Ttraditie si actualitate romineasca

.~p~~

i

# : ;

*

Tradiţie şi Actualitate

!

CONFERINŢE ROSTITE LA SUBSECŢIUNEA DE CONFE­ RINŢE FOCŞANI A \

FUNDAŢIILOR

CULTURALE

REGALE, DE:

Const. C. Giurescu 0- '

Mircea Eliade Preot Ioan V. Pascu

ii

*

EDITURA SUBSECŢIUNEI DE CONFERINŢE FOCŞANI ’J'OCŞANI

9

Tradiţie şi Actualitate Romînească S CONFERINŢE ROSTITE LA SUBSECŢIUNEA DE CONFE­ m RINŢE FOCŞANI A FUNDAŢIILOR

CULTURALE

HEGALE, DE:

Const. C. Giurescu Mircea Eliade Preot Ioan V. Pascu

î

III EDITURA SUBSECŢIUNEI DE CONFERINŢE FOCŞANI FOCŞANI

■

L

1937

i

I

i

OSOVL

mo \

01. AUG. m

•&

yR A NCi A

J

.:•■■

•• *'*”»

In’

■

>

j5Î.U° i

Anul al lll-lea (1936)

1

1 , !

1

. •1 w>*.v

•î V

* ,

*•_

’w--,

1 ; ;

! i ■:

• • iv •

1

.* •

i

\ :

t

i

CON ST,

DIN

C.

GIURESCU

TRECUTUL

Judeţul Putna, prin pămîntul JUDEŢU L UI său, prin bogăţiile sale, prin locuitorii săi şi prin faptele isto­ P U T N A rice care au avut loc în cuprin- • sul său reprezintă o împătrită — FRAGMENTE DINTR’O CONFE­ sinteză de viaţă romînească.

Sinteză geografică^mai întîi, de RINŢĂ. oarece cuprinde formele esen­ ţiale ale pămîntului atît de variat şi totuşi atît de armonios şi simetric al ţării noastre : munţi înalţi, cu fauna şi flora caracteristică lor, o întinsă de­ presiune subcarpatică : Vrancea, străveche aşezare romînească mărginită spre răsărit de vestita Mă­ gură a Odobeştilor (1001 m.) şi de muntele Răiuţul; apoi o bogată regiune de dealuri, acoperite de vii şi de păduri, în sfîrşit un cîmp roditor, mărginit de frumoasa şi larga luncă a Şiretului, rîu alături de Olt, prin excelenţă romînesc. Sinteză economică, de oarece găsim aici o mare varietate de bogăţii: agricultura reuşeşte sub toate formele ei: cereale, fructe, legume (grădinile de zarzavat dela Bătineşti sunt vestite), viţă de vie (cea mai mare podgorie de viţă nobilă, din ţară), plante industriale. Creş­ terea vitelor e o străveche îndeletnicire în aceste 1

părţi, mai ales la munte ; dealungul Şiretului tiu lipseşte pescuitul Pădurile formează o altă bogă­ ţie ; din nefericire au fost sălbatic tăiate pînă mai în ultimul timp. Să adăogăm apoi sarea (la ValeaSării, în Vrancea, exploatarea, numai pentru ne­ voile casnice, e o tradiţie pe care monopolul de stat a respectat-o), gazul metan care produce fo­ curile de pe valea Milcovului, dela Andreiaş ; în sfîrşit zăcămintele de petrol care, dacă n’au bogă­ ţia şi întinderea acelora din alte judeţe, există totuşi şi aici. Tot ce trebue unui traiu îndestulat se află în cuprinsul judeţului Putna care ar putea forma, în această privinţă, o adevărată autarchie.

Dar acest loc binecuvîntat de natură e în acelaş timp şi o sinteză etnică a neamului nostru : aici şi-au dat întîlnire reprezentanţii celor trei ramuri esenţiale ale lui, anume Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii, In Vrancea s'au aşezat ciobani şi dela Breţcu de peste munţi, şi din Rîmnicul-Sărat de peste Milcov. Mioriţa, capo-d'opera poeziei noas­ tre populare, amintind alături de „Moldovean", pe „Vrăncean" şi pe „Ungurean", în părţile acestea trebue să se fi alcătuit. ,,Gura de rai*1 evocă RăiuţuLpe plaiurile căruia se desvoltă pînă la mari altitudini o vegetaţie bogată. Din timpuri străvechi au trecut prin Vrancea şi prin ţinutul Putnei tur­ mele Breţcanilor coborînd toamna spre balta Dunării şi spre Bugeac şi întorcîndu-se primăvara iarăşi sus, pe plaiu.

Oferind prin bogăţiile sale, atîtea posibilităţi de traiu, nu*i de mirare câ acest ţinut a fost po­ pulat încă din cele mai vechi timpuri ; cu mii de

2

!

âni înainte de Christos, xn epoca neolitică şi m epoca de bronz, oamenii îşi făcuseră aici aşezări temeinice. Un sat preistoric a fost la Rugineşti (1), un altul la Păuneşti (2), un al treilea la Domneşti, la punctul numit Cetăţuia, nu departe de albia Şiretului. In acest dinjurmă loc s’a descoperit după război un vas de pămînt, reproducînd forma corpului omenesc şi datînd aproximativ din anii 20001500 înainte de Christos (3). Alte staţiuni preisto­ rice sunt la Odobeşti (4), la Focşani (5), la Sascut (6) ; la marginile ţinutului Putna, notăm staţiunile dela Bonţeşti, în Rîmnicul-Sărat, unde s'a găsit o ad­ mirabilă ceramică din epoca La Tene (7), la Faraoane şi Ia Cîrlige, în acelaş judeţ (8), apoi staţiu­ nile dela Poiana şi Corni (9) din judeţul Tecuci.

Săpături sistematice făcute la diferitele „Cetăţui" sau „Grădişti** din judeţ ar da cu siguranţă rezul­ tate interesante şi ar spori cunoştinţele noastre asupra preistoriei Putnei.

Dar chiar cu materialul cunoscut astăzi, pu­ tem afirma în chip sigur că acest ţinut a fost locuit cu mult înainte de apariţia primelor ştiri istorice. Şj aici, băştinaşi au fost Dacii sau Geţii, strămoşii noştri. Au ascultat şi aici de regele lor Dvomiheies, învingătorul lui Lisimah (pe la 300290 înainte de Christos), au aclamat mai tîrziu pe puternicul său urmaş Buerebista, a cărui împără­ ţie întrecea cu mult hotarele noastre de azi (pe la 60-45 înainte de Christos), au luptat şi au su­ ferit alături de eroicul Decebal (10).

După cucerirea Daciei de către Traian, Putna a ajuns în stăpînirea Romanilor. Şoseaua care 3

unea Ardealul cu Dunărea de jos, strâbălea munţii pe la Oituz, cobora pe Trotuş pînă la vărsarea acestuia în Şiret unde trecea pe malul stîng, apoi urma dealungul Şiretului pînă la Bărboşi (li).

Flota romană de pe Dunăre, avînd o „staţie" sau o bază în acest ultim punct, controla şi Şiretul inferior ; la Şendrent spre _apus de Bărboşi era, veacului al doilea după în a doua jumătate Christos, o temeinică aşezare romană (12). In afară de şoseaua principală, se pare că a mai existat şi o a doua care pornea din dreptul Adiudului, mergea dealungul Şiretului pe malul drept, tăia rîurile Putna, Rîmnic, Buzău, Ialomiţa ^irăspundeală Dunăre, în faţa Durostorului-Silistra de astăzi (13), Din acest al doilea^drum, se ramifica, poate în dreptul Focşanilor, un altul care, pe la poaleţe podgorie^ ducea spre Oltenia (14), N'avem sigu­ ranţă deplină în ce priveşte traseul acestor dru­ muri secundare, nici în ce priveşte punctele de bifurcare ; ca au existat însă asemenea drumuri, ni se pare în afară de îndoială. Aceeaşi lipsă de precizie există şi în identificarea localităţilor care, după indicaţiile date de geograful Ptolomeu, ar veni în cuprinsul judeţului Putna, E vorba anume de localitatea Ramidava care se pare că era în regiunea de munte sau de deal, poate prin Vrancea, şi de localitatea Paloda. care ar fi venit mai de grabă în spre Şiret (15), Independent însă de situarea acestor centre mai însemnate antice, un fapt este iarăşi sigur şi anume că civilizaţia romană : magistraţii, soldaţii şi negustorii romani au străbătut acest ţinut, prin partea de miază-noapte şi de răsărit a.

i

căruia trecea drumul de legătură între Ardeal şi Dunărea de jos, „In apropierea satului Sascnl pe malul drept al Şiretului, s*ji_j*ăsit un tezaur_moţietar roman care a intrat în Iunie 1935 în pose­ siunea Cabinetului Numismatic al Muzeului Mu­ nicipiului Bucureşti*' (16). El cuprinde dinari de argint din intervalul 54-192 după Christos. Cei mai mulţi sunt dela împăratul Traian (189 de piese), dela Hadrian (128 de piese), dela Antoninus Pius (140 de piese) şi dela Marcus Aurelius (102 piese), adică tocmai din epoca de înflorire a Da­ ciei Romane (17). Cu siguranţă se vor descoperi şi alte urme ale influenţii romane în această regiune.

In cursul întunecatului ev mediu, ţinutul Putnei a avut aceeaşi soartă ca şi restul pămîntului romînesc. El a văzut trecînd tot felul de neamuri barbare : a văzut pe Germanii cei blonzi, pe Hunii stepelor asiatice, pe Slavii cei numeroşi. Aceştia din urmă s’au aşezat pretutindeni, şi la şes, şi în podgorie, şi la munte. Dela vărsarea Putnei şi pînă pe vîrfurile cele mai înalte ale Carpaţilor găsim urmele lor. Dintre rîuri, Putna, Milcovul, Năruja, spre a nu cita de cît pe cele mai importante, poartă nume slave. Cel dinţii înseamnă „cu drum“, sub înţeles deci apa dealungul căreia e drumul (18); şi într’adevăr, pînă astăziijlniimul spre munte merge, dealungul acestui rîu. Milcov (numele se întîlneşte şi în judeţele Olt şi Tulcea) înseamnă „graţios**, mîngîios** (19), iar Năruja are înţelesul de „frumoasa“(20). Nerejul (compară cu ruteanul, nerez, „vier sălbatic, mistreţ**) (21). Coza (dela Koza „ca­ pră"), Crimineţul (dela kremenă „cremene") sunt 5

-. . ' '

de asemenea de origine slavă ; însăşi numele Vrancei e slav : el înseamnă sau „ţara neagră*1 din cauza pădurilor întunecate de brad care o acope­ reau odinioară, sau ..ţara corbilor" t22) prin analo­ gie cu Vîlcea „ţara lupilor", Tutova „ţara murelor" etc. (23). Şi dela Unguri — poate şi dela vechii Turci: Pecenegi, Cumani — ne-au rămas urme în toponimie. Astfel sunt: Agiud (compară în Ardeal: Nas aud, Vesăud, etc.), Sascut, adică, în ungureşte „Fîntîna Sasului", Hîga, din hâgo „(drum pe) povîrniş de munte" (24), Vizăuţ, din viz, „apă" pe ungureşte, Tichiriş, Chilimeiea, etc. (25).

In tot acest răstimp de năvăliri, de lupte şi de prefaceri, vechea populaţie daco-romană, care dela o vreme a început a se amesteca cu Slavii» nu şi-a părăsit aşezările. Cînd venea valul barbar, băştinaşii se trăgeau la adăpostul pădurei, la deal şi la şes în imenşii codri de stejar din care se mai văd şi azi petice, în unele locuri, la munte, în codrii de brad. Aici îşi ascundeau familiile şi bogăţia lor de căpetenie : turmele de oi şi cirezile de vite. Grînele erau ascunse în pămînt, în gropi bine arse. Cînd se făcea iar pace — uneori nici nu se ajungea la luptă, năvălitorii mulţumindu*se cu dijma din produse şi cu darurile ce li se ofe­ reau — înaintaşii noştri se întorceau în satele lor.

Dacă locuinţele fuseseră arse, altele nouă se făceau în scurt timp : lemn era din belşug şi în construc­ ţia unei case — nu mai vorbim de bordeie — nu intrau materii care să trebuiască a fi aduse din altă parte. Pînă şi cuiele erau de lemn, din lemn tare de gorîn, cum se mai poate vedea şi astăzi 6

m

în unele colţuri arhaice ale pămîntului romînesc.

Din această vreme dinainte de întemeierea Mol­ dovei trebue să fie unele din satele cu nume aşa de specific romîneşti: Vidra, Colacul, Valea-Sării, Paltin, Spulber. Tot dinainte de întemeiere cred că sunt şi satele : Soveja, Cîmpuri, Vizantea, Nereju, Năruja, Reghiu, Sascut.

Ultimii năvălitori înaintea Tătarilor au fost Cumanii. Pe la începutul veacului al XlII-lea, aceştia încep să treacă la creştinism ; pentru a da un impuls mai mare operei de conversiune, se în­ fiinţează, între 31 Iulie 1227 şi 21 Martie 1228, un episcopat al Cumanilor. El cuprinde şi ţinutul Putnei. (26). Cu privire la acest episcopat avem o scrisoare foarte importantă adresată în 1234 de către Papa Grigore al IX-lea lui Bela, principele de coroană al Ungariei. „In episcopatul Cumanilor — spune el — sunt, după cîte aflăm, nişte popoare care se numesc Valachi care, deşi se socotesc creştini, totuşi..., avînd diferite rituri şi obiceiuri, fac fapte care nu se pot spune. Căci, dispreţuind biserica romană, nu primesc tainele bisericeşti dela venerabilul frate al nostru, Episcopul Cumanilor, care are dioceza acolo, ci dela oarecari pseudoepiscopi, ce ţin ritul Grecilor. Şi unii din regatul Ungariei, atît Unguri cît şi Germani, locuind prin­ tre ei, trec la credinţa lor şi făcîndu-se una cu acei Valahi, primesc zisele taine, dispreţuind pe Episcopul Cumanilor,* spre marele scandal al drept credincioşilor şi nu mai puţina scădere a credin­ ţei creştine" (27).

Scrisoarea aceasta e importantă mai întîi 7

fiindcă arată prezenţa Romînilor pe teritoriul episcopatului amintit, deci şi în Putna, apoi fiindcă dovedeşte existenţa unei ierarhii religioase orto­ doxe — în sfîrşit, fiindcă ne confirmă procesul de asimilare al elementelor ungureşti şi săseşti stabi­ lite pe versantul răsăritean al Carpaţilor de către populaţia romînească băştinaşe. Acest proces se poate observa în unele locuri şi astăzi: astfel e în satul Vizantea unde stăruie încă un grup de Unguri, cu nume ungureşti şi vorbind limba un­ gurească, dar ştiind foarte bine romîneşte şi neputînd fi deosebiţi de Romîni, în ce priveşte por­ tul, casa şi obiceiurile. Şi în regiunea AdjudSascut, unele nume de familie, ca şi unele nume de botez, amintesc o străveche origină săsească şi ungurească.

In 1241 năvălesc Tătarii. Un contemporan, călugărul Rogerius, ne spune că armata coman­ trecut Şiretul, a dată de principele Bochetor ajuns în locurile unde se întindea Episcopatul Cu­ manilor, adică în sudul Moldovei şi în răsăritul Ţărei Romîneşti şi „învingînd pe oamenii care ie­ şiseră la luptă, au început să ocupe ţara în între­ gime" (29). Din sudul Moldovei, Bochetor a trecut apoi prin pasul Oituzului în Ardeal unde a ocupat cetatea Sînzîeni, Braşovul,Ţara Bîrsei şi alte ţinu­ turi şi oraşe (29). Rezistenţa pe care au încercat-o locuitorii dela răsărit de Carpaţi, deci şi aceea ai Putnei, n’a putut prin urmare, cum era de altfel de aşteptat, să oprească năvălirea acestor barbari care sfărâmaseră mai înainte atîtea armate şi care vor bate cumplit, îndată după aceea, pe regele Bela al IV-lea al Ungariei.

8

Ajungem, în felul acesta, în vremea înteme­ ierii Ţărilor Romîneşti. Muntenia, întemeiată mai de vreme, sub Basarab Voevod, s’a întins trep­ tat spre răsărit, pînă la încovoitura Carpaţilor; că ar fi stăpînit şi ţinutul Putnei, cum s’a afirmat mult timp în istoriografia noastră, nu e dovedit prin nimic: „părţile tătăreşti" veneau mai spre răsărit, în Bugeacul de astăzi, în regiunea Chiliei; aşa se explică şi numele Basarabia pe care l-a purtat, din veacul al XlV-lea înainte, partea de miază-zi a ţinutului dintre Prut şi Nistru.

Vrancea, unde exista acum o viaţă locală în­ chegată, cu rosturi şi drepturi deosebite ale căror palide reflexe au ajuns pînă în zilele noastre, n’a făcut parte din statul muntean. Acesta s’a întins, se pare, numai asupra extremităţii răsăritene a actualului judeţ, cuprinzînd satele : Călieni, Năneşti, Lungociul şi constituind, în veacul al XV-lea, re­ giunea numită Oltenii (30), Cînd însă descălecătorii din Maramureş au întemeiat noul stat al Moldovei, ei au ajuns în chip firesc, în expansiunea lor spre miază-zi, pînă la încovoitura Carpaţilor şi au în­ globat şi ţinutul de margine al Putnei cu munţii respectivi. Pe vremea lui Alexandru-cel-Bun, ho­ tarul e la Milcov: boieri de ai acestui voevod stăpînesc sate cuprinse între Milcov şi Puina, ca de pildă : Bătineştii şi Purceleştii (31). Intre Mirceacel-Bătrîn, şi Alexandru-cel-Bun a intervenit chiar un tratat cu privire la hotarul dintre cele două ţări; din nefericire însă, acest tratat nu ni s’a păstrat (32).

Prima menţiune despre „ţinutul" sau — cum 9

se spunea în Muntenia — „judeţul" Putna este din 2 Iulie 1431, într’o scrisoare latinească prin care Ladislau Apor anunţă pe judele braşovean Luca Kiss cum că Alexandru-cel-Bun şi-a con­ centrat trupele şi că a trimis pe marele vornic „spre Putna" („versus Puttnam") (33). In aceeaşi scrisoare găsim şi cea dintîi menţiune a Vraneei: ştirea despre mişcarea armatei moldovene, adaugă Ladislau Apor. o are dela cîţiva informatori ai săi care au străbătut în Ardeal „pe drumul Vrăncii" (,,per viam Varancha"), celelalte drumuri fiind ocupate. Printr'un document din 12 Martie 1423, Alexandru-cel-Bun dărueşte slugei sale credin­ cioase Batin trei sate „pe Putna“, sau ,,la Putna" (34) * expresia slavă se poate traduce în ambele fe­ luri. In cazul cînd diacul domnesc a vrut să spună „la Putna", atunci aceasta e cea mai veche men­ ţiune a ţinutului (35), In orice caz, oricum am traduce, este sigur că pe vremea lui Alexandru-cel-Bun ţinutul Putnei exista. Noi îl socotim — ca formaţie adminis­ trativă — încă şi mai vechiu şi anume din timpul primilor domni ai Moldovei. Aceştia, pentru a putea cîrmui mai bine ţara, au împărţit-o într'un număr de „ţinuturi", corespunzînd, unele din ele, cu unităţi geografice naturale (văi, uneori chiar bazinuri întregi de rîuri) sau vechi formaţiuni po­ litice (cnezate şi voevodate), iar altele cuprinzînd „hinterlandul" unei cetăţi sau al unui tîrg. Ţinutul Putnei face parte din prima categorie: el a cuprins, la început, bazinul rîului Futna şi numai acesi bazin. Intr’adevăr, vechiul ţinut ocupa 10

1

o suprafaţă mai mică decît judeţul actual. In par­ tea de miază-noapte, în jurul tîrgului Agiud, a existat, în veacul al XV-lea, alXVI-lea şi al XVII-lea, un ţinut al Agiudului. II găsim pomenit într'un docu­ ment dela Ştefăniţă (1517-1527) (36), apoi într’altul dela Petru Rareş(37) şi în lista de judeţe din 1566 a cronicei moldo-polone ; în 1591, judecind după două însemnări fiscale din acest an, ar părea că el se contopise cu Putna. Intr'adevăr, în cea din­ ţii — un catastif de contribuabili pe categorii şi pe ţinuturi, purtînd data 20 Fevruarie 1591, Agiudul nu mai figurează (39) ; în cea de a doua, posterioară cu cîteva luni: 12 Mai 1591 şi cuprinzînd numărul de oi cumpărate de „casapii şi gelepii din ţară“, iarăşi pe ţinuturi, găsim „ţinutul Putna şi Agiudul“ la un loc. Ceea ce ar putea însemna că se făcuse contopirea lui cu ţinutul mai mare dela miază-zi (de aceea nu figurează în prima însemnare), dar numai de puţină vreme, din moment ce el e amintit totuşi împreună cu Putna. Documente din prima jumătate a veacului al XVII-lea ne arată însă că ţinutul Agiudului a continuat să fiinţeze ; îl găsim şi în. 1647, pe vremea lui Vasile Lupu (40).

In extremitatea răsăriteană a judeţului actual, adică pe locul Călienilor, Năneştilor, Lungociului, Belciugului (acesta din urmă trecut recent la ju­ deţul Rîmnicul-Sărat) precum şi în sudul judeţelor Tecuci şi Covurlui, a existat în veacul al XV-lea şi al XVI-lea o regiune — poate chiar un ţinut — anume Oltenii. Prima dată e menţionată în scri­ soarea din 1 Septemvrie 1435 prin care Iliaş Voe11

vod comunică regelui Vladislav al Poloniei că s'a împăcat cu frate-său Ştefan şi că i-a dat acestuia din urmă să stăpînească „oraşul Chelia şi cu vama şi cu ezerele ce ascultă de acest oraş şi oraşul Vaslui şi ocolul ce ascultă de acest oraş şi ţinu­ tul dela Tutova şi tîrgul Bîrladului cu tot ocolul şi morile Covurluiului şi oraşul Tecuci cu tot ocolul şi Oltenii11 (41). Numele revine în actul din 4 Noemvrie 1499, prin care Ştefan-cel-Mare întă­ reşte boierului său Duma Brudur jumătatea din jos a satului Ţăpeşti, pe Bîrlad, „la Olteni" (42).

Tot „în Olteni" este şi seliştea din pustietate, numită Lungociul „între Călieni şi Năneşti", amin­ tită într'un document din 17 Martie 1529 (43). Un alt document anterior, din 17 Dechemvrie 1514, păstrat însă numai într’un regest romînesc, men­ ţionează „Oltenii, între Călieni şi Năneşti" (44), de unde ar rezulta că a fost un sat cu acest nume, sat dela care s'a numit apoi regiunea înconjură­ toare. Astăzi şi Călienii, şi Năneştii, şi Lungociul se găsesc pe malul drept al Şiretului; în secolul al XV-lea însă ele erau pe malul drept al Bîr­ ladului care curgea, vărsîndu-se direct în Dunăre, prin actuala albie a Şiretului, în timp ce acesta din urmă avea cursul său mai spre micză-zii45).

Numele „Oltenilor" se trage dela vechii locuitori ai acestei regiuni, veniţi sau aduşi de cei dintîi Basarabi din Oltenia sau de pe malurile Oltu­ lui (46).

Cele dintîi menţiuni documentare despre sa­ tele din Putna sunt de pe vremea lui Alexandrucel-Bun. La 12 Martie 1423, acest voevod dăru12

eşte slugei sale Batin „pentru dreaptă şi credin­ cioasă slujbă"... trei sate la Putna, anume unde este casa lui, alt sat unde a fost Lupşe, al treilea unde este vadul la Putna" cu vechile lor hotare „pe unde din veac au umblat" (47), Primul sat, unde se afla casa lui Batin, este în fiinţă şi astăzi: Băiineşiii; numele actual se trage tocmai dela acest boier al lui Alexandru-celBun, primul proprietar cunoscut al satului. Nu ştiu unde se afla cel de-al doilea sat, în care fu­ sese Lupşe ; probabil însă că nu era departe de Bătineşti(48).

In ce priveşte satul de-al treilea „unde este vadul la Putna" el e amintit sub numele de Călimăneşti în hrisovul din 14 Martie 1497, prin care Ion Batin din Suceava, nepotul lui Batin, vinde lui Micul Măcău jumătate din acest sat „pe Putna, la vad" (49). Titlul de proprietate al vînzătorului e tocmai hrisovul dat de Alexandru-celBun bunicului său, la 12 Martie 1423.

Astăzi se află, în judeţul Putna două sate cu numele de Călimăneşti : unul aparţinînd comunei Pâdureni, situat pe Şiret, la nord de Mărăşeşti, celălalt aparţinînd comunei Păţeşti, situat pe Milcov. Nici unul nu e aşa dar „pe rîul Putna", la vad (50).

In această situaţie se găseşte însă satul Căli­ mări, aparţinînd comunei Vidra (51). Asemănarea de nume cu „Călimăneştii" din 1497 şi faptul că e aşezat într adevăr la un vad al Putnei, ne face să-l identificăm cu cel de-al treilea sat stăpînit de Batin, în 1423(52).

13

Din formula referitoare la hotare „pe unde din veac au umblat“ putem deduce însă că aceste trei sate sunt şi mai vechi decît Alexandru-celBun şi că ele existau în secolul al XlV-lea. Batin dela care s’au numit Bătineştii era proprietarul, nu însă neapărat şi întemeietorul aşezării. Pentru cel de-al doilea sat, avem chiar dovada documen­ tară : mai înainte de a intra în stăpînirea lui Ba­ tin, fusese acolo, probabil în calitate de jude sau cneaz, un Lupşe. N'ar fi de loc de mirare aşa dar ca aceste sate să fi existat pe vremea întemeierii Moldovei, ba chiar să fi fost anterioare ei.

La 26 August 1424, tot Alexandru-cel-Bun întăreşte lui Stanciul David satul Badeuţii la Prut şi „trei sate Ia Putna, Stanciulovo şi satul Purcelovo şi satul Mărinii“ (53). Documentul nu e cunoscut decît sub formă de regest romînesc, aşa că nu ştiu cum era exact textul slav. Satul Purcelovo e, după toate probabilităţile, Purceleştii de astăzi, aparţinînd comunei Boloteşti, pe apa Putnei. Celelalte două sate nu le-am putut identifica, fie că au dispărut, fie că şi-au schimbat numele (54).

Din vremea urmaşilor lui Alexandru-cel-Bun avem un document interesant privitor la ţinutul Putnei. La 20 Iunie 1443, Ştefan Voevod întăreşte lui Vlaşin Creţescul, între altele „la Vrancea, seliştea lui Delea, Albiana (55). Numele seliştei se poate ceti şi Albia, partea ultimă a cuvîntului fiind în cazul acesta prepoziţia slavă na indicînd aşezarea. Cred însă că mai exactă e prima lec­ tură. Aşa s’a cetit numele şi cu prilejul vestitului proces purtat de Vrînceni la începutul veacului 14

al XlX-lea : atît în anaforaua din 1 Martie 1813 (56), cît şi în aceea — privind altă chestie — din 1817 (57) găsim Albiana. Cu un nume asemănător (Alghianu) există azi în Vrancea o sărătură în comuna Spineşti(58), şi Un pîrîu pe teritoriul comunei Poiana (59), In această regiune a fost prin urmare „seliştea“, adică vatra unui sat dispărut. Ceea ce ne arată încă odată vechimea aşezărilor romîneşti de aici: pentru ca la 1443 Albiana să fi devenit selişte, înseamnă că ea exista cu siguranţă în veacul al XlV-lea, ca şi satele întărite cu două decenii mai înainte lui Batin de către Alexandru-cel-Bun. Documentul care urmează în ordine cronolo­ gică priveşte în primul rînd valea Milcovului.

La 8 August 1445, Ştefan Voevod dărueşte boie­ rului Oană Ureacli (Ureche!) pentru slujba sa dreaptă şi credincioasă, satele la Putna, anume unde a fost Stan Hârţăgan, unde a fost casa Ra­ dului şi Andriiaş, mai sus, şi în rediul lui Andriaş Caliman,... după vechiul hotar pe unde din veac au umblat" (60), Satul „unde a fost Stan Hârţăgan" se afla pe valea Milcovului, probabil pe Ia Şindrilari (61).

Dintrhm zapis cu data 22 August 1688, aflăm că Mîrza din Odobeşti şi cu femeia lui Tudora au dăruit mănăstirii Miera „o poiană pe Milcov care se cheamă Hărţăgeasca, şapte fălci de loc şi mai sus o curăţitură de trei fălci, care se trage de pe Stan Hârţăgan din Vrancea" (62), ,,Unde a fost casa Raduiui", trebue să fi fost prin apropiere. „Andriiaşui" corespunde foarte probabil cu satul Andrieşi — numit mai înainte Şindrilarii - An15 ,‘'i: 'Trr? .:

1 dreiaş — din comuna Reghiu, tot pe valea Miicovului (63). Iar „în rediul lui Andreiaş Caliman, ar putea fi satul Caliman de astăzi, din comuna Vidra, pe valea Putnei (64).

In veacul al XV-lea, documentele cunoscute pînă acum mai menţionează următoarele sate în judeţul Putna -^Şoldeştii la Zăbrăuţ ; jumătate din el este confirmată la 13 Octombrie 1469 de către Ştefan-cel-Mare lui Iuga Grasul dela Zăbrăuţ care o cumpărase cu 40 de zloţi tătăreşti dela Aldomir (65). Astăzi Şoldeştii formează o parte din co­ muna Fitioneşti (66).

In acelaşi document e amintit şi satul Bătineşti la Putna care se numea acum astfel după proprietarul Batin constatat pe vremea lui Alexandru-cel-Bun. Jumătate din acest sat e cumpă­ rată de asemenea de Juga Grasul dela Zăbrăuţ pentru 20 de zloţi dela Stamatin (67), După nu­ mele noului proprietar i se zice unui cătun din Bătineşti Igeşti (la început Iugeşti, dela Iuga) (68) 2) Dimaciu, amintit într'un document din 12 Ianu­ arie 1495, prin care Ştefan-cel-Mare întăreşte fra­ ţilor Alexa, Jurca, Dragoşe şi Jurja ,,satul Ţigăneii la Dimaciu" (69) Dimaciu formează astăzi un cătun al comunei Suraia (70). 3) Ţigăneii trebue să fi fost cam la 4 kilometri spre sud-vest de Di­ maciu, unde e acum,, Cotu-Ţiganului“, pe Putna(71).

4) Spărieţii, pomenit într’un document din 13 Mar­ tie 1495, prin care Ştefan-cel-Mare confirmă lui Cîrstea, fratelui şi suroriior acestuia, jumătate din satul ,,Spărieţi la Zăbrăuţ**, ,,unde a fost Spărietul“, cumpărată dela Ştefan şi fraţii lui cu 25 de 16

î

â

zloţi tătăreşti (72). Sperieţii există şi astăzi, alcătuind un cătun al comunii Diocheţi (73). 5) Şecanii. In 1494, Ştefan - cel - Mare confirmă lui Ivanco, surorilor acestuia şi unei nepoate jumătatatea de sus din satul Şecani „din sus de Ajud“, cumpărată dela Şerban şi dela Brînduşa, nepoata lui Iuga Şecanul(74), Acest sat care în secolul al XV-lea făcea, după toate probabilităţile, parte din ţinutul Agiudului, se numeşte astăzi Şişcani, printr'o modificare a numelui iniţial(75). 6) Sîrbii, pe Milcov, „unde este vadul cel vechiu", (pe lo­ cul Focşanilor de astăzi) apar într’un document din 8 Fevruarie 1500, prin care Ştefan cel-Mare întăreşte jumătate din acest sat la patru proprie­ tarii).

La începutul veacului al XVI-lea, pe vre­ mea lui Bogdan-cel-Chior, fiul şi urmaşul la tron al lui Ştefan, sunt pomenite alte două sate, anume Păuleştii în Vrancea şi Muncelul pe valea Zăbrăuţului. Cel dinţii apare într'un document din 25 Fevruarie 1507, prin care se întăreşte lui Andrieş Lepădatu şi altor răzeşi moşie în Păuleştii). Nea­ mul acesta al Lepădaţilor trăieşte pînă astăzi: cunosc personal pe Stoica Lepădatu din Păuleşti, un tip reprezentativ de Vrîncean. Despre Mun­ celul avem documente din 19 Fevruarie 1508: Drăgălina, nepoata lui Nan Clucerul, vinde acest sat pe care-1 avea moştenire dela moşu-său lui Dragomir Munceleanu(78), Acestea sunt cele mai vechi menţiuni de sate din Putna. După cum se vede, un număr relativ mic; de aci însă nu trebuie să scoatem concluzia 17 2

că aşezările omeneşti erau în vremea aceia râr6, că populaţia n*avea desime. Alături de satele po­ menite mai sus, existau, pe timpul lui Alexandrucel-Bun şi al lui Ştefan-cel-Mare, o sumă altele, numai că nu posedăm documente despre ele.

Hrisoave nu se dădeau decît în cazuri de vinzări, cumpărări, hotărniciri, adică atunci cînd se pro­ ducea o modificare însemnată în felul de stăpînire al pămîntului; altfel satele răzăşeşti puteau să fi­ inţeze sute de ani fără ca să aibă nevoie de cărţi domneşti. Aşa s'a întîmplat, de exemplu, cu multe din satele Vrăncii; deaceia nu avem documente vechi asupra lor. In a doua jumătate a veacului al XVi-iea, şi anume într'un zapis din 14 Fevruarie 1572, e pomenit satul Străoane, al cărui nume vine dela „bătrînul" Straoa(79), Bourenii, în Vrancea, apar în „suretul" adică rezumatul romînesc al unui act din 14 Noemvrie 1584(80); peste cîteva luni nu­ mai, la 3 Mai 1585, găsim menţionate, tot în Vran­ cea, satele Topeşti, Bîrseşti, Negrileşti şi Fereşti^).

In veacul al XVII-lea, ştirile despre satele putnene se înmulţesc considerabil. Avem astfel acte privi­ toare la Spineşii (c. 1600) (82), Cîmpuri, Verdea şi Răcoasa (1614, Iulie 2)(83); Stoeşti şi Păuneşti (1635, Mai 7) ; Soveja, Vitâneşti şi Clipiceşti (1646, Noemvrie 17)(84); Tulnici (1648)(85), Floreşti (1649, Iulie 7)186), Boul (c. 1655-1659) (87), Deochiafi (1659, Dechemvrie 20)(88), Domneşti, Crucea (1661, Au­ gust 10) (89), Sascuiul, Drăguşenii, Confăştii (16611665)(90), Vizăuţ azi Vizantea răzăşească (1667, Noemvrie 3) (91), Colacul (1673, Mai 13)(92), ValeaSării şi Grozăştii (1677, Ianuarie 10) (93), Oleşeşti 18

(1677, Fevruarie 17) (94), Crucea-de-jos, Crucea-de sus, (1678, Mai 18) (95), Şindrilari (1684, Fevruârie 26) (96), „Petreşti, ce să chiamă la uric Stoeştii“ (1686 Aprilie) (97), Păţeşti, Năruja şi „Ruget, la Vrancea“ (1688, August 21 (98), Valea-Cozii (1689, Mai 20) (99), Voloşcanii (1690, Dechemvrie 29)000), Orbenii (1665-1695) (101), etc.

O sumă de sate vechi au dispărut, din cauza vremurilor grele, sau şi-au schimbat numele; al­ tele sau contopit cu satele învecinate. încă pe timpul lui Ştefan-cel-Mare nu mai exista satul Beala : la 26 Noemvrie 1499, voevodul confirmă comisului Uea „seliştea Beala, la Putna, unde a fost Miclăuş Cătina", cumpărată cu 100 de zloţi tătăreşti dela Ivul, fiul Voicăi(102). Un document nedatat, probabil din veacul al XVIMea, aminteşte de satul Pogăneşti (103), un altul, din 2 Martie 1686, menţionează, pe lingă Agiud, satul SperIeştii 104); între 1655 şi 1659 găsim satul Purduşăşliii 105). „Stredzăştii“ menţionaţi într'un act din 24 Iunie 1665 0 06), sunt, probabil, tot una cu Străjescu de astăzi; mai găsim apoi, tot în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, Lăleşlii (1677, Fevruarie 17) 007), Pomşeştii (1678, Mai 18) (108), Vinişăştii (1684, Mai 20) (109), astăzi cuprinşi în Odobeşti, Ţigăneştii (1685, Noemvrie 20) (110), GirIeştii (1691, Mai 18) (IUI, etc.

In ce priveşte tîrgurile sau oraşele, cel mai vechiu din judeţul Putna, a fost Agiudul. Bine aşezat, la locul unde drumul de pe valea Trotuşului se unea cu acela de pe valea Şiretului (112), Agiudul este pomenit pentru întîia dată în privi19

iegiul comercial pe care îl acordă Iliaş Voevod, la 9 Aprilie 1433, Saşilor din cele şapte scaune ale Ardealului, Se specifică anume că mărfurile ne­ gustorilor saşi vor fi socotite toate „în oraşul nos­ tru Agiud" („in oppido nostro Egydhalma“) şi vor plăti drept vamă, de fiecare marcă, patru groşi (113), Ca punct vamal apare Agiudul şi în privile­ giul comercial acordat de Ştefan-cel-Mare Liovenilor, la 3 Iulie 1460(114), Tot din veacul al XV-lea este şi „Tîrgul Putnei“ sau „Putna". In acelaş privilegiu comercial al Liovenilor, găsim următoarea dispoziţie: „Şi cine va duce postavuri în Ţara Romînească, are să dea la vama cea mare din Suceava de grivnâ trei groşi, iar‘în tîrgul Romanului, în Bacău, în Adjud şi în Putna, în Vaslui, în Bîrlad şi în Tecuciu, de car cîte doi zloţi" (115), Acest tîrg însă n’a avut o viaţă prea lungă: pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561) el numai exista.

Intr'un document din 16 Aprilie 1559, ni se spune lămurit: „Şi,., au vîndut Sălomiia şi soru-sa Lupa, featele lui Baloş Voiupi, din giumătate de sat, din partea de sus, pre Putna, unde au fost tîrgul • Putnii, giumătate..." (116). Acest tîrg, dispărut atît de curînd, se afla pe actualul teritoriu al comunei Boloteşti, unde există şi astăzi încă „hotarul tîrgoveţ" (117).

In locul lui, s’au ridicat Focşanii. Numele îi vine dela un Focşa care a fost probabil proprie­ tar de moşie în această parte (compară cu Boto­ şani, dela Botăş, Drăgăşani dela Dragăş, Voloşcani dela Voloşca, etc.). Prima menţiune o găsim în*

i

20

I

tr’un document muntean din 1575, Ianuarie 30, dela Alexandru Voevod, în care se povesteşte războiul avut în 1574 cu Ioan Vodă-cel-Viteaz (zis de cronică „cel Cumplit**) : „Iar după aceea, în timpul cînd ne-a lovit pe domnia mea Ioan Vodă cu Moldovenii cu înşelăciune pe la Focşani, pe cînd a voit fratele domniei mele Ion Petru Vodă a intra la Domnia Ţării Moldovei...“ (118». O altă menţiune este în catastiful din 15 Mai 1591 cuprinzînd numărul de oi cumpărate de „casapi şi gelepi** şi trecute „prin şchelea din Isaccea şi pe la Focşani" ii 19). Odobeştii apar documentar pe la sfîrşitul veacului al XVII-lea. In Aprilie 1686 „Ursa, femeia lui Moţoc din Odobeşti** dăruieşte mînăstirii Miera mai multe proprietăţi* între care şi „cinci pogoane de vie cu cramă cu tot în deal la Odobeşti** (120). In 1698, nu devenise încă tîrg: ne-o spune un „izvod de împărţire de ocină, din bătrînul lui Chilău, din satul din Odobeşti, ce s'au socotit şi s’au ales tuturor** (121). In 1732, aceiaş situaţie(122), în 1785 se vorbeşte de „uliţa tîrgului“( 123), adică uliţa care ducea spre locul unde se ţinea tîrgul săptămînal ; că este aşa şi că aşe­ zarea nu se transformase încă în tîrg, ne-o dove­ deşte o hotărnicie din 1803, Aprilie 18, în care apar din nou „moşnenii din satul Odobeşti (124).

(1). Const, C. Giurescu, Istoria Romînilor, voi. I, ed.

2, Bucureşti, 1935, p. 20.

(2). Ceramică din această localitate se află la Muzeul Regional Putnean al Liceului „Unirea" din Focşani. Vezi N.

21

Iii

AI. Rădulescu, Muzeul Regional Pufneau, Focşani, 1936, p. 8.

(3). Em. Coliu, O nouă descoperire în domeniul cera­ micei pictate din Moldova de jos, în Milcovia, IV (1933), p. 33-46.

(4). Ibidem, p. 33 nota 1.

(5). Idem.

(6). Rădulescu, o. c., p. 8.

(7). V. Pîrvan, Getica, Bucureşti, 1926, p. 165.

(8). Coliu, o. c., p. 33, nota 1.

(9). Giurescu, Istoria Romînilor, p. 20.

(10). Ibidem, p. 47-73.

(11). V. Pîrvan, Castrul dela Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos, în An. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist., s. 2, t. XXXVI (1913-14), p. 93-130.

(12). Ibidem, p. 122.

(13). Giurescu, o. c., p. 134.

(14). Ibidem, harta 5, între p. 176-177 : bifurcarea tre­ buie pusă în dreptul Focşanilor.

(15). Ibidem.

(16). Dr. G. Severeanu, Tezaurul monetar din Sascut din epoca imperiului roman, în Bucureşti, nr, 2 (1935), p. 218-219.

(17). Ibidem.

(18). G. Weigand, Die Namen der rumănischen Judeţe im Altreich, în Balkan-Archiv, IV (1928), p. 173.

(19). Iorgu Iordan, Rumănische Toponomastik, II-III, Bonn-Leipzig, 1926, p. 186.

(20). G. Weigand, Ursprung der siidkarpaihischen Flussnamen in Rumănien, în XXVI-XXIX Jahresbericht des Instituts fiir rumănische Sprache zu Leipzig, 1921, p. 83.

(21). Ibidem.

(22). C. Giurescu, Despre Vrancea, în Rev. Ist. Rom., IV (1934), p. 282.

(23). Ibidem, p. 283.

(24). Iorgu Iordan, Toponimie puineană, în Milcovia, IV (1933), p. 10.

(25). Giurescu, Istoria Romînilor, I, p. 374-5.

22

(26). Dr. Ioan Ferenţ, Cumanii şi episcopia Ier, Blaj 1931, ’p. 125-6 şi 133.

(27). Giurescu, Istoria Romînilor, I, p. 327.

(28^. Ibidem, p. 333.

(29). Idem.

(30). Vezi mai jos, p. 11-12.

(31). Vezi mai jos, p. 13-14.

(32). Giurescu, Istoria Romînilor, I, p. 482 (33). Giurescu, Despre Vrancea, p. 280-281.

(34). M. Costăchescu, Documentele Moldoveneşti înainte de Ştefan-cel-Mare, I, Iaşi, 1931, p. 153-156. —Sar putea să fie şi o confirmare, nu o dăruire, dat fiind că în unul din aceste sate Batin îşi avea casa lui. Vezi mai jos, p. 14.

(35). Documentul din 26 August 1424 (Costăchescu, o. c., I, p. 166-7), ni s'a păstrat numai într’un rezumat româ­ nesc, aşa îneît nu ştim dacă expresia „la Putna’1 redă exact textul slavon. S'ar putea ca în original să fi fost „pe Putna".

(36). Costăchescu, o. c., I, p. 490.

(37). Ibidem, voi. II, Iaşi, 1932, p. 534, nota.

(38). Ioan Bogdan, Cronice inedite atingătoare de is­ toria Romînilor, Bucureşti, 1895, p. 133.

(39). Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 219.

(40) însemnarea din 12 Mai 1591, în Hurmuzaki XI, p. 223. — Acte menţionînd ţinutul Agiudului în 1615, 1618, 1630 şi 1647, la V. Lungu, Ţinuturile moldoveneşti pînă la 1711, în Cercetări Istorice, IV, 2 (1928), p. 108.

(41). Costăchescu, o. c., voi. II, p. 682-3.

(42). Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, II, Bucureşti, 1913, p. 140-141.

(43). Costăchescu, o. c., II, p. 56 nota 3 : „Căneşti" e o lectură greşită în loc de Năneşti. Se poate ca şi data exactă să fie nu 17, ci 16 Martie, aşa cum o găsim în suretul publicat de Gh. Ghibănescu, Surete şi Izvoade, IX, Iaşi, 1914, p. 16.

(44). Costăchescu, o. c., II, p. 302.

(45). N. I. Antonovici, Probleme hidrografice in basinul inferior al Şiretului, Bucureşti, 1929, 8 p. în 8°; cf. Giurescu,

23

Istoria Rominilor, voi. I, p. 5 şi Costăchescu, o. c., II, p.

337, nota 10.

(46). Pentru elementele munteneşti aşezate în sudul Moldovei, cităm satele: Muntenii - Puţeni, pomenit în vea­ cul al XV-lea pe valea Gerului şi Muntenii de lingă Ţigă­ neşti, pe Birlad : v. Bogdan, o. c., II, p. 108.

(47). Costăchescu, o. c.f I, p. 153-156.

(48). V. şi Costăchescu, o. c., I, p. 155-156.

(49). Bogdan, Documente, II, p. 108-110.

(50). Costăchescu, o. c., I, p. 156 ; cf. M. Canianu - A. Candrea, Dicţionar geografic al judeţului Putna, Bucureşti, 1897, p. 55-56.

(51). Costăchescu, o. c., I, p. 156.

(52). Cf. Costăchescu, o. c., I, p. 156.

(53). lbidem, p. 166-167.

(54). lbidem, p. 167.

(55). lbidem, voi. II, p. 160; cf. Aurel Sava, Docu­ mente putnene, I, p. 1.

(56). Sava, o. c., I, p. 173.

(57). Costăchescu, o. c., II, p. 161.

(58). Canianu - Candrea, o. c., p. 10.

(59). lbidem, p. 11.

(60). Costăchescu, o. c., II, p. 226-227.

(61). lbidem, p. 229.

(62). lbidem.

(63). lbidem.

(64). lbidem, p. 229-230.

(65). Bogdan, Documente, I, p. 137-138.

(66). lbidem, I, p. 138 şi 383.

(67). Bogdan, Documente, I, p. 137-138.

(68). lbidem, p. 138.

(69. lbidem, II, p. 45-46, (70). lbidem, p. 46 ; cf. Canianu - Candrea, o. c., p. 99.

(71). Bogdan, Documente, II, p. 46.

(72). lbidem, p. 75.

(73). Idem; cf. Canianu - Candrea, o. c., p. 328.

(74). Bogdan, Documente, II, p. 36-38.

24

(75). Cf. Bogdan, Documente, II, p. 38.

(76). D. F. Caian, Istoria oraşului Focşani, Focşani, 1906, p. 51-52.

(77). Sava, o. c., I-, p. 3-4.

(78). Costăchescu, Documente, II, p. 173.

(79). Sava, o. c., p. 6 şi 5 (doc. din 1555).

(80). Ibidem, p. 6.

(81). Sava, Documente putnene, II. Vrancea, IreştiCîmpuri, Chişinău, 1931, p. 2.

(82). Ibidem, p. 9. Trebuie să socotim 4 generaţii mai înainte de data documentului (cca. 1700), deci avem cel puţin 1600.

(83). Ibidem, I, p. 9.

(84). Ibidem, I, p. 12.

(85). Ibidem, I, p. 17.

(86). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 313.

(87). Ibidem, p. 314. — Documentul, fără dată, e publicat între alte două, avînd datele respectiv 1655 şi 1659.

(88). Ibidem.

(89). Ibidem, p. 315.

(90). Ibidem, p. 318.

(91). Sava, o. c., I, p. 22.

(92). Ibidem, p. 23.

(93). Ibidem.

(94). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 319.

(95). Sava, o. c, I, p. 24.

(96). Ibidem, p. 26.

(97). Ibidem. p. 29-30.

(98). Ibidem, p. 39-43.

(99). Ibidem, p. 46-47.

(100). Ibidem, p. 47.

(101). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 318-319.

(102). Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, II, p.

159-160.

(103). Uricariul, XVII, p. 136-137.

(104). Ghibănescu. Surele şi Isuoade, V, p. 332-333.

(105). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 314.

25

(106). Ibidem, p. 316.

(107). Ibidem, p. 319.

(108). Sava, Documente putnene, I, p. 24-25.

(109). Ibidem, II, p. 7.

(110). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 321.

(111). Ibidem, p. 323.

(112). Agiudul vechi era aşezat în altă parte decît cel actual şi anume pe locul unde se află astăzi satul Agiudul vechiu.

(113). Costăchescu, Documente, II, p. 646.

(114). Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, II, p.

271-282.

(115). Ibidem, p. 274 şi 279.

(116). Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 285.

(117). O serie de acte privitoare la „hotarul tîrgoveţ" se află în posesiunea d. V. Ţiroiu, proprietar în Boloteşti. D-sa îmi comunică de existenţa, pe teritoriul acestei comune, a unui drum, azi secundar, zis „al harabalelor”, avînd direc­ ţia aproximativ nord*sud; el reprezintă, probabil, vechiul şleau, pe unde treceau carele şi harabalele cu marfă, zaherea, etc.

In harta ce însoţeşte lucrarea lui George de Reichersdorf, Moldaviae, quae olim Daciae pars, Chorographia, apărută la Viena în 1541, se găsesc însemnate două localităţi cu numele „Pudna". Una e pe malul sting al Şiretului, la ră­ sărit de vărsarea Bîrladului, cealaltă, pe Bîrlad, la miază­ noapte de oraşul Bîrlad. (Vezi A. Papiu-Ilarian, Tezaur de monumente istorice, Bucureşti, 1864, III, harta dintre paginile 132-133). In realitate, n'a existat decît un singur tîrg al Putnei şi acela situat nu pe Şiret, ci pe rîul Putna, dela care şi-a luat şi numele (unde sunt astăzi Boloteştii).

(118). B, P. Hasdeu, Arhiva istorică, I, p. 39-40.

(119). Hurmuzaki - Iorga, Documente, voi. XI, p. 229-30.

(120). Sava, o. c., I, p. 29.

(121). C. D. Constantinescu-Mirceşti şi H. H. Stahl, Do­ cumente vrîncene, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 7.

(122). Ibidem, p, 12.

(123). Ibidem, p. 41.

(124). Ibidem, p. 43.

26

M

I

R

C

E

A

E

L

I

A

D

E

BOGDAN

Există în cultura romînească P E TR I C EIC U o tradiţie pe care am putea-o numi enciclopedică ; tradiţie care şi-ar H A J D E U rădăcinile în cărturarul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir, şi care e ilustrată de o bună parte dintre cei mai de seamă scriitori şi gînditori romîni: Heliade-Rădulescu, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hajdeu, Mihai Eminescu, Niculaie Iorga. Toate aceste mari personalităţi au fost, înainte de toate, creere enciclopedice. Unii dintre ei, ca HeliadeRădulescu, Hajdeu sau Niculaie Iorga, au desfă­ şurat o uluitoare activitate de polihistori. Alţii, cum e bunăoară Eminescu, au scris în mai puţine direcţii — dar au lucrat temeinic pe tărîmuri di­ ferite. Manuscrisele lui Eminescu ne dovedesc cu­ riozitatea neţărmurită a celui mai mare poet pe care l-a dat neamul romînesc. Ce ştiinţe şi ce cul­ turi au rămas streine inteligenţii geniale a lui Mi­ hai Eminescu ? Dela matematici la economie po­ litică, dela metafizică la filologie comparată, dela folclor la istoria Egiptului — Eminescu a cercetat tot, nesăţios, veşnic curios, plănuind lucrări uriaşe, grămădind note şi extrase în caietele lui, parcă s'ar fi pregătit pentru o vastă istorie a spiritului uman !

27

In această tradiţie enciclopedică se integrează şi al doilea mare geniu al Romîniei moderne, Bog­ dan Petriceicu Hajdeu. Dotat cu o uriaşă putere de muncă, avînd o memorie prodigioasă, începîndu-şi educaţia sub ochii pricepuţi ai părintelui său, Alexandru Hajdeu — el însuşi un poliglot, un en­ ciclopedist şi un mare patriot — Bogdan Petri­ ceicu Hajdeu s'a bucurat de o viaţă mai lungă şi de condiţii de lucru mai prielnice decît a avut Eminescu. Intr'o activitate publicistică de cinzeci de ani, era firesc ca Hajdeu să realizeze mai mult decît a avut timp să dea la iveală Eminescu ; asta cel puţin sub aspectul cantitativ. Hajdeu a fost într'adevăr un scriitor neobosit. A publicat vreo patruzeci de volume, unele din ele — ca Etymologicum — de proporţii impresionante. In afară de aceasta, Hajdeu a publicat peste o mie de articole politice şi literare, studii istorice şi fi­ lologice, care nu s'au mai retipărit, şi zac şi acum în colecţiile periodicilor. Cînd se va edita în în­ tregime opera lui Hajdeu, materialul acestor arti­ cole şi studii va ocupa cel puţin zece mari volume...

Vorbeam de tradiţia enciclopedistă care ca­ racterizează cultura romînească. Evident, este vorba înainte de toate de temperamentele acestor scri­ itori şi cărturari romîni, de structurile lor mintale.

Dar şi împrejurările istorice sileau pe scriitorul şi cărturarul romîn la enciclopedism. In secolul XIX, trebuiau făcute o sumă de lucruri, şi trebuiau făcute repede. In acelaş timp, era o mare încre­ dere în destinele neamului romînesc, Romînul era, pe atunci, ziditorul unei epoci noi; inteligenţa lui, 28

capacitatea lui de asimilare, forţele lui de creaţie — erau exaltate şi de poeţi, şi de profesori, şi de oamenii politici. Enciclopedismul era, aşa dar, o consecinţă firească a acestei magnifice încrederi în sine. Pe de altă parte, ca şi în Spania, în Romînia modernă gazetăria mergea mînă în mină cu cultura şi ştiinţa. Un enciclopedist ca Menendez y Pelayo era şi poet şi foiletonist — aidoma unui Hajdeu, sau unui Iorga. Şi astăzi, încă, asemăna­ rea structurală dintre cultura spaniolă şi cea romînească se verifică. Profesori universitari care practică ziaristica şi iau parte la luptele politice ; majoritatea oamenilor de cultură scriu foiletoane şi esseuri la reviste sau la ziare (un Unamuno, un Ortega y Gasset, Eugenio d'Ors, Madariaga, etc.) ; pasiunea pentru enciclopedism (în timpurile din urmă, Adolfo Bonilla y San Martin, care seamănă — prin uriaşa lui putere de muncă şi întinderea cunoştinţelor sale — cu N. Iorga, etc.).

Hajdeu a fost enciclopedist, aşa dar, pentrucă de asta avea atunci nevoie cultura romînească.

Nu e mai puţin adevărat, însă, că temperamentul lui Hajdeu îl silea să fie astfel, şi că în orice epocă s'ar fi născut, în orice ţară, Hajdeu ar fi fost tot un polihistor şi un enciclopedist. Pasiunea lui de cunoaştere era o pasiune romantică pentru iot. Setea de aventură — de care a dat dovadă în tinereţe, pe cînd era student la Harkow şi ofiţer în armata imperială — a rămas nepotolită toată viaţa. Căci ce sunt altceva uluitoarele sale itinerarii printre atîtea culturi, printre atîtea ştiinţe, printre atîtea taine, decît etapele unor aventuri 29

T

interioare, dovada unei curiozităţi pasionate pen­ tru necunoscut, pentru inedit, pentru risc? Mie unuia îmi place mai ales a mă îndruma pe căi nebătute, spune Hajdeu într’o lucrare din tinereţe (Filosofia portretului lui Ţepeş, 1864, p. 13). Haj­ deu a rămas toată viaţa acelaş cercetător „pe căi nebătute". Adevăratul său debut în cultura romînească l-a făcut cu revista Din Moldova (Iaşi, 1862-63) — după ce publicase, tot la Iaşi, revista Romînia, 1858, urmată apoi de Foaea de storiă romană, 1859 şi Foiţi’a de istoriă şi literatură, 1860 — şi în paginile ei Hajdeu a introdus cele mai „revoluţionare" mijloace de a cerceta şi ex­ plica trecutul romînesc. Se foloseşte de orice in­ strument de investigaţie istorică, şi de altele multe pe deasupra. Era dela început curajos şi încreză­ tor. Nu refuza nici un mijloc prin care putea ex­ plica sufletul marilor domni romîni sau întimplările obscure din trecutul nostru. In Filosofia portretului lui Ţepeş foloseşte fiziognomia şi frenologia. Frun­ tea mare, spune Hajdeu, trădează inteligenţa dom­ nitorului ,' depărtarea dintre sprincene şi dunga verticală, e semnul „individualizării" ; nasul, arată „voinţă puternică, agerimea minţii unită cu o mare încredere în sine" ; nările mari, semn de mari patime; buzele strînse, dovedesc aceiaşi voinţă, şi cruzime unită cu dispreţ. Iar în ceia ce priveşte ochii Domnitorului, Hajdeu exclamă: „Uitaţi-vă bine în ochii lui Ţepeş ; să nu ştiţi nimica despre celelalte trăsături ale feţei, şi să vă fie cu totul necunoscută biografia voevcdului ; ei bine ! de pe singura aprofundare a acestor ochi, d-voastră aţi 30

t

jputea renaşte figura totală, precutn Cuvier restaură o lume de pre un osămînt“ (Filosofici portre­ tului lui Ţepeş, p. 30).

Dar în fără de „fiziognomie şi frenologie", cîte alte ştiinţe solicită inteligenţa şi pasiunea lui Hajdeu, în timpul cînd redacta Lumina! (Şi, în acei ani, renunţase la multe din studiile şi planurile lui din adolescenţă, cînd — aşa cum stau mărturie cîteva caiete inedite — Hajdeu era preocupat de paleon­ tologie şi teologie, de poezie populară, de problema „infinitului** şi astronomie). Este o uriaşă sete ro­ mantică de sinteză şi enciclopedie, de apropieri curajoase între fapte mult depărtate între ele. Dis­ tanţele se pierd în viziunea aceasta romantică, vi­ ziune ce concentrează spaţiul, creiînd un Univers de armonii nevăzute şi simboluri. Ochiul tînăr al lui Hajdeu vede asemănări nebănuite între toate ordinele existenţii. Parcă o plasă magică ar lega lucru de lucru, geniu de geniu, episod de episod.

Apucînd un fir din această nevăzută plasă ce unifică şi organizează întreg Universul de fapte şi semne — Hajdeu crede că surprinde sau reconsti­ tuie orice realitate, văzută, nevăzută sau chiar „pierdută". Instinctul său romantic este, de fapt, o concepţie magică pe care o găsim dealtfel, la o bună parte dintre marii săi contemporani europeni.

Hajdeu credea că poate „restaura" persoana isto­ rică pe care o studia, aşa cum a făcut cu Vlad Ţepeş, urmînd numai trăsăturile figurei — şi credea în acelaş timp că poate „restaura" trecutul legen­ dar al neamului, aşa cum a făcut în uimitorul său studiu Perii-au Dacii ? Numai în acest sens poate 31

fi numit Hajdeu „romantic" ; in sensul că era co­ pleşit de o intuire magică a Lumii şi a istoriei.

Adică, găsea „corespondenţe" şi „armonii" între toate ordinele existenţii — şi credea că poate ve­ dea „originile", începuturile, momentele acelea abisale îu care se năşteau neamurile, se creiau legendele şi se lumina conştiinţa istorică. Această viziune „romantică" şi „magică", explică pasiunea pe care a consumat-o Hajdeu nu numai în plănuirea lucrărilor monumentale — dar mai ales în cer­ cetarea „începuturilor" istoriei romîneşti. Motivele acestea dominante — „începuturi" şi „monumental" — se regăsesc în întreaga operă a lui Hajdeu. In timp însă ce la contemporanii din ţările romîneşti pasiunile acestea „romantice" se opreau la pa­ triotism, libertate şi literatură — Hajdeu experi­ mentează viziunea magică a lumii în toată pro­ funda şi primejdioasa ei splendoare. Sarcasmul său e luciferic şi faustic ; setea lui de „origini" depăşeşte simplul devotament pentru cauza romînească ; planurile lucrărilor sale sunt monumen­ tale. Hajdeu cunoaşte o epocă de maturitate şi „clasicism" în gîndire (chiar în timpul cînd Julia se prezenta la Sorbona); dar moartea fulgerătoare a fetei îl redă, mai pasionat, viziunilor abisale.

Hajdeu, care, pînă atunci, nu căutase decit „în­ ceputurile" şi „corespondenţele" dintre lucruri — e copleşit de problemele ultime, aproape apoca­ liptice. Vrea să cunoască etapele din urmă ale sufletului, vrea să ştie taina armoniei şi a „cores­ pondenţelor" cereşti. Este o viziune tragică de amurg — care culminează în Sic cogito. Dar şi 32

atunci cînd a voit să cunoască lucrurile de din­ colo, Hajdeu a aplicat aceiaşi „metodă magică" : de „restaurare", de reconstituire, de ghicire a unor realităţi abisale prin simple „documente" ome­ neşti. Hajdeu n'a ajuns spiritist prin metafizică ; a ajuns prin „interpretarea" documentelor spirite, prin „probele" (marea lui pasiune, iluzoria lui credinţă că se apucă de „concret") obţinute la măsuţa de lemn fără cuie. Este aceiaşi „metodă" pe care a aplicat-o în toate lucrările sale ante­ rioare : metoda magică, certitudinea că între toate ordinele existenţii, văzute şi nevăzute, sunt anu­ mite corespondenţe, pe care înţelegîndu-le, „deslegîndu-le", omul poate pătrunde cu mintea ori­ unde, şi poate vedea atît începutul (istoria legen­ dară, folclorul, etc,) cît şi sfîrşitul (viaţa post-mortem)...

Am vorbit atît de mult despre structura ro­ mantică a viziunii lui Hajdeu, ca să înţelegem mai bine pasiunea lui pentru enciclopedism. Un spirit romantic, însetat de tot — era silit să recurgă la foarte multe mijloace de investigaţie, şi să stră­ bată cît mai multe domenii ale cunoaşterii. Spu­ neam, mai sus că pasiunea pentru enciclopedism este o faţetă a pasiunii pentru aventură. Evident, sensul acestui cuvînt variază dela epocă la epocă.

Un aventurier de geniu — şi un sclipitor enciclo­ pedist — a fost Spătarul Milescu, unul dintre Moldovenii geniali care, alături de Petru Moghilă şi Principele Dimitrie Cantemir, a creiat cultura Rusiei moderne. Hajdeu, care a scris printre cei 33

dinţii despre Spătarul Miîescu, are muite puncte de asemănare cu acest „aventurier". In cei dinţii ani ai tinereţii, Hajdeu a dus o viaţă „romantică“ şi nepăsătoare — aşa cum trăiau pe-atunci fiii no­ bililor ruşi şi artiştii. La Universitatea din Harkow, sau ca ofiţer de husari — „le prince Dieu-donee Tadeu Petriceico-Hizdeu" şi-a primejduit de multe ori viaţa pentru un pariu sau o farsă. Circulau atunci anumite „modele romantice" — ruseşti, sau occidentale — pe care se străduia să le imite ori­ ce tînăr care simţea în sîngele lui destinul aiubit înainte de venturii şi al gloriei. Hajdeu toate gloria — şi pretutindeni încerca să se facă temut, admirat, invidiat. Primele lui publicaţii, dela Iaşi, introduceau uraganic viziunile magice ale Romantismului în cultura romînească — dar dovedeau, în acelaş timp, setea lui Hajdeu de a-şi afirma geniul, de a întrece pe toţi contem­ poranii săi prin vastitatea cunoştinţelor sale şi cu­ rajul scrisului său. Procesul de presă avut pentru nuvela sa Duduca-Mamuca, trei zile şi trei nopţi din viaţa unui student — i-a măgulit, fără îndo­ ială, justul său orgoliu. Tribunalul din Iaşi a fost sezisat de imoralitatea unui anumit pasagiu din Duduca-Mamuca — pasagiu care, astăzi, ni se pare deadreptul inocent. A fost un răsunător pro­ ces de presă — întocmai cum visa şi Hajdeu. Sfa apărat chiar autorul, şi pledoaria lui — publicată în revista Lumina — va apare în ediţia scrierilor lui Hajdeu, pe care o va tipări Editura Fundaţiilor Regale. Veţi putea admira atunci ironia muşcă­ toare a tînărului „Prinţ", vastitatea lecturilor sale, 34

seriozitatea judecăţii sale. Geniul lui Hajdeu constă tocmai în această îmbinare a erudiţiei, a viziunilor „romantice** şi a logicei. S'a spus, de către jude­ cători pripiţi sau neinformaţi, că opera lui Hajdeu e „haotică** iar scrisul său e „bombastic** şi „confuz“. Dinpotrivă, cărţile şi studiile lui Hajdeu sunt lucrate după un plan foarte riguros ; argumentele se aştern într’o ordine perfectă ; expunerea este clară şi convingătoare, chiar atunci cînd dreptatea nu este de partea lui Hajdeu. Impresia de „con­ fuzie^ se datoreşte, fără îndoială, proporţiilor prea vaste, imformaţiei copleşitoare, citatelor şi notelor în atîtea limbi, care caracterizează toate scrierile ştiinţifice ale lui Hajdeu. Nu opera lui e „haotică** — ci cultura cetitorului e prea restrînsă, prea su­ perficială. Cum să poţi găsi firul conducător într’o operă atît de erudită şi de curajoasă ca Istoria Critică? Lipsit de cultura necesară, enciclopedică, un cetitor se pierde între atîtea documente şi atîtea ipoteze — iar liniile mari, arhitectonice, ale acestei cărţi se aburesc, lăsînd loc unei impresii penibile de zăpăceală şi oboseală. Nu este vina lui Hajdeu, dacă un cetitor obişnuit cu substanţa puţină şi agreabilă a cărţilor moderne — oboseşte repede în faţa monumentalelor scrieri erudite, cu arhitectonică „romantică“.

S’a spus, deasemenea, că gindirea lui Hajdeu era nesigură, iar ipotezele sale în istorie şi filo­ logie dea dreptul fanteziste. Adevărul este că nici unul din istoricii şi filologii noştri n'au avut o cultură teoretică şi o pasiune pentru sensuri — ca Hajdeu. Singur Pîrvan a izbutit să-l întreacă ; 35

dar nu prin cultura teoretică, ci prin sobrietatea contemplaţiei sale. Evident, hrănindu-se cu un astfel de aliment spiritual — Hajdeu avea întot­ deauna viziunea vastă în studiile sale istorice şi filologice. Ipotezele pe care le formula el ca să adune laolaltă un material atît de considerabil, şi să dea sens unor documente atît de controversate — nu au rezistat întotdeauna timpului. Dar aceasta nu e b scădere ; este o lege, e un destin al istoricilor şi filologilor. Asemenea discipline nu pot izbuti să formuleze adevăruri eterne. Nici ştiinţele naturale nu pretind că ar putea vreo­ dată să ne dea adevăruri eterne. Ce ipoteză a filologiei şi istoriei europene de pe la 1860 a rămas şi astăzi în ştiinţă ? Ce mare savant euro­ pean — fie el Max Miiller, sau Schuchardt, sau Gaston Paris, sau Ascoli — care şi-a închinat vieaţa studiilor istorice şi filologice, mai poate fi crezut astăzi din literă în literă ? Ipotezele lui Hajdeu au căzut nu pentrucă erau „fanteziste0, ci pentrucă erau ipoteze ; instrumente de lucru, provizorii, care se scot din uz după o generaţie sau două. Dacă opera lui Hajdeu ar fi fost într'adevăr „fantezistă", adică excesiv de personală, violentînd dela un capăt la altul adevărurile timpului — ar fi avut şanse să rămînă şi astăzi. Pentrucă asemenea cpere — cum e, bunăoară, Essai sur Vinegalite des races humaines a Contelui Gobineau — rămîn aproape întotdeauna, ca o dovadă de interpretare personală, „fantezistă", a istoriei.

Cu toate acestea, intuiţiile fundamentale ale lui Hajdeu au fost verificate de studii ulterioare.

36

Teoria sa asupra circulaţiei cuvintelor într’o limbă este cel mai logic argument care s’a adus pentru dovedirea romanităţii limbei romîne. Ipotezele sale asupra substratului, sunt astăzi acceptate de linguistica balcanică. Ipotezele sale asupra rolului Dacilor în formaţia poporului romîn au deschis drumul cercetărilor lui Vasile Pîrvan. Cel dintîi, şi împotriva exagerărilor patriotice ale şcolii lati­ niste, Hajdeu a dovedit că Dacii n'au perit, că neamul romînesc s’a născut din acest mare popor trac, că există o unitate culturală sud-est euro­ peană bazată tocmai pe substratul tracic, etc. Tot Hajdeu a arătat, cel dintîi, importanţa cărţilor populare pentru reconstituirea istoriei limbei şi culturei romîneşti neculte.

Deasemenea, Hajdeu a demonstrat necesitatea studiilor auxiliare istoriei: preistoria, arheologia, folclorul, etnologia, istoria religiunilor, antropolo­ gia, etc. şi a deschis drumuri de nimeni străbătute cu cercetările sale asupra originilor viticulturei şi agriculturei în Romînia, cu studiile asupra obice­ iurilor juridice, asupra sectelor, etc. Hajdeu s’a străduit să scrie istoria conform cu viziunile sale romantice : să reconstituiască deci structurile co­ lective, încercînd să ghicească viaţa sufletească a neamului întreg în „începuturile” sale medievale, (mergînd uneori pxnă în protoistorie), să intuiască instituţiile sociale şi superstiţiile folclorice. Aple­ carea sa pentru studiul ştiinţific al folclorului, al literaturii populare, al instituţiilor juridice creiate de neamul romînesc — tot prin pasiunea roman­ tică pentru concret şi pentru global se explică.

37

Pasiunea sa pentru istoria anonimă, pentru istoria colectivă (germeni şi latenţe, începuturi şi abise, eroi şi legende) a fost privită cu multă ne­ încredere de către generaţiile contemporane lui.

Era atunci timpul Unirii şi al Independenţii, timpul care promova individualitatea, care căuta în is­ toria trecutului „figuri“ mari — nu instituţii şi obiceiuri colective. Astăzi, însă, în istorie şi în fi­ lozofia culturii interesează înainte de toate desti­ nele colective, miturile naţionale', instituţiile crea­ toare de forme de viaţă şi de valori spirituale.

Astăzi, opera lui Hajdeu apare ca a unui precursor. Opera aceasta este, încă, necunoscută.

Nu se găsesc în librării decît cîteva cărţi, şi nu cele mai semnificative. In afară de Răzvan şi Vi­ dra şi Sic cogito, cetitorul care nu are la îndemînă o bibliotecă publică, nu poate cunoaşte nici un alt aspect al operei vaste elaborate cu atîta geniu şi atît efort de Hajdeu. Articolele lui poli­ tice, eseurile lui, poeziile sale — nu se mai gă­ sesc de patruzeci de ani în librării. Unele nici n'au apărut vreodată în volum. Bunăoară, artico­ lele sale politice, întru nimic inferioare prozei po­ litice a lui Mihai Eminescu — zac şi astăzi în ziarele în care au apărut („Romînul", „Traian“, „Columna lui Traian”, etc.). Hajdeu este un mare scriitor romîn necunoscut.

Cade în sarcina generaţiei tinere de erudiţi şi critici să integreze pe acest mare geniu naţio­ nal în cultura romînească.

38

i

PREOT

MUNCA

I O A N

V.

PASCU

ÎN

Prezenţa acestei modeste con­ ferinţe aici, între atîţia iluştri şi LUMINA talentaţi cuvîntători, se datoreşte SFINTEI hotărîrii comitetului local al Sub» SCRIPTURI secţiunei Fundaţiilor Culturale Regale, care a stabilit încă din primul an de activitate să intercaleze printre conferenţiari recunoscuţi din diferite centre culturale şi cîţiva vorbitori focşăneni.

Pentru îndeplinirea mandatului, m'am oprit asupra subiectului: Munca în lumina Sfintei Scrip­ turi, dorind a scoate în evidenţă, în cadrul su­ biectului anunţat, valoarea pozitivă a Sfintei Scrip­ turi pentru viaţă, precum şi legătura dintre Evan­ ghelie şi realităţile vieţii, valoare şi legătură contestate din ce în ce mai făţiş în vremea noastră.

In veacul acesta utilitarist şi stăpînit de fu­ nesta erezie a materialismului filosofic şi practic, hipnotizaţi de minunile progresului technicii mo­ derne, atot-încrezători în puterea factorului eco­ nomic, am taxat şi valorile spiritului după tariful randamentului maxim, exclusiv material şi imediat.

Mărginit la materie, fără perspectiva prelun­ girii sale dincolo de perdeaua morţii, omul s'a a39

runcat în valurile vieţii, hotărît să soarbă cu orice preţ şi pe orice cale cit mai multe din bucuriile şi plăcerile trecătoare.

Spiritualitatea curată şi prea-înaltă a adevăru­ rilor religioase n’a mai putut interesa pe omul care şi-a fixat ochii numai în spre stomac. Con­ secvent acestei mentalităţi, cînd Statul Francez, în 1886, a decretat scoaterea învăţămîntului religios din şcoală, şi-a motivat acest act simplu şi lapi­ dar : „Statul nare nimic de-a face cu lumea vii­ toare” (1).

Principiul politic al statului laic este procla­ mat şi la noi făţiş, şi din felul cum este tratată Biserica dominantă în Statul Romîn, se vede că acest principiu se şi aplică, deocamdată în rate, din unele consideraţiuni de prudenţă politică. Cel puţin pînă în prezent aşa a fost. Mai adăogînd la aceste consideraţiuni şi caracterul restrictiv al mo­ ralei evanghelice, care „incomodează" din cînd în cînd conştiinţa omului de azi cu cerinţele ei „ana­ cronice", se explică pornirea atîtor atacuri contra adevărurilor Sfintei Scripturi.

Dar pentru noi, popor tînăr, care n'am avut timpul şi nici putinţa să dăm lumii dovada în­ treagă a capacităţii noastre, pîndiţi de atîtea pri­ mejdii dela împrejurări şi dela oameni, avînd încă nelimpezit drumul viitorului, este oare un folos înstreinarea noastră de Biblie, uciderea din su­ fletul nostru a credinţii străbune, temelia tradiţiilor romîneşti şi fermentul vieţii noastre naţionale ?

Orice Romîn cu dragoste de neamul său şi oricare om de cultură cu respect de adevăr şi cu 40

răspundere în faţa viitorului, este dator înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor să se opună acestor tendinţe periculoase, în însuşi numele dreptului nostru de vieaţă. Pentru a atrage luarea aminte a marelui public asupra acestei probleme şi pentru trezirea unui spirit de judecată obiectivă asupra unor chestiuni atît de scumpe tuturor şi aşa de actuale, am crezut pe deplin justificată zăbovirea cu gîndul asupra subiectului nostru de azi.

In discuţiuni particulare, în presă, la diferite ocaziuni, constaţi o atitudine de repulzie a oame­ nilor faţă de Sfînta Scriptură. Se aduc critici, se aruncă săgeţi veninoase de discreditare contra cu­ prinsului acestei sfinte cărţi, sub diferite motive, care, cercetate de aproape, nu rezistă. Se pun pe seama ei false versiuni, în contra cărora se con­ centrează apoi atacurile; dar îndată demascată ridicula luptă cu morile de vînt, se născoceşte alt punct presupus vulnerabil, tot aşa de imaginar.

Foarte multă lume ştie, de pildă, că în Sfînta Scriptură se află scrise cuvintele — absurde, cu drept cuvînd : „Crede şi nu cerceta** ! Dar, să fiu iertat că spun : foarte puţini ştiu adevărul, că oricît ai căuta în Biblie, aceste cuvinte, nu le poţi găsi, pentru că.,, nu există. In Apus s'a şi instituit de nu ştiu cine un mare premiu pentru cel care va găsi aceasta în Biblie, premiu care va rămînea, desigur, neplătit pentru totdeauna... Şi nu-i aceasta singura versiune falsă, care se pune pe nedrept în seama Sfintei Scripturi! Pe lingă acestea se mai adaogă şi interpretările cu totul greşite ce se dau unor locuri scripturistice, 41

luîndu-se izolat, fără a se ţine socoteală de con­ text şi ignorîndu-se spiritul general care stăpîneşte ideile fundamentale ale Sfintei Scripturi, vremea cînd a fost scrisă, limba, etc. Acest mod de a ceti şi a interpreta este cum nu se poate mai neştiinţific şi mai subiectiv. Astfel Creştinismul, care îşi are isvorul de credinţă în cea mai mare parte în Sfînta Scriptură, ajunge să fie denunţat ca un duşman al vieţii, obstacol în faţa progresului, întrucît ar afurisi trupul, ar interzice omului bucu­ riile pămînteşti şi ar justifica în lume mizeria, înşelînd pe om cu iluzia unei fericiri proiectată din­ colo de viaţă. Ce valoare — se spune — mai poate avea o doctrină, care pune preţ numai pe con­ templarea pasivă a Divinităţii, pe mortificarea tru­ pului, într’o vreme de activism accelerat, ca acea de azi?

Se invoacă anumite texte biblice în sprijinul acestor obiecţiuni, cum ar fi, de pildă, locul din Epistola I a Sf. Ioan, unde se condamnă „cele ce sunt în lume“, „pofta trupului*1, pofta ochilor şi „deşarta slavă a vieţii**, declarîndu-le că „nu sunt de la Tatăl" (2). Aici ca şi în toate locurile asemă­ nătoare nu se condamnă lumea, ci păcatul, abuzul de lucrurile lumii. Şi etica, şi medicina, şi higiena condamnă la fel reaua folosinţă a lucrurilor şi abuzul de orice fel. Şi acestea trebuesc oare con­ damnate că sunt contra vieţii? Se uită, pe lîngă aceasta, că Sfînta Scriptură, în special cea a Noului Testament, s’a scris într'o vreme de adîncă imoralitate, într’o epocă de persecuţie, de împi­ lare. Nu se putea ca sfinţii scriitori să nu fi fost 42

influenţaţi de atmosfera morală a vremii lor în modul lor de exprimare, în accentuarea anumitor adevăruri. Din neînţelegerea împrejurărilor în care s'au scris Sfintele cărţi şi din interpretarea lor unilaterală şi arbitrară s'au născut acele păreri ero­ nate despre Biblie şi despre Creştinism, păreri care circulă prin lumea neorientată, cu valoare de monedă adevărată. In mijlocul confuziilor pe acest teren este uşor să se creeze o mentalitate defavorabilă tocmai celei mai superioare religiuni, menită să înobileze vieaţa omenească, s’o ridice la maximum de perfecţiune.

Această nejustificată mentalitate o constată scriitorul I. Agîrbiceanu într'un foarte valoros ar­ ticol din Lamura, mai acum cîţiva ani în urmă : In interpretarea curentă ca şi în interpretarea seculară, Creştinismul e sinonim cu renunţarea, cu abzicerea benevolă de la bucuriile vieţii trecătoare.

E concepţia unei desmaterializări aşa de' desăvîrşite, incit implică ura materiei şi smulgerea tuturor rădă­ cinilor care ne leagă de vieaţă şi de bucuria existenţii.

E jertfirea trupului pentru biruinţa sufletului, e dis­ preţul celor trecătoare pentru a putea aprecia pe cele veşnice. E închiderea de bunăvoie a ochilor în faţa frumuseţilor lumii şi a vieţii, pentru a ne cufunda în frumuseţile bănuite dincolo de moarte.

E retezarea aripilor intelectului şi a simţirii, pen­ tru a ne pleca capul înaintea dogmelor şi a misterelor (2).

Emil Cioran, în revista Vremea (4), declară Creştinismul de-a-dreptul compromis, iar Noul Testa­ ment un pamflet divin împotriva acestei lumi. Aceste

păreri greşite şi nedrepte, aceste atacuri aşa de 43

îridrăsneţe sunt cu atît mai periculoase, cu cît societatea noastră este mai desorientată şi mai puţin edificată în privinţa Sfintei Scripturi şi a legăturii ei cu viaţa. Ele, cînd sunt de bună cre­ dinţă, pornesc din necunoaşterea şi neînţelegerea Creştinismului, tocmai în ce are el mai profund.

Această ignoranţă în cele religioase nu-i numai la noi şi nu-i un fenomen al timpului post-belic. Iată ce spune scriitorul rus Petrov, într'o carte scrisă înainte de război : Nu veţi găsi nici un ora, care să fi absolvit cel puţin o şcoală elementară şi să nu ştie ceva despre poeziile lui Schiller; veţi întîlni însă sute de oameni, cu diplomă, cari nu vor fi în stare să explice predica de pe munte a lui Hristos. Ne putem închipui oare un om cult, care să nu fi cetit nici un autor clasic ?

Cît de mulţi veţi găsi, însă, cari nu cunosc nici nu­ mele celor patru Evanghelişti (5).

Semnul absenţii duhului de credinţă ! De aici atîtea atitudini uluitoare faţă de lucrurile sfinte, atîtea vieţi crescute strîmb, pocit, existenţe pu­ trede, care se surpă sgomotos înainte de vreme, ca nişte edificii fără temelie şi cu defecte grave de construcţie. Totuşi în ale religiei tocmai cei mai nepregătiţi sunt gata oricînd să-şi spune cuvîntul cu aer de suficienţă. De aceea nu-i de mi­ rare că în chestiunile despre credinţă să auzi sau să citeşti din ce în ce mai des, din partea oame­ nilor, care se declară totuşi fiii Bisericii, păreri care de care mai strîmbe, sau chiar de-a-dreptul contrare religiunii în genere, sau Creştinismului în special.

44

Că sunt atacuri conştient pornite din sfere 6culte pentru discreditarea Bisericii Domnului, nu se mai îndoeşte nimeni; dar în bună parte strîmbele păreri în materie de credinţă se datoresc şi superficialităţii omului de azi.

Trăim într’o vreme de aparent progres exte­ rior. Sgomotul vieţii ne ţine intri o obositoare în­ cordare. Imitînd pe cei din jur, alergăm însetaţi după strălucirile şi bucuriile clipei, ne istovim de dimineaţă pînă seara pentru nevoile vieţii şi nu mai avem timpul să adîncim probleme, să cerce­ tăm cu ochii proprii, să gîndim cu propria noastră minte. Scările care duc la prînzul mai bogat al vieţii vedem că se urcă şi prin intrări secrete, după criterii de ordin electoral care dispensează pe om de muncă. Anarhia răsturnătoare de valori, lipsa de răspundere, ne-a descurajat, ne-a făcut sceptici, superficiali. Ne complăcem în comod atît pe terenul practic al vieţii, cît şi pe cel spiritual.

Adoptăm cu uşurinţă părerile streine cele mai contradictorii, pe care le reproducem ca originale, fugind de orice sforţare de gîndire şi cercetare personală. Suntem — dacă nu-i aspră comparaţia — ca nişte vase goale, în care poţi schimba după nevoie orice lichid. Caractere nestabile, fără linie, fără închegare! Poate datorită tihnei de care dis­ puneau pe vremea lor şi lipsiţi de grija arzătoare a zilei de mîine, anticii clasici au putut da cul­ turii universale opere mai puţine, dar de indiscu­ tabilă profunzime, opere care au înfruntat veacurile.

Omul de azi devine din ce în ce mai superficial, mai în­ fumurat, mai gol, mai pustiu, mai obosit, mai desacordat (6);

45

iar ceea ce face el, este mediocru şi efemer. Ne-ani închis orizontul eternităţii, am pierdut imaginea cerului. Trăim şi gîndim fragmentat, fără omoge­ nitate, fără originalitate, fără prestigiu. Găsind în publicistica modernă totul de-a-gata, manifestăm o vădită lene de a gîndi, ca primitivii care nutresc un dispreţ instinctiv pentru muncă, privind ca pe o mare ciudăţenie pe europeanul, care deşi are ce mînca, continuă totuşi să muncească (7). Ce spune Sfînta Scriptură despre muncă?

Multă lume nu poate răspunde la această întrebare decît cu ceea ce i-a rămas din prima lecţie de religie dela cursul primar despre „Fa­ cerea lumii“ ; aceea că munca este dată de Dum­ nezeu omului ca o pedeapsă pentru cel dintîi pă­ cat săvîrşit în rai, prin cuvintele : „Intru sudoarea frunţii să-ţi cîştigi pîinea ta".

Intr’adevăr, cetim în Sfînta Scriptură, la capi­ tolul III din Cartea Facerii, versetul 17 : Pentrucă ai ascultat vorba femeii tale şi ai mîncat din pomul, din care ţi*am poruncit: „Să nu mănînci", blestemat va fi pămîntul pentru tine ! Cu oste­ neală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale !

Spini şi pălămidă îţi va rodi el, şi te vei hrăni cu iarba cîmpului! In sudoarea feţii tale îţi vei mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul, din care eşti luat: căci pămînt eşti şi în pămînt te vei întoarce.

Judecată numai după acest citat, Sfînta Scrip­ tură poate fi învinuită de caracterul silnic ce-1 dă muncii. Dar Biblia mai are încă nenumărate pa­ gini, unde se vorbeşte despre muncă în aşa chip, încît munca ne pare cu totul în altă lumină decît 46

aceea în care ni s'ar părea, după locul citat.

In atîtea alte locuri Sfînta Scriptură se ocupă de realităţile vieţii practice, incit, contrar insinu­ ărilor că Evanghelia răstigneşte trupul în folosul sufletului, unii obiectează că doctrina creştină se ocupă atît de mult de interesele materiale şi morale ale so­ cietăţii umane, încît aproape că nici nu-i mai rămîne timp pentru grijele vieţii viitoare (8). Porunca muncii, după Biblie, este anterioară actului căderii omului, deci înainte de pedepsirea lui. In capitolul II, vers. 15, tot în Cartea Facerii, această poruncă este ex­ primată cum nu se poate mai limpede : Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-1 făcuse, şi l-a pus în raiul cel din Eden, ca să-l lucreze şi să-l păzească.

Concluzia nu poate fi alta decît aceea că munca departe de a fi o pacoste pe capul omului, dintru început a fost o însărcinare de onoare dată lui de Dumnezeu. In mijlocul naturii omul a avut o misiune, o răspundere, un mandat de exe­ cutat în numele Părintelui său, în virtutea capaci­ tăţii sale de fiinţă gînditoare, înzestrată cu liber­ tate şi voinţă.

Omul nu a fost nici decum destinat să vege­ teze în neacţiune, ca pensionar trîndav al unei naturi bogate şi generoase, ci a fost pus să lucreze şi să păzească, să supravegheze neştirbirea ordinei şi frumuseţii lumii create, despre care înşuşi Zidito­ rul, îa fiecare etapă a lucrării sale creatoare, constată că toate „sunt bune“ (9).

Aceeaşi lege morală a muncii este exprimată 47

într’un chip maii general în altă poruncă, de un profund înţeles vital, cînd, după ce i-a făcut pe oameni, le-a zis : Fiţi rodnici şi vă înmulţi^ şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi şi domniţi peste peştii mării, păsările ce­ rului, animalele domestice, toate vietăţile, ce se tîrăsc pe pămînt, şi tot pămîntul (10).

Această „stăpînire" universală a omului peste natură nu era una pasivă, de simplu beneficiar privilegiat, ci una activă, creatoare de valori in­ finite pentru spirit şi materie. In mediul înconju­ rător guvernatorul naturii era pus să-şi imprime pecetea personalităţii sale creatoare, urzită „după chipul lui Dumnezeu" (11), Forme noui de frumu­ seţe, de ordine, trebuiau să nască sub lucrarea minţii şi a mîinii omului, umbrite de puterea Ha­ rului divin ; Frumuseţe şi armonie, nu luate numai în înţelesul lor estetic — ca armonie de linii, de colori, de sunete sau de cuvinte — ci şi în acela de cuviincioasă disciplinare de gînd şi faptă, de integrare a vieţii într'o ierarhie de valori, într’un plan universal de existenţă şi evoluţie, cu viziunea limpede a spiritului în eternitate, spre o ţintă înaltă, sigură şi neschimbată. Prin munca lui, de­ parte de a fi rob al unui blestem, omul se ridică pînă la rangul de colaborator cu Divinitatea la continuarea în bine a operii primordiale de cre­ aţie.

Istoria omenirii este rezumatul muncii ome­ neşti, iar prin muncă, creaţia continuă şi după facerea lumii de către Dumnezeu, căci omul, îmbogăţindu-şi simţirea, creiază (12).

48

Rămas în raza de permanentă lumina a fră­ ţiei divine, fără anularea libertăţii, ci sporit în forţele-i spirituale, omul ar fi putut fără stingherire să înmulţească mai uşor şi în măsură negrăit mai mare frumuseţile şi bogăţiile unei naturi su­ puse şi cu nesfîrşite resurse ; ar fi păstrat netur­ burată „pacea şi bună-învoirea“ socială, iar în acest mediu cosmic şi social prelucrat continuu, s'ar fi putut oglindi în toată măreţia atît bunătatea şi a-tot-puternicia Ziditorului, precum şi partea de contribuţie pozitivă a muncii omeneşti. Ca şi psalmistul, care, privind frumuseţea naturii, aude cum cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi lucrarea mîinilor lui

o vesteşte tăria (13), tot aşa, cunoscînd operele de creaţie ale omului, ieşite nu atîta din constrîngerea necesităţilor biologice, cît mai ales din porunca postulatului spiritual, văzînd actele de eroism şi spiritul de jertfă ale atîtor îndrumători de nea­ muri sau ale pasionaţilor cercetători de adevă­ ruri, în toate domeniile, munca devotată, şi de cele mai multe ori anonimă şi nerăsplătită pe frontul vieţii, dela lucrătorul cel mai umil, pînă la gînditorul cel mai ager, nu te poţi opri să nu admiri opera în continuă desfăşurare care se înfăptueşte în vastul atelier al lumii, infinitele puteri de creaţie ascunse în om, şi să nu simţi cum pe plăpînda claviatură a sufletului omenesc, mîna Domnului cîntă în atîtea chipuri simfoniile unor frumuseţi nesfîrşite, care îşi cer prelungirea dincolo de hotarele acestei existenţe trecătoare....

Nu se poate trece cu vederea că vieaţa este 49 4

brăzdată şi de zgomote disonante, pătată de as­ pecte de atîtea ori înfiorătoare şi josnice. Ciudat însă, că chiar la acelaş individ, în succesiunea momentelor lui de existenţă, nobleţea cu josnicia se împletesc,în tragicul joc de umbră şi lumină, stăpînind mai mult una sau alta din ele, dar existînd întotdeauna, în inima chiar şi a celei mai înfiorătoare brute omeneşti, o scîntee cît de mică de lumină şi bunătate : cioburi sfărîmate ale unor frumuseţi, peste care a căzut cîndva zid greu de strivire şi întunecare De unde a venit răul în lume ?

Vechile religii şi sistemele filosofice n'au putut să spună nici de unde vine, nici care este reme­ diul răului: piatra grea de încercare a tuturor sistemelor de gîndire. Sfînta Scriptură pomeneşte chiar în primele pagini de o poruncă ce s’a călcat cu deplină voie şi de o pedeapsă ce a urmat, cu grave urmări atît pentru om, cît şi pentru natura înconjurătoare (14). Era vorba de o poruncă pozi­ tivă, care rezuma în ea întreaga lege morală cu­ prinsă în voia Iui Dumnezeu. In legătură cu această călcare şi cu urmările ei s'a scris paragraful bi­ blic cu munca în sudoarea frunţii printre spinii şi pălămida pămîntului.

In treacăt îmi îngăduesc a pomeni cît de ne­ serioasă este ironia tîlcuitcrilor de ocazie, care în fructul pomului interzis le place să vadă actul procreaţiei umane. E suficient să ne întrebăm, cum s'ar fi putut pedepsi un act firesc, în deplină con­ formitate cu porunca expresă a înmulţirii oame­ nilor (15), dată şi aceasta înainte de greşală ?

50

r*

\

4

*z\ !

Faptul căci ern omului nu a fost nici decutti Unul de ordin material, ci unul de ordin moral.

Duhul cel rău, pentru compromiterea operii divine, şi-a înşurubat arma otrăvită nu în trupul, ci în spiritul omului. El ştia că acolo este punctul stra­ tegic unde trebue lovit; de aceea şi argumentul suggerat omului, ca îndemn pentru călcarea po­ runcii date a fost tot de ordin spiritual: ...în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul (16). Prin neas­ cultare omul a turburat pe deoparte raportul ar­ monic între el şi Dumnezeu, iar pe de altă parte, ca o consecinţă imediată a despărţirii sale de isvorul vieţii şi-a turburat propria armonie interi­ oară, deslipindu-se de idealul vieţii în Dumnezeu şi sfărîmîndu-şi arhitectura unitară a personalităţii sale în luptă cu propriile pasiuni. Prin păcat şi-a pierdut graţia originală şi şi-a rănit energiile vitale (17).

Dacă fără ordine nu se creiază armonie, iar fără încadrarea în ierarhie nu există ordine, atunci porunca ascultării a fost decretată tocmai pentru a servi perfecţionării spirituale a omului.

Umilinţa noastră în faţa lui Dumnezeu, scrie un eminent prelat creştin, şi tot odată un profund gînditor, e omagiul ce-1 aducem frumuseţii nemărginite, iar supunerea noastră e conştiinţa dependenţii noastre de idealurile realităţii veşnice şi strălucite (18).

Umilinţa în faţa isvorului vieţii este un oma­ giu al simţirii, iar ascultarea un omagiu al voinţii, tot aşa cum credinţa este un omagiu al inteligenţii omeneşti adus Celui-prea-înalt.

Perfecţiunea spirituală a omului era un dar 51 f

(bX°

'V:V'

52

in disciplivlriual, care trebuia sporit în timp prin narea voinţii, prin cultivarea inteligent» şi prin realizarea binelui, în muncă creatoare Pătrunderea în taina lucrurilor şi deslegarea problemelor spiri­ tuale trebuiau dobîndite prin osteneală şi cerce­ tare, prin experienţă şi reflexiune. După d-1 C. Rădulescu-Motru, personalitatea adevărată se plasmueşte prin muncă. Munca e razimul fundamental pentru sintetizarea personalităţii (19).

Omul, dispensîndu-se de orice autoritate mai presus de sine, s'a sustras oricărei discipline, şi a voit să intre în stăpînirea deplinei cunoaşteri, să ajungă la perfecţiune, fără osteneală, în mod au­ tomat şi gratuit prin cheia magică a mîncării din fructul arborelui interzis.

Consecinţele întunecate ale neascultării i-au fost puse omului de la început, în toată limpe­ zimea : In ziua în care veţi mînca din el, veţi muri ne­ greşit (20). Anarhia însemnează confuzie, negaţie, moarte. Darul libertăţii implica şi sarcina cuvenitei răspunderi, în faţa datoriei ce i se pusese.

In Vechiul Testament cetim că poporului e~ vreu îi era dată o interesantă lege a neamestecării elementelor naturii. Să nu semeni via ta cu două fe­ luri de seminţe, ca să nu-ţi faci blestemată strîngerea se­ minţelor, pe care tu Ie semeni împreună cu roadele viei tale. Să nu ari cu un bou şi cu un asin. Să nu te îmbraci cu haină făcută din materii felurite, din lină şi din in la un loc (21). Era legea de conservare a purităţii ele­ mentelor naturii fizice, lege la care face aluzie în Noul Testament Sfîntul Apostol Pavel, cînd pune pe plan spiritual aceeaşi poruncă a neprihănirii morale 5 Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi,

căci ce însoţire are dreptatea cu fără-de-legea ? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul.-. ? (22).

Dacă păcat însemnează ruperea oricărui echi­ libru moral şi fizic în om şi în afară de om, vio­ lentarea naturii, răsturnarea şi amestecarea de valori, înlăturarea anarhică a ordinei, prin negarea oricărei ierarhii, şi prin „călcarea legii" (23), atunci desigur că omul cîndva trebue să fi păcătuit, aşa cum spune Scriptura. Incepînd de la cele mai ru­ dimentare forme ale existenţii, de la lumea fără viaţă a elementelor minerale, strabătînd toată scara biologică, de la micro-organisme pînă la ma­ mifere, de unde prin om se leagă lumea văzută, fizică, de cea nevăzută, curat spirituală a înge­ rilor, ar trebui să întîlnim fără nici un fel de de­ presiune şi întrerupere linia dreaptă, neturburată, suitoare de la cele mai simple şi neorganizate, pînă la cele mai perfecte. Lumea este construcţie unitară, funcţionînd după regulele puse de Dum­ nezeu, în vederea unui scop ultim, cerut şi de marea lege a finalităţii, care nu se poate opri numai la domeniul fizic — perpetuarea vieţii — ci sileşte judecata logică să deducă, aceea ce adevărurile religioase au spus mai demult, că din­ colo de legile şi scopurile care guvernează lumea fizică, şi mai presus de toate, stă altă lege şi alt scop de înaltă ordine spirituală, cărora toate din lume trebue să se supună şi către care toate trebue să tindă.

Dacă spiritul stăpîneşte şi conduce materia — şi experienţa vieţii omeneşti, închisă în istoria sa, ştim că nu-i de partea concepţiei materialiste — 53

atunci pe scara vieţii trebue să găsim, în regiunea unde apare spiritul conducător, ordinea unei vieţi în vădită superioritate faţă dc lumea redusă la o existenţă condusă numai de instincte, sau numai de forţele oarbe ale materiei.

Cum stă omul, fiinţă spirituală, în faţa unui cît de sumar examen ?

In lumea anorganică elementele frec prin trans­ formări, potrivit condiţiunilor de temperatură, de presiune şi gravitaţie, în virtutea unor legi fixe, fără perturbări şi fără abateri. Asocierea şi diso­ cierea moleculelor materiei se face în virtutea acestor legi precise.

Datorită acestei fixităţi în legile naturii, pe care ştiinţa le-a descifrat cu sfoiţări eroice, demne de om, tehnica modernă a putut înhăma natura la carul necesităţilor omeneşti, ajungînd la reali­ zările pe care le privim cu uimire şi admiraţie.

Natura, cînd a auzit vorbindu-i-se în limba legilor ei eterne, s’a supus ascultătoare la picioa­ rele omului, ca unui stăpîn. Numai cînd, din ne­ cunoaşterea întreagă a complicatului ei alfabet, i se dă greşit comanda, atunci îşi deslănţue for­ ţele brutal, cu violenţă, zdrobind ca pe un vierme între roţile maşinelor ei pe însuşi autorul lor. La fel şi în lumea organică, vegetală şi ani­ mală, la una în mod inconştient, la alta sub co­ manda forţelor instinctive, vieaţa se desfăşoară cu regularitate nedesminţită, pe acelaş făgaş, fără abatere.

In ce priveşte pe om, în locul unei vieţi trăite pe linia normală indicată de legile naturii şi ale 54

moralei, împodobită cu îmbunătăţirile impuse de raţiunea şi înţelegerea sa, observăm, din contra, prăbuşiri înfiorătoare, necunoscute la animalele in­ ferioare. Patimile degradatoare, beţiile de toate felurile, perversiunile cele mai abjecte, uciderea conştientă a progeniturilor etc., toate aceste aba­ teri de la normele morale şi legile naturii, ne dau aspectul unei profunde căderi. In om linia vieţii sufere o bruscă sfărîmare. In spiritul omenesc s’a produs fără îndoială o depresiune, o răsturnare, care i-a întunecat oglinda sufletului, i-a pervertit voinţa, i-a complicat şi îngreuiat viaţa, i-a întîrziat evoluţia spre destinul înalt, fixat de Crea­ torul său.

Scriptura arată un mare adevăr, cînd pune isvorul răului în reaua întrebuinţare a libertăţii, în voinţa omului.

El, Dumnezeu din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mina sfatului său. De vei vrea, vei ţine po­ runcile şi credinţa, şi vei face cele bine plăcute. Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi la oricare vei vrea, vei tinde mîna ta. înaintea oamenilor este vieaţa şi moartea şi oricare le va plăcea, li se va da (24).

Cu toată puternica influenţă a biologiei în psihologia contemporană, care tinde să explice fe­ nomenele sufleteşti numai prin legea determinis­ mului biologic, totuşi pedagogia îşi reazămă for­ marea caracterului moral mai mult pe educarea voinţii; şi în această direcţie îşi concentrează toată atenţiunea.

Sub comanda unei voinţe bolnave, echilibrul 55

sufletesc al omului se rupe. Funcţiunea desordonată a instinctelor aţîţate deslănţue forţele oarbe, care în drumul lor dărîmă şi pusticsc. Esenţa spirituală a omului este întunecată de rezultate triste.

Biata minte vede şi aprobă pe cele bune, dar omul face pe cele rele, cum spune Ovidiu : Video meliora proboque, deteriora sequor; sau CUIB, mai com­ plect, se exprimă marele Pavel: Dar văd în mădula­ rele mele o altă lege, care se luptă'împotriva minţii mele şi mă face rob legii păcatului, cea din mădularele mele (25).

Raţiunea se coboară în rolul umilitor de a pro­ cura justificări logice pentru păcat.

In faţa spiritului smuls din legăturile lui cu cerul, micşorat în puterile lui de ordonată şi ar­ monică funcţiune, mediul înconjurător a oglindit în sine aspectele aspre ale defectuozităţii spiri­ tului omenesc, sporindu-i în cale „spinii şi pălămida“, obstacole, care vor trebui înfruntate cu oste­ neală şi durere, printr’o muncă istovitoare şi fără spor.

In epistola către Romani, Sfîntul apostol Pa­ vel ne vorbeşte minunat de limpede despre in­ fluenţa păcatului asupra naturii: Căci firea a fost supusă deşertăciunii — nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o — totuşi cu nădejde.

De vreme ce făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu (26).

Profetul Isaia, în accente zguduitoare, descrie înfăţişarea jalnică a pămîntului, peste care cade blestemul păcatului :

56 m

Rîurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă. Pămîntul lui fi-va pucioasă arzătoare. Zi şi noapte. Nici odată nu se va mai stinge în veci de veci şi din neam în neam se va înălţa văpaia şi fu­ mul lui. Pe veci pustiu el va rămînea şi nimeni pe acolo nu va trece. Pelicanul şi ariciul vor fi stăpînii lui, bufniţa şi corbul locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frînghia nimicirii şi cum­ păna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într’însul locui-vor şi de viţă bună socotiţi vor fi. Nici de un regat nu se va pomeni pe acolo şi toţi voevozii lui nimiciţi vor fi. In palatele lui spini se vor înălţa, ur­ zici şi pălămidă în întăriturile lui. Sălaşul şacalilor aici va fi şi locuinţa puilor de struţ. Cîini şi pisici sălbatece se vor pripăşi pe acolo şi oameni cu chip de ţap se vor strînge (fără număr). Acolo zăbovi-vor stafii ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor găsi odihna.

Acolo şarpele cuibul îşi va face, ouă va pune într'insul, va cloci şi va scoate pui. Acolo se vor strînge vulturii de pradă şi în acele locuri se vor găsi cu toţii (27).

In

urma

păcatului,

firea, supusă deşertăciunii

...din pricina aceluia care a supus-o (28), apare răzvră­

tită, neospitalieră, duşmană omului, care, terorizat de forţele şi capriciile ei, din groază şi rătăcire, o divinizează, i se închină şi îi aduce jertfe ca s'o îmblînzească şi s'o împace.

Omul trăind în subordinea naturii, decade pînă la confuzia creaturii cu a creatorului, a naturii cu Dumnezeu (29).

Ce tristă răsturnare de roluri!

Regele naturii îngenunchiat în faţa făpturii, peste care era pus ca s'o conducă...

57

O restabilire a omului în rolul său de gu­ vernator al lumii înconjurătoare era codiţionată de ridicarea sa interioară. însăşi firea aştepta ca prin om să fie isbăvită din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu (30).

Aşteptarea neîntreruptă şi pregătirea momen­ tului acestei restabiliri generale străbat ca un fir roş, peste veacuri, întreaga epopee biblică, din momentul căderii, pînă la venirea în lume a Mân­ tuitorului. Prin El omul şi natura vor fi ridicate la treapta frumuseţii celei dintîi, aşternîndu* se peste toţi şi peste toate lumina aducătoare de fe­ ricire a împărăţiei lui Dumnezeu, descrisă aşa de frumos de condeiul inspirat de sus al marelui pro­ fet Isaia : Veseleşte-te, pustie însetată ; să se bucure pustia şi ca crinul să înflorească. Şi vor înflori şi se vor bu­ cura pustiile Iordanului şi mărirea Libanului se va da ei şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului şi strălucirea Dumnezeului nostru.

Intăriţi-vă, voi mini slabe, şi, genunche slăbănoage, prin­ deţi putere. Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: „Intăriţi-vă şi nu vă temeţi Iată Dumnezeul nostru !

Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; el va veni şi ne va mîntui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gîngavilor; căci isvoare de apă vor curge în pustie şi rîuleţe în pămint însetat. Pămîntul cel fără apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat isvor de apă va fi. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale sfîntă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat, şi nici nu va fi acolo cale spurcată. Cei risipiţi vor merge pe dînsa şi nu

58

vor rătăci. Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo ; ci vor merge pe dînsa cei mîntuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce. Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică încununa-va capul lor.

Lauda şi bucuria şi veselia îi va ajunge pe dînşii şi va fugi durerea, întristarea şi suspinarea (31).

In locul scailor va creşte chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi neperitoare pomenire (32).

Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leo­ pardul se va culca lîngă căprioară ; şi viţelul şi puiul de leu vor mînca împreună şi un copil îi va paşte.

Junicea se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şî boul va mînca paie ; Sugaciul se va juca în culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor, copilul abia înţărcat îşi va întinde mîna (33).

Popoarele vor preface săbiile lor in fiare de plug şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai învăţa cum să se lupte ; ci fiecare va sta liniştit sub viţa şi smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura Domnului Savot a grăit! (34)

Mîntuitorul Iisus Hristos, plinirea tuturor pro­ feţiilor, a mîntuit lumea nu numai prin învăţăturile Sale sublime, cum se mărginesc a recunoaşte unii oameni, ci mai ales prin jertfa sa pe cruce. Des­ pre caracterul jertfitor al morţii Domnului a scris cu şapte sute cincizeci de ani mai înainte de El Isaia, profetul care pe drept cuvînt, pentru preciziunea amănuntelor din profeţiile sale mesianice a fost supranumit „evanghelistul Vechiului Testament“ : 59

Dar el a luat asupra-şi durerile noastre şi cu su­ ferinţele noastre s'a împovon t. Şi noi îl socoteam pe­ depsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu. Dar el fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fără­ delegile noastre. FI a fost pedepsit pentru mîntuirea noastră şi prin rănile lui noi toţi ne-am vindecat (35).

60

Acest caracter de ispăşire a morţii Domnului îl confirmă întreg Noul Testament şi jertfa Lui mîntuitoare stă în centrul Sfintelor Liturghii creş­ tine. Fiul lui Dumnezeu, născut din veşnicie din Dumnezeu - Tatăl, iar mai pe urmă din femee, prin minune, a devenit şi „Fiu al Omului".

In acelaş timp fiind şi Dumnezeu şi om, prin unirea neamestecată a celor două firi, jertfa Sa a putut avea şi valoarea înaltă, şi calitatea ome­ nească. Prin Hristos, omul a cîştigat o nouă adopţiune de fiu spiritual al lui Dumnezeu şi ga­ ranţia eliberării sale şi a suirii spre cele înalte.

Intre pămînt şi cer, Dumnezeu a coborît prin El scară nouă de legătură. Mîntuirea omenirii prin Hristos şi prin ea putinţa sfinţirii întregii firi, este actul cel mai măreţ petrecut în lume după creaţiunea lumii. Prin Hristos omenirea s'a împăcat cu Dumnezeu şi a primit din nou puterile spirituale pe care le pierduse.

Sol adevărat al cerului pe pămînt, Hristos a adus omului cel rătăcit certificatul naşterii sale, i-a dat haine împărăteşti şi merindea spirituală pentru întors acasă, în cetatea împărăţiei lui Dumnezeu.

Prin revelaţiunea adusă prin El, omul a putut să se elibereze de rătăcirile religioase în care se

afîa, cunoscînd de unde vine, care-i esie scopul, către care ţintă să-şi îndrepte paşii, cum să trăiască. Sf. Evanghelist Ioan defineşte vieaţa eternă prin însuşi cuvintele Domnului: Iar vieaţa veşnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos, pe care' l-ai trimis (36).

Reformarea omului prin cunoaşterea adevă­ rului şi prin îndeplinirea binelui. însuşi natura, cum spune Sf. apostol Pavel, împreună cu omul, izbăvită din robia stricăciunii, are parte de libertatea mă­ ririi fiilor lui Dumnezeu (37).

Natură şi om, spirit şi materie, cer şi pămînt, toate în armonică înfrăţire şi nouă orînduire trebue să alcătuiască marele edificiu al împărăţiei lui Dumnezeu.

Doctrina împărăţiei lui Dumnezeu face obiec­ tul predicii proorocilor Vechiului Aşezămînt, al Sf. Ioan Botezătorul, şi al Mîntuitorului însuşi.

Această împărăţie nu este, după Sfînta Scriptură, mărginită la domeniul transcedentului, cum cred unii, obiectînd apoi că Evanghelia dispreţueşte vieaţa prezentă, condamnînd-o la mizerie, în nă­ dejdea fericirii din vieaţa viitoare.

Cînd înaintea lui Pilat, Iisus a spus că : împă­ răţia mea nu este din lumea aceasta (38), a fost vorba de stăpînirea în sensul politic al cuvîntului, nu de împărăţia Cerurilor, aşa cum ne-o arată nenu­ măratele locuri ale Sfintei Scripturi.

In Rugăciunea Domnească (39) se cere înfăp­ tuirea în prezent a împărăţiei lui Dumnezeu. Această împărăţie este în fecare om (40), ea cuprin­ de pe toţi cei purificaţi de principiul rău (41) şi în61

âuşi natura, cum am văzut în cele expuse ; sub stăpînirea acestei împărăţii îşi va reveni la cură­ ţenia şi ordinea cea dintîi (42).

Pe lingă caracterul ei eshatologic, împărăţia lui Dumnezeu mai are deci şi un vădit caracter actual. Ea depăşeşte timpul şi spaţiul, confundîndu-se cu întreaga existenţă, care se orîndueşte în unitate, prin ierarhizare succesivă, pînă la Dum­ nezeu, sub a cărui voinţă toate viează şi se mişcă.

Ea cuprinde cerul şi pămîntul, le apropie şi le înfrăţeşte, le unifică şi le împacă.

După învăţătura Scripturii nu sunt două vieţi, ci una singură, care numai pentru simţurile noastre se desfăşoară pe două planuri deosebite. Perdeaua morţii nu opreşte în loc şi nu întrerupe existenţa noastră. însăşi trupurile celor morţi se vor recon­ stitui şi împreună cu sufletele vor participa la Slava eternă (43), Vieaţa noastră continuă şi dincolo de zările lumii sensibile, în forme pe care mărgi­ nirea noastră nu le poate pătrunde.

Ca un munte înalt, care stă rezemat pe pămînt, dar vîrfurile nevăzute şi le înalţă, înflorite de albul zăpezilor veşnice, dincolo de norii care ne împiedică privirea pînă la ele; sau ca nufărul care-şi porneşte vrejul din taina pămîntului, dar, după ce străbate pînza de apă, mînat de setea după lumină, îşi desfăşoară frunzele şi-şi deschide floarea lui albă numai în aerul scăldat de soare, aşa vieaţa îşi urmează ciclul desfăşurării ei, din­ colo de ceea ce numim „moarte1* în linie suitoare spre Dumnezeu, în care se află împlinirea tuturor bunătăţilor. * 62

Concepţia creştină despre lume este singură care pune înaintea cugetării omeneşti principiul unitar al vieţii, după care gîndirea omenească nu a încetat niciodată a umbla.

Credinţa pune vieţii scop şi răspundere. Dă acţiunilor omeneşti direcţie şi prestigiu. Inspiră putere, prin conştiinţa supravegherii de sus a muncii noastre.

Judecata Domnului va avea de obiect nu atitudinea noastră teoretică faţă de noi înşine, faţă de semenii noştri şi faţă de lumea înconjurătoare, ci atitudinea noastră practică : fapta. Adevăr grăesc vouă: întrucît nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici mie nu mi-aţi făcut" (44).

Pentru omul credincios împărăţia lui Dum­ nezeu nu rămîne o idee abstractă. Siguranţa ei îi angajează întreaga fiinţă, îi încordează toate forţele, pentruca fiecare talant să nu fie îngropat fără folos, ci sporit, potrivit voei Domnului.

Creştinul ştie că vremea încheerii tuturor so­ cotelilor nu va fi numai pedeapsă pentru cei răi, ci va fi şi bucurie nesfîrşită pentru cei care au lucrat binele. Din moment ce prin Hristos ni s'a dat în­ treg planul lui Dumnezeu (45), după care vieaţa noastră este hotărîtă a-şi depăna firul în veşnicie, • noi suntem orientaţi şi în sensul originii noastre, cauzal, şi în acela al destinaţiei noastre, în sens finalist. împărăţia lui Dumnezeu nu-i în afară de om şi în afară de lume. împărăţia lui Dumnezeu nu vine pe văzutele. Şi nici nu vor spune : Iată-o aici sau din­ colo. Fiindcă, iată, împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul \ nostru (46).

63

Sufletul omenesc trebue să fie scaunul de domnie al lui Dumnezeu, iar trupul este destinat a fi templul Sfîntului Duh (47). Pentru aceasta trupul şi sufletul trebue să lucreze desăvîrşirea.

Desăvîrşirea, în orice înţeles am lua-o, nu poate fi roada lenii. Opera de perfecţionare a fiinţii noastre este o muncă neobosită de necurmată şlefuire, de luptă cu slăbiciunile, de afirmare a binelui, de învingere de sine.

Nimeni n’a pus vreodată un ideal mai nepieritor înaintea omului, ca Mîntuitorul Hristos, cînd a spus : Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrşit (48). Faţă de acest măreţ ideal, sentimentul insuficienţii noastre este permanent imbold de neîncetată avîntare spre mai bine. Fer­ mentul activ, îmbolditor spre progres este evident în Creştinism.

Puterile active ale Evangheliei sunt multe şi nesfîrşite. Prin credinţă sufletul se orientează spre ţeluri superioare, iar voinţa omului este mişcată şi făcută în stare de sforţări admirabile prin pu­ terea incomparabilă a celor mai nobile sentimente, din care religiunea creştini îşi hrăneşte vieaţa sa.

Acţiunea neîncetată, jertfa, este o condiţie a mîntuirii şi o lege fundamentală a moralei evan­ ghelice. Cu privire la valoarea sentimentelor în acţiunile omeneşti, psihologii şi moraliştii recunosc că motivele sentimentale sunt singurele resorturi care împing voinţa noastră la acţiune. ...Este o particularitate a religiunii — spune un au­ tor de morală — că ea produce sentimente care libe­ rează pe om, îl umplu de bucurie, speranţă şi dra-

64

goste, luîndu-i în acelaş timp apăsarea grijei şi a fricei, micşorînd şi sfărîmînd puterea sentimentelor care descurajează. Libertatea, înălţarea şi bucuria sunt însă lumina soarelui în care înfloresc toate lucrările bune.

Religiunea creştină, făcînd din aceste sentimente un element al vieţii noastre lăuntrice, formează pentru voinţa cea îndreptată către bine o atmosferă potrivită, care e priincioasă întăririi şi asigurării ei. Şi faţă de partea slabă a acestor sentimente şi dispoziţiuni: de a trece iute şi fără urmă, ea oferă scutul de siguranţă că oarecum le ancorează într'o privire asupra lumii şi a vieţii, din care ele se renasc fără încetare şi prin care sunt menţinute într'o activitate statornică (49).

Cel mai înalt sentiment în Creştinism este iubirea faţă de Dumnezeu, din care pleacă şi iu­ birea către semenii noştri. Sf. Ioan Evanghelistul a spus că : Dumnezeu este iubire (50). Acest cuvînt re­ zumă toată învăţătura evanghelică. Mîntuitorul spune că î Intru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi uce­ nicii mei, dacă veţi avea iubire unii către alţii (51).

Cetăţeanul împărăţiei lui Dumnezeu lucrează sub căldura celui mai înalt sentiment de solidari­ tate cu toţi oamenii, de solidaritate şi înfrăţire cu însuşi natura înconjurătoare, şi din conştiinţa ori­ ginii şi a destinului comun. Şi cei de azi, şi cei de ieri, şi cei de mîine trăim, formăm Biserica Domnului şi cu toţii ne vom regăsi la acelaş praz­ nic al bucuriei divine. In ce priveşte acest senti­ ment de obştească frăţie cu natura, poporul nos­ tru nu-şi supraordonează natura, ca în păgînism, ci şi-o înfrăţeşte prin iubire, fiind şi ea zămislită din nimic ca şi el, de către Tatăl cel nevăzut al tuturor (52). In

neîntrecutul poem popular Mioriţa întreaga fire se 65 5

personifică şi ia parte ia bucuriile şi durerile omeneşti.

Aceasta este o nedesminţită dovadă de su­ perioara concepţie despre lume a poporului nos­ tru şi a puternicului sentiment de înfrăţire cu na­ tura ce-1 înconjoară. Solidar prin iubire şi prin destin cu lumea, creştinul lucrează pentru ea ca un mandatar al cerului în mijlocul ei. Legea mo­ rală a muncii o întilnim des în Sf. Scriptură.

Pilda talanţilor (53), pilda celor zece fecioare (53), pilda lucrătorilor viei (54), a smochinului fără rod (56), ca şi toate acele locuri unde Sfintele Evanghelii poruncesc munca şi caritatea, ne dovedesc că împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în fapte (57).

66

Nu extazul pasiv al visătorului, cu sufletul deslipit de realităţile care se cer prelucrate de spiritul şi braţul nostru, nu plutirea cu gîndul într'un cer îndepărtat şi abstract, nu această atitu­ dine deschide uşa împărăţiei Domnului, ci acţiu­ nea luminată de gînd şi încălzită de simţire curată şi nobilă : fapta bună, săvîrşită după voia lui Dumnezeu.

Fericirea nu este un simplu dar, şi nici răs­ plata unor simple atitudini teoretice, ci dreapta rodire a unor energii puse în slujba cea bună. „împărăţia lui Dumnezeu stă în fapte, nu în vorbe".

Sfintul apostol Pavel care a spus aceste cuvinte de adînc şi mare adevăr, afirmat despre muncă şi altele, tot aşa de lămurite.

Undeva el scrie scurt şi categoric: Cine nu vrea să lucreze, acela să nu mănînce. (58). Numai această singură poruncă despre muncă dacă ar cuprin-

cîe-o Sfînta Scriptură, şi ar fi destul pentru a do­ vedi că Evanghelia nu-i streină, şi cu atît mai puţin indiferentă la problemele vieţii omeneşti.

In afară de locurile pomenite din primele ca­ pitole biblice (59) f în cele zece porunci (60), şi apoi în porunca anului sabatic, prin Moisi se legiferează munca (61). Apoi toată legislaţia mozaică, cu pri­ vire la vieaţa economică, presupune producţia ca rezultat al muncii. Cel ce munceşte ogorul său se va sătura de pîine, iar cel ce umblă după deşertăciuni, este om lipsit de minte, Spune înţeleptul Solomon în Cartea Pildelor (62). Pe leneş Sfînta Scriptură, după ce-1 trimite să ia pildă dela hărnicia furnicii, îl apostro­ fează : Pină cînd, leneşule, vei mai sta culcat, cînd te vei scula din somnul tău ? Dacă ba dormi puţin, ba aţipeşti puţin, ba stai puţin cu mîinele încrucişate, ori lungit, iată vine şi sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tîlhar (63).

In epistola sa către creştinii din Tesalonic Sf. apostol Pavel, auzind că unii dela ei umblă fără nici un rost, nu lucrează, nimic, ci se amestecă în treburile altora, unora ca acestora le porunceşte şi-i în­ deamnă în Domnul Iisus Christos, să-şi mînînce plinea de ei agonisită (64). Iar în altă parte con­ damnă pe văduvele care se învaţă să fie leneşe, umblînd din casă în casă, şi nu numai leneşe, dar şi limbute, şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cade (65).

De asemenea furtul, care pe lingă lăcomie mai presupune şi lene, este interzis în cele zece porunci prin cuvinte hotărîte (66); iar în Noul Tes­ tament cetim : Cine a furat, să nu mai fure, ci mai vîrtos să se ostenească, lucrînd cu mîinile lui, lucru cinstit, ca să aibă să dea celui ce n'are (67).

67

muncn pentru credincios nu este niimai acela al omului oprit la materie, din conslrîngerea exterioară a nevoilor fizice : frig, foame, să­ răcie, etc. Munca în vederea scopului egoist este lipsită de bucurie şi nu aduce folos (68). Din contra, porunca altruismului, exemplul jertfei de sine, nu a strălucit nici o dată mai luminos ca în Creşti­ nism, dovedind în practică aceea că există resor­ turi interioare mult mai puternice decît nevoile animalice, şi care pun în mişcare mai mult şi mai nobil energiile sufleteşti şi trupeşti ale omului.

Munca înobilează sufletul, formează caracte­ rul, ea fericeşte pe om. Intr'un discurs ţinut stu­ denţilor, la 18 mai 1893, Emil Zola spunea :

Motivul

Prin muncă se rezolvă problema celei mai mari fericiri. Nimic nu este mai puţin sănătos pentru om şi popoare decît himera, iluziunea de-a suprima sforţa­ rea, munca, ea orbeşte, ea este vanitatea celor slabi...

Singurul popor forte este poporul care munceşte...

Viitorul este al muncii pacificatoare şi liberatoare.

Munca este o lege a vieţii. Cine calcă legea sfîntă a muncii — spune D-l Profesor A. C. Cuza — acela se pedepseşte. Degenerarea morală şi fizică este pe­ deapsa acelora cari fără să se încadreze la muncă pentru cîştigarea existenţii se îmbogăţesc şi trăesc din munca altora (69).

68

D-l profesor Simion Mehedinţi, apologetul pe­ dagogiei muncii la noi, afiimă că munca, departe de a fi numai o datorie a celor săraci, este o însuşire funda­ mentală a omului (70).

Munca este semnul nobleţii adevărate, ştergînd prejudiciul social, că cei cu mîinile albe sunt mai oameni decît cei Cu mîinile învîrtoşate de muncă (71).

D-l C. Rădulescu-Motru afirmă acelaş adevăr, cînd spline că : nobleţă omului, ca individ organic, atîrnă de felul naşterii sale ; nobleţă omului, ca persoană, atîrnă de felul muncii (75).

Cultura şi civilizaţia sunt suma muncii de cre­ are a unui popor, începînd dela tehnica materială pînă la cele mai fine produse intelectuale, isvorîte din munca sa (73).

Munca dă omului acea armonie, acel echi­ libru interior, formează arhitectura personalităţii sale. D-l S. Mehedinţi susţine că nu se poate educaţie fără muncă. Caracterul nu e un dar, ci o sumă de deprinderi, dobîndite prin muncă (74).

Prin muncă omul a ridicat oraşe măreţe, pe unde odinioară au fost pustiuri nelocuite, a plan­ tat cîmpiile goale, a săpat drumuri în pieptul de piatră al muntelui, a aruncat poduri peste pră­ păstii, a sfredelit tuneluri, a săpat canaluri, a cu­ cerit energia naturii şi a pus-o în slujba sa. Prin muncă se duce cu isbîndă lupta contra boalelor, se cucereşte spaţiul, înălţimea aerului şi adîncimile mărilor, glasul şi gîndul omului se comunică la depărtări nevisate, prin muncă omul se ridică deasupra naturii: o stăpîneşte.

Imnul muncii cuceritoare şi sfinţitoare se cîntă în ateliere şi uzine, prin ciocănitul de scule şi uru­ itul de roţi ; în laboratoare prin glasul de eprubete ; în sălile de şcoală prin murmurul ca de al­ bine al şcolarilor studioşi; în fundul minelor adînci în sgomotul înfundat de tîrnăcop ; pe cîmp în fîşîitul de coase, în şoptitul sapelor, sau în scîrţîitul plugului pe brazdă...

Creştinismul proslăveşte munca, binecuvintează operele progresului şi luptă ca orice muncă să fie

69

numai creatoare şi aducătoare de fericire. Sfînta Scriptură în afară de scopul cîştigării pîinii, dă muncii un sens etic, căci i se pune la bază iubirea faţă de Dum­ nezeu şi oameni, şi nu voluptatea şi cupiditatea (75).

Fiecare să lucreze, ca să aibă să dea celui ce n are (76).

Numai după odihnă munca este plăcută şi capătă o semnificaţie spirituală pe lingă aceea fizică. In repaos spiritul recapitulează clipele muncii înfăptuite, compară rezultatele, trage concluzii pen­ tru viitor. In odihna lui Dumnezeu după creaţiune (77) vedem atitudinea admirativă asupra operii înfăptuite, care era „bună" (78).

Munca adevărată este aceea care-şi găseşte plăcerea în ea însăşi, cum spune poetul: Sfînta muncă e aceea Ce răsplata'n ea-şi găseşte.

De ’nţelegi tu asta, cheea Fericirii tale-o ţii...

(Al. Vlahuţă)

70

Boeria muncii este curată şi superioară. In Vechiul Testament nobilii şi regii umblau la plug.

Boeria lenii este odioasă, imorală, iar Sfînta Scrip­ tură o condamnă.

Munca este un cult adus divinităţii. Carlyle a ridicat în cugetarea lui munca la rangul rugăciunii.

Monahismul creştin a împletit în mod minunat ru­ găciunea cu munca. Orare et laborare. Mînăstirile creştine au dovedit că pot fi adevărate focare de muncă şi cultură, de energie spirituală şi gospo­ dărească. Poporul nostru îşi începe şi îşi sfîrşeşte orice muncă cu o rugăciune înălţată lui Dumnezeu . însăşi instituţiile noastre de stat îşi încep

activitatea cu slujbă creştinească. Singură sărbă­ toarea oficială a muncii se serbează, ca o ciudată ironie, în contrazicere cu tradiţia neamului nostru, în nelucrare şi fără rugăciune : dovada pătrunderii printre noi a unui spirit strein şi ucigaş. Plugarul, în revărsatul zorilor de primăvară, înainte de a-şi pune plugul în brazdă, descoperindu-se, ca în faţa unui altar, se închină. Tot aşa, mîna lui cea dreaptă nu aruncă primele seminţe în brazdele răsturnate de plug, pînă ce nu şi-a făcut semnul crucii.

Aplecarea trupului, cînd seamănă, sau îşi adună rodul de pe ogor, arcuirea braţului, în ges­ tul pios al aruncării boabelor grele sau în purta­ rea secerii prin holda coaptă, este o impresionantă atitudine de rugă, o sfîntă şi duioasă îmbrăţişare a pămîntului, purtător nu numai de „pîine spre fiinţă", ci şi de sfinte amintiri, de oase şi sînge creştin, îngropate în el. Munca plugarului, truda oricărui muncitor este un oficiu, o misiune, o pi­ oasă metanie, în faţa căreia trebue să te opreşti respectuos şi cucernic. Mai ales cînd munca e făcută cu suflet şi credinţă, cu devotament şi pasiune.

Din fruntea roadelor sale Romînul duce la biserică, jertfă Domnului, tot ce poate găsi mai curat şi mai bun : roadele au ieşit din osteneala omului şi ajutorul Domnului. Ale Tale dintru ale Tale...

In muncă omul colaborează cu Dumnezeu.

Creştinul cel bun nu-şi face munca după tariful simbriei ce primeşte. El este fiul împărăţiei lui Dumnezeu şi el lucrează pentru ea, pentru lauda lui Dumnezeu (79).

71

Orice lucraţi — spune Sfîntul Pavel — lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca penhu oa­ meni (80), căci... vrednic este lucrătorul de plata sa (81).

Nu slujind numai în faţă, ca unii cari caută sa, placă oamenilor, ci ca slugile lui Christos, făcînd din suflet voia lui Dumnezeu. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpîn, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată dela Domnul (82).

In lumina idealului creştin munca primeşte o semnificaţie morală deosebită, şi o motivare supe­ rioară, pe care nici o altă filosofie şi nici o doc­ trină socială nu le poate da. Idealul moral şi con­ cepţia vieţii creştine sunt incomparabile ca înălţime, frumuseţe şi rezultate practice. El este sprijinit de prestigiul unităţii şi acoperit de autoritatea divină.

Concepţia creştină leagă pe oameni într’o fa­ milie, solidară prin frăţie şi iubire.

Noi care nu credem că se pot legi fără legis­ lator, progres fără ţintă, sau capodoperă fără artist (83) şi că vieaţa nu poate ieşi din contradicţie şi con­ fuzie, valorile spirituale le punem la cîrma ma­ teriei. Valorile materiale nu le osîndim, dar le ierarhizăm. Natura nu o afurisim, dar nici nu o divinizăm, ci căutăm s'o spiritualizăm, s'o sfinţim.

Munca nu o măsurăm numai cu măsuri materiale, pentru că în ea se pune şi suflet şi credinţă. Atîtea sisteme filosofice, închise în biblioteci, ca nişte oase moarte orînduite în rafturile criptelor, nu au putut da vieţii o disciplină morală unitară, auto­ ritară, durabilă, constructivă. In special filosofia materialistă a coborît vieaţa omenească, desfigurîndu-o.

Concepţia materialistă despre lume, aplicată 72

pe teren social, după principiile diabolice ale lui Karl Marx, ne-a dat jalnica înfăţişare a omului maşină, a omului automat, îndobitocit, apreciat şi recompensat nu după sentimentul iubirii de oa­ meni şi al răspunderii faţă de Dumnezeu, ci după maximum de utilitate materială ce poate aduce.

Ieşit din reacţiunea omului contra individua­ lismului exagerat şi tot aşa de ateu al Revoluţiei franceze, marxismul a născut tirania şi mai în­ grozitoare a comunismului, care în numele libertăţii şi al drepturilor celor asupriţi, a răstignit liberta­ tea, a nimicit personalitatea individuală, creatoare de valori, a desfiinţat proprietatea, dreptul natural al muncii şi capacităţii individuale, a desorganizat familia, a gonit din suflete pe Dumnezeu însuşi...

In epoca modernă de cultură şi civilizaţie materi­ alistă s’au dispreţuit valorile spiritului. Idolatria materiei, divinizarea trupului, a descumpănit su­ fleteşte pe om, iar trupeşte l-a aruncat în istovire, în degenerare. Nici odată ca în vremurile de acum cazurile de dezechilibru suflesc nu au fost mai numeroase. Stigmatele descumpănirii sufleteşti le constatăm în arta, în literatura noastră contempo­ rană, în moravuri. Pe cînd unii se sting în sărăcie şi mizerie, alţii, îmbogăţiţi prin furt şi speculă, se scaldă în belşug şi în lux. Materialismul economic ne-a dat priveliştea aruncării în mare sau arderea produselor alimentare într'o parte a lumii, din cauza supra-producţiei, ca să nu se scadă preţurile, în timp ce în alte părţi milioane de oa­ meni sunt decimate de foamete şi mizerie.

Sub domnia unei falşe libertăţi şi egalităţi, 73

azi, maii

mult ca în antichitate, robia, sub alte forme, este mult mai întinsă şi mai nemiloasă.

Omul brută, supra-omul întunecatelor teorii ale lui Frideric Nietzsche îşi conturează din ce în ce mai clar apariţia.

Concepţia animalică despre om şi lume va desfigura şi mai mult omenirea.

Cind Europa se va pasiona numai de mecanis­ mul muncii, ridicînd pe altar tehnica, cînd spiritul Eu­ ropenilor, preocupat numai de cantitate, va pierde perspectivele infinitului, cînd reducînd totul la mişcare, nu va mai întreba ce produce mişcarea aceea, atunci va dispare şi omul-ideal şi o lume sufocantă, sterilă şi pustie va degrada în cea mai ticăloasă stare su­ fletul (84).

74

In atmosfera infernală a vieţii moderne, în care spiritul omenesc, sub influenţa unor teorii criminale şi-a pierdut zările luminoase ale veşni­ ciei, cel care sufere, cel care a suferit, a fost uşor să se lase ademenit de făgăduelile marxismului şi să-şi razime nădejdea în puterea salvatoare a unei noui forţe, în puterea unei organizaţii sociale, întemeiată pe principiul comunităţii bunurilor.

Comunismul este o urmare a marxismului.

Sa căutat o lume nouă, cu altă ordine socială, cu alte idealuri, cu alte scopuri; s'a legat fericirea omenească de materie, lipsindu-se de controlul spiritului.

Unii de bună credinţă, alţii din pofta de par­ venire şi din instinctul de pradă, au crezut în aceste visuri utopice şi sau făcut apostolii lor în­ verşunaţi. Imperiul rusesc, ţară de o vastă întin-

dere teritorială şi cu peste o sută şaptezeci de mi­ lioane de locuitori, de aproape douăzeci de ani este cîmp de experienţă pentru această nouă teorie socială. După atîţia ani de crîncenă teroare, de răsturnare a tuturor vechilor instituţii, sa dove­ dit că lumea cea nouă nu s'a putut naşte, pen­ tru că omul acelaş a rămas, cu aceleaşi păcate, de astă dată manifestate şi mai crud şi mai barbar.

Singurul cîştig de pe urma potopului de sînge, vărsat fără milă în aceşti ani de barbarie comu­ nistă, este acela că s'a putut verifica în faţa lumii şi în faţa istoriei un sistem social, care s’a dove­ dit fals, neputincios, criminal.

Scriitorul Panait Istrati, care a crezut ca un fanatic şi a luptat pentru isbîndirea comunismului, socotit isbăvitor şi aducător de dreptate, după ce a străbătut întreaga Uniune Sovietică, rănit pînă în adîncul sufletului de cele mai amare decepţii faţă de ceea ce a văzut, înainte de a muri, a avut timpul să-şi scrie gîndurile care vor rămînea cele mai adevărate şi preţioase documente cu privire la comunism.

Clasa muncitoare — spune el în „Spovedania unui învins,, — e aceea care e mai lovită în Uniunea Sovietică... Pentru comunişti morala, cinstea sunt prejudecăţi burgheze. Numai materialismul există real­ mente pe pămînt... In numele proletariatului, cîte crime , cîte asasinate, cîte nedreptăţi! (85) Comunişti moldoveni sau altfel nu există nicăeri în Uniunea Sovietică, aşa cum nu există nici în restul lumii, decît cu numele. Se numesc aşa şi atît, căci nimic nu este în comun, începînd cu plinea, pe care

75

şi-o smulg unii de la gura altora, mai aprig decît ori­ ţăranului, soarta unde (86). Soarta muncitorului..., lucrătorului nemulţumit, nu prezintă nimic îmbucurător sub dictatura comunistă. Lucru puţin şi prost plătit, şomaj, lipsuri, persecuţii — deoparte ; favoritism, alegere pe sprinceană, desfriu, sinecurism, deturnare de fonduri, spionaj, politicianism, de alta (87). Am crezut în posibilitatea înfrăţirii între oameni, şi nu mai cred.

Am crezut apoi în minunile progresului technic, şi azi văd că ştiinţa e încă o armă împotriva sufletului.

Iar la urmă am crezut în atotputernicia binefăcătoare a unui singur om, lăsat să fie singur stăpînul unui stat, dar am văzut că stăpînii nu se înconjoară decît de slugi (88).

Tot Panait Istrati, care în mişcătoarea sa măr­ turisire îşi recunoaşte dureroasa înfrîngere a credinţelor lui, întorcîndu-şi faţa cu durere dela falşii idoli care îl vrăjise vieaţa lui întreagă, spune în altă parte : Nu e rău că sunt atit de îngenunchiat, în clipa în care îmi privesc vieaţa de pe muchea unei jumă­ tăţi de veac. Consider această îngenunchere ca pe cel mai viu document pe care mi-1 poate trimite cel ne­ pătruns, ca să-mi dovedească uşurinţa cu care m'am condus în viaţă. Căci, după ce am fost unul din avizii ucenici ai creatorilor de false religii, am devenit eu însumi unul din aprigii susţinători ai mincinoaselor va­ lori morale, intelectuale, şi estetice, ba chiar am aprobat un moment, şi am glorificat violenţa, crezînd că disperaţii vieţii vor fi mai buni în ziua în care ni­ meni nu-i va mai împiedica să se gospodărească sin­ guri, în toată dreptatea. Nu sunt mai buni, fiindcă nu se poate face o lume nouă cu oameni vechi (89).

76

Iată şi din gura acestui reconvertit la spiritua­ litate recunoaşterea marelui adevăr, spus acum

două mii de ani de b iul iui Dumnezeu către fari­ seul Nicodim, venit la vreme de noapte să-l întrebe despre tainele vieţii : Amin, amin grăesc ţie : de nu se va naşte cineva dc sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu (90).

Credinţa este singura mare putere care lumi­ nează „de sus" sufletul şi-l face capabil de prefa­ ceri nebănuite. Adevărurile revelate ale Sfintei Scripturi armonizează făptura omenească astfel, ca să poată da Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu (91), să ţină

cumpănă dreaptă între drepturile sufletului şi ale trupului.

Armonia e acolo, unde este acord între natură şi conştiinţă. Este cu neputinţă să existe vieaţă, vieaţă conştientă şi alături de ea o vieaţă trecătoare, ce se înneacă într'o ceaţă întunecată. Căci dacă există in­ divid inteligent şi conştient, dar nu există nemurire, atunci vieaţa apune în besnă (92).

In edificiul împărăţiei lui Dumnezeu, de-alungul timpului, generaţiile de creştini depun fiecare nisipul operii lor la construirea sfintei zidiri, a cărei piatră de temelie este Iisus Christos. Şi voi înşivă, clădiţi-vă, ca pietre vii, în casă du­ hovnicească, în preoţie sfîntă, ca să aduceţi jertfe du­ hovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Christos (93).

Cultura europeană, prin tot ce are ea mai de valoare, datoreşte cuceririle ei creştinismului. Dacă s'ar înlătura înt’un chip oarecare din arta şi lite­ ratura. europeană toate operele inspirate de cre-

77

dinţă, n’ar mai rămînea nimic de valoare în cultura omenirii.

Intre valorile creatoare şi conducătoare ale culturii, religia e suprema valoare... O cultură fără imperiul valorilor morale e monstruoasă ; una fără normele re­ ligioase e neputincioasă (94).

confirmat aceste Experienţa comunismului adevăruri. Dar ne întrebăm : cînd roadele materia­ lismului ateu sunt aşa de falimentare pentru vieaţa omenească, pentru ce nu se denunţă de toţi acest duşman al omenirii ? Care este tîlcul curentelor de defăimare ale creştinismului, învinuit că el ar fi duşmanul fericirii omeneşti ? Fără nici o îndoială că aceste atacuri sunt întreţinute şi puse la cale tocmai de către acei care vor să nimicească cul­ tura şi civilizaţia creştină, iar în calea lor văd că li se ridică Biserica lui Christos, ca un mare ad­ versar al operii lor distrugătoare, pe care caută s*o surpe cu orice preţ, chiar prin denaturarea adevărului evident.

Cînd Sfînta Scriptură vorbeşte aşa cum am văzut despre muncă, cum mai poate prinde min­ ciuna că învăţătura creştină este duşmana vieţii şi că însăşi munca este privită de Evanghelie ca o pedeapsă pentru om ?

Se ştie ca Mîntuitorul s’a născut în casa unui tîmplar, iar palmele Sale, înainte de a fi împunse de cuele răstignirii, au purtat urmele sculelor din atelierul părintesc (95), Lucrarea Sa mîntuitoare a fost o neîntreruptă muncă. El însuşi a spus : Tatăl meu pînă acum lucrează; lucrez şi eu (96). Şi această

lucrare nu a socotit-o încheiată, decît cu jertfa pe 78

âruce, unde înainte de moarte a scos cei din urmă cuvînt: Săvîrşitu-s’a ! (97) Apostolii au fost aleşi dintre oamenii munci­ tori care îşi cîştigau pîinea din lucrul mîinilor. însuşi Sfîntul apostol Pavel, aristocrat în toată pu­ terea cuvîntului, şi prin naştere, şi prin avere, precum şi prin vasta lui cultură, cu toate că ar fi putut să se folosească de dreptul întreţinerii gratuite din partea fiilor săi sufleteşti, totuşi, ca o păstrare în disciplină a propriei sale persoane, pentru a servi de exemplu creştinilor, şi desigur şi pentru plăcerea în sine de a lucra cu mîinile sale, exercita cu mare măestrie meşteşugul fabricării corturilor, de pe urma cărui meşteşug trăia şi el, şi cei din jurul lui.

Nici n'am mîncat dela cineva, pîine în dar, ci cu muncă şi cu trudă am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovorăm pe nimeni dintre noi. Nu doar că n’aveam puterea aceasta, ci ca să vă dăm o pildă cu noi înşine, ca să laceţi ca noi (98).

Argint, sau aur, sau haină, n'am poftit dela ni­ meni. Singuri ştiţi cum mîinile acestea au lucrat pen­ tru nevoile mele şi ale tovarăşilor mei. Intru toate v'am dat vouă pildă că, ostenindu-vă astfel, cade-se să ajutaţi pe cei neputincioşi şi să ţineţi minte cuvin­ tele Domnului Iisus, căci el a zis : „Eşti mai fericit cînd dai, decît cînd iei" (99).

Toate poruncile morale ale Sfintei Scripturi au în vedere purtarea omului în vieaţa aceasta, învăţătura creştină dă soluţiile cele mai simple şi cele mai complecte tuturor problemelor vieţii.

Morala evanghelică nu numai că porunceşte în mod limpede munca, întru slava lui Dum­ nezeu şi pentru împodobirea vieţii, dar mai dă 79

1

muncii ceva, ce nu este în starea să-i a dea nici O altă doctrină din lume, fie ea cît de înaltă. Ea dă muncii o atmosferă morală prielnică unei desfă­ şurări normale, îi creiază condiţiuni spirituale in­ dispensabile, pentru ca ea să se facă cu plăcere, cu conştiinciozitate, cu folos.

Specularea muncii semenului tău, asuprirea muncitorului peste puterile lui, sunt condamnate de morala creştină. Neplata simbriei slujitorului este socotită ca păcat strigător la cer.

Pentru orice fel de muncă ştim că trebue să existe un echilibru între osteneala depusă şi folo­ sul dobîndit (100). Organismul are nevoie de re­ facere prin hrană, repaos, distracţii, şi strictul necesar de cultură. Altfel duce la uzură, la îndobitocire. Pentru muncitorul abrutizat prin prelungirea unei munci exagerate şi nerăsplătite, munca în adevăr apare ca un blestem. Sub domnia lăco­ miei, a nedreptăţii, a lipsei de iubire, muncitorul este tratat ca o vită de povară, este exploatat cu şiretenie şi fără milă. Evanghelia cere patronilor sâ-i trateze pe slujitorii lor, ca pe nişte fraţi.

Iar voi, stăpînilor, faceţi tot aşa, faţă de slugi, şi încetaţi cu ameninţarea, ca unii cari ştiţi că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la el nu încape părtinire (101). Stăpînilor, daţi slugilor voastre ce este drept şi potrivit, căci ştiţi că şi voi aveţi stăpîn în ce­ ruri (101).

Veniţi acum voi, bogaţilor, plîngeţi şi vă tînguiţi de necazurile, cari vor să vie asupra voastră.

80

Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mincat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi va mînca trupurile voastre, ca focul. Strîns-aţi comori în zilele

Cele de apoi! Iată, plata lucrătorilor cari au secerat ţarinele noastre — plata oprită de voi—strigă ; şi stri­ gătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savoot.

Desfăta tu-v'aţi pe pămînt şi v aţi desmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii, Osîndit-aţi, omorît-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte (102).

Prin astfel de cuvinte li se cere pe deoparte stăpînilor să fie pentru slujitorii lor ca nişte pă­ rinţi drepţi şi iubitori, purtîndu-se cu ei cu milă, iar pe de altă parte slujitorilor li se cere conştiinţiozitate în munca lor, cerîndu-li-se să facă lucrul lor : cu bună voinţă, ca şi cum ax sluji Domnului şi nu oamenilor (103). Conştiinţiozitatea în muncă, iubirea, mila, simţul de dreptate, sunt valori ale spiritului care trăesc numai avînd ca fundament credinţa în Dumnezeu. Pedagogul creştin, elveţianul Forster scrie într’o carte a sa că ; fără acea disciplină a instinc­ tului de dreptate, care isvorăşte din iubire, orice întocmire omenească - nu-i decât înhăitare, nu cultură socială (104).

Absenţa fermentului religios din suflet îl trans­ formă şi pe cel care deţine bogăţia, pe patron, cum se spune în limbaj socialist, în fiară cu inima de piatră, trăind şi ridicîndu-se prin nedreptăţirea celui slab; iar pe muncitor îl face veşnic un nemulţumit şi un revoltat, lucrînd fără conştiinţiozitate şi fără spor.

Din experienţa mea, spune Panait Istrati, pot să afirm cu precizie că trei sferturi din lumea exploa­ tată nu aspiră să se libereze prin muncă şi conştiinţiozitate, ci prin şiretlic, exact cum fac patronii. In orice şantier, majoritatea lucrătorilor sunt gata să de­ vină patroni, neputîndu-o face, îşi bat joc de muncă (105).

81 6

82

La fel, d-1 N. Iorga se plîngea în şedinţa Senatului dela 28 Noembrie 1935, că la noi adesea lucrul este un mijloc de a înşela pe cel care ţi-a plătit.

Ce conştiinţă poţi aştepta dela omul care nu mai crede în nimic, care nu se teme de judecata lui Dumnezeu? Gîndul unui asemenea om este să cîştige cît mai mult cu muncă cît mai puţină şi cit mai proastă; iar dacă se poate, chiar şi fără nici o muncă. Egoismul l-a orbit, el nu mai vi­ brează pentru nici un fel de solidaritate ome­ nească, iar munca lui nu o mai leagă de interesul obştesc, care nici nu-1 interesează. Nu tot aşa face muncitorul creştin. E vorba de muncitorul creştin nu numai după certificatul de botez, ci de acela cu adevărat convins de credinţa cea întru Christos.

El ştie că munca lui este o datorie morală, impusă de Dumnezeu. Prin obişnuinţă munca de­ vine o lege a naturii. Poporul nostru îşi are cu­ vintele lui cu adine înţeles, cînd spune : Muncesc să nu mă găsască moartea şezînd.

Cine nu contribue prin muncă la sporirea binelui comun, la care şi-au adus obolul lor toţi cei dinainte şi-şi vor aduce toţi care vor urma, acela nu-şi poate justifica existenţa sa printre oameni.

Vieaţa pămîntească nu este totul. Ea este numai o etapă a vieţii fără de sfîrşit. Modul cum omul acţionează în această primă parte a vieţii este hotărîtor pentru pacea conştiinţei şi starea de fericire din cealaltă de-a doua parte a vieţii, care urmează. Prin muncă se şlefueşte spiritul, se for­ mează caracterul, se disciplinează voinţa. Munca

educatorilor, a gînditorilor, a cercetătorilor este cel puţin în măsură egală preţioasă şi necesară, ca şi a celor ce lucrează pe terenul material. Munca pusă în slujba tuturor poate să existe numai acolo unde este viu sentimentul iubirii şi al solidarităţii frăţeşti.

Numai într'o societate creştină munca poate avea un caracter cu adevărat social, pusă cinstit vieaţa trăită nu numai în tratatele de sociologie şi în legislaţia statelor.

O muncă făcută pentru Dumnezeu, nu pentru oameni, adică pentru plată, nu poate fi decît o muncă conştiincioasă, purtînd pecetea calităţii su­ perioare.

In atmosfera iubirii de Dumnezeu şi de oa­ meni, a milei pentru cel din nevoie şi slab, sub domnia dreptăţii, munca se desfăşoară cu voioşie, spornică.

Intr’o societate creştină munca nu este robie, ci se face în libertate.

In lumina idealului creştin munca îşi află scop înşine însăşi, este aducătoare de fericire, îşi aso­ ciază toate forţele: şi pe cele fizice şi pe cele su­ fleteşti. Intr’o asemenea atmosferă de frăţie şi dreptate, armonia între individ şi colectivitate se realizează dela sine. Conflictele de muncă şi luptele de clasă nu-şi pot găsi loc, şi nu îmbracă forme de violenţă. S'ar putea şi aici obiecta că trăim de atîtea veacuri sub influenţa Creştinismu­ lui ; şi totuşi lumea a rămas tot imperfectă cea mai mare parte din ea suferind încă sub călcâiul tiraniei şi exploatării nemiloase. Constatarea a83

cestor dureroase imperfecţiuni omeneşti este ade­ vărată; însă această stare de lucruri nu poată fi pusă în sarcina doctrinei evanghelice. Cum mai poate fi învinuită Evanghelia de lipsurile omeneşti, cînd atîţia oameni refuză să creadă în ea, o des­ consideră şi o insultă, tocmai atunci cînd omenirea suferă din cauza lipsei de iubire şi de adevăr ?

Incomparabilele principii evanghelice nu şi-au găsit decit în mică parte înfăptuirea lor în lume. Şi apoi, o doctrină dată lumii pentru eternitate nu poate fi judecată după rezultatele unui răstimp, fie el şi de două milenii, care nu-i, în faţa ocea­ nului de vremi, decit o biată picătură de apă.

Creştinismul nu sa realizat încă în vieaţa lumii, D-l Profesor I. Petrovici spunea la Focşani, într’o conferinţă a Fundaţiilor Culturale Regale, că religia creştină nu-i nici religia trecutului, nici a prezen­ tului, ci ea este religia viitorului.

Dar, chiar aşa, în parţialele lui rezultate, cine, fiind de bună credinţă, ar putea nega că tot ce are omenirea mai preţios, ca bunuri spirituale şi ca reforme pe teren social, în comparaţie cu vieaţa dinainte de Christos, nu sunt efectele binefăcă­ toare ale Evangheliei ? Şi atunci, ce prestigiu mai poate avea acuzaţiunea că doctrina creştină este negativă, anti-so­ cială, anti-culturală, anti-vitală ? Religia creştină nu a urît vieaţa. Fenomenul sinuciderii este conse­ cinţa scepticismului, semnul obselii totale şi al celei mai triste degradări sufleteşti. Apologia sinu­ ciderii au făcut-o alte sisteme de gîndire omenească, nu Creştinismul. La sinucidere este împins 84,

omul de haosul şi vidul sufletesc în care-1 aruncă necredinţa în Dumnezeu, precum şi de păcatele care*l storc de orice vlagă, unde credinţă înlisus Christos nu se află.

Creştinismul condamnă sinuciderea ca pe cel mai greu păcat, întrucît vieaţa este a Domnului, şi noi nu avem dreptul să stricăm ceea ce nu putem noi înşine face şi ceea ce nu ne aparţine nouă.

Mîntuitorul a iubit frumuseţile naturii, pe care le-a împletit cu atîta măiestrie în pildele Sale. I-a plăcut să vadă în jurul său numai sănătate. Sufe­ rinţele omeneşti L-au impresionat, iar vindecările de boale şi învierile din morţi le-a făcut ca să alunge durerea şi suferinţa din jurul său şi să re­ dea bucuria celor cuprinşi de întristare. Ştiind că hrana este mijlocul de întreţinere al vieţii trupeşti, El însuşi a cerut apă să bea femeii cananience la fîntîna lui Iacov, iar pe apostolii săi nu i-a oprit a culege în zi de Sîmbătă spice pentru mîncare.

A înmulţit pentru hrana mulţimii plinele şi peştii; iar la Gana Galileia pînă şi vinul de tre­ buinţă serbării de nuntă din apă l-a prefăcut şi le-a dat celor prezenţi spre veselitoare băutură. înte­ meiată pe această dumnezeească binecuvîntare dată bucuriei omeneşti, Biserica numărînd căsă­ toria printre cele şapte taine creştine, deschide ea însăşi dansul bucuriei prin cunoscutul imn creştin: Isaie, dănţueşte ! El, isvorul şi domnul vieţii, nu putea veni în lume să aducă o învăţătură care să tăgă­ duiască şi să ucidă vieaţa. Istoria Creştinismului ne dovedeşte că Evanghelia a fost fermentul viu,

85

care a dat vieaţă unei lumi intrată în descompunere. Sfînta Scriptură exercită şi azi asupra omenirii cea mai binefăcătoare înrîurire, cucerind atîtea suflete pentru o vieaţă superioară. Ea nu dispreţueşte vieaţa, ci îi pune la dispoziţie pu­ terile active care s’o înalţe.

Sfînta Scriptură nu se dezinteresează de rea­ lităţile practice ale vieţii; din contra, le pune în centrul doctrinei morale creştine, care cere, ca o condiţie de mîntuire, alături de credinţă, faptele morale.

Munca, acest covîrşitor factor de progres în omenire, nu este în Sfînta Scriptură un blestem amar căzut peste om din mînia lui Dumnezeu, ci este o înaltă lege a vieţii, a cărei îndeplinire onorează pe om şi-i aduce fericirea şi în vieaţa aceasta, şi în vieaţa cea veşnică, făcîndu-1 fiu al împărăţiei lui Dumnezeu.

Munca ajunge însă să fie socotită un blestem în sufletul, sau în societăţile omeneşti, de unde credinţa în Dumnezeu a fost alungată, şi unde domneşte tirania nedreptăţii, lipsa de milă şi iu­ bire, lăcomia şi exploatarea omului de către om.

Munca este robie, cînd este silnică şi nerăsplătită.

Gloatele istovite de muncă exagerată şi sără­ cie nu mai pot avea ochi să vadă luminile ceru­ lui, şi în amara lor disperare ajung instrumente oarbe în mîna propoveduitorilor de dreptate fără Dumnezeu. In vremea noastră turburată de atîtea curente primejdioase, omenirea trece printr’o mare criză morală, urmată de atîtea alte descumpăniri de ordin economic şi social.

86

Problema care se pune acum este aceasta : Pe ce cale va apuca această omenire pentru a ieşi la luminişul unei vieţi mai bune : pe calea credinţii cea întru Christos, sau pe calea cea fără Dumnezeu, predicată de apostolii barbariei moderne ?

Aceia dintre noi, care din necunoaştere aruncă săgeţile discreditării contra credinţii noastre străbune, felicitîndu-se că sunt în pasul vremii sau că servesc adevărul, sunt pe cale greşită şi au datoria, cel puţin pentru respectul de sine, să-şi îndrepteze greşeala.

Cei care sapă în mod conştient la temelia sufletului nostru, de bună seamă că şi-au făcut toate socotelile şi aşteaptă încrezători producerea exploziei pentru a năvăli prădalnici în bogata noastră cetate.

Dacă mulţimile exploatate nemilos şi strivite în nedreptate reacţionează cu atît mai curînd şi mai violent cu cît presiunea mizeriei este mai mare şi omenia din suflete mai absentă, atunci nimic mai necesar pentru atingerea acestui scop, decît alungarea Religiei Iubirii din suflete, pentru ca de sus în jos nedreptatea haină să fie şi mai aprigă, iar reacţiunea de jos în sus să isbucnească şi mai crîncen. Pe mormanul de ruine al societă­ ţilor creştine Belzebut aşteaptă să domnească în bine, singur culegător de bogăţii, satisfăcut că a răstignit a doua oară pe Iisus Christos.

Loviturile concentrice ce se dau Bisericii Creş­ tine, fie în mijloacele ei materiale de existenţă, fie în adevărurile ce-i stau la temelie, nu sunt

...

87

venite la întîmplare, dela împrejurări nevoite sau dela capriciul unor erori trecătoare sau resenti­ mente izolate.

Ele sunt, fără îndoială, urzite cu plan şi scop în întunecatele areopaguri, unde nu prezidează puterea lui Christos şi nici dragostea faţă de în­ chinătorii Lui. In faţa acestor grozave constatări, noi ce-avem de făcut?

Răspunsul şi deslegarea le găsim tot în Sfînta Scriptură. Ea ne spune că sfinţii prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobîndit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s'au împuternicit, din slabi ce erau s au făcut tari în războiu, au întors taberile vrăjmaşilor în fugă (106).

Suntem ceea ce suntem astăzi, avem o istorie bogată în pagini de nemuritoare glorie prin cre­ dinţa creştină a înaintaşilor noştri.

Poporul nostru chiar înainte de-a avea Evan­ ghelia scrisă în limba lui, a avut-o scrisă în su­ flete prin cetania şi graiul smeriţilor preoţi, ieşiţi din mijlocul acestui popor, legaţi de el prin fa­ milie şi destin, şi trăind laolaltă cu el în aceeaş muncă, cu aceleaşi bucurii şi necazuri. Dovada acestei Evanghelii nescrise, dar trăită şi căutată de tot norodul, o avem în sfînta poezie populară a colindelor noastre, şi apoi în toate celelalte datine şi tradiţii.

In spiritul acestei Evanghelii strămoşii noştri au trăit, au muncit şi sau luptat. Prin credinţa în Dumnezeu au biruit ei, tot prin credinţă vom birui şi noi.

88

Strînşi la un loc, uniţi şi solidari, gata pentru orice luptă, să ne întărim în străvechea noastră vatră de credinţă şi muncă. Aşezarea ţării noastre, duşmanii din afară şi cei dinlăuntru, lipsurile în care ne-au surprins vremurile, faţă de vrăjmaşii care vin cu altfel de pregătire contra noastră, ne obligă să fim cu mintea trează în orice clipă.

Din datorie faţă de Dumnezeu şi faţă de neamul nostru, din grija pentru viitorul copiilor noştri, trebue să sărim cu toţii în apărare, cînd mîini criminale trag o singură cărămidă din teme­ lia fiinţii noastre ca neam.

Nici o energie romînească să nu se piardă rătăcind alăturea de albia noastră comună, sau, din nenorocire, să apuce drumul trădării. Muncă şi credinţă : iată învăţămîntul pe care ni-1 poate da trecutul nostru, şi pe care, mai ales, prezentul ni-1 strigă cu toată puterea.

Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, primul rege ortodox al neamului nostru, a auzit cel din­ ţii acest strigăt al vremurilor, şi doreşte să vadă tineretul ţării crescut în lumina credinţii în Dum­ nezeu şi în deprinderea muncii. Credinţa şi munca se întîlnesc în armonică împletire în paginile Sfin­ tei Scripturi. Amîndouă se sprijină şi amîndouă servesc deopotrivă vieaţa omenilor.

Despărţirea acestor două principii unul de altul şi mai ales uciderea credinţii din sufletele noastre este unul din scopurile pe care ateismul, în mul­ tiplele lui înfăţişări, îl urmăreşte prin atacurile contra Bisericii.

Legătura noastră cu pămîntul pe care trăim 89

şi cu cerul la care ne închinăm, ne-a dat tăria, prin care am biruit atîtea veacuri de suferinţă.

Credinţa, care ne leagă de cer şi tradiţiile care ne leagă de acest pămînt, să nu lăsăm să ne fie lovite şi furate din suflet!

Pentru lupta care ne este declarată, să ne înarmăm şi să luptăm ca nişte buni ostaşi, iar bi­ ruinţa va fi a noastră, „căci cu noi este Dumnezeu**.

Sfîrşesc, citind cuvintele de îmbărbătare ale Sfîntului apostol Pavel din cel din urmă capitol al epistolei sale către Galateni : In sfîrşit, fraţilor, fiţi puternici în Domnul şi întru tăria virtuţii lui. Imbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi să ţineţi piept împotriva unel­ tirilor Diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva sîngelui şi a trupului, ci împotriva domniilor, împotriva stăpînirilor, împotriva căpiteniilor acestui întuneric, împotriva duhurilor răutăţii, răspîndite în văzduhuri.

Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi toate biruindu-le să rămîneţi în picioare. Ţineţi-vă bine, deci, avînd mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcînduvă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru evanghelia păcii. Peste toate, luaţi . pavăza credinţei cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este cuvîntul lui Dumnezeu.

(1) I. Botez, Aspecte din civilizaţia engleza, pag. 28.— (2) I Ioan, Cap. II, 15-16, — (3) I. Agîrbiceanu, Concepţia creştină asupra lumii şi asupra vieţii, în revista Lamura, n-rele 7-8, an. 1924. — (4) Emil Cioran, în revista Vremea

90

—

(număr de Crăciun), an. 1935.— (5) Petrov, Evanghelia ca temelie a vieţii, Bucureşti, 1914, pag. 38.— (6) Ottocar Prohâszka, Concepţia superioară a vieţii, Făgăraş, 1932, pag. 73.

(7) S. Mehedinţi, Către noua generaţie, 1923, pag. 66.

(8) N. T. Buzea, Socialismul şi Creştinismul social, Chişinău 1926, pag. 203. — (9) Vezi: Cartea Fa­ cerii, Cap. I, 10, 12, 18, 21, 25. — (10) Idem., Cap. I, 28. —(11) Idem., Cap. I, 27, (12) C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic, 1927, pag. 237.— (13) Psalmul XVIII, 1. — (14) Vezi: Cartea Facerii, Cap. III, 17-19. — (15) Vezi: Idem, Cap. I, 28.

(16) Idem., Cap. III, 5. — (17) Jaques Maritain, Re flexiuni asupra intelegenţii, pag. 297. — (18) Ottocar Prohâszka, op. cit., pag. 222. — (19) N. Băncilă, Personalismul energetic — recenzie — pag. 46. — (20) Car­ tea Facerii, Cap. II, 17, — (21) Deuteronomul, Cap. XXII, 9-12. — (22) II Corinteni, Cap. VI, 14. — (23) I Ioan, Cap. III, 4. — (24) Iisus Sirah, Cap. XV, 14-17.— (25) Romani, Cap. VII, 23. — (26) Idem., Cap. VIII, 20-23. — (27) Isaia Cap. XXXIV, 9-15. — (28) Romani, Cap. VIII, 23. — (29) Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, pag. 117. — (30) Romani, VIII. 23. — (31) Isaia, Cap. XXXV. — (32) Idem, Cap. LV, 13. — (33) Idem., Cap. XI, 6-8. —(34) Miheia, Cap. IV, 3-4. — (35) Isaia, Cap. LIII, 4-5. — (36) Ioan, Cap. XVII, 3. — (37) Romani, Cap. VIII, 21. — (38) Ioan, Cap. XVIII, 36. — (39) Matei, Cap. VI, 4. — (40) Luca, Cap. XVII, 20-21, — (41) Idem., Cap. XI. 20; Matei, Cap. XI, 11. — (42) Vezi: Iezechil, Cap. XXXVI, XXXIX, XXX; Isaia, Cap. XXXII, 15; XI, 6-8. — (43) Vezi: I Co­ rinteni, Cap. XV, 42-46. — (44) Mat. Cap. XXV, 45. — (45) Faptele Apostolilor, Cap. XX, 27. — (46) Luca, Cap. XVII, 20-21. — (47) Vezi: I Corinteni, Cap. VI, 19-20. — (48) Matei, V, 48. — (49) Kirn, Sittliche Lebensanschaungen der Gegenwart, Leipzig, 1907, pag. 117. (cit. după Mo­ rala, Arh. Scriban). — (50)1 Ioan, Cap. IV, 8.

(51) Ioan Cap. XIII, 35. — (52) Nichifor Crainic, Op. cit., pag. 118.— (53) Matei, Cap. XXV, 14-30. — (54) Idem., Cap. XXV, 113. — (55) Idem., Cap. XX, 1-20. — (56) Luca, Cap. XIII, 6-9. _ (57) I Corinteni, Cap. IV, 20. - (58) II Tesalonicem, 91

Cap. EI, 10. — (59) Cartea Facerii, Cap. I, 26, 28 ; Cap. II, 5, 15; Cap. III, 17. — (60) Eşire, Cap. XX, 9. — (61) Idem., Cap. XXIII, 10-11. — (62) Pildele lui Solomon, Cap. Xn, 11. — (63) Idem., Cap. VI, 9; Vezi şi Cap. XXIV, 3034. — (64) II Tesaloniceni, Cap. III, 11-12. — (65) I Timotei, Cap. V, 13. — (66) Eşire, Cap. XX, 15. —(67) Efeseni, Cap. IV, 28. — (68) Luca, Cap. XII, 13-21. — (69) A. C. Cuza, Despre poporaţie, Bucureşti, 1929, pag. 40, — (70) S. Mehedinţi, Caracterizarea etnografică a unui popor, pag. 32. — (71) Idem., pag. 35. — (72) C. Rădulescu-Motru, op. cit., pag. 59. — (73) S. Mehedinţi, op. cit., pag. 32.

(74) Idem, Altă creştere, Buc., 1919, pag. 6. — (75) Sergiu Bulgakoff, Ortodoxia, Sibiu, 1933, pag. 216. — (76) Efeseni, IV, 28. — (77) Cartea Facerii, Cap. IV, 2. — (78) Idem., Cap. 1,10, 12, 18, 21, 25. — (79) I Corinteni. X, 13. — (80) Coloseni. Cap. III, 23. — (81) Luca, Cap. X, 7.—(82) Efeseni, Cap. VI, 6-8.— (83) Ottocar Prohâszka, op. cit., pag. 28. (84)— Idem., pag. 81. — (85) Panait Istrati, Spovedania unui învins, pag. 164. — (86) Idem., pag. 81. —(87) Idem., pag 129. — (88) Idem., Pagini de carnet intim, Ziarul Credinţa, august 1934. — (89) Idem. — (90) Ioan, Cap. III, 3. — (91) Luca, XX, 25. — (92) Ottocar Prohâszka, op. cit, pag.

277. — (93) I Petru, Cap. II, 5; Efeseni, Cap. II, 20-22. — (94) I. G. Savin, Cultură şi Religie, Bucureşti, 1927. — (95) Vezi: Matei, Cap. XIII, 55 ; Marcu, Cap. VI, 3. — (96) Ioan, Cap. V, 17. — (97) Ioan, Cap. XIX, 30. — (98) II Tesaloniceni, Cap. III, 8-9. — (99) Faptele Apostolilor, Cap. XX, 33-35. — (100) Vezi: A. C. Cuza, op. cit., pag. 441.— (101) Coloseni, IV, 1. — (102) Iacov, Cap. V, 1-6. — (103) Efeseni, VI, 7. — (404). Or; Fr. W. Forster, îndrumarea vieţii, 1922 pag> 266-268. •—" (1.Q5) P. Istrati, La un racord, articol, în Cruciada Romînjşmuluin-rul 54, an. al II-lea. — (106) Evrei, XI,

•v;-.

92

CUPRINSUL Const. C. Giurescu, Din trecutul judefului Putna

.

1

Mircea Eliade, Bogdan Petriceicu Hajdeu ....

27

Preot Ioan V. Pascu, Munca în Lumina Sfintei Scripturi .

39

.*• *

*

.!

I >

%

V

TIPOGRAFIA

„CULTURA"

FOCŞANI