Titu Maiorescu, cu un portret din tinerețe, Soveja, Editura „Cartea Romanească”

1 TITU MAIORESCU U? :<l ea

: \ I

— PREFHŢft — BIOGRAFIA — In Ţară (1840-18*8! şl In Transil­ vania (1848-1 85 l).

— La Viena (iasi-18581.

— La Berlin şi Paris (185 8-186 li.

— întoarcerea de la stadii. Magistrat la Bacareşti (l86l'. Profesor la Iaşi (1861 — 1871)..

• .

— In politică. Strămutarea la Bacareşti.

Ministra şi acazoţia ministerului.

— Noal profesorat Ii87i-i90y).

— Activitatea literară In capitală.

— Rectoratul. Epilog.

IN AMINTIREA LUI TITU MAIORESCU (lS Febr 1 920) MAIORESCU IN TIMPUL INVAZIEI. ÎNCHEIERE.

\

J

î

< I i

îi

DE

SOVEJA

i

j EDITURA „CARTEA

ROMANEASCĂ"

in.4:ii

3fc>-

■

i

EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCA", S. A

Lei

Biografii. Omagii.

Amintiri, Din partea foştilor şi actualilor funcţionari ai Academiei Român2, la împlinirea a şcasezeci de ani a lui Ion Bianu . . 25,— Iorga N., Domnul Tudor din Vlădimiri (Bi­ blioteca „Steaua") . . . . 2,50 Irimescu Cândeşti I., Aurel Vlaicu . . .

Lovinescu E., Ghcorglic Asachi — Viaţa şi opera lui .

25, Costache Negruzzi. — Viaţa şi >> opera lui. Ed. II........................... 45,— „ Grigore Alexandrescu................ -10,— Lui Ion C. BrăHanu, 1821—1921, voi. I Din scrierile şi cuvântările lui Ion C. Brătianu. Lupta pentru redeştep­ tarea naţională.—Pagini dc istoric contimporană............................ 30,— Marinescu G. Dr.f Profesor, Pasteur—Viaţa, sufletul şi opera lui, 1S82—1895 20,— Pascu Giorge Dr. Viaţa şi operilc lui 60,Cantemir Remer Anselm, I., Femei celebre .... 70, Simionescu I., Oameni aleşi. Streinii ed.

40-

111

Spencer Herbert, Autobiografia, rezumată şi tradusă de Dr. I. Duscian . 15,— .

25,Anghel D., Proză................ . . 25Beza, M. Romantizmul englez Brătescu-Voineşti Al. 1., In slujba păcii . 30,~ Busuioceanu Al., Figuri şi cărţi . . . . 20,

l

1

a

SO VE] A

TITU MAIORESCU CU UN PORTRET DIN TINEREŢE

— PREFRŢA — BIOGRAFIA — In Ţar» (i840-18+8) ţi In Transil­ vania (l 8 4-8-1 83 l).

— La Vicna (l85 1-1838'.

— La Berlin şi Paris (i858-1861).

— întoarcerea de la stadii, Magistrat la Bucarcşti (l86t). Profesor la Iaşi (1861 — 187 1).

— In poIitlcS. Strămutarea la Bacureşti.

Ministru şi acazaţia ministerului.

— Noua profesară (l87 i-l 909).

— Activitatea literară In capitală/ — Rectoratul. Epilog.

IN AMINTIREA LUI TJTU MAIORESCU (l5 Febr. 1920) MAIORESCU IN TiMPUL INVAZIEI. ÎNCHEIERE.

EDITURA „CARTEA ROMANEASCĂ" 10.434.-935

T. MAIORESCU (1872)

1

I

I'

■

■

/ I

;!

I*

PREFAŢA In fiecare generaţie, un popor are în anume măsură toate elementele virtuţii şi pe toate ale viţiului. La iveală ies ori unele ori celelalte, după cum găsesc sau na expresia lor într'un reprezentant tipic. Un Catitina ridică la supra­ faţa epocei sale toate firile catilinare. Cromwell mântue statul, devenind steagul împrejurul că­ ruia se adună toate „puterile bune” în lupta con tra celor rele. Un cărmacin lipsit de voinţă şi de lumina idealului va lăsa dimpotrivă să se cioc­ nească toate patimcle, învoindu-se cu nepăsare, la toate compromisurile. Prin urmare, cel rău sporeşte răutatea; mediocrul creşte totdeauna mediocritatea, iar bărbatul superior, privindusc pe sine şi pe alţii în perspectiva secolelor, ridică făclia idealului deasupra unei întregi ge­ neralii şi împuterniceşte astfel prin cuvânt şi prin faptă însuşirile de elită ale tuturor contem. poranilor săi.

In fiecare epocă este aşa dar un conflict de suveranitate între personalităţile eminente in bine şi cele eminente în rău, iar problema cui-

4

' :

:

turti unui popor şi arta de a cârmui un stat, se încheie întratât: să ridici totdeauna în fruntea fiecărui neam pe cei mai destoinici de a lupta contra „puterilor rele".

Dar cine să facă alegerea?

Sub vechiul regim, rolul acesta eră al Suve­ ranului şi al minorităţii care conducea statul.

De aceea, în epocele de scădere, puteai da vina pe nepăsarea monarhului sau pe incapaci­ tatea oligarhiei.

Astăzi, când alegerea se află în manile popo­ rului, timpurile de secetă culturală şi politică rămân să fie atribuite ori slăbiciunii unei în­ tregi generaţii, ori decadentei definitive a unui neam.

Gre Totul plină de adversu are, cetitorii vor vedea Meal na are dreptul să upta, chiar când e singur împotriva ti > viată omenească, întocmai, ca şi o opera ae arfă, nu atârnă de voturile altora, multe ori puţine, ci de puterile sufleteşti ale celui care o întrupează. Dovada este de fată: deşi neînţeles de mulţimea puţin cunoscătoare, şi chiar de fruntaşii partidului său, Titu Maioreseu a urmărit consecvent for­ mula propriei sale vieti. Cariera sa este o probă pipăită că omul închinat adevărului n’arc să dea seamă nimănui, de cât conştiinţei sale, şi poate să lucreze astfel, ca şi cum traiul lui ar

1.

i r

IUI

5

trebui să corespundă armoniei ,tlprestabilite" in fiinţa poporului din care face parte.

Prin urmare, în loc de a aştepta să fie ales, să aleagă el însuşi — odată pentru totdeauna — ceeace împacă mai mult purica creatoare a su­ fletului său. Aceasta este învăţătura care se des­ prinde foarte lămurit din cetirea biografiei de fată. întrebarea este: Urmat-au ucenicii învăţă­ tura magistrului ?

Dintre tinerii care au ascultat învăţăturile lui Maioreseu, unii vor fi pornit spre Catilina, căci demagogi am avut şi avem încă destui, — ispitele nan lipsit. Alţii se vor fi împăcat cu mediocritatea, închinăndu-şi mata lor scopuri­ lor materiale.

Cei buni, suntem ‘încredinţaţi că au găsit şi vor găsi un real sprijin in lupta eroică a băr­ batului care, împreună cu Alecsandri, CogâlniceaniLj Eminescu şi Creangă reprezintă partea cea mai aleasă a renaşterii noastre.

Pentru ‘înviorarea celor buni au fost tipărite paginile acestea.

!

i

’

■

/O O •

C<r

TITU MAIORESCU J)

întemeietorul criticei române împlineşte azi 0 70 de ani.

Orice viată omenească e o scurtă undă în veşnica curgere a vrernei. De aceea, fiecare generaţie cearcă să lase urmaşilor o amintire inai trainică despre bărbaţii săi de scamă. Ir. marmură, în culori sau în cuvinte rămâne ast­ fel păstrat pentru veacuri chipul celor mai în­ zestraţi din fire; iar unii rămân pentru vecie, dacă, alături de darurile lor proprii, au mai avut şi norocul să treacă prin cercul de lumină al vieţii unui mare artist: scriitor, pictor sau sculptor.

In lipsa artistului care prinde realitatea sub înfăţişările sale tipice şi deci nemuritoare, oamenii însemnaţi ai fiecărei epoce se oglin­ desc însă vrând-nevrând in ochii contemporan „ 1) Alături de datele biografice, care îşi păs­ trează viitoarea lor istorica, reproducem aceste pagini în deosebi pentru interesul educativ al antinomiilor relevate către sfârşitul capitolului.

2) 15 Februarie 1910.

II

s

nilor cu care s’au întâmplat sâ trăiască mai aproape, iar posteritatea, doritoare de a slăvi meritul celor ce nu mai sunt, ţine socoteală şi astfel de martori, în lipsă de ceva mai bun. (Un meşter ncîndemanatce,-un biet zugrav, acuma 400 de ani, a Schiţat pe zidul bisericii din Voroncţ figura unui principe vrednic de slava în­ tregii sale cpoce. Ce viu n’ar trăi şi azi înain­ tea privirilor noastre Vocvodul „Cel Mare şi sfânt", dacă s’ar fi nimerit să fie pictat de vre­ unul din marii maeştri ai Renaşterii, contem­ porani cu dânsul ! Lipsiţi însă de o reprezen­ tare artistică, suntem mulţumiţi că găsim mă­ car icoana din ungherul afumat al Voroneţului. — Atât se putea pe vremea de atunci în ţă­ rile noastre).

Drept aceea, dacă nu se va ivi o mărturie mai vrednică, avem credinţa că urmaşii vor ceti cu niulţămire notiţele înşirate aci des­ pre viaţa unui bărbat pc care oamenii de cul­ tură l-au sărbătorit de curând înlr’o obştească pornire *).

In depărtarea vremurilor se va găsi de bună scamă şi un scriitor-artist, care să înfăţi­ şeze cu tot meşteşugul viaţa îndreptătorului culturii româneşti din epoca renaşterii noastre.

Cu gândul Ia un astfel de scriitor, înşirăm acum faptele ce urmează.

]

:

■i

1 . *: : '

I '

1) Atât la Iaşi, câl şi la Bucureşti (şi chiar la Uni­ versitatea din Viena), aniversarea JuiTitu Maiorescu fusese sărbătorită in chip cu totul deosebit.

: :

I în ţară (1840—1848) şi în Transilvania (1848 — 1851).

T. Maioreseu sa născut în. ziua. dc.:15—Fevruaric 1S40, Ia Craiova, în casele gimnaziu­ lui. unde tatăl său, I. Maioreseu, eră pe atunci director, 'litu Bcngcscu, fiind naş, i-a dat nu­ mele de Tilu, cu atât mai bine venit, cu cât mulţumea dorinţa părinţilor care, ca toti Tran­ silvănenii culţi de pe acea vreme, ţineau să do­ vedească şi prin nume latinitatea neamului ro­ mânesc. 'Fot de aci porni mai târziu dorinţa ca fiul să-şi mai adaoge şi numele de Liyiu, iu amintirea istoricului roman. Din pictate, ada­ osul a fost apoi păstrat până la moartea bă­ trânului Ioan Maioreseu (24 August 1S64).

Iu biografia Iui Ioan Maioreseu (Revista Noua, Decemvrie 1889) se pomeneşte de o notă a lui G. Baritiu (Transilvania, 1788, No. 14) în care e vorba de înrudirea familiei Maioreseu cu is­ toricul Peiru Maior. Unele particularităţi de

u

\

stil —- de plidă dispoziţia Iui Maior spre argu­ mentarea pur logică în istorie ar face interesântă o cercetare şi în această direcţie. Dinspre tată, rudenia îl inai lega apoi de eruditul ca­ nonic dela Blaj, Timoteiu Cipariu, căruia fiul lui Ioan Maiorescu (în Septemvrie 1857), fiind şcolar în Viena, îi adresează o scrisoare spre a-i cere nişte informaţii cu privire la istoria bi­ zantină. Critica de mai târziu a etimologismului ciparian a împiedicat însă desvoltarea unor re­ laţii personale mai strânse. Legături familiare, tot aşa de cunoscute, sunt şi cele din partea mamei, printre care cităm pe Ion Popazu, epis­ cop al Caransebeşului (t 5 Fevruarie 1889), ales mitropolit după moartea lui Şaguna, dar nerecunoscut de guvernul unguresc.

Cei dintâi 8 ani au fost petrecuţi în Craiova, afară .de o întrerupere de câteva luni, când Ioan Maiorescu a fost îndepărtat din directorat, pen­ tru nişte articole de ziar, şi silit să se ducă la Iaşi,.ca profesor Ia Socola, — până ce alt efor.

Petre Poenaru, l’a rugat să vină iarăşi la gim­ naziul din Craiova.

Ca întâmplare mai însemnată din anii de co­ pilărie e o călătorie pe la Turnu-Roşu spre Si­ biu^ unde sora mai mare, Emilia, era aşezată iu pensionatul francez al unei d-re Vauthier, pre­ cum şi asistarea la o reprezentare teatrală (a unei comedii nemţeşti a lui Kotzebue) din care copilul n’a priceput nimic, rămânându-i în minte doar titlul: Wirrwarr, — poate un semn de

i

l

l

li

impresionabilitâte deosebită pentru tonalitatea cuvintelor. Tot acolo, în Sibiu, i s’a mai întâm­ plat şi o molipsire de scarlatină, — singura boală în tot "cursul vieţii. in cei din urmă ani petrecuţi în Craiova (1846—48), Ioan Maiorescu a dat pe fiul său la o şcoală primară, unde un prieten, pictorul Con­ stantin I.ecca, întors atunci din Italia, da lecţii de caligrafie. Alături însă de învăţăturile unei şcoli primare de pe atunci, şi de importanta ocupaţie de a scrie cu degetul pe nisip, cum era metoda pe acele vremuri, copilul mai învăţă şi latineşte sub privegherea părintelui său care adeseaori îl lua de mână şi-i arătă în cancela­ ria şcoalei cadre din istoria romană, atârnate pe părete: Horatius Cocles apărând podul, Mucius Scaevola cu mâna în foc, Hannibal tre­ când Alpii şi altele... Mama, fiind o mare iubi­ toare de lectură, copilul îi citeâ seara cu glas tare, multe cărţi : povestiri de ale lui Christop Sclnnidt (traduse de Pleşoianu), Belizarie de Marmontel (tradus de Alexandru Magheru), Călătoriile lui Guliver... şi multe altele; iar mai târziu, la Braşov, el ceti din biblioteca protopopului Popazu Cazaniile, Patimile tână­ rului Werther, Don Quichoite, Jidovul rătăci­ tor, Corsarul şi kira apărute pe acea vreme în traduceri româneşti.

Afară de această citire, ca împrejurare mai însemnată a copilăriei e plecarea din Craiova spre Viena, hotărîtă de împrejurările politice

12

*

f

■ I;

ale timpului. Prieten cu Toan Maiorescu, gene­ ralul Maglieru, venind dela Islaz, unde procla­ mase revoluţia, trage la Craiova în gazdă toc­ mai la gimnaziu. Cel care a cetit Craiovenilor proclamaţia şi constituţia dela Islaz a fost Ioan Maiorescu, directorul gimnaziului, — suit pen­ tru această solemnă ocazie revoluţionară într'un pom şi admirat, se înţelege, de toti ai familiei şi de copiii săi- care împreună cu mama şi alte prietene ale. casei, co-seau pe capete Ia cocarde 'tricolore ! Copii pri­ miseră cu mare însufleţire pe Maglieru, venit în curtea gimnaziului, călare pe cal alb şi având pe cap o pălărie rotundă cu trei pene tricolore...

Dar urmarea acelui eveniment a fost că profe­ sorul Maiorescu s'a trezit trimis de guvernul provizoriu tocmai ia Frankfurt am Mcin, >â susţină drepturile Românilor faţă de Turci si fată de Rusia. Aceasta aduse mare grijă asu­ pra familiei, de oarece Ioan Maiorescu, tre­ buind să ia înţelegere cu comitetul naţional din Transilvania, abia se strecurase prin Ardeal, fără să fie arestat. El ajunge la Frankfurt şi şeade acolo aproape 3 luni, fiind în raporturi politice mai ales cu ministrul Sclimcrling, iar pentru numeroase comunicări la ziare cu orien­ talistul Falincraycr. In urma sa, Turcii intra­ seră însă în.tară. I. Maiorescu îşi pierde situa­ ţia din România, este exilat şi nimereşte în Ia­ nuarie 1849 lâ Vicna, unde găseşte câtva timp ocupaţie în ministerul de justiţie, fiind însărci-

?

I L

fii

u nai cu redactarea legilor austriace, valabile „pentru provinciile din imperiu locuite de ro­ mâni*1. împrejurările îl aduc astfel din nou în curentul istoriei poporului său.

Jntr’acestca, familia rămasă la Craiova, por­ nise spre Bucureşti, dar venind Turcii asupra Capitalei, mama cu cei doi copii şi o orfană alipită de familie pleacă din Bucureşti spre Braşov, unde mai erau şi alte emigrate (soţia generalului Chr. Teii ş. a.); iar de acolo, pen­ tru mai multă siguranţă, la Sibiu. Insă nici aci siguranţa na durat. Trupele austriace, unite cu cele ruseşti, au fost bătute de Bem. In timpul luptei, sfătuiţi de Alex. Golescu (Aime Martin) şi Gh. Adrian (mai pe urmă general), mama şi copiii cc o însoţeau se adăpostesc într’o casă marc a unei unguroaice, unde erau şi d-ncle Magheru, Heliadc-Rădulescu ş. a. românce fu­ gite din tară. Sfatul venise chiar la timp. Os­ taşii lui Bem ajunseseră în marginea Sibiului şi-i puneau foc. In curând se auziră tropote de cai; Cazacii sosesc în goană cu lăncile plecate, iar în urma Cazacilor se văd năvălind Secuii care, omorau şi jefuiau to.t ce le eşeâ înainte.

Unguroaica de gazdă aşezase însă sub bolta ca­ sei o masă cu dc-ale. mâncării şi cu băutură pentru compatrioţii biruitori, iai* înaintea me­ sei o masă cu dc-alc mâncării şi cu băutură împletite în panglici tricolore. După o noapte

dc chin, în care .răsunau de peste tot ţipetele victimelor, o Scrisoare strecurată spre Bem de

I

/' / *4

una din emigratele române a adus liniştea în chipul unui adjutant însărcinat cu paza casei.

Dar şi a doua zi şi a treia zi jaful n'a mai con­ tenit. Dcla fereastra de sus, copiii puteau vedea cetele de Secui beţi, târând după ei lucrurile furate, ameninţând cu baioneta şi răcnind ca fiarele. Şi mai îngrozitor decât aceste scene a fost însă trecerea pe sub ferestre, multe săptă­ mâni dearândul, a celor osândiţi la spânzură­ toare...

In sfârşit, prin Decemvrie 1848, sub condu­ cerea lui Avram lancu, familia lui IoanMaiorescu ajunge la Blaj. Împrejurarea aceasta se lămureşte prin legătura de prietenie dintre „re­ gele munţilor apuseni” şi Ioan Maiorescu.

(Acesta chiar va publică la Viena, sub titlul Die Romanen cler oesterreichischen Monarchie, 1849, Gerold, raportul asupra întregei activi­ tăţi militare a lui lancu şi a celorlalţi prefecţi, Simeon Balint şi I. Axente Severu, în lupta lor contra Ungurilor). Dela Blaj, familia se abate câtva timp la Vingart, la Vasile Maiorescu, fratele lui Ioan Maiorescu, unde copiii îşi mai reamintesc ceva din latineşte şi istoria Româ­ nilor, până când mama se apropie iarăş de Bra­ şov, de fratele său Popazu, in preajma unei şcoli publice. • Aceasta eră şcoala primară de sub direcţia protodiaconului Iosif Barac; ea aducea mult cu oarecare şcoli de pe lângă munţii Neamţului, unde învăţa carte „până la glezna broaştei1*,

> ( .

1

1

I

\

1

T

I

*5

Nică a lui Ştefan a Petrii. Ca şi Ia şcoala lui părintele Vasile din Humuleşti, în şcoala de lângă biserica Sf. Nicolac se observa cu marc rigoare perceptele unei pedagogii eroice. In toate Sâmbetele se adunau notele de peste sap- . lămână, iar protodiaconul Barac deschidea un dulăpaş aşezat în părete, din care scotea întâi o nuia, apoi un biciu şi în sfârşit un mănunchiu de nuele, numit după termenul unguresc „virgaş“. Şezătorul, adcă monitorul rânduit pentru fiecare bancă, aducea la îndeplinire pedepsele: atâtea nuele Ia palmă, atâtea bice în altă parte, pentru a cărei atingere şcolarul era lungit pe o bancă ad-hoc. Unii, ştiind ce bucurie îi aş­ teaptă Sâmbăta, se apărau de usturime, adăogând pe dedesubt cât mai multe cârpe asupra părţilor ameninţate. Iar când suma greşelelor era prea mare, în loc de biciu venea la rând acel „virgaş“, care se aplica pe pielea goală.

După amintirile păstrate de contemporani, se parc că aceste mijloace de corecţie nu impre­ sionau prea tare pe copii. Asprimea era dela sine înţeleasă. — Fiul Iui Ioan Maiorescu, pen­ tru îndrăsneala de a fi cercat împreună cu alţi copii să patineze pe ghiata de sub Tâmpă, a trebuit să ispăşească această grozavă ştrengărie, stând un sfert de ceas în genunchi pe boabe de porumb — după binevoitoarea înştiinţare a unui unchiii, care îl găpşisc asupra faptului.

La 1 Noemvrie 1850, a urinat înscrierea Iax gimnaziul din Braşov. Din acest an datează

i6

primul „discurs** al şcolarului Titu Maiorescu, iar acest discurs a fost „cuvintelul** dc recunoş­ tinţă, spus de elev, din partea colegilor săi, la sfârşitul anului, în ziua de 21 Iulie 1851. Foaia pentru minte, inimă şi literatură, din 2 August 1851, îl reproduce, aducând astfel numele copi­ lului în publicitate.

0 amintire deosebită din acest timp e cea despre Anton Panii. La masa ospitalieră a pro­ topopului Popazu se perindau, mai ales vara, mulţi români din Principate, care luau drumul spre Vâlcele (Elopatak) şi Zizin. După una din acele mese, Aton Panii care avea glas foarte frumos, a prins a cântă unele cântece de lume, vestite pe acea vreme: „In zorii zilei de dimineaţă...** ş. a.; iar când a adăugat Ia urmă „Sărmană frunză nenorocită** (vechea poezie a Iui Arnauld, tradusă de Leopardi şi răspân­ dită pe la 1848 şi în traducere românească) toţi cei dela masă au isbucnit în Iacrămi, cu gândul la prietenii şi Ia rudele din exil...

1 i sfârşit, odisea copilăriei se întrerupe. In August 1851, Ioan Maiorescu înştiinţează fa­ milia să pornească spre Viena, — ceeace a mişcat adânc pe şcolarul care văzuse şi până atunci destulă lume şi avea astfel o închipuire destul de vie despre ceeace poate fi o călăto­ rie spre locuri depărtate. Plecarea s’a făcut în Septemvrie, cu un chervan tras de 12 cai mâ­ naţi dc 3 surugii, şi a ţinut 3 săptămâni până la

Czegled (73 km. dincoace de Pesta). Interesul

!

17

cel mai mare al copilului era acum sa dea cu ochii şi de un palat. De acî întrebări mereu că­ tre surugii, de câte ori treceau printr'un oraş, să-i arate „palatul" — de care întrebare, surugii scăpaii arătându-i la întâmplare câte o casă mai măricică. Abia în Vicna, nu Burgul, ci pa­ latul Coburg Kohary mulţumi închipuirile mi­ cului călător prin frumuseţea particulară a co­ lonadei sale. — Poate că era la mijloc nu nu­ mai o simplă curiozitate, ci şi oarecare dispo­ ziţie pentru prcciziimea cuvintelor şi deci ne­ voia de a-şi lămuri deosebirea între palat şi alte edificii, care nu puteau să poarte această numire.

Titu M*iorcacu.

%

\

;\ ••

V

. h

S=~V--.Z;V-

i \

wmm.

l

II La Viena (Octombrie 1851—Iulie 1858).

După sosirea la Viena, Ioan Maiorcscu înscrie pe fiul său în Academia -Tliercziană care tre­ cea drept cea mai bună instituţie în genul ei.

Neştiinţa limbei germane făcu ca elevul să îie ■ primit în clasa următoare, a doua, numai con­ diţional. — Ca pedagog experimentat, tatăl crezuse necesar numai un repetitor pentru la­ tineşte şi aritmetică, ştiind că învăţarea limbei germane avea să vină dela sine. începutul n’a fost însă lipsit de greutăţi. Con­ tactul cu ceilalţi şcolari eră cu desăvârşire pe­ nibil pentru elevul sosit din gimnaziul româ­ nesc dela Braşov. La cele dintâi întrebări ale profesorilor, mutismul absolut al străinului a deşteptat veselia clasei întregi, — o umilinţă cu atât mai grozavă, cu cât el trebuia să mai şi iasă până la tablă, apoi să se întoarcă înapoi în bancă sub privirile atâtor ochi plini de cru­ zimea inconştientă a copilăriei. După o lună,

19

situaţia a Început însă a se schimbă. întrebat ia o lecţie de zoologic despre lăcuste, şi nepu­ tând să răspundă nemţeşte, dar pricepând în­ trebările, în desperarea sa, micul şcolar a în­ tins mâna la cretă şi a început să desemneze ceeace se putea desemnă ca răspuns. Profeso­ rul, cu intuiţia fină a pedagogului, apropiinduse, l’a bătut pe umăr, adăogând „Sie sind ein fleissiger, braver Junge“ — o rază de soare in mica dramă din sufletul copilului.

După altă lună, şcolarul Ti tu Maiorescu a fost primit în clasa JUa ca elev regulat, iar la sfârşitul anului a făcut cea mai bună compo­ ziţie în limba germană, fiind clasificat între ,.eminentişti“. Au venit apoi clasele următoare, până ce, la ol Iulie 185*>, tânărul a terminat examenul de maturitate (bacalaureatul) ca pri­ mul premiant al şcoalei.

De timpul petrecut în TJieresianum se leagă în marc parte toată direcţia dezvoltării de mai târziu. Alături de ocupaţiile obligatorii ale fie­ cărei clase se adaogă acolo, an după an, o lec­ tură din ce în ce mai bogată. Mama, fiind ea însăşi o cetitoare pasionată, învăţase nemţeşte, iar vechiul obiceiu al cetirii împreună, ca în Craiova, fu continuat şi în Viena. Amânduror le făcu o mare plăcere romanul Sidonic de lohanna Scliopenliauer (mama filosofului) şi mai ales povestirile lui Fenimore Cooper despre Indienii din America („Ultimul Mohican4* ş. a.)

■'IU..

’Ji

HPI-.ll J .

/ 20

Cât pentru sine, paralel cu studiul literaturii germane, tânărul începu citirea sistematică a clasicilor: Goethe, SchilIer, Lessing, Klcvstok, l/erder, Jean Paul... o cetire foarte atentă, în­ soţită de multe însemnări cu creionul .şi de foarte multe notite şi extracte; — mai ales afo­ rismele şi metaforele erau notate spre a fi din nou recitite. Dintre toţi aceşti autori, cea mai marc im­ presie i-a făcut-o Lessing. Stilul lui precis, an­ titezele'ascuţite, agerimea criticii şi documen­ tarea exactă a avut de bună seamă o mare în­ râurire asupra desvoltării ulterioare a tână­ rului. Tot pe atunci i-a făcut o foarte vie im­ presie romanul fantastic al lui Jean Paul „Die unsiclitbarc Loge“, care-i deşteaptă o extraor­ dinară emoţie etică şi-i dădu ocazie să cugete cu mai multă libertate asupra religiilor pozitive.

Pc când mama, veselă şi iubitoare de emoţii literare, se mulţumea cu citirea romanelor mo­ derne, tatăl, sever de felul său şi preocupat de multe cestiuni streine de persoana şi interesele sale, cerea fiului cunoaşterea limbilor clasice şi — ceea ce e mai remarcabil pentru un ctimoIogist intrasiugent — îi mai cerea să scrie cu chirilice ! Legătura cu tradiţia şi cu fondul ori­ ginal românesc trebuia adecă păstrată. Din

„leat“ 1857, Noemvrie în 17, au rămas până azi oarecare urme din acea scriere cu buchi arun­ cate pe deasupra rândurilor. De altfel, Ioan Maiorescu procedă în toate metodic şi serios — . :

/

I

21

uneori până la asprime. Când a văzut pe fiul său la 15 ani cu o pereche de mănuşi, i le-a scos din mâni şi i le-a rupt, spuuându-i că astr- fel de lux conrupc moravurile. Fetei sale, cu toată modestia mijloacelor de care dispunea ca funcţionar la ministerul de Justiţie, îi tocmise o profesoară de piano. De pe urma exerciţiilor surorii s’a ales şi băiatul cu cunoaşterea mai multor sonate de Mozart şi Becthoven, dar do­ rinţa sa de a studia mai de aproape muzica a fost întâmpinată cujm refuz categoric, spunându-i-se că asta nu e treabă de bărbat. Se vede însă că melodiile deşteptaseră în şcolar atâta gust pentru muzică, în cât, din hala de vechituri (Tandelmarkt) cu modesta sumă de 1 florin, el îşi procură un flaut care avea însuşirea prielnică de a sc desface în trei bucăţi şi de a se putea ascunde uşor. Astfel, pe furiş, în tovă­ răşia unui compatriot, Ioan Pop, student al şcoalei politehnice, zelosul candidat la arta lui Becthoven a învăţat notele şi apoi a deprins ceva si din meşteşugul flautului şi al violonce­ lului.

In schimb, cu toată severitatea sa, Ioan Maiorescu îngădui fiului său frecventarea teatrului..

Astfel, între vârsta dela 11 până la 15 ani, şco­ larul are norocul să vadă mai toate dramele lui Schillcr, multe din ale lui Shakespeare,. Faust,

Tonnmlo Tasso de Goethe, Nalhan der Wcise şi Mintia von Barnhelm de Lessing; iar la operă, ascultă multe opere italiene, die ZauberfWte de /

;

v

r

■j £

IU U I

22

Mozart şi mai toate ale lui Meyerbeer — sen­ zaţia epocei.

Era în Viena, între anii 1852 şi 1858, o ade­ vărată înflorire a artei teatrale şi, atât renumele actorilor dcla cele două teatre ale curţii, cât şi popularitatea comicilor, mai ales a.celor dela Carltheater şi Theater an (Ier Wien, au rămas până azi în mintea Vienczilor ca cea mai stră­ lucită manifestare în această direcţie. Arta dramatică atinsese o culme de desvoltare, cu care nu se putea compara decât „comedia fran­ ceză1* dela Paris. Iu istoria teatrului german sunt menţionaţi şi actorii dela Burgthcater: La Koclic (care îşi începuse educaţia scenică sub Coelhc la Weimar) Anscluitz, Fichtner, Baumeister, tenorul Ander dela operă, comicii Neslroy, Treuman şi Scliilz dela Carltheater, etc.

Ambasadorul Hiibner, în volumul al II-lea al memoriilor sale, în mijlocul preocupărilor po­ litice, notează ca ceva important data de 31 Octomvrie 1857, ziua morţii nemuritorului ac­ tor Scliolz.

Din mergerea la teatru — uneori până la 10 ori pe lună — a rezultat o mişcare a imagina­ ţiei, al cărui rezultat a fost oarecare încercări dramatice din partea şcolarului. Din epoca aceea datează o comedie într'un act: die Blodsinninge (1855) şi o seric de parodii sub titlul

„ein Lustspic'l olme Numen4' (1856). Comedia s’a şi jucat pe o scenă înjghebată cu acest scop în locuinţa Iui Vicenţiu Babcş, coleg cu loau

■1*

I •a.l

Maiorescu la ministrul de Justiţie. Intre actorii improvizaţi, afară de autor, figurau şi câtivâ tineri veniţi la Viena pentru studii: Gheorghieş Racovită, tatăl naturalistului expediţiei „Belgica“, Nicu lacovaki, Alcaz şi alţii.

Tot din acel timp datează şi o satiră asupra conşcolarilor din clasa VII „die BuchstabenCoinodie" şi două începuturi de traducere în româneşte din Dickens şi Jean Paul, precum şi un articol despre măsurarea înălţimilor prin ba­ rometru, publicat apoi în revista doctorului luliu Barascli din Bucureşti „Isis“ (1859). Iar sco-_ pul acestor traduceri se vede dintr’o scrisoare adresată lui Iacob Murcşianu, directorul „Ga­ zetei Transilvaniei4*, în care tânărul expune un plan întins pentru „cuminecarea spiritului celui adânc şi fundamental al clasicilor germani şi englezi şi al celor antici44, prin traduceri în limba română — Juvenila propunere n’a în­ cântat după cât se pare, prea mult pe experi­ mentatul redactor al Gazetei, mai ales că pro­ punătorul i sc înfăţişase sub anonimul Aureliu Preocuparea aceasta de a contribui Ia cul­ tura neamului românesc prin o astfel de „cuminecare“ a operelor celor maai însemnate ale literaturii a fost motivată şi de o altă împre­ jurare mai specială. Ioau Maiorescu pusese pe fiul său să-i copieze cele două memorande re­ dactate de el în Septemvrie şi Octomvrie 1848 Ia Frankfurt, pe când era „plcnipotent al Prin-

II ------1

i •

-

•

■.

î

r: ) 1

'< ' } \=

•! *4

ii cipatelor**») şi apoi să-i scrie pe curat multe articole destinate ziarelor şi menite a lumina Europa asupra situaţiei tarilor noastre pe tim­ pul crizei orientale (răsboiul Crimeii9).

Multa copiere a unor astfel dc articole nu pu­ tea fi totdeauna pe placul şcolarului; în schimb, ea a fost pentru dânsul un prilej dc a se pune In curent cu amănuntele politice ale epocei şi i-a trezit interesul pentru toata problema istorico-nationala a ţărilor româneşti.

Fireşte, scrisul românesc al tânărului nu pu­ tea fi decât etimologic: u final fără semnul scurtării, ă şi î reprezentate prin vocalele pri­ mitive fără senine, infinitive pline: aru venire, mc voiu încercore... apoi direptate, respept... şi toată siluirea limbei după paradigmele arbi­ trar închipuite de filologii latinişti din Ardeal.

v,

!

■

’»>

..

i f

j i ! i

: ! .

i

1) Reproduse în Amintiri din pribegie dvptf iSia dc Ion Gliica, (Bucureşti, Soccc, 1S90), pag. 320 ş. a.

2) Această activitate ziaristică a fost denunţată ministrului de justiţie TCrauss printr’o lungă scri­ soare anonimă, pe care şeful de secţie, baronul Hye, a arătat’o liii Ioan Maiorescu. Acesta a re­ cunoscut îndată slova caligrafică a însuşi colegu­ lui său din minister, Aaron Florian (vezi Revista Noua, anul II, pag, 412). Zelul foarte austriac al Iui Aaron Florian a avut drept urmare depărta­ rea din funcţie a lui Ioan Maiorescu care c silit astfel să plece şi din Vicna (Iulie 1856). —Acelaş A. Florian va redacta, la 3870, în Bucureşti, ca membru al consiliului permanent de Instrucţie actul de acuzare pentru destituirea din profeso­ rat a fiul lui Ioan Maiorescu, după cum se va vctleji niai de parte,

*t

!*S S 1

Această infirmitate etimologica a ţinut până pe la 1864, când tânărul, devenit profesor, a trebuit să explice în şcoala normală dela Iaşi regulele limbei române1). După multe şi vii dis­ cuţii urmate în societatea „Junimea4*, s’a sta­ bilit atunci definitiv eroarea acestui sistem (vezi în Critice „Despre scrierea limbei ro­ mane*4)'. Prin reacţiune, fiul lui ioan Maiorescu va ajunge astfel cel mai neîmpăcat adversar al fanteziilor etimologice, un exemplu mai mult pentru regula, că acele erori se pot com­ bate cu mai mult succes, de care ai fost tu în­ suţi cuprins, şi cunoşti astfel cu atâta mai bine lazeie prin care ai trecut pentru a te scăpă de ele. Se înţelege că aceasta presupunea un sin­ cer respect pentru adevărul ştiinţific. Căci tot din Theresianum a venit în ţară pe acea vreme Irimia Circa de fel din Braşov *’)• Pe 1) Vezi Anuarul institutului Vasile Lupu, pul licat de directorul Tilu Maiorescu, iaşi 1864. '!) in legătură cu popularitatea de care se bu­ cură de câtva timp printre Bonului, numele pri­ mai ului Vienei, Lueger, găsim interesant să spu­ nem că în lista premianţilor anului 1858, aflăm în clasa IV şi pe Lueger Karl, „aus Wien, 14 Jahre alt katolisch**, pe când premiantul întâi al clasei a Vili era „Maiorescu Titus, aus Krajowa in der Wallachei, 18 Jahre alt griechiscli-unirt*4. — Vezi JuJiresbericht ueber dus Gyrnnasium der k. k, Theresianisclien Akademie fiir das .Schuljahr 1857—oS Wien 1858, Druck von Anton Sclnvoizer.

Vrednici de lamintire, diutrej tinerii cu oare . şcolarul a stabilit oarecare legături în Tberesianum, afară de Karl Lueger, mai sunt: Wilhelm

26

■ ■

:

•.

-i

ie i-

;

Ş

1

când însă unul ajunge criticul etimologistului, Circa s’a făcut cunoscut în deosebi prin cu­ rioasa stăruinţă de a împodobi ortografia ro­ mână cu litera Y, care-i rămăsese din studiile sale spaniole, spre care ademenise pentru câtva timp şi pe conşcolarul său T. Maiorescu.

Cu.astfel de îndeletniciri trecură anii, până cc elevul care la început nu putea îngăimâ două vorbe, isprăveşte studiile ca primul premiant al şcoalei. Pomenim aceasta, fiindcă în astfel de calitate, la distribuirea premiilor, a trebuit să ţină obligatorul discurs latin, la care eră de faţă şi ministrul de Instrucţie Leo Tliun. De pe o tribună înaltă, unde se 'suise cu oarecare sfială (dispărută de altfel îndată ce a pronun­ ţat câteva cuvinte), tânărul, încântat poate şi • de vocalizarea limbei latine, aruncă în auditor cuvintele „flagrantissimo exarsit studio tuendae magistri sui innocentiae“ care trebue să fi făcut impresie asupra ministrului Tliun, de oarece, la sfârşitul solemnităţii, acesta l-a luat la o parte şi l-a îndemnat să rămână în Aus­ tria, unde făgăduia să se îngrijească el de ca-

;;

v

■0 ■

:

>; ii

7

!' ’i

Scherer ajuns renumit ea profesor de literatura germană la Universitatea din Berlin; Tegetthof (fratele amiralului care a nimicit flota italiană) cu care a urmat apoi o corespondenţă relativă la studii (lei astronomie; livdolf WdsersUeimb ajuns ministru plenipotenţiar în Bucureşti, acum ambasador în Madrid; Rina]dini ajuns guverna­ tor la Triost şi alţii.

•p

-.V

»7

rlera absolventului. Calea eră însă trasă de Ioan Maiorescu în altă direcţie, spre Berlin.

Afară de cunoştinţe temeinice în limba latină care eră foarte bine cultivată în Theresianum, tânărul student aveâ să mai ia cu sine din această instituţie' şi o reală înclinare către fi- , losofie. Oarecare predilecţie pentru matematici motivase pentru câtva timp unele planuri ale familiei de a îndrepta pe tânăr spre inginerie.

Mai târziu, în clasa VII, lecţiile de logică ale Profesorului Sutfncr îi descind însă un orizont mai larg spre cariera profesorală, cu speciali­ tatea filosoiiei. In adevăr, în lipsa unui manual cu care să se împace pe deplin, în .1857, în şcoală îrcă, elevul ticluise singur un tratat dc logică elementară, păstrat şi până azi în manuscript.

Tot îrî spre direcţia filosofică şi literară îl în­ demnau apoi şi studiul literaturii şi limbelor moderne: germana, engleza, franceza şi ita­ liană, îngrijite în Theresianum cu mult mai mult decât studiul ştiinţelor 0 bunăoară.

1) In certificatul de absolvire (Gimnasial Zeugniss) stă notat totuşi în dreptul şt. naturale „recht befriedigend“, iar'la matematici „durcli srimdlclies Wissen sehr befriedigend". Prope­ deutica filosofică are însă predicatul: vorziiglich.

! i

.

II ; $

III. Studii Universitare Ia Berlin şi Paris.

Doctoratul în Filosofie şi Licenţiat în Drept (1858—1861)

v

î

f

Ir ;

După examenul de.maturitate din Iulie 1858; vacanţele sunt petrecute înJamilie — care se află acum la Braşov — iar la 3 Nocmvrie, în acclaş au, tânărul aiungcla Berlin, unde se înscrie Ia Universitate.

Aci ascultă prelegerile de psihologie ale he­ gelianului Werder şi câteva cursuri juridice.

Ca colegi din ţară întâlneşte pe fraţii Dimitrie şi Gheorghe Sturdza (încetat din viată în 1909, la Miclauşeni) şi pe M. Balş-DumbTăveni. Cu aceştia, studentul în filosofie citeşte operele lui Herbart şi Fichte, precum şi articole din dic­ ţionarul filosofic al lui Voltaire.

Aversiunea fizică în contra băuturii de bere şi de vin, necesare pentru întrunirile studenţi­ lor, contribui sâ-1 tină departe de societăţile studenţeşti; în schimb, bunul obiceiu al Gcrma-

. ?

,V3 -

a?

ni lor de a primi cu bunăvoinţă pe studenţi în cercul intim al familiei, i-a înlesnit cunoaşterea mai de aproape a unei vieţi cu totul deosebite de cea din Viena. Pe când în capitala Austriei domnea în multe priviri o relativă nepăsare şi o lipsă de cultură a masselor, destul de apa­ rentă; în Berlin, cceace l’a impresionat în deo­ sebi pe noul sosit, a fost exactitatea oamenilor de serviciu şi surprinzătoarele cunoştinţe lite­ rare şi istorice în clasa de mijloc, nu numai la bărbaţi, ci şi la femei. Acestea mai erau pc' atunci, faţă de luxul Vienczelor, şi de o exage­ rată simplitate în îmbrăcăminte.

De trecerea la Berlin se leagă o deprindere care a rămas apoi constantă — aceea de a face excursii. In cei 7 ani petrecuţi în Viena, afară de Schonbriinn, unde tânărul fusese împreună cu părintele său, el nu avusese prilej pentru nici o excursie mai însemnată, exceptând una singură, spre Kalilenberg, cu ocazia trecerii lui C. Negri şi C. Hurniuzachi prin Viena. Nici conşcolarii, nici profesorii im-i dăduseră îndemn spre aşa ceva. Dar la Berlin, după câteva săp­ tămâni, cu toate că era străin, cei dintâi cu­ noscuţi l-au şi pus pe cale, — mai întâi prin împrejurimi, iar către primăvară, spre Turingia, Elveţia-saxonă, Riigen etc.

Zelul pentru această nouă îndeletnicire se explică de bună seamă şi prin trebuinţa firească

de a compensa în altă direcţie ocupaţia cu cer­ cetările prea abstracte. Şi de aceea, obiceiul de

I

3°

J; îi

u:! (

U.

1

» ,)

r ‘

l

a face excursii a fost păstra t eu sfinţenie chiar după întoarcerea în ţară.

Anuarul din 1863 ai liceului naţional din Iaşi, între alte notiţe, cuprinde şi pe aceasta: „Ziua de 1 Maiu se petrecu de elevii internatului printr’o excursiune (T. L. Maiorescu) şi a pcdagogilor“ 0 Vacanţiile, fireşte, au dat mai târziu ocazie Ia excursii mai largi (spre Hangu, Auapîa, Neamţu, Bucovina, cu plutele pe Bistriţa, pc Ia Bran spre Rucăr, pela pasul Surduc spre Petroşani etc.) şi apoi prin mai toate ţările Europei, din Crimea până în Scoţia, din Spania până la Petersburg şi la Capul Nord.

Un alt adaos însemnat din această epocă c libera cultivare a muzicei. Teatrul rămâne pc planul al doilea, fiind găsit cu mult inferior ce­ lui din Viena. In schimb, muzica — adevărata muzică a clasicilor, nu valsurile, lui Strauss ca la Volksgartcn din Viena — era aci aşa de pre­ domnitoare în toate păturile societăţii berlineze, încât posesorul cunoscutlui flaut, despre care am amintit mai sus, s’a simţit de astădată ca într’o lume de visuri, mai ales că depărtarea de severitatea casei părinteşti îi îngăduia acum toacă libertatea în această direcţie. Lecţiile de flaut au fost deci reluate, iar concertele simfo­ nice ale lui Liebig, nepilduit de cftine, îi dau putinţa să guste pe îndelete simfoniile lui Beethoven, ale lui Mozart, multe din operile lui Haydn şi să aprecieze şi cele dintâi începuturi

1

1) Anuariu pag. 47. ' i ' Fl

*4*

3i

ale şcoalei wagneriane. Ba lucrul merse şi mai departe. După o scrisoare a lui Ioan Maiorescu, tânărul student intră în relaţii cu famila lui Zinkeisen (autorul cunoscutei istorii a imperiu­ lui Otoman). Copiii istoricului fiind asemenea zeloşi muzicanţi, în curând întocmesc cu totii o mică orhestră, executând toate simfoniile cla­ sice, prelucrate de Hummel pentru clavir. — Şi această deprindere a execuţiei muzicale a^ fost păstrată după întoarcerea în tară până în anii maturităţii. împreună cu ocupatiunilc muzicale se tre­ zise acum în această „Atenă a Germaniei", cum se întitula Berlinul, şi interesul pentru pic­ tură şi sculptură. Desele vizite în muzeele pu­ blice încep să familiarizeze pe tânărul student cu aceste două arte, iar cetirea lui Winckelmann îl conduce să cerceteze cameele şi „intaliile" diii cabinetul Stosch1).

Dar aceste felurite interese artistice rămân totuşi pe al doilea plan; partea principală a timpului era prinsă in studii filosofice, cu atât mai mult, cu cât studentul începuse a ţinea în diferite pensionate şi cercuri private prelegeri de filosofie ! Cine cunoaşte Germania — şi mai ales îşi aminteşte mişcarea culturală din PruJ) Ca ministru al Cultelor în 1875, T. Maio­ rescu a procurat pentru muzeul din Bucureşti reproducerile lor, fiind neapărat necesare, fată de multele antice aflate în tară. Vezi Monitorul Oficial 1875, No. 284.

V r .

3= ‘

j

sia, pe când sc pregătea unirea Germaniei, — buna primire a unor astfel de conferinţe în so­ cietatea berlineză nu poate minună; ceea ce e mai aproape de mirare e aplecarea această tim­ purie a tânărului spre cariera profesorală.

In curând i-au venit chiar unele propuneri do a ţine prelegeri cu plată. Aşa că, fată de precocitatea sa, nu va părea de loc surprinză­ tor să-l vedem făcând încercarea de a trece examenul de doctorat în cel dintâi an — con­ trar obiceiului- Spre acest scop trebuia însă o frecventare a cursurilor de trei ani. Tânărul cerc Universităţii din Berlin să-i acorde un fel de echivalentă de frecventare, ţiuându-i în so­ coteală, ca iăcând parte din trieniu, cei doi ani din urmă petrecuţi la Theresianuin. La Berlin, rectorul nu admite această interpretare. Univer­ sitatea din Giessen o admite însă, şi astfel, după un singur an de studii, tânărul profesor privat, în urma unei disertaţii latine: De philosophia Herbarti, trece examenul de doctorat în filosofie (8/30 Iulie 1859), luând diploma magna cum laude.

Pe lângă maturitatea sa grabnică, manifes­ tată prin acea curioasa anticipare a profesora­ tului, mai era poate şi alt gând care îndemnase pe tânăr să grăbească atât de mult examenul.

Depărtarea de locul de naştere, cum se întâm­ plă mai ales în etatea fragedă, dă un relief in­

.: • fţ.

I! •n-i I

V : l

u ; .

)» t

1

U

•A

comparabil amintirilor legate de primii ani ai copilăriei. Pentru cel crescut atâta timp prinli

33

trc.străini, preocuparea de ţara ajunsese acum cu atâta mai vie, cu cât tocmai iu acele timpuri dela răsboiul Crimeii până la alegerea lui Cuza şi la Unire, principatele trecuseră prin grele în­ cercări, iar loan Maiorcscu ţinuse mereu deş­ teaptă această preocupare a fiului său. De aceea nu-i de mirare avântul din scrisoarea dela S Noemvrie 185S către un compatrioţi) cu care trăise la Viena în oarecare relaţii de intimitate şi care acum se află funcţionar la Botoşani.

La plângerile lui Conica despre lâncezirca din ţară, fiul lui loan Maiorcscu, din Universitatea unde domnea încă spiritul lui Fichte, răspunde făcând- un apel entnsiaşt la colaborarea tuturor tinerilor pentru „reorganizarea principatelor, pentru fundarea Universităţii române, pentru întemeierea unei reviste care să concentreze activitatea literară şi ştiinţifică, etc., etc.“ — Poate că în această scrisoare mijeşte pentru înlâiaşi dată gândul din care au eşit „Junimea** şi „Convorbirile literare4*. — Atmosfera Univer­ sităţii berlineze fusese deci prielnică pentru în­ tărirea fibrei naţioanle. loan Maiorcscu, surprins însă de precipita­ rea examenului, şi neputându-se împăca cu gândul prescurtării studiilor universitare, stăruc de fiul său să şi le continue la Paris, putiându-i înainte, ca motiv formal, luarea unui nou titlu.

La aceasta va fi contribuit şi împrejurarea că tocmai în acel timp, Eforia şcoalelor destinase 1) Iosif Cornea, tatăl răposatului Kernbach caro a fost apoi prefect la Iaşi.

Titu Mftiorescu.

3

!

'

'

li

u

v

câteva burse pentru tinerii ce ar îi voit să facă studii în străinătate. Una din acele burse im­ punea obligaţia de a luă în decurs de 3 ani li­ cenţa în litere la Sorbonna. Pentru cel ce tre­ cuse examenul de doctorat, concursul nu pre­ zintă. fireşte, nici o greutate; de altfel, privirile tocmai in acel timp, Eforia şcoalelor destinase celor din Bucureşti fuseseră atrase asupra can­ didatului şi printr’o conferinţă publică despre ,.Socialism şi comunism** ţinută în sala liceu­ lui Sf. Sava ‘).—Remarcabilă şi această confe­ rinţă, nu numai prin combatera dela sine înţeţeleasâ a socialismului, pc care conferenţiarul îl cunoscuse în Germania, ci mai ales prin con­ firmarea şi cu acest prilej a vocaţiunci profe­ sorale a tânărului.

Bursa e dobândită. La 3 Noemvrc 1859 ajunge in Paris. Tranziţia dela intimitatea socială, cu care fusese primit în familiile din Berlin, spre răceala izolării dela Paris, unde un student strein c un simplu număr întro casă cu multe odăi de închiriat, un atom perdut în enorma aglomerare de oameni, a fost la început foarte greu de suportat.

Deprimarea a fost învinsă totuşi repede. Mai întâi a contribuit la aceasta cunoştinţa câtorva • tineri, care veniseră şi ei pentru studii, între care Teodor Rosetti, de care s’a legat apoi prir:tr’o neclintită prietenie în tot cursul vieţii. In al doilea rând, a contribuit la înviorare însăşi

■l i-

i

!

!

r ■

' ■

1 ; { !

i t

•!

LI !

i

H

1

5i î

i I

1) Ziarul Refnrmri, 21 Sept. 1859.

i i

_■

-

>■ f ‘Vi i

I 35

grija studiului. Cu pornirea sa de a proceda ofensiv, abia înscris de câteva luni la faculta­ tea de drept noul venit obţine permisiunea de a trece examenele, fără frecventare, şi le trece pe toate în timp de un an şi jumătate, iar Sorbona îi dă echivalenţa doctoratului său filoso­ fic cu licenţa în litere.

Astfel, dela fereastra odăii sale (Ouai des Augustins), care avea vederea asupra Luvrului şi asupra turnurilor dela Notrc-Damc, tânărul poate aruncă o privire mai liniştită asupra Pa­ risului, cu toate bogăţiile sale culturale.

Cetitor pasionat, cuin fusese din copilărie, orientat acum şi în istoria literaturii, studentul îşi concentrează toată luarea aminte asupra clasicilor francezi. Admirator al lui Molierc şi al lui Corneillc încă din Berlin, rezervat faţă de superficialul Voltaire, citeşte aci operile lui Racine, Boileau şi Pascal; rămâne însă refrac­ tar faţă dc Rabelais şi faţă de autoritatea bi­ gotă ce tribucsc unii francezi lui Bossuct şi Fenclon. In schimb, „Emile** si „Nouvclle Heloîse*' îl încântă, iar Lamartine, Victor Hugo şi Chateaubriand, cu toată laturea lor declamatorie, îşi au şi ci o parte din simpatia tânărului. Balzac i se pare meşteşugit şi pretenţios, deşi scrii­ tor dc merit; se entusiazmează dc „Indiana** lui Gcorge Sand şi găseşte o mare plăcere în arta naturală a cântecelor lui Berangcr, spre deosebire de rafineria cam decadentă a lui Al-

fred de Musset.

II

i f,

ii

i

36

3*

{

: :

î

l!

I i :

•î •'

<

5

i j

Ceea ce întreţinea vie această preocupare li­ terară eră între altele şi frecventarea regulată a teatrului. Iubitorul de teatru dela Vicna se cutusiasmase acuma pentru minunata „Comedie franţaise4*, în care, pe .lângă fiueta actorilor, atunci, ca şi acum, domnia lăudatele tradiţii ale unui perfect joc de „ensemble“, rezultând din acel „amour du travail potir l’art ct pour la muîson, Ies effets personels devant toujours ce' dcr â l'effet de rensemble“, după cum se-ex­ primă încă azi o veche societară 0.

In lipsa muzicii, pentru care la Paris în 1 îs59—.1 SCSI, nu erau nici pe departe înlesnirile dela Berlin, tânărul se despăgubeşte priutr'o cercetare foarte cu deamăuuntul a muzeelor.

Luni de zile, urmăreşte cu catalogul în mână pictura din Louvre, şcoală după şcoală şi epocă după epocă. Din această contemplare a marilor maeştri ai picturii i-a rămas dorinţa de a vedea opere de artă, pentru a cărei mulţumire vor urma mai târziu călătorii spre mai toate mu­ zeele celebre ale Europei; iar în cei dintâi ani, Ia Iaşi, tânărul, ajuns profesor, se va îndeletnici 111 orele libere cu copierea statuelor desemnate, în „,Museo Pio Cleinentino“ şi „Chiaramonti“, găsite din întâmplare in biblioteca Universită­ ţii; apoi, îndemnat de o observare din Goethe, va ceti pe Pausania, mai ales pentru picturile luf Polygnoj reînfiinţate de fraţii PiepenhauJ) La rvoue, I Fevruarie .1909.

?

ii

mai 11 »*—■■

37

sen. — Atâta- bogăţie de impresii artistice, adu­ nata in copilărie şi în tot cursul studiilor uni­ versitare, in chip firesc aveţi să se reverse într'o formă sau altă asupra vieţii de mai târziu.

O călătorie spre Berlin, pe ia începutul anu­ lui 1860, readuce pe tânăr în cercul mai cald al vieţii familiilor germane. O urmare neaşteptată a acestei călătorii c logodircU/Cii fiica „consiliarului de justiţie** Krcnmitz/şi apoi o împăr­ ţire a timpului între Berlin, unde pregătea exa mcnele, şi Paris, unde le trecu rând pe rând până la luarea licenţei în drept (16 Noemvrie 1861).

Intre examene şi logodnă, junelui doctor în fi­ losofic îi vine şi ideia de a scrie o carte filoso­ fică în limba germană. Gândul se realiză cu atât mai repede, cu cât lucrarea era să fie în bună parte redactarea lecţiilor ţinute cu un an mai înainte în cercuri private. Titlul suna ast­ fel: Iîiniges philosophische in gemeinfassîicher Fonii (Berlin, 1861). Cuprinsul acestei prime opere e în felul său deplin caracteristic. După o expunere populară a ideilor Iui Herbart, auto­ rul — cu prilejul ideilor lui Feuerbach despre moarte, şi nemurire — revendică pentru fiecare cugetător de bună credinţă, oricât de liber, dreptul de a-şi împărtăşi ideile, fără să fie mo­ raliceşte bănuit. Iiitrun alt capitol urmează o Plivire asupra vieţii,'potrivită mai de grabă cu seninătatea unui bătrân plin de exeperienţă.

H surprinzătoare în această operă şi asemăna­ rea concepţiei despre nemurire, cu aceea expri-

rr

;

» ?8

t

3

•;

mată în anii din urmă de cunoscutul poet Maeterlinck 0.

De asemenea remarcabilă e şi anticiparea unei alte idei, menite în urmă să fie obiect de vie discuţie între mulţi contemporani însemnaţi. E vorba de credinţa admiterii femeilor la o cul­ tură ştiinţifică egală cu a bărbaţlor. Formulată cu 8 ani înainte de apariţia scrierii lui John Stuart Mill (prin care se începe o mişcare mai vie pentru emanciparea femeii), idea scriitoru­ lui român era o firească concluzie a experien­ ţei sale de până aci. Crescut în apropierea unei mame pasionate pentru cetit, impresionat apoi adânc de cultura literară a femeilor din Germa­ nia, planul dc a împărtăşi deplin din cultură ju­ mătatea oinenirci, de care atârnă cea maî în­ semnată parte în educaţia generaţiilor viitoare, i se înfăţişă ca un postulat firesc al civilizaţiei moderne.

Lucrarea, cu toate că numele autorului eră necunoscut — abia avea’ 20 dc ani — s’a răs­ pândit repede. însuşi A. Stahr, biograful lui .

Lessing, îi face o dare de scamă 0 şi, cecacc e vrednic de luare aminte, reccnsenlul, vorbind despre stilul tânărului român, afirmă că „age­ rimea şi claritatea lui aduce aminte de clari­ tatea stilului lui Lessing“. Spcner’sclw Zeitung

l.

î ■

i

■a i

f ■

!

r:

I .

I

1) Compară: Maelerlinck, L’intelligence des fleurs (capitolul immortalit£) cu Eiuiges philosopliische pag. 171—195.

1) Nati07wl-Zeiluno, 20 Ianuarie 1861.

ii !• V

5; -V \

39

se ridica, e drept, în contra concluziilor sociale indicate de autor, dar bătrâna Vossische Zeitung (4 Decemvrie 1860), într’o recensic sem­ nată dc Rellstab, o laudă fără nici o rezervă.

Reputaţia literară a streinului se părea atât de întemeiată, în cât admiratorii lui Lessing, (tocmai voiau să-i ridice criticului un monu­ ment la Kamenz), solicită dela autor o confe­ rinţă pubbcă în folosul monumentului. Confe­ rinţa s’a şi ţinut (10 Martie 1861) tratând des­ pre „Tragedia franceză din trecut (Corneille) şi muzica germană din viitor (R. Wagncr)“, apoi a fost repetată şi la Paris în „Cercle des Socitles Savantes“, unde subiectul era de o mare actualitate, fiind tocmai în acel timp la operă reprezentarea lui Tannhăuser, atât dc zgomotos întreruptă de public.

Această activitate filosofică şi literară aduce pe tânărul Român în relaţie cu filosoful Victor Cousin şi cu elenistul Eggcr, iar la Berlin cu universitarii Trendelenburg şi Werder. Dela acest din urmă, care era hegelian, primeşte sfatul dc a se tine în rezervă fată de filosofia lui I-legel şi de a se întoarce către Kant, aşa cum eră prezentat într o noua lumină prin cer­ cetările lui Schopenhauer.

Ca urmare a activitătei saie de scriitor, tot în acel timp este ales şi membru corespondent al „societăţii filosocife“ din Berlin şi e trecut împreună cu vestitul Fcrdinand Lassalle prin-

I.I

!

•V'"'

tu: colaboratorii dcla revista „\)er Gedanke*, organul societăţii. Lassallc era cu vrc-o 16 ani mai mare; eră hegelian şi ajunsese cunoscut prin lucrarea lui despre „Heraclit, obscurul de la Ephcsus*4. In 1862, când sta pc frontispiciul revistei mai sus pomenite împreună cu Titu Maiorcscu, Lassallc terminase tocmai noua sa publicare „Sistemul drepturilor dobândite4* şi se îndruma spre agitaţia socialistă. Impresio­ nat poale de unele discuţii în sânul societăţii, ori cu planul de a semăna socialismul într'im ţi­ nut virgin cum erau Principatele Române, ves­ titul socialist cercă să ademenească pc junele scriitor român») spre noua doctrină; — o în­ cercare zadarnică dela început, fată de cel ce ţinuse în Bucureşti o conferinţă tocmai în con­ tra socialismului !

Atât dc puternică fusese impresia produsă în cercurile bcrlinczc, încât — lucru dc mirare un cerc politic, în frunte cu Twesten, amicul li­ beralului Lasker, propuse tânărului doctor în filosofic să primească redacţia unei foi liberale • cc avea să sc înfiinţeze în Hanovra. loan Maiorescu, care tocmai sosise Ia Berlin, sfătucşie pc fiul său să refuze fără nici o ezitare, cceace sc şi face în comun acord de către tată şi fiu.

Astfel, după 11 ani petrecuţi între străini,

.

M ! !

I

1) Par’că o fatalitate îl împingea către Români.

Doi ani mai târziu, Lassale făcu cunoştinţă cu lancu Racovită (un văr al Doamnei Maiorcscu), Acesta îl ucise în duel (31 August 1834).

i i

i

■ tKf

i — .

•

__

f-

tânărul porneşte spre tară, urinând fireştii sale vocatiuni spre profesorat. O soartă prielnică şi .grija unui părinte pătruns de insemnătatea edu­ caţiei dăduse tânărului în această perioadă ho­ tărâtoare a vieţii tot ce se putea da pe atunci din tezaurul culturii europene.

Mai întâi îi dăduse ocazie s,1-şi petreacă anii copilăriei întfunul din cele mai bune institute pentru învăţământul secundar. în Tiieresianum.

Din carte se pot învăţa multe ori şi unde, dar nesfârşita sumă de impresii imponderabile, re­ lative la decorul vieţii, la desvoltarea artistică şi la permanenta tendinţă spre o armonizare totală în sensul frumosului, presupune vederi îndelungate de edificii artistice proporţionatc, de strade curate, de parcuri îngrijite, de muzee, de teatre cu înţelegerea naltei lor misiuni şi, împreună cu toate acestea, acel spirit de disci­ plină şi de organizare socială, de care c pă­ trunsă adevărata cultură occidentală — la care nu va putea ajunge ţara noastră decât după o lungă şi neîntreruptă încordare.

Al doilea, loan Maiorcscu dăduse fiului său ocazie să cunoască nu numai o singură formă dc cultură străină, ci să se pătrundă de trei manifestări culturale deosebite între ele. Influ­ enţa unui singur mediu cultural îndeamnă la imitare oarbă. Pentru noi, Românii, eră mult mai însemnat să comparăm şi să cumpănim re­ zultatele din mai multe încercări de organizare

ale vieţii moderne. 0 trecere din statui cam

43

i

-• '

3 *'

Vi

r;I r

biurocratic-pasiv al Austriei spre societatea plină de avânt naţional a Germanilor de Nord şi apoi către cultura cam îmbătrânită-a Franţei de sub Napoleon al II 1-lea era pentru un cap pânditor o minunată ocazie de a înţelege că, reorganizarea unui stat tânăr, cum erau Prineipatele-Unite, trebuia să fie o operă de sinteză ponderată, iar nu dc plagiare naivă.

Cu astfel de gânduri, tânărul care în scrisoa­ rea mai sus amintită către prietenul din tară se arătase atât de preocupat de problema culturii noastre, pune din nou piciorul pe pământul ţă­ rii la 27 Noemvrie 1861.

!

I

: ■ ■

s

;

f

t

I

} 5 •!

ii i .

■

■

■

.1

I

IV. In ţară. Magistrat Ia Bucureşti (1861).

Profesor Ia Iaşi (1862—1871).

Krâ iarnă grea. Dela Giurgiu, unde sosise cu cea din urmă cursă a vaporului austriac, până la Bucureşti, drumul prin zăpadă a ţinut două zile. Mult mai greu decât intrarea în tară a Fost însă pentru fiu! lui loau Maiorescu intrarea în vreo carieră. (Avem sentimentul că un viitor biograf va trebui să se oprească aci şi să pre­ gătească povestirea primilor ani ai carierei de care vorbim, printr’o iargă paranteză filoso­ fică asupra invidiei, ipocriziei, nepăsării, ca­ lomnii şi altor manifestări întristătoare ale su­ fletului omenesc. Va fi un rar capitol de etică, nu in abstracta, ci proiectată peste situaţii reale, » înălţate uneori până aproape de interesul unei drame. — Ne mulţumim acum să înşirăm fap­ tele unele lângă altele-).

Dorinţa tânărului era să ajungă profesor.

n~ i

• - -v ** •'-

III

|

44

1

. !I

I

Şcoala 'romanească din anul ISfil 02 n'avca însă nevoie dc odrasla lui Ioaii Maiorcscu.

Cu puţin timp înainte de sosirea fiului său, bătrânul Maiorescu îşi dase demisia din funcţia funcţia de director al Eforiei Şcoalelor, în urma unei neînţelegeri cu ministrul de Culte C. “A. Rosetti, din cauza abecedarului lui Heliadc Rădulescu (care, cu mare cheltuială, fusese impus şcoalelor primare, şi pentru caro Ioan Maio­ rescu nu voise să-şi ia răspunderea). Ce era cu acest abecedar se lămureşte priutr’o scri­ soare a lui Alex. Odobescu, din 15 Ianuarie 1S02, către G. Bariţiu. E necesar să cităm: „Din nenorocire, Principatele sunt într’o epocă dc criză, iar în asemenea momente intriganţii .gă­ sesc lesne loc pentru a-şi desvoltâ patimile lor mârşave. Un om ca d-1 Eliad... nu c numai per­ secutorul Uniţilor; el e persecutorul naţiei în­ tregi, căci influenţa Iui e conrupătoare pentru Românii de orice lege. EI astăzi, mulţumită in­ curiei guvernului în ceeace se atinge de in­ strucţia publică, samănă în şcoli principii false şi rătăcite. Patima l-a dus aşa de departe în cât pare a fi slăbit şi bunul simţ în crecrii lui.

N'aveţi decât să luaţi manualele ce le tipăreşte şi Ie vinde şcolarilor începători, spre a vă asi­ gura că asemenea lucrări nu pot veni decât dela un om slăbit la minte, ameţit de patimi

l

; !

urjeioase şi lacom de câştig pecuniar4*»).

1) Convorbiri literaro. Noomhrie 1908, pag. 515. i 1

■15

învrăjbirea cu noua eforie (Helfadc, Marco\ici şi Zalomit) se întinde acum .şi asupra fiu­ lui celui ce demisionase. Cu toate că profeso­ rii cu un titlu academic, necum cu două, erau de tot rari pe acea vreme, tânărul doctor în fi­ losofic, licenţiat în litere şi drept, nu c primit nici de şcoala, nici de magistratura tarii. Dar, cu dispoziţia sa cunoscută de a face mereu lec­ ţii, cel abia sosit anunţă un curs public şi ast­ fel, la 10 Decemvrie 1861,, ora 1 V-2 p. m. începe în edificiul actualei Universităţi din Bucureşti (p.c atunci numită Academia Naţională) prele­ gerile sale „Despre educaţiiuica în familie*4 — primele conferinţe populare, ţinute'în capitală.

Ceeacc interesase la Paris şi Berlin trebuia să intereseze şi în Bucureşti. Afluenţa publicului a fost foarte marc, iar conferinţele se continuară neîntrerupt până la vacanţa Paştilor din amil 1862. Şcoala română, fireşte, trebuia măcar acum să întindă braţele spre noul profesor astfel în­ tâmpinat de public. Reali tarea însă a fost alta: Eforia şcoalelor îl ignorează mai departe; ma­ gistratura (sub ministerul lui Scarlat Fălcoyanu şi al urmaşului său C. Brăiloiu) de aseme­ nea. Abia intervenirea lui D. (ijiosetti, fratele amicului său Teodor Rosetti, aduce la cunoş­ tinţa lui Cuza această împrejurare. Iar Cuza, cu felul sau spontan, elimină pe tânăr în au­ dienta şi, în urma impresiei căpătate, porun­ ceşte ministrului Brăiloiu să-l numească jtui*

11

ii

,

3

1

= = =.

■;

•i '

)■

' ’

u D

i

V:

V

i

: '

\ ■

'

46

gistrat. La 2 Iunie 1862, după ce ţinuse prele^gerf gratuite toată iarna, fiul iui loau Maioreseu e în sfârşit numit „supleant1; Ia tribunalul Il­ fov; — aceasta face posibilă venirea logodnicei dela Berlin şi căsătoria.

Un amănunt e vrednic de notat. Leafa fiind prea mică, tânărul magistrat, cu veşnicele sale apucături de profesor, primeşte în pensiune doi tineri, David, din Craiova, care veniseră la stu­ dii în Bucureşti şi, cu ei împreună, îşi aşează mica sa gospodărie Ia Sf. Dumitru 1862, în strada Principatelor-Unite, sub dealul Mitro­ poliei. Dar n’apucase bine a se aşeză în noua locuinţă, când iată îi vine dela minister propu­ nerea de a merge ca profesor tocmai la Iaşi. K interesant şi motivul din care pornea această propunere: nu eră doar o favoare, ci o sarcină şi încă din cele mai neplăcute administraţiei.

I rebuia potolită uu fel- de rebeliune a elevilor liceului naţional din laşi, care, nemulţumiţi de rândiiiala internatului, bătuseră pe director şi împărtăşiseră spiritul lor de rasvrătire şi auditorilor dela Universitatea dc curând în­ fiinţată, ai cărei profesori se grăbiseră (N. ionescu, Cî. Mârzescu şi alţii) să demisioneze.

Acum Eforia îşi aduce aminte de cel cu pre­ legerile „despre educatiune”. Familia, se înţe­ lege, şa opus din răsputeri, mai ales că urma­ şul lui Brăiloiu, D. Conica, il înaintase pe tâ­ nărul magistrat la gradul dc procuror, ceeaceri

47

'

deschidea o perspectivă favorabilă în magis­ tratura capitalei. ' Vocaţiunea profesorală triumfă însă contra tuturor ispitelor şi, risipindu-şi începutul de gospodărie — pe cei doi copii a trebuit să-i pri­ mească .bătrânul Ioan Maiorescu în casa sa — procurorul Titu Maiorescu îşi ia rămas bun dela magistratură şi porneşte spre vechea capi­ tală a Moldovei, primind însărcinarea mai umilă de director al unui internat. Alături cu aceasta căpătă însă şi însărcinarea de a face curs de istorie la Universitate. La 4 Decemvrie 1862 ajunge în Iaşi; la 9 Decemvrie începe cursul „Despre istoria republicei romane dela introdu­ cerea tribunilor plebei până la moartea lui Iuliu Oaesar, cu privire specială la dezvoltarea cconomico-politică“. Anunţul dovedea influenţa di­ recţiei celei noui a lui Mommsen, iar seminarul pentru studiarea izvoarelor latine din textele autorilor arătă dintr’odată o cale nouă de ur­ inat în studiile ce se cuveneau unei facultăţi. Şi c de presupus că învăţământul istoriei ar fi avut în tara noastră cu totul altă înfăţişare, dacă noul profesor ar fi lucrat timp mai îndelungat în această direcţie. Dar cursul du­ rează abia o lună. Cu repeziciunea schimbării miniştrilor din acea epocă, la ministerul de ins­ trucţiune venise generalul Chr. Teii care dis­ pune ca, începând în Ianuarie 1862. noul profe­ sor să înceteze prelegerile de istorie, pentru a începe altul de filosofic în locul lui Barnuţiu,

rămas la catedra de dreptul public.

=ţ

4S

w

După cc sfârşeşte un an de profesurâ, tână­ rul director dela liceul naţional, publică un Anuar, — cel dintâi de acest fel în ţara noastră'.

f

i : ;• V

5

ii -V’

r ,1

ii

1; l -

] f i

De curând, cu ocazia sărbătorilor dela Bucu­ reşti şi Iaşi a eşit la iveală şi acest anuar, îm­ preună cu alte fapte de interes pedagogic dir acea vreme. în partea a Vl-a, întitulată Cronica, se cons­ tată că neobositul excursionist, pe care l-am văzut colindând- împrejurimile .Berlinului şi o bună parte din munţii Germaniei, pentru a desvoltâ acum şi la noi Românii simţul de obser­ vare a naturei, pornea îinpneună cu elevii şi pedagogii îrf excursii spre dealurile, dimprejurul Iaşilor. Aceasta, precum şi obiceiul părin­ tesc ele a lua masa împreună cu şcolarii, i-au câştigat iubirea copiilor, iubire care s’a mani­ festat printr’o ordine exemplară şi spontană în via(a de toate zilele. Cu ocazia examenului, o bandă de externi turbulenţi, voind să zădărni­ cească examinarea, râuduiala a rost îndată re­ stabilită chiar dc elevi — ceeaco era un mare progres într’o şcolă în care, cu un an înainte, şcolarii bătuseră pe propriul lor director.

Acuma două linii, elevii liceului naţional din Iaşi au invitat pe profesorul azi septuagenar să ia prânzul împreună cu ci. Pentru toti cei ce au în generaţia noastră fibra pedagogică mai sim­ ţitoare, momentul acesta al recentelor serbări dela Iaşi — un bătrân cu părul alb, înconjurai

\9

la masa de micii şcolari ai unui institut — a fost o caracteristica apoteoza a tânărului peda­ gog ele acuma 50 de ani.

Intr’un fel, şi mai însemnată decât aceste fapte a fost altă manifestare. Zelosul director găsise de cuviinţă să publice ca introducere la Anuarul său şi o disertaţie: „Pentru ce limba latină este chiar in privinţa educatiunii morale studiul fundamental in Gimnaziu''. Această di­ sertaţie, care cuprinde o explicaţie foarte clară a însemnătăţii clasicismului, va trebui repro­ dusă undeva şi adusă la cunoştinţa generaţiei de azi. Cităm aci numai pagina, în care tână­ rul latinist dela Tlicrezianum punea în evidentă marile însuşiri educative ale limbii latine: „Gradul suprem între toate studiile ginuiasiale sc cuvine dar limbei latine, având ca limbă şi literatură în genere o sferă din cele mai întinse şi predominatoare în inteligenta şcolarilor. Acest studiu, ca studiu antic, mai are şi propagă cali­ tate i cea eminentă a întregei anticităţi pe care unii o numesc obiectivitate, alţii realitate, şi a cărei esenţă este: a scoate egoismul sau mai bine individualismul din fiecare om şi a-1 supune pe acesta, unei sfere superioare, adecă întrucât esto cetăţean—stalju'lui şi disciplinei, întru cât este spirit gânditor — naturei, lucrului şi adevă­ rului. Astfel subiectivitatea cu luptele nefericite ce le produce, lipseşte dintr’ânsa. Şi de aci pro­ vine impresiunea de repaus şi de mărime ce ne-o produce anticitaica, parc cu dintr’un râu turburat intrăm în oceanul limpede; de aci provine dife­ renţa că, pe când din scrierile modernilor auzim totdeauna vorbind un individ cu mărginirea sa egoistă; in operile clasicităţi, în Tueidide, în Ce| "li* M;n*jr ;*Cli

1

y

So

5i

i I : '

?.

1i r ■

■ f ■

?

'

’

;

it. r

\

i

f < i

i •;

i

r :

Innainte însă de limba latină, cel pătruns dc principiile unei sănătoase culturi filosofice îşi dăduse seama că trebue îngrijită limba cu care veneau copiii la şcoală, adecă propria noastră limbă. Cum părăsise magistratura pentru şcoală, inimosul director părăseşte acum o şcoală re­ lativ superioară, liceul, pentru a se ocupă de „Institutul preparandia!**.

Ceeace l-a hotărât să starue singur pentru această mutare a fost convingerea sa, că în­ văţământul secundar suferă de o lipsă aproape totală a cunoaşterii gramaticii române. Şcola­ rii se exprimau numai în dialectul moldovenesc şi mai nici unul nu ştia să scrie corect. Mulţi, chiar din- clasele superioare, scriau mani dus, ir

' .

i

;

Rfir şi’n Sal” ştie. nu auzim pe ist’UMogTaf. ei p ire cH. auzim însâşi istoria: în epopeelc lui Oraer şi’n eăntecilc rustice ale lui Virg-il nu vedem pe poet, ci chiar întâmplarea şi realitatea poetică...

Această calitate este puternicul argument pentru care studiile classice au fost până acum nutri­ mentul principal al inteligenţii îii omenime. Şi vor rămânea totdeauna până când va fi vorba de bine, de adevăr şi de frumos. Insă această ca­ litate o împărtăşeşte limba latină cu cea elină. Ceeacc este propriu lirnboi latine şi o înalţă peste cea elenă din punctul de vedere al instrucţiunii gimnasîalc este simplicitatea şi regularitatea gra­ maticei. Gramatica latină, cu mai puţine exceptiuni, cu o brevitate lapidară, cu o rigoare şi euergie de stil par’că ar fi dc granit turnat, este unică între gramatici şi va rămâne prin urmare deapururea cel mai bun fundament şi cea mai bună disciplină pentru orice parte a gândirei noastre*4.

:

51

fără să-şi dea scama dc deosebirea cuvintelor, iar în aşa numita societate se vorbia numai franţuzeşte. Reforma trebuia deci începută de ios în sus, dela şcoala primară şi prin urmare dela pregătirea învăţătorilor ')• Cu ce relief i sc prezentă tânărului problema culturii noas­ tre naţionale, nu se poate vedea mai bine dc cât spicuind câteva părţi din „observaţiunilc“ cari însoţesc mica sa gramatică, menită să dea viaţă studiului limbei române.

Limba româna este maltratată în şcoalele noa­ stre. Acea limbă naţională ce o avem ca cea mai scumpă moştenire dela strămoşii noştri, acest Simbol dc recunoştinţă,- care leagă popoarele dc aceeaşi sămânţă peste sute de secole, şi despre caro s"a făcut atâta vorbă la începutul regene­ rării noastre intelectuale: această limbă ameniniiiţâ cu decadenţa în mijlocul nostru şi nimeni nu şi mai bate capul de regulele ei.

Cine te mai înţelege astăzi, dacă strigi: Limbă şi naţionalitate sunt în specie pentru Români, cuvinte aproape identice! Cultivă limba poporu­ lui, lăţeşto’i-ro prin toate satefe, învaţă-1 să şi-o cunoască eu toate dependinţele ei, cu poezii şi cu cântece, cu ţradiţinni istorice şi cu poveşti popu­ lare, şi atunci ai regenerat un popor pe tărâmul intelectual cu acelaş.rezultat cu care îl regenerezi pe tărâmul economic prin o lege rurală!

Dar cine te mai înţelege astăzi, când îi spui astfel dc cuvinte? Generaţumea în mijlocul că­ reia trăim s’a depărtat dela asemenea reflecţiuni; 1) Anuarul institui ului Vasile Lupii, din Iaşi, pe annl şcolar 1862—1864 de T. Maiorescu, Iaşi .1864,

/

I {

.=>2

:

-

i

: >

jj i; ' ; : i . .

R i

iii

I f

;

j

i \

!

I ' I

V

seriozitatea studiului limbistic şi istov ic, a spe­ ri ut- căpăţănelo gingaşe alo cuconaşilor moderni şi iu loc do a serie curţi, cl-lor sau pus să scrie jurnale, — şi acelea, ea vai de ele. /' ^l-.)ar. d-voastră nu vedeţi, cit politica adevărata Iun este cu putinţă fără studiu.istoric?"Că‘politica _\esţc arta de a conduce un popor spre destinaţiu■ mea sa? Că această destinaţiune nu se poate ghici din saloane, ci treime să" fie urmărită cu pacientă şi umoare în relaţiunea ei istorica prin 17 secole până acum? Că aci tocmai limba este busola con­ ducătoare, legătura naţiunei, timbrul ei caracte­ ristic, stampa nemuritoare cu care a însemnat-o.

Natura pentru a-şi cunoaşte şi recunoaşte eoniiaţionalii de acclaş sânge şi de aceeaşi chemare is­ torică şi pontau a alunga dela sine orice ten­ dinţă străină ? Că prin urmare primul pas de po­ litică solidă este deşteptarea limbei şi a conşti­ inţei istorice întrbin popor?

Nu ocuparea politică serioasă este rea, căci accasta se bazează pe studiul cel mai sever şi mai sistematic. Dar este rea, e pernicioasă şi funestă ni a in fu ţâri a politică ce molipseşte junimea .de astăzi, este rea depărtarea dela studii serioase şi năvălirea în broşuri; este rea fanfaronada libe­ rală şi dcelamaţiunea de prin cafenele, pronun­ ţată de domnişori parfumaţi caii încă n’a,u şters după ei pulberea şcoalei şi cu idei necoapte şi cu noţiuni nemistuite au aroganţa de a se crede oa­ meni politiei; este rea cu un cuvânt toată direc­ ţiunea care ne îndepărtează dela învăţătura so­ lidă şi sistematică şi ne aruncă înainte de timp în activitatea abruptă .şi aforistică a jurnaleloi. («ine astăzi la noi sc pune pe politică jurnalistă, în loc de a se pune pe studiu sistematic, acela este un copil nebun care vrea _să înalţe coada smcului şi ţine însăşi smeul la pământ.

Este do datoria oricărui profesor conştiincios a chemă la toate ocaziiuiilc. atenţiunea studen­ ţilor asupra acestui pericol şi a le arătă calea cea dreaptă; şi eu din parte-mi o repet şi aci: calea

53

cea dreaptă pentru junimea noastră în. ştiinţa eonduce întâia la studiul col mai sever şi înde­ lungat al istoriei şi al limbci române şi alpoi •j spre numirile practice ale sforci intelectuale, în Lfuncţiuni do stat şi în politică.

De aci rezultă teza practică: dela învăţarea limbci române iu şcoâlele primare trebue să în­ ceapă regenerarea noastră intelectuală. De aceea subscrisul, văzând lipsa totală de atenţiune pen­ tru aceasta ramură a învăţământului, s’a oferit in Octomvrie J863 dc a o îmbrăţişa şi a primit direcţiunea şcoalei normale dela Trci-Erarhi, nu din încrederea că va fi singurul în stare le a pune piatra fundamentală la aees edificiu naţio­ nal, şi mai puţin încă din aşteptarea, vreunei re­ cunoştinţe pe acest tărâm deocamdată ingrat, ci din datoria dc a arăta calea ce o crede adevărată şi de-aşi sacrifica activitatea în orice caz acolo, undo îi spune conştiinţa că este. de sacrificat. Aci mi-o spune conştiinţa şi eu o spui altora după dânsa: aci este uh câmp de activitate modestă, pacientă, în aparenţă inferioară, in realitate de importanţă suverană pentru poporul nostru şi, cu o exfpresiunc politică, pentru statul nostru.

Aci este locul unde se împlântă stindardul cel mare care va chemă pe toţi Românii din toate ţările ta vatra comună.

După ce directorul însoţise primul anuar cu o disertaţie despre însemnătatea limbei latine, dc asemenea însoţeşte acest al doilea anuar cu o expunere despre „Regulcle limbci române" pentru începători, iar 1. A. Darzeu adaogă o schiţă istorică despre şcoala deia Trei-Erarhi.

Acest început era o indicaţie spre Anuariile care şi azi numai sporadic se publică. Ce fel privia însă conducătorul şcoalei normale în­ semnătatea acestor anuarii, rai mimai ca peda-

1

f

mi ii

nai i ■■

ii

■haiat—r -n

£ i ■ fl: l li

fi. '

t

; 4 ■

*i

ii

*

, ii

i

;/ '

Yâ

1 i ' . *

f !

.V7 <I

t !

! i

lt ; ! î

• iW

54

gog, ci şi într’uu înţeles mai larg', se poate ve­ dea din prefaţă: „Pentru fiecare (şcoală) ar trebui să se afle câte un învăţător caresă-i pu­ blice viaţa istorică, şi aceasta până când nu se şterge memoria timpurilor ei primitive din ca­ pul unei generaţii aşa 'de agitate prin alte inte­ rese. Dacă e vorba ca Românii să aibă un vii­ tor literar şi ştiinţific, atunci ar fi o daună ncreparabilă, când sar pierde din timpul prezent tocmai aceste începuturi ale vieţii noastre inte­ lectuale*4.

Interesul său ccl mai mare se concentra deci pe atunci asupra şcoalei normale. Şi cu drept cuvânt. Ca o variantă a şcoalelor de cateheti, şcoala aceasta instruia pe elevii săi numai la două studii: Pedagogia, încredinţată directoru­ lui, şi Cântările, adică muzica vocală (Profesor T. Burada). Noul director, între „cântări41 şi pe­ dagogie, începu cu marea noutate de a deprinde pe tinerii săi elevi cu regulele de gramatică română. Cel lăudat de Sthar pentru „Einiges philosopliische“ şi asemănat cu Lessing, porni din căsuţa dela Trei-Erarhi foarte domol, scri­ ind mai întâi acea.gramatică „Regulele limbei române**. Fericită hotărâre ! căci tocmai atunci, între cei ce se pregăteau pentru cariera învăţă­ mântului primar, eră şi Ioan Creangă, menit să fie ceeace a ajuns azi pentru limba şi literatura noastră. Genialul ţăran, care se arătase aşa de refractar faţă de gramatica lui Măcărescu şi lăsase pe Trăsnea să se ameţească dondănind

55

mi-ţi-i-vi-le, acum se simte în apele lui, auzind iar lămurit limba sa dela Humuleşti şi devine astfel cel dintâi ucenic de seamă al pedagogu­ lui Tifu Maiorescu. — A şi îeedîtat apoi cărti­ cica tânărului său magistru, ajungând, împreună cu părintele Enăchescu. cei dintâi institutori • zeloşi pentru a răspândi în şcoli cunoaşterea limbei noastre române, schimonosită până atinici de unii, iar de alţii lăsată în paragină.

De altfel, lângă „cântările“ profesorului do. de muzică, noul director adăogase nu numai prelegeri de pedagogie şi limba română, ci prin­ tre picături îndrumă pe normalişti şi la preda­ rea altor studii, procurându-le îndată dela Ber­ lin o colecţie pentru învăţământul intuitiv, mo­ dele froebeliane, etc., şi dăruindu-le şcoalei.

Intre acestea se înfiinţase şi -la Iaşi un „Co­ mitet de inspectiune şcolară” pentru Moldova, compus din O. Theodory, G. Mârzescu. V. Alexandrescu (numit mai târziu Ureche), Ion Panerati şi T. Maiorescu: — era ceva analog cu ..Eforia şcoalelor” din Bucureşti. Cu ocazia unor astfel de inspecţii, la un examen de fizică, tânărul director al şcoalei normale are ocazia să asiste la o ciudăţenie în adevăr caracteris­ tică pentru înapoiarca şcoalelor din acel timp.

O elevă explica maşina pneumatică prin cuvin­ tele „talerul A. clopotul B, litera C“. întrebată ce înseamnă acele litere A. B. C, nu numai - eleva, dar si profesoara rămâne uimită, arătând ca desvjnovăţire că aşa era scris în cactul dic-

r i

■:

*5 •;

î

1 !

4

J

f 1 •'

j i

y

f ■

t

:

{

fi

m

i

11 l !

V . : !:|

\3

il

56

tat după o carte aprobată dc minister. Profe­ soara adecă dictase din carte, dar nu comuni­ case elevelor şi figurile la care se refereau litcrile A, 13, C..., care deveneau astfel simple sunete fără noimă —Cât pentru scrisul limbei române, acela eră mai pre jos de orice aşteptare.

Pentru activul director, care trecuse dela li­ ceu la şcoala normală de învăţători, nu putea fi decât o concluzie: Să facă acum lecţii de limba română şi la „Şcoala .centrală4*, de unde trebuiau să iasă viitoarele învăţătoare şi insti­ tutoare.

Fără catedră oficială, fără remunerare, în orc suplimentare, harnicul pedagog care avea de altfel dela Berlin deprinderea de a ţine prele­ geri, atât publice cât şi în cercuri private, cu spontaneitatea sa obişnuită, începe şi aceste lec­ ţii suplimentare.

Atâta zel trebuia să dea roade. Şi în adevăr a dat. După îndemnul lui Vasile Alcxandrescti (Ureche) care ajunsese director general la mi­ nister, ministrul depărtează la 16 Ianuarie 1863 pe. directorul şcoalei normale T. Maiorescu, înlocuiridu-1 cu (ir. Petrovanu (ruda lui V. AIexaîîdFescu). Acesta mai întâi face să dispară biblioteca pedagogică, dăruită şcoalei împreună cu colecţiile aduse dela Berlin, şi apoi c stră­ mutat Ia GalaiL tm.de sfârşeşte, cu destituirea pentru "delapidare .de bani.

Pentru nevoile vieţii, tânărul trebui acum

57

să-şi aducă aminte de licenţa sa în drept, şi în­ cepu să ceară muncii sale libere neatârnarea de însărcinări oficiale, care se dovedeau atât de precare. Astfel începe a se ocupă şi de avoca­ tură. .... ..............- i ' ...... ......

Din fericire, calea eră încă descinsă spre Uni­ versitate. Deşi numai de 23 de ani, colegii, ca un fel de compensare, îl aleg rector *) (22 Ociomvric 1863). Dar nici aci drumul nu eră pre­ sărat cu trandafiri. Pe atunci, in corpul pro­ fesoral al Universităţii dc curând înfiinţate, avea o situaţie deosebită Simeon Barnuţiu (care tineâ prelegeri de „Dreptul public al Români­ lor, Dreptul ginţilor, Metafizică şi Estetică*4.

Prin neobosita stăruinţă, prin fanatismul convin­ gerilor şi prin autoritatea renumelui câştigat la 1S4S, Barnuţiu avea cel mai mare ascendent asupra tinerimii universitare, puţin pregătită pentru studii mai înalte. Alături de el, mai eră Ştefan Micle, profesor de fizică şi chimie (după ce se pregătise la Viena în vederea şcoalelor de meseriaşi): Ştefan Emilian, dc.felul său arhi­ tect practic, cum am zice azi „constructor44, profesor dc geometrie descriptivă la această improvizată Universitate. Mai eră împreună cu J) In calitate dc rector, după lovitura dc Stat a lui C;uza (2 Maiu 1864), e numit membru al înaltei comisiuin care avea să prezinte Domnito­ rului rezultatul plebiscitului. Actul înaintat cu această ocazie („Monitorul Oficial", No. 114 din 22 Maiu 1S64) e redactat chiar de tânărul rector.

J

F.

r

n Hî

58

1 < i

;*

I-

i k•A

i .

.

ii î !

:

1 }

• -ii

L.cvi1

- ci Petre Suciu, profesor de dreptul roman (cel cu lecţii despre Pândeple în loc de pandecte) şi alţii — Mai pe toţi, ca copil sau adolescent, fiul lui Ioan Maiorescu îi cunoscuse în Braşov şi Viena. Ştefan Emilian îi fusese chiar profesor la Gimnaziul din Braşov, şi dela el învăţase, ca şi ceilalţi copii, pe lângă puţine elemente de desemn „Romana4* „Căluşarii4* şi alte dansuri naţionale.

Toţi aceştia aşteptau să vadă pe tânărul rec­ tor apropiat de ci. Deosebirea de cultură îl de­ părtează însă dela început. Unul din semnele lor caracteristice eră aversiunea pentru cultura franceză, de care erau streini, — de altfel ca şi de cea germană. Venind vorba despre Faust, unul dintre dânşii (mai pe urmă rector al Uni­ versităţii multă vreme) afirma foarte grav că astfel de chestii, ca „dreptul pumnului** sunt fără interes. Opera lui ’Goethe şi Faustreclit erau adecă unu şi acela lucru... Cât pentru nu­ vele şi pentru drame, *in care nu se vorbea de patriotism românesc, necum pentru poezii li­ rice, ci-aveau cel mai desăvârşit dispreţ; de aceea, interesul rectorului pentru asemenea în­ deletniciri era considerat ca un semn de deca­ denţă provenită din studiile făcute la Paris...

La aceasta se mai adaogă ceva — dacă se poate — şi mai straniu. Sub conducerea lui Barnuţiu, şi cu dispreţul lor pentru legislaţia

franceză, pe care statul nostru o adoptase în unele părţi principale, profesorii aceştia veniţi

59

din Transilvania, nici nu voau măcar să se na­ turalizeze în România, ci îşi arătau demonstra­ tiv calitatea lor de supuşi austriaci, aşteptând, regenerarea tării dela o constituire federativă, sub un domn indigen, şi combătând idcia Dom­ nul străin, cerut de Divanul ad-hoc.

Rectorul,' deşi tânăr, dar în curent cu desvoltarea istorică a chestiunii, de pe când copia co­ respondenta tatălui său şi articolele destinate ziarelor streine, era cu totul de partea Diva­ nului ad-boc. (Vezi „Critice44, Contra şcoalei 1Uimei (iu). Deosebirea dc vederi ajunge astfel pe încetul până la aversiune.

La aceasta va fi contribuit şi deosebirea de . relaţii sociale. Venind la Iaşi. tânărul profesor găsise aci cunoştinţe mai vechi: pe colegii săi T. Roselti şi G. Racovi'ţă, iar prin aceştia face cunoştinţa cu V. Pogor, maiorul T. Skelettf şi P. Carp. Peste un an se adaogă, nou sosit din Germania, Iacob Negruzzi cu fratele său Leon prin care cunoaşte pe bătrânul Costaciie Negruzzi şi în curând şi pe Alecsandri. Ceea ce-1 apropia de aceştia era covârşitorul interes literar, deşteptat.încă din Theresianum. — Toc­ mai pe atunci, Pogor tradusese pe Faust,. iar P. Carp traducea din Shakespeare. Legătura devine şi mai vădită când la prelegerile popu­ lare, începute deocamdată (10 Fevruarie 1863) numai de T. Maiorescu, sc adăogară după aceea şi câţiva dintre aceşti prieteni.

Astfel s’a întemeiat Societatea ^Junimea4'

i

{î

*

' .i ' :

60

v

■

. " ■?>

C\

!lf Ifi f

:

)

îl Vf

m i

li I

i

t

)

H

/ •

(

tf

V-

m f: :

.

•I

b

despre a cărei liberă alcătuire se află azi multe notiţe (publicate între altele in „Critice" voi, îil p 146, în Discursuri parlamentare" voi. I, p. 42 ş. a. precum şi în alte scrieri şi reviste).

Motivul eră cat se poate de firesc: trebuiau să fie discutate cu luare-amiute subiectele alese pentru conferinţele populare, spre a se stabili o continuitate de vederi între conferenţiari.

Alături însă de ideile proprii, au început a fi discutate şi ideile altora-, în forma cea mai im­ personală, cetind adecă membrii Junimei între ei cărţile româneşti publicate în literatura noas­ tră de până atunci Şi — cum se ţes lucrurile în viaţă ! — dela cărţi rele veni gândul de a înlesni tipărirea cărţilor bune; aşa că „Junimea“ se pomeni cumpărând o tipografie spre a tipări, fireşte fără plată, scrierile ce se păreau trebuincioase pentru împlinirea culturii noas­ tre. Cel dintâiu manuscript încuviinţat spre ţi­ pă rire^F fost o traducere a Astronomiei lui Arago, făcută de. Spiru Harct. Au mai urinat apoi Odele şi Epodele- lui Horaţiu, traduse de Gavrjl Munteaiiu din Braşov, prelucrarea Isto­ riei lui Piitz, de profesorul Meşotă, etc. Cetirea săptămânală a multor lucrări slabe, precum şi ciocnirea dintre convingerile celui ce predase acum adevărata limbă română elevilor săi dela şcoala normală, cu opniniunilc false ale celor ce poceau limba de dragul unor teze ca latinis­

mul, iatlienismul, etc., născu ideea unei împo­ triviri făţişe în contra unei direcţii atât de pă!

bi

•'

gubitoarc. Astfel se născu revista „Convorbiri Literare“ (I Martie 1867).

Dar ce ciudate sunt uneori gândurile contem­ poranilor !

Atât profesorii transilvăneni, cât şi cei din „fracţia liberă şi independentă** în cap cu N. Ionescu, priveau aceste încercări de Răspân­ dire a culturii ca o dovadă a lipsei de interes pentru afacerile publice — şi deci ca o lipsă de patriotism. Iar mai pe urmă, când aceiaşi Tran­ silvăneni, pentru a ocupa demnităţi universitare, au părăsit punctul de vedere austriac şi s'au naturalizat, devenind membri ai „fracţiunei li­ bere şi independente*', unul din primele lor acte a fost să-i conteste fiului Iui Ioan Maiorescu calitatea de român. Ba, din ură pentru fiu, Su­ ciţi a contestat şi pe a lui Ioan Maiorescu, deşi el încetase din viaţă ! Abia o sentinţă a Casa­ ţiei (din 27 Oclomvrie 1867) recunoaşte profe­ sorului Titu Maiorescu calitatea de cetăţean ro­ mân, în contra contestatorilor: P. Suciu, Gr. A. Urechia şi Gr. Cobâtcescu.

Ca o ironic a împrejurărilor, mai putem cita o faptă, poate astăzi uitată de mulţi. Profeso­ rul căruia i se contestă însuşirea de Român, şi era privit ca element negativ de cei ce pre­ ţuiau pe oameni după mişcarea lor politică, toc­ mai acela scoase după detronarea lui Cuza o gazetă întitulată „Vocea Naţională4', spre a se împotrivi mişcării separatiste ce ameninţă vii­

torul politic al României. Potrivit educaţii ro-

.»

*\

i

)

r

' I

ki

(>2

i;

iii HIn a

r f !•

I) i

: / .. \

I

M> •

-Ji

r ■

I i

iii

mâneşti, primită sub inspiraţia lui loan Maiorescu, tânărul profesor, deplin încredinţat de dreptatea cererilor divanului ad-hoc, precum şi de absurditatea Transilvănenilor, ce se cre­ deau în Latiu şi se jucau de-a „confederaţia44 sub un domn român, — păşise pe faţă, împotrivindu-se revoltei dela 3 Aprilie din Iaşi, pentru a apără unirea şi alegerea principelui Carol de Hohenzollern. Un duel cu separatistul N. Ceaur-Aslan a fost de abia evitat prin intervenţia martorilor (G. Philipescu şi colonelul Al. Radovici). — De altfel gazeta n’a ţinut decât 3 săp­ tămâni, în momentul când criza eră mai gravă.

Contestarea dreptului de cetăţenie neisbutind, adversarii pun însă la cale altceva şi mai grav.

Iu ferberea pasiunilor omeneşti intră uneori atâtea elemente, în cât cea mai fină analiză psichologică şi- cea mai harnică cercetare a fap­ telor nu poate lămuri adesea ţesătura cauzelor şi efectelor.

In capul fracţiei libere eră, cum am spus, N. lonescu. A dispărut din viaţa publică de cu­ rând. Anii săi din urmă au fost trişti. Gârbov, cu barba albă şi privirea obosită subt nişte ochelari negri, trecea spre şedinţele parlamen­ tului cu un fel de sfială de lumină, întocmai ca păsările obişnuite cu întunericul- Tremurând se urca pe scările Camerei şi se îndrepta spre scaunul lui de deputat. O viaţă i itreagă se preumblase printre băncile parlamentului. Eră sin­ gurul loc care îl atrăgea; era arena unde fusese

'u

)]

/

1 63

deprins de a se hărţui cu alţii. O particularitate a cuvântărilor sale fusese digresiunea. Lăsat în pace, se simţea îngreuiat, apăsat. Cea mai mare bucurie a sa eră să fie întrerupt de cineva. în­ dată se întorcea către cel cu întreruperea şi, cu o falsă solemnitate parlamentară, dându-i titlul de onor. reprezentant al na ţi unei sau onor. reprezentant al colegiului cutare, N. lonescu vărsă asupra lui unda vorbirii sale, uitând de unde pornise şi continuând cu amplificările, până ce avea norocul să fie din nou întrerupt, — ceeace ridică din nou sonoritatea cuvântării sale totdeauna excesiv de lungă. Cunoscund slăbiciunea bătrânului, deputaţii din legislatura liberală dela 1901—1904 îşi îngăduiau gluma tristă de a întrerupe mereu pe bătrân şi a-1 ră­ tăci astfel în digresiuni care înveseleau audi­

torul o.

Pe vremea aceea, N. lonescu eră însă leader al fracţiunei libere şi avea reputaţia de cel mai mare orator al ţării. O curioasă figură a unei epoci de lurburare: îşi neglija cu desăvârşire protesura (nici na rămas dela el măcar o carte de şcoală sau altă îndrumare pentru studenţi); virtuozitatea verbală îi da însă curajul puţin universitar de a consultă adeseori pe studenţi asupra subiectului despre care auditorul, ar ii 1) N. Filipeseu, un om care unia o energie ex­ plozivă, eu momente de aplecare spre drăcovenii tinereşti.îşi procura'uneori înadins plăcerea dc a vedea pe un erou al „frazei liberale. ilustrând singur laşitatea acelei epooi.

=1

u

=’•

■

<»4

—i

!Hi

m

.1

¥ ii ■

I

!£■

;

li;

i

■-

11 .

li

r< } ■

dorit să asculte ceva. Ascultătorii de obicciu propuneau ca temă a conferinţei revoluţia fran­ ceză sau Napoleon, ştiind de .altfel că, ori de unde ar fi pornit, abundentul vorbitor tot într'acolo îndreptă cursul retoricei sale.

Niculae Ionescu deoparte, umbrit poate de renumcle oratorului academic, la care se aduna toată societatea aleasă a Iaşilor de pe atunci: pe de altă parte, fracţia liberă şi Transilvănenii fanatici, cari vedeau în vorba şi scrisul tânăru­ lui profesor osânda unor erori scumpe; în sfârşit, unele interese mai concrete (dorinţa so­ ţiei profesorului G. C. de a ajunge directoare a Şcoalci Centrale), toate aceste împrejurări ajutară urzirea unei cabale vrednică de a fi în. făţişată pe scena unui teatru. In Tribuna, zia­ rul fui N. Ionescu, aparii o serie de articole pri­ vitoare Ia nişte fapte „comise şi einise“ de 1'.

1. Maiores'cu la Şcoala Centrală, unde ţinea acele lecţii de limba română, despre care am po­ menit. Articolele apar în August 1664, cu pu­ ţin înainte de moartea lui Ioau Maiorescu, în timpul când fitil său venise în Bucureşti la pa­ tul celui ce avea în curând sa închidă ochii, indulgenţa pentru unele exemplare ale socie­ tăţii din aceea vreme, şi respectul pentru epoca noastră ne opresc de a povesti amănuntele acclei înscenări. Datoria etică ne obligă însă a o pomeni. întors dela înmormântarea părintelui său, profesorul de filosofic cere o judecată publică

' ■

£

65

îu faţa tribunalului colecţionai. Judecata se face sub o afluenţă enormă a publicului. Procuror eră un oarecare Vârlănescu, membru al frac­ ţiei libere (!) şi, fapt caracteristic pentru pro­ cedura penală de pe atunci, alături de procu­ ror, nu ca martor, nu ca parte civilă, care nu eră în chestie, ci ca un fel de vindex populi — reprezentant al opiniei publice — sta N. Ionescu, luând parte la instrucţie şi punând întrebări acuzatului şi martorilor.

In mijlocul procesului, una din martorele dă­ dăcite anume — d-na Ci. C. chemase până şi elevele acasă la sine — cu toată dăscălirea, mărturiseşte întreaga înscenare în fata audito­ rului. Procurorul, deşi eră din partidul acuzării, retrage acuzarea, tribunalul achită 0, iar minis­ trul numeşte pe cel achitat prezident al comi­ tetului de inspecţie şcolară. La rândul său, co­ legiul universitar, la cea dintâi aplicare a dis­ poziţiei ca cele două unversităti să aleagă câte un senator, alege pe T. Maiorescu, deşi avea numai vârsta de 26 de ani; — din această cauză nici n’a putut să intre în senat, pentru care legea cerea, ca şi azi, etatea de 40 de ani. împrejurarea cu procesul n’a rămas însă fără urmări. Dacă, spre cinstea firii omeneşti, adevărul triumfă — căci totdeauna el ese Bi­ ruitor — trebuc să adăogăm, spre necinstea aceleaşi firi omeneşti, că şi calomnia durează.

1) Peste două luni, acel vinâex al moravurilor a fost prins in flagrant delict chiar cu d-na G. C. Tîtu Maiorescu.

6

7.f■*

:

■

oo

: T

1

I■

v

)

îi

F

ii ;

I II ■

:

i

l

li :•

In-minunata economie a naturei sunt multe făp­ turi, cu multe însuşiri, pentru a împlini multe roluri ale vieţii. Sunt vietăţi delicate care par a trăi mai mult din aer şi lumină, ca acei îndeni despre care o veche legendă spunea că trăesc numai mirosind poamele arborilor. Sunt alte vieţuitoare, care trăesc din putreziciune — necesare şi acelea pentru a curăţă pământul de aceea ce e fetid. De asemenea şi în lumea morală, sunt consumatori de minciuni şi calom­ nii, —r creaturi antipatice şi totdeauna primej­ dioase. Sistemul lor sufletesc e astfel construit, încât spontan produc calomnia sau cel puţin îndepartc a barfirii născocită dc ei. Astfel faifaimoasa poveste cu Şcoala Centrală a fost ree­ ditată de mai multe ori după aceia de adversarii politici. Urmarea a fost însă, pe deoparte aple­ carea mai pronunţată a tânărului spre minori­ tatea capabilă de ideal, şi pe dc altă parte dis­ preţul său" senin pentru tot ce sc mai atingea de sfera personalităţilor înjositoare şi a clevetiri­ lor de iot soiul. înainte dc a trece mai departe o mică paran­ teză ni se pare necesară.

După cum în psichologie e o doctrină a rela­ tivismului empiric, de asemenea în etică sar putea întemeia, o doctrină a optimismului empi­ ric, care să ducă pe cineva la o încredere desă­ vârşită în triumful binelui. Experienţa istorică

67

ne arată că tot ce e rău moare. Marile mişelii, împreună cu marii mişei, cad în neant, se uită.

Incendiatorii toţi, se sumează pentru memoria noastră în persoana Iui Erostrat; conspiratorii politici, în figura lui Catilina; despoţii crimi­ nali, în Neron, tipul speciei şi aşa mai dep&rtc.

Cât pentru mulţimea fără număr a viţioşilor, pe cari îi produce orice epocă, nici nu sunt mă­ car tipuri istorice spre a o prezentă. Osânda cea mai mare a răilor e moartea — uitarea lor desăvârşită. Dimpotrivă, binele îşi păstrează totdeauna fiinţa sa individuală. Pictorii mari. sculptorii mari, scriitorii, oameni de stat, dă­ tători de legi şi datini, toate personficările emi­ nente ale binelui, ale frumosului şi ale adevăru­ lui rămân în fiinţă, păstrându-şi fiecare indivi­ dualitatea sa — trăcsc adică pe vecie.

Cu vremea, cei buni vor face prin urmare ..majoritate**.

Dar dacă binele iese biruitor, cu siguranţa matematică a numărului ce se adaogă empiric, asta nu înseamnă că vremelnic binele nu poate fi oprit în manifestările sale şi chiar biruit în aparenţă. Cum am spus, în perspectiva veacu­ rilor, părtaşii binelui devin legiune biruitoare, dar în scurta trecere prin viată, individul izolat, cu toate însuşirile sale alese, poate îi pentru cât­ va timp îngcnunchiat. Căci, după cum electricităfile de fel potrivnic se ciocnesc, tot astfel e o lege de polaritate care asmuţă puterile rele în contra tuturor personalităţilor eminente în bine.

$

a

r 68

Creaturile inferioare, cele ce slujesc pe Aliriman, trebue să nege instinctiv, în fiecare per­ sonalitate de seamă, tocmai calitatea sa cea mai vrednică, atribuindu-i, fireşte, însuşirea contrară. Eşti puternic prin optimism, vei fi în­ dată acuzat de pesmism. Ai un rar simţ de or­ dine, vei fi prezentat tocmai ca un om fără simţul ordinei şi al datoriei. Eşti generos, vei fi înfăţişat ca fiind foarte interesat; ai evlavie pentru amintirea părinţilor şi a neamurilor din care te tragi, vei ii îndată acuzat de impietate faţa de memoria părinţilor, de nepăsare pen­ tru neam. etc., etc.

Formula e fatală. A negă o însuşire prin afir­ marea însuşirii exact contrare e cea mai lo­ gică regulă a calomnii. Rezultatul nu este însă la urma urmei acela la care clevetitorul se aş­ teaptă, căci negarea brutală a unei însuşiri ce se manifestă viu în cariera unui om de seamă, atrage, vrând-nevrând, asupra ei atenţia tuturor oamenilor capabili de judecată; iar urinarea e aceasta: pe când capetele mediocre primesc calomnia şi chiar o duc mai departe din gură în gură ca o îngâuare automată, cei capabili de o judecată proprie, dându-şi seama de nedreptatea ce i se face omului de merit, îl înconjoară cu o iubire şi un devotament aşa cum poate nu i le-ar fi acordat niciodată, în alte împrejurări: Curioasă pagină de etică -ar scrie un om bogat în experienţa vieţii, care ş*-ar prepune să mediteze mai de. aproape asu-

09

pra runlui ca clement necesar pentru progre­ sul binelui.

Dar să ne întoarcem la firul povestirii.

Neisbânda procesului calomnios, cum eră în firea lucrurilor, aţâţă şi mai mult pe adversari.

Notorietatea tot mai întinsă a tânărului, faima prelegerilor sale populare, la care se aduna tot - ce laşul avea mai ales, şi mai cu seamă criti­ cele din „Convorbiri*4, făceau din profesorul de logică şi istoria filosofici contemporane un om, cum s’ar zice, penibil. Penibil pentru toti par­ tizanii „Şcoalei Barnutiu44 şi ctimologiştii Cipariu-Barnutiu-Trcboniu Laurianu... toţi oameni de mare renume în societatea românească, de­ prinşi a fi linguşiţi şi tămâiaţi, iar acum atins în autoritatea' lor: penibil pentru „fracţiune liberă şi independentă44 pe care o combătuse susţinând unirea şi principele strein; penibil pentru retorica ambiţioasă a lui N. Ionescu; pe­ nibil pentru toti câţi n’aveau seninătatea de a privi ininfestarile talentului ca o frumoasă fa­ talitate a naturii, ca o privelişte binecuvântată ce înaltă nu numai pe omul bogat la minte, dar şi pe cvel ce are parte să-l privească.

Tânărul acesta penibil trebuia deci lovit mai departe, iar oca^iunea avea să se prezinte în curând. intre toti profesorii Iaşilor din vremea aceea, profesorul de filosofic eră cunoscut printr’o punctualitate aproape pedantă. Deşi ţinea pre-

i

;

•

îi l i

7®

: ,1

fi i \

.

II 1

:• 4

'

■.

legeri private, iar pe deasupra mai da şi lecţii fără plată la o şcoală a statului şi se ocupa cu organizarea de conferinţe publice, toate aces­ tea îi îngăduiau ţinerea prelegerilor sale dela minută până Ia minută. L-ar fi putut învinui cineva chiar de oarecare exagerare în această direcţie. — Logica superioară a calomniei ce­ rea însă ca el să fie acuzat tocmai „de negligenţă !“ Aşa s’a şi întâmplat.

In toamna anului 1869, profesorul constată că auzul urechii din stânga a scăzut. De teamă să nu se peardă auzul celeilalte urechi, dr.

Flaischlein îl sfătueşte să plece Ia Berlin pen­ tru a consulta pe. specialistul Lucae. împreju­ rarea erâ într’adevăr cr-vică. Surzenia ar fi în­ semnat primejduirea totală a carierei'Sale şi ca profesor şi ca avocat.~Pentru un tânăr fără nici o avere, cu familie şi doi copii (băiatul a mu­ rit la .26 Nocmvrie, în vârstă de 3 ani) şi cu duşmani din prisos, situaţia erâ cât se poate de grea)- Luând un certificat medical, care constata o „hemicranie", suferindul arată rectorului uni­ versităţii (Micle) nevoia de a lipsi câtva timp dela curs, anunţându-l că va împlini toate lecţiunile din Program, îndoind la întoarcere numărul prelegerilor. La 16 Decemvrie, pleacă la Berlin şi, după consultări repeţite cu docto­ rii: Lucae, Bardeleben şi Kremnitz, şi după un tratament obositor, se întoarce în ţară la 5 Ia­ nuarie, cu auzul perdut, dar cu speranţa de -al

1 71

paslra măcar' la o ureche. — Venea acum la rând grija cursului.

Cine a ascultat prelegerile de logică şi isto­ ria îilosofie contemporane, despre care tineri şi bătrâni, cunoscuţi şi anonimi au vorbit şi scris atâta în lunile din urmă, ştiu că prelegerile acestea, ca să întrebuinţăm un cuvânt nepre­ tenţios, au avut un cadru aparte. Pare a fi sen­ timentul comun al tuturor auditorilor, că în viata fiecăruia, cea dintâi lecţie în „sala Iui Maiorescu“ a fost ca începutul unei nouă peri­ oade în evoluţia sa sufletească. Unul îşi aduce aminte de filosofia lui Comie, cu arhitectura ei de o măreţie cosmică. Altul îşi aminteşte de sinteza rezultatelor ştiinţei moderne, quiutesentiată în filosofia evoluţionistă a lui Iierbert Spencer; altul de magia kantiană a formelor de spaţiu şi de timp, în care se reflectau tainele cele mai ascunse ale cugetului, după cum tot ce­ rul se reflectează într’un bob de rouă... Altuia îi răsună încă în minte cutare prelegere despre Pielite cu ritmica parafrasă a cuvintelor scrip­ turii: la început a fost cuvântul, iară cuvântul a fost... o dulce muzică de sfere „ce o aude cum se naşte din rotire şi cădere**. Şi cine nu-şi aduce aminte de câte ceva din acele prelegeri, a căror însuşire de căpetenie e că au fost unice şi nu se mai pot uita.

Astfel de conferinţe, care au prezentat filoso­

fia prin prisma încântătoare a artei; care au subţiat limba românească până la virtuozitatea

; iw.

i ) 1

72

i

\ i

; <

i

ti

i VI

ti -?

Ui; ţ

H

t i

de a cuprinde supremele abstracţii ale gâudirei omeneşti şi au înobilat-o până “la gradul de a putea contura imaginelc cele mai fine în des­ criere, presupuneau se înţelege, o cocentrare deosebită, care făcea din fiecare lecţie a profe­ sorului o noutate nu numai pentru alţii, dar chiar pentru el însuşi...

Cu gândul la auzul primejduit, cu răspunde­ rea faţă de ziua de mâne, profesorul găsi totuşi puterea de a reîncepe cursul în Fevruarie, anun­ ţând prelegeri îndoite. Intre acestea trebui să se prezinte însă şi la tribunal, pentru a se în­ făţişă la termenul unor procese ce-i erau încre­ dinţate mai dinainte.

Acesta a fost momentul prielnic pentru ad­ versari. Intr’o ţară cu. aţâţi profesori neglijenţi, a fost deajuns ca autorul studiilor critice din „Convorbiri" să fie văzut la tribunal, în acele împrejurări grele, pentru ca denunţările să por­ nească îndată către ministrul de instrucţie. Mi­ nistrul G. Mârzescu, un înverşunat adversar al „Junimei", cerc imediat Ia parchet constatarea zilelor de pledare, suspendă pe pârât şi-l tri­ mite repede în 'judecata juriului profesoral din

Bucureşti.

Faţă de această nepilduită procedare, profe­ sorul, fără a se prezentă la judecată, face un memoriu explicativ, însoţindu-1 de actele medi­ cale, date de medicii din Berlin şi Iaşi, şi-l înnaintează judecătorilor săi împreună cu ren­ tele pentru tratament. Juriul, prezidat de G.

73

Costaforu, rectorul Universităţii din Bucureşti, hotărăşte în faţa acestor documente: că sufe­ rinţa de ureche nu poate fi reală, de vreme ce inculpatul a putut pleda. Şi, ca încheere, de­ cide: fiindcă cel învinovăţit „a surprins buna credinţă** a autorităţilor şi a compromis „dem­ nitatea caracterului profesoral4*, să fie destituit din învăţământ 0-, . .

Ca exemplificare a legii contrastelor în vieaţă, sentinţa e tipică în felul ei. Şi ar fi rămas poate definitivă, dacă în afacerile omeneşti nu s’ar mai amesteca uneori şi hazardul, ca sol neche­ mat al binelui. Hotărârea fusese pronunţată la 24 Martie 1S70; termenul de apel mai îngăduia încă 10 zile pentru o încercare din partea in­ culpatului de a corecta această absurdă şi pă­ timaşă procedare. Intre acestea, ministerul din care făcea parte G. Mârzescu cade şi c chemat la guvern Manolache Costache Epureanu, având la Culte ad-interim pe P. Carp. Noul mi­ nistru, cunoscând împrejurările, refuză aproba­ rea sentinţei şi invită telegrafic pe profesorul de filosofie să-şi reia prelegerile.

De bună seamă, după grozăvia întâiului pro­ ces, calomniile ulterioare, precum şi sentinţele 1) Actul de acuzare al Consiliului permanent e redactat dc acclaş Aaron Florian care, în 1850 denunţase la Vicna pe Ioan Maiorescu (vezi pag.

20) şi semnat de aceiaşi Marcovici şi Zalomit care, ca efori, la 1SG2 se opuseseru la dobândirea unei profesuri pentru fiul lui loan Maiorescu, so­ sit atunoi dela studii (vezi pagina 39),

'r

ii

iniirT' r

r..-

' ii i 74

i

l »

î» I!ţi l

I

i:

ii ! !

ii r

întemeiate pe calomnie trebuiau să i se pară în­ cercatului profesor ca ceva foarte de înţeles pentru nivelul culturii noastre, plină încă de volnicia orientală. Atacurile prin presă şi toată ţesătura mai departe a minciunilor îl lăsară deci indiferent. Erau cel mult prilej de meditare asupra scăderilor inevitabile firii omeneşti — Cu acest sentiment a putut în deplină linişte să asculte mai târziu reeditarea aceloraşi acu­ zaţii nedrepte. Aristid Pascal, O. Meitani şi E. Costinescu au citat, iar unii au şi citit în par­ lament sentinţa mai sus pomenită, asigurându-şi astfel un Ioc permanent în biografia aceluia pe care credeau că-1 vor cufunda prin aceste mij­

loace o.

jb |

!■ i

f' v

■

i '

: i

E locul însă să relevăm că, dacă loviturile acestea nedrepte întăriau sufleteşte pe cel lo­ vit, în schimb ele erau păgubitoare vieţii noas­ tre politice şi culturale. Procesul cel dintâi a făcut cu neputinţă alegerea d-lui Ti tu Maiorescu în Constituantă, la ale cărei desbateri ar fi adus partea personalităţii şi culturii sale, cu aceeaşi hotărâre, cu care se împotrivise revol­ tei din Iaşi. Acest al doilea proces îl împedică de a intra în ministerul lui Manolache K. Epureanu de care fusese chemat telegrafic în pre­ ziua formării cabinetului ..Junei drepte“. — Ar fi fost prea îndrăsneafă 6 astfel de numire ca 1) Discursuri parlamentaro, voi. I p. 370 şi voi, H p. 440-458,

/jj

75

ministru, după o sentinţă ca cea pusă la cale de adversarii mai sus pomeniţi.

Dar şirul încercărilor nu se isprăvise. Elimi­ narea din învăţământ, pe care n’o putuseră ob­ ţine adversarii, o vor aduce la împlinire alţii mai apropiaţi ca sentimente — cel puţin cu pri­ vire la politică.

In 1871, la ministerul de instrucţie se află ge­ neralul Chr. Teii.

Generalul Chr. Teii, eră considerat ca om energic şi fusese probabil menit a înfrâna agi­ taţia unor profesori, al căror spirit anti-dinastic neliniştea lumea oficială. Fără nici o consi­ derare pentru Constituţie, generalul Teii vroia să împedice cu orice preţ pătrunderea în par­ lament a profesorilor opoziţionişti, chiar dac; ar fi aleşi, — în deosebi a lui Nicolae Ionesci a cărui retorică parlamentară trecea pe atunc de periculoasă. Pentru aceasta a hotărât să re­ fuze concediul profesorilor deputaţi din provin­ cie, dacă-1 cereau pentru participarea la lucră­ rile parlamentare, şi să considere absentarea dela şcoală, pentru asemenea cauză, ca nemo­ tivată, atrăgând după sine, dacă trecea peste o lună, perderea catedrei. Profesorul de filoso­ fic fusese ales după chiar stăruinţa guvernului şi ca partizan al lui 0- Fireşte că odată intrat 1) Vezi „Discursuri parlamentare" voi. I, pag.

•12, L)lea ministrul de justiţie G. Constaloiu, Jiiu Maiorescu primeşte la 9 Maiu 1871 (un an după sentinţa de destituire .pronunţată !de acetaş G.

Ii

;

îi

76

!

B

i

1 1 ;

1; ’ ■

$ ! r

i 1

.

ii : ;

mp I

U' i

li'

«

il

;

în politica, şi ales deputat îutr’o situaţie aşa de grea a tarii, el uu putea să lipsească din Par­ lament. A venit deci la Cameră, precum a ve­ nii şi Nicolae Ionescu, iar generalul Teii, priuiro simplă îuclieerc ministerială, i-a conside­ rat pe amândoi demisionaţi şi a numit alţi pro­ fesori în locul lor. Actele acestui incident sunt prea curioase pentru a nu fi reproduse aci.

La 27 Septemvrie 1871, noul deputat trimite din Iaşi următoarea cerere la Ministerul Cul­ telor: „Domnule Ministru, în urma convocării Adu­ lării Legiuitoare pentru ziua .de 17 Oct. a. c. şi „a învităroi ce guvernul întreg, prin urmare şi „d-voastră, face tutulor deputaţilor, prin urmare «şi mie, de a veni la Cameră, sunt silit a între­ rupe în timpul sesiunii prelegerile mele dela Uni­ versitatea Iaşi. Pentru ca să nu sufere învăţâ„mântul, am onoare a vă propune de suplinitor, „până la reîntoarcerea mea, pe d-1 Alex. Xcnopol „doctor in filosofie şi în legi dela Universitatea „Berlin, autorul mai multor scrieri importante, „publicate în timpul din urmă şi pc care d-voas„tră le cunoaşti fără îndoială. Dacă totuşi acest „june erudit nu ar afla destulă încredere înain,\tcaB-voastră, vă rog să binevoiţi a nunii pc cine „veţi vrede de cuviinţă pentru suplinirea cursului • „în chestie şi a mandâ pe numele lui salariul „alocat profesorului de filozofie în tot timpul ab­ senţei melc. Primiţi, etc.“. „T. Maioreseu, deputat şi profesor".

Costaforu ca rector al Universităţii Bucureşti) următoarea telegramă: „D-lui Maioreseu, profe­ sor Iaşi. Vă felicit tic a d-voastră îndoită alegere la Mehedinţi şi Piteşti, Costnforn".

!

I ►

. I

**•

77

La aceasta Ministrul răspunde prin telegrama No. 9360: >jVa fac cunoscut. că, nocoufoniând'u-vă cu cir­ culara No. 3J83 din 27 Aprilie curent şi mai ales ..recomandând un suplinitor care nu face încă parte din corpul didactic oficial, nu vi se poate „acorda concediul cerut. Ministru Chr. Teii".

Plecând în ziua do 19 Octomvrie la Bucu­ reşti, deputatul trimite în ajun următoarea de­ peşă : „Ministerului Oul tel or Bucureşti. Am . onoare „a răspunde la telegrama d-voastră No. 9360, că „ministerul nu eră în poziţie de a-mi acorda sau „refuză un concediu, pe care nu l-am cerut şi „nu-l cer. Din momentul convocării Camerii, con­ cediul il am de drept, şi d-voastră nu puteti „crea o incompatibilitate neprevăzută în Consti„tuţiunc. Mă mărginesc dar a vă anunţă că plec „la Bucureşti la Cameră, că voiu şedea acolo în „timpul sesiunei şi că tot salariul meu stă la „dispoziţia suplinitorului cc veţi crede de cuviinţă „a-mi numi. Ti tu Maioresou, deputat şi profesor". hi urina «acestei depeşi se primeşte la deca­ natul facultăţii dc litere din Iaşi următoarea adresă a Ministr. Instr. publice No. 11.069 din 25 Noemvrie 1871: „Având în vedere telegrama d-voastră No. „88, pjin care arătaţi că d-l T. Maiorescu, profejor „la acea Universitate, absentează dela postul său „dela 18 Oct. expirat, fără a avea concediu; şi au­ rind j)c Consiliul permanent al Instrucţiunii1), „subsemnatul are onoare a vă face cunoscut că „în virtutea Ari. 390 din legea instr. d-l T. Maio-

E

I) Tot Aaron Florinii era membru al Consi­ liului.

. ■

* ■J

78

.

2

ii

i

!

fi ' .

1

fi !

8 !’■

.

f•

i

i • :i

„rescu este considerat, c,u începere dela data a„ceasta, demisionat din postul de profesor la a„eca Universitate. Până la rezultatul concursului „ce urmează a se ţinea pentru ocuparea acelei „catedre conform legii, s’a însărcinat d-1 N. Quin„teiscu, profesor la acea Universitate, de a suplini „această catedră cu onorariul pe jumătate, adică „cu lei 727 bani 50. Ministru Chr. Tell*‘.

Ironia soartei a voit ca, după demjsionarea generalului Teii, să fie chemat la ministerul Cultelor tocmai Titu. Maiorescu (7 Aprilie lfr74). Una din cele dintâi măsuri — după adu­ cerea din Cernăuţi a documentelor Hurinuzaki şi după anularea contractului cu Montaureanu pentru resturarea catedralei din Curtea de Ar­ geş — a rost reintegrarea deputatului. N. Iouescu la catedra sa dela universitatea dia Iaşi, înlăturând pe locţiitorul său Bonifaciu Florescu.

Cel ce se arătase capabil de o atât de suve­ rană mărinimie fată de instigatorul procesului calomnios dela şcoala centrală, s’a arătat însă tot pe atâta de stoic fată de sine: pe sine în­ suşi nu s’a reintegrat. C. Leonardescu, care îi luase locul ca profesor de filosofic, a continuat să funcţioneze în această calitate până la înce­ tarea sa din viaţă (August 1907); iar cel pe­ depsit pe nedrept a rămas şi mai departe des­ tituit! Astfel a stat 13 ani afară din învăţă­ mânt, până cc un ministru liberal, răposatul Chiţu, dând peste dosarul cu faimoasa rezolu­ ţie a generalului Teii, îi trimite în 10 Oct. 1884 următoarea adresă:

79

„Domnul meu, deciziunea prin oare aţi fost con„siderat demisionat în anul 1871 clela catedra do „filozofie a facui ţâţei de litere din Iaşi, fiindcâ a „fost luată în afară de prescripţiunile legii şi în ,-mod cu totul neregulat, subscrisul, auzind pe ,,Consiliul permanent al instrucţiunii, are onoare ,,a vă în vita să. binevoiţi a vă reluă îndatoririle „d voiistră profesorale, însă nu la Iaşi, unde ca„tedra s’a ocupat dejă, ci la facultatea de litere „din Bucureşti, unde, in vederea necesităţii dc „mult simţită, consiliul miniştrilor, sub rezerva „aprobării ulterioare a M. S. Regelui, a hotărît „Înfiinţarea unei catedre do Logică cu adaosul ls „toriei filosofiei contimporane dela Kant încoace. „Reintrarea d-voastră la profesură o faceţi .cu ti­ tlurile şi drepturile ce aveţi dejă câştigat de ,Jp.rofesor definitiv. Primiţi ets. Ministru Gr. „Chiţu".

E vrednic de observat ca nici P. Carp, ministru al cultelor în 1876, nu ştersese nedrep­ tatea făcută învăţământului prin lovirea ilegală a .prietenului săli.

Faţă de atâta abnegare, cei ce vor scrie în viitor istoria acestei cpoce se vor întreba de bună seamă, dacă idealismul membrilor „Junimei“ n’a avut în sine o latură prea contem­ plativă. Iar pentru a întări această impresie, urmaşii îşi vor aduce aminte că, pc când cel inai însufleţit profesor al cpocei era depărtat din învăţământ, cel mai mare poet al neamului românesc, Eminescu! a fost şi el destituit din funcţia dc bibliotecar si acuzat pentru risipa cărţilor — găsite apoi în cliiar rafturile biblio­ tecii !

I

îi 4! )

I

v !

l\

1

\\

il f ■

V \

'

j

In Politică. Strămutarea la Bucureşti. Ministere şi Acuzarea Ministerială. Noua Profesură.

Activitatea Literară (1871 —1910).

Activitatea politica a bărbatului de care vor­ bim nu poate fi urmărită aci cu deainănuntul.

Vom relevă totuşi câteva fapte dintre acele care trec peste nivelul concepţiilor de partid.

In politică, autorul discursurilor parlamentare a fost în primul rând urmaşul ideilor bătrânului Ioau Maiorescu, — ceea ce-1 va face să ajungă în unele ocazii a se despărţi în părerile sale de loti cei de aproape, până şi de P- Carp.

Dacă pietatea fiească făcuse pe tânăr să ur­ meze câtva timp vederile etimologice ale părin­ telui său şi sa se iscălească Titu Liviu Maio­ rescu, pietatea şi convingerea îl vor legă pen­ tru totdeauna în politică de concepţia realistă a celui ce fusese „plenipotent al Principatelor" la Fraticfurt-am-Mein şi văzuse mai de aproape cum sc teşeau firile diplomatici în acel vestit parlament, unde luă parte şi Bismark. Actele, scrisorile şi articolele, pe care copilul le scri­ sese şi le transcrisese de multe ori sub privi-

8i

plierea tatălui, erau să aibă uji reflex în atitu­ dinea de mai târziu a tânărului ministru dela 1874.

Am pomenit că în toiul mişcării separatiste dela 1865, Titu Maiorescu scosese Vocea Na­ ţională, apărând din răsputeri dezideratele di­ vanului ad-Uoc. Tot în acelaş timp, şi tot în acelaş sens, mânuitorul limbei germane (pe care Stalir îl comparase cu Lessing) a scris anume pagine din Unsere Zeit (1876, an. II, fascie. 2).

Un moment şi mai semnificativ pentru expri­ marea convingerilor sale de politică istorică a fost însă mai târziu, când cu revizuirea art. 7 din Constituţie. Cu câtă elocvenţă sa pronun­ ţat atunci fiul lui loau Maiorescu contra natu- • ralizării Evreilor, aşa cum ea se cerea de cei interesaţi, se poate vedea din discursurile par­ lamentare (10 Sept. 1879). Ceeace nu ştiu însă mulţi din cei de azi este entusiazmul provocat de acel discurs şi aclamărilc inulţimei îngră­ mădite împrejurul Camerei, întiuzând mâinile spre cel ce fusese cel mai cald şi mai puternic tălmăcitor al sentimentului public.— Acteasta n’a îrnpedecat, fireşte, pe adversarii politici, să-l prezinte după aceea pc autorul „Criticelor44 drept un cosmopolit!

E drept să recunoaştem însă, că logica ine­ xorabilă a recunoaşterii binelui din partea tu' (uror celor buni a făcut ca tineretul român al Universităţii din Viena, în Iunie 1871, să aleagă Titu Maiorescu.

li

T" -

îi

Sa

I

Mi * l

; . \

>

: •

N

r .V

’

I

!l' .J

f t

pe Titu Maiorescu, J. Negruzzi § V. Pogor, ca să judece cea mai bună'cuvântare de rostit la sărbătoarea „naţională*4 a lui Ştefan cel Mare.

Tot aşa de însemnat, ca şi revizuirea Consti­ tuţiei, a fost apoi în dezvoltarea politică a sta­ tului nostru un alt moment. După ce regatul fu­ sese proclamat; după ce întâia convenţie co­ mercială cu Germania e încheiată (însărcinat la Berlin cu această înseninată tratare fusese T. Maiorescu), statul român neatârnat trebuiâ să-şi caute o orientare nouă în politica sa ex­ ternă. — Felul cum Ruşii ne smulseră Basara­ bia nu mai îngăduia nici o întârziere în clarifi­ carea raporturilor noastre pentru orice eventu­ alităţi în politica externă.

Cu cine mergem împreună, şi dc cine ne fe­ rim ? Asta era întrebarea. Cu obişnuita noas­ tră lipsă de informaţii, care nc face să igno­ răm unele fapte însemnate, ca pe nişte eveni­ mente obscure de acum sute şi mii dc ani, se va părea surprinzător să pomenim aci, că sem­ nalul unei noui politici externe, în care rega­ tul a stăruit apoi de atunci şi până azi, a por­ nit tot dela profesorul T. Maiorescu. Una din ideile care au încălzit o clipă pc bătrânul Ioan Maiorescu fusese orientarea Românilor spre monarhia habsburgică; şi nu se ştie dacă, în altă constelaţie de împrejurări, şi cu alţi băr­

baţi politici decât cei educaţi pe malurile Senei, istoria n’ar fi avut să înregistreze un dualism austro-român, în locul de unul austro-ungar.

f

'

4

*3

1

Oricum, cel care văzuse din copilărie, că fi­ rele istoriei româneşti se leagă de împrejurările din basmul Dunării, mai mult decât de carbo­ narii italieni şi de metafizica republicană de pe bulevardele Parisului, îşi dădu acum seama că busola politicei noastre externe trebue să fie îndreptată spre puterile Europei centrale. Ma­ nifestaţia francofilă din sala Slătineanu fusese un act imprudent şi cu desăvârşire nefolositor.

Pentru a lumină deci partidele noastre poli­ tice asupra drumului de urmat, Titu Maiorescu scrise vestitul articol din Deutsche Revue (1 Ianuarie, 1881), propunând orientarea noastră spre alianţa puterilor din mijlocul Eu­ ropei.

Insultele ziarelor liberale nu le mai pomenin Istoricul regatului' român, câiîd va ajunge h perioada dela 1881—1910, şi va urmări în mesagiile parlamentare invariabila indicaţie a bu­ nelor noastre relaţiuni cu Tripla alianţă, va în­ şiră poate unele din ocările mai caracteristice ale Românului din 1881. Iar pentru a întări umorul expunerii, istoricul va relevă probabil şi vizita lui Ion Brătianu la Gastein (1883), unde s’au consfinţit unele înţelegeri în politica ex­ ternă, precum şi propunerile de mai târziu ale lui I. Brătianu către Titu Maiorscu şi P. P. Carp de a intră în minister (1884 Iunie).

Dreptatea ne obligă să amintim însă că, în contra vederilor politice din acel articol din Deutsche Revue, au fost nu numai liberalii, cl

I

J:.

4 i

r

i

h

ii 3 -

'? ţ

î V

I

II i

WM !i:

!

II ii i;!

• u.

■.

i

i

Ui

■i

i

(

s-i

şi unii conservatori. De aci o disidenta care a durat apoi mult timp.

Alături de aceste manifestări politice, pornite din felul profesorului Maiorescu de a înţelege evoluţia României moderne, merită să fie po­ menite şi câteva fapte care arată cum se pri­ cepeau oamenii de guvern din acele vremuri, să trateze pe fostul ministru de Culte.

Mai întâi, fiind vorba de autorul „Criticelor4* se înţelege, că el. trebuia să fie răsplătit cumva prin vreun proces. Aşa s’a şi întâmplat. După . procesul cu şcoala centrală, după procesul în care i se contestase surzenia, după procesul în care i se contestase calitatea dc Român, . acum se adaogă un nou proces, prin care mem­ brii parlamentului liberal îi contestau ca minis­ tru „onoarea politică44. Fiind dat în judecată, îm­ preuna cu cabinetul Catargiu, fu acuzat pentru felurite „crime şi delicte: violarea Constituţiei, abuz de putere, delapidare de bani publici**, etc., etc.,—Din indulgentă însă pentru acele vremuri, renunţăm la povestirea pe larg a acestui proCCS.

Mărginindu-ne dar la o simplă schiţare cro­ nologică a faptelor, amintim numai că această fază politică a fost descrisă cu oarecare amă­ nunte în „Discursuri parlamentare** (voi. II, pag. 24—27). Cetitorul cu interes pentru isto­ ric le va găsi-acolo; cel. ce urmăreşte insă în desfăşurarea evenimentelor politice mai mult

i

$5

latura clică a vieţii omeneşti, va fi mulţumit să oflc că partea din urmă a acuzării (cea pentru delapidare de bani publici) era întemeiată pe cercetările deputatului liberal Andrei Vizau ti >).

Se înţelege, după atâtea procese, fostul mi­ nistru de Culie privea acum lucrurile dinspre partea lor comică, — cu toate că afişe lipite în oraşe şi în comunele rurale arătau întregii suflări româneşti punctele de acuzare ! — După cele suferite cu înscenările anterioare, nici o acuzare nu mai putea face vreo deosebită im­ presie asupra celui ce explorase acum aproape toată latitudinea ticăloşiei şi invidiei omeneşti.

Rplativ mai neplăcut eră o altă împrejurare: şicanele cu gardă civică. Ca un om dat în ju­ decată pentru „delicte şi crime“, acuzatul so­ cotea că, pentru câtva timp, ajunsese în oare­ care măsură nevrednic de a mai figura în rân­ durile acestei instituţii liberale, lotuşi era che­ mat într una la serviciu.

Căpitanul companiei unde era rânduit, un păîărier, foarte zelos pentru progresele acestei organizări a democraţiei române, la trei, la trei zile trimetea câte 4 oameni cu armele în mână, încinşi cu centironul peste surtuc şi având or­ din să-l iea pe sus pe cel cu pricina. Mai întâi câte un icosar, apoi un certificat — nu de geaba 1) AIgb în toate camerile liberale de atunci încoaco A. Vizanti a delapidat banii Teatrului Naţional din Iaşi şi a pornit spre America, de unde nu s’a mai întors.

I

wr g. !•

I!\

08 i.

g

)

i

\

I

%

i

H H

■i

t i

I !!!

\

I

I)

t.

V

j

! i

r ;*

nici acela—dela un mare doctor liberal, a desl.egat în cele din urmă cu bine incompatibilitatea dintre serviciul militar şi lipsa de auz a unei urechi. — De astădată, fără nici o contestare. !

Şi mai incomodă eră însă situaţia materială, ca reflex a celei politice. Fără catedră, dat în judecată, avocatura eră singurul sprijin. Luând apărarea celorlalţi acuzaţi politici, clientela, se ferea de un astfel de avocat, temându-se de urgia magistralilor numiţi de noul guvern. Din fericire, legea compensaţiunilor, după care un extrem atrage totdeauna pe celălalt, aduse şi acum o uşurare. După începerea răsboiului, într’o zi (în primăvara lui 1877) se înfăţişează un reprezentant al societăţii de aprovizionare a armatei ruseşti, cerând fostului ministru să primească a se ocupă de facerea contractelor, ca unul care cunoşteâ şi limba germană, pe lângă cea franceză.' I s’a întâmpinat că, fiind dat în judecată de cei dela guvern, ar fi’ mai nimerit să se adreseze pentru aşâ ceva la alţi avocaţi mai aproape de simpatia autorităţilor publice. Şiretul Rus răspunse îndată: la prefec­ tura poliţiei şi la ministerul de interne ni s’au recomandat destui care ne-au stins... Tocmai de aceea, vrem să încercăm cu cineva din par­ tidul contrar. Astfel cumpăna se restabili ia­ răşi. — Pomenim, ca o paranteză, aceste mici mizerii ale „politicei44 interne, mai mult pentru interesul lor psichologic. Ele capătă însă un

87

trist relief în aceste împrejurări, catul ne gân­ dim cât de zeloasă pentru binele public fusese activitatea ministerială a celui ce se vedea expus acum la răzbunarea guvernului. „Monitorul Oficial44 din 24 Dec. 1875 cuprinde un rezumat al ideilor, pe care Maiorescu le-a pus în circulaţie ca ministru; tot acolo sunt înşirate şi unele fapte de politică ‘şcolară, a căror însemnătate nu va fi niciodată trecută sub tăcere de urmaşi. Cei ce au impresia că multe s’au început abia de eri sau de alaltăeri, vor face bine să citească acel rezumat în toată întinderea lui. Aci ne mărginim a pomeni atât: după cum cea dintâi grijă a tânărului profesor fusese la 1863 de a pune limba latină ca temeiu al culturii gimnaziale, iar limba română ca te­ meiu pentru instrucţia primară; de asemeni, ca ministru, cea dintâiu grijă i-a fost îndreptată spre învăţământul dela sate, ca fiind temelia instrucţiei publice dintr’o tară. Ceeace făcuse prin anuarii la liceul naţional şi la şcoala dela Trei-Erarhi, face acum prin anchete şi statis­ tici relative la sate — un fel de inventar despre ce avem şi ce ne mai trebuia, — şi hotărăşte îndată înfiinţarea de noui şcoli rurale; dar de­ clară că „sistemul de a înfiinţa şcoale cu gră­ mada, numai ca să sporească numărul lor pe . hârtie*' este cu desăvârşire greşit. In cel din­ tâi an s’a mărginit la înfiinţarea a 177 şcoale rurale noui, — potrivit sumei alocate în bugetul

i

-

î?

: .1

ii) "7/1 V

ss

I

;! i

ai i

1 ‘

'li

•

Si ■H |H]

! i:: /

liv*

I

U:

î

•• : .

1 I :

i

r

ir, !*

-

‘

ii

:■

f

i

acelui an —şi prevăzu într’o perioadă de 5— 7 ani sporirea numărului până la 3.g00.

Se îngriji apoi de clădirile şcolare, dând un » model de clădire-tip; se ocupă de cărţile de studiu, impunând obligatoriu pe cele mai bune; introduse studiul limbei române în liceu ! ; prcvâzu înfiinţarea unui politehnic şi a unei ca­ tedre de limba română; trimise o sumă de bur­ sieri (A. Lambrior, G. Panu, G. D. Teodorescu, Spiru Haret, I. Meissner) şi de bursiere la şeoalelc normale din Germania şi Franţa.

Nici costumul anitonal, nici pictura icoanelor din biserici, nici rămăşiţele antice, găsite pe pământul românesc, nici adunarea popeştilor, a datinelor şi a obiceiurilor nu scapă de atenţia profesorului ajuns ministru. Admiratorul lui Beethoven, Mozart şi Bacii, trebuiâ, fireşte, să aibă un deosebit interes şi pentru muzică. In. troduse deci, ca studiu obligator, muzica vo­ cală în şcoalele normale pentru învăţători, ac­ centuând „mai vârtos muzica naţională4*, in sfârşit, restaurarea») bisericii episcopale dela Curtea de Argeş şi aducerea documentelor Hui muzaki din Bucovina, precum şi începutul pu­ blicării lor, împlineşte această lungă serie de proectc şi lucrări ale tânărului ministru.

1) Tot atunci a fost restaurat şi teatrul naţio­ nal, cecace era lesne de înţeles clin partea celui ce cunoscuse ca copil şi ca student marea înrâurire a unui teatru asupra educaţiei poporului.

t

I

$9

Fireşte, cetitorul deprins până aci cu con­ trastele legate de această biografie, va aşteptă în faţa atâtor dovezi de binefăcătoare activi­ tate naţională o recunoaştere măcar pe tăcute a meritului. Răsplata i-a şi venit în adevăr.

Pe lângă darea în judecată şi destituirea mai sus pomenită, cel ce ţinuse cuvântarea privi­ toare la art. 7; cel ce introdusese limba română în gimnazii: cel ce scrisese cea dintâi grama­ tică românească, potrivită cu mintea copiilor: cel ce lovise fără cruţare germanismele din limba ardelenilor; cel ce luase iniţiativa pentru restaurarea mănăstirii dela Curtea.de Argeş =) şi pentru adunarea poveştilor şi a .cântecelor populare; cel ce se grăbise să aducă în per­ soană documentele Hurmuzaki, temelia istorio­ grafiei române; cel ce făptuise toate acestea a fost prezentat de unii ca un factor de germanizare a poporului român-..!

Iu toate vicisitudinile, şi peste toate vicisitu­ dinile vieţii, interesul pentru artă şi literatură îi rămăsese însă ca lumina unui far neclintit. Întrunirile literare, care dăduseră atât de mult farmec adunărilor Juiiirnci. din.Jaşj^ sunt continuate şi în Bucureşti. Rezultatele acesfor 2) Monografia scrisă dc Gr. Tocilescu, pe când era D. Sturdza Ministru dc culte, arc grijă să nu pomenească cu nici un cuvânt pe ministrul cave pornise aceasta restaurare.

i

r.

ii

!

. !

j

i.

Oo

.t

?

i

*

l ii •1!.

îşi! i

t a \ iii >

• i ? { .V

I V

\

■

'

i

i

i.

i*. .

i

î

i-

it i *1

h

i

întruniri şi luptele de idei, oare făceau firul lor conducător, nu e nevoe să-l mai reamintim.

Cele trei volume apărute în 1908 şi într’o edi­ ţie populară (Critice, Minerva, Bucureşti) stau tuturor la îndemână. De bună seamă, într’o operă mai întinsă asupra istoriei noastre lite­ rare se vor povesti cu amănunte, în ce fel, rând pe rând, au trecut prin salonul literar din strada Mercur toţi scriitorii mai de scamă a renaşte­ rii noastre. Acolo a cetit Alecsandri „Fântâna Blanduziei*;, „Despot Vodă*4 şi „Ovidiu“; acolo Odobescu a adus spre citire poveştile sale mi­ tologice; Olănescu-Ascanio traducerile din Horaţiu; I. Slavici cunoscutele sale nuvele, etc., etc. Acolo, cu o neuitată veselie, a fost cetită „Noaptea furtunoasă** a lui Caragiale; acolo „Nunta Zamfirei** a consacrat pe Coşbuc; tot acolo I. Brătescu-Voineşti a cetit nuvelele sale dela început, iar I. Popovici-Bănăţeanu duioa­ sele sale povestiri „Din vieaţa meseriaşilor*... şi alţii şi alţii.

Mai presus de toate, au rămas însă în amin­ tirea celor prezenţi serile în cari Eminescu a cetit poeziile concepute în acea epocă a matu­ rităţii geniului său. De multe din ele se leagă amintiri care odată şi odată vor întregi pentru istoria literaturii, noastre adevărata personali­ tate a poetului.

Adunările acestea au durat — deşi cu oarecari deosebiri faţă de ale „Junimei“ din Iaşi —

. j

91

până la reintegrarea !n profesorat »)• De atunci încoace, de câteva ori pe lună, erau chemaţi numai studenţii anilor din urmă ai Universită­ ţii, pentru discutarea mai largă a unor chestiuni atinse pe catedră.

Revenit în calea iubită a profesurii, după o întrerupere de 13 ani, profesorul de logică şi filosofic contemporană reluă cursul cu zelul şi vioiciunea anilor primei tinereţi. In • farmecul unei căsnicii de o superioară armonie (adu­ când amnte unele împrejurări din vieafa Iui Stuart Mill) vocatiunea se desfăşoară de acum înainte fără nici o împedecarc. Cititor neobo­ sit, toate curentele cugetării moderne au fost discutate în acest curs, în care tineri şi bă­ trâni, profesoare şi profesori, magistraţi... şi multă lume doritoare de cultură a trecut într’un amestec ca al „scholarilor" de odinioară, care, cu toiagul în mână, se îndreptau spre cutare vestit doctor în ştiintile „divine şi umane“. Din forma prelegerilor se va fi păstrat ceva în unele caete cari circulau odată prin mâinile studenţilor; din idei au rămas desigur multe în cugetul celor ce se îmbulzeau până lângă pupitrul magistrului; din metoda de a trată fiecare subiect, cu îngrijirea artistului care se reflectă întreg în fiecare operă a sa, de bună 1) Adunările literare nu s’au mai ţinut de alunci decât rareori, de ex, pentru citirea primelor încercări dramatice ale lui I. Miclescu şi Al. G. Florescu.

¥ i!

7.i

ti

li

ii

fi ;

; ]'

p r-i •■îl

I P;

;U :: ;

r.

•h

i n

'W

;l!.

11

N !Î:j

|

:

iii- ' U 1 ’ •

11

•j

i

■

1

I

•'

ii

!ţ

I

1

92

seama că n’a putut rămânea decât o amintire.

Cel ce cuvântă pe catedră, eră un model atât de-personal, şi de o distincţiune atât de rară, încât numai cu preţul ridicolului s’ar mai încu­ metă cineva să-l imite.

Ceeace a dat acestui curs însă o înfăţişare specială a fost: o mare libertate de a lucră şi a cugetă a studenţilor, având apoi ca corela­ tiv o mare asprime în critica lucrărilor. încre­ dinţat că lucru de căpetenie este cunoaşterea isvoarelor şi cugetarea proprie, profesorul Ingăduiâ la unele examene chiar lucrări pregă­ tite acasă, adică ceva analog lucrărilor seminariale de azi. In schimb, discutarea şi apreciarea publică «a acestor lucrări eră uneori de o asprime aproape" egală cu neîndurarca, — când se iveau compuneri .nesincere ori super­ ficiale.

Cu toată asprimea nimicitoare a unei astfel -de critice, care se părea multora ca un fel de „judecată de apoi" după care nu mai putea urmă decât calea spre raiu sau spre un veşnic purgatoriu, tinerii se îngrămădeau nu numai Ia cursuri, ci îndrăzniau la examen — şi chiar în timpul anului — să prezinte unele încercări pro­ prii, de natură filosofică ori literară. Explica­ rea acestui îndemn sta în adânca şi vădita bună voinţă cu care profesorul urmăreâ toate mani­ festările studenţilor, fiind gata de e releva în­ dată până şi cel mai mic semn de spontanei­ tate creatoare a sufletelor tinere. Ca şi din făp-

93

tura sa fizica, dăruită cu o tinerească sănătate, din făptura sufletească a profesorului radia un incomensurabil optimism — o neturburată cre­ dinţă în darurile nesecate ale firii omeneşti, care încearcă în fiecare generaţie să facă un pas mai sus şi mai departe.

Astfel, rând pe rând, mii şi mii diii auditorii dela toate facultăţile au trecut prin atmosfera totdeauna sărbătorească a cursului de filosofic, care da fiecăruia măsura de fericire intelec­ tuală, de care putea să fie primitor.

■

!

Mai c necesar, ca încheiere, să pomenim că neînduplecatul optimist trebuia să fie învino­ văţit de pesimism? Mai e trebuinţă să amin­ tim că, în scris şi în discursuri parlamentare, a fost acuzat că predică de pe catedră pesimis­ mul? Mai trebue oare să relevăm şi împrejura­ rea de un rar umor, că de pe urma acestui op­ timism, bietul filosof Scliopenhauer a avut onoare de a fi atacat în parlamentul român? ...Ca in filosofia lui Hegel: teză—antiteză... în cele din urmă, se înţelege, sinteza. — Iu ca­ zul acesta, sinteza a fost, pe deoparte admiraţia ascultătorilor pentru sincera nepăsare a ma­ gistrului acum încărunţit, faţă de ceeace se nu­ meşte- opinia publică; iar pe de altă parte, comunicarea acelei nepăsări şi la unii din tine­ rii săi ucenici, cari au rămas de atunci şi până azi cu o mare linişte sufletească, ajungând fie­ care pentru sine la încheerea că, în relaţiile cu

!

(

—1 ' '■

îifii

l :

94

I

oamenii, o singură regulă trebue să fie inva­ riabilă: teme-te de tine, nu de alţii. Lumea nici nu-ţi poate da ceeace n’ai, nici nu-ţi poate răpi ceva din ceeace ai, dacă rămâi „credincios - • nu altora, — ci ţie însuti**, adecă gândului tău . celui mai bun.

î

-■

;

.

ii 1;

9'

i

- \

I

\.

f

:i

i ■

% ;

i

KH Ih ■ I •.

:

i .

.1 :

<

t ■

i I

* :

i

VI Rectoratul. — Epilog.

In îi! doilea profesorat, mai trebuesc relevate în deosebi câteva fapte din activitatea_ lui Maiorescu ca rector al universităţii din Bu­ cureşti.

Această demnitate s’a adăogat profesorului de filosofie în Octomvrie 1892, după încetarea din vieaţă a bătrânului Al. Orăscu. Până k această dată, afacerile interioare ale universi­ tăţii erau conduse destul de patriarhal. O sin­ gură cancelarie cuprindea pe rector, pe profe­ sori şi pe unicul secretar, care îndeplincâ şi sarcina de casier pentru taxele studenţilor dela drept. Averea universităţii era păstrată in ca­ seta privată a rectorului. Suma de 278.000 lei în bonuri a fost primită de Titu Maiorescu dela mână la mână, fără nici o garanţie a formelor necesare în astfel de cazuri.

Noul rector depune fondul universitar la Banca Naţională şi face un regulament pentru a preciza normele de administraţie interioară.

Cum publicase cel dintâi Anuar pentru liceul şi şcoala normală din Iaşi, aşa şi acum publică

\r-—

r

*

J

■-

ii.

9<»

js

cel dintâiu Anuar pentru universitatea din Bu­ cureşti şi organizează secretariatul.

Ales rector în 1892, fu reales încă odată şi continuă această însărcinare până la 1897, când demisionează. Câteva cuvinte despre motivele acestei demisii sunt necesare, întru cât, după toate cele înşirate până aci, părăsirea unei în­ sărcinări oficiale eră un lucru cu desăvârşire strein de concepţia profesorului de filosofic, cunoscut printr’o împlinire apfoape exagerată a tuturor însărcinărilor didactice.

La 20 Noeinvrie 1897, la orele 4 p. m., în mo­ mentul de a începe cursul său de logică, rec­ torului i se raportează de intendentul universi­ tăţii că, în toate coridoarele, se află o neobiş­ nuită aglomerare de studenţi. La 6M>, după isprăvirea cursului, voind să cerceteze mai de aproape care este cauza, rectorul află că stu­ denţimea se risipise. Evident trebuia să fi fost uii cuvânt de ordine. Lucrul se petrecea pc vremea agitării studenţilor din pricina procctului de lege al generalului Berendei pentru scu­ tirea Evreilor de serviciul militar şi din cauza intervenirii ziarului socialist „Lumea Nouă“.

Peste câteva zile (în şedinţa dela 24 Noemvric 1897), deputatul V. G. Mortun (mai pe urmă mi­ nistru liberal) explica în Cameră, cum, în Joia precedentă — ziua cursului de logică — obţi­ nuse de la ministrul de Interne un ordin telefo­ nic către politie, pentru garantarea redacţiei ziarului socialist „Lumea Nouă“; dar, ducân-

i. i

'

a

s

i

’

.

l; : i

»

f !

I:

;

; •'

I )

t

i /

I i

1 yî

du-se acolo pe Ia ora 6 p. ni., a găsit pentru paza redacţiei ameninţate numai câţiva agenţi.

La întâmpinarea deputatului socialist, că atâta nu va îi de ajuns, agenţii îi răspund: să nu aibă teamă, că au trimis vorbă studenţilor să sc astâmpere.

Mărturisirea aceasta, făcută în plină Cameră, lămuri dintr’odată rectorului, care fusese cauza aglomerării şi risipirii studenţilor în Joia amin­ tita mai sus. Prefectura politiei avea adecă în solda sa un număr de studenţi, fie pentru aţâtare, fie pentru potolirea mişcărilor necesare guvernului. Eră vremea retractării dela laşi, şi a decorării lui Icszenski, când teama de im­ popularitate îndemna poliţia să caute printre studenţii mai înjosiţi instrumente pentru a împcdecâ agitaţia naţională, condusă până atunci de cci ce ajunseseră la guvern.

Cu doi ani mai înainte, la 18 Noemvrie 1896, când sergenţii şi alţi oameni de ai politiei, în . cursul manifestaţiilor provocate de afacerea Chenadie, pătrunseseră dela Senat în aripa dreaptă a clădirii universitari, tăbărând asu­ pra studenţilor, rectorul apărase cu multă ener­ gic autonomia universităţii, făcând o anchetă oficială şi obţinând dela ministrul Aureliau o despăgubire pentru servitorul maltratat (iar prefectul de poliţie şi-a dat demisia). Acum, însă, când se dovedea că poliţia îşi înrolase pentru trebile sale chiar studenţi universitari, orice control devenea imposibil. Universitatea Titu Maiorescu,

7

■i

.

i

I;

!| gS

f

H

înceta de a mai fi universitate, şi prin urmare rectorul, ca protestare, socoti că trebue să-şi înainteze demisia *)« Propunerilor de a mai fi reales, a răspuns după aceia negativ. După o scurtă trecere pe la ministerul de Justiţie, unde a lăsat impresia unui „Marc judecător4*, care nu căută la fata nimănui, retragerea de bună voe din rândurile avocaţilor — considerând ca lege, ceeacc fuse numai proectul său de lege — i-a lăsat tot tim­ pul pentru vocaţiunca sa fundamentală, profesura.

Nici ca punctualitate, nici ca artă, nici ca con­ trol de fapte şi de idei, magistrul, deşi ajuns cu părul alb, nu s'a coborât totuşi o clipă sub cul­ mea pe care totdeauna fusese. Cetitor mai har­ nic decât oricare altul dintre contemporani, toate mişcările mai importante de idei au con­ tinuat să fie amintite şi discutate în orele cursu­ lui său de filosofic. Auditorii săi de pe la 1877, îşi aduc aminte, că teoria transformării forţelor le eră cunoscută la Iaşi, pe când în"multe uni­ versităţi noutatea aceasta nu pătrunsese încă.

Ca şi pe atunci, şi acum, când numărul anilor se adăogase, alături de cugetarea sa proprie, neobositul „învăţător** a continuat a împărtăşi pe ascultători din tot ce a fost esenţial în gân­ direa contemporană.

Ifij: î''

î

i •|

i ■

r( ■

Ca apa unui râu bogat, care nici nu scade

j

1) Despre marca auoritate morală a rectoru­ lui, vezi Adevărul Dcc. 1924

i

1

1: ir 1

‘

; A •

IV.; 1

.

1 99

nici iui se revarsă haotic, ci între aceleaşi ma­ luri curge mereu tot cu alto valuri, cursul se menţinu astfel săptămână după săptămână, an după au, cu aceeaşi înălţime şi, dela o vreme, cu o nouă frumuseţe: aceea a reflexului de lu­ mină, pe care experinţa unui bătrân senin o arunca asupra valurilor de tineret, din ce în ce mai grăbit să apuce lumina de apoteoză a apu­ sului.

Dar, la depărtarea pc neaşteptate de catedră a profesorului, pe care trecerea anilor părea că-l lasă neatins, nu se gândea, nimeni.

Cei cc aveau din universităţile străine amin­ tiri despre marile sărbători intelectuale, când magistrii cu renume îşi iau rămas bun dela profesură, îşi făureau în gândul lor o solemnitate imaginară: o catedră împodobită cu un mănuncliiu de flori; băncile înţesate de auditori — dela cei mai tineri până la cei mai vechi uce­ nici, cărunţi şi ei acum...; apoi o prelegere a magistrului, ultima prelegere de filosofic... Şi, după aceea, un sentiment aşa de covâr­ şitor despre absurditatea încetării unui astfel de curs, încât toată acea solemnitate mută, să rămână doar sărbătorirea unei singure zile, iar a doua zi cursul să reînceapă şi să dureze., cât avea să mai ingădue taina destinelor omeneşti.

Antitezele acestei vieţi, atât dc bogată în contraste, mai cereau însă o ultimă antiteză.

Fiind propus în Iunie 1909, pe când nu eră în tară, pe o listă de trei membri, în vederea corn-

ii li IOO

i

pielării unei comisiuni de judecată, la întoar­ cerea din vacanţă, se găseşte a fi tocmai cel ales între cei trei. Putea să primească, ori nu, o astfpl de însărcinare, — cu atât mai mult, cu cât a judecă c o chestie intimă a conştiinţei.

Judecat cu dcasila, se poate; judecător cu deasila, niciodată, căci aceasta ar însemnă însăşi nimicirea scopului tuturor judecăţilor.

Seninătatea ce se cuvine anilor bătrâneţei îl făcu să preţuiască omagiul Senatului universi­ tar, dar să decline însărcinarea de a judecă şi a osândi. înainta deci demisia din juriu.

Demisia celui ce fusese profesor şi rector la cele două universităţi ale ţării, şi care dusese împlinirea punctuală a datoriilor sale până la un fel de virtuozitate, printr’o neaşteptată pro­ cedare a fost însă întâmpinată de ministerul instrucţiunii publice cu această concluzie, care sfârşi înainte de termenul legal cariera celui mai ascultat profesor al universităţii româneşti.

*

1

i:

Ji ; i

Dy. sânteţi obligat să acceptaţi acum, dacii aţi acceptat să fiţi ales este iară; la din contră, ar fi un refuz de serviciu*'. — Ilarei.

: i ? t •

: i 1

U

!

r , •

I

■

i

„Refuz de serviciu*4 eră, între toate, cea mai indicată încheere a acestei carieri didactice, unică în contraste în toată istoria culturii noastre.

In 20 Octomvrie 1909, T. Maiorescu sem­ nează pentru cca din urmă oară între profesorii universităţii din Bucureşti.

IOI

Cei ce au urmărit până aci desfăşurarea aces­ tei viefi care a fost tipică în sensul luptei pen­ tru progresul adevărului şi al culturii naţionale, vor avea mângâenea că niciuna din roadele muncii pentru ideal nu se pierde în zadar.

In fiecare generaţie, fiecare popor arc în anume măsură toate elementele virtuţii şi pe toate ale vi ţiului. La iveală ies însă, ori unele ori celelate, după cum găsesc sau nu expresia lor într’un reprezentant tipic. Un Catilina ridică Ia suprafaţa epocci sale toate firile catilinare.

Cromwell mâutue statul, devenind steagul îm­ prejurul căruia s’au adunat toate „puterile bune41 în lupta lor contra răului. Un debonar fără lumina idealului va lăsă dinpotrivă să se ciocnească toate patimele, învoindu-se cu ne­ păsare la toate compromisurile. Cel rău spo­ reşte răutatea; mediocrul creşte totdeauna mediocritatea, iar bărbatul superior, privinduse pe sine şi pe alţii în perspectiva secolelor ce vor să vină, ridică făclia idealului deasupra generaţiei sale întregi şi împuterniceşte astfel prin cuvânt şi faptă însuşirile de elită ale tutu­ ror contimporanilor săi.

In fiecare generaţie e aşa dar un conflict de suveranitate între personalităţile eminente — în bine şi în rău — ale epocei. Iar toată pro­ blema culturii unui neam, precum şi toată arta

de a cârmui un stat, se încheie într’atât: să ridici în fruntea fiecărui rând de oameni pe cei mai destoinici de a lupta contra „puterilor rele“.

; f 102

i

ii ■

■

11:

-! : !

!

■3

I

;

I •

■

I

!

Din fericire, când cci ce au datoria dc a scoate în rândul întâiu pe oamenii de merit nu şi-o împlinesc, meritul ese şi singur în evidentă.

Astiel s’a întâmplat şi cu acela despre care a fost vorba până aci.

Eşil din Transilvania—leagănul neamului ro­ mânesc, fiu al lui Ioan Maiorcscu—un cărturar care în epoca pregătitoare Unirii a fost îm­ preună cu Şaguna, Hurmuzaki şi Cogăluiceanu, unul dintre putinii Români luminaţi în sens eu­ ropean; crescut de mic în atmosfera unei* cul­ turi superioare, în Thoresianum, apoi în Ber­ lin şi Paris, litu Maiorcscu, din culmea filoso­ fici germane se trezeşte dintr’o dată pe pămân­ tul tării româneşti, tocmai îutr'p epocă nea­ semănat de grea pentru cel ce ar fi voit să îm­ pace idealul cu realitatea. Şi totuş a isbutit, — şi încă într’o măsură su­ perioară poate tuturor contemporanilor săi OCu toate că venise într’o societate deprinsă a ţinea în mare cinste pe porîirogeniţi, fiul unui profesor, nepotul unui rural de lângă Blaj, a ajuns Ia situaţii preponderante. Cu tot respec­ tul său pentru ordine, a ajuns om de guvern într o epocă în care taina succesului politic a fost pentru mulţi să se arăte primejdioşi statului; a ajuns rector al universităţii — cu tot sentimen­ tul său de exactă împlinire a datoriilor profeso1) încheierea păcii din 1913 dă un conţinut şi mai larg acestei afirmări.

i .

bv...

!

*03

îaîc: a îost chemat şi rechemat în sânul Academiei — cu toate câ răsturnase prin „Critice*4 erorile pe care se întcmeiase activitatea „So­ cietăţii Academice** la începutul fiinţării sale; a ajuns îu fine să fie sărbătorit orbeşte — cu toată rezerva sa faţă dc mulţimea accesibilă mai ales minciunii şi linguşirii.

Aceasta dovedeşte că, char în vremuri de educaţie negativă a spiritului public, adevărul $»i binele au un preţ dc sine stator şi, la urma urmei biruinţa c a celui ce rămâne totdeauna credincios idealului.

S’a împlinit astfel lozinca autorului „Criticelor“: Biruit'au gândul...

Fevruaric 1910

'

] ] 'U

I

' . t *

■ i

'!

I -

ÎN AMINTIREA LUI TITU MAlORESCU •

La 15 Fevruarie s’au împlinit 80 de ani dela naşterea Iui Titu Maiorescu ‘). încă din anii tre­ cuţi, Academia luase hotărârea să întocmească biografia membrilor săi răposaţi, spre a li se perpetua amintirea. Pentru unul. dintre ci nu pu­ tem împlini măcar în parte această datorie, cu ocazia aniversării a 80-a a naşterii sale.

;

f "!

»

i

î

.

hi

. i•

!»

.;

i

Cultul morţilor e şcoala cea mai bună pen­ tru cei vii. înţeleptul Polibiu — care eră nu nu­ mai un mare cărturar, dar şi un călător umblat peste mări şi peste ţări—de nimic nu s’a minu­ nat mai mult la Roma, ca de obiceiurile pentru cinstirea celor răposaţi. Aducerea mortului in forum, unde eră aşezat în picioare, alături de statuile străbunilor, îmbrăcaţi fiecare cu sem­ nele rangului pe care îl avusese în viaţă, apoi cuvântarea fiului celui mai mare în faţa stră­ moşilor săi, l-a uimit pe vestitul istoric, geo­ graf şi etnograf mai straşnic decât toate victo­ riile Iui Scipio şi chiar decât arderea Cartages

1) Cuvinte rostite în Acudemia Română ( 020), .i »

l i

105

nei, Ia care fusese martor.—Abia când a văzut cinstirea morţilor, a înţeles deplin de unde isvora marea putere a Statului Roman.

Să împlinim şi noi azi o datorie de pietate către memoria unui ilustru membru al aceslei Academii. Să ne reamintim împreună figura morală a Iui Titu Maiorcscu, aşa cum s’a oglin­ dit z<eci de ani în sufletul celor ce i-am ascul­ tat de atâtea ori cuvântul şi am fost martori ai vietei sale pământeşti. Cuvintele noastre vor fi pentru urmaşi chezăşia adevărului, de oare­ ce dăm ocazie contemporanilor să îndrepteze de pe acum ceeace i s'ar părea greşit în jude­ cata noastră. *

Titu Maiorescu a fost, cum ştiti, înainte de toate, un mare profesor.

Care este semnul, după care cunoşti un das­ căl adevărat ? Sunt mai multe. Dar unul e cu desăvârşire sigur: Iubirea pentru tineret. După cum grădinarul răsădeşte şi altoeşte cu un fior de bucurie nişte pomi ale căror roade le vede doar cu închipuirea, iar uneori ştie bine că- nu le va apuca, tot aşa profesorul adevărat, în fata fiecărui rând de tineri, simte fiorul tainic al viitorului.

Cine ştie, gândeşte ei în sine, cine ştie ce mare lumină se va aprinde în mintea unuia sau

altuia, dintre cei care ascultă acuma cuvântul meii!... De aci părinteasca dragoste în care în­ văluie pe toti tinerii sosiţi în fiecare an împre­ jurul catedrei sale. De aci o nerăbdare ca a

:

i

j I

i \

lv i

• • y

i

i 06

plugarului care aşteaptă să vadă cât mai de­ grabă sămănătura răsărită.

Aşa a fost Titu Maiorescu.

Sosit din străinătate ca doctor in filosofic şi licenţiat în drept, într’o vreme când astfel ele titluri erau rare şi deschideau unui tânăr orice calc, fiul profesorului Ioan Maiorescu s’a gân­ dit din capul Jacului la-profesorat. Aplicarea în această direcţie se arătase încă de pe când eră student la Berlin, unde ţi'nuse conferinţe pu­ blice cu atâta succes, încât — lucru de mirare — un cerc politic, în frunte cu Twestcn, pro­ pusese tânărului doctor în filosofic direcţia unei foi politice, iar pe de altă parte ajunsese printre colaboratorii revisteL..„D.er Gedaukc** împreună cikygstitul Fcrdinand Lassale. — Azi când cunoaştem toate roadele" vieţii lui, ne pu­ tem da seama ce amară perdere ar fi fost pen­ tru tara noastră rămânerea sa printre străini...

Din fericire, odrasla lui Ioan Maiorescu avea alte gânduri: Crescut în Universitatea unde domnea încă spiritul lui Fichlc, tânărul tri­ misese din Berlin prietenului său Cornea un apel entusiast pentru „organizarea principa­ lelor române şi înfiinţarea unei universităţi**. De aceea, înlăturând planurile străinilor, se grăbi spre Bucureşti.

Dar, lucru de necrezut: şcoala română părea că nu are nici un loc pentru profesura lui Titu Maiorescu. Atunci tânărul începu din iniţia­ tivă proprie la Academia Naţională (chiar în e-

: !

io?

dificilii actualei universităţi) o scrie de prele­ geri despre „Educaţia în familie*4- Menirea pe­ dagogului se manifesta. Totuşi, abia după un an de învăţământ public, Vodă Cuza, aflând des­ pre talentul deosebit al conferenţiarului, îl chemă în slujba tării, numindu-1—nu profesor, ci supleant la Tribunal.

In curând ajunge Procuror. Insă zodia pro­ fesorală il urmărea şi în magistratură. O în­ tâmplare neaşteptată — răsvrătirea elevilor Liceului National din Iaşi, care alungaseră pe diicctor şi împărtăşiseră spiritul răscoalei şi între auditorii Universităţii abia înfiinţate — făcu pe guvern să-şi aducă aminte de cel cu prelege­ rile despre educaţie. Era nevoie de o măsură grabnică, de oarece profesorii universitari din Iaşi găsiseră cu calc să demisioneze şi ei.

Acuma zarul soartei trebuia să hotărască: Fi-va Titu Maiorescu profesor, ori îşi va păs­ tră locul în magistratura Capitalei?

Astăzi, după ce-i cunoaştem întreaga viată, când ne reamintim raţionamentele sale senten­ ţioase, cuvântul lapidar şi rigiditatea sa romană, parcă nici nu ne putem închipui pe altcineva, care ar fi reprezentat în epoca noastră mai de­ plin tipul magistratului ideal. Insă atunci, s’a părut tuturor că este un om cu toane cel care părăsise scaunul de procuror şi per­ spectivele advocatura' în Bucureşti, ca să plece în mijlocul iernii, tocmai Ia marginea tării, spre a potoli nişte copii răsvrătiţi.

Dar menirea lăuntrică biruise toate obieeţiu-

!

10S

I,

;

V.

■

t i

;

■

:

I .

i h / i

nile. Cu toată împotrivirea familiei, risipindu-şi gospodăria abia începută, Titu Maiorescu pă­ răsi magistratura şi Capitala, spre care năzuiau aţâţi postulând şi, după o lungă călătorie pe vreme de iarnă (pe atunci nu erau încă tre­ nuri), la 4 Decembrie 1S62, el sosi în Iaşi, pri­ mind însărcinarea modestă a unui director de • internat.Ja Liceu..

In curând, personalitatea tânărului profesor a fost pentru toţi o adevărată revelaţie. Atât de puternică fu asupra tineretului înrâurirea acestui educator „din gratia lui Dumnezeu4*, încât, la sfârşitul aceluiaş an, turburătorii de odinioară au ajuns cu ocazia examenelor să împiedice chiar ei abaterile altora dela dis­ ciplina şcolară. Vocaţiunea educatorului se vă­ dise şi se dovedise. Nici că se putea o biruinţă mai deplină a spiritului pedagogic împotriva anarhiei.— De altfel, cina luată împreună cu şco­ larii, excursiile pe dealurile dimprejurul Iaşilor, publicarea celui dintâi „Anuar gimnazial** şi alte măsuri educative au fost pentru toţi o noutate care revoluţiona întreg sistemul peda­ gogic. Iar disertaţia dela începutul anului: Pentru ce limba latină este chiar in privinţa educaţiei morale, studiul fundamental în gim­ naziu, a rămas până azi cea mai vibrantă che­ mare spre latinitate, dintre toate câte s’au auzit în graiul nostru.—După trecerea unei ju­ mătăţi de secol, ni se pare şi acuma vrednică de a fi scrisă pe zidul şcoalelor din cuprinsul

f

I O.J

întregului pământ romanesc, — măcar că tână­ rul pedagog abia împlinise atunci 22 ani. Aşâ se explică dccc Universitatea clin Iaşi s’a gră­ bit să-l cheme în sânul ci, iar colegii, tineri şi bătrâni, uimiţi de însufleţirea şi talentele noului profesor, îl aleg, cu toată tinereţea Iui,/Rector al Universităţii.

Dar onorurile, care pe atâtia îi adorm, pe fiul severului Ioan Maiorescu îl înteţiră* şi mai mult la lucru. Ca un cuceritor care răsbeşte prin toate greutăţile, aşâ se războia tânărul în mijlocul greutăţilor de tot felul. Profesor, con­ ferenţiar, critic, pedagog, rector... tuturor toate se făcea, pentru ca pe toţi să-i îudrumeze şi să-i ajute. Şi toate acestea fără nici o urma de sumetie ori pedanterie. „Când am văzut că studenţii scriau nani într’un cuvânt, mărturi­ sea bătrânul in anii din urmă, am înţeles că în tara noastră trebuia s’o las mai domol cu filo­ zofia... Ce Kant! Ce Spencer! Ce Auguste Comte ! Gramatică şi logică elementară intui de toate4*... De aceea, ca şi cum n ar fi auzit de diploma doctoratului, de magistratură, de ad­ vocatura şi alte situaţii ispititoare pentru atâ­ ţia, sufletul său închinat tinerimii, la împins spre Şcoala Normală dela Trci-Erarlîi, unde îl aştepta Creangă din Humuleşti şi alţii ca dînsul.

Pentru unii ca aceştia, sosiţi din creerui mun­ ţilor, minunatul conferenţiar pe care Stahr, biograful lui Lessing, îl comparase ca agerime şi claritate cu însuşi întemeietorul criticii ger-

ir

f

( * ! )

■ w-

i

1

io

! i

f

i

:l

i

V

i > ţ

î< :

mane, serie — ce credeţi? — o dramatică spre a învăţa pe începători regalele ortografiei !

Evident, chemarea către profesoral biruise în sufletul său orice alt îndemn. — Exact ca un ceasornic, drept în preţuirea ucenicilor, neîndu­ rat faţă de minciună şi superficialitate, dar în­ sufleţit îndată ce bănuia că are înainte germe­ nul unui talent real, Ti tu Maiorcscu a fost timp dc jumătate de veac profesorul cel mai respec­ tat din întreaga ţară. Si cu drept cuvânt, de oarece prin îngrijirea lui au răsărit îndată alte vocaţiuni didactice: Creangă — cel mai bun în­ văţător al copiilor, Emineşcu — cel mai bun revizor şcolar dintre toţi câţi au deschis uşa vre-uuei şcoalc pe pământul României, Miron Pompiliu — meşter autor de cărţi didactice, Petre Răşcauu, Joan Pmil şi alţii până la cei mai tineri din zilele noastre.

Putem afirma că în sufletul de educator al lui Maiorescu şi-au avut începutul carierei lor cei mai dc scamă profesori care au ilustrat învăţămâritul româncsc în ultimele decenii. Pilda ma­ estrului a continuat a fi un îndemn pentru toţi până la sfârşitul carierei sale. Prelegerile de filozofie Ia Universitate erau ascultate nu nu­ mai dc tineri, ci şi de oameni maturi, cari se în­ desau in „Sala Maiorcscu1*, să primească, pe lângă disciplina unor gândiri filozofice şi o în­ viorare personală pentru luptele vieţei. însuşi titlul dc Sala lui Maiorcscu eră o dovadă despre proeminenţa celui mai ascultat dintre toţi pro­ fesorii ţării. *

111

Cum so explica acest fenomen unic în isto­ ria învăţământului nostru ?

Cum am spus, .taina cea marc sta în. iubirea magistrului pentru tineret. Dar, alături de acest sentiment — firesc oricărui profesor adevărat — se mai adăuga în personalitatea lui Maiorcscu încă două însuşiri rare: o neînduplecată iubire fată de adevăr şi o mare artă în comuni­ carea lui către auditori.

Nimic nii-1 speria mai mult pe Maiorescu de cât eroarea. Pentru proşti simţea milă; fată de mincinoşi avea însă o adevărată silă şi o scârbă aproape fizică. Minunata sa minte urmărea fi­ rul gândurilor cu preciziunea unei demonstra­ ţii geometrice. Sub fruntea sa largă, cugetarea părea că se urzeşte necontenit. Gândul şi cu­ vântul mergeau împreună ca două aripi în acelaş sbor, iar mâna Iui fină parcă avea şi ea ceva din puterea graiului, subliniind cu o ele­ gantă unică ceiace i se părea că n’a fost desiul dc clar exprimat în vorbe. Insă formularea exactă era preocuparea sa cea mai de scamă.

Cât despre vanitatea de a se arătă erudit, ori dorinţa de a îi lăudat şi. în genere, tot ce se­ măna a poză, — meteahna sufletelor neispră­ vite,— acelea îi erau cu desăvârşire străine.

Când expunea un sistem filozofic, proectâ asu­ pra lui toată lumina cugetului său. Vorbind des­ pre apriorismul lui Kant, aveai impresia că vezi însăşi întruparea cugetătorului dela Koenigsberg. Când venea rândul lui Auguste Coiiite,

I

. ! !

.

, I

.

'

I

1:

J-

‘U

V ■

I :

■ i;

5?

1

î

j

1

i'

i • j

:

■

1 12

socoteai că sufletul urnii matematic pătrunde toate argumentaţiile sale. Tot aşa, evoluţionisinul lui Herbert Speucer eră-prezentat cu atâ­ tea amănunte vii, încât se părea tuturor cea mai armonioasă sinteză a rezultatelor scoase clin ştiinţele experimentale.

In adevăr, despre nimeni dintre cei care s’au suit Ia noi pe o catedră universitară nu s’a putut zice că a stăpânit o sferă mai largă de idei şi nimănui nu i s’a potrivit mai mult titlul de magistru. Nu doară că ar fi impus altora părerile sale sau măcar preferinţa pentru un sistem filozofic. Nu. Spre deosebire de cei cari vorbesc cu gândul la succese personale, pri­ vind doar ştiinţa ca un piedestal spre a se ri­ dica în ochii lumii, ale cărei aplauze le visează necontenit ziua ca,şi noaptea, noaptea ca şi ziua, profesorul Maiorescu se uita pe sine cu totul, după cum se uită artistul în faţa operei pe calc de înfiripare, far opera aceasta era însuşi sufle­ tul tinerimii, pe care, ca şi dreptul Socratc, dori să-l vadă sporind numai prin adevăr.

De aceia — fără putinţă de tăgadă — pen­ tru toţi cei care l’au văzut şi ascultat, Maio­ rescu a fost şi a .rămas până azi cel mai mare profesor al renaşterii noastre, j

Cu atât mai mare e mirarea că îndreptătorul culturii române din epoca întemeierii Regatu­ lui a avut numai scurtă vreme conducerea ofi­ ciala a învăţământului public. După un scurt

113

minister în tinerele, când a trimis în- străină­ tate pe Lambrior, Panu, Tocilcscu, G. Dem. Teodorescu şi al(i tineri de merit, el a revenit îu capul şcoalelor numai putină vreme (la 1888 şi 1891), lipsind însă tocmai din ministerijl cel mai lung (1891—1895) al partidului pe care Va slujit cu devotament. — Ce ar îi ajuns învăţă­ mântul Ia noi, dacă în plină putere a bărbă­ ţiei, cel cure fusese de tânăr: profesor de liceu, profesor hi şcoala normală, rector, ministru, critic plin de autoritate şi om de cultură euro­ peană în cel .mai înalt înţeles al cuvântului, ar fi fost tot el şi îndrumătorul oficial al tinere­ tului tării! Fără îndoială, alături de amânarea împroprietăririi ţăranilor şi neglijarea Dobrocrei, abs'enta lui Titu Maiorescu din fruntea în­ văţământului a fost una dintre cele mai regre­ tabile erori ale politicei româneşti dela procla­ marea Regatului şi până astăzi. *

Şi fiindcă a venit vorba de politica, trebuie să relevăm că Titu Maiorescu- a fost dela Uni­ rea din timpul lui Caza şl pană la unirea din 1918 şi cel mai serios reprezentant al ideiinationote. In toiul mişcărei separatiste din Moldova, fiul Iui Ioan Maiorescu, care de mic copil transcrisese memoriile diplomatice ale tatălui său şi ştia ce însemnează pentru noi întregirea neamului, a scos foaia „Vocea Naţională44 (1865) şi, cu arma în mână, s’a coborât în rân­ dul celor care apărau dezideratele divanului ***: ad-hoc.

Titu Maiorescu.

t

fl

.•

i .

1 ■

.

•1

î

i

i

ir «M

:

'■ 8!

•!

•; :

j ’

r J:

i

;

I

I

-

i

a

l

:

f i •

; f .(

l

) •

î ■

* î

' *

>

■

• i i

/ >

Dar participarea la o mişcare de stradă nu c încă îndestulătoare spre a carectirizâ viata cuiva. — Să ne ridicăm deci privirea ceva mai sus.

Unde se afla neamul românesc Ia jumătatea veacului trecut ?

Abia scăpat de apăsarea turcească, eram cu­ prinşi în vârtejul celei mai primejdioase manii de a imită. Din dorinţa de a ne civiliza, năbuşam propriul nostru popor sub povara unui nomol de forme şi reforme nesăbuite. E .destul să amintim că unii reformatori (şi nu dintre cei mai incapabili) ne îndemnau să părăsim până şi graiul poporului! Copiii ajunseseră a silabisi în cărţile de scoală o limbă păsărească, împes­ triţată cu latinisme, italienisme, frautuzisme şi şi alte pociri născute în cabinetul câtorva refor­ mişti Se înţelege, oamenii cu judecată se împotri­ veau acestei silnicii. Dar trebuia autoritatea unui cugetător, cu mare prestigiu cultural, pen­ tru a birui pe acei utopişti pe propriul lor teren. Iar acel cugetător, caoabi! de a apără tradiţia neamului, a fost Titu Maiorescu, autorul vestitului manifest cultural: „In contra direcţiei de azi“. Alături de Alecsandri şi Eminescu. (adâncul cunoscător al literaturi şi limbii popu­ lare până în formele ei arhaice), Maiorescu a fost luptătorul cel cu mai autoritate îm­ potriva silniciei inovatorilor. -Dar-,—pe—când (Alecsandri şi Eminescu reprezentau ideia naUoîîalâ maHrmlHtHatunr^i ronumticaT~Mâio-

i

;

■

=

rcscu a rcprezentat’o ca nimenea altul sub as­ pectul ei tcorctic-îilozofic.

Aşa că în cele din urmă, adevărul a biruit.

Limba poporului s’a impus Academiei, iar cu privire la poezia populară e încă vie în amin­ tirea tutulor memorabila şedinţă în care, din locul unde ne aflăm acuma, respingând critica lui Duiliu Zamfirescu, bătrânul a făcut elogiul poeziei populare cu o însufleţire atât de comu­ nicativă, că a stârnit entusiazmul tuturor as­ cultătorilor.

De altfel, nimica mai firesc: poporul româ­ nesc şi sănătoasa originalitate a artei popu­ lare crâ pentru patriotismul (ui Maiorescu nu un prilej de înflăcărare trecătoare, ci o marc „privelişte a naturii14 şi o reală speranţă de vii­ tor. Cel ce pornise din Ardeal — centrul geo­ grafic al pământului românesc şi centrul etno­ grafic al rassei — nepotul unui rural dela Bticerdea Mureşului se simţea ca un fel de genius loci, o expresie a întregului neam daco-roxnan cu tot arhaismul lui milenar. De aci, la Maio­ rescu, marele respect pentru plugar. De aci, faptul caracteristic că o viată întreagă, lângă masa sa de lucru a stat în perete chipul bunicii şale, îmbrobodită cu maramă^ la vederea tutu­ ror literalilor şi oamenilor de stat care au tre­ cut prin casa sa. P(L.ciuid--iiaiionalisnuii-a fost şi este încă pcutiiuuuUuiL.tatri-tanirO-siniplâ ocazie de a flutura un steag, cu -scopuri de a

1 : ;

: .

t ; : '

1 : r•. j

i ii

i n»

f: ! ((

^

f

ti, i <

r '

; -

iN

i i '

t'

i

f

4 ’

I

î

i ■

* f ,

i

'* .

■

Â

i $

câştiga popularitate, la Maiorescu a fost o cre­ dinţă dovedită prin consecvenţa riguroasă a faptelor: 1 n tincrcjg^,juis.mâna^pe armă să a pe rc~ iu ii rea - Princi pa te lor. Mai târziu, ca mi­ nistru, a semnat telegrama de omagiu către ge­ neralul Doda^~când Ungurii îr loviseră cu o scu­ ti nţă nedreaptă. Şi, tot ca ministru, n*a stat o clipă la îndoială să aprobe textul „Memoriului44 prin care tineretul universitar începea (1891), propaganda în contra Ungariei şi punea teme­ lia „Ligei pentru unitatea culturală a tuturor românilor44 *)• In sfârşit, memoriul politic, în­ cheiat la 15 Februarie 1917, ultima aniversare a naşterei sale, nu mai. lasă nici o îndoială cât de consecvent a fost românismul lui Maio­ rescu. Deşi se afla sub teroarea ocupaţiei, când orice cuvânt imprudent putea îi motiv de depor­ tare, bătrânul afirma categoric că „în nici un caz România nar fi putut merge alături cu şovinistul l'isza, protectorul lui Mangra, ales Mi­ tropolit împotriva sentimentului naţional2)4*.

1) Titu Maiorescu a lacul atunci doar o singură obser­ vare care s’a dovedii, mai pe urmă deplin intemeială — A socotit inoportună critica Îndreptată in contra Mitropo­ litului Miron. Par studenlul care'prezentare manuscriptul.

Iiind încă prea tânăr, n’a preţuit îndestul observarea pro­ fesorii'ui său. 1‘asagiul despre Mitropolit a rămas deci ne­ schimbat şi, iu adevăr, a stârnii imediat nemulţumiri puternice iu unele cercuri româneşti de poşte munţi de­ votate Mitropolitului, — ceea ce slăbia efectul propa­ gandei contra Ungurilor.

2) Autorul a murit la 2 Iulie 11117, înainte de marea ofensiva in contra germanilor, iar memoriul său a fost tipărit in «Convorbiri Literare» 1920.

!

■

r _

,: î ii

H7

Repet aşa dar, că, dela unirea de sub Cuza, pc care a apărat’o în mijlocul răscoalei dela Iaşi, şi până la marea unire din 1918, nimeni u’a reprezentat mai intransigent şi mai imper­ sonal ideia naţională, decât românul eşit din trc ruralii Ardealului. ') Pe creştetul lui se odihnise în copilărie mâna lui Avram Iancu care, în fierberea revoluţiei de la 1S48, însoţise familia pribeagă a Iui Ioan Maiorescu dela Sibiu până la Blaj, unde a ră­ sunat cuvântul libertăţii.

Copilul, martor acelor evenimente, şi-a ţinut deci cuvântul. După Gheorghe Lazăr, Maio­ rescu este darul cel mai mare pe care Ardealul Pa făcut Românilor din Principate-

j

f

î

t

Să mai spunem că a fost şi cel dintâi ora­ tor al epocci sale?_..

Intre români, darul de a vorbi nu-i tocmai rar.

Dar e vorbire şi vorbire. Am cunoscut discursul curgător dar superficial al celui care, îmbătându-sc de cuvinte, îmbăta şi pe alţii şi turbura viaţa publică pentru ambiţii personale. Am vă­ zut apoi cuvântarea zgomotoasă a declamato­ rului dc talent literar, care îşi ducea cobza din partid în partid, cântând la toate nunţile cu aceiaşi însufleţire. Am ascultat în sfârşit până la saturaţie discursurile nenumărate ale demagogi­ lor mai noui, care au ajuns să nege tot ce au 1) Vezi pag. 121 ş. u.

ts

J.il

;

l

îi

tiS

i; i

-

T

-! :

| |11 H j

/ !

• : i;' ■f.

; i

v>

l

Ar mai trebui, pentru întregire, să amintim

}

I

î

.

: .

'

i

f

afirmat şi sa afirme iot ce au negat, cu accIaş patos şi aceiaş abundenta de vorbe. Unii ca aceştia pot împinge mulţimea (şi mai ales pe tineri) să-şi încălzească palmele de aplauze, iar uneori îi pot târî chiar şi la turburări... Dar astfel 'de vorbire nu e ora­ torie, ci un vcrbiaj impur în care adevărul se amestecă cu minciuna, binele cu răul, in­ teresul public cu interesele personale ale re­ torului sau ale tovarăşilor săi. — Câtă deosebue^fată-de-senina oratorie a lui Titu Maiorescu, întemeiată totdeauna pe o- argumentare corect aşi încălzită- niunai—de-„dragos tea pentru_jidgy,ăk.! Când vorbia Maiorcscu, auditorii nu numai ascultau, .dar şi învăţau. De aceea e o adevărată binefacere că dela ei ne-au rămas atâtea discursuri, modele clasice ale oratoriei şffântâni de informaţie exactă pentru istorie.

Păcat numai că acţiunea oratorică va rămâ­ nea necunoscută urmaşilor. Niciodată genera­ ţiile viitoare nu vor bănui armonia unică a vor­ bei, a gestului, a vocei şi a privirei adânci, care făceau din Titu Maiorescu cea. mai nobilă în­ trupare a cuvântului vorbit. Din fericire ne-au rămas paginile despre „Oratori, -retori şi lim­ buţi'', un catecliism de educaţie în oratoria po­ litică, aşa cum nu credem să mai aibă litera­ tura vreunui alt popor.

•• ii

!

l

;

;

>

T 19

doar ca răposatul membru al Academiei noastre a fost şi întemeetorul criticii române. Dar a stă­ rii} asupra acestui punct c cu totul de prisos. Re­ levăm numai atâta: marea autoritate a judecăţi­ lor sale. Penând.at<lti_epigQUi_au.coborît cri­ tica la harfă, iar unii la o pedanterie vrednică de râs, criticile lui Maioreseu au rămas şi vor rămâne legate pentru,totdeauna,de istoria litcteraturii române. Căci, după cum se vede din emoţionantele pagini despre „Progresul Adevărului‘‘, îndreptătorul .culturii., noastre, a stat în faţa criticii nu ca un scriitor de ocazie, ci ca un . preot în faţa altarului, ueavâud decât o singură C.ţintă: adevărul.

Cine va putea uită că el a primit în Academie pe un bun şi vechiu prieten, spunându-i fără înconjur: iubite amice, „opera D-tale nu est* dintre cele care se impun atenţiei tuturor...4* Ş cine dintre acei care au fost martori la altă re ceptie iu care poezia populară fusese judecată prea sumar, de un nou academician, nu-şi va aminti cu recunoştinţă că Maioreseu, chiar in mijiocul festivităţilor care stâmpără critica, a pus adevărul mai presus de prietenie. Pe ni­ meni autorul criticilor nu I’a înconjurat cu fu­ mul linei tămâi ieftine. Cel asemănat cu Lessing n’a cunoscut părtinirea, nici când eră vorba de

( i

propria sa persoană. Facta nou infecta... Cc-ai făcut ai făcut. Nici o putere omenească sau dia­ volească iurte poate scăpă de urmările fapte­ lor tale. Iată dece „Introducerea la discursurile

___

■

■

I

«iiii

■

A !

•I

i

-1

5 i

H’

• r t

îao

politice'" a devenit, o istorie contemporana de care nimeni n'a îndrăznit să se atingă pană azi. Şi cum istoria nn este altceva d,ecât expu­ nerea critică a vieţii publice, criticul Maiorescu v a devenit pe negândite şi istoricul cel mai cre­ zut al epocei sale. — Singur cinstitul Macaulay nc mai dă impresia acestui gen superior de a povesti evenimentele cu sentimentul judecăto­ rului desbrăcat de orice patimă şi de orice in­ teres personal. Astfel, când multe scrieri de erudiţie vor rămânea învechite şi uitate dc urinaşi, după ce n’au fost citite nici măcar de contemporani, pe urma lui Maiorescu va româ­ nea un opuscul clasic în toată puterea cuvân­ tului. Portretele politice, desenate dc el cu o sobrietate de maestru, vor sta veşnic sub ochii cititorilor. *

i

!

4 i

/• .»•

t

■

(

j

> j

i uii i 1

Şi totuşi, bogăţia acestui bărbat excepţio' nai nu s’a mărginit Ia atâta. Maiorescu a mai fost spre sfârşitul vietei şale şi om de stat. — în ziua morţii, un publicist I’a asemănat cu oa­ menii renaşterei.

In adevăr, ca şi acei bărbaţi care ne-au ui­ mit prin felurimea darurilor şi prisosul puterii, el s’a dovedit şi în această direcţie superior contemporanilor săi. Mai întâi, superior prin modestie. Când aţâţi neputincioşi năzuesc cu îndârjire spre roluri înalte, dorind să trăiască şi să moară pc un piedestal în vederea muî{i' inii, Maiorescu a ieşit numai cp greu din sfera

i

liil

Profesoratului şi a literaturii spre a se ames­ teca în luptele politice. Dar, îndată ce a putut, s’a întors grabnic spre cele ideale. Totuşi, printr’o firească compensaţie, a fost deseori solici­ tat spre roluri politice, iar îutr'im moment, de­ osebit de primejdios pentru Statul nostru, ochii tuturor se îndreptară spre el: Războiul Balca­ nic, prologul marei tragedii europene a îm­ pins pe Maiorescu în capul guvernului şi timp de un an de zile, privirile tuturor oamenilor de stat au fost îndreptate spre Bucureşti, viespa­ rul tuturor intrigilor diplomatice.

Dar, cu toată nesiguranţa vremurilor şi cu toată şovăirea oamenilor de o măsură subal­ ternă, care erau cât pe ce să compromită prin limbuţie şi fanfaronadă interesele ţării, PrimulMinistru al României a ţinut cârma cu preciziunea unu pilot sigur de sine. De aceea, tratatul din Bucureşti (1913) a devenit apoteoza dom­ niei Regelui Carol. In desbaterile conferinţei plenipotenţiarilor balcanici, felul cum Maiorescu ştiu să domine oamenii şi situaţiile, a do­ vedit tuturor că regatul dela Dunăre avea în ca­ pul guvernului „un om“ de o măsură în adevăr europeană. Partidul său, in care conducerea fusese rezervată până atunci numai urmaşilor boerimii, drept recunoştinţă, i-a oferit întâieta­ tea. Şefia lisă, pentru care alţii luptaseră o viaţă întreaga cu armele cele mai tăioase, a fost pentru criticul Maiorescu o împrejurare cu

i

1

122

! u

ti ■

j. ii'

£ 5 3; Jir 8* ‘ l K

T

I

i

i

fi 'O '/

:■

.• :; i i ; ! .!

V

i

1

1:3

•: ( t

1

•i

totul secundară. Îndată ce a isprăvit sarcina politică a acelui guvern de criză internaţională, el s’a desbrăcat de rolul şefiei, ca de o haină incomodă, iar Regele Carol care o viată în­ treagă fusese amarat de intrigile atâtor ambi­ ţioşi —• ademeniţi de mirajul şefiei unui partid, uimit de obiectivitatea acestui ministru, închi­ nat numai interesului public, i-a primit demisia, îinbrăţişâtidu-l cu o bătrânească înduioşare şi mărturisi ndu-i: ai fost nu ministru, ci prietenul meu!

Cei cari au cunoscut cumpătarea Regelui Ca­ rol l nu numai în purtări, ci şi în cuvinte, pot singuri să judece cât de caracteristică este această .mărturisire în ceasul despărţirii lui Maiorescu de viaţa publică. $ To'tuşi momentul culminant în cariera bătrâ­ nului om de Stat vine abia mai târziu. I-a fost dat celui care apărase în tinereţe unirea împo­ triva separatiştilor dela Iaşi, să o apere la bă­ trânele şi în Bucureşti, dar în circumstanţe nea­ semănat mai grele. Când trăznetul din 19J6 a căzut pe tară, Maiorescu, slăbit de suferinţă, se afla în Capitală1). Rămas stingher, după moar­ tea tovarăşei sale nedespărţite, puternica sa minte îşi găsea sprijin în sine însăşi, scriind .1) Un moment a fost vorba să sc aşeze peste iarnă într’un sal din judeţul Putna, luând chiar informaţii asupra altitudinii locului.

123

memorii şi depanând mai departe firul cugetă­ rii cu o claritate şi o abundenta care- uimea pe toti cei cari îl ascultau. Alături de pregăti­ rea „istoriei contimporanel^care* a rămas neis- . pravilă, cel care îşi legase o viaţă întreagă su­ fletul de catedră, ce putea fi decât tot profe­ sor ? Astfel, ca un patriarh, bătrânul lăsa pc câţiva copii, pe care răsboiul îi lipsise de şcoală, să se apropie de dânsul, şi le făcea lec­ ţii după măsura etăţii lor. Eră de altfel şi un chip de a uită nefericirea publică.

Totuş seninul cugetător avea momente de subită tristeţe. Sc oprea pe gânduri... Apoi, tot el relua firul vorbei cu această expresie care îi devenise obişnuită: „te omoară gându“...! II apasă adecă gândul: cum de am putut aruncă ţara în răsboiu, aşâ de puţin pregătită...

Dar cel care scrisese pe pragul de sus al uşii sale vorbele cronicarului: „Biruit-au gân­ dul**, nu s’a dat nici atunci învins. Evitând ori ce atingere cu inimicul, înţeleptul bătrân a ră­ mas neclintit la anume premise şi anume con­ cluzii dela care nu şi-a permis nici o abatere, şi care s’ati dovedit în cele din urmă singurele mântuitoare pentru Stat. Căci a fost, trebue sa o spunem în acest moment solemn, a fost o clipă de superlativă primejdie. Invazia cople­ şise jumătate din ţară. Statul părea ruinat^ iar căpetenia oştirilor duşmane făcea să strălu­

cească în ochii celor umiliţi şi desnădăjduiţi ima­ gina unei „păci de restaurare**. Intre alţii, a

: I

■

'11 lina

•;

-4

1 H: ■t

•!; •i

i

; : :

* ■: I 1 . 1/

|

!

I ■

V

■

:• i r •

i>

; ii

;

: !ife i i !;

ijr

trimis vorbă de tratative şi lui Maiorescu- Dar consecventul bătrân a dat atunci un răspuns care a electrizat pe toti: „Eu sunt om privat...

Dacă cineva are propuneri de făcut, să le facă la Iaşi arătând cu degetul pe sus mersul depeşii peste capul armatelor). Iar când un ncîudemânatec a îndrăsnit să insiste, Maiorescu a ri­ postat scurt: „Spune-i Mareşalului că, aflâudumă îutr’o ţară cucerită, voiu urma baionetele, dacă trimite soldaţi să mă ia. Eu însă n’am ni­ mic de spus nimănui...4* A fost cea dintâi biru­ inţă, după prăbuşirea care ne plecase cu fruntea până în ţărână. A fost semnalul reculegerii toc­ mai în momentele cele mai penibile, când în unele capete începuse a încolţi ideia unei radi­ erile transformări a Statului, .începând chiar de Sus. Printro lunecare nenorocită, puţiu-puţin a lipsit atunci, ca România să fie despicată în două, iar sfârşitul răsboiului să ne găsească cu două guverne, două armate, doi Suverani şi cu o încăcrarc internă, care ar fi făcut din popo­ rul nostru o pildă de ignominie, nimicind în aeelaş timp toate roadele biruinţei ce se pregă­ tea în dosul frontului dela Mătrăşeşti.

In adevăr, sabia destinului se apropiase de creştetul României. Cei din teritoriul ocupat îi

simţeau ascuţişul...

Cine a înlăturat catastrofa ? Mai mult decât oricine Titu Maiorescu, restabilind frontul mo­ ral sub ochii duşmanului şi făcând cu putinţă

125

victoria fără pată, — titlul cel mai înalt cu care nc-arn înfăţişat la tratatul de pace.

Voi cei căzuţi pe câmpiile de luptă dela Cerna până la Oituz şi la malul mării, dacă imensa voastră jertfă n’a fost anulată şi dacă n’am fost cu toţii îngropaţi în veşnică ocară, să mulţumiţi «acolo în împărăţia umbrelor bătrâ­ nului neclintit, care, în faţa duşmanilor Patriei, îfa cunoscut decât legea aspră a Românilor: împotriva duşmanilor eternă împotrivire!

De aceia astăzi, când ne reamintim figura • sa morală, ca profesor, ca pedagog, critic, orator şi reprezentant al ideii naţionale, se cuvine să ne plecăm frunţile în faţa chipului său şi ca om de Stat.

Mai consecvent şi mai desinteresat decât toţi contemporanii tăi, bătrân tutelar al nea­ mului, tu ai întrupat până în ziua din urmă a vieţei credinţa în trăinicia poporului român.

Urmaş al 1 ui Lazăr, răsădit în pământu!

Munteniei şi apoi al Moldovei, ai fost şi eşti alături de Alecsandri, Cogâlniccanu Eminescu şi Creangă cca mai înaltă expresie a sufletului românesc. *

Fie ca pomenirea ţa să rămână veşnică în această Academie, iar generaţiile viitoare să clădească mai departe pe temeliile puse de tine.

Tu n’ai avut fericirea să vezi ziua cea mare a izbâudci. in risipa răsboiului, prea puţine la-

•î 126

;

,y\

l' t

r •;

!t jv

î: .

8

ilf ’i \

i l !

.:

V.

v

*1

î I

1 !

Ir

V I ■

I

crinii au udat mormântul tău, iar ochii tăi, deschizându-sc pentru cea din urină oară, expri­ mau desigur o dorinţă...

Gândul acela s’a împlinit.

Odihneşte acum liniştit în pământul liber de la Nistru până la Tisa. Academia Română, Î11 care ai apărat, ca nimeni altul, podoa­ bele cele mai scumpe ale poporului, adecă limba şi poezia populară, cuprinde azi la un loc pe fiii neamului întreg. In veci urmaşii vor slăvi amintirea vieţii tale, a operii talc şi a nu­ melui tău. Pentru partea de muncă la această operă seculara, fii veşnic binecuvântat.

1

Atitudinea lui Titu Maiorescu în timpul invaziei J)

Când s’au împlinit S’O de ani dela naşterea bărbatului de stat, care a prezidat pacea din bucureşti, am spus la Academie ca roadele biruintii dela Mărăşeşli puteau li nimicite, dacă bătrânul profesor n'ar fi îndrumat cum se cade opinia publică în zilele invaziei. Exemplara consecvenţă a ideilor şi a faptelor sale se va vedea deplin, numai/ când cetitorii vor avea în mână biografia completă a lui Titu Maiorescu. Deocamdată, un mic episod, spre a lă­ muri afirmarea de mai sus, cât timp sânt încă de faţă cei care au fost martorii evenimentelor.

Ocuparea capitalei dc armata germană, ur­ mată de Bulgari şi de Turci, a produs în cuge­ tul mulţimii un fel de pornire spre răsturnarea tuturor valorilor de până atunci. Cuvintele lui Carp care prevestise încă de la consiliul dc co1) Convorbiri Literare 1923 Fovruaric.

ţ- .

12S

mV uv, \

:

v ’4 *

:

Vi

)

a.

i

l / . t

■

! î

?/ .

\ • ţ.

( ' iji...

/•

i r

roană prăbuşirea ţării răsunau acum în urechile orişicui, iar visita lui Mackensen la bătrânul om politic îndreptă ochii Bucureştcnilor într’o sin­ gură direcţie: numai P. Carp a avut dreptate!

— Omul neînţeles de ai săi o viaţă întreagă, avea să devină de data asta salvatorul Româ­ niei, organizând-o potrivit cu vederile sale...

Despre alţii nici nu se mai pomenia. Deosebi­ rea de păreri între Carp şi Maiorescu, precum şi lipsa de relaţii personale încă din 1913, înlesnia deci o concentrare a tuturor oamenilor politici împrejurul celui dintâi, — mai ales că Maiorescu evitase orice atingere cu năvălitorii.

Cel dintâi semn spre lămurirea situaţiei a fost propunerea de pace a Germanilor. Şi, după cum eră firesc, au şi început discuţiile. Toţi pă­ reau de acord: pace cu Germanii sub uu gu­ vern Carp, al cărui prestigiu avea să înles­ nească Cele mâi blânde condiţii...

In acele împrejurări, s’au adunat la sfat şi o seamă de oameni politici, care se ţinuseră de­ parte atât de JFilipescu (unit cu Take Ioncscu), cât şi de părerile lui Carp, reprezentate prin cei dela ziarul Moldova, condus de Virgil Arion.

Nu socotim necesar să înşirăm aci numele celor care au luat parte la acea adunare. Vom releva numai câteva păreri mai caracteristice.

Primul, care a luat cuvântul, a fost un om blajin şi modest (politiceşte—un mut), al că­ rui glas nu răsunase până atunci în nici o adu-

u 129

nare. Tocmai de aceea, spontaneitatea Iui a produs o adevărată mirare la toţi cei de fată.

— D-lor, când armata e biruită, capitala cu­ cerită, iar populaţia piere de foame, e o datorie să ne mişcăm... e o datorie... să ne adunăm toţi împrejurul... singurului om, care... (Potrivit cu acea mărturisire, a şi trecut după câteva zile în gruparea carpistă. Iar cei care au văzut 'iarta cu noua împărţire adiministrativă în „capitanăte“, au înţeles deplin motivele acelei eloc­ vente Intempestive).

Altul, mai îudcmânatec, a început cu o afir­ mare generală: — Este evident, d-lor, ca partidele politice nu mai există... (Formula aceasta i-a îngăduit pe deoparte să rămână în partidul conservator, fiu care se afla, pe de alta parte să aibă puntea mereu pregătită spre gruparea lui P. Carp).

Al treilea, greoiu, ca de obiceiu, însă plin de încredere în sine şi de preocupări personale, a întrebat din capul locului: Cine va fi trimis Ia congresul dela Berlin? (Pacea trebuia adică sorti, să reprezinte noul regim la tratatul de pace. întrunire, a repetat aceeaşi întrebare, apoi a trecut şi el în lagărul celor ce aveau mai mulţi să reprezinte noul regim la tratatul de pace.

Pe alţi vorbitori e de prisos să-i mai amin­ tim: multe păreri disparate, unele purtând ca­

racterul pripirii şi mai toate al pesimismului.

Când i-a venit rândul Iui Titu Maorescu, bă­ trânul a început aşa: Titu Maiorcscu.

î

'III

o

■

} 130

1

v

n ■ % . ii

!

■t' !i.

- A : ■

i: I«

\ \ t

î

1

D-lor, pc cât este omeneşte posibilă o pre­ vedere. a situaţiilor, sânt de admis pentru pace două ipoteze. întâia, se poate ca Germanii sft fie biruitori până la sfârşit... In acest caz, păre­ rile noastre n’au nici o valoare practică. Birui­ torii vor face cum vor vrea, fără să 11c mai în­ trebe. Şi, se înţelege, în această ipoteză, d. P. Carp va fi omul situaţiei. D-sa, cu felul încisiv, cum se exprimă, şi-a spus opinia încă din ziua Consiliului de coroană. Germanii cunosc desi­ gur care au fost şi cum au fost relaţiile noastre interne, în ajunul declarării răsboiului. Prin ur­ inare, d. Petre Carp va fi persoana indicată.

Dar, sar putea şi altceva: S’ar putea ca Ger­ manii să nu iasă biruitori... (mişcare la unii din cei de fală).

— Mă iertaţi, d-lor. Facem ipoteze... Pentru ce c dată omului mintea ? Să privească o stare de lucruri, făcând cât mai multe presupuneri...

Sar putea deci să se încheie o pace în doi peri... Atunci?.. Care va fi situaţia statului nos­ tru, dacă alături de autorităţile legale, ar în­ cepe cineva dincoace de front tratative de pace ? Unii pomenesc de o nouă dinastie. Cine o alege? înlăturarea unei dinastii presupune, mi se parc, o revoluţie. Revoluţia presupune şi • ea o armată, ca organ executiv al acelei pu­ teri revoluţionare. Prin urmare, ar trebui să ne închipuim lucru cam astfel: sar face o răs- coală.— cu baionetele germane la spate !... Po­ porul, împins de indignare, şi-ar manifesta Su­ veranitatea ! !...

. f*.

!

. i ,

5

*3 *

i

Este aşa ceva admisibil pentru un om cu •destulă claritate de judecată ?...

Nc spun alţii, că Germanii vor să facă pace.

S'o facă. Dar atunci nu cu noi trebue să stea dc vorbă. Nu noi, ci ci, Germanii, au telegrafia fia fără fir (vorbitorul, ai mâna prin aer, arătă trecerea depeşii peste capul armatelor). Să vor­ bească deadreptul la Iaşi, unde este autorita­ tea constituită a statului, dacă, în adevăr, au gânduri acceptabile în ce priveşte viitorul ţării. întrunirea aceasta a lămurit deplin raportu­ rile faţă cu armata de invazie. — La încercă­ rile lui Mackenscn de a trata cu Maiorescu, bă­ trânul a răspuns negativ. Când un emisar — un fel dc Român, lăsat, chipurile, cu oarecare roi reprezentativ în capitală —a propus lui Ma­ iorescu să se afle, ca din întâmplare, într’o lojă. alături de a lui Mackensen (socotind acel mij­ locitor că, poate, e o chestie de mândrie: cine să facă pasul întâi), Maiorescu, cu tot calinul său cunoscut, a avut un moment de adevărată iritare: Spune-i Mareşalului că, aflându-rnă în­ tre ţară cucerită, voiu urma baionetele, dacă trimite soldaţi să mă ia. Eu însă tvam nimic de spus nimănui...

Intre acestea, evenimentele îşi urmau cursul.

Germanii şi-au întocmit ;m fel de guvern de gemuţi,- - lumea le zicea mai simplu: „giranţi4*, fiind numiţi după recomandarea lui P. Carp.

Iar cei care împărtăşiau părerile lui Maiorescu

'•Vv

V;'132

v $ *

L ■ r*

' i ■!

1 yjj

*• \• : 1

I

au contiiuiat a rămânea departe de orice atin­ gere cu armata de invazie. — Ba unora li s*a tăcut chiar percheziţii din partea poliţiei mi­ litare. *

La 2 Iulie, 1917, T. Maiorescu a închis ochii.

Steagul negrii care sc ridică în faţa Universi­ tăţii. de câte- ori încetează din viată -un profe­ sor, a lipsit numai dela înmormântarea celui care ilustrase catedra universităţilor române timp de o jumătate de veac.

Dar rolul său în teritoriul ocupat fusese îm­ plinit. Germanii înţeleseserâ acuma, că o miş­ care pentru pace separată n’avea adeziunea tu­ turor Românilor. — O victorie morală îussce astfel câştigată dincoace de front, tocmai când dincolo se pregătiâ marea ofensivă a oştirei.

Pentru un om nepărtinitor, clipa aceasta pi­ roneşte mintea întocmai ca uri vis urât, de care nu poţi scăpă.

In adevăr, dacă planul celor intimidaţi de năvălirea germană s ar fi realisat Î11 iarna lui 1917; dacă s’ar fi proclamat adecă un nou Su­ veran (candidaturile nu lipseau); dacă prizo­ nierii noştri, aduşi din Germania, ar fi întoc­ mit 0 nouă armată (colonelul Sturza chiar so­ sise cu o parte din ofiţeri) spre a lovi aripa rusă dintre Nomoloasa şi Galaţi, s’ar fi întâmplat, de bună seamă, o grozăvie a tuturor grozăvii­ lor: Românii de la Sud de Şiret ar fi ajutat pe

: \ ■ \

■■1

*33

• duşmanii ţării, tocmai in zilele infernului de la Mărăşcşti, când trupele noastre, în marşuri de noapte,*se mutau tot mai spre munte, ca să umple .croiul lăsat de Ruşi ! (Regimentul 34 de Dobrogeni şi altele au fost silite să înlocuiască pe Ruşi chiar în mijlocul luptei, sosind în grabă dinspre Nomoloasa. Fratele ar fi pregă­ tit astfel pieirea fratelui şi â ţării întregi, căci ■frontul dinspre Galaţi eră ca şi gol, lăsând deschisă calea spre Moldova!

In ori ce caz, oricum ar fi fost rezultatul lup­ tei dela Mărăşeşti, dacă simulacrul de revolu­ ţie se făcea, pacea ne-ar fi găsit: cu doi suve­ rani, cu două guverne, două armate... şi cu o învrăjbire internă, care ne-ar fi făcut vrednici do dispreţul omenirii întregi.

Faţă de o perspectivă atât de cumplită, cine are a scânteie de respect pentru adevăr se sîieşte să mai adauge măcar un cuvânt, ca să plece cumpăna judecăţilor într’o parte sau în alta. Admitem deci bucuros că, dacă eveni­ mentele sau urmat — cum au urmat, — meri­ tul nu e numai al prudenţei lui 1 itu Maiorescu: totuşi ne este îngăduit să presupunem că ne­ clintirea bătrânului în momentul invaziei va fi clătinat întru câtva convingerile ccior doritori de schimbare la cârma ţării şi i-a făcut să re­ nunţe la o sugestiune atât de primejdioasă, ca răsturnarea dinastiei.

Pentru istorie, faptele sânt fapte, şi ele trebuesc povestite după şirul lor adevărat:

î

.* a

m

i

i*-

s!> • $

K

154

v; iv U X

îndată ce a îiuuit Maiorcscu, pe când tunu­ rile bubuiau de'la Cireşoaia până la Răzoare, Doaga şi Nomoloasa, iar la Bucureşti Se proo­ rocea grabnica ocupare a Iaşilor, adversarii concepţiei lui Maior eseu au revenit grabnic Ia vechiul lor plan. Şi anume, la 1 August, 1917, cei care stăpâniau situaţia politică îndreptară un apel către ţară, cu aceste cuvinte semnifi­ cative :

i)

r

ii!

,',Dacă în împrejurarea de faţă, parlamentul ţării ar fi avut putinţa să se întrunească în Bucureşti, fără îndoială că P. P, Carp ar fi primit de la el priutr’o unanimă de­ clarare mandatul de a lucra cu depline puteri în numele Patriei. Cum însă expresia acestei voinţe naţionale lip­ seşte trebuc ca naţiunea ea însăşi să încredinţeze direct acest mandat d-lui P. P. Carp...“

m

Cu alte cuvinte, întocmai ca iu noaptea de 11 Februarie 1866, când cu „ministerul ales de popor“, după răsturnarea lui Cuza.

Dar, de astădată, lucrul se plănuia chiar la lumina zilei: ofensiva Germanilor începuse cu toată vigoarea, iar cei cu manifestul plecaseră în Oltenia, supuiiâudu-1 spre iscălire până şi magistraţilor... Poate că în mintea lor, o mani­ festaţie oltenească trebuia să aducă aminte de mişcarea liberatoare a lui Tudor !

Poate că vor îi fost şi alte socoteli ')• In ori

î

!1î î I

!i I I

1 !

!

li ; •’i

mmm

.

1) Unii făceau vizite gen. Ludendorf la cartierul ge­ neral german. (Viitorul, III, 30 1920). — De altfel, prin laudabila grijă a d-lui I. Bianu, Academia Română posedă un bogat material de proclamaţii şi alte acte care să lu­ mineze cercetarea acestor penibile vremuri.

.

*35

\

cc caz, reminiscenţele istorice începuseră să-i preocupe: dovadă manifestul Mitropolitului care. potrivit tradiţiei, în vremuri de schimbare a Domnilor, reprezenta* în lipsa lor autoritatea supremă. Manifestul bisericesc declara cate­ goric: „Cele înalte ale ţârii au pierit..:' (uşor de ghi­ cit ce se înţelegea atunci prin „Cele înalte...**) Ţărani, (ârgaveti şi ori ce a(i fi (prin urmare si ostaşi) aveţi bună credinţă că biruitorul nu esetos de răsbunare ctc., ctc.“).

Nenorocita proză, semnată do capul bisericci ‘) înfăţişa victoria germană ca ceva atât de sigur, în cât adăuga şi îndemnul pentru cei din Moldova, să nu părăsească ţara care avea să fie cucerită.—-Ticluit de un mirean fără patirotism şi. de un cleric învăpăiat de dorinţa dc a parveni, dar lipsit nu numai'de patriotism, ci şi do simţire creştinească raţă de suferinţele poporului său, manifestul acesta, împreună cu cel pornit din partea administraţiei, e o dovadă pipăită că primejdia desbinârii politice sporise iarăşi după moartea lui Maiorescu.

Din fericire, mai puternic dc cât manifestele vorbea de astă dată tunul la Mărăşcşti. Germa­ nii au fost învinşi. Criza a trecut cu bine, iar

i

i‘

4

1) Slăbănogul mitrQpolit, învăluit în mrejele ambiţioşilor din spate, a mai supus manifestul spre semnare şi sub­ alternilor cancelariei sale. Abia când va ieşi la iveală toată tevatura iscăliturilor se va vedea la ce nivel s’a coborît sufletul celor ce aveau menirea de a sta atunci pildă în faţa poporului.

i

/W

•4

W.

136

■

»v

.

î

1

.

cci din teritoriul ocupat au început a află că Nemţii numesc frontul dela Mărăşeşti „front de fier” (dic ciscruc Front). însuşi Hindenburg, într'un interwiev către Nene Freie Presse, măr­ turisea că: „In orient, nu sa schimbat de multă vreme nimic; cel mult sunt vrednice de amin­ tit progresele pe care le-au făcut în pregătirea lor Romanii sub conducerea franceză**. — Cu tot laconismul expresiilor, cei încercuiţi în ţara ocupată de armatele duşmanului au înţeles că la Şiret se petrecuseră fapte de o însemnătate, care nu mai putea fi tăgăduită.

V: •Vi

I ifî

10

_

\ \

n

'

ii

\

Am înşirat amănuntele acestea nu numai ca o completare a celor spuse la Academia Ro­ mână, dar şi pentru alt motiv: spre a se putea vedea într’un caz concret, cum a lucrat un om în adevăr obiectiv.

Titu Maiorescu na avut nici cea mai mică ambiţie politică. In toate împrejurările mai în­ semnate, ci trimitea pc cci care îl consultau la P. Carp1). Abia când a venit momentul crizei balcanice, a primit răspunderea de conducă­ tor. Şi trebuia atunci s’o primească, spre a 1111 se expune criticei severe, pe care el însuşi o adresase partidului conservator, când na avut la 1877 curajul de a race rasboiul. Dar, după ce a luat cârma guvernului, el şi-a închinat toate puterile unui singur ţel: interesul ţării.

1) Vezi şi Panu, Portrete fi tipuri parlamentare (1S93), deşi unele observări sânt numai în parte exacte.

1

1

'l > )

i

-.Vi

un

11

*37

Pentru ministrul Maiorescu, statul era un fel dc .„categorie” supremă a vietei. Nimic din ceea ce atingea situaţia tării nu i se părea bagatelă. Alături de „Memorii** foarte amănun­ ţite, se păstrează şi acuma însemnările zilnice (un vraf de note), cu tot ce-i spunea Sasonov şi alţi miniştri streini în timpul răsboiului bal­ canic. Tot ce făcea şi tot ce scria nu numai că eră precis până la punct şi virgulă, dar mai crâ acoperit şi dc cea mai strictă rezervă. — Anume depeşi cifrate se dcslegau nu la mini­ ster, ci acasă, cu ajutorul soţiei, deşi atinsă de boala care în curând a răpus’o. De indiscreţia „retorică** a lui Take Ionescu avea o adevă­ rată spaimă *).

Aşa se explică de ce regele C'arol, un mun­ citor serios şi o fire cumpătată, ajunsese să preţuiască pe Maiorescu în chip cu totul deo­ sebit. Iu momentul retragerii din minister, re­ gele a avut o clipă de înduioşare fără exemplu în toată lunga sa domnie. Cu lacrămi în ochi, îmbrăţişând pe sfetnicul care îi prezintă dimisia cabinetului, i-a zis: N’ai fost Ministrul, ci prietenul meu...

Suveranul cel hărţuit o viată întreagă de in­ trigile bizantine ale celor care aci îl linguşiau, 1) In 1912, ministrul cu atitudini totdeauna „europene" Fusese rechemat de la Londra, unde propunea alianţă Bul­ garilor, spre a cuceri Adrianopole, tocmai, când Bulgarii ne aruncau cele mai grele ameninţări!

,

- 1

--

. *•

Kl n ' v.-

I! ! ;

m I

ipi '

. I

{' r.Y

i

i 1

•;î /

N r -

1 i ■

'

'

\

I

tei

iss

aci il ameninţau, văzuse iu sfârşit un Român care slujea Statul şi pe Rc.ire, fără nici o preo­ cupare de vanitate pentru sine sau de interes pentru ceea ce se cheamă partid. înduioşarea e lucru omenesc, — mai ales Ia bătrâni. Dar, în cazul de fată, putem să zicem că nici nu era necesară: impersonalitatea lui Maiorescu eră aşa de firească şi de sistema­ tică, în cât el nici n’ar fi putut ti altfel, decât un slujitor al Statului şi al Suveranului.—Cu toată prietenia unei vieţi întrebi rufă de Carp, când acesta (tulburat de Filipescu) a lunecat în 1913 din rolul de om de stat, pe treapta omului de partid, Maiorescu a pus statul mai sus decât prietenia. De asemenea, când literatul Dtiiliu Zamiirescu, într’un moment de pripire, a scă­ pat o vorbă îndoclnică despre armată, în mij­ locul mobilizării din 1913, Primul-Ministru Ta înlăturat îndată din serviciul statului. (Nici meritele scriitorului, nici colaborarea de aproapc 30 de ani la Convorbirile Literare, nici colegialitatea la Academie şi alte relaţii perso­ nale 11’au avut cea mai mică trecere). — Profe­ sorul Maiorescu slujia stalul, ca un preot care oficiază pătruns de tot ce zice şi face.

Nimic nu-1 putea abate din drumul său, fiind că din toate împrejurările vieţii, el îşi formu­ lase anume concluzii de activitate practică. Din

cetirea operei lui Renan Souvenirs de jeunesse,. ii plăcuse în deosebi regula sulpiciană: pas d'amitie particuliere. In fata statului, ca şi în fata

!

1

-

139

j■

I

m

1 = -

a

i

.

i

altarului, consideraţiile personale n'au nici un Ioc... fie că era vorba de prieteni, fie că venia vorba de duşmani. De aceea, când s'a oprit la Viena, pentru cea din urmă oară, după ieşirea din guvern, iar Tisza i-a exprimat dorinţa să-i . vorbească în chestia răsboiului, răspunsul a fost gata: — Spune-i contelui Tisza, că eu sunt o per­ soană privată. Dacă are de spus ceva de reală consecvenţă pentru raporturile dintre Unguri şi Români, să se adreseze regelui României, prin ministerul nostru de Externe.

Pentru toate cazurile, el avea premise sta­ bilite. Când începuseră svonurile despre schim­ barea dinastiei, după căderea Bucureştilor în manile armatei duşmane, bătrânul a pus îna­ inte vorba lui Thiers: il yuut mieux continuer que de recommencer.

Aşa dar, nici o mirare că şi în timpul ocupa­ ţiei. atitudinea sa a fost atât de precisă. Cei care se conduc de porniri sentimentale pot ajunge ia hotărâri ca a novelistului Delavraneea: Nu pot concepe Europa fără Franţa, Franţa — fără Paris, Parisul — fără Gioconda“: ergo să •intrăm în răsboiu alături de Latinitate.. Pen­ tru Maiorescu, o astfel de stare sufletească eră inadmisibilă. După cum s*ar fi ruşinat să facă la cursul de logică un silogism fals. tot aşa s’ar fi simţit scăzut sufleteşte, dacă ar fi amestecat în afacerile statului cca mai mică socoteală personală ori de partid.

; ! __v A

1\

m ii

tli

Iii! ii

;

c

r> : I

• 1

: j

-.14 o

Astfel, impersonalitatea unui adevărat om de stat a fost în 1917 (ca şi îu 1913) un element constructiv în viata poporului român; ca l’a apărat şi pe el şi pe alţii de a comite o eroare care ar îi putut suprima nu numai roadele biruintii dela Mărăşeşti. dar, poate, însăşi bix iun ta.

Cei cari mai au îndocli cât de gravă a rost •atunci primejdia n’au decât să urmărească, :Cum s'a desfăşurat după cele două manifeste, toată agitaţia anti-dinastică în toamna anului 1917 şi în iarna lui 1918, până îu Fevruarie, când cei care reprezentau autoritatea îu capi­ tală au cerut abdicarea regelui, chiar fată cu trimişii guvernului din Iaşi.

Din fericire, prestigiul armatei eră acum de­ plin restabilit. Cei compromişi prin atitudinea lor cu manifestele, puteau încă să perzevereze îu gândul de a schimbă cârmuirea tării. Dar Germanii ştieau acuma pozitiv, că dinastia se poate bizui pe devotamentul armatei, iar com­ paraţia pe care o făcuseră la Focşani, între ge­ neralii ruşi, care tratau armistiţiul supravegiiiati de soldaţii sovietelor, şi generali români, care parlamentau cu fruntea sus, răpia orice valoare încercărilor de schimbare dinastică.

In rezumat, victoria morală a resistenţei lui Maiorescu, neutralizând pornirea favorabilă Germanilor, înlesnise victoria militară dela .Mărăşeşti; iar biruinţa ostaşilor şi spiritul lor

»**'

de disciplină devenia de acuma înainte un punct de sprijin pentru restaurarea politică a tării, până ce unirea cu Basarabia, după slă­ birea puterilor Centrale, şi apoi adăogirea ce­ lorlalte ţinuturi româneşti, ne-a scăpat din fun­ dul prăpastiei în care căzuserăm.

Din aceste împrejurări, tinerii vor putea trage o concluzie: chiar în vremurile cele mai tulbu­ rate, cel care ţine drumul drept e totdeauna la adăpost, dacă nu de suferinţe şi de ocări, cel puţin dc remuşcări.—Prin urmare, chiar în mij•locul vârtejului, rămâi credincios gândului tău, celui mai dezinteresat; o fărâmiţă de bine are o valoare ireductibilă, şi poate să plece cum­ păna chiar în mari afaceri de stat.

1 :

t

■

i i

4

i,

ii ■

-■

Incheere

T V

i

l

)

Sfârşind aceste pagine, menite a ajuta pe. cei cârc va scrie biografia lui Maiorcscu, adăogăm o singura observare: Maiorcscu n’a fost om popular. Mulţimea nu iubeşte pe oamenii cu judecată severă. Un ti­ călos care linguşeşte e pentru vulg mai sim­ patic de cât un înţelept care mustră.

Totuşi înţelepţii sunt „sarea pământului". Pen­ tru buna creştere a unui popor, viata oame­ nilor aleşi trebuc deci să fie cât mai bine cunos­ cută. Ba chiar şi chipul lor ar trebui să fie veşnic înaintea ochilor mulţimii.

Până ce va veni vremea ca un semn mate­ rial să amintească tineretului pe cel mai mare profesor al universităţii româneşti, adevăratul monument în fata posterităţii este opera sa. — In Critice, în Discursuri şi Istoria contempo­ rană, cetitorii vor putea vedea tot sufletul lui Titu Maiorcscu.

In deosebi lucrarea din urmă, fiind nu numai •o operă definitivă în latura istorică, ci şi un

i

M3

adevărat catehism politic, am socotit necesar în momentul când iese întreagă de • sub tipar, s’o însoţim cu aceste uoti(e biografice, spre a înlesni pe cetitorul doritor de a cunoaşte mai de aproape viaţa celui care a fost un model atât în critica literară cât şi în cea politică').

1) Printr’o curioasă coincidenţă, vechea revistă ardeleană Transilvania. in numărul închinat jubileului din Braşov, cuprinde tocmai acum aceste rânduri: „Luându-şi rămas bun dela colegii săi în Septemvrie 1831, Titu Maiorescu le scriea cu o caligrafie admirabilă aceste cuvinte semnifi­ cative : La revedere în România unita!

Autorul articolului, istoricul 1, Lupaş, adaogă: „Nu este necesar să mai arăt ce însemnătate excepţională are piatra cea din capul unghiului aşezată de Titu Maiorescu la temelia templului nostru cultural*4, (p. 278).

Este însă necesar să amintim că unii adversari ai lui Maiorescu i-au pus la îndoială chiar şi patriotismul.

i

“___ t

1

m iiiJ

iS

h X CUPRINSUL regina

\\ Vi i

i

•ţ •

! :

a • : I '

f

'

i ■

-t!

Titu Maiorescu......................................................

I. In Ţară (1340-1848) şi în .Transilvania.

(134S-1S41). .' ..................................

II.‘La Viena (Octomvrie 1351-Iulie 1858) .

III. Studii universitare la Berlin şi Paris. Doc­ tor în Filosofic şi licenţiat în Drept (1853-1861)............................................

IV. In Ţară. Magistrat la Bucureşti (1861).

Profesor la Iaşi (1862-1871) ....

V. In Politică. Strămutarea la Bucureşti. Mi­ nistru şi Acuzarea Ministerului. Noua profesură. Activitatea literară ....

VI. Rectoratul. Epilog.................................

5 7

16 36

41

78

92

In Amintirea lui Titu Maiorescu.............................

101

;

Atitudinea lui Titu Maiorescu in timpul invaziei .

124’

încheiere .................................................................

139.

i

■

3 *

\

; :

Prefaţa............................................................. ■ •

>

Lei Candrea I. A., Densuşianu Ov. şi Speran­ ţa Th. Graiul nostru—Texte din toate părţile locuite de Români, două volume . . . 50,Chendi II., Impresii . .

•. . 40,— „ Foiletoane . . . 35,Filipovici N., Curs de aplicaţie a expresiunilor comerciale engleze . . .

20,Flachs Alb. Dr., Antliologie RomaenischcrLyrik 1740-1900 . . .

40,— Griffiths-Belbin Maud. Sanda I. Mateiu.

English book for cliildren in Ru mania. Book I . 33,— „ Engl sh book for joung people in Rumania Book II ................... 30, Leist Ludovic, Le franţais parle—Culegere de conversaţiuni francezo-române30, - • Negoescu Cristu S., Fabule şi fabulişti. Isto­ ricul genului şi literatura lui .

15, Negruzzi Margueritte şi Ella: Manuel de la Litteralure franţaisc au XIXeme siecle (depuis 1848 jusqu’â nos jours).................................... 2,25 Pascu George Dr., Istoria literaturii şi limbii române în sec. al XVMca60,— Idem - ediţie de lux . . . . 80,n . 00,Cimilituri, Studiu filologic .

Pillat I. I. şi Perpessicius, Antologia poe­ ţilor dc azi................................ 80,Sanielevici H., Studii critice „ Alte cercetări critice şi filosofice 65,— Tailler Emilia, Literatura franceză contimp. 15,—

I

;

i

Cărţile indicate pe coperte, sunt de vânzare la toate librăriile din ţară. Se poate expedia şi dela „Cartea Românească4*. B-dul Academiei 3. Bucureşti trimiţându-se costul prin mandat poştal.

*

l *

DE ACELAŞ AUTOR

li

I&România, ed. IV, 1925.

Poporul, ed. II, 192^. Şcoala poporului, ed. II, 1921.

Altă creştere. — Şcoala muncii, ed. IV, *922.

Vechimea poporului Român şi legătura cu ele­ mentele eterogene, 1925.

Către noua generaţie, ed. II, 1923.

Ce trebue să creadă un Român despre Ţara şi Neamul său, 1922.

Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale, 1920.

Ofensiva naţională (epuizat).

Primăvara literară (epuizat).

Poţi fi om deplin, fără să fii creştin? 1922.

Oameni dela munte; ed. II, 1922.

1.

I !

ki/A

Preţul Lei 4

a

' V----