Face judecat-alesă !

Cam ast-fel glumea la horă, Şerban cu flăcăii şi fetele, cu popa, Premarele şi cu întreg satul. Şi pe fetiţele frumoase, cu ochii negrişorî, „Şerban. lăutarul, le desmierda şi le mângâia în furia jocului cu dulci cuvinte : Dragile mele fete, De v’aş putea face oî, M’aş băga cioban la voi!

Da strungă 4) nu v’aş băga, Numa v’aş tot săruta.

Nici la stână nu v’aş duce, Numa ’n braţe v’aş tot strînge ! 5) Saîî : D’ar fi puşca de tocană, M’aş face şi eu cătană °) Righimentu de femei, M’aş pune sergent la el (ele)!

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Idem din colecţia mea capit. Strigături, din Şerbăneşcl.-Olt. aî = arhaism în loc de anî. nost = nostru, al nostiu Strungă este la stană locul unde se mulg oile.

Din colecţia mea, cap. Strigături, din Şerbăneşcî,-01t.

Cătană, Soldat.

74 Cu sabia de scaiete M’aş duce sergent la fete ! *) si •faa’«o?»S^'\n?aî ostoi°scă di" joc, să-i facă Să ’llţclco-ă ? i • 0S^eni^’ ^ sPun6ndu-le la glume si minciuni sTom că r e iese sufletul, parc-au tras la jug, Şerban Iernai cânta şi aşa!

Ia mal staţi, flăcăi, maî staţi Şi din jocote ’neelaţî!

Ia maî daţi cu picătura, Să-şî ude şi-ăl cobzar gura !

0, ho, ho !

Că mS ddre peste ’ncins De mândruţe câte-am strîns: Câte-am strîns şi-am sărutat.

Să le strîng aş face un sat : Un sat mare. mitutel (mititel), Să te plimbi sdra pîn el, Cu puici cu ochi negrişorî, Să le săruţi pîn’ să mori!

Să te uiţi pîn prunişori, Să ve<Jî ce ochi negrişorî, Şi să te faci negustor Pântru ochii negrişorî, Să-Î săruţî p£n& să morî !

Ii dedea şi luî inima brîncî, după ochi negrişorî, căci era t6năr Şerban, lăutarul, numai vre-o 22 de al avea.

De copilandru se ’ndrăgostise el de nisce ochi negrii ca mura câmpului şi ascultaţi cum s’a 'ntîmplat: Era pe timpul, când Turcii în ţ6ră stricau, jefuiau şi pustiau totul de la bieţii Rumâni. Numai boierii grecotei, leprele ciocoiesci, îşî găsiau trecere în faţa păgânilor, astupându-le gura ca pungile de bani.

Printre aceste jivine ciocoiesc!, se găsia şi-o grecdică, careşî ascundea neamul sub nobilul nume de Româncă, fata unul ciocoiu gulerat, a unuî grec turcit, din ţ6ra Stambululuî.

Dumnezeu o ’mpodobise— bat-o pustia — cu t<5te darurile : frumdsă fără sdmăn ; la sdre te-aî fi putut uita, dar la ea ba ! Şiretă ca o pisică, farmazonă şi năzurdsă, pe mulţi flăcăi scosese din minţi şi-î prinsese în cursă ca pe nişce şdrecl. De copilan4. Idem din colecţia mea, cap% Strigături, din Scrbăneşcî.-Olt.

•;

75 dru o vă<Juse Şerban şi-l turbase. So ameţise după ea şi căijuse şi el în capcană.

Sermanul Şerban se ’ndrăgostise de ea şi-o iubea cu atâta foc, de credea! că 'nebunise, cum mal tânjiu s’a şi ’ntîmplat: In inima Iu! încă de copil, lipsită de vicleşug, încolţise acea iubire sfântă, curată ca lacrima din ochi, ca rouă din cer.

Dar ce erea să facă? N’avoa nici o putere. Era sărac şi ciocdica nu se uita la un lăutăroiu ca el ! Ei îi jucau ochii după şulfe boierescî — dupe albăstrime — că nu de geaba ddr era fată de cioooiu gulerat, din ţăra Stambulului !

Nu era, de alt-fel, urît Şerban, lăutarul. Un vlăjgan de flăcău, înalt ca un brad, supţiratec, parcă era tras printr'un inel; prelung în obrazu-î alb ca spuma laptelui; ochi!-! negri! ca mura câmpului, mustaţa-! şi perul negre ca pena corbului.

Faţa-î cdlă de hârtie, Când o ia din prăvălie Logofeţi! ca s’o scrie!

Nu-î putea-! găsi vre-un cusur, dar ciocdica tot ciocdică, nu-1 băga 'nsemă.—In zadar se încarcă acela, căruia Dumnezeu nu-î ajută, dice un proverb vechiu. — Se topia d'a ’n picidrele sărmanul Şerban, de focul dragoste!, dar fata de ciocoiu nicî că visa de el !

Biet Şerban, vă<jend că parte De iubire el nu are, Se mângăia să şi înnece Suspinele prin cântaro. ţ)i de vără, PGnă ’n sără Sermanu Şerban cânta Şi pe strune cu arcuşul Durerea luî şi-o plângea !

Prin locuri pustii, departe de seracu-î bordeiu, el singur, singur ca un cuc, îşî mai potolea cu cântecul focul de la inimidră!

Spun bătrâni!, că adesea ori l’au au<jit cântând, departe prin luncî, şi răsunau văile şi pădurile, de cântecul seu plângător.

— Inimidră ce te baţî De cdste şi de ficaţî?

— Omule, cum nu m’ol bate

76 Că. de dragoste n’ara parte !

Fdie verde ş-un soroc, Dragoste far’ de noroc, Eşti ca cărţile la joc: Unul pune, ş-altu ia.

Aşa e cu dragostea; Unul vine, Altul o ia ! 3) * *

w Intr’una- din <jile, veni de la Ţaligrad -) la curtea veneticu­ lui grec un turc bogat şi cam chefliu. Oiocdica fată, cum îl vecju, începu să-î sară ’nainte şi să se gudure pe lângă el, ca o căţea leşinată de fome.

Porunci numai de cât, să se ’ntinţjă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu 3).

Ce maî zaifet, ce mai chilornan, ce maî ramat, ce mai cân­ tece ! Cânta ciocoica, nu se ’ncurea, cânta ca o privi cat6 re. Şi ca să se ''nveselescă şi maî mult, oa trimise după scripcarul Şerban. căci ştia cât de mult o iubeşce el, că e nebun dupe ea.

Argaţii, trimişi de la curte. îl găsiră întro li vede pustie ; ostoise din cânteeu-î de jale şi stetea dus pe gânduri, la umbra unui stejar bătrân.

Lui-î se jeluise sărmanul Şerban—lui i se spovedise şi, de adîncile suspine ale amărîteî lui inimi, bătrânul ştejar îşî scutu­ rase fruinja; păsărele de sus de pe crengi amuţiseră şi ele, ascultându-î plânsul săli întristat.

11 luară pe sus şi se îndrumară cu el spre curtea ciocoiască. Şerban trist, cu ochii în pământ, se terâ după eî cu multă silă.

Trebue să urmăm şi să ne supunem orbesce sortei — • aşa Dumnezeu a <Jis ! Am să mor,o văd bine, şi acesta, pentru o femeie care nu mă iubesce, care nu vrea să scie de focul ce ’mî dogore inima !

Sosesce târîş, grăpiş, de silă, de nevoie, în curtea boierescă.

Masa era pe sfârşite şi vinul se cam făcuse stăpân pe capul mosafirilor.

Toţi strigau şi răcneau în gura mare, de-ţi luau aurjul : — unde este scripcarul, unde este cobzarul, unde este lăutarul Şer­ ban ?

1. Din Colecţia mea de poesiî pop. cap. Strigături, de la hora flăcăilor, din ŞerbăneşcT.-Olt. 2. Ţaligrad, dice poporul, în loc de Tari-grad—Constantinopole.

3. Ciorbagiu — boer.

\ i

i

77 Intrat pe u^ă, Şerban îşi arunca privirile-! rătăcite asupra dspeţilor ghiurghiuliî *)• Vede multe şi multe feţe siinandicdse de ciocoi, ciocoiese şi jupâncse; mutra turcului ciorbagiu şi a iubite! lui ciocoice.

Iş! îrapărtăşiau unul altuia taina inimi! lor cu mult foc şi se giugiuliau ca do! porumbei.

Turbat de mânie, Şerban strigă, ca îeşit din minţi : — Ce poftiţi, mari boieri?—Ce vi sînt dator? De ce m'aţ.î maî chemat ?

— No! aicî cu toţi! te-am chemat, să-ţ! auriim din vidră minunatul teu glas !

— Bine, bine am să vă cânt, Pişe Şerban încruntat, Cântul meu, a mea durere.

Ce de mic am învăţat!

Scose un răcnet, grozav răcnet, răcnet de câne turbat.

Aruncă în lătur! vidra şi se repecli ca un nebun asupra turcului.

Cât a! clipi din ocliî, Şerban îl trimise cu papuc! cu tot, cu fesul şi narghiliaua în senul luî Mahomet.

Lumea se retrase înmărmurită de spaimă, fugiau toţî, cari pe unde puteau —se ascundeau ca puii de potârnichie, car! pe unde apucau. Şerban împinse cât colo cu piciorul pe turcul beregăţit, iar pe iubita-î care murise în braţele nelegiuitului păgân, o plânse amarnic, în hohote şi suspine, c’o durere fără margini.

De lângă ea îşi luă scripca şi nebun plecă în lume!

Si s'a dus în ţărî pustie, Unde niminea nu ştie !

Spun bătrâni! de p’atuncia O’a pierit colo ’n câmpie.

Si maî spun că într'o sară A venit p’acasă iară!

Era slab, galben, prăpădit ca o stafie ! La câte-va cjile, în urmă, a pierit iar în lume şi e dus şi astă-cj! !

Spun omenii muncitor!, când se întorc de la muncă, vara seara târcliu, că pe lângă sat, cam spre locul unde fusese odinidră acea curte boierescă, astă-<jî remasă maidan, unde ciorile i. Vîjiiţî la cap de vin.

?8 se strîng şi gărăiesc — s’aude un cântec jalnic ca din vidră: cântec ce piere ’n tăcerea nopţi, apoi vine, apoi iar se pierde ’n lume!

Unii mai spun, că şi vă<}ut-au printre acele ziduri pustii o umbră de lăutar care, în adîncul nopţii, cânta de-ţî rupea inima!

Si ca ’n veci să se pomenescă de vestitul scripcar Serban, un bătrân, după acele vremuri, om chiabur, a numit satul întreg Şerbănescî, după numele de botez al lui Şerban.

Acesta este povestea vestitului lăutar Şerban şi legenda satului Şerbănescî, ce bătrânii de la Olt cu atâta drag o pove­ stesc.

EI au istorisit-o fiilor de fii şi nepoţilor de nepoţi' ai lor.

Veacuri de veacuri ea a sburat din gură în gură, din tată în fiu.

La rîndul meu, eu am cules-o şi Domniilor-Vdstre, iubiţi cititori, am spus-o.

Că din popor am adunat-o !

Si ’ndărăt Domnii-vdstre am dat-o !

HRISTEA N. ŢAPU.

I

i

79

DECLINAREA I*1) Considerafiuriî generale. — Limba Ellină, în declinarea sub­ stantivelor şi adjectivelor, intrebuinţăză articol 2) şi termi­ nări sau sufixe casuale.

In acostă privinţă, ea se asâmenă cu limbile moderne: Germana, Francesa, Italiana, Spaniola etc; se deosibesce însă de Latina, sora el, care declină cu ajutorul termină­ rilor, iar nu cu articol.

In limba Ellină sînt 3 declinări, ca şi în românesce, nu 5 ca în limba Latină şi se deosibesc între ele prin aşa (Jisul caracter nominal 3), Declinarea I-a are caracterul nominal a şi yj, a II a o şi co şi a IlI-a cu caracterul no­ minal vocalic sau consunantic.

Acostă din urmă declinare se maî <Jice şi mixtă.

J) Făcută in două lecţiunî elevilor începători din clasa V-a a liceului „Unirea 2) In limba Ellină articolul se pune înaintea substantivului, invers de cea ce se întâmplă în limba Română, care declină cu­ vintele cu articolul post-pus.

8) La un cuvent de declinat—substantiv sau adjectiv—deosibim trei părţi alcătuilore: radicalul, tema şi sufixul sau terminaţiuuea casuală.

Se numesce radical, partea din cuvent care nu sufere în de­ clinare nici o schimbare. In radical—mai <Jis şi trunchiul primar— se găsesce înţelesul primitiv al cuvântului. d. e. ^e)(ia=!temi, ţâră, teritoriu; radicalul cuvântului este. şi coprinde în el ideia de ce-va limitat separat, de unde verbul: limitez, separ, mărginesc.

Sufix sau terminaţinne casuală este partea din cuvent care se schimbă după cas, gen şi număr în declinare, d. e. ci)5 —ac — terr-ae, a ţereî; ţfcv %a)p-wv = terr-ârum, a terilor.

8o

e

Declinaţiunea I grecescă, corespuncjetdre cu I-a declinaţiune latină, coprinde substantive feminine şi masculine.

Substantive feminine cu caracterul nominal în a şi genitivul singular în ot- şi v);- d. e. ■?) yifya =- terra, ţ6râ, gen: zr^ ycb^ — a«=terr-ae, a ţereî; -fj ocs'paXiJ = caput, cap. gen : ţtjţ y.eşaX-v;<; = capit-is, a capului.

Substantive masculine cu nominativul singular în a; şi în 7]c, genitivul singular în ou1], d. e. 6 veavias__:juvenis, tener, gen: zob vsavt'-oo = juvenis, a tenerulul; 6 otpattwty]? = miles, soldatul, gen: io5 avpaLxtfoz-oo— militis, a soldatului.

j

Terminaţiunile casuale.—Am amintit mai sus, că limba Ellină, în declinarea substantivelor şi adjectivelor, întrebu­ inţezi articolul şi terminările sau sufixele casuale.

Articolul l’am studiat în doue lecţiuni anteridre; acum, pentru declinarea I-a, ne mai trebue să cunoscem termina­ ţiunile sau sufixele casuale.

Terminările acestei declinări sînt : Intre radical şi terminaţiune se află o vocală numită caracter* prin caro noi putem cunosee un substantiv de ce declinare este» d. e. r/js yd^-a-as = terrae, a tereî. Caracterul este a -substanti­ vul este de declinarea I-a. zob h'y/.-o-o — lupi, a 1 upuluî. Vocala caracteristică este o—substanlivul este de declinarea a Il-a.

Caracterul, de regulă fund o vocală, mal ia numele de vocală de legătură, fiind-că în declinare legă radicalul cuventului cu ter­ minările casuale.—Radicalul unui cuvent la un loc cu vocala ca­ racteristică formeză tema acelui cuvent.

Tăind terminaţiunea casuală a unui cuvent — de regulă a ge­ nitivului singular—ceia ce ne reraâne, adică, radicalul plus carac­ terul vocalic, este tema nominală a cuventului d. e. zf^ ywp -j-a —a?, tema nominală e ytopa.

Deci odată găsită tema nominală a unui cuvent, adâogend la ea terminajiunile casuale, putem eu uşurinţă declina orl-ce sub­ stantiv şi adjectiv.

La substantivele masculine de deci. I, caracterul nominal este tot a şi tj ca şi la cele feminine, dar, prin analogie cu masculi­ nele decilnărei a doua, au primit la nominativ sufixul casual ş, semnul masculinului—; genitivul singular este in oo ca la decli­ narea Il-a—Despre declinarea Il-a voiu vorbi mai târrjiu.

j

8i

N. G. D.

Singular.

PLURAL

Femenine. Masculine

Femenine. Masculine

ac

o OCL

Acc

Acc

V

V.

. N. G D

a

V.

i

IOV IC

(v)c i

DUAL. Femenine. Masculine

N. Acc. G. D.

E

(F)—iv.

Adăugend terminaţiunile casuale la tema nominală a cuvântului, putem cu uşurinţă declina ori-ce substantiv de la acostă declinare, fie femenin, fie masculin.

Să luăm, ca exemplu pentru declinat, doue substantive femenine cu tema nominală In a J), 't\ y>pa = terra, ’h {J-ouoa = musa; unul cu tema nominală In tq, v) aesaX-q = caput; unul masculin cu tema nominală în a, 6 vsaviac = juvenis si unul tot masculin cu tema nominală în ?]» o vafavjc = naula. ]). La declinarea l-a substantivele femenine cu tema nomi­ nală în a sînt de doue categorii: Categoria întâia cuprinde substantive în a pur, adică al căror a din tema nominală este preces de o vocală sau de un j>.

Aceste substantive păstrează neschimbat pe acel a din temă la tote caşurile din singular.—Oe-va mal mult: acest a fiind că e pur. afară de genitiv şi dativ singular, unde este lung din con­ tracţie — mal este lung şi la nominativ şi accusativ singular— d-ex. 7} ydipa, rrjv ywpav.

In a doua categorie intră substantivele femenine în a impur şaua mixt—adică al căror a din tema nominală este preces de o consună.— Aceste substantive lungesc pe a din tema nominală în Y] la caşurile oblice : genitiv şi dativ singular, dar la accu­ sativ singular revine acel a din temă.— d-ox : -q p.oOoa, gen. rî}; [1.0'Wq — — u/m/j; ; dat. rţ) — ai rr; [j.G'j'Tfj; acc. sing.

TY]V (J.OOGaV.

6 î

,

1 82 Substantive femenine SINGULAR

N.

Yi X^iJ<xr lat. terrâ, ţera. ‘/S'Kjrj- —ac = /cop a; D. xfj y'cbpa—ai =: ycbpa Acc. xv^v y cbp a—v=ycbpav V, W ycbpa.

G.

v, ,,oOaa = iat musa, musa ÎV;Î JJ-0-ja/j — a; = v.^.

"Ţi pu^Y] — at = |,.0:,ryn 'Yjv jj.ouaa — v - [J.oO-rav o) [j.ouoa.

y.e'fabY], lat, naput, capul.

-rjC y.ccpaX'/] — a; z= f'.sşaXv^ -Ti *e?aX7] — ai = y.s'fâXf] r/jv %s®a/,7] - - v — y.î'paXijv. cb y.s'paXvj. PLURAL.

N. G. J).

clI

N. G. D.

clI p.ooGa— t =(j.ooc;aL lat musae. tcTjv (j.ooGd—cov [j.oogwv, rnusa-rum. xaî; p.O'bca — l; (j.obaai;

/«pa — i = y copac, lat terrae. iwv ycopd— («)v zz= ycoowy, terra-rum.

-aî; ycbpa— i; — /copai; Acc. xd; ycboav — <; — ycboa; V. cb /copai.

Acc. xd; [j.ooaav — ; z= p.obGa;. cb JJ.ODGat. Y.

N. G. D.

al y.s'faXd — i =: y.cşaXai capita. xc7>v y.E'şaXd — cov z= y.s'faXcbv xaî; y.s'paXd — l; = y.s'faXaî; Acc. xd; y.s'faXdv — ; = y.EşaXd;. cb y.e'faXat. V.

DUAL. N. Acc.

G. D.

xd> ycbpa — s — ycbpa, lat, ambae terrae. xoiv ycbpa — F — iv z= ycbpaiv, lat. ambăbus te ri is.

N. Acc. G. D.

xd) «j.o'jGa — eix fioboa, ambae musae. toîv p.obGa — P — iv zi [j.o*)Gac v = ambăbus niusis.

N. Acc. •G. U.

xd) y.-:CpaXd—s z= %sţpa-XÂ ambo capita. xoîv y.s'faXd —P—iv—y.s'^aXaîv, lat ambăbus capitibus.

(Va urmi)

Hristea N, Ţapu

m

33

JJga ^alaceanu LEGENDA ISTORICĂ—STUDIU. Culesă din gura bătrânului Burcca, în etate de 85 ani, din comuna AdamescI plasa Marginea, Jud. Teleorman

(Urmare) Inlr’o variantă, culesă din salul ŞerbăneşcI,-OU, finul lu Aga Bălăceanu se numesce Costin. Iată această variantă : Sub seninu cerului, La Poiana meruiuî, Inlâlnitu-s’a ’ntâlnit, Doi Domni cu două oşti, DomnI-ai terii Româneşti: Unu mi-este Brâncoveanu C’ala stăpânea Divanu ; Alin mi-este Bălăceanu, Boier Aga Bălă cea nu, Care-a părăsit Diva nu: ’) Divanu l’a părăsit.

La vitejie-a ieşit !

Oştea lui mi-este nemlescă, Vine să ne prăpădescă.

Altă oste mi-e turcescă, Vine să ne prăpădescă: Oştea c-a lu Brâncoveanu C’ala stăpînea Divanu.

Dar de ce el se certa ?

Că Bălăceauu rjicea : 1) Acest Aga Bălăceanu. sciut este c’a fost unul din sfetnicii de tron ai lu Constantin Brâncoveanu. Poporul în acest cântec îl face şi pe ei Domn, ca vi­ nul care s’a resboit cu Brâncoveanu.

84 Bucureştii sâ-î zidescă, ’N lume să se pomenescă, La Bălăci 'n Telîorman, Că sînt ziduri noi d’un an : Că sînt ziduri începute, Frate, şi ne isprăvite !

Dar Costandin Brâncoveanu Şi cu Bucurel ciobanu, Amendoî se sfătuia Şi din gură că (Jicea : Domnu ţeriî Româneşti Stea In tron în Bucureşti, ’N Bucureşti pe Dâmboviţă, Dâmboviţă, luncăviţă ;; Dâmboviţa-î apă dulce, Cine bea, nu se mal duce!

C’apa el e de spălat Ş-are câmp de alergat!

Brâncoveanu ce’ml făcea ?

El, măre, nu se ’nvoia.

La bătaie se lua Cu Bălăceanu-Aga; Brâncoveanu că ’ml pornia, De bătaia s’apuca.

Oştea lui mi-erea turcescă.

Yenla ca să’nri prăpâdescă O oste de cea nemţescă : 6ste d'alu Bălăceanu, Care a părăsit Divanu!

O tăia, O potopia : Şi mi-o tăia tot grâneşte Şi mi-o grămădea clăeşte !

Bălăceanu se uita Şi amarnic că’mî ofta.

Din pridvor el că’mî săria Şi la cal că'ml alerga.

Sus pe el că se suia, Paloşu ’n mână ţinea Şi p’în duşmani că trecea, La pămănt că-î secera !

Când Brâncoveanu ’mi vedea Cum oştea se n’puţina, Mâna la gură punea.

85 Cu pumnii ’n piept se batea Şi-amarnic că striga: Sărăcuţ, de maica mea, Că mi-a prăpădit oştea!

Prislav, măre, că’mî punea, Trei cjile, trei nopţi striga : — Care, frate, s’o afla Ca să taie p’acesta, ^ Ii dăruesc Domnia, Domnia şi moşia, Ca să taie pe acesta, Că mi-a prăpădit dstea ! * * * Nimeric nu se afla, Fără cât că se găsia, Sărai !) Căpitan Costin, Al In Bălăceanu fin.

La Brâncoveanu ’ml mergea Şi din gură că-î grăia : — Brâncovene Costandine, Domne, să-ţ,I fie de bine, Că mă chemaşi tu la tine! ’Mî dăruesc! moşia, Moşia şi Domnia, Ca sâ’mî taiu eu năşia ?

Că mi-e părinte mal mare, Mi-a ars focu la spinare, Frică mi-e de luminare ?

Când Brâncoveanu-auqlia, Mult bine, fiate-T părea; In braţe că’l apuca Şi ’n gură că-1 săruta!

La masă. măre, ’l ducea Şi mândru ;nscris ii l'acea, Ca să-I dea el Domnia, Domnia şi moşia!

Costin, frate, ce-mi făcea ?

El la cal că’ml alerga, Bine ’n chingi că mi-1 strîngea Şi prin oste că’ml intra. \) Săvaî — să vedl

7.^%!

86 Când naşă-s/r că’l vedea, El din osie s'alcgea Şi la câmp, nene, fugla !

Costin, măre, ce'ml făcea, Când pe naşă-su vedea Că la câmp, frate, fugia, El din gură câ’mî striga : -— Stai, naşule, Duinnea-la, Aştept â-rnă şi pe inine, Ca să-ţi fie ţie bine : Amendol să ne păzim, Să tăiem, să potopim !

Dar naşă su că-T grăia Şi Îacrămî din ochi versa : — D’ale-leî fine Costine, Te-aş adăsta eu pă tine, Mi-e frică de ’nşelăciune, Că sint mari Domniile, Mituesc cu pungile Şi dau cu moşiile !

Să-şi taie năşiile!

— Costin, măre, că-î grăia : Năşîcule, Dumnea-ta, Eu nifi jur pre legea mea : Xu-te teme tu de mine.

Că nu sînt eu porc de câine : Tu mi-eştî părinte mal mare, Mi-aî ars focul în spinare, Frică mi-e de lumîna/e !

De micşor m’ai botezat.

De mare m’ai cununat, Trei copil mi-aî creştinat : Două feie ş-r«n băiet Ş-acu vorbeşti cu păcat !

Cu cuventu-1 înşăla Şi pă el că-1 adăsta, Amendol s’alătura Şi din gură ca grăia : — Nâşîcuie, Dumnea-ta, Taie tu mijlocele.

Să taiu eu rnarginelc î Paloş pă mischiu trăgea.

Pe lângă el că se da, Pe naşă-su că-1 isbia !

«7 Uncie cu paloşu da, Lua mâna cu spata.

Resma paloşu ’n pământ Că intra pene la muchi, Aşa da de necăjit!

Se simţi calu tăiat, Parcă fu de lupi mâncat. Şi da dosu şi fugia * Şi ’n mocirlă că untra. *) Bălăcea nu ce’mî făcea, Când aşa blestem vedea ?

De Costin că se ruga, De fină-su Costin, La inimă hain : — D’ale-Ieî fine Costine, Cum mă tăiaş tu pe mine ?

Nu ţi-e milă şi păcat, Că de mic te-am botezat, De marc te-am cununat ?

Trei copii ţi-am creştinat: Două fele ş-un băiât, Ş-acu şnfletu mi-al luat!

Cum mă tăiaş tu pe mine, Vin, de mă scote pă mine Din astă cirlă, Cirlă, mocirlă, Să nu mor eu ca un câne, Că te iert. fine, pă tine, Să te hărăneşll în lume!

Costin, măre, ce’ml făcea?

La Bălăceanu mergea, D:n noroiu că nu’l scotea Ci mai tare ’n el că da.

Când cu paloşu că da, Frumos capu i-1 tăia. Şi ’n suliţă ’l sprijinea, La disagl că-1 aşecja. Şi pă cal câ’ncăleca, La Brâncoveanu mergea Şi din gură că-T striga : — Brâncovene Gostandine, Să-ţî fie, Domne, de bine, i) — untra, intra, cum dic lăutarii ţigani.

ss Că mă chemaşi tu la line!

Mi-am împlinit solia, Solia, datoria Şi’mi dă, Domne, Domnia, Domnia şi moşia Că mi-am tăiat năşia!

Mi-a fost părinte mal mare, Mi-a ars focul în spinare, Frică mi-e de luminare !

De micşor m’a botezat, De mare m’a cununat, Trei copil mi-a creştinat: Două fete ş-un băiet Şi eu sufletu i-am luat, Fir-aş fi fost blestemat!

Brâncoveanu că striga : — Porc de câne. liftă rea Cine mi fi-a poruncit ]) Să ţii calea Domnilor, Calea împăraţilor Şi calea vitejilor?

Mâine 'n drum tu mi-ol ieşi Şi ’n luptă ne-orn întâlni, Şi pe mine m'ol tăia, Cura ţi-aî tăiat năşia !

Nu este. măre, mal bine, Săvaî Căpitan Costine, Penă eşti la mâna mea, Să-ţi răpun eu vieţa ?

Chip hălălulut facea 2) Şi-I da capu-alăturea.

Făcu morte peste morte Ce în lume nu se pole !

Brâncoveanu ce’mî făcea?

Tron de ceru Ic făcea, La ’mpărăţio 'I mâna, De se ducea pomina De-aicea pănă 'n Viana ! Şi de ^ga Balaceanu Care-a părăsit Divanu 1) ţi-a dat. libertate.

2) chip călăului, semn gealatuluî facea.

3) = Vi.ena. capitala Austriei.

89 Vestea morţii Iul s'a dus In lSţiş şi ’n curmediş: Tn tota Valafia ]), Penă ’n jos de Brăila vŞi pene ’n sus de Viana! 2) (Va urma) Hristea N. Ţapu ■»C<'

1] .= în loc de Valachia, numele Muntenii în vechime 2/ Audită acestă baladă din gura lui Gh. Bălţatu, lăutar, din Şerbăneşctde-jos-Olt. Această variantă cu şi balada de mai sus fac parte din a mea colecţie de pocăit populare, ce se publică sub direcţia D-luî Greg. Tocilescu.

Cântecul — legenda istorică — a lut Aga Bălăceanu de mat sus *], cum şi varianta din Jud. Olt, sînt singurile balade existente, cunoscute mie pene acum; ele nu se află publicate în nici o colecţie de cântece populare apărute pâne în present.

!) Vedî No. 1 al Rev. Liceului «Unirea».

1

go

SUGESTIUNE SI IPNOTISM Nu sunt tocmai mulţi ani, de când o mare parte din lumea cultă şi chiar numeroşi 6menî de ştiinţă nu luau nici o dată ipnotismul în serios; tot ce se spunea în a-, cdstă privinţă era considerat sau ca neexact sau direct ca şarlatanii de ale prestigiatorilor, pe s£ma cărora erau mal cu deosebire lăsate experienţele ipnotice.

Aceştia din urmă se serviau de el pentru a da representaţiunl mai mult sau mai puţin profitabile pentru denşiî, dar maî ales uimitdre şi încurcătbre, pentru spiritul pu bliculul care asista. Faţă de varietatea şi curiositatea fap­ telor ce i se prese.ntau, faţă de imposibilitatea de a-şl ex­ plica acestea pe cale normală cu cunoştinţele de cari dis­ punea—şi ţinend mai mult încă în sdmă scopul de speculă pe care’l urmăreau cel mai mulţi din aceşti experimentatatori, impresiunea finală cu care se alegea publicul era o mare confusiune în spirite şi o şi mal mare neîncredere în sinceritatea autorilor acestor experienţe. Acesta a fost causa că şi omenii de sciinţă mal serioşi stăteau în reservă în acestă cestiune şi nu-î dădeau atenţiunea cuvenită.

In. ultimele decenii, însă, un mare numer de savanţi, de mal t6te naţiunele, au început a studia cu deamănuntul fe­ nomenele ipnotismulul, a controla pas cu pas diferitele a serţiunî ale aşa (Jişilor magnetisorl şi ipnotiştl de reclamă şi începură a da acestui studiu basa seridsă de care avea nevoe. De atunci o mare schimbare se produse în spiritele dmenilor de sciinţă; noţiunile despre ipnotism deveniră mal

9i

precise, maî exacte; f6rte multe din aserţiunile magnetisorilor fura recunoscute ca avend un fond real şi începură a fi pricepute şi explicate. A(Jî, studiul ipnotismului a intrat într’o faşă cu totul sciinţifică, fenomenele sale s’au studiat în serviciile spitaliceşti ale celor maî distinşi profesori, în laboratoriile celor maî iluştrii psihologi cu t6te precauţiunile şi garanţiile de exactitate a ori-căror alte experienţe de psiho-fisiologie. Graţie acestor studii şi experienţe numer6se, cestiunea este a(Jî destul de elucidată şi t6tă lumea sciinţifică recunoşte că ipnotismul are o importanţă socială fdrte mare, de o parte prin marile foldse pe cari ome nirea le p6te avea de la densul, de altă parte, prin cundscerea relelor la cari p6te da nascere abusul seu. Este decî bine, ca cunoscinţe maî exacte despre acostă cestiune să fie respândite şi în afară de cercurile speciale şi am crezut a fi de folos, presentând în rîndurile cari urm^ză un resumat pe cât mi-a fost posibil de scurt şi de inteligibil asupra stăreî actuale a conoscinţelor ndstre despre ipnotism.

Definifiujil. *] Se <^ice că noî căutăm să sugerăm cui­ va o idee, un act 6re care, când influenţând asupra inte­ ligenţei persdneî cu care avem a face, ne silim a o aduce ca să aibă acea idee sau să comită acel act. Dupe uşurinţa în care cine-va se lasă să fie adus la o idee pe care alt­ fel n’ar avea-o, sau la o faptă pe care alt-fel de la sine n’ar îndeplini-o, noî cjicem că acea persdnă se suger^ză maî mult sau maî puţin uşor, că ea este maî mult sau maî puţin sugestibilă; iar proprietatea, pe care o presintă diferiţî 6menî de a se lăsa în ideile lor şi în actele lor să fie influenţaţi de factori externi streini de voinţa lor, se numesce sugestibililate. Când părinţii se silesc a da co­ piilor lor diferite precepte de morala, de educaţiune, de a-î aduce la anumite principii şi acţiuni, eî nu fac alt ceva decât sugestiune. Când medicul pe lângă un pacient des­ curajat, trist reuşesce prin vorbe bune şi măngâetdre a-1 *) Definiţiunile date aci fiind mult simplificate sunt cam incomplecte : trebuit însă ac£stă pentru a nu complica expunerea.

1

92

convingecă starea sa nu e aşa de grea, că mal are multe şanse de bine, şi i maî redă ast-fel puţină disposiţie şi dragoste de viaţă, el a făcut acestă tot prin sugestiune Când oratorul popular adresându-se mulţime!, caută a o atrage la ideile sdle, a-o indemna la anumite fapte, el asemenea întrebuinţdză sugestiunea: dacă dar reuşesce a-î aduce unde a dorit, acdstă însemnă că masa a fost receptivă la indemnările lui că a găsit între e! un grad suficient de sugestibilitate.

Experienţa ndstră de tdte cjilele ne arată că gradul de sugestibilitate e fdrte variabil dupe persone. Pe cine-va cu voinţa slabă, fără ide! preconcepute, sau în genere fără ide! hotărâte este uşor să-l convigem să cugete, său să facă ce vrem no!: aşa sunt buni-6ră copii, femeile, ma! cu s6mă femeile nervdse. La persdne cu voinţa ma! forte şi maî independentă, car! au ideile lor hotărâte despre lucruri, acesta e mult ma! greu, de 6re-ce ideia ce voim să le o dăm, întălnesce în creerul lor deja alte idei de multe or! diferite sau direct opuse, cari contrariază sau împedică for­ marea unei opiniun! sau indeplirea unei acţiuni pe care vroim să Ie o sugerăm. Să sugerăm cui-va într’o socie­ tate d. ex. că la plecarea sa, să se ducă la unul din in­ vitaţi şi să-î fure ceasornicul; el ne va rîde, că-1 ţinem în stare de a face aşa ceva. îndemnarea ndstră se lovesce de simţul luî moral, de educaţia lu! anterioră Să luăm, de exemplu, un orator popular care prin discursuri înflă­ cărate caută să provdce mulţimea la revoltă, sau la masacre; el nu va găsi ascultare decât în vremuri anormale de surexcitaţie a populaţie! : aşa s’a întimplat în timpuri de revoluţie, când discursuri incendiare întălniau ca auditor o mulţime iritată, exasperată care deja de la sine era pregătită la acţiuni nesocotite : aşa au fost d. ex. în ultimul timp masacrele de strein! în China, unde a fost deajuns ca câte­ va societăţi secrete să ridice masele întreg! din populaţia exasperată contra Europeilor. In vremuri liniştite, când spi­ ritele nu sunt agitate, asemenea îndemnuri nu găsesc teren, sugestiunile întâlnesc un câmp nefavorabil.

93 Nu tot ast-fel stau lucrurile în starea acea, pe care voim să o descrim cunoscută sub numele de stare ipnotică.

Prin diferite metode de cari vom vorbi mai târcjiu, siste­ mul nervos al unei persdne p6te fi adus într’o stare anormală, în care nota caracteristică este o sugestibilitate extra-ordinară, de multe ori absolută; în acostă stare, pers6na ascultă de ordinele date de ipnotisator cu un auto­ matism aprdpe absolut; ideile eî anteriore, caracterul ei nu au nici o influenţă, sau aprdpe nici o influenţă asupra sugestiunilor date, cari sunt executate în mod maşinal fără resistenţă, fără hesitaţiune. Câte-va exemple vor lămuri mai bine cele spuse In serviciele spitaliceşti pentru b61e nerv6se se face de multă or! următdrea experienţă : unei persdne care e ipnotisată cu scop de tratament , bună 6ră pentru a combate o nevralgie, o insomnie sau simptomie de isterie, i se dă de către medicul ipnotisator sugestiunea ca la părăsirea sale! să fure un obiect aşecjat într’un colţ ore-care ; dupe aceea, persdna este deşteptată şi trimisă inapo! în camera ei. Se vede atunci cum pacienta, dupe ce se ridică pentru a eşi, caută cu privirea în t6te părţile pene ce vede obiectul respectiv, ’1 ia repede şi pldcă. Acdstă sugestiune, inocentă de alt-fel, reuşesce cu o precesiune matematică la persdne sensibile şi car! au fost deja ipnotisate în mai multe rlndurî. Se pot însă da şi sugestiun! ma! puţin inocente. Unei paciente în stare ipnotică i se dă în mână un pacheţel în care se pune d. ex. praf de zahar, şi i se spune : «Aic! este arsenic : mâne la cafea ve! pune acdstă în paharul mame! d-tale şi o ve! otrăvi.» Sugestiunea reu­ şesce şi pacienta introduce otravă presupusă în cafea; o altă pacientă pe urma unei sugestiun! înfige un pumnal de hârtie ce i se dete în mâna, în pieptul unei persdne, a cărui asasinat i se cere. Experienţe de aceste s’au făcut cu diferite variante de fdrte mulţi savanţi, şi e uşor de veţlut că în mân! criminale ipnotismul ar putea deveni destul de periculos. Nu numai acţiunî din cele maî neaşteptate se pot sugera în ipnotism, dar şi diferite sensaţiunî şi halucinaţiunî. Dacă am da în mâna unei persdne

94 sănetdse un carton alb şi i vom spune că se vede cest carton fotografia unui cunoscut sau a unei rude 6 ^ sa ne crddă nici o dată; în stare de ipnotism perşii)0 nu numai că crede, dar imediat şi vede acea fotografi3, 1 pe carton, începe să o admire, să ne o descrie etc; coi^ trolul seu propriu dispare, şi-i impunem halucinaţia unei i* maginî care nu există.— Aceste cîte-va exemple le am dat înainte de a intra în materie, căci din ele deja se p6te întrevidd imensul domeniu şi întinsa putere a sugestiuneî în stare de ipnosă.

Metode de ipnotisare. Dupe cum deja ne indică numele care vine de la un cuvînt grecesc (ipnos), care însemndză somn, starea de ipnosă se asdmenă fdrte mult cu somnul natural : sunt însă multe deosebiri cari le vom vedea în decursul descripţiuneî. Diverse metode se întrebuinţdză pen­ tru a aduce o persdnă în stare de ipnosă, sau de somn ipnotic cum se maî (Jice ; adormirea, ori care ar fi metoda întrebuinţată, reuşesce mai încet sau maî iute dupe persdnă. Persdnele nervdse, femeile isterice, persdne asu­ pra cărora s’au făcut deja experienţe ipnotice, cad în ip­ nosă cu cea maî mare înlesnire: lucrul e mult maî greu la persdne sănetdse, cari nu sunt nervdse şi cari se ipnotisdză pentru prima 6ră Una din metodele cele maî simple e aceea a medicului englez Braid, a cărei principiu este de a obosi întăî puţin persdna cu ajutorul fixaţiuneî pri­ vire!. Rugăm persona de ipnotisat să fixeze cât-va timp un obiect lucitor pe care ’1 punem la o mică distanţă înaintea ochilor. In acelaş timpu i se pune în vedere a nu se gândi la nimic alt-ceva de cât la adormire şi la ipnotisator. Dupe un scurt timp, câte-va momente sau chiar mai mult dupe persdnă, vedem maî întăiu cum i se turbură puţin privirea, ochi! i se roşesc şi devin umecjlî de lacrimi, pupilele, când se dilată, când se strîng, privirea devine fixă: dupe încă câte va secunde ochii se închid, persona dă ca­ pul îndărăt, scdte une or! ca un fel de suspin, şi e îpnotisată. Dacă ochi! nu se închid singuri, putem să dăm noi ordinul verbal, sau să’! închidem cu mâna nostră. Nu e

95 nevoe numai de cat de un punct lucitor pentru a fixa pri­ virea , ipnotisatoiul pote să r6ge persdna de ipnotisât ca să se uite fix în ochii lui, şi uitându-se aşa nemişcat la ea câte-va minute, ipnosa se produce. Acostă metodă ajutată puţin de sugestiunea cu vorba e cea maî întrebuin­ ţată. Aşa la Nancy, profesorul Lidbeault proced^ză în modul următor : In timp ce persdna ’l fixdză şi ’şî concentrdză tdtă atenţiunea asupra luî, el ’î tot suger^ză cu vorba că va adormi; spune d. ex. «D-ta simţi că începi să fii obosită, simţi că mâinele ţi’s grele ; acum ţi se închid ple6pele, ţi-e somn etc.» Dacă persdna e ipnotisabilă, în adever începe să simtă o uşdră obos^lă şi amorţdlă în membre : când Li^beault vede că pleopele persdnei încep să cam tremure, că privirea ’i devine cam confusă, i spune de odată: «dormi». Unii deja la acest ordin cad în ipnosâ. Unde acdsta n’a mers, se continuă cu fixaţia privi­ re! de către ochii ipnotîsatoruluî, şi se reîncepe iar cu su­ gestiunea, că va obosi în curînd, că începe să-î fie somn etc. şi la urmă se repetă ordinul de a adormi; dacă persdna nu închide ochii singură, ipnotisatorul ’i închide încet La cele maî multe persdne ipnotisabile ajungem la resultat pe acdstă cale.

La adormirea prin acostă metodă ajută fdrte mult au­ toritatea ipnotisatorului şi imaginaţia persdnei. Aşa dacă s’a reuşit a se ipnotisa cine va la prima dată, a doua 6ră adormirea se face mult mai uşor şi mai repede ; persdna de ipnotisât capătă un fel de credinţă că ipnotisatorul are asupra ei o influenţă deosebită şi acdsta face să intre fdt'te repede în ipnosă. Numai ideea că va fi adormită., face pe persdnă să fie deja puţin pregătită in acest sens şi ipnosa reuşesce uşor ; când cine va a ipnotisât deja pe cine-va în alte rin duri, nici nu mai are nevoe ca să o fixeze mult, sau să încdpă seria de sugestiuni verbale e destul numai să o privdscă puţin sau să-i spue un cuvînt «dormi» şi lepede cade în stare ipnotică. Sciind că trebue ipnotisată,

g6 spiritul eî e deja puţin turburat, puţin iritat şi acesta e des­ tul ca ipnosa să reuşăscă mai iute.

Profesorul Benheim din Nancy pregătesce pe pacientele lui prin faptul că ipnotisăză multe în aceiaşi sală, şi Vecjend cum adoarme una, cea 1-altă deja e aşa de impresi­ onată, încât după puţine cuvinte cade în ipnosă. Cu cât persdna de ipnotisat are o idee mal superidră de ipnotisator, cu câţ l’a văcjut reuşind mai des, cu atât mai inevitabil va fi» ipnotisată de densul.De aceia de ex. la Nancy, unde se ipnotisăză fdrte mult, populaţia e deja aşa de pregătită în acăstâ direcţiune şi convinsă de resultatele sugestiei ipnotice, că profesorii Liebeault, Benheim şi alţii reuşesc mult mal uşor ca ce! din alte locuri, din causa mare! credinţe ce le aduc pacienţi! car! vin din adins la denşiî. închipuirea are aci un rol fărte mare Când cineva a ipnotisat o persdnă ma! des, e suficient de multe ori să-î spue numai ca să ddrmă la o anumită oră şi persdna aceea cade în somnul ipnotic, fără ca ipnotisatorul chiar să fie present. O bolnăvă nervăsă din spitalul Salpetriăre din Paris, care fusese des ipnotisată de un intern de acolo, ’şl închipuia că el are o putere deosebită asupra ei, şi ea cădea în ipnosă, numai când ’1 întâlnea şi fără ca densul să aibă acostă intenţiune: i s’a întâmplat o dată aşa să cadă adormită în mijlocul unu! curs, pe scară un­ de ’1 întâlni. D-rul Joire care trata o dată o pacientă pen­ tru nevralgii cu injecţii de morfină, voind a evita deja morfina, începu să o trateze cu ipnotism contra durere!.

O ipnotisa de obicei înainte de culcare la 9 ore, ca să dăt mă liniştită fără durere : la urmă, voind a nu se ma! duce pe acolo, el o convinse că o va adormi de la densul de acasă, tocmai la aceiaşi oră; în adevăr, pacienta care se culca puţin înainte de g, adormia în somn ipnotic atunci şi n’avea dureri. Iată cum sugestiunea lucra de la distanţă, numai prin imaginaţia bolnavei, căci D-rul Joire la acea oră se ocupa de treburile lu! şi nici nu se mal gândea la densa; dar a fost destul idea că el o ipotisăză de acasă, ca densa să intre în ipnosă şi să ddrmă fără durerel —

] l i

I j • ;

!

[

;

!

97 MagnetlS0ri1 de representaţiî reuşiau şi eî sâ addrmă me­ diile loi cu cari lucrau f6rte des, numai prin privire, sau prin ordin chiar fără a fi presenţî: eî explicau acesta pu­ blicului, cjicend că un fluid magnetic se degagdză de Ia ipnoţisatoi la ipnotisată, şi că acesta causdză ipnosa. Erau consideiaţî în felul acesta ca un fel de făcetorî de minuni.

Prin secolul trecut d-ex Mesnar, Puysdgur şi alţi cari tra­ tau fel de fel de bole prin magnetism, aveau aşa de multe cliente, în cât nu puteau singuri să satisfacă t6te cererile: eî atunci făcură fel de fel de ceremonii şi magnetisară de ex. un copac şi pacientele isterice cari se aşezau lângă copac numai decât cădeau în ipnosă, prin simplul fapt că credeau acel copac dotat c i putere miraculdsă pe care le o dăduse magnetisoriî.

Astă-(Jî, când se scie cât de mare este efectul imagina­ ţiei, aceste resullate miraculdse pe atunci, ne par fdrte naturale. Şi acum, câte odată, un ipnotisator care nu p6te fi lângă pacienta Juî, pdte d-ex să-I lese fotografia luî, la privirea căreia ea intră în ipnosă la anumite 6re, şi ’şî procură ameliorare de 6re cari suferinţe : alţii lasă un or­ din scris, şi pacienta numai de cât se ipnotisezâ Ia tim­ pul hotărît ; în fine alţii transmit d. ex. în faţa pacientei puterea lor de a adormi alt*cuiva, dacă eî trebue să îips^scă, şi atuncî cel-l-alt pdte continua ipnosa şi tratamen­ tul. Numai vedem nimic miraculos în acestea, de când şcim puterea imaginaţiei în fenomenele de ipnosă.

Afară de metodele mai simple descrise mai sus, mai sunt diverse alte moduri de ipnosă. De multe ori, când metodele citate nu ajung pentru a ipnotisa pe cine­ va, e suficient să-i aplicăm degetele pe ambele tîmple şi să punem cele dque degete mari pe ochi, sau pe sprincene ; aceste atingeri măresc efectul fixaţiuneî, contribuesc fdrte mult la ipnosă, lucrând asupra imaginaţiuneî pacien­ telor sau personelor de experienţă. Alte dăţî e dc ajuns a freca puţin tîmplele, sau pledpele pentru a provoca, som­ nul ipnotic; aplicarea mânilor pe cap şi uşore fricţiuni pe creştetul capului dau une ori ipnose la persdne impie-

7

T 98 sionabile. Se scie că preoţii în trecut obicinuiau . . ..................... a Pune mâinile pe capul credincioşilor, şi acesta avea asupra lor efecte bine-fâcetore ; o uş6ră influenţa sugestivă şi chiar ipnosă se pote admite cu multe asemenea caşuri la 6meni religioşi : ei sunt întăriţi în credinţele şi speranţele lor şi se consoleză de multe suferinţe. Magnetisatorii din trecut complicau cât puteau aceste diferite atingeri, pentru a uimi imaginaţia publicului, şi le dădeau interpretare de minuni ale magnetismului animal.

Mai sunt încă şi alte metode de ipostisare din cari vom arăta numai unele : ast-fel profesorul Charcot ipnotisa pacientele isterice făcend în mijlocul unei tăceri absolute un sgomot 6re-care, sau lăsând să cadă într’o odae întunecdsă de odată o racjă de lumină în ochii pacientei.

Aceste impresii brusce, neaşteptate asupra urechiei sau ochilor persdnei isterice aducea o mică spaimă şi întră în stare de ipnosă ; acdstă metodă nu e tocmai inofensivă de 6re-ce unele bolnave prea se sperie. Alte persone is­ terice au diferite puncte d, ex. în creştetul capului, în regiunea mamelelor, la încheieturile cdtelor etc, a căror apasare pricinuesce căderea în ipnosă ; pentru acestă trebue însă cine-va să cundscă deja bine pacientele, pentru a nu causa vre un reu.

Ori-care ar fi metoda întrebuinţată trebue sciut câ bună voinţa personeî şi chiar doiinţa ei de a fi ipnotisatâ sunt forte necesare pentru a avea succes. Credinţa în ipnosă, aşteptarea unei vindecări sau a unui bun resultat contribue fdrte mult la reuşită.

Acesta e mai cu sdmă important pentru persdnele cari nu s’au mai ipnotisat. Dacă o personă se teme de ipnosă, sau se. opune, ’şi propune a se împotrivi, lucrul e forte îngreuiat, şi trebue deja o răbdare forte îndelungată, o de­ prindere f6rte mare şi tentative repetate pent.iu a reuşi; şi încă nu se ajunge totdeauna la resultat.

(Va urrr.a).

D-rul Kremniizer.

I j I

, ] ■! '

99

Alcoolism.

Prin băuturi alcoolice se înţeleg tbte licidele cari conţin alcool şi se obţin prin fermentaţia substanţelor zaharate şi feculente, ca : strugurii, prunele, porumbul, grâul, cartofii, etc.

Licidele alcoolice cele mal întrebuinţate sunt; romul, coniacul, rachiul, ţuica, vinul, berea- etc.

Alcoolul este un licid care se aprinde, volatil, cu un gust acru şi înţepător, transparent şi mal uşor ca apa. Al­ coolul are miros diferit, depinzând de substanţa din care se prepară ; aşa alcoolul obţinut prin fermentaţia cereale­ lor şi cartofilor are un miros neplăcut şi un gust înţepă­ tor. Alcoocul (coniacul) obţinut prin distilaţia vinurilor are un miros plăcut; miros plăcut are şi romul şi se obţine din zahărul de trestie.

Alcoolul se disolvă în apă: soluţia acesta fn diferite proporţii constitue spirtul.

Alcoolul a fost preparat pentru prima dată de chimis­ tul arab Abu-Kasis, distilând vinul. Prin Alcolism se Înţelege Introducerea (jilnică şi în cantitate mare a acestor licide în corp. Trebue să înţelegem prin cantitate mare, o can­ titate mai mică de cât aceia care să bea astă-(}I; căci dacă am tine socotelâ de acesta, atunci acea cantitate este fbrte mare, pentru că a^I se bea mal mult de cât trebue.

Pene în anul 1600, alcoolul era întrebuinţat ca doctorie şi se vindea în farmacii; astă-qlî sub formă de vin, rachiu, bere, se vinde pe la t6te colţurile şi se consideră bun pentru „ alinarea şi vindecarea stomacului" l) i) Vedi în interiorul cârciumeî cu firma N. S. Gheorghiu, bulevardul şc6lclor No. 12 Focşani.

T

ioo

Sînt de părere că n’avem nevoe de băuturi alcoolice şi am fi perfect sănătoşi, dacă ne-am abţine complect; asemenea slnt de părere ca cine va să nu se îmbete nici măcar odată pe lună, căci asta ar Însemna să ne îmbolnăvim odată pe lună.

In nişte insule depărtate ,erau sălbatici cari să bucurau de o putere şi vioiciune uimitoare, însă nu cunosceau bău­ turile alcoolice. Nisce marinari dându-le să bea, se îmbol- * năveau şi muriau.

Răul ce ni-1 produc băuturile alcoolice îl simţim mal bine în <jiua In care bem mult sau în <jiua următdre. ţ)ic, când bem mult ne îmbolnăvim, pentru că în fie-care (Ji bem câte puţin, rachiu, vin, etc; dacă n’am bea de loc cât-va timp şi apoi vom bea puţin, atunci acel puţin ne Imbolnăvesce.

Romanii nu dădeau soldaţilor lor de cât apă cu otet; Francezii asemenea nu dădeau nici o băutură alcoolică Reli­ gia, tot din punctul de vedere al relelor efecte, credem că opresce pe Musulmani de a bea vin.

Newton şi Demosten să abţineau de la băuturile alcoolice.

Newton, un mare geniu, nu credea că trebue să stea la masa de lucru înconjurat de sticlele cu bere, clnd a descoperit atracţiunea universală; asemenea Demosten, când îşi pre­ para celebrele sele discursuri.

Câţi scriitori nu caută să înlăture sleirea nervosă prin băuturi alcoolice, de a căror putere deşteptătOre beneficieză numai cît slnt sub impresia lor şi în urmă rămăn neproducetorl.

Cu siguranţă că există şi astă-cji in tote ţările, omeni, cari nu beau de loc licide alcoolice şi să bucură de o sănă­ tate egală, ba chiar superiorâ sănătăţel acelora cari le lntrebuinţeză.

S’a constatat de societăţile engleze de asigurare a vieţii că indivizii, cari să abţin complect de la băuturile alcoolice au o viaţă mai lungă.

Eu mă abţin de la băuturile alcoolice de 6 ani şi constat că posed o sănătate perfectă. De şi m-am îmbolnăvit, ră-

IOI

cind serios, nri-am făcut însă boia şi convalescenta fără întroductie de băuturi alcoolice în organism.

Resultatul final a fost, că m’am restabilit mai curînd de cât credeam.

Prin urmare, să dispară gîndul că alcoolul întăresce, căcî căutând a întări corpul j rin alcool, maî repede îl slăbim.

Băuturile alcoolice să (jicem că fac un bine, luate în mică cantitate, însă eu slnt de părere că acest bine este neglijabil.

Atunci, pentru ce să maî introduc în corp un Ucid, ce nu-mi folosesce şi ale cărui efecte sînt grhsnice, căci sînt sigur, că acestă mică cantitate cresce cu timpul; ore nu­ mi este permis să cred că această cantitate de alcool cresce ca şi gusturile noastre ?

Unii justifică necesitatea de a bea, spunând că afară este frig şi au nevoe de căldură internă. Răspunsul tutulor au­ torilor asupra acestei cestiuni este absolut negativ. Voia­ jorii, cari au umblat prin locurile Îngheţate, sînt cu toţii de părere că: vinul, rachiul, etc. nu slnt bune pe timpuri frigurose şi că aţîţarea ce le produc aceste băuturi este urmată imediat de o slăbire mare. Conducătorii în Alpî, munţi acoperiţi vecinie cu zăpadă, sînt contra întrebuinţării lichidelor alcoolice.

Clţi nu şi-au găsit mhrtea Iu timpul iernei, pe câmpii, după ce Ia cârciuma din marginea satului, au băut câte-va dusei cu rachiu ca să se încălcjescă, şi pe drum, spre celalt sat vecin, s’au încălzit atit de tare, în cit au îngheţat!

Alţii îşi justifică necesitatea de a bea pe timpuri căldur6sey ca să se răcorescă. S’a constatat că alcoolul nu pote lupta contra căldurii. Soldaţii europeni pot umbla şi lucra In Indii, cu atît mai bine cu cât nu lntrebuinţeză băuturile alcoolice.

Lucrătorii constată de asemnea că au o putere muscu­ lară mai mare cînd se abţin de la băuturile alcoolice. Gîţi lucrători'roşi şi graşi, adică umflaţi, nu sînt capabili de

102

cea mai mică muncă ; acestă datorită alcoolului ce umilă corpul, coloreză faţa.

Alcoolismul este respîndit printre săteni; ei dacă nu ar bea, ar fi mal muncitori, adică ar face un lucru oare­ care lntr’un timp mal scurt şi am găsi un procent mal mare de omeni deştepţi pentru că alcoolul îl slăbesce, le întunecă mintea.

Sătenii noştri! beau nu pentru că slnt beţivi, din plă­ cerea de a bea, ci pentru că împrejurările sînt ast-fel; el beau din causa lipsei de cultură, el nu ştiu că băuturile alcoolice îl slăbesc, îl prostesc, eî cred ca şi orăşanul, că aceste băuturi folosesc, Sătenii noştri! beau din causa mizeriei. E! vătjend sără­ cia în care se găsesc, vă(Jend necazurile ee-1 urmăresc, că nu au cu ce plăti datoriile, sau că le a murit o vită, sau că nu au cu ce să-şî hrănească copiii, se duc la cârciumă să-şi înece necazurile într’un pahar cu rachiu, nesciind că odată cu înecarea păsurilor, îşi vatămă sănătatea.

Săteanul are alimentaţie proastă, mănâncă mămăligă, ceapă, fasole; acestea sunt suficiente pentru recîştigarea puterilor perdute de organism.

Săteanul ar putea mînca: lapte, ouă, carne de păsări, însă îl vine mai bine să le dea cârciumarulul în schimbul beutureî, sau să le vîndă şi bani! câştigaţi sâ’î depue ase­ menea la cârciumă.

Dacă săteanul ar întrebuinţa banii daţi la cârciumă pentru cumpărarea alimentelor, s'tarea luî s’ar îndrepta. Din causa lipsei de nutrire săteanul este flămînd, el atunci simte necesitatea de a introduce alcool în organism, care îl face să peardă pentru un moment polta de mâncare, însă corpul slăbesce pentru că nu i-a dat cantitatea de aii mente necesară.

Săteanul resistă din causa aerului curat, aer ce se gă­ seşte aprdpe numai la ţară.

Alcoolismul ar înceta, s’ar micşora cel puţin dacă Duminicele şi sărbătorile, (Jile în care sătenii au ocasia să bea, In cele alte fiind ocupaţi cu munca, să obiclnuiască a se

103

duce la biserica, dimineţa şi după prinţi să se strtugă în vreun beai afară de cârciumă, unde să asculte vre-o cuvmtare Jmutâ fie de preot, fie de învăţător, fie de o personă instruita, Subiectul cuvîntăre! să intereseze pe săteni; el p6te fi din religie, din agricultură, din vieţa practică, etc. . Efectele alcoolului Efectele alcoolului se constată prin mici cantităţi, creerul, prin puţină băutură, se aţîţă, indivi­ dul se înveselesce, este bine dispus şi vede lucrurile prin prisma optimismului. Insă omul, după ce a simţit odată ac.st lucru, caută să’l resimte prin urmare are să bea şi a doua 6ră se vor reproduce acele?! efecte; însă or! ce luccrare repetată devine obicei şi prin urmare iată-1 pe om trecut pe nesimţite la obicinuinţa da se îmbăta.

Când băutura conţine mai puţin alcool cum, s. ex. vinul, urmările sunt maî puţin vădite; când conţine mult alcool cum s. ex. rachiul, biterul, etc. sunt gibsnice.

Să vedem efectele alcoolului (băuturilor) dupe ce se Introduc în stomac.

Să presupunem că un om sănătos, robust, bea o jumătate pahar cu rachiu, sau 4 pahare cu vin; acel om simte în stomac o căldură mare; acest foc să răspăndesce îndată în tot corpul, pielea devine arţlătăre şi aceia a feţe! se coloreză, creerul eşte aţîţat, ideile curg, însă fără nic! o ordine, fruntea se încălţlesce, ochi! strălucesc, însă ve­ derea numai este cea obicinuită, este turburată; în definitiv t6te simţurile sunt în neorânduielă.

Acestă nelinişte generală a tuturor organelor ţine câte-va cesurî, apoi tote funcţiunele vieţii se liniştesc.

Să vedem, ce s’a petrecut în corpul acestui om, In timpul cât a fost sub impresia rachiului sau vinului Introi dus în stomac.

Vinele mic! care se află la suprafaţa stomaculnî sug licidul şi din aceste vine trece în canaturile sanguine; de aci Impreuuă cu sîngele, străbate ficatul, inima, ajunge în pulmonî, să sue la creer, şi se scoboră în piciore prin urmare împreună cu sîngele străbate tote părţile corpului.

104

Băuturile alcoolice ne fac mai puţin rău, când le bem dupe mâncare şi in timpul măncăreî.

Dacă băutura se repetă şi cam des, alunei se produc inflamaţii de stomac, iar mucurile gastrice, cari servesc la mistuirea alimentelor, scad şi le iau locui nişte licide vătătămâtore. Apoi de la o vreme păreţi! stomacului se îngrăşe şi din causa acesta mişcările luî se fac încet; licidele stoma­ cale se împuţineză, prin urmare îl fac nedestoinic la mistuire.

Omul care întrebuinţeză des băuturile alcoolice, simte mereu căldură şi arsură în stomac, 1! vine greţă şi varsă ma! cu semă dimineţă, licide une-orî fără nici un gust, alte ori acre; perde pofta de mâncare şl mistuirea alimen telor se face forte încet; mai tăn}iu se simt dureri de stomac car! se răspândesc in tote părţile corpului, provocând slăbirea organismului şi în urmă mărtea prin oftică şi cancer.

Alcoolul introdus în organism nu suferă nici o alterare apreciabilă, este în tocmai după cum a intrat cu tăte calităţile lui primitive.

După ce alcoolul a fost introdus în stomac, este luat de torentul circulaţiune! şi rămâne în ficat, sistem nervos, penă ce este eliminat priu căile naturale; eliminarea începe după puţin timp de la introducerea în stomac. Dacă se bea o Ore-care cantitate de vin, urina conţine destul alcool pentru a’l obţine prin distilaţie şi medici! car! disecă cadavrele indivizilor morţi din beţie, sunt loviţi de mirosul alcoolic.

S’au dus într’un spital nişte alcoolic! ridicaţi din străzi şi erau într’o stare de beţie aşa de gravă, în cât au murit îndată după aducerea lor la spital.

La autopsia unuia din cadavre, deschi(Jindu-se craniul pentru a scOte creerul, acest organ exala un miros pro­ nunţat de alcool.

La autopsia cadavrului uneî femeî mărtă de beţie, s’a scos din creer o cantitate destul de mare de licid, care avea caracterile fisice ale alcoolului. Perrin şi Duroy au cules 5 gr. de alcool în 700 gr. sînge eşit din vinele unui câine, care murise după ce fusese alcoolisat.

io5

Reese din .t6te aceste experienţe, că alcoolul nu folo­ sesc?;!! introducem în organism că aşa voim, l’am putea înlocui, fără nici un pericol cu apa un element inofensiv corpului.

Alcoolul are aceleaşi efecte şi asupra animalelor; s’a făcut următorea experienţă: s’a deschis o vină din copsa unul câne, s’a injectat prin acea vină 40—50 gr. de alcool amestecat cu apă (spirt) S'a observat următdrele: animalul este agitat timp de 30—-40 minute, merge în tdte sensurile cu un aer rătăcit, apoi mersul Începe să fie oscilent, varsă de mal multe ori materii veninâse; dupe 15—20 minute animalul merge ca un furios; cade se ridică şi continuă să alerge în tote sensurile. Se încercă să se ţină pe pictore, le agită ca şi cum ar Înota, ajunge un moment, când aceste sforţări nu-1 servesc la nimic, se culcă şi cade într’o in­ sensibilitate completă; membrele li sînt mol, animalul nu ţipă, respiraţia îl este Înecată aceste sirr.ptome persistă 2 — 3 ore şi animalul m6re.

Dacă se disecă se conslată că alcoolul a fost absorbit şi vinele părţilor operate conţin sînge negru coagulat.

Dacă cantitatea de alcool injectat este mică, animalul suferă fenomenele de escitaţie ale beţiei şi dupe 6re-care timp se restabilesce.

(Ya urma).

G. I. Baboeanu-Droe.

-*>îs~<=

106

Tuberculosa la Sate Una din bolele care bântue priintre vitele de la sate, este şi tuberculosa, atacul sau oftica, periculdsă nu numai ‘animalelor, dar mai cu s^mă dmenilpr cari stau în contact cu ele.

Nu e nimic mai uşor de observat ca chipul cum se respândesce acdstă bdlâ molipsitdre.— In fie-care comună sau cătun, ţeraniî, în timpul iernei, pentru a nu mai face focul, se strâng la, şe<Jăt6re sdra în grajdul sau coşarul vitelor, unde găsesc o căldură în de ajuns. Inchipuiţi-ve acum, că una din vite, bou, vacă sau cal, este bolnavă de tuberculosă pulmonară şi tuşeşce ca şi lin om ofticos.

— Prin tuşire, vita împrăştie în tdte părţile şi pe t6te corpurile fen , paie etc, din jurul ei stropi de ma­ terie pulmonară şi de salivă, încărcaţi cu un numer fdrte mare de microbi.— Persdnele aflătdre în grajd vor inspira acei microbi respândiţî în aier, sau căcjuţi pe mânile lor şi îi vor întroduce în organism odată cu alimentele.— Acostă este infecţia omului de la animale.

Se pdte întâmpla, contrariu, ca una dintre persdne să fie picnită de microbul ofticei şi să împrăştie acest microb animalelor din grajd, prin tuşire, scuipare, infectând, în chipul acesta, nutreţul animalelor şi aerul ce l respiră ele.

Pentru acesta, voiu cita un pasagiu din cartea profe­ sorului Nocard de la Alfred. l) Intr’o fermă model din Normandia, unde se aflau o mulţime de vaci de lapte, sănetdse şi bine îngrijite, nu se ve(Juse nici una picnită de tuberculosă. i) Les tuberculoses animales.

io7 Mai tai (Jiu, schimbându*se unul dintre servitori la acea feima, fu băgat un altul ofticos, care mereu tuşa Cum in acostă fermă patul servitorului era făcut d’asupra iesliî animalelor, de câte-orî tuşa servitorul bolnav, scuipa peste nutreţul lor.— După două luni. servitorul m6re de o tuberculosă pulmonară tipică, iar dupe trei luni, în­ cep a tuşi doue dintre vacile care se molipsiseră din nutreţul infectat.— De atunci proprietarul fermii a fost nevoit să vândă t6te vacile şi să distrugă staulul.

Să vedem acum cum 6menî Intre el, de la ţară, îşi propagă unul altuia acăstă b61ă.

Pe la sate, ce! ofticoşi au nenorocita ocasiune de a propaga acostă secerătdre b61ă semenilor lor, la chefuri, la nunţi, în cârciumi, la masă, etc.

La nunţi şi la chefuri, sciut e de t6tă lumea că ţă­ ranul nostru bea1 cu plosca sau cu sticla şi o dă din mână ’n mână ; în acele momente inima nu-1 ma! rabdă pe ţăran, să-şi tdrne beuturica în pahar.

In cârciumă, câtă lume nu bea cu paharul nespălat mai nici odată.

La masă, toţi ce! de la ţără mancă din aceiaşi stra­ chină şi de multe or! cu aceiaşi lingură.— Când se strâng cinci ofticoşi într’o casă şi scuipă toţi de câte cinci ori pe jos, este de ajuns să se molipsăscă toţi cei sănătoşi din acea casă.

Cum pătrunde microbul tuberculosă în organism ? F6rte simplu.— Fiind luat cu alimentele este introdus în tubul digestiv, unde din întâmplare, găsind o mică erosiune sau o mică deschizătură, pătrunde în vasele limfatice sau în vasele sanguine şi se amestecă acolo cu limfa şi cu sângele.

Se scie că limfa se streedră prin ganglionii limfatici şi aceştia opresc, in ţesătura lor, ori-ce corp strein adus de limfă şi, prin urmare, sînt opriţi şi microbii.

Odată stabiliţi în ganglionii limfatici microbii îşi încep acţiunea lor distrugStdre. — Formăză, mai întâia, mici colonii, dând nascere tuberculelor de diferite mărimi cari

io8 nu sunt alt-ceva, de cât un cerc de microb! către perifere şi o materie purulentă către centru.

Aceşti tuberculi cresc, pe măsură ce şi numărul mi crobilor se măresce şi, după un scurt timp, tot ganglionul este transformat într’un singur tubercul prin fusiunea celor alţJSângele duce microbi! către ganglioni şi către plă­ mâni.— In plămâni se petrece aceiaşi ordine de distrugere, ca şi în ganglioni.— Fixat microbul pe păretele une! alveol! pulmonare, se desvoltă în linişte, se îmmulţeşce, lepădând în continuu toxine — otrăviri—care ajută Ia slăbirea ge­ nerală a organismului.

Iată cum un om, picnit d’acăstă b61ă, îşi rupe firul vieţeî înainte de vreme.

Nu pot trece cu vederea, fără a spune, că pentru ca cine-va să se îmbolnăvească de oftică, trebue ca organis­ mul seu să fie transformat printr’o mulţime de alte cause într’un teren favorabil desvoltăre! microbilor. — Aşa, o muncă obositdre, intelectuală sau corporală, aduce celulele organismului într’o stare lipsită cu totul de energie, în cât ele nu mai pot lupta cu succes contra inamicului lor cutropitor, ci cad mdrte la cel ma! mic contact.

O atare lipsă de energie a organismului se observă la ţeraniî noştri! slăbiţi prin reaua alimentaţie, prin alcool v şi munca corporală excesivă — Iată atacul, oftica, cruda b61ă, care seceră pe ţăranul nostru !

Pentru ca el să fie ferit de o asemenea b61ă periculdsă, î! trebuesc trei lucruri: instrucţiuni higiene rigurose, abţinerea cu totul de la beuturile alcoolice şi o hrană abundentă şi priinciosă.

In numerul viilor voiu arăta căuşele tucerculose! la oraşe.

Petre Popescu-Daia Medic-Veterinar

iog

CUVIOASA PARASCHIYA — 14 Octombre — Pe timpul, când creştinismul se respăndea în tote părţile şi-şî asigura existenţa după atîtea veacuri de torturi şi persecuţiunî, mulţi dintre aderenţii luî Christ, voind pe de o"parte să dovedescă că sînt pe deplin convinşi de veracitatea doctrinei şi mora­ lei luî, iar pe de alta, dorind să’şî modeleze vieţa şi faptele cu preceptele Mântuitorului, au căutat cu cea mai mare dragoste să se facă partaş ai fericireî cerescî; pentru acesta, au crezut că e bine să părăsescă lumea, undo erau supuşi la o mulţime de ispite şi să se îndrepteze către locurile deşerte şi pustii, ca acolo, în singurătate, departe de sgomotul hunei, să-şi închine totă vieţa Atot-Puternicului Dumnezeu, mortificându-şT corpul şi impunendu-şî cea mai rigurdsă abstinenţă faţă de tote plăcerile lu mesei.

Dorul, de a intra cât maî curînd întru împărăţia cerurilor, a făcut pe mulţi să părăsescă acestă lume plină de răutăţi şi să se deie vieţei contemplative, petrecendu-şî clilele, mereu în rugăciuni când în crăpăturile stâncilor, când în desişul pădurilor si când în locurile deşerte şi pustii. — In numărul acelora, cari au renunţat la acestă lume şi au apucat calea pustiului, găsim şi pe Sf. Paraschiva, în amintirea căreia se serbeză cjiua de 14 Octombre.

Iată câte-va date biografice cu privire la acăstă sfîntă.

E născută pe la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi creş­ tini, bogaţi şi de bun neam — într’un sat din Macedonia, numit Epivate, apropo de fermul Mării-ÎNegre şi nu departe de Constantinopole.

Crescută şi nutrită cu adevărurile religiunei creştine, încă din cea maî fragedă copilărie simţi chemarea către vieţa singura­ tecă şi plină de pietate. — Se <}ice, că pe când era în etate de 10 ani, mergend la biserica Precisteî, au<Ji din gura preotului cuvintele evangelice : „cine vrea să vie dupe mine-, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi sănii urmeze mie!li

ii o Aceste cuvinte i-aii săgetat inima şi, din acel moment, a c&. utat să le pună în aplicare. — Venind acasă de la biserică, în' tâlni pe drum un sărac, căruia îî şi dădu hainele sele.—Acestă faptă, nu odată, ci de nenumărate ori o repetă, cu tote mus­ trările şi corecţiunile aspre primite din partea părinţilor. — ga încă maî mult, devotată cu corpul şi sufletul divinului Mântui, tor, părăsi casa părintescă, apucând calea pustiului. — Acolo Işţ petrecu vieţa, hrănindu-se cu fructele arborilor şi apă şi acesta în cantitate cât de mică ; cu aşa 'fel de trai fi se putea pe drept <jice, că hrana şi băutura eî erau rugăciunea şi lacrămile ce (Jilnic le vărsa pentru mirele ceresc.

Corpul eî slăbit de hrana neîndestulătore, topit de ger şi zăduf, n'a putut să resiste mult şi, după câtă-va vreme, ea avu o vedenie supranaturală, care-î spuse să părăsescă pustiul, să mergă să’şî lase remăşiţele pământecsl acolo unde văţjuse pentru prima dată lumina cjileî. — Cu multă durere renunţă la acestă viaţă singuratecă şi părăsind calea pustiului, merse la Constantinopole, unde vi sită tdte locurile sflnte; apoi se întorse la Epivate şi într’uu scurt timp sufletul eî trecu la nemurire, în rân­ durile sfinţilor, a'Culo unde nu este nici întristare, nici suspin, ci viâţă fără de sfârşit! Mdrtea eî se crede cu siguranţă că a fost pe la jumătatea secolului al XI. Se spune că peste mormântul eî s’a îngropat cadavrul unuî corăbier infectat şi ajuns în descompunere.

Sfânta se arătă în vis, în maî multe nopţi d’arîndul unuî creştin cu numele Gheorghe, spunendu-î să mute d’acolo într’alt loc cadavrul putrecjit.

Creştinul ascultă dorinţa sfintei şi, în unire cu alţi credin­ cioşi, desgropă cadavrul corăbierulul, îngropându-1 într’altă parte.

— Mare le fu mirarea găsind corpul sfintei Paraschiva neputred şi din el curgea miresme care exalau un parfum îmbătător. — La acestă privelisce, toţî ceî de faţă îngenunchiară şi cu lacră­ mile în ochi cerură ertare şi mântuire sfintei. — Adunând muş­ tele într'o raclă, eî le' depuseră în biserica Sf. Apostoli din sa­ tul Epivat, unde toţi credincioşii, de prin tote părţile, mergeau să-i se închine cu multă evlavie.

Minuni multe a făcut sfînta în satul Epivat şi vestea penă departe s’a dus de moştele eî tămăduitore.— In Epivat — locul de nascere — locuitoriî ridicară în onorea eî o biserică cu nu­ mele Sf. Paraschiva.

Mai tânjiu, regele Bulgariei, Asan al II, cu mama sa, regina Elena şi cu soţia sa Ana şi 'mpreună cu Patriarhul Bulgariei, . Vasile şi cu bine credinciosul norod au mutat moştele sfintei

iii aşezat în sfîn ta mitropolie, unde a stătu 160 am, pene la căderea Bulgariei sub Turci.

Baiazid, fiind în relaţiunî amicale cu Mircea-cel-bctran, oferi corpul sfintei acestui Voevod, care ’l şi aduse cu mare cinste în Valachia.

Trei ani mai tânjiu aceste mdşte fură reluate de Sultan îna­ poi şi date regelui aliat, Ştefan al Serbiei, care le-a depus in biserica din Belgrad- unde au stat 124 ani, adică de la an* 1396 pâne la 1520.

De la acesta dată Sultanul Soleiman, prefăcend Serbia în paşalîc turcesc, a luat mdştele sfintei şi le-a adus la Constantinopole.—Pe drumul de la Belgrad pâne la Ţari-grad, le-a ex­ pus la închinarea creştinilor, strângând cu chipul acesta mari sume de bani.

Apoi propuse Patriachului să le cumpere pentru suma de 12000 galbeni, că alt-fel le aruncă în mare. — Patriachul fu ne­ voit să le cumpere pe acest preţ fabulos şi le expuse în biserica Patriachieî unde au stat 120 până la 1641, când Voevodul Mol­ dovei Vasile Lupu, însemnat pentru sentimentele sele religidse şi ca apărător înfocat al ortodoxiei, în urma plângereî Patri­ arhului ecumenic, care n’avea cu ce plăti către Înalta Portă suma de 12,000 galbeni;—cumpără mdştele cuvioseî Paraschiva pe suma de 15,000 lei Moldovenesc! şi le aduse în ţeră.—Trans­ portate din Ţarigrad pe o corabie, fură debarcate la Galaţi, unde dupe o primire din cele mai entusiaste, au fost duse la Iaşi. — Intru întîmpinarea lor totă capitala Moldovei a, eşiL în frunte cu Mitropolitul Varlaam şi cu mult norod din totă ţera, ca să venereze cu mare cinste pe sfânta Cuviosă Paraschiva, adevărata protectore şi ajutore a celor năpăstuiţi; — apoi cu alaiul cuvenit a fost depusă în mănăstirea Trel-Ierarhî, zidită de curând de Domnul Vasile Lupu, aşeţlendu-o pe un piedestal de marmoră lângă peretele din drâpta.

De la Vasile Bupu şi pâne astă-^lî, sf. Parasehiva este protectdrea Moldovei; totă lumea creştină i se închină cu rugăciuni şi toţi câţi se rogă cu credinţă, isbendesc şi se uşureză de nevoi.

Ca dovadă de minunile sevârşite de sf. Paraschiva. e destul să ' cităm modul miraculos, cum sfintele ei moşte au scăpat de ur­ mările distrugătore ale focului.—Biserica Treî-lerarhT, în oare era depusă sfînta, trebuind să fie restaurată, tote odorele şi tot mo­ bilierul dimpreună cu moştele au fost strămutate intr’o sală mare, .transformată în paraclis, unde se făceau slujbele religidse;— printr’o întâmplare ne-aşteptată, în noptea de 26 spre 27 De­ cembre 1883, dupe ce se terminase serviciul de săra, eşind slujito-

112 rn afara, sa uitat — din nebăgare de semă — o luminare nestinsa, care era tocmai lângă racla cu mdşteîe sfintei. uminafea c^îJ6nd, a luat foc acoperişul raclei, apoi racla tota care era făcută din lemn.—Focul, întinţ}€ndu-se cu putere din causa jăratecului, a topit totă argintăria care îmbrăca acoperemîntul şi părţile laterale ale raclei. A doua di, veţjăndu-se focul şi lumea pătrumjănd în lăuntru, a găsit sf. moşte într’un jeratec îngrozitor, acoperind sicriul şi pe d’asupra şi pe de desupt.

Minunea minunilor! Sicriul de şi ars cu desevîrşire, cu tote acestea corpul sfintei a rămas neatins de flăcările focului, de asemenea şi vestmintele care ’1 acopereau. —Poporul care a vădut acesta minune, a recunoscut puterea cea inare a . Dumneţjeireî, care a apărat pe sfînta ; chiar acei cari nu erau creştin! au remas îmmărmuriţî, vădend o aşa minune, cum s fin ta a scă­ pat nevetămată.

Nu numai lumea creştină confirmă acestă minune, dar şi acel necunoscătorî de adevărurile religiuneî ndsţre s’au convins pe deplin, vedend cu ochii o aşa de mare minune !

Sfînta Paraschiva ^'care se mai numesce şi sf. Vineri, fiind protectorea şi apărătorea ţerei ndstre, datori suntem să o ve­ nerăm şi. s’o în'cunjurăm de laude, ca una care s’a învrednicit de a se sfinţi, prin faptele şi viăţa sa.

Noi Românii să ne mândrim că posedăm în ţera ndstră un tesaur atît de preţios, care după ce a stat mai mult timp prin alte ţări, la urmă prin a sa bună-voinţă, â fost să-şî ia asuprăşî protecţia ţărilor lidstre. De la anul 1888, mostele sfintei cuvidseî Paraschiva au fost strămutate în Mitropolia din Iaşi, de când cu focul de la biserica Treî-Ierarhî.

]) Numele ftapaafceoTf) însemnă propriu (Jis pregătire. Era obi­ ceiul la păgâni— la Greci—ca feciorele într’o anumită cji a sep-temânei — <Ji de serbătore, de pregătire — să se cureţe şi să se ’mpodobăscă şi ast-fel gătite mergeau la altarul (JeiţeT Venus sau VTenera, unde aduceau sacrificii de purificare.—Numele (jeiţei Ve­ nera s’a confundat în calendarul creştin cu fină Vinerei, la Greci cu Trapaa/.sur/.

P. MIRONESCU.

n3

VERSIUNI rr.'r

Să sc traducă iiifr o româncscă curată versmile eligiace de mai jos.

Hune cecinere dieni Parcae fatalia nentes Stamina, non ulii dissoluenda deo; Hune fore, Aquitanas posset qui tundere gentes, Quem tremeret ferii miiite victus Aiur.

Evenere : novos pubes Romana triumphos Vidit et evinctos brachia capta duees: At te victrices lauros, Messalla, gerentem Portabat niveis currus eburnus equis.

Non sine mest tibi partus lionos : Tarbella Pvrene Testis et Ooeani litora Sanetonici, Testis Arar Rhodanusque celei* magnus que Garonna, Carnuti et 11 avi eaerula lympha Ligcr.

An te, Cydne, canam, tacitis qui leniter undis Caeruleus placidis per vada serpis aquis, Quantus et aetherio contingens vertice nubes Frigidus intonsos Taurus alat Cilicas?

Quid referam,* ut volitet crebras intacta per urbes Alba Palaestino sancta columba Syro, Utque maris vastum prospectet turribus aeiiuor Prima ratem ventis credere docta Tyros, Qualis et, arentes cum findit Sirius ag-’os, Fertilis aestiva Nilus abundet aqua ?

Nile pater, quanam possim te dicere causa Aut quibus in terris occuluisse caput ?

Te propter nullos tellus tu a postulat imbres, Arida nec pluvio supplicat herba Jovi.

Te cănit atque suum pubes mira tur Osirin Barbara, Memphiten plângere docta boveiri.

Primus aratra manii sollerti fecit Osiris Et teneram ferro sollicitavit humum,

8

1 x4

1

Primus inexpertae commisit sernina terrae Pomaque non notis legit ab arboribus.

Hic docuit teneram palis adiungere vitem, Hic viridern dura caedere falce comam : Illi iucundos prirnum matura sapores Expressa incultis uva dedit pedibus.

Iile liquor docuit voces inflectere cantu, Movit et ad cerţos nescia membra modos.

Bacchus et agricolae magno confecta labore Pectora tristitiae dissoluenda dedit.

Bacchus et adflictis requiem mortalibus .affert, Crura licet dura compede pulsa sonent.

Non tibi sunt tristes curae nec lectus, Osiri, Sed chorus et cantus et levis aptus amor, Sed varii fiores et frons redimita corymbis, Pusa sed ad teneros Iuţea palia pedes Et Tyriao vestes et diilcis tibia cantu Et levis occultis conscia cista sacris.

Huo ades et Genium ludo Geniumque choreis Concelebra et miilto tempora funde mero.

Illius et nitido stillent unguenta capillo, Et căpiţe et collo moli ia serta gerat.

Sic venias hodierne : tibi dem turis honores, Liba et Mopsopio dulcia melle feram.

At tibi succrescat proles, quae facta parentis Augeat et circa stet, venerande, senem.

Nec taceat monumenta viae, quem Tuscula t.ellus Candidaque antiquo detinet Alba Lare.

Namque opibus congesta tuis hic glarea dura Steruitur, hic apta iungitur arte silex.

Te cănit agricola, e magna cum venerit urbe Serus iiroffensum rettuleritque pedem.

At tu, matalis multos celebrande per annos, Candidior semper candidiorque veni.

Cine va trimite cea mai bună traducere românescă a aces* tor versuri, se va publica împreună cu numele, în No. viitor al revistei. , HRIST.

it5

R€CR€AŢll MAT€MATX€ 1. Cum se găceşte numeral gândit de ciiie-va. I Metod. Spuneţi unei persdne sa ia un număr, fără a-1 spune, să-l înmulţescă cu 7, produsului să-T adauge de treî-orî numărul gândit după ce l-a mieşurat cu 1, sumei să-î adauge 3, şi să vă dea resultatul. Lasaţî zero de la urmă resultatuluî şi ce va remâne este numărul gândit.

Exemplu. Numărul gândit este 13, înmulţit cu 7 dă 91, la care adăogând pe de 3 orî 13—1, adecă 33, se obţine 127, şi cu 3 se căpătă 130, din care lăsând zero, remâne 13.

Demonstraţie. Numărul gândit fiind n, dacă operăm asupra lin, după cum s’a spus, se obţine: 7 u 3 (ii—1) -j- 3 10 ii, adecă de 10 ori mai mult numărul gândit. Deci făcendul de 10 ori mal mic, se capătă numărul gândit.

Observaţie. Se p6te cere a se opera şi alt-fel asupra numărului, însă aşa fe ca în difinitiv se resulte tot de io oii numărul gândit. D. E: Să se înmulţescă numărul gândit cu S, din produs să se scadă de z orî numărul gândit şi remasu'.uî să-î sc adune de 4 orî numărul gândit. Lăsând din resu'tat zero de la ur­ mă, se obţine numărul gândit.

Al Iî-lea Metod. Spuneţi să se înmulţescă numărul gândit încă o-dată cu el, să se mărescă numărul gândit cu 1, şi ast-fel mărit să se înmulţescă cu el, iar din produsul ast-fel obţinut să se scadă primul număr gândit şi să se dea resultatul.—Scădeţî din resultat 1, şi atunci jumătatea remasulul va fi numărul gândit.

Exemplu. Numărul gândit este 17, înmulţit cu el dă 289, — numărul mărit cu 1 este 18, îmulţit cu el ast-fel mărit dă 18X18=324, din care scădend pe 289 se obţine 35, care mie­ şurat cu 1, devine 34, şi acesta luat pe jumătate dă 17,

116 Demonstraţie. Numerul gândit fiind n, dacă operăm asupra lui precum s'a spus, căpătăm-: — = 2 «+-1, adecă de 2 urî numerul gândit plus 1. Prin-urmare micşurând resultatul cu 1, şi remasul 2 n împărţindu-1 cu 2 se capătă nutnerul gândit.

2. Măsurarea aproximativă a lîîţimei nnnt rîă, cu ajntoiul visiereî unui chipiu.

Stând în piciore pe marginea unui rîii cu faţa în curme­ zişul lui şi privind drept înainte cea-altă margine a rîuluî ; se cobora visiera penă ce marginea sa atinge raclele visuale duse la marginea privită; atunci fără a mai mişca capul, întorcendune pe călcâi cu dosul spre rîu pene ce avem în faţă suprafaţa netedă a malului, distanţa de la piciorele nostre şi pene la punctul de pe uscat, unde ajunge racla visuală care atinge vi­ siera, şi care racjă visuală s'a rotit o-dată cu noi, fără a se maî lungi sau scurta, ne dă aproximativ lăţimea rîuluî.

S. lialilivan.

117

Soluţiile chestiunilor propuse. .a). Aritmetica.

K Să se scrie cu cifre diferite cel mai mic şi cel -mai mare număr de cinci cifre.

Cel maî mic numer cerut este 10234, şi cel inaî mare 98765.

2, lu şirul minierilor întregi da la unu până la o mie, de câle-ori se repetă fie-care din cele 9 cifre ?

Să ne închipuim, că începend de la 0, avem tdte numerile până la o mie, scrise ca la adunare: unităţi subt unităţi, (Jeeile sub deci şi sutele sub sute. Apoi facem cu ajutorul zerurilor, ca fie-care număr să fie format din 3 cifre. Acum să vedem de câte orî se repetă în fie-care coldnă cele 10 cifre (conside­ rând şi pe 0). a). In colona unităţilor; în fie-care ţlecc, cele 10 cifre se re­ petă o singură dată fie-care, deci până la o mie se va repeta de 100 de orî (1000 : 10); b). In colona (jecilor: în fie-care sută, cele 10 cifre se repetă de câte (Jece orî fie-care, decî până la o mie se va repeta de 100 de 0ri(^X io) ; c). In colona sutelor: la fie-care sută avem o singură cifră, care se repetă do ICO orî, decî până la o mie, fie-care dintr’e cele 10 cifre se va repeta de câte 100 orî.

In fie-care din cele 3 coldne, fie-care din cele 10 cifre repetându-so de câte ioO orî, urmează că în total se va repeta de 300 de orî (lOCXfy Noi însă am maî adăogat zeruri, cari nu se consider, decî 0 nu se va repeta de 300 de orî, ci numai cele 9 cifre.

A. Bucal, elev în CI. V-a, a liceului „Unirea“

IlS

tdrele |^mer^e ^ate ş* *n condiţiile cerute, se pot scrie urmă* numere : J> 2« 3; 12, 13, 21, 31, 23, 32; 123, 132, 213, 231, 312, 321.

4. Care-i numărul mai mare de cât 19 cu noue-spre-(lece dec' de sute de cjeeî?

Numărul cerut este 19+19.0.00.0=190019. o. de etate are un tată, care are 37 ani mai mult de cât pri­ mul seu fin de 8 ani?

Are etatea 8+37=45 ani.

Aceste probleme au fost deslegate de : Filoti R. I. CI. VII A. Bacal CI. V-a Griinfeld A. Moritz. CI. IV. 1. Griinfeld CI. IV. Leizerzon S, CI. V, toţi elevi ai liceului «Unirea*.

b). Algebră.

1. Cinci numere diferite sunt. representate prin literele a, c, 1, o, şi r. Să se scrie aceste litere în ordinea de mărime crescetore şi să se spună cuvântul ce ar resulla, sciind că a este dublul lui C, e a treia parte a lui r, r diferenţa dintre o şi c, iar o dife­ renţă dintre 1 şi c.

Reiaţi unele date dintre litere sunt: a = 2c de unde r = ^ r

C— 3

„

r ~o—c„ o z=zl—c „

(1) (2)

r = 3 c = -77-

sTa

r . oz=c-}-r= Y+1 4r

4r

T (d)

r

5 r ...

l—o+c— y + y— y (->

Din (1) resullă c<a, din (2) a<r, din (3) rCo, iar din (4) comparată cu (3) o<7. Prin urmare: c<jx<?<o<d i

care formezâ cuvântul: Carol.

119

% Să se represinte Iote numcrile perechi precum şi cele neperechiTote numerile perechi, pot fi represontate prin 2n căci n fie pereche sau nepereche, când îl îmulţim cu 2 devine perecheIar dacă luî 2n îî adăogam sau scădem 1 devine nepereche : Deci tdte numerele neperechî se pot representa prin 2n ± 1.

Aceste probleme au fost resolvate de: S. Leizerzon, Af Bacalu, D. C. Mazilu şi Gh. Şuşu, elevi din CI. V-a liceul «Unirea* şi Grunfeld A. Moritz CI. IV,

c). Geometrie 1. De aceiaşi parte a unei drepte şi in aceiaş punct ne duc doue semi“(lreptc deopotrivă înclinate, se se spună cum sunt com­ plimentele acestor unghiuri.

Cele doue semi-drepte fiind de opotrivă înclinate pe drepta dată, unghiurile formate de ele cu drepta dată sunt egale, deci şi complimentele lor sunt egale.

2. Care este unghiul a cărui supliment este egal cu el însuşi?

Este unghiul drept.

3. Cât este de mare, faţă de un unghiu drept, unghiul formal de bisecticele a doue unghiuri complimentare ? însemnând cu a şi b valorile celor doue unghiuri compli­ mentare, avem

Aa-hb=:l.dr.

A

atunci unghiul format de bisectice va fi

Aa

Ab

_1 dr 2 ' 2' T" 5 adecă jumătatea dintr’un unghiu drept.

4. Să se arate că jumătatea suplimentului unui unghiu este complimentul jumătăfei acestui unghiu. însemnând cu a valorea unul unghiu, suplimentul seu va li

A

2 dr—a ,

120

iar jumătate din el va fi

A 1 dr - i 2

’

care este complimentul jumătate! unghiului dai.

-

Apeste probleme au fost resolvate de: Filoti R. I. CI. VII. Georgcscu C.-Mă®uşu Gh. A. Bacal; S. Leizerzon şi MaziJu, P. D. elevi în CI. V urunteld M. şi Griinfeld I. elevi CI, IV-a, toţi de la liceul «Unirea».

d). Cosmografie.

1. Care sunt arcele descrise de o sica în 1 oră, l iu., / sâ — dintr'o oră şi ™ dinlCo 4i ? lo ' 29 Considerând formula u = t-Xl5, şi înlocuind în ea pe / prin valorile date se obţine : a) u=(I° 1™ 15)X 15—1° + 10

1°

\ 1° + <To 1° )Xl6=160fT

60 1 3600

sau

u=15° 15' 15" ; b) u=^X!5=7°; Q dile j Oo 28,7\ f.

C) u—ggX i 5 =(9° 23m 28s,7jX 15=(l»+g-o + 8ooo)x 10 saih

u=140°52' 10", 5.

10 T 1" 2. Cât timp îi trebue unei stele ca se descrie arcele:-- ^ y ; 0° V 7";

dintr'o rotaţie ?

Considerând formula /=^şi înlocuind u prin valorile date, se obţine :

/1°

a) Kt

V 4- j):

15=(1°-1-1'-+-1"): 60 sau

4 /=(3600"H-60"-hl’J: 60—3661’’: 60= Lm 1", 016. b) t—(0° V7y): 15=67”: 15=4S 46.

°) ;=(nX36°) :

15=(98° 10’ 54" 55) : .15=fi;°" 3ăm 405.

Aceste exerciţii au fost lucrate de: I. R. Filoti şi C. Georgescu-Mărăşestl. -■ levî în CI. VII liceul «Unirea».

I2I

i

e). Fisică.

1. După cui timp dc cădere, un. corp ce se mişcă in vid ar avea o iuţalâ dc7S km. ?

Considerând formula cădereî corpurilor în vid, v — gt şi în­ locuind în ca accileraţia g prin 9,81. precum şi viteza v prin 200m, care este V5 km, se obţine 200 200 = 9,81 t de unde / uz =20% 89.

9, 87 Acostă problemă au dcslegat o: Gr. Crâiniceauu H C. Haret elevi în CI. IV a liceului «Unirea*.

2. Un mer rupendu-se din pom cade 1/i secundă. Ce rafală are el când atinge pămenlul, şi de la ce înălţime s’a desprins de copac?

Considerăm maî întăî formula v-~g t, care ne dă « = 9, 81 X ţ=2m, 452.

Pentru a afla înălţimea considerăm formula: s — ă^t'1, care dă 9,81 9, 81 r= 0m, 807.

X 2 Acestă problemă a resolvat-o: A. Bacal CI. V-a, Gr. Crăiniceaau, ■ . Haret, M. Griinfeld şi I. Griinfeld, elevi în C!. IV liceul «Unirea».

6- ==

(i) = 32

f). Chimie.

1. Să mercur şi a). O mercur şi părţi oxid

se determine composifia centisimală 1° a oxidului de 2° a sulfurei de fer. moleculă de oxid de mercur coprimjend 200 părţi 16 oxigen, resultă că: dacă în o moleculă sau 216 de mercur sunt 16 de oxigen, atunci in 100 părţi de

acest, oxid va fi

7, 4 oxigen, şi deci 92, 6 mercur.

216 b). O moleculă de sulfura de fer coprimjend 32 părţi sulf şi 56 fer, resultă că: dacă în o moleculă sau 88 părţi de sulfura de fer sunt 32 părţi de fer, în 100 părţi de această sulfura va fi 34^° — 68, 64 fer, şi deci 36,36 sulf.

88

122

2. Cât .oxigen polc produce prin descompunere 43 grame de cloral de potas.

Cloratul de potas av£nd formula 01 O3 K, urmează că vom afla greutatea unei molecule de CI O3 K adunând greutăţile corpuri­ lor ce-1 compun, adică greutatea unei molecule de clorat de potas va fi 35,5 4-48+39, 1 = 122,6.

Deci clacă 122,6 părţi de clorat ne dă 48 oxigen, atunci 43 gr. va da 43,48 = 1,6 oxigen.

122,6 Ora inici anii Gr igo; ‘c.

CI. IV A.

«ooc-

123

Exerciţii şi probleme propuse Aritmetică.

8. Care este numărul, care făcut de 17 ori mai mic, dă pe de 17 orî numărul 17?

9. Câţi metri de stofă se vor cumpăra cu 920 leî, dacă 18 metri de stofă, costă cât 28 hectolitri de vin; 2 hectolitrii devin costă cât 80 kgr. de zahăr şi 10 kgr. de zahăr, atât cât 3 fjile de lucru a unui zidar, care pentru 13 (jile de lucru primeşte 52 leî ?

S. R.

Algebră.

5. Sa se verifice identităţile : 1 + a -J- a1 -f-. . ■ ■ aVo = (1 -f- ^)(1 + a2)(l + aK){\ + a8).

x + xy x+y •x- y

xy y - X—y _ x + y x—y x-t-y

6. Care-î condiţia pentru ca (x + 1 )m-\-{x — l)m să fie divisibil prin x ?

7. Care sunt adevăratele valdrî a expresiunilor : a)

b).

i\lx—\la\ adecă pentru x = a ; L x — a J x —- a [x — V/X-'

pentru x

m(\}?

124

^ll tropul ^eseh un profesor, vroind a’ş! aranja elevii în bănci, observă că de pune câte un elev în bancă, române o bancă, iai de pune câte doî, remân doue bănci. Să se spună câţi elevi şi câte băncî erau în clasă?.

9. Să se găsescă o funcţiune, ast-fel ca pătratul derivatei sale să fie egal cu acostă funcţiune înmulţită cu derivata sa secundă.

S R.

10. Ochelarii au fost inventaţi de un Italian, „Salvino dogii Armaţi" din Florenţa, iar anul în care au fost inventaţi e un numer format din 4 cifre aşa în cât: îndoitul diferenţei dintre cifra (jecilor şi a unităţilor, e cu 16 mai mare de cât cifra su­ telor; întreitul diferenţei dintre cifra sutelor şi a unităţilor, e cu 3 unităţi mai mică, decât cifra (Jecilor, şi înpătritul diferente! dintre cifra cjecilor şi a sutelor, e cu 28 de unităţi mai mare de cât cifra unităţilor. Care este acel an ?

A. Bacal «(Elev liceul Unirea*].

Geometrie.

7. Printr’un puct lie-care cas ce pbte 2° Cum sunt acele ghiurile sunt drepte,

O se duc trei seini—drepte. Sase spună în avea loc: 1° Câte unghiuri se pot forma; unghiuri; şi 3° Cum sunt dreptele, când un­ precum şi când unghiurile sunt egale?

8. Se dă doue drepte concurente D şi D' şi un punct P afară din planul lor, ast-fel că piciorul perpendiculare! dusă din el pe planul dreptelor cade pe D; Să duce apoi din P o perpen­ diculară pe D'. Să cere unghiul format de planul (D,D') cu planul determinat de P şi drepta D’,— sciindu-se că perpendi­ culara a doua este dublă cele! dintâi.

S. R.

Trigonometrie. fi. Caro sunt arcele, care verifică relaţiile: sin x = sec y. cos x = colg y.

2.

125

7. Care simt valorile lui xj caro satisfac ecvaţiile 1 °. sin x = -r-4-1* 7 I1 "r•

2°. sec x =z + 4

. 5 ’

3°. ^ (a + bx)

(bx — a) = 1.

8. Sa se resolve sistemele de ecvaţil 1. sin (x + y) = 1. cos (x — v) = 1.

2. st’c -X-g

y =cosec 27° 35'18",

X

y

o

â

6*0^6' 0 — sec - v

‘

9. Să se simplifice espresiuiiele următore : 1. a- cos ISO0 — m2 sec 0° — 2 am sin 270°.

2. 4 /y - — 9x2

^“—6 xy sin

-f- x2 y2colg

—

v2 cos (2 k -J- 1) y 4- 90° 10. Să se calculeze cote. * -- , cu ajutorul ecvaţulor o 3 x -fy + 3 z =. ISO0, cos (x -f- z) = 0,0.

S. R.

Pisica.

4. De la ce înălţime cade o piatră care atinge pământul cu o iuţelă de 75 ra. ?

5. De la o înălţime de 40m., se lasă să cadă două corpuri, la interval de o secundă unul dupe altul. Care va fi distanţa dintre ele, când primul va atinge pământul?

G. Un pendul întârzie cu 13 secunde pe fie-care fii; ce trebue de făcut cu el, şi anume care e valorea schimbare! pentru a nu mai întărjia ?

S. R.

126 ?. Doue puteri paralele şi de acelaş sens, sunt aplicate ia estremităţile unei drepte înclinate de lungimea lm: intensităţile puterilor fiind de 2 şi 4 kgr. Din punctul de aplicaţie al rezul­ tantei acestor 2 puteri se duce o linie orizontală a cărei lun­ gime este de 0m70 şi la cea l-altă estremitate se află aplicată o altă putere de 3 kgr. de sens contrar şi paralelă cu cele de mai sus. Să se găsescă resultanta totală şi posiţia punctului de aplicaţie a acestei rezultante.

8. Un mobil a cărui masă este de 10 gr. se mişcă pe o cir­ cumferinţă de raza 5™ cu o iuţeală de 4 m; să se găsescă intensitatea uneia din forţele de care este solicitat mobilul.

9. Doue corpuri de 500 gr. şi 300 gr. se găsesc la distanţa de 8 cm. Să se găsescă forţa de atracţiune între aceste 2 corpuri.

10. Care este iuţela câştigată de un corp ce cade de la o înălţime de 800m.

11. Un corp este aruncat în sus cu o iuţelă iniţială de 300m.

Să se găsescă înălţimea la care ajunge şi timpul.

12. Un corp este lăsat să cadă cu o iuţelă de 10m pe se­ cundă; care este iuţela dupe 8 secunde şi care este spaţiul percurs ?

I. G. Bahoianu-Droe.

13. Câte imagini virtuale ale unui punct luminos pot fi ve(Jute, când acel punct este aşezat între 2 oglinţji AB, AC egale în lungime, şi care sunt ast-fel puse, în cât dacă ducem o circonferenţă cu centrul în unul din puctele B sau C şi cu o rada egală cu AB sau AC, cel-alt punct C sau B se va afla pe circonferenţă.

A. Baca! (Elev liceul «Unirea»).

12?

Chimie.

3. Cât zinc şi acid snfuric se consumă în desvoltarea a 18 litrurî de hidrogen ?

4-. Oare*î greutatea oxigenului necesar pentru arderea a 18 litrurî de hidrogen,--precum şi greutatea ape! resultate?

S. R.

5.-Să se găsdscă cantitatea de acid clorhidric necesară de a disolvi complet 80 gr. de biocsid de bariu.

6. Cît acetat de plumb trebue să punem în contact cu 90 gr. de sulfat de sodiu ca dubla descompunere să fie completă.

G- I. Baboianu Drot

Vin causa strămutăreî tipografiei, aparifiunea No. 2 a întârziat până acum.

Vin causa abundenţei de materie, partea adminis­ trativă, recensiunile şi bibliografia, renume pentru nu­ meral viitor.

BIBLIOGRAFIE. Cărţile sosite la biblioteca liceului „Unirea8 în Septembre 1900.

1. lorga N. Siudii istorici: asupra Chiliei şi Cetăţeî albe [Operă premiată dc Academia română^ ediţiunea Academiei, i voi. în 16, broşat, 418 pag. preţul 5 lei.

2. Neagoe Ion D-r. Studiu asupra pelagrei (Operă premiată de Academia Română) ediţiunea Academiei, 1 voi. în 16, broşat. 248 pag. preţul 6 lei.

3. Popea NÎC. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu Baron de Şaguna [dis. curs de recepţiune) ediţiunea Academiei, 1 voi. în 16, broşat. 42 pag. preţul 0,50 bani.

3. Erbiceanu Const. Viaţa şi activitatea, literară a Protosinghelulul Nat/tn Rîmniceanu (discurs de recepţiune) ediţia Academiei, i v >1. în 16. broşat. 97 pag. preţul 1 leu.

5. Academia Română. Anale— Partea administrativă şi desbater), seria II tomul XXII 1899 1900, ediţia Academiei. 1 voi. în 16. broşat. 596 pag.

4. Academia Română. Anale — Memoriile secţiunel istorice, seria II. tomul XXI 1S98—1899, ediţia Academie*. 1 voi. în 16, broşat, 635 pag. 6 lei.

6. Academia Română. Anale—Indice alfabetic al coprinsulul volumelor XI— XX din- seria II, ediţia Academiei, 1 voi. în 16. broşat, 146 pag. 2 lei.

7. Colescu Leonida. Mişcarea populaţiei României în 1895 (în, I. română şi francesă) ediţia Ministerului agricultureî, industriei, comerţului şi domeniilor. 1 voi. în 8, broşat, 97 pag.

S. Societatea Universitară din lasî. Din nevoile poporului român (prelegeri poporane ţinute la Universitate), editura Tip. P. Iliescu şi D. Grossu—Iaşi. 1 voi. în 16. 170 pag. broşat 3 lei.

9. Popescu Virgiliu. Curs practic de l. germană, tip. F. Gobl fif, Bucureşti 4 voi. în 16.

O c.

La pag. 79, la articolul Declinarea Ta, în rondul de jos, ultimul din nota 3, să se citescă terva-rum in loc de terr-aarum cum s'a tipărit din erore.

(Nota redacţiei)

L. B

A aparut de sub tipar de D-l Sa ud Rahtivan: Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. 1. -pentru CI. I-a secundară ediţia II-a..............................

1.50 Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. 2, pentru CI. TI-a secundară şi a V-a reală, ediţia II-a .................................. 1.50 Exerciţii şi Probleme de Trigonometrie sferică, coprinţlend şi teorie. . .............................................

1.85 . . J .25 Exerciţii şi Probleme de Cosmografie . .-

* *

Vor apărea în cursul anului: Exerciţii şi Probleme de Aritmetică No. % pentru CI ll[-a secundară şi a V-a reală, ediţia II-a....................

Exerciţii şi Probleme de Geometrie............................. de Algebră .......

Idem de Trigonometrica plană . .

Idem de Fisică şi Chimie ....

Idem

(

i

\ I;

Toţi D-nii autori,. cari vor Iriirete biblioteca liceului „Unirea din Focşani ccl puţin câte 3 exemplare din fie-care din lucrările D-lor, vot obţine dreptul de anunţ pentru acele lucrări.

Acelaş drept îl pot avea şi- D-nii colegi abonaţi.