Turtucaia_General Ctin Teodorescu

V

GENERAL C™ TEODORESCU Fost Comandant al Diviziei 17 şi al Capului de Pod Turtucaia

.<i

TURTUCAIA ■

' oooo oooo

STUDIU TACTIC

oooo oooo

ŞI

I

CAUZELE INFRÂN6EREI cu

5 CROCHIURI IN CULORI

.1

f

BRAŞOV Tipografia „UNIREA" Strada Lungă No. 9.

1922.

i

: :

i

GENERAL CI™ TEODORESCU FOST COMANDANT AL DIVIZIEI 17 ŞI AL CAPULUI DE POD TURTUCAIA f!

I

TURTUCAIA ^ STUDIU TACTIC

'

oooo oooo

Şl v

CAUZELE INFRÂNGEREI CU

5 CROCHIURI IN CULORI

* TIPOGRAFIA „UNIREA44 BRAŞOV STRADA LUNGĂ N*. 9. r

Prefaţă

/

încă dela căderea Turtucaiei, am crezut de datoria mea să în­ tocmesc istoricul evenimentelor, cari au precedat şi cari au provocat acest dezastru, cât şi a celor petrecute pe timpul marilor lupte cari au adus la acest desnodământ.

De şi Turtucaia nu a fost singurul nostru dezastru în prima parte a răsboiului, căci din nenorocire, şi în bună parte din aceleaşi cauze, am trecut atunci prin o serie întreagă de dezastre, totuşi Turtucaia, fiind prima noastră înfrângere, a avut fără îndoială o in­ fluenţă considerabilă asupra evenimentelor ulterioare şi mai cu osebire asupra opiniei publice care, îmbătată cum era de uşoarele succese din Transilvania, vedea atunci în toată goliciunea ei, adevărata stare în care ne găseam, sub raportul organizărei şi pregătirei armatei noastre pentru un răsboi ca acela în care ne angajasem.

Turtucaia a avut din acest punct de vedere, un efect deprimant considerabil.

Ca unul ce am avut comanda efectivă a Capului de Pod Turtucaia, încă dela 1 Aprilie 1915 până Ia căderea sa, nu pot lăsa să se acrediteze versiuni greşite şi mai ales interesate, care ar putea să amăgească opinia publică şi să o facă să vadă ca autori ai de­ zastrului, tocmai pe acei cari au fost victimele lui, iar acei cari au fost de fapt făuritorii lui, să se erigeze acum în critici neîndureraţi, ba chiar în eroi! . . . .

De asemenea câte-va scrieri apărute atât în ţară cât şi în streinătate asupra acestui eveniment, din care unele denaturează cu totul adevărul, mă obligă să es din rezerva pe care am păstrat’o până în prezent şi să aduc lămuririle şi îndreptările cuvenite ca ast-fel marele public să poată cunoaşte şi aprecia toate împrejură­ rile cari au dus la desnodământul fatal al Căderei Capului de Pod Turtucaia într’un timp relativ scurt.

1*

î

4

Nu este în intenţia mea nici de a mă desvinovăţii, de cele întâmplate, dacă o vină mi se va putea găsi, în împrejurările neno­ rocite în care am fost pus, nici de a acuza pe alţii.

Mă cred însă în drept şi dator să arăt purul adevăr.

Dacă acest adevăr poate să supere pe unii, nu aceasta mă va opri săi spun, căci este nu numai o datorie, faţă de opinia publică, de a-i arăta adevărul aşa cum a fost, dar este şi una de conştiinţă, faţă de memoria acelora cari şi-au sacrificat acolo viaţa şi cariera lor cum şi faţă de aceia cari au îndurat aproape 2 ani de captivi­ tate în o ţară barbară — să se ştie cauzele cari au dus la acel dezastru.

Autorul.

©

i

\

t

'

i

TURTUCAIA o

A) Pregătire şi Organizare 1. Starea generală de pregătire a armatei române pânâ în anul 1916. înainte de a intra în descrierea evenimentelor cari au avut loc la Turtucaia în 1916, cred că este necesar pentru marele public, să fac aci o expunere sumară asupra stărei de pregătire a armatei ro­ mâne pentru un răsboi' care nu era numai un conflict local între două state vecine, ci o conflagraţie generală între marile puteri în care noi trebuia să decidem victoria de partea aliaţilor noştrii.

Fără îndoială că era foarte legitim ca un stat ca al nostru, care avea peste frontierele sale politice, întinse teritorii locuite de fraţii noştrii, să aibă şi să cultive cu sfinţenie un „Ideal naţionalcare să’l călăuzească în toate acţiunile sale la lupta pentru întregirea neamului.

Din acest punct de vedere sunt cu totul de acord, ca ori ce bun Român, cu autorul anonim al broşurei „Pentru neam* (*) care constată că avem „un ideal ce nu iam creat noi ci Vam moştenit şi pe care nu avem dreptul a’l distruge“.

Dar, dacă este adevărat, că or ce bun Român trebue să aibă acest ideal, apoi era o datorie sfântă pentru acei Români chemaţi să guverneze şi să conducă destinele ţărei ca să pregătească instru­ mentul chemat să realizeze acest ideal. Să aducă cu alte cuvinte armata ţării la nivelul cerut pentru o asemenea grea %şi periculoasă misiune.

A ne vorbi acum despre un ideal moştenit nu este de ajuns.

Idealurile nu se fabrică peste noapte.

Trebue ca aceia cari nutresc asemenea frumoase idealuri să lucreze ani îndelungaţi la pregătirea îndeplinirei lor.

(I) Broşură apărută în laşi la începutul anului 1918.

I

6

Dacă majoritatea, aşi putea zice unanimitatea Românilor, au fost pentru un răsboi în contra puterilor centrale, nu avem de cât să ne mândrim că Ia un moment dat sentimentul naţional a vibrat atât de adânc în inima lor.

Cea ce constituie însă o vină de neiertat, aş putea zice o crimă, este că aceia cari de şi au condus mulţi ani destinele ţărei şi au fost în măsură să pregătească armata pentru îndeplinirea la timp a acelui ideal, nu au făcut nimic în această privinţă, astfel că, cu bună ştiinţă ne au târât la înfrângerile suferite în prima parte a campaniei noastre din 1916.

Dar, să vedem care era starea de pregătire a armatei noastre la isbucnirea marelui răsboi european.

Nu voi întră aci în istoricul organizărei armatei noastre şi mai ales în descrierea necontenitelor prefaceri prin care a trecut de la 1878 până la 1916.

Până în 1912, când a isbucnit răsboiul balcanic, noi făceam tot felul de experienţe de organizare cu armata noastră: Era un fel de întrecere. între organizatori, al căror merit prin­ cipal era de a creia cât mai multe unităţi fără vre-un mare adaos de cheltuială la bugetul armatei.

Ba au fost chiar ani în care s’au creiat regimente noi, mai ales de cavalerie şi totuşi s’au scăzut cheltuelile bugetare! Miniştrii noştri] de răsboi ajunsese nişte adevăraţi prestidigitatori în această privinţă!

Se reduceau sau se suprimau pur şi simplu cheltuelile de ma­ teriale spre a se înfiinţa regimente noi.

Că aceste regimente nu aveau echipamente, arme, muniţiuni, etc., etc., aceasta nu avea mare interes pe atunci. Principalul era să se creieze unităţi noi, să se ştie că avem atâtea regimente mai mult?

Un ministru înfiinţa regimente noi pe cari le desfiinţa în scurt timp un nou ministru, se reducea concentrarea de instrucţie a con­ tingentelor cu schimbul de la 3 luni la 20 zile, se creiau unităţi umbră, aşa zise „de rezervă11 etc. etc.

In fine ne furam singuri căciula cum zice proverbul românesc?

Văzând această tristă stare de lucruri încă din anul 1906, am întreprins un studiu comparativ al organizărei noastre militare faţă cu statele vecine şi în special faţă de Bulgaria, care încă de atunci ne luase mult înainte sub raportul pregătirei de răsboi şi întPo con­ ferinţă pe care am ţinut’o în seara de 27 Martie 1906 la Cercul Militar din Bucureşti (*) am dat alarma asupra stărei de inferioritate în care ne găseam sub raportul militar faţă de statele vecine nouă.

(1) Conferinţa s’a publicat atunci şi în'broşuri pe care le-am distribuit tutnror oamenil or noştri politici de eeamft-

r Noi aveam atunci 4 Corpuri de armată şi o aşa zisă Divizie activă în Dobrogea, adică în total vre-o nouă divizii, compuse în majoritate din trupe cu schimbul.

Artilerie aveam în total 12 regimente lipsite de material mo­ dern şi de muniţiuni, obuziere, etc. etc.

Artilerie grea nu exista.

In schimb aveam nu mai puţin de două divizii de cavalerie şi 8 regimente de călăraşi cu schimbul!

Nici o proporţie între arme.

Se întâmpla să fie ministru de răsboi vre-un cavalerist sau artilerist, se creiau pe hârtie regimente de cavalerie, sau de artilerie noi! De şi se ştia bine că nu avem nici cai, nici tunuri, nici ma­ terial pentru a le echipa şi arma aşa cum trebuie!

Principalul era a se creia locuri multe pentru înaintări în aceste arme şi scopul era atins!

Cum infanteria nu prea a avut representanţi la Ministerul de răsboi, căci Miniştrii proveniţi din Geniu nu se înjoseau niciodată a se considera ca infanterişti, a rămas de fapt arma cea mai oropsită. începuse răsboiul balcanic în 1912 şi noi încă nu aveam nici o mitralieră!

In conferinţa sus citată am căutat să dovedesc cu cifre că era absurd ca un stat ca al nostru, mult mai bogat (bugetul nostru era întreit de cât acela al Bulgarilor) mult mai mare ca populaţiune şi ca teritoriu, mult mai vechi şi- aşezat pe baze mai solide, să rămâie sub raportul militar inferior statelor vecine, noi formate şi mult înapoia noastră sub toate raporturile.

Ceream şi învederam cu cifre bazate pe statistice oficiale, că noi trebuie să ne îndoim armata, să formăm opt corpuri de armată active, bine încadrate şi bine înzestrate cu tot ce le este necesar pentru a intra în răsboiu.

Nu ne lipsea atunci nici mijloacele ca să o facem, căci înotam în excedente bugetare cari atingeau peste 100 milioane anual, nici timpul pentru a ne organiza şi înzestra cu tot materialul necesar pe îndelete, cu preţuri de concurenţă, nici mijlocul de a aduce tot materialul, or de unde şi cu or ce mijloc. îmi terminam atunci conferinţa prin următoarele cuvinte; „Re­ cunosc că România a făcut progrese mari, sub domnia înaltului său Rege Carol I., că şi-a mărit considerabil bogăţia ei naturală, că avem un port la mare care poate fi admirat de toată lumea, că avem pod gigantic pe Dunăre, că o nouă avuţie naţională, aceia a petrolului se pune în valoare, că avem palate cari pot fi admirate de streini,

8

etc. etc., însă toate acestea nu valorează nimic dacă nu avem cu ce le păzi! ba chiar sunt un pericol căci, cu cât vom fi mai bogaţi şi mai bine înzestraţi de la natură, cu atât vom stârni invidia şi dorinţa vecinilor noştrii, mai săraci sub toate raporturile, de a ne ataca şi a ne răpi munca şi avutul nostrutf.

Aceste cuvinte în loc de a deştepta luarea aminte din partea organelor noastre conducătoare, nu au avut darul de cât de a pro­ voca surâsul sceptic la câţi-va dintre îmbuibaţii regimului de atunci.

Excedentele bugetare erau întrebuinţate în cheltueli de lux, plăţi de sinecure, etc. Ministerele mişunau de aşa zişi diurnişti pen­ tru clientela politică, din milioanele de excedente anuale se între­ buinţa 95% pentru construirea de palate somptuoase, poduri sculp­ tate, etc. etc. iar armatei i-se aruncau 5% din acele excedente, ca_ să nu se zică că nu i-sa dat nimic.

In acest timp ce făceau Miniştrii noştri de răsboi?

Făceau tabele!

Fiecare ministru de răsboi pe dată ce venea în capul depar­ tamentului răsboiului, se grăbea a cere tabele de trebuinţele armatei pe picior de răsboi. Marele Stat major se grăbea să întocmească aceste tabele iar Ministrul de Răsboi se grăbea şi mai mult sâ le cred că dacă şi-ar fi dat cineva osteneala să bage la sertar caute prin sertarele Ministerului de Răsboi ar fi găsit cel puţin atâtea tabele de lipsuri câţi Miniştrii de răsboi a avut ţara româ­ în mediu cam unul nească şi din nenorocire a avut mulţi pe fie care an . . . uneori şi doi! . . .

Dar aceste tabele erau ele bazate pe vre un plan de organi­ zare anume stabilit şi urmărit an cu an spre a fi adus la îndeplinire încetul cu încetul ?

Nici vorbă de aşa ceva!

Fiecare Ministru de răsboi nou venit, îşi făcea- o glorie de a strica tot ce făcuse Ministrul precedent şi a începe d’a capo o or­ ganizare a sa proprie i Rezultatul a fost o complectă desorganizare!

Regimente cari se creiază întPun an pentru a se desfiinţa în anul următor, ridicări şi reduceri de efective bugetare periodice, în­ tocmai ca fluxul şi refluxul oceanelor.

In fine o complectă zăpăceală!

Preocuparea principală a Miniştrilor de răsboi era dc a se menţine la putere cu or ce preţ şi pentru aceasta prima condiţiune era să nu ceară nimic ci să se mulţumească cu cea ce bine-voia a-i da Ministrul de finanţe.

9

Atunci când toate ţările cheltuiau pentru armata lor cel puţin 1/4 şi chiar V8 din veniturile lor globale, noi găsisem mijlocul să cheltuim numai 1/7 sau cel mult V6! Bulgaria ajunsese cu bugetul ordinar al armatei sale aproape la acelaşi nivel cu al nostru de şi venitifrile ei nu erau nici V3 cât ale noastre! Nu mai vorbim de creditele extraordinare şi cele secrete date tot armatei, cari întreceau cu, mult pe ale noastre.

Nu au lipsit nici oameni luminaţi cari în plin parlament să atragă atenţia guvernului asupra acestei stări de lucruri şi să ceară a se da creditele necesare armatei (]) dar toate au fost în zadar, eram ..prea ocupaţi cu politica ca să dăm atenţie la asemenea nimicuri.............

Un Ministru de răsboi, General, atunci când i s’a atras atenţia în parlament asupra nesuficienţei bugetului armatei a sărit în sus esclamând că nici o dată armata nu a fost mai bine pregătită . . . aceasta pentru că i-se admisese o mărire cu 5 milioane a bugetului, atunci când la alte ministere se măreau bugetele cu 10—15 milioane!

In ajunul răsboiului european, în primăvara anului 1914, adică atunci când marele răsboi bătea la uşă, auzim că într’run consiliu de Miniştrii s’ar fi decis a se da armatei un mare credit de 320 milioane, însă eşalonat în patru rate de câte 80 milioane anual!

Iarăşi începe confecţia tradiţionalelor tabele de ce să se co­ mande în limitele creditului de 80 milioane şi de sigur că dacă evenimentele nu s’ar fi precipitat am fi îmbogăţit sertarele Minis­ terului de Răsboi cu încă un rând de tabele!

Din nefericire însă curând după aceia isbucneşte marele răsboi European şi de unde până atunci tot ce ţara putea să dea pentru armată era 80 milioane anual, deodată văzurăm cu surprindere că se aprobă în"«Consiliul de Miniştrii un prim credit de 400 milioane care apoi succesiv s’a mărit la 600 şi 800 milioane etc. etc.

Negreşit or ce om cu bun simţ se întreabă de ce, dacă ţara a putut face acest sacrificiu pentru armată în anii de graţie 1914—1915, nu a' făcut acest lucru încă de mult, atunci când i-se atrăsese atenţia de lipsa complectă în care se găseşte armata noastră sub toate ra­ porturile ?

A da aceste credite în 1914, după ce a isbucnit marele răsboi european, era şi prea târziu şi materialmente imposibil a ne procura cele necesare întru cât, după cum era de prevăzut, frontierele ne-au fost imediat închise şi chiar dacă nu ar fi fost închise încă nu puteam găsi acest material de cât cu preţuri înzecite, dacă l’am fi găsit!

(1) Interpelarea D-lui Nicolae FUipescu din anul . . . .

/

10

Şi atunci s’a întâmplat cea ce era fatal să se îmtâmple în asemenea împrejurări.

Apăru deodată la ministerul de răsboi un Dens Ex Machina ! care rezolvi' în 48 ore tot ce nu se putuse rezolvi în atâta amar de ani!

Acest supra-om, cum se credea dânsul, un aventurier cum i s’ar fi zis în or ce altă tară, de şi nu avea nici o pregătire specială, căci până atunci fusese întrebuinţat mal mult în misiuni de recepţie de materiale din străinătate, deveni într’o noapte mare strateg şi mare organizator al armatei noastre.

De altfel trebuie să o spunem spre ruşinea noastră, că acest om ştiuse să-şi formeze încă cu mulţi ani înainte între ofiţerii noştrii, un cerc de admiratori, sau mai bine zis de adulatori, care se în­ truneau la anume date în anume localuri de petreceri şi al cărui număr de membrii creştea sau scădea, după cum creşteau sau scă­ deau sorţii şefului lor de a veni la putere . . .

Cu cât se întrevedea mai sigur venirea la putere a şefului cu atât adunările acestea se îndeseau şi erau mai bine populatei Era nenorocitul sistem al elicelor care se întrona în armată!

Nu întru aci în descrierea modului cum acest ofiţer a ajuns a înainta în mod cu totul excepţional, călcând în picioare toate legile şi drepturile altora, nici cum a reuşit să treacă în rândurile ofiţerilor de Stat Major, de şi nu făcuse nici o şcoală de răsboi nici din ţară nici din streinătate!

Cea ce este însă cert este că, pe dată ce acest om apăru la Ministerul de Răsboi se desfiinţă de fapt şi Marele Stat Major şi or ce alt serviciu din Ministerul de Răsboi care ar fi putut întuneca aureola noului venit. Şeful şi ofiţerii de la Marele Stat Major cari funcţionau încă de mai mulţi ani la acest serviciu şi cari ar fi putut aduce servicii în împrejurările grele prin care trecea ţara, au fost. sau înlăturaţi sau lăsaţi ca simplii figuranţi!

In schimb, omul nostru s’a înconjurat de câţi-va tineri ofiţeri, cu mult entusiasm, dar fără experienţă, cu cari a început să lucreze la diferitele ipoteze de răsboi şi la reorganizarea armatei!

De fapt toată pregătirea noastră de răsboi din prima periodă, a fost opera acestor tineri ofiţeri cari îşi închipuiau că este destul a pune pe hârtie spre a putea creia noi regimente de infanterie şi artilerie!

De unde efectivul de răsboi al armatei noastre nu atingea până atunci nici 300000 oameni, el fu ridicat deodată la 600000 şi chiar la peste 700000!

11

Dacă avem oameni, întrebatu-sa însă aceşti organizatori car# era pregătirea lor militară şi dacă cu cele 20 zile de instrucţie fă­ cute din vremuri depărtate se poate împroviza soldaţi!!

Dar cadrele? chiar dacă admitem că în cei doi ani care a pre­ cedat fntrarea noastră în acţiune s’ar fi putut forma soldaţi dar venea chestiunea şi mai importantă: cine să-i formeze?

Noi nu aveam nici reangajaţi de cât în număr foarte restrâns pe la regimentele active, abia suficienţi ca să instruiască recruţii acestor regimente, nici ofiţeri activi complecţi, pentru încadrarea regimentelor active.

Ofiţerii noştri de rezervă, nici aceştia complecţi, reuşiseră In lungul timp de pace să se sustragă în cea mai mare parte, de la concentrările de Instrucţie anuale astfel că 80°/0 din ei aveau nevoi# dânşii de a fi instruiţi, necum să instruiască ei pe oameni!

'Aşa fiind care fu expedientul Ia care aleargă tinerii noştrii or­ ganizatori ? îşi aduseră aminte că avem în ţară câte-va mii de învăţători şi institutori cari făcuseră de toate în viaţa lor. . . fuseseră şi în­ văţători şi directori de bănci populare şi cârciumari etc. etc. numai militari nu fuseseră . . . repede o şcoală de 2 luni Ia corpuri, şi iată-i fabricaţi ofiţeri de rezervă!!

Mii de tineri cu termen redus cari nu făcuseră pe vremuri nici o zi de instrucţie, căci rămăseseră cu intenţiune simplii soldaţi ca să scape de concentrări, fură şi ei aduşi Ia o şcoală de 2 luni şi scoşi ofiţeri de rezervă!

Mă rog fabrica mergea de minune! Nici nu trecuse un an de la începutul răsboiului european şi numărul ofiţerilor noştrii de re­ zervă şi activi aproape se îndoise! Şi atunci te întrebi de ce a mai cheltuit statul atâţia bani cu întreţinerea şcoalelor noastre militare când era aşa de uşor a fa­ brica ofiţeri d’a gata?!

Nu era mai bine cea ce făcuse un prim ministru pe timpul economiilor bugetare, că redusese efectivul elevilor şcoalelor noastre militare aproape Ia nimic?

In infanterie nu mai eşiau de cât 30—40 ofiţeri pe an, adică nici. atâţia cât să umple golurile provenite din morţi şi retrageri!

Dar, dacă în aparenţă era uşor să fabrici ofiţeri de infanterie în două luni, nu tot astfel se presinta chestiunea pentru ofiţerii de artilerie.

Aceştia or câtă bună voinţă ar fi avut, nu putea să fie fabri­ caţi în două luni şi atunci s'a recurs la sistemul cu anteriul lui

12

Arvinte: S’a luat şi din putinii ofiţeri activi dela infanterie, cei mai buni, şi după ce o viaţă întreagă învăţase cum se comandă şi con­ duce plutonul de infanterie fură trecuţi printr’o maşină miraculoasă şi transforma^ instantaneu în ofiţeri de artilerie!

Ofiţeri de cavalerie! ... de aceştia acum se văzu că avem prea mulţi, repede cu ei Ia artilerie ... se părea, după teoria or­ ganizatorilor noştri, că or ce bun călăreţ este de drept şi un bun artilerist!

Iată cum s’a rezolvat greaua problemă a cadrelor în armata noastră!

Dar acum venea o altă problemă mai grea: Cu ce armezi şi cu ce echipezi o armată aşa de mare când noi, cu mijloacele pe care Ie aveam, nu puteam arma şi echipa nici o armată pe jumătate mai mică ?!

Răsboiul european care se desfăşura sub ochii noştrii, dacă nu putuse să ne înveţe altceva, dar ne învăţase un lucru, că adică pentru a putea lupta trebue să avem arme multe (cel puţin 2 arme de fie-care om), tunuri multe şi munifiuni şi mai multe.

Cum stăteam noi sub acest raport?

Arme nu aveam nici câte una de om.

Pentru artileria de câmp nu aveam nici tunuri nici obuziere în număr suficient nici chiar pentru a încadra unităţile active, necum vre-o rezervă de tunuri!

Artileria grea? Nici nu exista Ia noi înainte de răsboiul eu­ ropean.

Muniţiuni nici 1500 lovituri de fie-care armă iar la artilerie între 500—800 de fie-care tun!

Faţă cu această stare de lucruri începea în adevăr să se vadă specialitatea genialului nostru organizator.

Nu sunt arme?! . . repede să se scoată de prin magazii toate armele de model vechi şi de unde armele Md. 1879 fuseseră decla­ rate afară din us, sau cel mult bune pentru trupele de linia 3 des­ tinate a păzi podurile şi aşezămintele publice, fură din nou declarate bune de răsboi şi date multor batalioane de miliţii şi rezervă.

Un ştoc de arme Md. 8 mm. pe care’l aveam din anul 1913 fu şi el întrebuinţat pentru regimentele de rezervă.

Cu modul acesta se reuşi a se avea atâtea arme câţi infan­ terişti combatanţi aveam, nici una mai mult; nu mai vorbesc de diversitatea calibrelor care făcea chestiunea aprovizionărei cu muni­ ţiuni foarte grea!

13

Pentru armarea bateriilor noi înfiinţate se scoase din magazii toate tunurile Md. vechi de cal. 87 şi 75 mm. cari nu mai aveau nici chesoane nici ateleje suficiente şi se înzestră cu ele noile baterii.

Dar cea ce atinge culmea ridicolului fu modul cum s’a înfiinţat artileria grea !

Răsboiul european probase până la evidentă că nurpai cu tu­ nurile uşoare de câmp nu se poate nici rezista în bune conditiuni în contra unei armate inamice care ar avea artilerie grea, nici ataca o poziţie întărită inamică.

De altfel, fie zis în treacăt că înainte de a se fi început răsboiul european se ştia acest lucru, însă noi aveam atunci altele de făcut de cât a ne cumpăra asemenea material. Abia o baterie de obuziere grele reuşisem să avem şi noi, nu doar pentru altceva, dar să avem ce plimba la 10 Mai prin fata poporului nostru uluit şi a ataşaţilor militari streini! . .

Atunci organizatorii noştri îşi aduseră aminte că avem în {ară nişte aşa zise fortificaţiuni permanente, pentru care se cheltuise pe vremuri mulţi bani, dar cari nu fuseseră nici o dată nici isprăvite nici armate complect, nici aprovizionate cu muniţiuni suficiente.

La aceste fortificaţiuni se găseau un număr de piese de cal.

105 mm., 120 mm., 150 mm., şi 210 mm.

A lua aceste piese, a le demonta după locaşele lor şi din cu­ polele în care erau aşezate, a le monta pe afete construite în tară şi a le .„face mai mult sau mai puţin mobile, fu idea genială care răsări în capul organizatorilor noştri! Şi aci tot afacerea cu anteriul lui Arvinte!

Adică simplii cetăţeni din {ara românească nu au ei dreptul să se întrebe: Dacă fortificaţiunile Bucureştiului nu au fost necesare de ce s’au mai făcut? De ce s’a cheltuit milioane pentru întreţinerea lor? De ce s’a păstrat un Comandament al Cetăţei Bucureşti?

De ce? Ca să aruncăm praf în ochii lumei?

Oare dacă Bucureştii ar fi fost cea ce ni-se spunea în tot­ deauna prin şcolile militare, o cetate modernă, bine armată şi bine înzestrată cu cele necesare, nu ar fi servit la nimic? Am fi fost noi respinşi cu atâta uşurinţă de pe Sabar şi am fi fost reduşi la umi­ linţa să pierdem capitala ţărei în câteva zile?

Dar să nu întru în asemenea discuţiuni, las altora să lămurească şi această chestiune, faptul cert este că, cu mult înainte de întrarea noastră în acţiune, Bucureştii încdtase de a mai fi o cetate.

Cu piesele scoase din cupole şi cele din intervale se improviză la început unul, mai târziu încă două regimente de artilerie grea.

14

Fie-care regiment era un mozaic de calibre, tot felul de piese pe care nu Ie cunoştea nici chiar comandantul de regiment, căci piesele erau în o parte a ţârei iar comandantul regimentului .... la Bucureşti!

La Turtucaia era un regiment de artilerie grea compus din 9, mai târziu din 13 baterii, la care nu era de cât un maior detaşat de la regiment iar comandantul regimentului cu statul său major şi cu tot'aparatul administrativ se afla la Bucureşti.

Artilerie de munte nu mai aveam de mult, tunurile de munte pe care le avusesem, le depozitasem prin magazii pentru ce? Ar fi în adevăr curios a se şti de ce, noi, care aveam jumătate din fron­ tiera {ărei formată de munţi şi la sud pe bunii noştrii vecini, Bul­ gari, cu o tară muntoasă prin excelenţă, găsisem cu cale să desfiin­ ţăm artileria de munte!

A trebuit -să vie campania din 1913 ca să ne deschidă ochii şi să ne facă a scoate din magazii vechile tunuri de munte cu tragere înceată.

Sa mai comandat atunci căte-va piese de artilerie de munte dar până la începerea răsboiului european nu ne sosise de cât două baterii de asemenea piese, cu acestea am rămas. S’a mai format un Regiment de artilerie de munte cu din piesele cele vechi.

Nu mai vorbesc despre muni{iuni!

Cu mulţi ani înainte un general ministru de răsboi avusese ideia fericită şi propusese a se da Arsenalului nostru putinţa de a fabrica arme, munitiuni, etc. pe o scară mai mare, în care scop negreşit că trebuia să se aducă Ia început un personal de condu­ cere şi execuţie strein.

O campanie întreagă s’a strânit atunci pe tema înstreinărei institutelor noastre militare etc. etc.

Fapt este că ne-a apucat marele răsboi european şi cu grani­ ţele închise şi fără fabrici în ţară utilate şi capabile, nu se facă armament nou, dar nici chiar să repare sau se fabrice pe o scară mare munitiunile necesare.

S’a alergat atunci la tot felul de expediente, s’au mobilizat fabrici, sau transformat maşini etc. etc. . . rezultatul a fost că nu s’a putut face nimic, sau prea puţin!

Unde nu este prevedere şi continuitate în lucru nu se poate face nimic temeinic, sau se face cea ce s’a vâzut: Cheltueli înzecite şi spoială! , w . A Mă opresc aci cu descrierea stărei generale de pregătire in care ne aflam înainte de răsboi, ar fi încă atâtea de zis în această privinţă!

15

Dar scopul meu nu este de a face istoricul critic al întregului răsboi, las altora această sarcină şi ar fi de dorit să se facă.

Cea ce am căutat să arăt aci este starea în care ne găseam şl de cine eram conduşi înainte de întrarea noastră în răsboi, ca astfel să se înţeleagă mai bine cea ce a urmat şi era fatal să urmeze la Turtucaia.

II. Consîderaţiuni strategice şi tactice, descrierea topografică. înainte de a intra în descrierea luptelor care au avut loc la Turtucaia cred că este folositor a da aci descrierea ei topografică şi câteva consideratiuni strategice şi tactice asupra acestei posiţiuni, din care să se poată aprecia întru cât-va importanta ei militară şi motivele care au făcut ca să se transforme acest punct într’un cap de pod fortificat.

Aşezată cam la jumătatea distanţei dintre Ruşciuc şi Silistra, Turtucaia forma inelul de legătură între aceste două puncte stra­ tegice care au jucat un rol atât de însemnat în toate răsboaiele Ruso-Turce din secolele XVIII şi XIX. Dar ceia ce mărea mai mult valoarea strategică a acestei pozitiuni este că ea formează punctul de joncţiune a două mari căi de comunicaţie cari veneau din Bulgaria: una dela Ruşciuc şi cea­ laltă de Ia Raşgrad (Târnova), dacă Ia aceasta mai adăogăm că se găseşte numai la 60 Km. de Bucureşti, şi că o trecere pe la Turtucaia-OItenita deschide cea mai uşoară linie de invazie de la Sud spre capitala ţărei noastre, mai greu de apărat pentru noi decât linia Giurgiu—Bucureşti, ne putem da seama de importanta militară ce avea pentru noi această pozitiune.

In tratatul de Geografie militară al autorului acestei lucrări (Edijia Il-a 1914) vorbind de acest oraş se spune: „Acest oraş în­ deplineşte pentru noi un dublu rol: 1. închide drumul unei eventuale treceri pe care Bulgarii ar fi putut’o executa pe aci la Olteniţa, în cele mai bune conditiuni şi pe una din cele mai apropiate direcţiuni de marş către capitala noastră. 2. Prin stăpânirea noastră Turtucaia, transformată în cap de pod solid, ne va da mijlocul să executăm trecerea Dunărei în siguranţă şi să cădem astfel în flancul oricărei încercări de ofensivă în Dobrogea din partea unei armate inamice ce s'ar fi concentrat lângă frontiera de sud a acestei provincii\ Această importantă strategică explică întru cât-va stăruinţa pe care a pus’o România în 1913 ca să obţină acest punct.

16

Dar dacă din punctul de vedere strategic Turtucaia avea pentru noi o mare importanţă, se presinta ea din punctul de vedere tactic destul de bine;'pentru a justifica întărirea şi transformarea ei în cap de pod întărit?

Pentru aceasta e destul să spunem că malul drept al Dunărei,, pe coastele căruia este construit acest oraş, este făcut din un lanţ de dealuri, aprope paralele cu Dunărea, care ating 120—130 m. altitudine şi domină cu peste 100 m. malul stâng de la gura Arge­ şului şi oraşul Olteniţa situat la 3 Km. mai Ia vale şi 2 Km. departe de Dunăre.

Aşa fiind pe dată ce inamicul reuşeşte a pune stăpânire pe Turtucaia este stăpân de fapt şi pe Olteniţa şi pe trecerea peste Dunăre din acest punct, întru cât tunurile sale aşezate pe dealurile Turtucaiei domină şi ţine sub focul lor, tot portul şi oraşul Olteniţa.

Deci din momentul ce aveam Turtucaia în stăpânirea noastră, era de mare interes de a ne asigura nu numai stăpânirea ei de către noi dar împiedicarea cu ori ce preţ ca inamicul să puie stă­ pânire pe dânsa.

Dar mai era şi un interes strategic de mare valoare a ne asigura stăpânirea şi trecerea eventuală a armatei noastre pe aici în Bulgaria în cazul unei ofensive a noastră în această ţară.

In adevăr, dacă evenimentele s’ar fi petrecut astfel ca noi să trebuiască să luăm ofensiva în Bulgaria, trecerea noastră pe la Turtucaia ne ar fi oferit marele avantaj de a ne găsi chiar de Ia început pe linia de invaziune cea mai directă spre inima ţărei ina­ mice şi ne ar fi scutit astfel de Ia început de pericolul unei ofen­ sive bulgare în Dobrogea, cea ce negreşit ar fi fost ţinta lor de căpetenie.

Acestea pare să fie consideratiunile cari au impus oare cum transformarea Turtucaiei în cap de pod întărit.

Să examinăm acum dacă situaţiunea topografică a Turtucaiei era astfel ca să poată fi transformată în câmp întărit destul de tare care să ofere apărărei avantaje serioase.

Această condiţiune era cu atât mai importantă cu cât găsindu-se numai Ia 17 Km. de linia de frontieră convenţională care fusese stabilită prin tratatul de la Bucureşti, din 1913, era expusă a fi atacată prin surprindere cu cea mai mare înlesnire, numai în câte-va ore, întru cât vecinii noştrii Bulgari, aveau în apropierea frontierei noastre 3 mari centre militare: Ruşciuc, Raşgrad şi Şumla.

Din acest punct de vedere trebuie să mărturisesc că Turtucaia prin formele de teren care o înconjura, era o poziţiune natural

17

foarte tare care, cu lucrări de fortificaţie bine concepute şi bine executate şi cu mijloace de apărare technice moderne, ar fi putut să devie o cetate de primul ordin, dândui-se negreşit şi garnizona corespunzătoare desvoltărei sale şi rolului ce avea de îndeplinit.

Astfel, imediat în jurul oraşului găsim o primă serie de înălţimi (vezi chrochiul N. 1) în forma unui arc de cerc care se rezema cu capătul de vest pe Dunăre cam în dreptul Km. 72 al şoselei Turtucaia — Ruşciuc şi, cu capătul de Est tot pe Dunăre în dreptul capului de Vest al insulei Cusuiul. Turtucaia era aşezată pe coarda care ar fi legat capetele acestui arc de cerc, cam la jumă­ tatea distanţei.

Aceste înălţimi se prezmtau în partea de Vest sub forma unui ' deal înalt de 130 m. Dl. Sachalu, cu creasta îngustă şi paralelă cu Dunărea, care se termina brusc printr’un bot foarte pronunţat spre Vest, de unde se descoperea întreg şesul Dunărei spre Calimoc şi Turcşmil. Aceasta era poziţiunea cea mai tare din jurul Turtucaiei şi pe dânsa s’a aşezat bateria noastră cea mai bună de 150 m/m Krupp, (numită şi bateria de coastă) şi Centrul No. 1 de infanterie.

Singurul său inconvenient era că se găsea dominată puţin de creasta Dealului Staroselo situat la 6 Km. S.-Vest, în direcţia frontierei.

Spre Sud acest arc de cerc format de înălţimi, era tăiat de numeroase vâlcele scurte care toate debuşau în o vale foarte adâncă şi pronunţată numită valea Turtucaiei. Cu cât înaintează spre Est cu atât spinarea dealului se lărgeşte şi ia forma unui platou care se întinde din dealul Şeremet pe care erau construite cazarmele, până la Km. 6 al şoselei spre Daidâr.

Intre Şoseaua Daidâr şi Şoseaua Silistrei acest platou se întinde spre Sud-Est în spre satul Antimovo (Kusgunlâk) de care nu este despărţit decât printr’o mică vălceluşe.

De la Km. 60 al şoselei Silistra spre Nord, până în Dunăre platoul este din nou mărginit de o vale pronunţată numită EschiDerea (sau Antimovo, Kusgunlâk).

Aceste înălţimi formau o primă centură naturală care înconjura' Turtucaia cam la 4—6 Km. de jur împrejur. Singura parte accesibilă, era aceia dintre şoselele Daidâr şi Silistra pe unde platoul se continua spre Sud-Est ne fiind mărginit prin nici o despreşiune de teren şi nici acoperită de vre-un accident oare care.

Dacă lucrările de întărire de la Turtucaia nu ar fi avut alt rol decât a interzice ocuparea ei de către inamic şi deci o eventuală invazie în ţară pe linia Olteniţa—Bucureşti, era evident că linia 2

18

aceasta, de înălţimi, foarte bine condiţionată de la natură, se indica de la sine de a fi întărită şi apărată, fără a ne întinde mai departe.

In adevăr desvoltarea totală a acestei linii de apărare ar fi fost de 12 Km., ceia ce corespunde la o garnizonă de o brigadă mixtă (cam 2 oameni de m. 1.) bine înţeles prevăzută cu artilerie modernă şi cu tot ce ar fi fost necesar pentru o rezistenţă îndelungată.

Dar se pare că Marele nostru Stat Major nu s’a mărginit aci; el a voit să dea Turtucaiei toată desvoltarea cuvenită unui cap de pod care să sprijine o eventuală ofensivă.

In asemenea condiţiuni se impunea negreşit ca să se dea capu­ lui de pod Turtucaia o desvoltare atât de mare cât să ţie pe inamic la o depărtare de peste 10 Km. de locul unde am fi aşezat podul, astfel ca acesta să fie la adăpostul loviturilor inamicului şi să permită trecerea şi concentrarea a numeroase forţe în interiorul său, cu care la momentul cuvenit să putem executa mişcarea ofensivă proectată.

In aceste vederi trebuia neapărat să se caute o linie de apărare mai depărtată de oraş la cel puţin 7—8 Km. de el.

Or, tocmai acesta era avantajul poziţiilor din jurul Turtucaei căci, în afară de semicercul de înălţimi arătat mai sus, prezintă un al doilea semicerc, aproape concentric cu cel d’intâi, cu o rază însă îndoită, de 7—8 Km. Această a doua linie de înăţimi tot în forma unui arc de cerc, începe tot de la şoseaua Turtucaia-Turcşmil, cam din dreptul Km. 73 de Ia „Casa de vânătoare* situată în dreptul bifurcaţiei şoselelor din spre Turcşmil şi Rasgrad, şi luând exact forma unui arc de cerc mărginit spre vest şi Sud prin valea Staroselo, trecea cam pe la 2 Km. Nord de satul Daidâr, pe la Km. 10 al şoselei Daidârului, pe la 2 Km. Vest de satul Antimovo (Kusgunlâc) de unde, tăiată un moment de valea Eschi-Dere (Antimovo) reapărea pe creasta dintre văile Eschi-Derea şi Cusui, până în Dunăre în dreptul insulei Cusui.

Deci şi această linie de înălţimi oferea aceleaşi condiţiuni de •apărare ca şi cea dintâi: despărţită prin văi relativ adânci de poziţiunile din spre frontieră la Vest şi Est, era mai puţin despărţită în partea de Sud-Est între satele Daidâr şi Antimovo pe unde se continua, deşi mai îngust, platoul de la Turtucaia.

Această linie semi-circulară de înălţimi a fost aleasă de comisiunea noastră în toamna anului 1914 pentru a fi fortificată şi a forma linia principală de rezistenţă a capului de pod.

In adevăr, prin aşezarea liniei noastre principale de rezistenţă da 8—10 Km. de pod, se câştigă spaţiul necesar concentrărei şi

19

-desfăşurărei forjelor noastre în vederea ofensivei; scopul principal care se căutase cu ori ce preţ a se obţine la Turtucaia.

Ceea ce însă s’a perdut din vedere de către cei cari au hotărât întărirea acestei linii, este că, prin mărirea razei cercului de întărire al Capului de Pod se mărea implicit perimetrul cetăţei şi că în loc de 12 Km. desvoltare cât ar fi avut în primul caz, că­ păta acum peste 28 Km. Or o asemenea desvoltare în perimetrul unei cetăţi impunea desigur şi mijloace de rezistenţă mult mai mari şi mai ales o garnizonă de cel puţin 50.000 oameni (socotită numai a 2 oameni pe m. 1.)

Afară de aceasta examinată de aproape, această linie de înăl­ ţimi prezintă oare care inconveniente care, spre a putea fi întrucât-va înlăturate, cerea o mare risipă de oameni şi de material.

Aceste inconveniente erau următoarele: Creasta topografică a acestor înălţimi nu corespundea cu creasta militară astfel că, pentru a putea descoperi şi bate văile din faţă, trebuia ca apărarea să se coboare mult în vale şi să intre astfel în vederea şi focul trupelor inamice care ar fi ocupat înălţimile din faţa lor.

Afară de aceasta, poziţiunea propriu zisă era întretăiată normal de o mulţime de văi şi vâlceluşe cari, pe lângă înlesnirea ce pror cura coloanelor de atac inamice a se strecura fără a fi văzute din poziţiunile apărărei, dar făcea comunicaţia şi legătura anevoioasă între diferitele centre ale apărărei şi impunea o mulţime de lucrări accesorii cu scopul de a flanca şi supraveghea aceste văi.

In fine pe lângă aceste inconveniente era şi acela că în partea de Vest, capătul acestor înălţimi nu se sprijinea propriu zis pe Dunăre ci tocmai pe şoseaua Turtucaia-Turcşmil, lăsând între aceasta şi Dunăre un spaţiu de 3—4 Km. liber care, când Dunărea era scăzută, era complect uscat şi putea înlesni o eventuală întoarcere a întregei linii de apărare.

Dacă la aceasta mai adăogăm şi prezenţa dealului Staroselo de la Vestul satului Staroselo, care ocupat de inamic, ar fi putut oferi o poziţie de mare valoare atacului inamic ce ar fi venit din spre Ruşciuc, rezultă pentru această parte a Capului de Pod o oare care slăbiciune cu atât mai periculoasă, cu cât ar fi înlesnit şi un eventual atac pe Dunăre.

In scopul de a se înlătura acest pericol s’a hotărât mai târziu de Marele St.-Major (în toamna anului 1915) a se ocupa şi întări de către noi şi acest deal, astfel că, prin acest fapt, se mai mărea încă desvoltarea Capului de Pod, care ajungea astfel Ia peste 30 Km. 2*

20 —

De la această Jinie până la frontieră, terenul se prezenta în general foarte frământat, cu atât mai ridicat cu cât se apropia de frontieră, unde atingea 230 m. altitudine.

Valea Demir-Babinar sub diferite numiri (Teke-Dere, Siahlar etc.) intra în ţară pe la Vest de Kiuseabdi, şi trecea pe lângă loca­ lităţile : Kufalce, Kasâmlar, Belica, Siahlar, spre a debuşa pe la Staroselo în balta cu acelaş nume, prezintă o tăetură adâncă semi circulară, aproape paralelă cu partea centrală şi de Vest a liniei noastre de apărare, de care era despărţită prin o linie de înălţimi pe care se găsea satele Denizler şi Daidâr.

Această vale ca şi nenumăratele vâlceluşe care debuşau într’însa, oferea pentru atăcător marele avantaj că îi înlesnea apro­ pierea şi adunarea numai la 3—4 Km. de linia noastră de rezistenţă, fără a fi văzut şi bătut de artileria noastră, care fiind compusă numai din tunuri cu tragere întinsă, nu avea posibilitatea de a batetrupele inamice care s’ar fi găsit după crestele din faţa noastră.

De observat de asemenea că toate văile din jurul Turtucaiei erau uscate, fără apă, în schimb însă foarte adânci, adesea ori peste 100 m. de diferenţă de nivel între fundul lor şi crestele vecine.

Pantele ce le mărgineau erau adese ori repezi de peste 45° înclinare,, uneori râpoase şi stâncoase. Singură valea Antimovo (Eschi-Dere) aflată în partea de Est, avea apă, însă foarte îngustă, putându-se trece cu piciorul.

Lipsa de apă în general, era unul din marile inconveniente ale capului de Pod Turtucaia.

In afară de terenul die lunca Dunărei, unde se putea găsi apă de ajuns şi întrucât-va în partea de Est a Capului de Pod, unde de asemenea se găsea apă în Valea Antimovo, tot terenul din jurul Turtucaiei până la frontieră, era cu totul lipsit de apă şi pentru băut şi pentru adăpat.

Câte-va cişmele sau puţuri ce se găseau în văile învecinate erau în genere rare şi nu aveau un debit de apă suficient ca să poată alimenta trupe şi animale mai numeroase.

Pentru a face faţă acestui neajuns, încă de la începutul lucră­ rilor Capului de Pod s’a proiectat şi început construcţia a vre-o 14 puţuri în diferite puncte ale Capului de Pod. Lucrarea însă a fost rău studiată şi rezultatul a fost că, după aproape 2 ani de lucrări şi multe sume de bani cheltuite de serviciul de geniu, numai vre-o 4 puţuri au fost terminate şi acestea dădeau atâta apă cât putea bea un singur cal!

21

Abia în primăvara anului 1916, după multele mele interveniri, s’a aprobat înfiinţarea unui serviciu de alimentare cu apă, cu sacale, singurul care se putea aplica în condiţiuni relativ bunicele.

Conducta de apă ce se instalase de serviciul de geniu al Minist. de Răsboi, pe marginea de Vest a oraşului Turtucaia, nu putea servi de cât pentru alimentarea cu apă a cazarmei Şeremet şi aceasta în condiţiuni foarte rele căci, mai adese ori, din cauza defectuozităţei motorului, această conductă nu funcţiona, astfel că nu se putea pune nici o bază pentru alimentarea cu apă prin acest mijloc. In nici un caz nu se putea alimenta trupele din linia de luptă.

Ca localităţi populate, în zona şi vecinătatea Capului de Pod Turtucaia se găseau: Turtucaia, oraş cu 11.000 locuitori din care 6000 Români, restul Turci şi Bulgari.

Staroselo (Satul-vechi), situat la 9 Km. S.-West de Turtucaia pe şoseaua care se bifurca din şoseaua Turtucaia-Ruşciuc; sat mare şi bogat de peste 3000 locuitori, mai toţi Bulgari.

Calimoc, un mic sat situat pe malul drept al Dunărei, la 4 Km. de frontiera Bulgară, în faţa insulei Cărneciu, unde se găseau lucră­ rile de baraj şi apărare ale Dunărei. Acest sat, când apele veneau mari, era cu totul despărţit de uscat prin bălţile Dunărei, când apele erau retrase încă era despărţit de uscat prin o gârlă adâncă care nu se putea trece decât pe un pod situat în apropiere de Turtucaia.

Acesta şi satul Staroselo erau, afară de Turtucaia, singurile localităţi populate care cădeau în zona interioară a lucrărilor Capu­ lui de Pod Turtucaia.

Turcşmil, situat aproape de frontieră, cam Ia 1 Km. depărtare de frontieră şi la 1 Km. sud de şoseaua spre Ruşciuc, locuit în majoritate de Turci.

Senova, sat bulgăresc situat la 1 Km. de frontieră şi la 6 Km. S.-West de Staroselo, legat prin un drum ordinar cu localitatea Guvedje din Bulgaria.

Siahlar sat turcesc, pe şoseaua Rasgradului în dreptul Km. 12.

Denizler cu cătunele sale Meşe-Mahle şi Daidâr, cari ocupau înălţimile din faţa sectorului central al apărărei, locuite în majoritate de Bulgari.

Covangilar, cu cătunele sale Hagifaclar, Meşim-Mahle şi Karamehmetler, situate lângă frontieră şi în vecinătatea şoselei Rasgradului, legate prin drumuri ordinare atât cu localităţile vecine din Bulgaria (Giaferler, Balbunar, etc.) cât şi cu Turtucaia prin Denizler-DaidârBelica, sat mare bulgăresc la S.-Est de Denizler.

22 —

Antimovo (Kuzgunlâc), sat mare bulgăresc cam la 10 Km. S.-Est de Turtucaia, situat la 2 Km. înaintea liniei noastre fortificată.

Sarighiol, Bulgar-Cusui, sate bulgăreşti situate la estul Turtucaiei, imediat înaintea lucrărilor noastre de întărire cam 2—3 Km. de aceste lucrări.

Ahmatlar, cu cătunele sale Endjechioi, Salihler şi Kasimler; Vischioi, Sarsânlar, Dolni-Rahova, formau o serie de sate care se întindeau în partea de Est şi S.-Est a lucrărilor capului de pod Turtucaia, în afara acestora, cam la 12—15 Km. depărtare de Tur­ tucaia şi care deschideau comunicaţiuni fie spre Bulgaria peste frontieră, fie spre Silistra.

Căi de comunicaţie.

Când s’a alipit Dobrogei noastre teritoriul de la Sud, hotărât prin tratatul dela Bucureşti din 1913, nu exista decât cele 3 şosele: Turtucaia-Turcşmil spre Rusciuc, cu ramificaţia dela Starosello spre Rasgrad şi şoseaua Turtucaia—Silistra.

Nici una din aceste şosele nu era complectă. Şoseaua spre Silistra era întreruptă între Sarsânlar-Arabagilar pe o porţiune de 14 Km. iar pe restul traiectului său foarte rău întreţinută. Tot ase­ menea şi şoselele spre Ruşciuc şi Rasgrad nu erau întreţinute în bună stare, pe timp rău deveneau aproape de neîntrebuinţat.

Celelalte drumuri naturale care legau mai toate satele între ele şi cu Turtucaia, erau în cea mai proastă stare. Când ploua sau iarna pe desgheţ, era cu neputinţă a se mişca pe dânsele căruţe încărcate; chiar transporturile uşoare se făceau cu mare greutate.

In interiorul zonei fortificate se proectase un drum de centură şi mai multe drumuri radiante, care se deschisese prin pădurea situată în partea de Sud-Vest a zonei. Nici unul însă din aceste drumuri nu fusese făcut în condiţiuni pentru a putea servi la even­ tuale mişcări de trupe şi mai cu osebire pentru artilerie, convoiurile de muniţiuni şi alimente.

Abia în toamna anului 1915, după repetate interveniri ale sub­ semnatului, s’a început construcţia a mai multor şosele strategice în interiorul Capului de Pod, canstrucţie care se făcea, de o echipă de ingineri din Ministerul lucrărilor pnblice.

Afară de aceasta trebue să menţionez aci că am avut con­ cursul larg dat de administraţia judeţeană care nu cruţa nici un sacrificiu pentru a îmbunătăţi căile de comunicaţii existente şi chiar a construi şosele noui cari au fost de cel mai mare folos în apă­ rarea Capului de Pod.

23

Ast-fel, în momentul începerei luptelor, erau gata şi în stare de a funcţiona următoarele şosele: Cinci şosele radiante şi anume: 1. Şoseaua Turtucaia—Turcşmil spre Ruşciuc, care eşia din ţară la Km. 85.

2. Şoseaua Staroselo—Raşgrad, care se detaşa din cea prece­ dentă la Km. 73.500, (sau 6 Km. 500 dela Turtucaia) trecea prin satele Staroselo şi Siahlar şi eşia din ţară la Km. 24.

3. Şoseaua Turtucaia—Silistra, care străbătea linia fortificată la Km. 58 şi trecea prin localităţile Sarighiol-Uzundje-Orman, Sud Sarsânlar, Arabagilar.

4. Şoseaua nou construită de ad-ţia judeţeană : Turtucaia— Daidâr—Denizler, care trecea pe la Cazarma Şeremet, eşia din linia fortificată pe lângă Centrul 8 (Km. 11) şi se bifurca de aici cu o ramură spre Daidâr şi Denizler iar alta spre Belica; în această din urmă porţiune numai ca terasament, ne împietrită.

5. Şoseaua nou construită de la Cazarma Şeremet spre Remiza No. 2 şi la linia de centură, în dreptul Centrului 5.

De la Cazarma Şeremet la debarcaderul din faţa portului Ol­ teniţei, s’au construit de asemenea două şosele de acces: Una ducea de la debarcaderul No. 1 prin valea Chivei spre cazarmă, cu o ramură şi spre oraş, iar cealaltă dela debarca­ derul No. 2 din faţa vămei Olteniţa, mai pe la Est de cea precedentă până la Cazarma Şeremet, trecând pe lângă de­ pozitul de muniţiuni.

Ca şosele de legătură în interior s’au construit.

1. O şosea dela cazarma Şeremet prin movila Sachalan (ba­ teria de coastă) valea Turtucaiei şi Boiangiului la Remiza No. 1 şi de aci spre Remiza No. 2 unde se lega cu şoseaua ce venea dela cazarmă de aci prin valea Bugeac-Ceair, la Centrala telefonică No. 2 de unde debuşa în şoseaua Daidârului la Km. 9.

2. Dela Remiza No. 1 pleca o şosea care urca la centrala te­ lefonică No. 1.

O şosea era în construcţie dela Km. 64.400 al şoselei Silistra spre Bulgar-Cusui care însă nu era terminată la începutul luptelor.

Afară de aceste şosele, era un drum parte amenajat, parte ordinar care dela gura văei Turtucaiei (Km. 5.800) se de­ taşa spre sud şi mergea cam la 1—2 Km. înapoia şi para­ lel cu linia centrelor noastre de infanterie, până în şoseaua Silistrei la Km. 59.

24

Celelalte drumuri naturale care leagă Turtucaia cu: Daidâr, Covangilar, Denizler şi Belica, Turtucaia rcu Antimovo, nu puteau servi decât pe timpul verei şi ernei când terenul era uscat sau îngheţat.

Mai exista o şosea de curând construită de la Km. 54 al şose­ lei Turtucaia—Silistra prin Vişchioi—Ceauşmahle, de unde se bifur­ că : una spre Ahmatlar şi alta prin Karadârlar—Asfatkioi—Sargilar.

Aceste două şosele prin legăturile ce deschideau în Bulgaria, înles­ neau întru cât-va o invaziune de la Sud. III. Fortificaţiile Turtucaiei în luna Aprilie 1915.

Lucrarea de faţă nu are scopul de a intra în amănuntele for­ tificaţiilor Turtucaiei. Aceasta desigur se va face atunci când se va redacta istoricul răsboiului de către Marele Stat Major.

Scopul nostru este de a face să se vadă uşurinţa cu care s’a.. procedat în stabilirea planurilor noastre de întărire prin fortificaţiuni şi apoi în aducerea lor la îndeplinire.

In adevăr, primul lucru care s’ar întreba şi s’a întrebat de sigur or ce Român este următorul: 1) Trebuia fortificată Turtucaia?

2) Dacă trebuia fortificată ce măsuri s’au luat ca aceste forti­ ficaţiuni să corespundă scopului pentru care erau făcute?

Asupra primei chestiuni, înainte chiar de a se fi început răsboiul european, curând după ocupaţia Dobrogei Noui de către trupele noastre, mai cu osebire după actele de ostilitate ce au avut loc pe noua frontieră în vara anului 1914, când fără nici o provocare piche­ tele noastre de grăniceri au fost atacate de către Bulgari, s’a discu• tat şi admis de către Marele Stat Major că este cazul a fortifica Silistra şi Turtucaia şi în urma unor studii mai mult pe hârtie, făcute de o anume comisiune, s’au şi început lucrările de fortificaţie a acestor puncte, în toamna anului 1914.

După toţi autorii tratatelor de fortificaţiune un cap de pod în­ semnează un punct întărit care se face pe malul din spre inamic al unui curs de- apă aflat în stăpânirea noastră, cu scopul de a ne asi­ gura posibilitatea la caz de nevoie, fie de a putea trece obstacolul în siguranţă şi a ne înlesni astfel luarea ofensivei de către trupele noastre la momentul oportun, fie de a păstra cu ori ce preţ acel punct în contra ori cărui atac inamic, până ce împrejurările ne vor permite a lua ofensiva sau eventual a ne retrage dacă situaţia generală ar cere-o.

25

Cu alte cuvinte pentru a fi în adevăr an cap de pod, trebuie ca mai întâi să existe podul sau să fie luate toate măsurile ca să poată fi aşezat (podul) pe dată ce ostilităţile au început, sau sunt gata a începe, căci fără pod nu poate fi vorba de trecere pentru ase lua ofensiva sau a ne retrage şi ca atare în acest caz capul de pod numai are raţiune de a fi.

Din nenorocire aceasta a fost soluţia care pentru surprinderea tuturor s’a adoptat de Statul nostru Major adică: a hotărît a face întăriri la Turtucaia fără însă a lua măsuri ca la momentul oportun să se aşeze şi podul necesar pentru legarea ei cu restul ţărei. (*) Să examinăm acum modul cum s’au executat aceste întăriri.

In luna Aprilie 1915, când subsemnatul am fost numit oficial comandant al Capului de Pod Turtucaia, luând în primire lucrările de fortificaţii de la predecesorul meu, Colonel Rujinski, am găsit deja executat un sistem de fortificaţiuni în pământ care nu răspun­ dea Ia nici una din cerinţele moderne şi nici chiar la experinţa căpă­ tată în răsboiul actual.

Un semicerc de aşa zise centre de infanterie, în total 15 centre, aşezate pe linia de înălţimi descrisă mai sus, cari înconjurau oraşul cam la 7—8 Km. depărtare. Fie care centru era format din o redută închisă, un fel* de labirint în care intrai uşor dar cu greu mai eşai!

Intre centre erau intervale de 2—3 Km. prin care putea să stră­ bată în voie bună inamicul căci în aşezarea centrelor pe teren nu se avusese în vedere de cât ca ele să formeze o figură geometrică cât mai regulată, un semicerc exact, iar condiţiunea de a vedea şi bate bine terenul învecinat fusese cu totul neglijată. Cele mai multe centre nu aveau vedere decât până la reţeaua de sârmă ce le în­ conjura, adică 30—50 m.; dincolo de reţea începea unghiul mort.

Am rămas cu totul mirat de modul cum au fost aşezate aceste centre ; se părea că acel care făcuse acest plan de fortificaţie nici' nu fusese pe teren, ci le aşezase pe hartă în cabinet şi apoi trimi­ sese un ofiţer de geniu care le aplicase pe teren aşa cum erau pe hartă.

Mai târziu, văzând greşala ce făcuse a căutat să repare răul construind un mare număr de anexe, un fel de tăeturi sau redane, care erau aşezate fie înaintea, fie pe flancurile centrelor, cu scopul de a bate numeroasele unghiuri moarte care existau înaintea cen­ trelor şi în intervalele dintre ele. Şi centrele şi anexele nu erau de cât nişte simple şanţuri adă­ post, a căror adâncime nu trecea de 1 m. 80, anexele chiar de 80 (l) Vezi nota N. 2 de la finele acestei lucrări. —

26

cm. pentru trăgătorii în genunchi, fără nici un betonaj şi fără căptu­ şeală, rare ori căptuşite cu fascine în cea mai mare parte surpate de ploi.

Centrele însă aveau adăposturi blindate pentru oameni, constru­ ite numai la 2 m. 50 — 3 m. adâncime, aşa de£mici şi strâmte în cât abia putea sta omul în picioare şi acoperite cu un strat de bârne, pietriş şi pământ care nu trecea de 1 m. — 1 m. 20, astfel că la primele lovituri ale artileriei grele inamice s’au prăbuşit, îngro­ pând în ele pe apărători.

Originalitătea acestor centre era că aveau un traseu din cele mai complicate şi că era foarte cu greu trupelor să' se orienteze în ele.

De jur împrejurul fiecărui centru era un cerc de reţele de sârmă aşa aşezate că putea fi văzute şi distruse de inamic din depărtare, sârmele înşirate pe nişte pari pe care le putea scoate şi un copil, mici şi subţiri.

M’am întrebat ce o fi însemnând acele centre construite ca nişte redute închise, fără nici o legătură nici între ele, nici cu re­ zervele din spate! îşi închipuiau organizatorii lor că aceste centre, odată ce ina­ micul ar fi răsbit printre intervalele lor, ar mai fi putut ele rezista, lipsite cum erau şi de proviziuni şi de apă şi de adăposturi contra focurilor artileriei inamice?

Oare răsboiul european, care începuse încă înainte de a se fi executat acaste lucrări, nu dovedise el în deajuns că redutele închise nu mai aveau raţiune de a fi şi că fortificaţiunea actuală se bazează mai mult pe o bună aşezare pe teren, formată din linii succesive, legate între ele prin şanţuri de circulaţie şi precedate fiecare de tot felul de obstacole artificiale: reţele de sârmă, gropi de lup, abatise, etc. etc. întregul front întărit al capului de pod Turtucaia, atingea la acea dată 28 Km. de desvoltare.

Nu mai vorbesc de bateriile de artilerie aşezate mai toate aproape în aceeaşi linie cu infanteria, fără nici o defilare de vederi, ba chiar foarte bine văzute de la mari distanţe din spre frontieră.

Pentru apărarea Dunărei, pe care se sprijinea ambele flancuri ale Capului de Pod, nici o lucrare dd întărire, singura baterie de 150 m/m. care era aşezată pe dealul de la Vestul Turtucaiei, cu vederea spre Turcşmil şi Daidâr, nu putea trage spre Dunăre decât cu un singur tun, cele-lalte trei tunuri fuseseră aşezate astfel că nu puteau trage decât spre Sud-Vest.

27

Nici o altă linie de apărare intermediară, astfel că inamicul odată răsbind prin intervalele centrelor, putea ajunge în Turtucaia, fără a mai întâlni nici o altă întărire.

Nici o şosea circulară care să lege rezervele între ele şi să facă posibilă nu numai jocul rezervelor dar şi transportul muniţiilor şi proviziilor de tot felul.

Aceasta era starea în care am găsit fortificaţiunile capului de pod Turtucaia, pentru care se cheltuise deja câte-va sute de mii de lei şi care, dacă am fi fost atacaţi în. 1915 Aprilie, nu ar fi putut rezista nici o zi.

In ce priveşte efectivul garnizoanei unei localităţi întărite fac­ torii care trebuesc avuţi în vedere sunt: Desvoltarea liniei de apărare şi depărtarea ei de frontieră.

După experienţele stabilite în toate răsboaiele precedente, pen­ tru ca apărarea1 să se poată face în condiţiuni bune, trebuie să avem în mediu 2—3 oameni pe metru curent.

Deci, pentru cei 28 Km. de front de apărare al capului de Pod Turtucaia ar fi trebuit să avem cam 60000—70000 oameni ca gar­ nizoană fixă, adică cel puţin trei divizii, cu artileria grea respectivă şi cu toate muniţiile necesare unei rezistenţe mai îndelungate.

Această garnizoană trebuie să fie mai mult sau mai puţin com­ plectă, din timpul de pace, după cum cetatea este mai aproape sau mai departe de frontieră. Este bine înţeles că o cetate aflată numai la 17 Km. de frontieră, fără nici un obstacol pe această frontieră şi având în apropiere trei mari centre militare inamice (Rusciuc, Rasgrad şi Şumla) este cu totul expusă la un atac bruscat şi ca atare trebuie să aibă garnizoana sa din timp de pace cât mai ridicată, aproape chiar de cea de răsboi, iar artileria grea aşezată în baterie şi gata a intra în acţiune la primul ordin.

Ori, ştiţi care era garnizoana capului de pod Turtucaia în luna Aprilie 1915?

Un regiment de infanterie (Regimentul V. Lupu 36) a trei ba­ talioane din care însă nu se putea forma de cât un batalion cu efec­ tivul de răsboi, căci în total nu erau sub arme de cât 400—500 oa­ meni de fiecare batalion.

Artilerie grea nu aveam decât un divizion, cu un efectiv de vreo 150—200 oameni.

Cavalerie nu exista nici un călăreţ.

Se mai găsea în Turtucaia un Divizion de artilerie de munte model vechi de 63 mm., care rătăcea prin Turtucaia fără nici un rost, în loc de a fi dus la vre-o localitate de munte.

28

sy

Deci efectivul total al garnizoanei Turtucaia nu atingea Ia a«cea epocă de cât 1500 infanterişti, şi 150-200 artilerişti!

Nu mai vorbesc că artileriştii nici nu cunoşteau piesele ce aveau să deservească şi că nu trăseseră nici o dată cu dânsele!

Ofiţeri de artilerie doui, pentru a deservi 9 baterii!

Dar o să ziceţi de sigur că această stare de lucruri era numai, pentru timpur de pace şi că, pe dată ce s’ar fi decretat mobilizarea, sau s’ar fi încordat relaţiunile cu statul vecin de la Sud, s’ar fi adus garnizoana necesară, ca să apere acest cap de pod?

Eroare! nimic nu era pregătit în acest sens.

Se lucrau fortificaţiuni, se cheltuiau sute de mii de lei pentru a se arunca în vânt!

Primind o asemenea stare de lucruri, de şi ştiam că predece­ sorul meu Colonelul Rujinski, fusese înlocuit în comandă tocmai pentru că îşi permisese să spue adevărul şi să critice lucrările, totuşi conştient de răspunderea ce aveam ca comandant al Capului de Pod, m’am crezut dator să fac un raport detailat Marelui Stat Major prin care să arăt toate inconvenientele semnalate mai sus, atât ca fortificaţîune cât şi ca garnizoană, în care conchideam că: „dacă nu se dă capului de pod Turtucaia o garnizoană corespunzătoare cu întinderea lui şi mai ales artilerie grea şi mobilă potrivit frontului ce avea să apere şi încadrată cu ofiţerii necesari, îmi declin ori ce responsabilitate şi nu garantez că voi putea face faţă unui atac bruscat. 0) Rezultatul: Marele Stat-Major, nu a dat nici o urmare rapor­ tului meu sau a dat una: a răspuns că chestiuni de asemenea natură .... nu trebue să fie contrasemnate şi de aghiotantul meu!

Din tot raportul meu, aceasta a atras atenţia mai.marilor zilei!

(Raportul era contra semnat, din eroare, de către L.-tul Bădescu C. ofiţerul Adjutant al brigăzei.) Şi aceasta se petrecea în Mai 1915, adică în plin război euro­ pean şi când războiul nostru era atât de apropiat.

IV* Perioada dela 1 Aprilie, — 16 Septembrie 1915.

Deşi starea în care am găsit fortificaţiile capului de pod Tur­ tucaia era mai mult decât rudimentară şi cu totul în contrazicere cu experienţa căpătată în războiul european, deşi am arătat aceasta cu raportul sus menţionat, nici o măsură nu s’a crezut cu cale să se ia de către organele noastre conducătoare.

(1) Raportul cu No. 45 Secret din 17 Mai 1915.

29

Lucrările de fortificaţie, conduse de un ofiţer de geniu, după directive date în cabinet de către Comandamentul Cetăţei’Bucureşti,stagnau aproape cu totul.

Se făceau baterii de Artilerie fără nici o regulă, azi se săpa o baterie pentru ca a 2 zi să se părăsească şi să se sape alta mai înainte sau mai înapoi. Se făceau adăposturi blindate fără nici un plan, cu eşirea în direcţia de unde ar fi venit, proe.ctilele inamice, reţelele de sârmă se aşezau în formă circulară în jurul centrelor şi turelelor de 53 m/m. aşa de joase că puteau fi trecute de ori cine.

Subsemnatul, deşi numit, oficial comandant al capului de poa Turtucaia, eram cu totul ignorat în executarea lucrărilor de fortifi­ caţie, nici nu mă consulta nimeni în trasarea diferitelor lucrări, nici nu ştiam de cine şi de ce se ordonă aceste lucrări. Ştiam numai că totul se execută şi se plăteşte de către Comandamentul CetăţeiBucureşti!

Prin luna August am văzut câţi-va ingineri măsurând şi trasând nişte şosele, fără să mă fi întrebat pe mine nimic şi fără chiar să vie să mă anunţe de misiunea ce aveau. Intrebându-i ce caută şi din al cui ordin sunt veniţi, inginerul şef îmi spune că este trimes de Minister, Direcţia Geniului, să traseze mai multe şosele stategice în interiorul capului de pod!

Eu, comandantul capului de pod, nu eram nici încunoştiinţat de ce anume şosele trebuie să se lucreze, totul se regula la Bu­ cureşti, după planurile întocmite în cabinet, nu ştiu de cine!

Rezultatul a fost că, atunci când am primit ordinul precis ca să iau măsuri de apărarea capului de pod, am găsit trasate şi în parte executate nişte crâmpee de şosele, fără nici o legătură între ele şi fără nici un rost. A trebuit să iau atunci măsuri de a se con­ strui alte şosele şi a le lega cu crâmpeele de şosele deja existente.

Totuşi, conştient de răspunderea ce-mi incumba ca comandant al. acestui cap de pod, de şi nu am primit nici un ordin, am început încă din Aprilie 1915 a executa noui lucrări ca să înlătur, pe cât cu putinţă, numeroasele spaţiuri nebătute (unghiuri moarte) care se | găseau înaintea uvrajeler fortificate şi din care să se poată bate intervalele dintre centre.

Fără nici un mijloc de transport, decât calul meu, parcurgeam în fiecare zi călare frontul întărit, studiam terenul şi trasam nouile lu­ crări de executat.

Ne având însă nici un fond la dispoziţia mea, toate lucrările mele erau în pământ, fără căptuşeli şi fără blindaje.

30

Am trasat şi început executarea unei noui linii (a 3-a) în spa­ tele celei principale cam la 2—3 Km. Am început săparea a numeroase gropi de lup şi abatise.

In fine cu puţinele trupe ce aveam la dispoziţie; făceam dese exerciţii de apărare ale capului de pod.

Secretarul general dela Ministerul de Război, însoţit de un alt personaj a venit o z.i prin luna August 1915, în lipsa mea din Turtucaia (eram în consiliul de război la Constanţa) a vizitat barăcile cazarmei pe platoul de la Şeremet şi s’a înapoiat la Bucureşti înainte de a se însera. Nici o vizită la fortificaţii, întrucât, după cum a lăsat să se înţeleagă de ofiţeri, nu aveam a ne teme de Bulgari cu care am fi încheiat o convenţie. , Astfel au mers lucrurile până în luna Septembrie 1915, adică complectă delăsare din partea oganelor superioare sub toate ra­ porturile.

V. Perioada dela 16 Septembrie 1915 — 14 August 1916.

De şi războiul european era în plină dezvoltare şi Bulgaria începuse mobilizarea şi intrase făţiş în război, contra Serbiei, noi dela Turtucaia nu primeam nici o ştire, nici o măsură nu se ordo­ nase, afară de obicinuitele instrucţiuni în diferite ipoteze de război, când, în ziua de 15 Septembrie 1915 primesc ordinul telegrafic să mă prezint a doua zi la Marele Stat Major, având a primi ordine secrete.

In adevăr, prezentându-mă a doua zi Ia Marele Stat Major, am primit ordin scris ca să încep deîndată şi să termin în cel mai scurt timp toate lucrările de complectare ale întăririlor capului de pod Turtucaia. Se prescria a se complecta lucrările liniei principale, a se arma bateriile de artilerie, a se executa apărările accesorii (gropi de lup, reţele de sârmă, abatise etc.) a se construi o nouă linie de rezistenţă, a se executa întăriri pe linia înaintată, în fine a se face aproape din nou capul de pod, căci, după cum am arătat mai înainte, aceea ce exista era numai un început de întăriri, început care totuşi era aşa de rău conceput şi aplicat la teren, că dacă nu ar fi existat, ar fi fost mult mai bine, nu ar mai fi avut influenţa nefastă pe care a avut-o în executarea lucrărilor noui. Se pare dar, că faimoasa convenţie cu Bulgarii, care ne ţinuse pe loc atâta timp, sau nu existase niciodată, sau nu ne inspira destulă încredere.

In acest scop mi se punea la dispoziţie fondurile necesare însă, ca mână de lucru, ceia ce era capital, nu mi se permitea a rechizi-

31

ţiona locuitori, ci mi se da'°câte un batalion concentrat pe perioade de 30 zile, de la Regimentele 36, 76 şi 79 Infanterie.

De fapt dar, trebuia să fac lucrări noui pe un front de peste 28 Km. pe timp de iarnă, cu trei batalioane, adică nici 3000 oameni, cari urmând să se schimbe la fiecare 30 zile, se pierdea cel puţin 4 zile pe lună cu schimbatul, echiparea, desechiparea, etc. apoi scă­ zând şi cele 2 zile pe săptămână în care trebuia să se facă instrucţie şi aplicaţii de apărarea capului de pod şi cele 4 Duminici, rezervate curăţeniei, rămâneau propriu zis 14 zile de lucru pe lună, zile de iarnă, mici şi nefavorabile pentru lucrări.

Toată vara anului 1915, de şi avusese loc concentrări de dife­ rite contigente, executam însă obicinuitele exerciţii şi manevre, după programe anume întocmite de comandamentele de corp de armată şi divizie, fără a se gândi măcar a ne ordona vre-o lucrare decomplectare a întăririlor capetelor de pod.

In asemenea condiţiuni s’a început în Septembrie 1915 lucrările de apărare ale capului de pod Turtucaia.

Negreşit că ori ce lucrare de întărire a unei localităţi trebue să aibă ca bază scopul pentru care se execută lucrarea, ca atare primul lucru ce trebuie să’l avem în vedere la executarea acestor lucrări, sunt ordinele sau instrucţiunile ce sunt date relative Ia rolul ce are să’l îndeplinească în ipoteza de răsboi considerată. Or, prin ordinele şi instrucţiunile date de Marele Stat-Major se stabilea că, misiunea capului de pod Turtucaia, este de a rezista „pană la ultima extremitatea în scopul de a păstra cu ori ce preţ malul drept al Dunărei.

In contra tuturor principiilor tactice se alegea pentru rezistenţă la extrem, o poziţie, bună în sine, însă cu un obstacol considerabil în spatele ei, (Dunărea) fără nici un pod şi fără alte mijloace de trecere a obstacolului şi aceasta numai Ia 17 Km. depărtare de inamic.

Pentru a putea corespunde unei asemenea ingrate misiuni, nu ne mai rămânea alt mijloc de cât: a executa lucrări foarte serioase, care să nu poată fi forţate chiar de efective cu mult superioare şi a le prevedea apoi cu o garnizoană şi cu un armament corespun­ zător frontului de apărat şi mijloacelor actuale de luptă.

Voi încerca dar să arăt aci lucrările de apărare executate, după 15 Septembrie 1915. armamentul şi muniţiile de care am dispus şi apoi trupele cu care trebuia să-mi îndeplinesc această misiune.

H 32

Lucrările executate de la Septembrie 1915 până Ia 14 August 1916 (V. Crochiul No. 1.)

După cum am arătat mai sus, lucrările existente la capul de pod Turtucaia, executate de ofiţeri de geniu, după indicaţiunile date în Cabinet, la Bucureşti, erau nişte redute închise, executate în pământ, fără betonaj, fără căptuşeli pe taluze şi mai cu osebire fără vederi în spre exterior, decât foarte limitate. Singurul avantaj ce aveau, este că în fiecare centru se construise căte două adăposturi blindate în care puteau încăpea maximum câte 50—60 oameni.

Am arătat mai sus modul cum au fost construite aceste adă­ posturi în care abia puteai să stai în picioare, şi în care, dacă culcai oamenii nu mai era chip să poţi circula decât cu mare greutate.

Totuşi erau lucrări în fiinţă pentru care se cheltuise probabil mulţi bani şi multă muncă. A trebuit să le primesc aşa cum erau şi să caut a le înbunătăţi şi întrebuinţa cât mai bine.

Am considerat deci aceste centre ca nişte cazărmi în care să pot adăposti oamenii pe timpul iernei. Am lărgit pe cât s’a putut adăposturile, le am făcut câte două sobe, am adâncit şanţurile de circulaţie, am făcut adăposturi blindate pentru ofiţeri, am instalat telefoane în fiecare centru, am construit noui adăposturi (bordee) în spatele lor, pe locuri defilate de vederi, am curăţat terenul învecinat pentru a mări, pe cât era cu putinţă, câmpul vizual, am refăcut plat­ formele pentru mitraliere, etc, etc.

Dar, defectul capital ale acestor lucrări era lipsa unui câmp de tragere întins şi prezenţa a numeroase unghiuri moarte (spaţiuri ne bătute de focul apărărei) înaintea lor.

Pentru a se remedia acest grav inconvenient, s’au făcut lucrări noui în intervalele dintre centre. Am. dispus refacerea anexelor şi facerea altor uvraje aşezate pe crestele militare pentru trăgătorii în picioare, legate înapoi prin şanţuri de circulaţie în zigzag, am construit noui linii de reculegere Ia 100—300 m. de întâia, legate prin şanţuri de comunicaţie, am făcut adăposturi blindate pentru rezerve şi pentru infanterie pe timpul focului artileriei, la 5—6 m. adâncime, am construit cuiburi de mitraliere, în poziţiuni de unde se putea vedea şi bate în flanc coloanele inamice ce ar înainta spre uvraje.

Am făcut să se construiască piedici artificiale pe un spaţiu de 500—600 m. adâncime înaintea uvrajelor, piedici care constau din o linie de abatise, o linie de gropi de lup suprapuse cu o reţea foarte complicată de sârmă ghimpată.

33

Toate bateriile de artilerie au fost aproape complect refăcute, s’au instalat piesele, s’au făcut adăposturi blindate pentru oameni şi muniţiuni, care nu existau pe la baterii.

S'a construit o nouă linie de apărare, denumită linia 3 de rezistenţă (*) cam la 3—5 Km. de Turtucaia, pe creasta ce am men­ ţionat mai sus, prevăzută cu apărări accesorii, adăposturi etc.

S'a executat diferite lucrări de apărare pe linia înaintată.

S’a construit un blocaus la locul de comandă al C. de Pod pe dealul Şeremet legat prin telefon cu toate uvrajele şi sectoarele.

S'a construit tabere întregi pentru rezervele de sectoare, ta­ bere formate din barace şi bordee sistematice, cu atât mai necesare cu cât, în interiorul zonei fortificate nu exista localităţi sau adăposturi pentru oameni şi cai.

S’a rezolvit pe cât s’a putut chestiunea aprovizionărei cu apă printPun serviciu de sacale şi putini, care funcţiona în mod continuu, aducând apa dela Dunăre şi dela isvoare situate în spre Dunăre, în nişte putini mari (zăcători) care se aflau la rezervele de sectoare, iar de acolo se transporta pe linia uvrajelor cu sacale mici.

Nu este aci nici locul, nici nu cred necesar să întru în des­ cripţia amănunţită a acelor lucrări. Câte-va persoane oficiale care au văzut lucrările efectuate sub diirecţia subsemnatului la capul de pod Turtucaia, în ultimul timp ce mi-a fost pus la dispoziţie şi mai ales cu mijloacele mai mult de cât restrânse de braţe.de muncă şi materiale ce am avut, vor putea să afirme ori când că s’a lucrat mult şi cu pricepere la Turtucaia. (2) Trebue că menţionez că în executarea acestor lucrări am avut şi concursul administraţiei care, condusă de un prefect activ şi pă­ ci) Ca linia 1 de rezistenţă era considerată linia înaintată a celătei, cu toate lucrările făcute pe ea; linia 2 de rezistenţă era şi linia principală de rezistentă cu toate centrele, ba­ teriile de artilerie, piedecele executate pe ea, etc., iar linia 3 de rezistenţă era cea menţionată mai sus.

(2) Aci cred că este locul să corectez exagerările scrise intenţionat In lucrarea Ge­ neralului bulgar Toşef, publicată în 1917, (Voeniisvestia No. 201).

In adevăr, pentru a da ornai mare valoare victoriei lor dela Turtucaia. numitul General afirmă că ar fi existat la Turtucaia 15 Forturi, cari erau apărate de 150 tunuri de 150 mm. şi tunuri în cupole aşezate în adăposturi betonate pentru flancarea intervalelor. Că pentru întărirea cetăţei s’a lucrat 2 ani şi jumătate şi pentru apărare au fost adoptate cele mai mo­ derne mijloace de fortificaţie.

Apoi după ce enumără toate acestea adaogă cu emfază: ,In astfel de circomstanţe şi cu straşnica putere de rezistentă a cetătei, fată de alt adversar şi nu în potriva Bulgarilor, chiar femeile ar fi putut rezista atacului..."

Despre vitejia Bulgarilor nu mai era nevoie de lauda lor proprie, faptele sunt prea recente ca să nu ne fi edificat pe deplin asupra modului cum ştiu să lupte şi să fugă aceşti viteji, când au a face cu trupe bine organizate şi bine armate.

Am arătat în cele ce preced că la Turtucaia nu au fost nici forturi, nici cupole, nici uvraje betonate şi nici cele 160 tunuri de 150 mm., de cât în imaginaţia Bulgarilor, îmbătaţi de o victorie câştigată nu prin vitejia lor, ci prin mijloacele technjce cu mult superioare pe care le căpătase de la aliaţii lor germani.

3

&

34

triot(l) mi-a pus Ia dispoziţie mijloacele putincioase mai mult chiar de cât organele superioare de care depindeam, care mai adesea îmi punea piedici în executarea lucrărilor prin tot felul de ordine şi contra ordine.

Am fost informat că însuşi prefectul judeţului Durostor a atras atenţia guvernului asupra insuficienţei lucrărilor dela Turtucaia, de oare ce toţi aceia cari veneau la faţa locului şi se interesau mai de aproape de felul cum erau construite acele lucrări, aveau in­ tuiţia netedă a celor ce avea fatal să urmeze.

Cea ce este însă cert este că nici un ministru, nici chiar cel de război, nu a consimţit să se deplaseze pentru a veni la Turtucaia şi a’şi da seama personal, fiecare după concepţia lui, de adevărata situaţie.

Nici chiar pe Comandantul Cetăţei Bucureşti, sub ordinele di­ recte ale căruia eram pus în cea ce privea lucrările de întărire ale C. d. P. şi care de fapt conducea acele lucrări, din cabinet, nu ram văzut la Turtucaia tot timpul de lVs an cât am funcţionat Ia acel Cap de Pod. Singurii cari au venit de câte-va ori la Turtucaia şi au vizitat lucrările, au fost: Şeful secţiei operaţiilor dela M. St. Major (Locot.Colonel Răşcanu Ion), ajutorul său (Maior Roseti) şi un Lt.-Colonel (Dumitrescu Toma) care, venit de curând din străinătate era în­ trebuinţat ca ofiţer informator de M. St. Major.

Fapt cert este că toţi aceia cari .au cunoscut lucrările C. d. P. Turtucaia din toamna anului 1915 şi le-au vizitat apoi în primăvara anului 1916, au putut constata o mare deosebire între cea ce exis­ tase înainte şi ce se făcuse în timpul celor 10 luni cât am avut răgazul a lucra.

De sigur că ar mai fi fost încă mult, foarte mult de făcut pentru a complecta şi da acestor lucrări toată tăria necesară, dar totul trebue măsurat cu timpul şi mijloacele de care dispui.

In primul rând ar fi trebuit să mi să dea mai multe braţe de muncă şi unelte. Am cerut să mi se acorde a lucra cu populaţia civilă, plătindui-se în schimb cea ce s’ar fi cuvenit, mi sJa respins cererea în mod hotărât.

Nu cunosc motivele reale pentru care mi s’a respins această cerere, cred însă că în prima linie a fost teama de spionaj, dar atunci mă întreb cum, pe deoparte nu se permitea întrebuinţarea populaţiei la lucrările de întărire, iar pe de altă se dedea ordine (1) D-l I. Cămărăşescu prefectul jud. Durostor.

35

repetate ca să se lase liberă cultivarea terenurilor din jurul lucră­ rilor?!

Odată ce locuitorii aveau voie să se apropie şi să cultive lo­ curile din vecinătatea imediată a lucrărilor, este evident că au putut vedea şi cunoaşte tot.

Cred că este locul aci să arăt că, în alte împrejurări teama de spionaj nu numai că nu a fost dusă aşa departe dar că, prin unele măsuri luate de siguranţa generală, s’a încurajat şi înlesnit spionajul. ' încă din primăvara anului 1916 se descoperise în câteva co­ mune din jurul Turtucaiei comploturi în contra ocupărei române, în deosebi în satele Cusuiul Bulgăresc şi Antimova, centre bulgăreşti unde funcţiona un întreg serviciu de spionaj şi unde au fost con­ fiscate de administraţiunea locală cu concursul nostru, scrisori, arme, etc. din care reeşea în mod evident legăturile ce exista între mai mulţi locuitori bulgari cu anumite bande de comitagii şi ofiţeri bul­ gari, care îşi aveau reşedinţa la Ruşciuc-Raşgrad.

De şi cazul a fost bine constatat cu acte autentice şi cei im­ plicaţi arestaţi şi trimeşi siguranţei generale a statului la Bucureşti, aceasta, fără să dea vre’o atenţie actelor încheiate, a dispus imediata punere în libertate a comitagiilor bulgari arestaţi.

Mai târziu, când situaţiunea în urma luptelor de la Turtucaia, devenise critică pentru noi, aceşti indivizi toleraţi şi încurajaţi de siguranţa statului nostru şi au manifestat recunoştinţa prin aceia că au servit ca instigatori şi călăuze populaţiunei şi soldaţilor Bulgari în comiterea atrocităţilor cari au avut loc în contra trupelor noastre în retragere.

Dar să continuu cu istoricul mersului lucrărilor.

După ce toată iarna 1915—16 s’a executat ceea ce s’a putut cu mijloacele mai mult de cât restrânse ce mi s’a dat, abia în luna Mai 1916 ni s’a aprobat mărirea efectivului garnizoanei aducânduse încă 3 batalioane de infanterie de la regimentele 40, 75 şi 80 (al 4-lea batalion nou format din aceste regimente) totuşi în acelaş timp şi instrucţia a devenit mai intensivă, în fiecare săptămână având 3 şi 4 zile de instrucţie şi numai 2—3 zile de lucru, ceea ce era absolut necesar. Unelte nu aveam pe numărul necesar, în comerţ aproape nu se mai găseau sau se găseau pe preturi foarte scumpe astfel că nu se putea procura în număr îndestulător.

Sârmă ghimpată, de care aş fi avut cea mai mare trebuinţă, nu mi se dedea de cât în cantitate cu totul neîndestulătoare, abia în ultima săptămână, cam pe la începutul lunei August, mi s’a permis a rechiziţiona sârmă ghimpată din localitate, însă a fost prea târziu, 3*

36

abia am avut timpul necesar a o strânge, când începusem aşezarea ei au început ostilităţile astfel că a rămas pe la diferitele centre de sectoare cantităţi relativ mari de sârmă ghimpată neîntrebuintată.

Lucrările pentru apărarea Dunărei. Paralel cu lucrările de în­ tărire pe uscat şi începând din iarna anului 1915—1916 s’au executat pentru apărarea în contra vreunui eventual atac pe apă din spre .

Ruşciuc diferite lucrări de apărare şi de baraj al Dunărei cari, de şi nu au fost chemate să servească în apărarea Capului de Pod, merită totuşi a fi menţionate sumar aci întrucât acestea au fost foarte bine concepute şi executate astfel că, dacă inamicul ar fi încercat vre’un atac pe Dunăre, combinat probabil cu unul pe uscat, ar fi fost che­ mate să joace un rol însemnat în apărarea Capului de Pod Turtucaia.

După cum am arătat în cele ce precedă, atunci când s’au în­ ceput lucrările de întărire de la Turtucaia, în anul 1914, nu s’a avut în vedere nici un moment ideia vreunui atac pe Dunăre.

Aceasta probabil pentru că Bulgarii nu dispuneau de o marină militară pe Dunăre şi nu se întrevedea atunci posibilitatea unei . alianţe a Bulgarilor cu puterile centrale.

Mai târziu însă, în special în toamna anului 1915, când această alianţă a devenit efectivă, s’a văzut că noi aveam Dunărea lipsită cu totul de vre’o apărare astfel că, Capul de Pod Turtucaia era întrucâtva în aer, având flancul său de Vest cu totul expus unui atac al marinei Austro-Ungare, care acum ocupa toate porturile Bul­ gariei de pe Dunăre, atac care s’ar fi produs probabil în acelaş timp cu un atac pe uscat din direcţiunea Ruşciuc.

Atunci s’a luat măsuri pentru schimbarea-platformelor bateriei de 150 mm. aşezată pe botul dealului Sachalu (vest Turtucaia) despre care voi vorbi mai departe.

Dar aceasta negreşit că nu era de ajuns. Nu ştiu de cine nici când s’a hotărât executarea lucrărilor pentru apărarea Dunărei, era de astfel în sistemul de atunci a se lucra independent şi descusut.

Eu, de şi învestit cu titlul pompos de Comandant al Capului de Pod Turtucaia. nu ştiam nici de ce a venit, nici ce face Divizia noastră de Dunăre.

Fapt este că în iarna anului 1915—1916 s’a început lucrarea a două baterii betonate pe ţărmul stâng.al Dunărei, în dreptul insu­ lelor Chioşlugeaua şi Calimoc.

Lucrarea acestor două baterii a fost încredinţată Ministerului de Lucrări Publice care cu ingineri harnici şi capabili a dus lucrul la bun sfârşit. Ele au fost aşezate: una de 75 mm. Sf. Chamond (4 tunuri) la Km. 438 şi alta de 120 mm. tot St. Chamond (4

\

37

tunuri) la Km. 436.5 pe ţărmul stâng al Dunărei. Singurul incon­ venient al acestor baterii era că se vedeau prea uşor dela.mari depărtări, fiind aşezate prea aparente şi pe un postament de beton de peste 7 m. înălţime, aceasta pentru a nu fi expuse inundaţiei când. vin apele mari.

O altă baterie de 4 obuziere Skoda (scoase de pe monitoare) a fost aşezată lângă movila Sachalu, pe malul drept al Dunărei, la Vest de Turtucaia, lucrare executată în pământ, însă în prea bune condiţiuni.

Pe Dunăre au fost executate următoarele lucrări: (Vezi croch.

No. 1.)

1. O estacadă plutitoare, Ia capul de vest al insulei Cârneciu, de aproape un Km. lungime, complectată cu un baraj de mine ancorate de' plute, care închidea braţul principal al Dunărei, lăsând numai o portiţă de 90 m. lărgime lângă malul stâng.

2. O estacadă fixă de piloţi, bătuţi pe braţul Dunărei de la Calimoc ca să închidă acest braţ care, când apele creşteau, devenea navigabil.

3. Un baraj de torpile, aşezat în dreptul insulei Calimoc, pentru protecţiunea imediată a vaselor noastre ancorate pe Dunăre.

4. Trei stăvilare, aşezate în dreptul insulei Calimoc, tot pentru protecţiunea imediată a vaselor noastre ancorate pe Dunăre.

Pe cele două insule, Cârneciu şi Chioslugiaua, au fost instalate următoarele piese: 2 Turele de 53 mm., la capul vestic al insulei Cârneciu.

4 tunuri revolver, de 57 mmpe aceiaşi insulă, eşalonate pe marginea ei de nord.

3 turele de 53 mm., şi o baterie de 4 tunuri-de 57 mm. pe insula Chioslugiaua.

4 turele de 53 mm. înaintea şi la vest de bateria de 75 mm. în dreptul Km. 438 (ţărmul stâng.)

2 turele de 37 mm. în dreptul şi la vest de Calimoc, făcând legătura între apărarea pe apă şi cea pe uscat.

Toate aceste lucrări au mai fost complectate de noi cu oare care Iăcrări pe malui stâng al Dunărei, formate din şanţuri adăpost şi răţele de sârmă, care închideau spaţiul dintre Dunăre şi balta Greaca, în dreptul Km. 442.

'

38

VI. Armamentul şi muniţiile capului de pod Turtucaia.

Ceea ce a putut şi trebuia să fie un secret până la terminarea răsboiului nu mai este şi nu mai trebuie să fie acum. Cred că tocmai este în interesul nostru şi al prestigiului armatei noastre să se spuie adevărul adevărat, fără înconjur.

Acest adevăr este că: armamentul capului de pod Turtucaia nu numai că nu a fost îndestulător, dar a fost cu totul inferior mijloacelor şi progreselor technice de luptă actuale.

La venirea mea ca comandant al Capului de Pod Turtucaia am găsit depozitat prin diferite remize următorul material de artilerie: 24 tunuri de 105 mm. montate pe afetele lor, luate de la cetatea Bucureşti din cele destinate pentru apărarea intervalelor. Tunuri cu tragerea razantă, aşezate pe nişte platforme de lemn care le micşora reculul dar nu-1 desfiinţa, cu un câmp de tragere limitat la 60° de o parte şi de alta a normalei, cu bătae eficace 4—5 Km. şi maximă 7 Km. In general piese bune pentru timpul lor, atunci când atacă-, torul nu avea nici el piese cu tragere repede şi cu bătaie îndoită de cât ale noastre.

4 tunuri Krupp de 150 mm. scoase după crucişătorul Elisabeta, singurile piese mai serioase de la capul de pod, aşezate pe platforme betonate pe dealul de Ia Vestul Turtucaiei, cu vedere şi tragere spre Turcşmil-Daidâr. Aceste piese cu tragere semi-repede (o lovitură de piesă pe minut) aveau o bătaie maximă de peste 10 Km. însă bătaia eficace nu trecea de 7 Km. Prin aşezarea lor la extremitatea de Vest a capului de pod aceste piese aveau misiunea să apere în acelaş timp şi direcţiunile din spre Ruşciuc-Razgrad şi Dunărea din spre frontiera Bulgară.

In aşezarea lor însă nu se avusese în vedere de cât prima direcţiune din spre uscat, iar pe Dunăre nu putea bate de cât un singur tun, celelalte neavând nici vedere spre Dunăre şi nici posi­ bilitatea a trage în această direcţiune căci în acest caz piesele se încălicau unele peste altele.

A trebuit să se schimbe cu totul modul de aşezare al tunurilor, să se construiască noi platforme şi să se obţie astfel pentru aceste piese un câmp de tragere nelimitat, aşa cum trebuia făcut de Ia început. Din fericire lucrarea s’a făcut şi terminat la timp astfel că, dacă nu ar fi fost lipsa de muniţiuni, despre care voi vorbi mai la vale, eceste 4 tunuri ne ar fi putut fi de mare folos în apărarea Capului de Pod.

39

Mai aveam încă 8 tunuri de 87 mm. model vechi, din fostele tunuri de câmp ale artileriei noastre şi care acum serveau ca tunuri de poziţie, piese cu tragere înceată şi cu bătaie mică (3—4 Km. tragere eficace).

Aceasta era toată artileria ce am găsit-o la Capul de Pod Turtucaia!

Nici o piesă cu tragere repede.

Nici o piesă cu tragere curbă, deşi terenul din jurul Turtucaiei era format numai de dealuri şi văi, eminamente propriu pentru bătaie curbă.

Nici o artilerie mobilă!

Am mai găsit depozitate în remize : 12 tunuri Md. B cal. 75 mm. .(cele luate de la Bulgari în 1913) acestea însă au fost luate la Bucureşti pentru a fi afectate la tra­ gerea în contra aeroplanelor. Abia prin luna Aprilie 1916 după experienţe nereuşite, aceste 3 baterii au fost readuse la Turtucaia spre a fi organizate ca baterii de poziţie, urmând ca mai târziu să se transforme în baterii mobile.

Pentru a avea aceste 3 baterii în realitate se cerea: Coman­ danţi de baterii, ofiţeri şefi de secţii, comandant de Divizion şi trupă obicinuită cu tragerea acestor piese. Ştiţi cu ce s’a organizat bateriile noastre?

Cu trei ofiţeri de rezervă, sublocotenenţi, din care numai unul văzuse şi lucrase cu aceste piese la Cernavoda, ceilalţi doi erau cu totul străini de ele.

Din rezervişti şi miliţieni, majoritatea din infanterie, care nu văzuse încă tunul cu ochii lor !

A trebuit să port o corespondenţă de două luni ca să pot căpăta câţiva gradaţi şi ochitori de la artileria d.e câmp pentru a putea măcar începe instrucţia cu aceste piese.

După multe cereri şi rapoarte ale mele, prin luna Februarie 1916, mi s’a trimis şi un aşa zis Divizion de obuziere de 120 mm. din cele cu tragere înceată (Md. 1900) de fapt nu au fost decât 7 obuziere.

Aceasta a fost artileria mobilă a Capului de Pod până la înce­ putul mobilizărei, adică mobilă numai cu numele, căci de fapt era imobilă întrucât regimentul 22 Artilerie de unde mi se trimisese aceste piese, avusese grijă să' se scape de toţi caii bătrâni, orbi, etc., astfel că la toate aplicaţiunile ce am făcut pentru apărarea capului de pod, cele 7 obuziere rămâneau regulat pe drum şi când era

40

nevoie de a sui vre un deal, trebuia o zi întreagă ca să se poată ridica.

Cât despre valoarea acestor guri de foc, ofiţerii de artilerie care le au cunoscut mi-au afirmat că era slabă; piese cumpărate în grabă de guvernul Român, în 1900, atunci când eram în conflict cu Bulgarii, refuzate mi se pare de o altă ţară şi date apoi nouă spre a se scăpa de ele.

La tragerea de încercare ce am făcut cu aceste piese în pri­ măvara anului 1916 rezultatele au fost deplorabile, fapt care a fost observat de către Comandanţii superiori (de corp de Armată şi Divizie). Pentru capul de pod Turtucaia erau bune toate vechiturile de prin arsenale, numai numărul să fie!

Târziu pe la începutul lunei August 1916, după multele mele interveniri, s’a adus la Turlucaia încă două divizioane de artilerie mobilă, adică: Un Divizion de obuziere uşoare de 105 mm. (din Regimentul 5 Obuziere) 8 guri de foc.

Un divizion de tunuri de 75 mm. (din Regimentul 3 Art) 8 guri de foc.

Sosirea însă prea târzie a acestor piese a făcut ca ele să nu poată aduce serviciul ce ar fi putut să aducă dacă âr fi fost trimise mai de vreme căci, în apărareu unei cetăţi se cere mai ales cunoaş­ terea ei de aproape, mai cu osebire de artileria mobilă care urma să schimbe poziţiile şi să fie disponibilă pe ori ce parte a frontului de luptă.

Este drept că am mai avut o artilerie cuirasată, sau mai exact s’a proiectat aducerea la Turtucaia a încă câteva guri de foc în cupole, dar acestea nu au fost aduse decât pentru a le da pradă Bulgarilor.

Iată ce a fost cu această artilerie: Deşi lucrările de întărire de la Turtucaia se începuse încă din anul 1914, abia în primăvara anului 1916 conducătorii noştrii s’au gândit că ar fi necesar să se aducă la acest punct şi câteva guri de foc în cupole din cele care se găseau la Focşani care, în urma nouei atitudini a guvernului, rămâneau fără întrebuinţare.

In adevăr lc 21 Martie 1916 s’a primit la Capul de Pod Tur­ tucaia ordinul M. St. M. No. 2876 prin bare ni se făcea cunoscut că s’a hotărât instalarea la Turtucaia a 4 tunuri de 12 mm. şi 4 mortiere de 120 mm. in cupole, din cele aflate la Focşani.

Mai târziu s’a mărit numărul la 6 tunuri şi 6 mortiere, (în loc de 4).

41

Cu operaţiunile de demontare şi montare a acestor piese a fost însărcinat Lt. Col. Botez C-tin din geniu.

Am făcut imediat alegerea locurilor pentru instalarea acestor piese şi după ce au fost aprobate şi de M. St. M. s’au început executarea săpăturilor necesare.

Erau de mult gata săpăturile în pământ necesare instalărei acestor piese, fără să se fi putut începe lucrările de betonaj, adu­ cerea şi instalarea pieselor.

Lt. Colonel Botez mi-a raportat că pentru demontarea pieselor din locaşele lor de la Focşani, are nevoie de cel puţin 2 luni.

Abia pe la finele lunei Mai s’a început lucrările de betonaj, transportul pietrei şi nisipului, care se aduceau din nordul Dobrogei, operaţiunile de trecere a Dunărei de la Olteniţa, transportul mate­ rialelor grele ale cupolelor şi mai cu osebire ridicarea lor de la port pe locurile înalte unde trebuiau instalate, cereau timp îndelungat şi lucrări complicate. Lipsa de apă pentru facerea betonului a fost încă o operaţie care a cerut lucrări considerabile, instalarea de pompe hidraulice etc. etc.

Dacă la acestea mai ţinem socoteală de greutăţile ce întâmpi­ nam din partea organelor superioare care ne promitea dar nu ne dedea de cât cu mare greutate şi întârziere tractoarele automobile, absolut necesare acestor transporturi, este uşor de înţeles de ce lucrările au mers foarte încet şi nu s’au putut termina până la decretarea mobilizărei.

De fapt dar mobilizarea ne-a surprins cu piesele ne instalate şi ceia ce este mai grav, cu materialul adus şi în neputinţă de a fi întrebuinţat, astfel că fiind material greu pentru care se cerea manevre speciale de încărcare şi descărcare, a rămas în parte pradă Bulgarilor, salvându-se totuşi piesele, afară de două tunuri de 120 mm.

Era consecinţa nehotărârei la timp şi neprevederei autorităţilor superioare de atunci.

Un singur tun din acestea, de 120 mm. a putut fi instalat până în momeutul începerei luptelor şi de şi cu cimentul încă crud, s’a tras cu el până Ia roşu!

Nu mai vorbesc de timpul ce ar fi fost necesar pentru solidificarea betonului, apoi pentru instrucţia personalului, formarea plan­ şetelor de tragere, cunoaşterea trenului etc., etc.

Nimic din toate acestea.

La gurile de foc arătate mai sus s’ar mai putea adăoga acelea destinate apărărei Dunărei, descrise mai sus şi anume:

42

4 obuziere de 120 mm. Skoda, demontate de pe cele 4 moni­ toare, a căror întrebuinţare a fost se vede găsită ca de prisos pe acele monitoare şi instalate pe dealul Sachalu la vestul Turtucaei. încă alte două baterii: una de 4 tunuri St. Chamond de 120 mm. şi alta de 4 tunuri de 75 mm. tot St. Chamond, instalate în lucrări betonate (vezi crochiul No 1) pe malul stâng al Dunărei în dreptul localităţei Calimoc. Toate aceste piese de şi foarte bune şi cu tragere repede, singurile de acest fel care au fost in cele din urmă aduse la Capul de Pod Turtucaia, aveau însă inconvenientul că nu putea concura la apărarea în contra unui atac pe uscat de cât pe frontul Sectorului I. .dinspre Turcşmil şi Senovo şi încă în acest caz numai cu focuri lungi la peste 7 Km. depărtare, deci puţin efi­ cace. Tragerea lor eficace la distanţă mai mică de 7 Km. nu se putea face decât pe Dunăre în contra unui atac ce s’ar fi încercat pe apă, care a fost de altfel scopul principal pentru care au. fost instalate.

Totuşi aceste guri de foc deşi cu tragere depărtată, au fost de mare folos apărărei în contra atacului ce s'a pronunţat în primele zile de luptă contra Sectorului I. al Capului de Pod şi respingerea acestui atac s’a datorit în parte şi ajutorului dat de aceste baterii.

Tot ca artilerie care se găsea Ia Turtucaia se poate considera gurile de foc aflate pe cele 4 monitoare ale marinei noastre de pe Dunăre cum şi acelea aşezate în insula Cărneciu destinate exclusiv apărărei pe Dunăre. ' , Ori cum un asemenea atac nu s’a produs, aceste guri de foc nu au avut nici o întrebuinţare, în afară de câteva piese de pe mo­ nitoare care au putut să concure şi să aducă servicii serioase în apărarea Sectorului I. (de Vest) al Capului de Pod. Deosebit de aceste guri de foc au mai fost aduse la Turtucaia: 1 Obuzier de 210 mm. aşezat pe afetul său, din cele demontate de la cetatea Bucureşti.

6 Obuziere de 120 mm., tot din acele a cetăţei Focşani, scoase din cupole şi aşezate pe afete. Acestea însă nu au servit la nimic întrucât nu au avut cu ce trage, lucru ce voi nara Ia timp.

In afară de aceste guri de foc se mai găsea la Turtucaia la în­ ceput 10 turele de 53 mm. iar mai târziu au mai fost trimise şi altele, astfel că la începutul luptelor se găsea în totul 41 turele de 53 mm. parte în cupole transportabile parte pe afete şi 15 de 37 mm., în cupole transportabile.

Aceste piese având însă o bătaie foarte mică (2000—2500 m.) nu puteau lua parte Ia luptă contra artileriei inamice ci au servit

ţ

43

numai pentru susţinerea infanteriei- şi flancarea intervalelor dintre centre. Multe din acestea au fost nimicite de artileria grea inamică înainte chiar de a fi putut intra în acţiune.

Dar ceia ce întrecea toate închipuirile, este că deşi Turtucaia era un cap de pod fortificat sau cel puţin numit ca atare în toată corespondenţa oficială, deşi bune sau rele, avea în total 13 baterii de poziţie şi 2 baterii mobile, nu avea de fapt un comandant al artileriei Capului de Pod, nu avea comandanţi de Divizionae, nu avea nici chiar comandanţi de Baterii!

Toată această artilerie era lăsată în voia Domnului.

Comandant al artileriei de şi s’ar fi cuvenit să fie de drept chiar comandantul Regimentului 3 Artilerie grea, ale cărui baterii se găseau mai toate la Turtucaia, totuşi acest comandant de Regiment rămânea la Bucureşti, iar cele 9 baterii ale reg.-tului erau lăsate pe seama unui Maior detaşat de la regt. Totul: experienţe, trageri, se făceau la Bucureşti iar la Turtucaia, unde se găsea grosul reg-tului, nu aveam nici planşete de tragere la baterii, nici piese de schimb, nimic nimic!

Comandanţii de divizioane şi de sectoare ai artileriei Capului de Pod nu existau.

Comandanţii de baterii, afară de doi ofiţeri activi, care se găseau la Capul de Pod, toţi ceilalţi erau ofiţeri de rezervă avocaţi, magistraţi, care de şi aveau multă bună voinţă, nu văzuse nici nu trăsese vPo odată cu piesele ce aveau să conducă şi încă mai puţin să fi comandat vr’o odată o baterie.

Negreşit că nu am lipsit de a raporta de la început în scris şi verbal, atât Comandamentului Corpului 5 Armată, de care depindeam, cât şi Marelui Stat Major direct, despre această stare de lucruri şi de a cere să mi se dea cel puţin ca comandanţi de baterii, ofiţeri de artilerie de la cetatea Bucureşti sau de la F. N. Q. care să. cunoască materialul şi să fie în stare de a conduce tragerea.

Conchideam categoric în raportul meu (a) „dacă nu se poate avea ofiţeri de artilerie capabili de a conduce şi executa tragerea cu aceste piese, supun aprecierei autorităţilor superioare dacă nu ar fi cazul a retrage piesele şi desarma bateriile capului de pod, pentru a nu le expune fără folos pe linia de luptă şi a le da pradă Bul­ garilora.

Rezultatul acestui raport a fost că mi s’a făcut cunoscut că s’a dat ordin Cetăţei Bucureşti şi regiunei F. N. G. a ne trimite 5 Că­ pitani, comandanţi de baterii. De fapt, nu am primit de cât trei 1) Raportul Secret al C-tului Capului de Pod Turtucaia cu No. 214 din 2 Oct. 1910.

44

căpitani iar de la Comandamentul regiunei F. N. G. mi-a trimis un Locotenent şi un tânăr cu T. R. în loc de 2 căpitani. Din aceştia, un căpitan a fost mai târziu mutat prin înaintare iar altul înaintat pe loc şi ne înlocuit cu altul la baterie.

Dar dacă nu aveam ofiţeri, aveam cel puţin grade inferioare şi trupă capabilă a lucra cu aceste piese?

Era destul să viziteze cineva bateriile Capului de Pod şi au fost câteva persoane oficiale care Ie au vizitat, ca să şi facă o idee de ceea ce era şi sub acest punct de vedere.

Majoritatea rezervişti şi chiar miliţieni, din care unii nici nu făcuse serviciul în artilerie, ci erau infanterişti de origină, bombardaţi acum artilerişti! Erau buni pentru săpături, construcţii de bordeie, etc. însă nuli ca artilerişti.

Dar, chiar aceştia nu erau cel puţin de ajuns aşa că, în caz de atac, nu se putea susţine o luptă neîntreruptă mai multe zile de-a rândul, cum se cere la o cetate aflată lângă frontieră şi cum s’a întâmplat de fapt.

Nu numai că tabelele de efective pentru mobilizare fuseseră fabricate în cabinet (probabil Ia Reg. 3 artil. grea) fără să fi avut în vedere că, pentru a putea ţine o luptă neîntreruptă de mai multe zile Ia o cetate se cere cel puţin 3 schimburi de ochitori, servanţi şi oameni de serviciu, dar nici chiar aceste efective, aşa reduse cum erau, nu au fost atinse nici odată. Până în ziua penultimă a mobilizărei ni s’a ordonat categoric că artileria nu va chema sub arme decât 2/d din efectivul ei de. mobilizare. După ce sa decretat mobilizarea cu aceste 2/« am rămas! Nu s’a mai putut aduce partea complimentară până la efectivul de mobilizare din cauza evenimen­ telor cari s’au precipitat şi desigur din cauză că oamenii mobilizaţi trebuia mai întâi să meargă la Bucureşti unde să fie echipaţi, apoi trimeşi Ia Turtucaia, unde în acel timp aveau loc lupte mari şi unde nu au mai ajuns!

După cum spuneam şi mai înainte, o cetate situată lângă fron­ tieră, cum era cazul cu Turtucaia, ori îi dai din vreme tot ce îi este necesar în oameni, material şi muniţiuni, ori nu o mai faci de loc.

Rezultatul: 24 ore după începerea luptelor, artileriştii noştrii erau cu totul istoviţi şi luptele au ţinut 6 zile fără întrerupere!

Aceasta era starea în care ne găseam la Turtucaia sub raportul artileriei ca guri de foc şi personal.

Să vedem acum dacă şi această artilerie, bună sau rea, avea muniţiunile necesare pentru a susţine o luptă de mai multe zile.

45

Pentru a face să se vadă încuria care exista Ia Ministerul nostru de răsboi sub raportul pregătirei de răsboi, voi nara aci ches­ tiunea aprovizionărei cu muniţiuni al bateriei noastre de 150 mm.

Krupp, singura baterie mai serioasă la Capul de Pod Turtucaia pentru care s’a cheltuit multe mii de Iei ca să o ia după „Elisabeta14,. să-i facă două rânduri de platforme betonate şi să o transporte pe vârful unui deal de 130 m. înălţime la Vestul Turtucaiei. încă din luna Septembrie 1915 cercetând situaţiunea muniţiilor aflate la Turtucaia, am fost surprins a vedea că cele 4 tunuri Krupp de 150 mm. nu aveau în total de cât 600 lovituri (adică 150 lovituri de fiecare tun) din care mai mult de jumătate şrapnele cu '“focoase străine, care nu se potriveau Ia proiectile şi deci ne utilizabile.

Imediat am raportat cazul autorităţilor noastre superioare şi Marelui Stat Major, cerând a se trimite un maestru de la Pirotechnie care să le revizuiască şi să se dea un stoc de muniţii mai mare, fără care, bateria risca să rămâie fără muniţiuni în primele zile de luptă.

Nu a trecut mult şi am primit răspunsul de la Marele Stat Major că s’a ordonat unui maestru de la Arsenalul Marinei să vie, să revizuiască muniţiile şi că s’a dispus complec'tarea de urgenţă} a ştocului disponibil de muniţii pentru aceste piese, până la 500 lovituri de fiecare.

Maestrul venit, a constatat că se schimbase focoasele de Ia alte guri de foc cu cele de 150 mm. şi s’a îndreptat greşala aducânduse în Ioc altele.

Dar cu aceasta nu era de ajuns, nu venea restul de proectile până Ia 500 de fiecare tun, aşa cum ni se făcuse cunoscut.

Alt raport. Nici un răspuns.

Eram în Martie 1916 şi încă nu primisem nici o lovitură din cele promise.

Am cerut din nou printr’un raport direct Marelui Stat Major arătând că nu am primit nici un proectil şi că în acest caz, bateria de 150 mm. este condamnată la tăcere în 24 ore.

Raportul ajungând la Minister am fost informat că primele mele rapoarte şi ordinele în consecinţă date de Marele Stat Major, se înămolise în sertarele unui Director de serviciu din acel Minister care probabil ocupat cu chestiuni mai importante, neglijase să dea ordinele necesare de aducere la îndeplinire.

De astă dată am primit din nou" asigurarea scrisă că s’a luat măsuri a se fabrica şi trimite muniţiile cerute.

Aţi văzut D-voastră vre-un proectil din acestea? Eu nu am văzut. a fost decretată mobilizarea, s’a început luptele şi

40

bateria mea de 150 mm., singura pe care puneam mai multă nă­ dejde, a rămas cu cele 150 lovituri de tun pe care le avusese dela început şi pe care le-a terminat în primele două zile de luptă! Cele­ lalte 4 zile nu a mai putut participa la acţiune de cât prin câteva lovituri pe care le păstrase înadins spre a nu se observa că nu mai are muniţiuni.

Ca culme, în ajunul căderei Turtucaei, am primit ştirea tele­ grafică că mi s’a expediat la Olteniţa 800 lovituri pentru această baterie! De prisos să mai spui că nici nu au putut fi aduse la Turtucaia.

Dar aceasta nu a fost singura baterie lipsită de muniţiuni.

După cum am arătat mai sus între piesele de artilerie ce ni s’a trimis Ia Turtucaia în primăvara anului 1916, erau şi 6 obuziere de 120 mm. din cele scoase din cupole dela Focşani şi aşezate pe afete.

Negreşit 6 obuziere relativ puternice, era ceva, le am primit cu mare drag, am pus de le-a făcut adăposturi şi le-am aşezat în baterie în sectorul cel mai expus între Daidâr-Staroselo.

Am spus că Ia Turtucaia terenul era foarte ondulat şi că pre­ zenţa acestor piese cu tragere curbă era de mare folos.

Aducând însă bateria dela Focşani, se uitase numai un singur lucru de nimic: nu i se adusese nici un proectil!

Am cerut imediat prin raport telegrafic cifrat a se trimite muniţiunea necesară acestor obuziere.

După o lună de aşteptare primesc în fine ştirea că ne-a sosit la Olteniţa atâtea vagoane cu muniţii pentru aceste piese.

Eram prin luna Iulie 1916.

Când desfacem lăzile spre marea noastră surprindere găsim numai proectile fără cartuşe. Ori, aceste obuziere nu aveau proectile unice ci trebuia ca fiecare proectil să aibă şi cartuşul necesar.

Rapot telegrafic cerând trimiterea urgentă a cartuşelor. încă o lună interval şi în fine în primele zile din August primesc avizul că au sosit la Olteniţa cartuşele pentru obuzierele de 120 mm.

Luăm cartuşele le transportăm la baterie, când voind să în­ cercăm dacă se potrivesc şi dacă funcţionează, cartuşele nu erau de modelul cerut şi nu luau foc.

Nouă cerere telegrafică, nouă aşteptare .... a venit mobilizarea dar nu au venit cartuşele obuzierelor mele, adecă au venit nişte ofiţeri de artilerie să vadă ce este cauza de nu ia foc cartuşele, au văzut cauza dar nu a mai avut timp să o îndrepteze! am fost ne­

47

voit de a retrage cele 6 obuziere de pe linia de luptă pentru a nu le expune de prisos.

Cât pentru tragerea de baraj sau aşa zisele vijelii de focuri de artilerie, nici vorbă de aşa ceva la Capul de Pod Turtucaia căci cu artileria noastră (cu tragere înceată) nu se putea executa ase-1 ' menea trageri.

Aceasta era starea Capului de Pod Turtucaia sub raportul artileriei şi al muniţiilor disponibile.

Nu mai vorbesc de mijloacele technice moderne pentru obser­ vaţia câmpului de tragere, a efectelor loviturilor şi al/ comunicării ştirilor. \ Acestea erau aproape necunoscute Ia Turtucaia.

Nici baloane captive, nici aeroplane, nici observatoare de nici un fel.

Prin luna Aprilie sau Mai 1916 sunt în fine încunoştiinţat că Secretarul General al Ministerului de Război va veni să viziteze Capul de Pod Turtucaia.

Negreşit am găsit bine-venită această vizită. îmi închipuiam că acum în fine, văzând la faţa locului neajunsurile ce le-am semnalat mai sus şi pe care i le-am pus pe hârtie, va lua măsurile necesare de îndreptare.

A venit, vizita a durat o oră, a mers cu automobilul pe o înălţime lângă Staroselo, dintr’o aruncătură de ochi a văzut totul, a promis că va da tot ce se cere, a hotărât să se mai dea Capului de Pod o baterie de obuziere de 210 mm.

A mai decis să se dea încă 25 turele de 53 mm. Era ceva ceea ce se promitea, faţă cu ceea ce exista şi dacă s’ar fi adus şi instala la timp şi mai ales dacă li. se dedea personalul şi muniţiile necesare, ar fi fost de mare folos în apărarea Capului de Pod Turtucaia.

Din nenorocire, din toate aceste piese nu au fost aduse decât un singur obuzier de 210 mm. şi turelele de 53 şi 37.

Lucrările de instalare a cupolelor de 120 mm. începute prin Mai 1916 nu au putut fi gata până la începerea luptelor.

VII. Trupele cari au apărat Turtucaia.

Este bine înţeles că o cetate, fie ea ori cât de puternică din punctul de vedere al organizărei şi situaţiunei sale, cea ce nu era cazul la Turtucaia, încă valoarea ei defensivă este funcţiune de garnizoana destinată să o apere.

48

Fără îndoială că Turtucaia prin ea însăşi, era o poziţie militară de mare valoare, cu atât mai mult că, ori cât de necomplecte ar fi fost, poseda şi mai multe rânduri de întăriri.

Dar atunci fireşte se pune dela sine întrebarea: cum de a căzut atât de uşor şi . nu a putut rezista cel puţin 30 zile, cum ni se cerea de Comandamentul Armatei III. de care depindeam?

Principalele cauze au fost: 1. Lipsa unei garnizoane destul de puternice ca număr şi calitate.

2. Lipsa aproape complectă a materialului modern de artilerie şi a mijloacelor technice de apărare.

3. Insuficienţa muniţiunilor la artilerie şi mitraliere.

Pentru a învedera cele ce afirm aci, cred că este deajuns pentru ori ce militar cunoscător şi chiar pentru ori ce om cu bun simţ, să dau aci efectivul garnizoanei destinate să apere Turtucaia, aşa cum era în momentul începerei luptelor.

Nu mai vorbesc de garnizoana aflată în timp de pace căci după cum am arătat la începutul acestui studiu, nu exista în timp de pace aproape nici o garnizoană deşi ne găseam numai Ia 17 Km. de frontieră, astfel că dacă Bulgarii, bunii noştri vecini, le ar fi venit ideia să ne atace prin surprindere la un moment dat (şi asemenea momente au fost multe) cu garnizoana ce aveam sub mână nu am fi putut rezista nici două ore!

De multe ori mă întrebam: de ce oare am stăruit noi atât în 1913 să ni se dea Turtucaia când acum, în stăpânirea ei, nu numai că nu luăm nici o măsură spre a o apăra în contra unui atac brus­ cat dar, grămădim întrânsa tot felul de material şi muniţiuni care de bună seamă, în caz de un asemenea atac, cade pradă vrăşmaşului nostru?

Căci din două una: Sau nu .ne trebuia Turtucaia ca poziţie militară şi în acest caz puteam să o lăsăm la soarta ei, nu o mai întăream şi nu mai aduceam într’ânsa tot felul de material de răsboi.

Sau Turtucaia era considerată ca un punct strategic important şi în acest caz trebuia să luăm măsuri în consecinţă, ca pentru o cetate aflată lângă frontieră.

Nimic din toate acestea.

Turtucaia era şi nu era un cap de pod! (*) 1) Am citit ru surprindere un interviev dat unui ziar de către fostul Secretar General al Ministerului de Război, în care afirmă acum că Turtucaia nu a fost un Cap de Pod întărit şi că această numire i s’a atribuit pe nedrept de către vrăjmaşii noştri.

Poate că aceasta este părerea de acum a fostului Secretar General şi Şef al Marelui Cartier General, şi ar fi fost bine să fie şi părerea de atunci - din 1916 - căci negreşit că în acel caz, s’ar fi scutit multe milioane şi multe vieţi de oameni sacrificate fără folos. Faptul adevărat însă este că Turtucaia a fost considerată ca un cap de pod întărit, numit ca atare şi in titulatura oficială încă din 1915 şi menit a rezista până la ultima extremitate!

S

49

Jumătăţi de măsuri în toate!

Se creiază dar la Turtucaia un cap de pod fără pod!

Se fac fortificaţiuni fără să se gândească şi la garnizoana ce are să Ie apere!

In adevăr, iată care era această garnizoană în momentul începerei luptelor dela Turtucaia: Infanterie.

19 batalioane din care numai 4 batalioane active din regimentul Vasile Lupu No. 36, celelalte batalioane erau formate din: Regi­ mentul 76 Infanterie cu 4 batalioane de rezervişti, din cari o parte bulgari din judeţul Ilfov (din jurul Olteniţei); Regimentul 79, Infanterie cu 4 batalioane rezervişti din judeţul Ialomiţa, apoi câte un batalion (al 4-lea) nou format din adunăturile regimentelor 40, 75 şi 80 Infanterie şi în fine 4 batalioane de miliţieni, oameni bătrâni parte fără arme, parte cu arme vechi Md. 1879.

Efectivele batalioanelor varia între 800—1000 oameni, acelea de miliţii între 600—800 oameni.

La toate aceste trupe de infanterie nu am avut de cât câte 4 mitraliere de fie-care din cele 3 regimente de infanterie, adică în total 12 mitraliere pentru întreg Capul de Pod. — Abia în luna Iulie 1916, adică în ajunul întrărei noastre în acţiune, mi-au mai fost trimese un număr de 54 mitraliere franceze. — De prisos să mai spui că aceste mitraliere nu au putut fi de un folos destul de mare, atât din cauza neobicinuinţei oamenilor cu modul de a le întrebuinţa, cât şi mai ales, din cauza insuficienţei cartuşelor pentru aceste piese, lucru despre care voi vorbi Ia descrierea luptelor.

Cavalerie.

Un singur pluton de 28 călăreţi din regimentul 9 Călăraşi, sub comanda unui Sub-Locotenent. Din aceştia erau numai 8 români, restul Bulgari. Turci şi Germani din Dobrogea: Aceasta a fost cavaleria Capului de Pod Turtucaia!

2 1 1 1 2 2 1

Artilerie de poziţie.

24 Tunuri Divizioane de 105 mm 4 „ (Krupp) baterie de 150 mm. baterie de obuziere de120 mm. . 4 obuziere (Skoda) Divizion de 75 mm. Md. B. . . 12 tunuri baterii de 75 mm. Md. 1880 . . 8 „ baterii de 87 mm. Md. 1880 . . 8 obuzier de 210 mm.

Total 61 guri de foc.de poziţie.

4

50

Artileria mobilă.

1 Divizion de obuziere de 120 mm. 7 obuziere 1 Divizion obuziere de 105 mm. . 8 „ - . 8 tunuri 1 Divizion tunuri de 75 mm.

Total 23 guri de foc mobile.

Din aceste numai cele din urmă 16 piese erau cu tragere repede, singurele pe care le-a avut Capul de Pod, venite cu puţine zile înaintea începerei acţiunei.

Efectivele bateriilor de artilerie erau numai % din acel de mo­ bilizare şi după cum am arătat mai sus, cu acestea am rămas până la terminarea luptelor.

Afară de aceste piese se mai aflau 41 Turele de 53 mm. şi 14 de 37 mm. încadrarea. Dacă ca efectiv trupele cari formau garnizoana Turtucaei erau mai mult decât neîndestulătoare, apoi ca încadrare lăsa cu totul de dorit.

Cu o bună încadrare chiar trupe mediocre, pot da rezultate bunicele.

Asupra acestei chestiuni am arătat încă de la începutul acestui studiu care au fos’t expedientele la care au recurs marii noştri or' ganizatori.

Am arătat cum s'au improvizat ofiţeri de rezervă, din avocaţi, magistraţi şi tineri cari pe vremuri reuşiseră a se sustrage dela orice concentrare şi manevră, cum s’au fabricat comandanţi de baterii de artilerie din ofiţeri de rezervă cari nu văzuseră tunul cu ochii, sau cel mult văzuseră tunul de câmp şi acum erau numiţi comandanţi de baterii grele de 105 mm.!

La infanterie % din compănii erau comandate de sublocotenenţi de rezervă, foşti învăţători, plutoanele de către subofiţeri parte re­ angajaţi, parte de rezervă, mai buni în tot cazul decât comandanţii lor de companie, dar care nu aveau nici autoritatea nici experienţa de a comanda compania în luptă.

Comandanţii de batalioane, afară de câteva excepţiuni la Re­ gimentele 36 şi 79 Infanterie, erau produsul nenorocit al sistemului nostru de înaintare, foşti ofiţeri de geniu care îşi petrecuseră viaţa prin biurouri şi cari acum erau bombardaţi comandanţi de batalioane de infanterie, unii din aceştia reuşiseră prin toate mijloacele a se eschiva dela concentrare şi veniseră să ia comanda batalioanelor chiar în primele zile ale mobilizărei, nici ei nu cunoşteau pe oameni şi nici oamenii pe ei!

51

Ce să mai spun despre comandanţii şi ofiţerii de Ia batalioanele <le miliţii? Unii din ei foşti reformaţi pentru incapacitate, acum erau numiţi comandanţi de batalion, sau de companie, cu menirea să ducă Ia peire sigură 600—700 oameni!

Dar Comandanţii de regimente?

La un regiment (R. 36) s’au schimbat 4 comandanţi în un singur an, la altul (Rg. 76) comandantul titular a plecat la timp, după ce reuşise a desorganiza şi debanda întreg regimentul, pentru ca să lase regimentul nu ajutorului, care cuoştea bine sectorul în care avea să opereze şi care prin excepţiune, ar fi putut să aducă bune servicii, ci unui nou venit care, preocupat mai mult a se muta din nou din corp, în cele câte-va luni cât a comandat regimentul nu cunoştea nici oamenii nici sectorul ce avea să apere.

Comandanţi de brigadă nu exista! abia la Aprilie 1916 s’a dat un colonel de rezervă ca comandant de brigadă, care mf-a fost de mare folos şi a adus mari servicii Capului de Pod. Dacă la infanterie încadrarea era atât de rea, la artilerie după cum am arătat mai sus, era chiar periculoasă.

Din 15 baterii de poziţie, numai 6. erau comandate de căpitani sau de locotenenţi activi, cari cunoşteau piesele, restul de 9 baterii aveau comandanţi improvizaţi din Locotenenţi şi chir Sub-Locotenenţi de rezervă cari, or câtă bună voinţă ar fi avut, nu erau însă în stare de a conduce tragerea unei baterii cu guri de foc pe care nu le cunoşteau sau pe care abia Ie cunoscuseră atunci.

Camandanţii de Divisioane sau comandanţii de sectoare de artilerie nu existaseră până în momentul decretărei mobilizărei, cu ioate cererile repetate, ce făcusem.

Abia Ia mobilizare mi-au sosit: Un colonel comandant al artileriei capului de pod.

Un lt. colonel comandant al regimentului de artilerie grea.

Un maior ca comandant de Divizion.

Toţi buni ofiţeri, dar cari nu aveau nici o cunoştinţă a capului de pod, nici nu ştiau unde sunt bateriile. Le-ar fi trebuit câtva timp ca să recunoască şi să ia toate măsurile de pregătirea tragerei, legături, observatori, etc. etc.

După cum am arătat la începutul acestui studiu, artileria capului de pod deşi compusă din 15 baterii de poziţie şi un Divizion mobil, nu avea nici un comandant!

Ca de obicei, toţi ofiţerii noştrii de artilerie mai mari în grad reuşiseră să se pironească în tot felul de servicii Ia Bucureşti şi la aşa zisa „Cetate Bucureşti.u 4*

/

-52 -

Se inventau fel de fel de misiuni şi comisiuni şi se făceau tot felul de experienţe la cetatea Bucureşti, experienţe care aveau să ducă la părăsirea cetăţei şi evacuarea ei în trei zile; se creiau re­ gimente noui de artilerie grea cu sediul la Bucureşti sau Ghitila, chiar dacă tunurile se găseau la Dorohoi!

In rezumat: garnizoană slabă şi ca calitate şi ca număr şi ca încadrare.

Asupra lipsei materialului modern de artilerie, am arătat la capitolul respectiv că la tot capul de pod nu aveam nici o piesă cu tragere repede şi că cele 4 tunuri de 150 mm., singurele piese cu tragere semirepede, nu aveau muniţiuni suficiente.

Dar, o cetate modernă, căruia mai ales îi ceri să reziste cu ori ce preţ, deosebit de un material modern de artilerie, trebuie să o dotezi şi cu mijloacele technice moderne de apărare şi observare precum: Baloane, aeroplane, automobile blindate, etc. etc.

Avut-a Capul de Pod Turtucaia asemenea mijloace?

Nici unul!

Tot timpul cât au durat luptele în jurul Turtucaiei un balon captiv inamic a stat continuu ridicat deasupra câmpului de luptă, a observat în voie bună tot terenul, afară din bătaia tunurilor noastre, a ţinut în curent pe adversar de toate mişcările noastre iar noi .... ne-am mulţumit să-l privim, neavând nici un mijloc a-1 goni sau distruge.

Aeroplane inamice sburau în fiecare zi d’asupra terenului nostru de luptă, noi nu numai că nu aveam nici un aeroplan de luptă pentru a le respinge dar, şi cele două tunuri • anti-aeriane ce ni se instalaseră lângă Turtucaia, ni se luaseră cu câte va zile înainte.

Abia în penultima zi de luptă mi-au sosit două aeroplane pentru observaţie cari însă, sosind prea târziu, nu au mai putut observa decât prea puţin în seara zilei de 23/8 şi înainte de amiaza 24/8 când totul era deja perdut.

In astfel de condiţiuni s’au angajat luptele de la Turtucaia ale căror peripeţii Ie voi nara zi cu zi.

/

r

B) Luptele de la Turtucaia.

'V*VS'V*Y,'YWY''V,'Y'

I. Perioada de pregătire.

Proiectul de apărare al Capului de Pod Turtucaia.

Apărarea capului de pod Turtucaia era pregătită după anume directive date de Marele-Stat-Major prin secţia IlI-a Biuroul opera­ ţiunilor.

Pe baza acestor directive, s’a întocmit de noi, „Instrucţiunile speciale pentru apărarea capului de pod Turtucaiau.

Nu voi releva aci din aceste instrucţiuni de cât tot ceea ce se poate spune într’un istoric destinat publicităţei, acum după ce războiul a trecut şi toate evenimentele petrecute întră în domeniul istoriei.

Astfel, în primul loc se spunea că: operaţiile noastre, în ipo­ teza unnl război contra puterilor centrale şi contra Bulgariei, aliata acestora, na urmăreşte un scop politic agresiv ci ele vor fi numai un mijloc de apărare, majoritatea forţelor noastre urmând a se desfăşura pe frontul de Nord şi Nord-Vest, iar contra Bulgarilor nu se vor întrebuinţa decât forţele strict necesare.

Comandantul capului de pod Turtucaia, avea sub comanda sa toate trupele aflate în Turtucaia şi împrejurimi, cele dela Olteniţa până la creasta terasei Dunărene şi Divizia de Dunăre aflată în portul Olteniţa şi Turtucaia.

Pentru apărare, capul de pod Turtucaia se împărţea în 5 sec­ toare: (vezi crochiul No. 1.)

Sectorul /. (Satul-Vechi—Staroselo) cuprindea frontul de vest al Capului de Pod şi se întindea dela Dunăre (pichetul Calimoc) până în valea Staroselo la jumătatea distanţei dintre Centrele 5 şi 6.

Sectorul II. (Daidâr) cuprindea frontul de Sud al capului de pod, din valea Staroselo până într’o vâlcea dela Vestul Centrului No. 10.

Sectorul III. (Antimovo) cuprindea frontul de Est al capului de pod dela Centrul 10 până în Dunăre la Cusuiul Bulgăresc.

54

Sectorul IV (Dunăre) cuprindea apărarea fluvială a capului de pod dela Turcşmil până la capul de Est al insulei Cusuiu.

1 Sectorul V (Olteniţa) cuprindea toate trupele şi uvrajele aflate pe ţărmul stâng al Dunărei din Olteniţa şi împrejurimi.

Repartiţia trupelor în fiecare sector se arată mai departe.

Tot în sarcina capului de pod Turtucaia revenea supraveghereaşi apărarea porţiunei de frontieră dela Dunăre (pichetul 58 bis, Ca- ? . limoc) până la pichetul 44 unde valea pârîului Demir-Babinar taie frontiera. ; Pentru acoperirea frontierei în zona determinată şi pentru paza imediată a trupelor din poziţiile înaintate ale capului de pod, s’a organizat un sistem de anteposturi care cuprindeau: O linie de posturi înaintate, formată chiar din pichetele de grăniceri în număr de 17.

Linia posturilor mici şi de subofiţeri, jalonată prin localităţile: Turcşmil, Senovo, Km. 18 al şoselei spre Raşgrad, Karamehmedler, Belica, Endjekioi, Ceauşmahle, până în Dunăre la Abazale (Spanţov.)

Linia gărzilor mari şi posturilor speciale, jalonată prin loca­ lităţile: Dealul Turcşmil, Siahlar, Sud de Meşimahle şi DenizlerT încrucişarea drumurilor de la 2 Km. Nord Endjekioi, Vişchioi, Km. 53 al şoselei Turtucaia — Silistra şi dealul Cusuiului.

Linia rezervelor anteposturilor, sprijinită pe dealul Staroselo I şi satele Daidâr, Antimovo, Sarighiol.

La rândul lor anteposturile se împărţeau şi ele în 3 sectoare corespunzătoare celor trei sectoare ale capului de pod, apărate fiecare de câte un batalion. In total 3 batalioane, care formau ante­ posturile Capului de Pod. Comanda tuturor anteposturilor era încredinţată Comandantului Regimentului 79 Infanterie, care era şi comandantul Sectorului II. In vederea efectivului restrâns al garnizoanei capului de pod era prescris categoric prin instrucţiunile de apărare, cum şi prin directivele M. S. M. că serviciul de acoperire al frontierei în zona capului de pod, avea caracterul numai al unui serviciu de supra- j veghere şi recunoaştere iar nu acela de a apăra frontirea, ceea-ce negreşit ar fi adus la risipirea fără folos a trupelor. Ca consecinţă era prescris ca trupele de acoperire să nu se angajeze în luptă contra forţelor superioare ci dacă vor fi atacate de asemenea forţe, să se re­ tragă treptat, începând cu grănicerii, pe poziţiunile înaintate ale capului de pod, unde urma să se facă o primă rezistenţă mai serioasă.

Pentru a împiedeca pe inamic de a se ajuta în operaţiunile sale contra Turtucaiei de satele şi pădurile aflate înaintea lucrărilor

i

55

capului de pod, se prescria să se creeze o zonă militară care se întindea de jur împrejurul lucrărilor, pe o adâncime cam de 8 Km. terminându-se cu ambele capete la Dunăre, din care zonă urma să se evacueze localităţile populate şi să se cureţe pădurile.

Erau luate anume măsuri ca, atunci când trupele din poziţiile înaintate ale capului de pod vor fi silite a se retrage, acestea să se retragă pe anume direcţiuni cunoscute de trupele din poziţia principală astfel ca pe de o parte retragerea lor să nu fie împiedicată de însăşi trupele noastre, iar pe de alta trupele din poziţia princi­ pală de apărare să poată începe acţiunea lor pe dată ce s’ar fi prezentat atacul înaintea lor, fără nici o înpiedicare.

Acţiunea artileriei apărărei. Prin natura sa, terenul din jurul capului de pod Turtucaia fiind foarte accidentat şi ondulat, nicăeri nu se găsea un câmp de tragere întins. Cel mai mare orizont vizibil pentru artileria din poziţia principală de apărare a capului de pod nu întrecea 3—4 Km. uneori cum era cazul la Sectorul II, abia ajungea la 2 Km. Dincolo de această distanţă, inamicul, odată ce a trecut de linia fron­ tierei, putea să se mişte şi să înainteze fără a fi văzut şi fără a fi , bătut de artileria apărărei, căci pentru a fi văzut şi bătut se cerea: 1. Mijloace de a fi văzut, adică aeroplane sau baloane captive.

2. Guri de foc cu tragere curbă (obuziere şi mortiere) cari să poată bate şi lovi dincolo de crestele care împiedică vederea.

Ori capul de pod Turtucaia nu a avut nici un aeroplan, nici un balon, câte-va obuziere vechi şi nici un mortier!

Se adusese din vechiturile care se găsise pe la Cetatea Bucu­ reşti, numai tunuri cu tragere întinsă (de 105 mm.) şi din cele de câmp care fuseseră scoase din serviciu (de 87 mm. model 1880).

Cele 4 tunuri de 150 mm. luate de pe vasul Elisabeta (model vechi Krupp) era şi ele cu tragere întinsă. Cele 4 obuziere de 120 mm.

(Skoda) care s’au aşezat pe dealul Sachalu la Vest de Turtucaia nu aveau acţiune pentru apărarea pe uscat de cât foarte slabă. Cele 6 mortiere de 120 mm. în cupole, care era proiectat a se aşeza în sectoarele I şi II, după cum am arătat mai sus, nu au putut fi insta­ late până în momentul începerei acţiunei.

Obuzierul de 210 mm care ne sosise cu câteva zile înaintea mobilizărei, abia fusese instalat când a începui acţiunea, astfel că nu avea nici planşeta de tragere gata, nici mijloace de observare, trăgea la întâmplare!

Deci de la început artileria apărărei era pusă în condiţiuni cu totul inferioare pentru a se putea măsura cu o artilerie superioară.

56

Am căutat totuşi prin toate mijloacele ce le-am putut avea să înlătur cel puţin în parte aceste inconveniente: Am creiat posturi de observatori, legate prin telefon cu bate­ riile respective, am cerut în repetite rânduri a se face o ridicare topografică regulată a întregului teren al capului de pod şi împre­ jurimile lui până în frontieră, ceea ce s'a făcut abia în primăvara anului 1916 aşa că, nu am putut avea foile topografice de cât după ce s'a decretat mobilizarea, adică atunci când nu mai era timpul necesar studierei şi transformărei lor în planuri de tragere indirectă, începuseră deja luptele când ne au sosit foile topografice din jurul Turtucaiei!

O chestiune care de asemenea avea mare importanţă pentru apărarea capului de pod Turtucaia era aceia ca la un moment dat, să putem aduce pe frontul atacat cât mai multe piese de artilerie cu care să facem faţă atacului, întrucât artileria fixă de care dispu­ neam, pe lângă inferioritatea ei ca model şi calibru, apoi era şi prea rară şi nu ar fi putut ea singură, să facă faţă atacului unei artilerii mai numeroase.

In acest scop ar fi fost necesar să avem o artilerie mobilă cât mai numeroasă şi formată din piese grele transportabile.

Nu am avut pentru acest scop, până ’ în preziua mobilizărei, de cât un singur divizion de obuziere (model vechi) de 120 mm. nici acesta complect, erau în total 7 obuziere!

Am făcut în această privinţă numeroase rapoarte, toate au rămas fără rezultat.

Aveam Ia Turtucaia o cazarmă foarte bună pentru a putea fi adus un regiment de artilerie, nu s’a adus nimic, sau s’a adus un Divizion de artilerie de munte 63 mm. care nu avea nici un scop la Turtucaia, şi care cum era şi natural, a plecat pe dată ce s’a început pregătirile de mobilizare!

Abia în ajunul mobilizărei mi-au fost trimise cele 2 Divizioane, unul de obuziere uşoare de 105 mm. (regimentul 5 Obuziere) şi altul de tunuri de 75 mm. (regimentul 3 Artilerie) care însă, după cum am arătat, au sosit prea târziu pentru a putea contribui în bune condiţiuni la apărarea capului de pod.

Ori cum ar fi fost însă artileria apărărei, ori câte neajunsuri ar fi avut, datoria noastră era de a trage cel mai mare folos dintrânsa şi de a o întrebuinţa astfel ca să producă maximum de efect.

In acest scop prin instrucţiunile date de noi capului de pod se prescria toate amănuntele relative la modul de întrebuinţare al artileriei. Se ordona alegerea şi aşezarea din vreme a observatorilor,

57

■

;

1

exercitarea lor Ia acest serviciu, fixarea punctelor de reper, tragerea indirectă, formarea planşetelor de tragere astfel ca la nevoie chiar noaptea, să se poată deschide focul.

Se arăta deasemenea obiectivele de bătut în diferitele faze ale luptei. In caz că inamicul ar fi pătruns în unele puncte linia de apă­ rare a infanteriei şi ar fi ameninţat captivarea pieselor de artilerie se prescria retragerea bateriilor expuse cu autotractoarele sau cu animalele bateriilor ce urmau se fie rechiziţionate încă dela începutul mobilizărei.

Pentru acest caz erau anume poziţiuni pregătite pentru arti­ lerie în linia IlI-a.

Pentru ca această măsură să se poată realiza la momentul oportun, ar fi trebuit sau să dispunem de autotractoare în număr suficient, sau să avem gata animalele necesare.

Autotractoare ni s'au promis 12, de către Marele Stat Major, de fapt nu am avut de cât două cari au fost continuu ocupate pentru transportul materialului necesar cupolelor, astfel că erau şi nedisponibile şi neîndestulătoare.

Animale de tracţiune am avut bivoli cu jugurile necesare. Din nenorocire însă, cum bivolii, erau rechiziţionaţi din localitate şi conduşi de oameni luaţi tot din localitate, mai toţi Turci, pe dată ce au început luptele aceştia au dispărut, vitele parte au dispărut şi ele, parte au fost ucise, iar cele rămase, neavând cine să le conducă nu au putut fi întrebuinţate decât în o foarte slabă măsură.

Ar fi trebuit sau a se aduce asemenea oameni din alte părţi, sau a se avea gărzi speciale pentru paza lor.

Or am arătat mai înainte că Ministerul găsise cu cale să nu mobilizeze de cât 2/s din efectivul necesar artileriei, necum a se mai da vre-un prisos pentru asemenea servicii.

Focul de baraj, negreşit că ar fi fost de mare folos pentru a opri înaintarea coloanelor de atac inamice şi ale produce mari pierderi, dar pentru a le putea realiza, ar fi trebuit: 1. să avem tunuri cu tragere repede, ceea ce ne lipsea. 2. să avem muniţiuni Ia discreţie, ceea ce iarăşi ne lipsea!

După cum am arătat mai sus, capul de pod dispunea pe lângă artilerie fixă şi de un număr de turele de 53 şi 37 mm. luate dela frontul F. N. G. Aceste piese în cupole mici transportabile, deci cu bătaie mică (2400 m.) ar fi fost de mare folos, mai cu osebire pentru a flanca intervalele şi a sprijini infanteria amică în momentul atacului inamic.

58

Nu ştiu cui i-a venit ideia de a scoate aceste tunuri din cu­ pole, a le aşeza pe nişte afete mici transportabile şi a le transforma astfel din piese cu tragere repede şi cu oare care protecţie în contra loviturilor artileriei şi infanteriei inamice, în piese cu tragere înceată, fără nici o protecţie şi mai ales fără nici <o pregătire a personalului, căci această inovaţie nu a fost făcută de cât în luna Iulie 1916, adică atunci când nu mai era timpul necesar pentru instrucţia personalului.

Din piesele de 53 mm. de la Turlucaia s’au format 2 baterii de acestea mobile, una în sectorul I. şi alta la sectorul III. astfel că, numai 29 tunuri de 53 mm. au rămas în cupolele lor iar restul au fost scoase şi aşezate pe aceste afete.

Acţiunea Infanteriei. Terenul aflat în jurul Turtucaiei, din cauza naturei sale foarte accidentate, cerea efective relativ mari şi un mare număr de mitraliere.

In adevăr era greu a se găsi poziţiuni de apărare astfel ca să aibă un bun şi lung câmp de tragere. Dacă vroiam să descoperim valea trebuia să mergem aproape de fundul ei, dacă vroiam să ne aşezăm mai înapoi să obţinem câmp de tragere pe platou, cădeam în altă vale din spate.

De fapt s’a căutat a se remedia acest inconvenient prin cre­ area a o mulţime de lucrări care să se apere reciproc. Acolo unde uvrajul nu putea să bată înaintea sa decât la mică distanţă şi acesta era cazul general, s’a construit pe flancurile lui alte uvraje anexe care băteau unghiarile moarte aflate înainte.

Cu modul acesta s’au îmulţit considerabil lucrările de apărare şi s’au construit în multe locuri uvraje etajate, pe câte 3, 4 şi r 5 rânduri.

Este drept că dacă se studia mai bine pe teren modul de aplicare al lucrărilor de apărare s’ar fi putut adopta un traseu mai bun, dar în acest caz s’ar fi schimbat cu totul linia de apărare. Ar fi trebuit sau a merge mult mai departe, pe crestele dealurilor Staroselo — Daidâr — Antimovo, ceea ce ar fi dat capului de pod o desvoltare mult prea mare, sau a se fi retras linia de lucrări pe creasta dealului din jurul Turtucaiei, ceeace ar fi redus lă jumătate dezvoltarea liniei de apărat. Aceasta ar fi fost soluţia cea mai bună pentru rolul pur defensiv ce s’a dat de către Marele Stat Major ca­ pului de pod Turtucaia.

Nu ştiu ce consideraţiuni s’au avut în vedere la stabilirea pe teren a lucrărilor capului de pod.

59

Nici nu am fost consultat vre’o dată asupra acestor lucrări nici nu ştiu cine le a fixat şi determinat pe teren.

Fapt este că la Aprilie 1915, când am fost numit şi trimis ca comandant al capului de pod Turtucaia, am găsit lucrările deja efectuate.

Erau 15 centre şi 3 sub centre care reclamau fiecare cel puţin câte o companie ca să le apere.

Intre ele intervale de 2—3 Km. cari trebuiau şi ele să fie apă­ rate din uvrajele anexe. Dacă socotim cel puţin câte 2 companii de fie care interval rezulta o garnizoană de siguranţă a liniei de apă­ rare de cel puţin 48 companii sau 12 batalioane. Socotind iarăşi cei puţin câte un batalion rezervă în fiecare sector, deci încă 3 bata­ lioane, obţinem în total 15 batalioane ce ar fi fost strict necesare spre a forma numai garnizoana de siguranţă a capului de pod.

Or, este de ne admis ca o cetate sau cap de pod, să nu aibă şi o garnizoană mobilă fie pentru a schimba la 2—3 zile trupele din uvraje, prea obosite, fie pentru a face faţă în anume părţi la ata­ curile inamicului, fie chiar pentru a putea face eşiri şi ataca pe vrăş­ maş în anume cazuri.

Deci în afară de cele 15 batalioane sus citate, ar fi fost ^strict necesare alte 15 batalioane ca rezervă mobilă.

In total-ar fi trebuit cel puţin 30 batalioane infanterie pentru ca apărarea capului de pod să se facă în condiţiuni convenabile.

Or după cum am arătat, garnizoana capului de pod Turtucaia în momentul începerei luptelor, nu cuprindea decât 15 batalioane de infanterie, din care numai 4 erau trupe active, restul reservişti şi adunături de pe la toate regimentele şi 4 batalioane de miliţii care nu numai că nu aveau de cât între 500—600 oameni, dar nu erau nici încadrate. Cu comandanţi care nu erau în stare să se mişte, cu ofiţeri improvizaţi, care nu comandaseră în viaţa lor nici un pluton, aceste 4 batalioane erau bune cel mult pentru corvezi iar nu ca trupe de luptă.

In asemenea condiţiuni era uşor de prevăzut că ne vom găsi de la început într’o inferioritate vădită.

Toate rapoartele verbale şi scrise ce am făcut încă de la luarea comandei capului de pod Turtucaia, asupra acestei insuficienţe a garnizoanei, au rămas fără rezultat.

Nu este în intenţia mea de a face proces de intenţiuni acelora care au crezut că nu trebue sa se dea la Turtucaia mal multe şi mai bune trupe de cat s’a dat, voiesc numai să dovedesc că cu ceea ce mi s’a pus la dispoziţie, ca trupe şi material, am făcut tot ce

60

omeneşte se putea face, poate mai mult de cât atăt, dar că rezul­ tatul nenorocit era fatal, nu mai atârnă de voinţa omenească.

A trebuit dar să întind şi să întrebuinţez cele 19 batalioane cum s'a putut mai bine.

Cu ele să fac linia‘înaintată de apărare, cu ele să organizez linia principala de apărare, cu ele liniile succesive de rezistenţă, cu ele rezervele de sectoare şi rezerva generală, cu ele să fac faţă corvezilor de tot felul inevitabile pentru asigurarea hranei, a muniţiunilor etc. etc.

Se va vedea mai departe modul cum au fost repartizate trupele pentru apărarea fiecărui sector.

S’au făcut în primăvara anului 1916 dese exerciţii de apărare şi atac al capului de pod Turtucaia. Fiecare trupă îşi cunoştea de aproape sectorul său, fiecare cap de unitate ştia ce are să facă în caz de atac, nimic nu a fost lăsat ne studiat şi nepregătit. ' Era în special recomandat trupelor să ţie seama de natura terenului şi să se apere reciproc prin focuri încrucişate, astfel ca să nu rămăie ne bătut nici un spaţiu unde inamicul să se refacă.

S’a căutat a se trage cel mai mare folos din noile mitraliere franceze, care ne sosiseră numai cu câteva zile înainte de mobilizare.

S’au creiat cuiburi de mitraliere de unde se bătea terenul pe unde inamicul ar fi putut înainta la atac,. fiecare unitate care se găsise în linia înaintată şi care trebuia să se retragă în faţa unui atac superior, ştia pe unde să se retragă spre a nu împedica focul trupelor din linia principală de apărare.

Dat fiind efectivul mai mult decât slab al apărărei, nu ne puteam oferi avantagiul unei apărări exterioare îndelungate, ceea ce negre­ şit ar fi fost de mare folos pentru apărare şi pentru uzarea inami­ cului. Pentru noi era o chestiune capitală să rezistăm cât mai mult pe poziţiunea principală de apărare iar nu să ne expunem să perdem şi puţinele trupe ce aveam în luptele din poziţiile înaintate.

Marele Stat Maior, avusese grijă să ne dea ordine ca să con­ struim lucrări de apărare înaintea capului de pod şi le am construit.

Am avut înaintea fiecărui sector un sistem complect de lucrări înain­ tate care ne ar fi putut fi de mare folos.

Numai un lucru nu se gândise Marele Stat Maior anume: cine să apere aceste lucrări!

Se inspirase desigur de la strălucita apărare a Francezilor la Verdun unde s’a făcut mare întrebuinţare de asemenea linii înaintate şi unde francezii au putut să reziste îndelungat atacurilor Germane.

:

i

,

;

’

-

6J

Uitase însă să păstreze proporţia căci pe când la Verdun pentru un front aproximativ 40 Km. Francezii aveau peste 200000 oameni în apărare trupe de elită, noi la Turtucaia pentru un front de aproape 30 Km. aveam 20000 şi ce trupe!

Totuşi în măsura în care s’a putut, s’a luat toate măsurile ca inamicul să nu ajungă tambour-batant înaintea lucrărilor noastre de apărare principală.

In fiecare sector câte un batalion ocupa şi apăra liniile înaintate.

Era însă prescris ca în caz că sunt atacate de forţe superioare, să se retragă la timp ca să nu fie întoarse şi tăiate de la retragerea lor spre linia principală, unde aveau asemenea să formeze reservele parţiale al trupelor din uvraje.

Negreşit e rău ca trupa care a luptat în linia înaintată care se retrage obosită şi cu moralul scăzut, ca ori ce trupă în retragere, să mai aibă rolul de a apăra eventual linia principală de rezistenţă.

In această privinţă este cunoscut că foarte mulţi autori con­ damnă întrebuinţarea liniilor înaintate de apărare tocmai din această cauză.

Totuşi cred că întrebuinţarea liniilor înaintate poate fi de mare folos şi este chiar indicată, la apărarea fortificaţiilor permanente cum era cazul la Turtucaia, servind acestora ca nişte ante-posturi.

Ceea ce se cere însă, este ca garnizoana lor să fie socotită în plus peste aceea care trebuie să apere linia principală astfel că atunci când este nevoită să se retragă, să nu se compteze pe dânsa în apărarea poziţiei principale.

Am arătat că nu acesta era cazul la Turtucaia şi că de şi aveam linii înaintate pe o mare întindere, construite cu multă muncă şi perdere de vreme, nu aveam însă nici un om în plus ca să le apere.

A trebuit să rup în acest scop 3 batalioane din garnizoana capului de pod, adică să-mi răresc linia de rezistanţă principală cu 3000 de oameni şi să accept ca aceşti 3000 de oameni istoviţi de luptă şi demoralizaţi în parte, sâ formeze o parte din apărarea prin­ cipală a capului de pod!

Pentru apărarea Iiniiei principale de întărire se luaseră toate măsurile putincioase, potrivit cu mijloacele disponibile. Astfel: se construiseră înaintea uvrajelor linii de gropi de lup, reţele de sârmă, abatise, etc. toate aşezate astfel ca să fie complect bătute cu focuri din uvraje.

Deosebit de uvrajele din linia principală de apărare se con­ struiseră încă linii de reculegere la mică distanţă înapoi astfel că, chiar

62

dacă ar fi căzut o parte din linia principală, să se poată continua apărarea în celelalte linii dinnapoi. In acest scop existau şanţuri de circulaţie care permitea retragerea la adăpostul focului şi vederei inamicului.

In fine cât a depins de noi s’au luat toate măsurile dovedite de experienţa răsboiului ca eficace pentru o apărare îndărătnică.

Ceea ce nu s’a putut însă face era de a se mai mări efectivul garnizoanei.

Cu cât se mărea numărul uvrajelor, cu atât negreşit ar fi trebuit' să se mărească şi numărul apărătorilor.

Speram că, dacă operaţiile vor începe şi dacă se va dovedi că ina­ micul atacă cu forţe superioare ni se vor da la timp ajutoarele necesare.

In cele ce urmează voi arăta cum şi când ni s’au dat asemenea ajutoare.

Acum, când a trecut atâta timp de la evenimentele ce voi istorisi, pot să-mi dau şi mai bine seama de imposibilitatea ce era de a se apăra Turtucaia cu mijloacele şi garnizoana ce mi se pusese la dispoziţie.

Atunci eram întru cât-va şi eu prins în entusiasmul general, credeam şi eu, cum au crezut mulţi, că nu vom fi atacaţi de cât de slabe forţe Bulgare.

De şi îmi făcusem datoria în mai multe rânduri să atrag aten­ ţiunea asupra insuficienţei garnizoanei şi a necesităţei unui pod peste Dunăre, care să ne lege cu Olteniţa, totuşi faţă cu refuzul sistematic de a mi se satisface cererile mele, am încetat a le mai face, am prmit situaţiunea aşa cum mi se oferea şi mi-am făcut dato­ ria de ostaş!

Mi s’a imputat de unii d’intre camarazii mei şi chiar dintre şefii superiori din cei mai sus puşi, că de ce am primit o asemenea situatiune şi de ce nu m’am presintat chiar la Rege pentru a-i ex­ pune situaţiunea adevărată şi a cere: sau să mi se dea mijloacele necesare, sau să fiu înlocuit în comandă.

Intr’adevăr recunosc că aşa ar fi trebuit să fac, cu riscul chiar de a fi fost discalificat chiar de atunci şi înlocuit în comandă; dar firea mea de soldat disciplinat nu mi-a îngăduit $ă fac acest pas.

Este o greşală mare pe care am ispăşit’o în urmă cu prisosinţă.

Comptam numai pe avântul şi vitejia care înflăcăra atunci pe ori ce soldat român.

Eram şi eu convins că, pe dată ce se va simţi nevoia, se vor aduce la Turtucaia şi tunuri moderne şi aeroplane şi trupe suficiente • şi pod etc. etc.

63

Nu îmi puteam închipui că eram consideraţi numai ca trupe de sacrificiu, condamnaţi dinainte şi destinaţi să luptăm singuri cu un inamic mult superior în număr-şi cu mijloace tehnice incomparabil superioare nouă.

Credeam că aceia cari şi-au asumat răspunderea declarărei răsboiului, au cântărit prealabil toate şansele, şi-au dat seama de lipsurile noastre şi au luat măsuri ca ele să fie preîntâmpinate. încrezător în valoarea soldatului nostru şi în capacitatea celor chemaţi să conducă destinele ţărei, îmi închinam toată activitatea pentru desăvârşirea operei de apărare a capului de pod Turtucaia a cărui comandă mi se încredinţase.

Făceam de două ori pe săptămână exerciţii de apărare a ca­ pului de pod, de întrebuinţarea granadelor de mână şi a mitralierelor franceze noui sosite, de atac şi apărare a fiecărui sector, etc.

Făceam în fine tot ce îmi sta prin putinţă pentru a asigura succesul în caz de atac.

In schimb din partea organelor superioare se făcea totul pentru a-mi desorganiza apărarea şi a mă pune în stare de inferioritate.

Sistemul vechi de a se muta ofiţerii la fiecare 6 luni şi mai des, era în floare! îmi băteam capul ca să instruesc trupa şi ofiţerii în apărarea capului de pod, făceam cu dânşii conferinţe speciale, aplicaţiuni pe hartă şi pe teren, căci după cum este uşor de înţeles, unul din fac­ torii de succes pentru apărătorii unei poziţiuni fortificate, este tocmai cunoaşterea de aproape a terenului iar exerciţiile speciale care se făceau aveau scopul ca să obicinuiască pe toţi şi în special pe ofiţeri şi comandanţii de unităţi, cu terenul şi modul de a se comporta în toate împrejurările.

Ministerul avea însă grija să-mi mute ofiţerii pe dată ce învăţau şi ei ceva astfel că, atunci când a fost decretată mobiilzarea, aveam cea mai mare parte din ofiţeri şi comandanţi de sectoare noui veniţi, care nu ştiau nici drumul de la port până la cazarmă necum să mai cunoască poziţiunile şi direcţiile de mişcare ale capului de pod!

Ca să dau un mic exemplu de starea în care ne aflam şi modul cum înţelegeau autorităţile noastre superioare să ne pregătim pentru apărarea capului de pod, voi cita aci numai câteva din aceste schimbări.

Regimentul 36 Infanterie a schimbat în 18 luni cât am fost eu Ia Turtucaia patru comandanţi!

Pe Lt.-Colonel Rujinski, care fusese iniţiat şi cunoştea în cele mai mici amănunte lucrările capului de pod, l-a mutat în Aprilie 1915

\

(

64

la Regimentul 15 Războieni iar în locul său a adus pe Lt.-Colonel Anastasiu Al. care însă era dat numai pentru timpul de pace căci în caz de mobilizare era destinat ca Şef la etapele unei armate.

De fapt dar Lt.-Colonel Anastasiu nu avea nici un interes să cunoască capul de pod întrucât nu el era care avea să comande regimentul şi un întreg sector al capului de pod.

Am făcut mai multe rapoarte în această privinţă, am arătat interesul superior ce era ca comandanţii de regimente de la capul de pod, care erau de drept şi comandanţi de sectoare, să fie iniţiaţi şi interesaţi de aproape în apărarea capului de pod.

Pe la August 1915 mi s’a trimis pe Lt. Col. de rezervă Costăchescu I. care să ţie locul Lt. Col. Anastasiu Al. când acesta lipseşte pentru numeroasele exerciţii şi însărcinări ce avea Ia Marele Stat Major în vederea serviciului etapelor.

După vre’o câteva luni de funcţionare a Lt. Col. Costăchescu în care timp de bine de rău, învăţase ceva la capul de pod, a fost şi el mutat şi înlocuit prin Colonelul Alexandrescu Paul.

Acesta, venit în mijlocul iernei 1915—916, a stat vre’o 2—3 luni ca comandant al regimentului, am pierdut şi cu el timp spre a-I iniţia şi pune în curent cu apărarea capului de pod Turtucaia, pentru ca să fie apoi mutat şi înlocuit provizoriu în comanda regi­ mentului prin Lt. Col. Boteanu I. care după 2—3 luni de funcţionare a fost şi el mutat în Aprilie 1916 şi înlocuit prin Lt.-Colonel Nicolicescu!

La Regimentul 76 Infanterie care de asemenea ocupa un sector al Capului de Pod Turtucaia, Comandantul regimentului Lt.-Colonel Drăghici nu a fost cu putinţă a-1 aduce să stea vre-o dată în sectorul său. Era necontenit ocupat cu tot felul de însărcinări şi misiuni date de Minister, astfel că de fapt regimentul era comandat de ajutorul său Lt.-Colonel Epure Traian. De altfel eram foarte mulţumit de serviciile şi modul cum îşi conducea trupa acest din urmă ofiţer superior şi nu aş fi avut nimic de obiectat dacă Ministerul nu ar fi avut grijă a mi-1 lua tocmai în ajunul mobilizărei şi a-1 muta la un alt regiment pentru a da comanda unui alt Lt.-Col. Marinescu Al. care venit Ia Aprilie 1916 cu gândul de a se muta şi el în altă garnizoană, nu a luat nici un moment în serios rolul său; în ajunul mobilizărei încă nu cunoştea bine sectorul său şi lucrările ce avea să le apere.

Am arătat mai sus că comandant al artileriei capului de pod nu a existat. Colonelul Teodorescu Alex. care fusese numit coman­ dantul artileriei, capului de pod Turtucaia în primele zile din luna

| j j I i |

i

65

August 1916 a fost chemat printr’un ordin telegrafic dat de d-1 General Aslan, comandantul armatei III. chiar în toiul luptelor (22 August 1916) şi ataşat la acel comandament, fără măcar a mi se da altul în loc.

Ast-fel înţelegea acel comandament să mă ajute în luptele cari aveau loc la Turtucaia.

Ce să mai vorbesc de comandanţii de batalioane, de companii şi baterii?!

Aceştia erau aproape toţi noui veniţi, sau ofiţeri de rezervă chemaţi numai în momentul mobilizârei. Ofiţerii de rezervă de ar­ tilerie de şi erau concentraţi de mai multe luni, trebuiau să înveţe atunci nomenclatura tunului.

Cu asemenea mijloace înţelegea Ministerul şi Marele Stat Major să apărăm capul de pod Turtucaia, până la ultima extremitate l In schimb nu ne lipseau'instrucţiunile de modul cum va trebui să întărim şi să apărăm capul de pod, era o adevărată ploaie de ordine şi instrucţiuni de alt fel destul de bune şi judicioase, copiate de Ia francezi şi englezi. Strategienii noştri entuziasmaţi de cele . petrecute la Verdun şi alte părţi pe frontul occidental, se grăbiau să copieze instrucţiunile, ordinele şi diferite schiţe de modul cum s’a operat în acele locuri şi să ni le trimită nouă pentru a le avea în vedere şi aplica, n’au înţeles însă niciodată că pentru a putea face ceva în ori ce împrejurare, primul lucru este a da mijloacele nece­ sare şi apoi a da ordine şi instrucţiuni, care în cea mai mare parte nu se puteau aplica din lipsă de mijloace.

A face teoria focului de baraj este uşor fără să te întrebi insă dacă ai posibilitatea a-1 face. : A face exerciţii dese şi practice pentru apărarea capului de pod t este de asemenea neapărat necesar, însă pentru ca acestea să fie în adevăr folositoare trebuie ca trupa şi mai ales comandanţii, să nu se schimbe după sezon. Altfel toate aceste exerciţii sunt fără folos, vreme pierdută!

Le spun toate acestea, nu pentru a mă disculpa pe mine, ci pentru că am speranţa că divulgând răul, va putea servi ca lecţie : pentru viitor şi va feri poate pe alţii să repete în viitor asemenea greşeli care duc la dezastre.

Tot prin instrucţiunile relative la capul de pod Turtucaia se fixa direcţiunile de retragere a trupelor din linia înaintată ia acea principală de rezistenţă şi din aceasta în linia a treia în cazul când vor fi respinse, ca astfel chiar dacă eventual linia principală ar fi fost străpunsă ■

5

*

66

ţntr’o parte să nu se producă nici o învălmăşeală şi trupele să ştie diri vreme unde au să se retragă pentru rezistenţa mai departe.

Apărarea era în fine prevăzută, studiată şi compartimentată în în aşa-fel ca să-şi facă datoria până la ultima extremitate, aşa cum de altfel ne prescria ordinele Marelui Stat Major şi aşa cum ne cerea onoarea şi datoria noastră.

Un lucru nu era însă prevăzut: Ce urma să se facă în cazul unei înfrângeri, când şi ultima linie de rezistenţă ar fi fost străpunsă?

Negreşit că apărarea ori cărei poziţii fortificate şi în special a unui cap de pod, trebuie să prevadă şi cazul când nu mai poate rezista.

Pentru o cetate investită şi blocată nu-i rămâne garnizoanei, în cazul când ultima linie este străpunsă, decât sau să se predea, sau să facă o eşire desperată, încercând a se retrage în spre armata amică.

Pentru un cap de pod, atât timp cât malul opus al fluviului este încă în stăpânirea noastră, garnizoana are neapărat ca ultimă scăpare să se retragă peste obstacol.

Era posibilă această retragere pentru garnizoana capului de pod Turtucaia ?

Răspunsul este categoric? * Nu era posibilă, pentru simplul motiv că capul de pod, deşi ast­ fel numit, nu avea nici un pod.

Probabil că intenţia primă a celor care au hotărât a face acest cap de pod a fost dease aşeza unul sau chiar două poduri militare la momentul oportun, în care scop erau şi pregătite anume debar­ cadere şi construite două şosele de acces în malul râpos de Ia Tur­ tucaia. Mai târziu însă autorităţile noastre superioare au găsit că este inutilă instalarea vre-unui pod, pentru ce? Nu pot să ştiu. Ştiu numai că de mult cerusem şi atrăsesem atenţia celor în drept asupra necesităţei de a se aduce din vreme şi de a se instala la timp podul proectat.

Rezultatul: Am fost taxat de fricos!

In schimb mi se pusese la dispoziţie 4 şlepuri şi 2 remorchere pentru executarea transporturilor de pe un mal pe cel-alt, a enorme­ lor materiale necesare instalărei cupolelor aduse de la Focşani, a cimentului, pietrişului, nisipului necesar la lucrările cupolelor şi pentru trupele care mereu se schimbau la capul de pod, pentru animalele care s’au evacuat etc., etc.

Este destul să spui că în momentul începerei luptelor numai două din aceste şlepuri erau disponibile, celelalte două erau înămo* lite şi în imposibilitate a servi.

67

Cu aceste două şlepuri au fost trecute peste Dunăre, cu enorme greutăţi, trupele care soseau treptat în ajutor în ultima zi de luptă.

In fiecare şlep încăpea cel mult 600—700 oameni şi îi trebuia cel puţin IV2—2 ore pentru executarea unei treceri de pe un mal pe altul.

Or, pentru a fi putut executa retragerea garnizoanei pe aceste şlepuri mi-ar fi trebuit cel puţin 2 zile libere în care să nu fim ex­ puşi focului de pe malul cel înalt de la Turtucaia.

Voi arăta în cele ce urmează că aceia ce s’a putut face cu acele şlepuri s’a făcut.

S’a salvat câteva mii de oameni şi atâta tot.

Cât pentru Escadra de Dunăre care se găsea în portul Turtucaei încă de la începutul anului 1916, aceasta nu avea nici nu putea să aibă rolul de a servi pentru evacuarea garnizoanei în cazul ne­ norocit al unei evacuări.

Ea avea numai rolul de a lupta şi a se retrage la timp spre a nu cădea şi ea pradă inamicului ce ar fi ocupat poziţiile dominante de la Cusui, ceea ce a şi făcut.

Deci prin chiar organizarea sa, sau mai bine zis prin lipsa de organizare, capul de pod Turtucaia era condamnat a cădea pradă duşmanului superior în număr şi în mijloace technice de luptă: de aceea toate măsurile luate de noi au avut scopul de a lupta până la ultima extremitate, după cum aveam şi ordin categoric.

O retragere a garnizoanei şi a materialului în întregime s’ar fi putut face numai dacă ar fi fost ordonată înaintea atacului principal dat de inamic, adică până la 22 August 1916, dacă s’ar fi instalat podul militar Ia Olteniţa, sau chiar am fi putut retrage o parte a gar­ nizoanei în spre Silistra luptând.

Cum însă toate ordinele ce am primit pe timpul luptelor prescria categoric rezistenţa pană la ultima extremitate, ne-a fost impo­ sibil a lua o asemenea deciziune.

După ce s’a produs atacul principal, în ziua de 23 August, o retragere nu ar mai putut fi executată de cât dacă am fi avut podul instalat şi atunci numai de trupele din rezerve, cu sacrificiul trupelor din linia I-a şi a materialului greu^1) . . . O) Se găsea în portul Olteniţei un mare număr de şleouri încărcate cu cereale şi proP.ZTurtucaiaf apre’a’ntffl ca&'raU ţflSjE*8 SCUfUnI,ate ulUmul m°m“‘ al Căderei C' S’a pus chestiunea de către unii de ce nu a’au utilizat aceste şlepuri pentru evacuarea garnizoanei in ultimul moment?

Trebue să observ că nu era nici în puterea nici în căderea mea să pot dispune de acele vase.

• P£nîru era indicat să se ocupe Statul ma or al Marinei, aflat la M. St. M care Silit^la 01tenVar-TCu?tucaiaa “ Să 9tie ** Vreme dacă se ™ aduce sau nu, unpol . „ Din momentul ce exista un cap de pod la Turtucaia era natural să se pună si problema retragere! eventuale a garnizoanei şi să se organizeze mijloacele de evacuare. ? pr0Dietna Se pare că această problemă nu a întrat nici odată în vederile MSt Mamr ,u ordine până în ultimul moment, prescrlau resistenţa la extrem.

Ma,or ale cărul

5*

68

Ca o ilustraţiune a lipsei de chibzuială şi de hotărâre care domnea în sferele conducătoare înainte de intrarea noastră în acţi­ une, cred că este interesant să dau aici câteva exemple, din multe altele, de ordinele ce primeam de la Marele Stat Major, în această perioadă.

La 17 Septembre 1915 cu ordinul secret No. 660, Marele Stat Major hotărăşte a se arma uvrajele.de artilerie de la Turtucaia, a se complecta restul lucrărilor cu adăposturi pentru muniţiuni şi oameni, a se face observatoare, bordeie pentru trupă, a se aduce în fiecare baterie muniţiunea de siguranţă, a se face instrucţie la tunuri sub direcţia ofiţerilor aflaţi la Turtucaia, ca Regim, de asediu să trimeată un ofiţer superior pentru supravegherea execuţiei lucră­ rilor şi conducerea instrucţiei trupei şi ofiţerilor, care va funcţiona . şi ca şef al artileriei capului de pod etc. etc. La acest ordin era anexat şi un program de lucru în care, între altele, se prescria or­ ganizarea unei linii de rezistenţă, din care să facă parte şi punctul Calimoc, pe Dunăre şi luarea măsurilor de pază imediată, dispune­ rea garnizoanei pentru a proteja lucrările, etc. etc.

Intre alte măsuri ce am luat pentru aducerea la îndeplinire a acestor dispoziţiuni am crezut necesar să cer şi comandamentului Escadrei de Dunăre, care să găsea de mult în portul Olteniţa (încă din primăvara anului 1915) să instaleze o unitate care să supra­ vegheze dreapta uvrajelor noastre da la punctul Calimoc, căci fără această supraveghere, am fi fost expuşi ca tot ce făceam noi să fie văzut şi notat de vecinii noştri Bulgari, care aveau vase patrule pe Dunăre nu departe de acel punct.

Cred că nu era nimic mai natural de cât această simplă mă­ sură de prevedere care nu cerea nici o deplasare de vase ci un simplu post de supraveghere ce ar fi fost aşezat lângă ostrovul Chioslugeaua după cum îi arătam precis în cererea cu No. 154 secret din 20 Sept. 1915 ce am făcut acelei escadre.

Ce credeţi că a urmat de aci ?

Comandantul escadrei de la Olteniţa, care lâncezea de atâta vreme pe loc, în loc să trimeată pur şi simplu o vedetă, care să se instaleze în locul ce’i indicasem, a găsit de cuviinţă să ceară tele­ grafic aprobarea Comandamentului Marinei de la Galaţi, căci de şi aflaţi la Olteniţa, nu făcea nici o mişcare fără să ceară aprobarea de la Galaţi, aceasta a raportat Ministerului de Răsboi şi acesta a , găsit că o asemenea măsură ar putea fi un „Casus beli.w De aci telegrame cifrate, ordine să raportoz cum de am luat o asemenea măsură şi că să mă menţin strict în limitele ordinului

*

69

No. 660, iar că unităţile marinei sosite pe baza cererei mele, să fie înapoiate imediat la Călăraşi!

Se vede că Ministerul nici nu ştia că are o escadră la Olteniţa!

Am răspuns, că măsura luată de mine era o simplă măsură de poliţie luată tocmai pe baza ordinului No. 660 şi că nu de la Călă­ raşi ci de la Olteniţa cerusem acea unitate, deci din zona de acţiune a capului de pod.

Puţin timp după aceasta însuşi Ministerul a dispus ca întreaga escadră de la Olteniţa să vie la Turtucaia iar la punctul ce indicasem eu s’a infiinţat posturi fixe de observaţie şi chiar şi mai departe spre frontieră (2 vedete care făceau acest serviciu.) Deci măsura luată de mine fusese bine venită dar pentru că nu fusese luată de Marele Stat Major era considerată ca ne oportună.

Un alt exemplu: Era pe la începutul lunei August 1916 când spiritele erau la maximum de tensiune, se aştepta din moment în moment declaraţiunea de răsboi.

In noaptea de 2—3 August 1916 primesc ordinul telegrafic cifrat al Marelui Stat Major cu No. 2256 prin care mi se prescria nici mai mult nici mai puţin, ca să am gata de plecare o coloană ofensivă formată din Regimentele 36, 76, 79 Infanterie şi Divizioanele din Regimentul 5 Artilerie, 5 Obuziere şi 22 Artilerie, care se găseau la Capul de Pod Turtucaia.

Or, toate aceste trupe se găseau încă de la începutul primăverei în uvrajele Capului de Pod, se exercitaseră în special la apăra­ rea. Capului de Pod, şi erau aproape singurele pe care mă bizuiam pentru apărarea Capului de Pod. îmi rămânea pentru apărarea Capului de Pod numai trei batalio­ ane (Batalioanele 4 din Regimentele 40, 75 şi 80) şi artileria fixă.

Deci, a ţine gata de plecare spre a forma o coloană ofensivă cu cele trei regimente şi artileria mobilă, însemna a se renunţa, cu totul la apărarea uvrajelor şi liniei întărite de la Capul de Pod, căci a ţine gata de plecare la primul ordin aceste trupe, însemna a le scoate din uvraje şi a le aduna în anumite puncte, altfel, dacă le aş fi lăsat în uvraje nu ar fi putut fi gata de plecare întrucât le trebuia cel puţin 2 zile pentru a fi adunate.

Negreşit, primind un asemenea ordin mi-am închipuit că s’a renunţat la apărarea Capului de Pod şi că Marele Stat Major, bazat pe oarecare informaţiuni precise, că vrăşmaşul nu are trupe numeroase sau intenţiunea să ne atace, a hotărât să luăm noi ofensiva şi să’i atacăm la Ruşciuc sau în altă direcţie.

70

Natural dar că, pentru a se putea executa acest ordin, am ordonat unităţilor menţionate să predea uvrajele lor, celor trei batalioane cari urmau să rămâie pe loc, şi să se adune fiecare pe locul unde se găsea rezerva sectorului respectiv în care opera (or­ dinul No. 190 secret dat de noi.)

Nu mai vorbesc că Divizioanele de Artilerie mobilă ce urma să formeze coloana, nu erau complecte pe efectivul de mobilizare, că nu aveau părţile complimentare pe efectivul de mobilizate, că le lipseau muniţiunile, etc. etc.

Cei de la Marele Stat Major credeau că este de ajuns a da ordinul ca să se formeze coloana ofensivă, fără să se gândească că această coloană ar fi fost de la început lipsită de tot ce-i era necesar pentru o acţiune ofensivă.

Am raportat cazul Marelui Stat Major, i-am arătat şi conse­ cinţele ordinului său, care degarnisea aproape complect apărarea Capului de Pod şi am primit un nou ordin ca să reocup uvrajele, ceia ce am făcat la 8 August 1916.

Deci timp de 5 zile, de la 3—8 August 1916, apărarea uvrajelor Capului de Pod era redusă aproape la nimic şi un atac bruscat, ne ar fi găsit cu totul descoperiţi.

II. Perioada de Ia decretarea mobilizărei până Ia începerea ostilităţilor (14/27—18/31 August 1916.)

Pentru a se putea aprecia capacitatea de luptă şi rezistenţă a Capului de Pod în momentul decretărei mobilizărei, cred că este • locul a recapitula aici pe scurt principalele lipsuri de care am suferit la Turtucaia.

1. Garnizoana cu totul insuficientă pentru apărarea unui front de aproape 30 Km. desvoltare.

2. Mobilizarea numai parţială a unor corpuri, în special a ar­ tileriei, astfel că, cu acestea am rămas, ne mai putând primi partea complimentară pentru atingerea efectivelor de mobilizare.

3. Calitatea cu totul inferioară a trupelor de apărare ale Ca­ pului de Pod Turtucaia atât ca trupe combatante, cât şi ca încadrare (rezervişti şi miliţieni.)

4. Lipsa totală a cavaleriei şi a ori căror mijloace moderne de recunoaştere şi cercetare (aeroplane, baloane captive.)

5. Materialul cu totul inferior al artileriei noastre faţă de aceea a vrăşmaşului.

/

71

;

6. Aprovizionarea ne suficientă de muniţiuni şi lipsa mijloacelor de a aduce muniţii aflate în ţară.

7. Lipsa unui pod peste Dunăre şi a mijloacelor de transport pe apă.

8. Lipsa de comandant de artilerie şi mai cu osebire de ofiţeri de artilerie capabili a comanda şi conduce tragerea.

9. Ne terminarea lucrărilor de instalare a cupolelor şi a pieselor de artilerie aduse de la Focşani şi Bucureşti.

10. Ne luarea în seamă a rapoartelor făcute de subsemnatul relative la armamentul şi întărirea unei cetăţi aflate numai la 17 Km. de frontieră, deci cu totul expusă unui atac bruscat şi cu un obstacol în spate.

In această situaţie ne găseam când în seara zilei de 14 August 1916 s’a primit ordinele relative la decretarea mobilizărei şi a stărei de asediu.

Din acest moment ne dedeam seama că timpul recriminărilor sau al ori cărei şovăiri trecuse. Ori care erau împrejurările vitrige în care ne găseam, toţi însă eram decişi a ne face datoria cu tot zelul şi cu tot patriotismul de care eram însufleţiţi.

Aveam convingerea că guvernul, care avea mijloacele de a şti perfect tot ce se petrece la vrăşmaşii noştrii, a cântărit exact şan­ sele de isbândă şi că, dacă totuşi s’a hotărât la un asemenea pas, este că şi-a dat bine seama că nu suntem ameninţaţi de nici un atac ' serios din spre frontul de Sud. Aveam speranţa neclintită că dacă evenimentele se vor întoarce în contra noastră, vom primi la timp ajutoarele necesare sau ni se va înlesni mijloacele pentru o retragere onorabilă.

In seara zilei de 14 August au avut Ioc mari manifestaţii în bivuacurile trupelor, muzica Regimentului 36 Infanterie a parcurs oraşul cântând îm.nul regal şi marsilieza.

Vasele noastre de răsboi aflate în portul Turtucaiei au iluminat şi pavuazat.

Se auzeau uralele trupelor pretutindeni.

Era un entusiasm general care negreşit a ridicat moralul tuturor.

Pe timpul de la 14—18 August a urmat la Capul de Pod Turtucaia o perioadă relativ de linişte.

Afară de mici alarme şi ştiri confuse pe care le primeam de la serviciul de siguranţă şi de la Marele Stat Major, nimic nu a turburat liniştea.

Voi istorisi aci, zi cu zi, evenimentele de altfel interesante, care au avut Ioc în această perioadă.

I

\ - 72 -

. Ziua de Duminică 14/24 August 1916. După primirea ordinului de mobilizare, care a avut Ioc la ora 19 seara, am primit la ora 21 ordinul telegrafic al Armatei III. semnat de D-l General Aslan, prin care mi se făcea cunoscut că pe ziua de 15/28 August va lua co­ manda armatei III, în compunerea căreia intra şi trupele aflate Ia Capul de Pod Turtucaia.

La ora 21.30 se primeşte telegrama prin care se arată că osti­ lităţile au început, că armata noastră întră în stare de răsboi cu Austro-Ungaria şi că ne vom ţine gata a respinge eventualeie ata­ curi din spre Sud. La ora 22 prin o notă telefonică de la Corp-ul 5 Armată ni se face cunoscut că ne aflăm în stare de răsboi cu Austro-Ungaria cu începere din ziua de 14 August ora 21.

Deci, Ia acea epocă se păstra încă iluzia că Bulgarii nu vor îndrăzni să ne atace, întrucât noi nu declarasem răsboi decât AustroUngariei şi era chiar ordine telefonice să ne abţinem cu totul de la ori ce acţiune de provocare sau de ostilitate faţă de Bulgari.

Nici o ştire nu aveam de cele ce *se petrec peste frontieră în spre Ruşciuc-Raşgrad-Şumla.

Nici o patrulă, nici un aeroplan de al nostru nu putea trece linia frontierei; eram cu ochii legaţi!

Ordinea de bătaie a Capului de Pod Turtucaia.

Dau aci ordinea de bătaie nominală a ofiţerilor care încadrau diferitele unităţi ale Capului de Pod Turtucaia în momentul decretărei mobilizărei: Comandamentul Capului de Pod Turtucaia.

General de Brigadă Teodorescu Constantin Comandant Ofiţer de ordonanţă Locot. Bâdescu Constantin Şef de Stat-Major Maior Săvulescu Constantin Căpitan Bădescu Mihai Ofiţeri de Stat-Major Căpitan Ţâranu Ion Şeful Serviciului Artileriei, Colonel Teodorescu Al. (venit în ajun.) Şeful Serviciului Sanitar Medic Maior Bălescu C. Şeful Serviciului Intendenţei Intendant Căpitan Ioanid Şeful Serviciului de Geniu şi Teleg- Poştal Locot. Alinescu B. Şeful Serviciului Just. Milit. Căpitan rez. Petrescu llie Şeful Serviciului Transportului Căpitan Maxim..

i

73

Brigada 18 Infanterie.

Comandant Colonel de rezervă Mărăşescu Nicolae.

Regimentul 36 Infanterie. Comandant Lt. Colonel Nicolicescu Solomon Regimentul 76 Inf. Comandant Lt. Col. Marinescu Al. Brigada 39 Infanterie.

Comandant General de rez. Drăgotescu (ne prezentat) Reg. 79 Inf. Comandant Lt. Colonel Dumitru Ioan.

Batal. 4/40 C-t. Lt. Colonel Teodorescu G. Batal. 4/80 C-t. Căpitan Şahim Ştefan.

Batal. 4/75 C-t. Căpitan Mihăilescu Valeriu.

Trupe de Miliţii.

Batal. Miliţie Prahova C-t. Maior rez. Chebac.

Batal. Miliţie Mircea C-t. Maior Rez. Bechi Emil.

Batal. Miliţie Buzău C-t. Maior Rez. Iliescu.

Batal. Miliţie Vasilie Lupu, C-t. Maior de rez. Bălăceanu Olivie (înlocuit prin Maiorul de rez. Bălşănescu care însă în ultimul moment a dispărut.)

Artilerie.

Comandantul Artileriei grele Lt. Col. Zvoranu Ion C-tul detaşamentului de turele Căpitan Dumitrescu C-tul „Divizionului artilerie de 75 mm. Lt. Col. Chiriţescu Al. C-t. Diviz. Obuziere de 105 mm. Maior Munteanu C-t. Diviz. Obuziere de 120 mm. Maior Motaş D. Marina.

C-t. Diviziei de Dunăre Contra Amiral Negrescu Efectivul total al garnizoanei Capului de Pod Turtucaia în ziua de 15 August 1916 socotind atât trupele de uscat cât şi cele de marină era de : Ofiţeri 511 Funcţi. Civili 72 Trupă 25086 Cai 3103 Boi şi Bivoli 826 Tunuri 77 Turele 55

74

Mitraliere 66 Trăsuri 542 Arme de infanterie 18217 Dacă din aceste efective scădem trupele de marină care se ridicau cam la 4000 oameni şi cele aflate la Olteniţa şi împrejurimi, rămânea cam 20000 oameni ai Capului de Pod, din care cam 17000 infanterişti.

Repartizarea trupelor pe poziţie era următoarea: A. Infanteria.

Regimentul 36 Infanterie, ocupa sectorul I. Staroselo având: Batalionul I Ia aripa dreaptă pe frontul de Vest de la Dunăre pe dealul Staroselo până la eşindul frontului spre Senova.

Batalionul 2 la aripa stângă în sectorul Siahlar între şoseaua Raşgrad şi Centrul 5.

Batalionul 3 la centru ocupa frontul de la eşindul Sud-Vest al dealului Staroselo până la şoseaua Raşgrad.

Batalionul 4 în rezerva sectorului la Staroselo.

Batalionul 4 din Reg. 40 ocupa linia centrelor 1, 2, 3, 4 şi 5.

Regimentul 79 Infanterie ocupa sectorul II Daidâr şi avea: batalionul I în linia înaintată Batalionul 2 pe linia centrelor 6 şi 7 Batalionul 3 pe linia centrelor 8 şi 9 Batalionul 4 în rezerva de sector la Centrul telefonic No. 2.

Regimentul 76 Infanterie ocupa sectorul III Antimovo, avâtfd: Batalionul 1 pe linia centrelor 10 şi 11 Batalionul 3 pe linia centrelor 12 şi 13 Batalionul 4 pe linia centrelor 14 şi 15.

Batalionul 2 înrezerva sectoruluila K. 59 al şoselei Silistra.

Batalioanele 4 din Regimentele 75 şi 80 formau rezerva ge­ nerală a Capului de Pod în Turtucaia.

Batalioanele de Miliţii erau astfel dispuse: Batalionul de Miliţie Prahova Ia Km. 63 al şoselei Silistra.

Batalionul de Miliţii Mircea cu o companie la Calimoc şi 3 comp. lângă reduta Cerchezească (Dealul Şermet.)

Batalionul Miliţie Buzău la Olteniţa.

Batalionul Miliţie Vasile Lupu pe malul strâng al Dunărei în sectorul Spantov-Surlari.

O companie la Greaca formată din oamenii luaţi din localitate, supraveghea sectorul Greaca-Dunăre-Balta Greaca.

B. Artileria.

j

75

Toate piesele artileriei grele şi de cetate formate în cinciprezece baterii de posiţie ocupau poziţiile indicate pe hartă în lucrări de pământ îngropate, adăposturile de muniţiuni blindate cu lem­ nărie şi petriş.

Artileria mobilă formată în total din trei Divizioane (6 baterii) se găsea la căzărmile pe pe dealul Şeremet.

O companie pioneri pe dealul Şeremet.

Divizia de Dunăre (Escadra) staţionată în dreptul Turtucaiei gata de luptă.

Ca complectare a celor de mai sus, este de mare interes a şti care au fost-trupele inamice care ne au atacat.

Aceasta de şi nu o putem şti precis, totuşi din scrierile apărute până în prezent în Bulgaria s’a putut afla, că am fost atacaţi de: Diviziile 1 şi 4 Bulgare, un detaşament german (cam o brigadă de inf.) şi peste 30 baterii de artilerie din cari 10 baterii grele şi două baterii pe automobile.

Cavalerie cam o brigadă.

Deci în total se pare că am fost atacaţi de circa 40—50000 oameni cu artilerie grea de mare calibru şi cu toate mijloacele , technice moderne.

Comparând aceste efective cu acelea ale apărărei,(*) rezultă că proporţia a fost de 3 contra unul, deosebit de mijloacele technice şi armament care erau incomparabil superioare apărărei.

Ziua de Luni 15128 August 1916.

La ora 19.30 s’a primit prin telegrafia fără fir, ştirea că în dimineaţa zilei au fost auzite focuri de tun între Ruşciuc-Giurgiu şi că un vas de răsboi austriac a fost aruncat în aer de o torpilă în portul Ruşciuc.

Nici un eveniment nu a avut loc la Turtucaiâ în cursul acestei zile.

Se luase de noi toate măsurile de a se înpedica circulaţia din interior spre frontieră şi viceversa, astfel ca nici un act de spionaj să nu se poată face.

Ziua de Marti 16/29 August 1916.

In această zi s'a primit ordinul Marelui Stat Major cu Nr. 2897 prin care mi se făcea cunoscută ordinea de bătaie a armatei III din care făcea parte şi Capul de Pod Turtucaia astfel: Armata III. Comandant General Aslan, cu cartierul la Bucureşti, cuprindea: (1) Bine înţeles este vorba numai de trupele apărărei pe care le-am avut de la început in mănă, căci acestea au fost d sponibile pentru apărare. Ajutoarele trimise, sosind după ce s’a terminat atacul principal al inamicului, nu pot fi socotite ca trupe cari au apărat t urtucaia.

76

1. Divizia 20. General Prapurgescu, la Segarcea.

2. Corpul VI. de armată, General Văleanu, la Călugăreni.

Compusă din : Divizia 16. General Anastasiade la Frăţeşti.

Divizia 18. General Reîerendaru la Putineiul.

Brigada 2 Călăraşi la Brigadiru, Teleorman.

3. Capetele de Pod Turtncaia (Divizia 17,) Silistra (Divizia 9) şi Cerna Vodă.

4. Divizia 19. General Arghirescu la Bazargic.

5. Trupele Ruse, cu-forţa şi zona de cantonare necunoscute; Tot în" acest ordin se dedea şi oare indicii despre situaţia inamicului pe frontul de Sud. Astfel se arăta: a) In regiunea Ruşciuc-Varna: Diviziile 1, 4 şi 13 Bulgare şi o Divizie cavalerie Bulgaro-Turcă. b) In regiunea Nicopole- Ruşciuc: Diviziile 12 şi 105 germane. c) In regiunea Varna-Burgas, o brigadă de miliţii.

Cu alte cuvinte Marele Stat Major ştia precis că pe frontul de Sud sunt cel puţin 5 Divizii inamice şi una de cavalerie, deo­ sebit de o brigadă de miliţii.

Ca plan de operaţie se hotăra două faze: Faza 1 defensivă, până la sosirea tuturor forţelor .imperiale ruse (!) destinate a coopera cu armata Română pe frontul de Sud. Faza 2 ofensivă, după intrarea în linie a forţelor ruseşti.

In tot cursul zilei de 16 August nu a avut loc nici o acţiune pe frontul Turtucaiei. S’au observat numai mişcări de trupe din Ruşciuc spre Turtucaia atât cât s'a putut vedea de pe malul stâng al Dunărei dintre Giurgiu şi Flămânda.

Nici o ştire nu am putut avea asupra mişcărilor şi concentră­ rilor de trupe inamice care se făceau în acest timp spre Turtucaia.

Ne lipsea ori ce mijloc de a putea explora şi vedea ceva.

Cei 8 călăraşi care formau cavaleria capului de pod (!) nu ajungeau nici măcar pentru a ne face serviciul de legătură între trupele de pe frontieră şi cele din poziţiile noastre înaintate. Aero- ; plane nu aveam şi nici nu s’a crezut necesar a ni se da, de şi ce- J rusem aceasta de mai multe ori şi însăşi Prefectura judeţului pro- \ pusese şi oferise şi mijloacele necesare pentru construirea unui han­ gar de aeroplane. Marele Stat Major nu a admis ideia sub cuvânt că ar fi fost prea aproape de frontieră şi nu ar fi avut spaţiul ne­ cesar pentru a-şi lua sborul. Eu cerusem ca cel puţin să se facă un asemenea hangar la Olteniţa.

o 77

Avusesem însă o aşa zisă baterie anti-aeriană.

Două tunuri de 75 mm. model vechi cu tragere înceată fuse­ seră amenajate şi montate ca tunuri anti-aeriene şi se creiase chiar o şcoală de tragere -anti-aeriană la Turtucaia.

La începutul Iurtei August aceste tunuri au fost demontate şt trimise în altă parte.

Ne am servit pentru a lupta contra aeroplanelor vrăjmaşe de infanterie şi de puţinele tunuri uşoare în special tunurile Md. B, (Bulgare) de 75 mm.

Ziua de Miercuri 17130 August 1916.

Aceeaşi linişte aparentă şi în cursul acestei zile, nici un eve­ niment important de semnalat, afară de sosirea unui remorcher rus în portul Turtucaiei cu mai mulţi ofiţeri ruşi, însărcinaţi se pare de a vizita şi complecta lucrările noastre de minare şi barare a Dunărei.

Au fost primiţi cu mare entuziasm de noi şi de marina noastră militară. Nu au stat de cât o noapte.

A doua zi au plecat fără să mai ştiu ceva de ei. Acesta a fost tot ajutorul ce am primit dela Ruşi!

Ni s’a semnalat de pichetul de grăniceri de la Turcşmil că grănicerii bulgari pe frontul Turcşmil-Covangilar au început să se1 retragă unul câte unul spre Djaferler şi Giuvedje rămânând numai câte 5—6 oameni în pichetele cele vechi, iar pichetele mai noui care fuseseră înfiinţate în ultimul timp, au fost părăsite cu totul.

Trupele noastre urmau consolidarea poziţiilor, artileria îndeosebicare abia acum primise pe Comandantul său Colonel Teodorescu Al. se ocupa cu fixarea reperelor, legăturilor telefonice, aprovizio­ narea cu muniţiuni, etc. etc.

III. Perioada luptelor dela Turtucaia.

(18/31 Aug.—24 August/6 Sept. 1916).

Ziua de Joi 18/31 August 1916.

In cursul acestei zile, până la ora 20.30 (8.30 seara) nu am avut de semnalat nici un eveniment .important.

Conform ordinelor pe care Ie primisem, noi ne consideram în răsboi numai cu Austro-Ungaria. Pe frontiera bulgară nu aveam voie de a face nici un gest care ar fi putut provoca vre-un conflict.

Persista încă ideea că Bulgarii uu ne vor ataca.

Ca şi în zilele precedente, eram lipsiţi de ori ce mijloc de a ne putea informa despre mişcările de trupe inamice dincolo de frontieră. Pe la ora 8 dimineaţa am fost. informaţi telefonic de pi-

78

chetul de la Flămânda că un regiment de infanterie bulgar a fost văzut în marş de la Ruşciuc spre Turcşmil, ceia ce am făcut cunoscut telegrafic autorităţilor superioare.

De la armata III. am primit în această zi un ordin ca să raportez pe ce piese de artilerie se poate compta în caz de ofensivăt Se pare dar că autorităţile noastre superioare departe de a bănui că vom fi atacaţi de Bulgari, se gândeau mai curând să-i atacăm noi pe dânşii.

Fapt este că, cu toată atitudinea noastră rezervată şi fără vre-o declaraţie de răsboi formală, în seara zilei de 18/31 August, pe la orele 20 V2 pichetele noastre de pe frontieră situate între şo­ seaua Raşgradului şi Dunăre (No. 52—58 bis) au fost atacate prin surprindere de trupe Bulgaro-Germane.

Din cauza întunericului nu s'a putut vedea exact efectivul trupelor vrăşmaşe, în ori ce caz ele au fost superioare trupelor din pichetele noastre cari, conform instrucţiunilor ce aveau, au dat alarma prin focuri de puşcă şi granate de mână şi s’au retras apoi pe linia posturilor mici pe marginea de Est a satelor Turcşmil şi Senova.

Pe restul frontierei în faţa sectoarelor II şi III n’a fost nici o acţiune.

Deci prin acest atac Bulgarii şi’au dat pe faţă intenţiunile lor de a ne ataca, nu mai era nici o îndoială asupra acestui fapt.

Am raportat cazul telegrafic atât Armatei III cât şi Marelui Cartier General, după cum aveam ordin.

După ce au ocupat linia pichetelor noastre de pe frontieră Bulgarii s’au oprit, probabil pentru a da timp coloanelor din spate a se apropia şi a-şi instala bateriile lor de artilerie grea.

Ziua de Vineri 19 August (/ Septembrie) 1916.

In zorii zilei mergând personal în sectorul atacat, pe direcţiunea Turcşmil, am constatat că inamicul nu executase un atac serios ci numai recunoaşteri ofensive astfel că retragerea pichetelor noastre nu era pe deplin justificată.

Trebue să relevez că, pe lângă grănicerii propriu zişi, cari se găseau la pichetele noastre, câte 6—10 de fiecare pichet, se găseau ataşaţi ca susţinere, şi un număr de miliţieni cam 10—15 de fie­ care pichet.

Toţi aceştia au fugit la prima apariţie a inamicului, fără chiar de a fi tras vre’un foc. (*) Am dispus arestarea imediată a celor cari au fugit şi pentru a înlătura noui defecţiuni am luat măsuri ca 0 După cum am aflat mai târziu tot aceşti miliţieni de la pichete, au provocat o pa­ nică şi în sectorul Acadânlar, cu câteva zile mai înainte de mobilizare.

79

toţi miliţienii de la pichete să fie înlocuiţi cu oameni daţi de regi­ mente de la gărzile mari iar miliţienii să fie întrebuinţaţi pentru complectarea lucrărilor de întărire din spatele frontului.

Măsura de a se da miliţieni la pichete ca susţinere a grăni­ cerilor, fusese luată încă de la încordarea relaţiunilor noastre cu Bulgarii din anul 1915, măsură care nu a folosit la nimic alt-ceva decât poate de a ne presenta sub un aspect deplorabil faţă de Bulgari şi a micşora prestigiul grănicerilor noştri.

Spre a lămuri situaţiunea am ordonat Reg. 36 Infanterie să atace cu putere şi să reocupe pichetele care fuseseră părăsite. Nu puteam admite ca, fără un motiv serios, inamicul să devie stăpân pe pichetele noastre, ceea ce ar fi avut un efect demoralizator faţă de trupele noastre.

Acţiunea principală trebuia condusă pe la Senovo contra pi­ chetului No. 54 unde se semnalase că inamicul înaintase mai mult.

In acest scop s'a format din Regimentul 36 Inf. un detaşament de 2 compănii (a 10 şi a 16) cu o secţie de mitraliere.

Pentru urmărirea acţiunei am însărcinat pe Căpitanul Bădescu Mihail din Stat Majorul Diviziei să asiste şi la nevoie chiar să ia comanda acestui detaşament.

Atacul s’a produs la ora 15’30.

Compania 10 a atacat pe la Nord iar Compania 16 şi secţia de Mitraliere pe la Sud de Senovo.

Pichetul 54 Senovo, a fost recucerit în mai puţin de o oră iar trupele de infanterie bulgare care’l ocupase, respinse în dezor­ dine. Această primă acţiune ne-a costat 15 oameni morţi şi răniţi.

Celelalte pichete până la Dunăre cum şi satele Turcşmil şi Senovo au fost şi ele reocupate de către trupele din anteposturi, prin o simplă înaintare a trupelor noastre, fără ca inamicul să opuie o rezistenţă serioasă, astfel că în seara zilei de 19 August situaţi­ unea era aproape cu totul restabilită pe tot frontul sectorului 1.

Ar fi fost negreşit de cel mai mare interes pentru noi în înprejurările în care ne găseam, să putem şti cu oare care siguranţă ce forţe inamice avem în faţă, unde îşi aşează bateriile lor de artilerie etc. etc.

Ne a fost cu neputinţă a ne procura vre-o ştiinţă. Cavalerie nu avem, aeroplane nu, rezervă mobilă cu care *să întreprindem vPo recunoaştere ofensivă nu!

Aşa fiind, de Ia început eram condamnaţi a lupta orbeşte, fără nici o ştire şi ca atare fără nici un mijloc de a dejuca planurile şi atacurile inamicului.

L

p

80

Restul zilei de 19 August s’a petrecut fără alt incident.

Pentru a face faţă eventualelor noui atacuri inamice am dispus ca artileria mobilă, care .până acum se aflase în Turtucaia, să fie distribuită pe sectoare în modul următor: Divizionul de tunuri de 75 mm. din Regimentul 3 Art. la sec­ torul I. Divizionul de obuziere de 120 mm. din Reg. 22 Art. la sec­ torul II. Divizionul de obuziere uşoare de 105 mm. din Reg. 5 obuziere Ia sectorul III. Ziua de Sâmbătă 20 August (2 Septembrie) 1915.

In noaptea de 19—20 August, ora 24, a avut loc un atac ge­ neral al inamicului, dat simultaneu pe toată zona de frontieră şi pe tot frontul de luptă al capului de pod Turtucaia.

Voi arăta aci, pentru fiecare sector, modul cum s’au petrecut luptele. a) Sectorul /. (Dunăre—Hadgifaclar).

Situaţia trupelor noastre, înaintea începerei atacurilor în sec­ torul I. era următoarea: (vezi crochiurile No. 1 şi 2).

Regimentul 36 ocupa cu un Batalion (al 4-a) satul Staroselo ca rezervă a sectorului. Batalionul 1 ocupa Sub. Sectorul No. 1 în zona dintre Dunăre până, la eşindul pădurei de pe dealul Staroselo, având o companie în G* M. No. 1 şi cele alte trei companii în linia uvrajelor (două în uvraje una în rezervă). Batalionul 3 ocupa Sub. sectorul Nr. 2 în partea dintre batal. 1 şi şoseaua spre SiahlarRaşgrad având o companie la G. M. N. 2 şi cele alte 3 pe poziţie (una în uvraje şi două în rezervă). Batalionul 2 în sub. sectorul No. 3 Siahlar, având o companie în anteposturi şi trei companii pe poziţie.

Batal 4/40 care ocupa linia vechilor centre 1 —5 şi forma rezerva Sectorului I a fost şi el adus de comandantul Sect. I şi intercalat cu 3 companii între Batalioanele Reg. 36 Inf. pe linia principală de luptă. Cum însă acest batalion avea un rol bine definit şi în special acela de a ocupa şi apăra vechile centre ale Sectorului I (1—5) am luat dispoziţiuni ca să fie adus la Staroselo Batal. 4/75 în locul Batal. 4/40, care a fost readus în vechile sale poziţiuni, afară de o companie (a 13) care fiind prea depărtată şi angajată în luptă, nu a mai putut fi retrasă de cât în seara zilei de 21/8, odată cu retragerea Reg. 36.

Ca artilerie în acest sector se dispunea de: Bateria l-a de 75 mm. M. B. (4 tunuri) la Nordul şoselei Turtucaia—Turcşmil şi vest de balta Starosolo.

81

Bateria 2-a de 105 mm. (4 tunuri), pe coasta de Nord-Est a dealului Staroselo cam 1 Km. N. W. de satul Staroselo.

Un obuzier de 210 mm., instalat de curând în spatele Centru­ lui 3 (destinat a fi complectat cu alte 3 spre a forma baterie, cea ce nu a mai avut loc).

Bateria de coastă (4 tunuri Krupp) de 150 mm., instalată pe botul de Vest al Dealului Sachalu la Vest de Turtucaia în spatele Centrului No. 1.

Bateria l-a de 105 mm. (4 tunuri) instalată pe botul dealului din dreptul Km. 75 al şoselei Turtucaia—Turcşmil.

Bateria 3-a de 105 mm. (4 tunuri) situată 1 Km. 500 Est de satul Staroselo.

Bateria 2-a 75 mm. M. B. la Sud-Est de bateria 3 de 105 mm.

Un Divizion mobil de 75 mm., din Regimentul 3 Artilerie de câmp, pus la dispoziţia Comandantului de Sector şi întrebuinţat în lucrările deja făcute în acest scop pe dealul de la vest de Staroselo.

Afară de aceasta, se mai putea utiliza pentru apărarea acestui sector, însă numai cu tragere la mari distanţe (ne sigură): cele două baterii (de 75 şi de 120 mm St. Chamond) aşezate pe malul stâng al Dunărei.

Se mai găseau în acest sector un număr de 17 piese de 53 mm. şi 6 de 37 mm. aşezate în turele transportabile (şase din cele de 53 mm. a fost scoase din cupole şi organizate în o baterie mobilă pe afete.)

0 baterie de 4 obuziere de 120 mm. Skoda, care fusese aşezată de dealul Sachalul, Vest de Turtucaia, deşi avea vederea numai spre Dunăre, putea încă să concure cu focurile sale la apă­ rarea acestui sector.

Deci în total pentru apărarea soctorului I se dispunea ca artilerie de: 4 tunuri de 150 mm. cu tragere semi-repede (Krupp).

8 tunuri de 75 mm. Md. B. cu tragere repede.

12 tunuri de 105 mm. cu tragere înceată.

1 obuzier de 210 mm. cu tragere înceată.

8 tunuri de câmp de 75 mm. cu tragere repede.

Total 33 guri de foc.

La care se mai adăoga, ca tragere depărtată: 4 tunuri de 75 mm. „ 120 mm. St. Chamond.

4 4 obuziere de 120 mm. Skoda.

Plus cele 23 turele.

}

6

- S2 —

Atacul dat în noaptea de 19—20 August asupra sectorului I s’a produs prin surprindere pe întregul front, fără vre-o prealabilă pregătire cu artilerie. Fiind întuneric nu s’a putut aprecia efectivul forţelor inamice care au atacat.

Pichetele şi posturile noastre mici au deschis focul cu violentă şi au rezistat mai întâi pe posiţiunile lor, fiind însă atacate de forţe superioare conform ordinelor ce aveau s’au retras spre linia gărzilor mari. Inamicul nu a împins atacul mai departe în această noapte, a ocupat numai liziera de Est a satelor Turcşmil şi Senovo şi s’a oprit în faţa gărzilor noastre mari.

Situaţia a rămas astfel staţionară până la ora 11*30.

La această oră se pronunţă un atac general pe tot frontul Sectorului I. Atacul format în mai multe coloane înainta concentric din spre Turcşmil-Senovo-Hagifaclar spre Staroselo.

După cât s’a putut deduce, din repartiţia forţelor atacătoare, se pare că am fost atacaţi pe acest front, în ziua de 20/8, de ur­ mătoarele forţe vrăşmaşe: Un grup sub commanda Maiorului german Hammerstein, tare de 6 batalioane, 5 baterii artilerie şi 2 escadroane Ulani, care venea din spre Ruşciuc.

Un alt grup, detaşat din Divizia IV Bulgară (Preslav) care înainta în acelaş timp pe direcţia şoselei Raşgrad-Turtucaia, spre Siahlar-Staroselo. Acest grup avea şi el tăria de 2—3 batalioane şi mai multe baterii de artilerie aşezate pe dealurile de Ia Nord de Covangilar.

Artileria inamică deschide focul cam pe la ora 11,40.

• Bateriile noastre răspund imediat şi lupta se angajează in mod foarte serios pe tot frontul.

Trupele inamice pe dată ce artileria noastră a început focul, se risipesc în grupuri şi se ascund pe după cutele terenului.

Se semnalează în deosebi o baterie de artilerie inamică de mare calibru care fusese adusă cu tractoare automobile şi aşezată cam la 2 Km. Nord de şosea între satele Kiuticli-Turcşmil. Această baterie găsinduse în afara bătăei tunurilor noastre (peste 8 Km.) bate totuşi cu eficacitate poziţiile bateriilor noastre.

In special bateria noastră a 2-a de 105, este încadrată de arti­ leria inamică şi primeşte peste 100 lovituri de Ia cele 2 baterii grele inamice, ceia ce face ca această baterie are în scurt timp 3 tunuri îngropate şi răsturnate, în neputinţă de a mai trage, un ofiţer şi mai mulţi oameni, răniţi.

I

83 —

La ora 18 această baterie este silită a înceta cu totul focul.

Comandantul său Lt. Dumitrescu Aurel a luat dispoziţiile necesare desgropărei tunurilor şi transportărei lor în a doua poziţiune care era pregătită înapoi pe dealul Kufalu. Această schimbare de poziţie s'a făcut în timpul nopţii cu bivolii pe care fiecare baterie îi aveau aduşi şi gata în spatele ei.

Cu tot atacul destul de serios dat de inamic, totuşi trupele noastre de infanterie au rezistat pe linia gărzilor mari până Ia ora 20 când fiind copleşite de forţe superioare şi pentru a nu risca să le fie tăiată retragerea, s’au retras conform planului de rezistenţă luptând, în poziţia principală de luptă.

Inamicul care suferise perderi grave, nu a împins atacul mai departe în această zi şi s’a oprit cam la 1000—1500 m. de linia răţelelor noastre se sârmă.

Deosebit de artileria noastră a concurat în această zi la apă­ rare şi bateria de 120 mm. de pe malul stâng al Dunărei cum şi monitoarele noastre care au contribuit foarte mult pentru a opri avân­ tul atacului inamic şi a-i produce mari pierderi.

Sectorul II. Cum în acest sector nu avusese loc încă nici un atac în cursul zilei de 19 August, situaţiunea trupelor noastre în noaptea de 19—20 August era cea iniţială ordonată prin instrucţiu­ nile de apărarea Capului de Pod Turtucaia şi anume: (v. croch N. 1).

Pichetele de grăniceri No. 47, 48, 49, 50 şi 50 bis, întărite cu oameni daţi de batalionul din anteposturi, aveau ordin catego­ ric să ocupe şi să reziste mai întâi în şanţurile făcute imediat în spatele fiecărui pichet. In scop ca apărarea să se facă în bune condiţiuni şi ca să servească şi ca semnal de alarmă fiecare pichet avea şi un număr de granade de mână, ca care sc făcuse exerciţii de asvârlire încâ din luna Mai. După ce pichetele de grăniceri vor fi fost silite să se retragă urma ca rezistenţa să se facă treptat pe linia posturilor mici, aceia a gărzilor mari şi la rezerva anteposturilor.

In acest scop se aşezase în antepostori Batalionul 4 clin Reg. 79 Inf. care ocupa cu două companii şi o secţie de mitraliere satul Daidâr unde era rezerva anteposturilor; o companie în G. M. No. 3 la un Km. S.-West de satul Meşimahle (sud de Daidâr) cu două posturi mici: unul un Km. Est de şoseaua Raşgradului în dreptul Km. 19 şi altul cam la 2 Km. Nord de Covangilar; o altă companie forma G. M. No. 4 pe mamelonul de la Sud de Denizler, având două posturi mici la 2 Km. N.-Vest şi N.-Est de satul Kara6*

84

mehmetler, mai da un post special de subofiţer pe drumul DenizlerBelica cam la margina S.-West a satului Belica.

Atât pe linia posturilor mici cât şi pe aceia a gărzilor-mari, cum şi la Daidâr, se construise lucrări de sapă care să permită o apărare cât mai îndelungată.

Batalioanele 2 şi 3 din regimentul 79 Inf. ocupa linia centre­ lor 6, 7, 8 şi 9 străbătute de şoseau Turtucaia-Daidâr.

Batalionul 1 din Regimentul 79 Inf. cu Stat Majorul Regimen­ tului, era ţinut în rezervă de sector, lângă Centrala telefonică No. 2.

Ca artilerie în acest sector se găsea: Bateria 1 de 87 mm. (4 guri de foc cu tragere înceată Md. 1880)' între centrele 5 şi 6.

Bateria 4* de 105 mm. (patru piese) între centrele 7 şi 8.

Bateria 5' de 105 mm. (patru piese) între centrele 9 şi 10.

La aceasta s’a mai adăogat cele 2 baterii mobile de obuziere de 120 mm. (7 piese) cu tragere înceată (Md. 1900) trimise în ziua de 19 August, care s’au instalat în o primă poziţie pe creasta de la morile satului Daidâr de unde descoperea direcţia de la Meşimahle-Covangilar (V. Crochiul No. 1 şi 2.)

Se mai găsea: 7 turele de 43 mm. aşezate în locurile indicatepe hartă.

Deci în total.

4 tunuri vechi de 87 mm.

8 „ de 105 mm. cu tragere înceată.

7 obuziere de 120 mm. cu tragere înceată.

In total: 19 Guri de foc, plus cele 7 turele de 53 mm.

Atacul în acest sector s’a produs cam în acelaş moment cu atacup dat asupra sectorului I, adică Ia ora 24 în noaptea de 19—20 August,.

Pichetele noastre de grăniceri au primit atacul cu focuri de infanterie şi granade; fiind silite să se retragă de forţe superioare, ele s’au retras conform ordinelor ce aveau pe linia posturilor mici. care şi ele s’au retras pe la orele 4 spre linia gărzilor mari.

Din recunoaşterea ce s’a putut face în zorii zilei de 20 Augusts’a putut observa că inamicul înaintează pe trei coloane a câte 3—4 batalioane fiecare, având şi artilerie.

O coloană înainta pe şoseaua Raşgrad-Turtucaia, alta pe di­ recţia Covangilar - Meşimahle - Daidâr şi alta pe direcţia DjaferlerKaramehmetler-Denizler.

La ora 10 se pronunţă un atac puternic în contra gardei mari No. 4, de Ia mameloanele de la Sud de Denizler şi apoi şi contra G. M. No. 3.

[

85

Acest atac este susţinut şi de artileria inamică care se insta­ lase ;de dealurile de lângă satele Covangilar şi Karamehmetler.

Artileria noastră deschide imediat focul după indicaţiunile obser­ vatorilor, atât în contra artileriei inamice cât şi în contra coloanelor sale de infanterie, care însă profitând de terenul ondulat care le ascundea de vederi, nu putea fi oprită din înaintarea sa.

Totuşi cele două companii care formau gărzile mari rezistă pe linia înaintată de la sudul satelor Meşimahle şi Denizler timp de aproape 3 ore. Către ora 13 acestea încep şi ele retragerea spre Daidâr. Satele Denizler şi Meşimahle sunt în flăcări.

Se raportează mulţi morţi şi răniţi.

Reproduc aci din darea de seamă a Comand. Regim. 79 Inf. asupra luptei din ziua de 20 August 1916, partea care se referă la modul cum au decurs aceste lupte până ce Batalionul 4 a fost schimbat de Bat. 1/79: „In noaptea de 19—20 August ora 12, pichetele de grăniceri ^au fost atacate violent de trupe mult superioare, având şi mitraliere. „Grănicerii din raza acestui sector s’au servit de granade şi trupele inamice s’au retras cu vaete. „în urmă s’au repezit cu focuri de armă şi urale, când posturile s’au retras. „Inamicul a înaintat prin trei coloane: una pe şoseaua Raşgrad — Turtucaia, alta Covangilar — Meşimahle şi alta spre Denizler. „In faţa acestor trupe, cu mult superioare, ajutate de mitra­ liere şi infanterie, posturile noastre mici au fost silite să se retragă la gărzile mari. S’a pus rezistenţă până când şanţurile de la garda mare No. 3 au fost atacate de artileria aşezată pe dealul din par­ tea de Sud-Vest a satului Covangilar. „La ora 8 a. m. o coloană inamică în forţa a 4 companii coboară de la Covangilar spre Meşimahle. „In timpul retragerei, postul mic No. 1 a fost atacat de trupele inamice prin flanc. „Plutonul Sub. Lt. Rosescu Gh. prin focuri de salvă a făcut ca inamicul să se desfăşoare, în timp ce plutonul Sub Lt. Irimescu D. a putut să se strecoare în vale. „In timp ce opunea rezistenţă unei linii de trăgători, s’a anunţat de către patrule că o coloană inamică înaintează pe valea Denizlerului, unde era aşezată garda mare, ameninţând să’i taie retragerea.

86

„Imediat ce s’au văzut (trupele inamice) la cariera de piatră, s’a început retragerea la Daidâr. „La ora 12 s’a primit ordin de a da un atac cu 2 companii asupra satului Denizler spre a reocupa poziţiunile şi instala din nou G. M. No. 4. „A pornit la atac şi a înaintat cu cele două campanii până în creasta Denizler, din partea de Sud-Est a satului Daidâr. „Când aceste două companii s’au văzut luate de focurile mitralierelor ce erau aşezate în porumb şi aproape invizibile în amândouă flancurile, iar în faţă aproape un regiment, s’au retras spre rezerva anteposturilor şi în urmă (fiind schimbate de Bat. 1) la rezerva de sector.w 1) (ss) Ct. Reg. 79 Lt.-Col. Dumifrescu Ion. Batalionul 4/79 care se afla în anteposturi find foarte obosit este schimbat cu Batal. 1/79 care este trimis la Daidâr, unde ocupă poziţiile anume pregătite, iar Batalionul 4 îi ia locul ca rezervă de sector la Centrala 2.

In acest timp inamicul continuă înaintarea cu infanteria sa în spre Daidâr. Artileria inamică este semnalată că se aşează pe dealul de la cele trei Mameloane (Sud Denizler). Artileria noastră (Bateria 4 de 105 mm. şi Diviz. Obuziere 120 mm.) deschide focul cu violenţă asupra acestei artilerii, care este silită să se retragă. Divizionul de Obuziere de 120 mm. care ocupase prima poziţie pe dealul'morilor de la Daidâr, după ce a bătut infanteria inamică care înainta din spre Denizler şi Meşimahle, fiind prea expus pe poziţia ce ocupa din cauza apropierei atacului infanteriei inamice îşi schimbă poziţia pe la orele 16 cam Ia circa 800 m. Sud-Vest de Bateria 5 de 105 mm.

Batalionul din rezerva anteposturilor (1/79) rezistă pe poziţia de la Daidâr până Ia ora 19.30 când fiind atacat din trei părţi şi expus să fie tăiat de linia sa de retragere, este nevoit să se retragă şi el spre poziţia principală de luptă, susţinut de artileria noastră . de mare calibru şi de turelele de 53 mm. La ora 21 satul Daidâr era şi el în flăcări.

Inamicul ţinut pe loc de focurile artileriei noastre şi acelea din uvrajele liniei noastre principale de rezistenţă (infanterie şimitraliere) s’a oprit pe marginea nordică a satului Daidâr.

(1) Intro broşură, apăruţii în Ianuarie 1921, Dl. General Aslan fost comandant al armatei Iii afirmă că atacurile Bulgarilor la Turtucaia nu au început de cât în dimiueata zilei de 23 August 1916. Ii recomand să citească acest raport al L’Col. Dumitrescu I. fost comandant al Regim. 79 inf. ca 8ă se convingă cât este de imprudent a afirma lucruri de cari nu ai cunoştinţă de cât din ziarele bulgăreşti.

37

Artileria a încetat şi ea focul la ora 20 reluându’l totuşi cu intermitenţă pe timpul nopţii, spre a împedeca lucrările de întărire şi instalarea artileriei inamice.

Sectorul UI. In acest , sector se găsea în seara zilei de 19 August următoarele trupe: (vezi crochiurile No. 1 şi 2.)

Regimentul 76 Infanterie cu 4 Batalioane, dispus după cum urmează: Stat Majorul Reg.-tului şi Com-tul Sectorului la Km. 59 al şoselei Turtucaia—Silistra, Batalionul 2 din acest regiment forma rezerva sectorului lângă Centrala telef. No. 4 având o companie la Antimovo, Batalionul 3/76 ocupa cu două companii centrele 10 şi 11, o companie în rezervă şi o companie forma G. M. No. 5 la Nord de Belica, având două posturi mici şi un post de Sub-ofiţeri, spre satele Belica—Endjekioi. Batalionul 1/76 ocupa cu două com­ panii centrul No. 12, o companie centrul 13 şi o companie în G. M. No. 6 lângă Vişchioi, având posturile mici pe linia Endjechioi— Ceauşmahle—Est-Vişchioi. Batal. 4/76 ocupa cu două companii Cen­ trele 14 şi 15, o companie în rezervă şi o companie la G. M. No. 7 pe şoseaua Turtucaia—Silistra la Est de Sarighiol. La Sarsânlar se găsea încă un pluton ca post înaintat din Regimentul 76, cu misiunea de a observa şi a se retrage eventual spre Bulgar-Cusui.

Ca artilerie se dispunea în acest sector de: Bateria 6, de 105 mm. lângă drumul spre Antimovo, în apro­ piere de Centrala telef. No. 3.

Bateria 2 de 87 mm. (4 tunuri Md. 1880) pe botul dealului de lângă şi Ia sudul şoselei spre Silistra Ia Km. 59.

Bateria 3 de 75 mm. Md. B. pe dealul Cusuiului, intre cen­ trele 14—15.

Un tun de 120 mm. în cupolă, (singurul care fusese montat) lângă şoseaua Silistrei (Km. 60).

Un Divizion de Obuziere de 105 mm. (8 piese) din regimentul 5 Obuziere uşoare, pus la dispoziţia sectorului.

7 turele de 53 mm. din care 6 pe afete.

In total: 4 tunuri de 105 mm. cu tragere înceată.

07 4 r> °f n n » « 1 tun de 120 mm. în cupolă, abia instalat cu cimentul crud.

4 tunuri de 75 mm. Md. B. cu tragere repede.

8 obuziere uşoare de 105 mm. cu tragere repede.

Total-: 21 guri de foc şi 7 turele de 53 mm.

Ca şi în sectoarele I şi II, la ora 24 în noaptea de 19—20 August, pichetele de grăniceri au fost atacate de forţe inamice su-

88

perioare şi după ce au dat alarma prin focuri de armă şi granade; sunt silite să se retragă spre posturile noastre mici.

Trupele noastre din posturile mici de Ia Belica—Endjechioi, fără să aştepte a fi atacate ci numai prin faptul că au auzit focuri de infanterie şi granade, s’au retras la ora 2.30 spre G. M. contra ordinului categoric ce aveau de a rezista pe poziţiile lor, unde erau construite şi şanţuri adăpost şi a nu se retrage decât atunci când vor fi silite de forţe superioare.

La ora 3.30 au reocupat aceste posturi din ordinul Comandan­ tului G. M. şi s’a trimis un pluţon care să facă o recunoaştere spre frontieră. La ora 9 acel pluton ajungând deasupra satului Belica a fost atacat şi forţat să se retragă spre G. M. Pe la ora 10, două companii (a 11-a care fusese în G. M. şi a 12-a care venise să o schimbe) se găseau pe poziţia de la moara Rahagiului când au fost atacate de forţe inamice superioare (un ba­ talion) şi silite să se retragă, una spre centrul 10 şi alta spre Antimovo, spre a deschide câmpul centrelor noastre 10 şi 11 şi a per­ mite acţiunea artileriei noastre.

La ora 10 bateriile 5 şi 6 de 105 mm. au deschis focul asupra satului Belica, unde se semnalase infanteria şi artileria inamică.

Aceasta s’a defilat în valea de Ia N. de Belica unde s’au observat trupe inamice de toate armele.

La ora 9.30 apare o altă coloană inamică în faţa satului Vişchioi de unde se retrage garda mare ce se găsea acolo (No. 6.)

Plotonul care se găsea la Sarsânlar fiind şi eh atacat pe la ora 14 şi silit să se retragă în grabă, raportează că în momentul când s’a retras, .a fost atacat şi de locuitorii satului.

In faţa centrelor 10 şi 11 inamicul s’a oprit cam Ia 1500—2000 ml fără a mai înainta.

Trupele noastre din anteposturi care urma să ocupe şi să apere Antimovo, unde se făcuse lucrări de întărire şi numeroase exerciţii de apărare, nu au opus nici o rezistenţă şi nu s’au oprit deloc aci» astfel că. inamicul a ocupat în seara zilei de 20 acest sat, fără nici o pierdere.

Pe timpul nopţii inamicul a încercat să rupă răţelele noastre de sârmă între centrele 10 şi 11 a fost însă respins de patrulele noastre.

Este de observat că în acest sector trupele noastre (Reg. 76 Infanterie) nu au opus nici o rezistenţă, se retrăgeau numai la auzul focurilor inamicului şi de şi atacul inamicului nu a fost atât de se­ rios ca în sectoarele I şi II, totuşi au cedat terenul cu cea mai mare

F 89

uşurinţă. Pierderile care le au încercat la retragerea de la Belica au avut loc pe când fugeau în dezordine.

Era deja un început al purtărei ce aceste trupe au avut în zilele următoare.

Situaţia generată a Capului de Pod Turtucaia în urma acestui prim atac general al inamicului în seara zilei de 20 August 1916 era următoarea: Toată frontiera vecină cu Capul de Pod era trecută de inamic: Trupele noastre din linia înaintată în toate sectoarele fusese respinse de inamic, în primele două sectoare (I şi II) în urma unei rezistenţe destul de dârje, în sectorul III fără nici o rezistenţă.

Inamicul pătrunsese în întervalul dintre Turtucaia şi Silistra şi ajunsese până la Dunăre rupând legătura între aceste două oraşe.

De la Silistra am primit comunicarea că acel sector a fost şi el atacat de forţe superioare spre Akadânlar şi Curtbunar.

Apărarea se găsea acum pe linia principală de rezistenţă unde se retrăsese toate trupele şi unde speram să pot rezista timp cât mai îndelungat, după cum aveam ordine.

In seara zilei de 20 ora 23 am inspectat tranşeele sectorului I. unde <âm găsit trupele obosite şi enervate în urma a 2 zile de luptă. Am dispus reaprovizionarea şi pe cât cu putinţă schimbarea celor care fuseseră prea încercate, cu trupe din rezervele parţiale.

De fapt însă şi acestea luase parte la luptă astfel că nu ,s’a putut înlocui trupele obosite de cât în foarte slabă măsură.

Dispoziţiutii luate în seara zilei de 20/8/1916: Regimentul 36 Infanterie Sectorul I, este întărit cu Batalionul 4/75, astfel că acest sector are acum 6 Batalioane de infanterie.

In urma cererilor repetate ale C-tului Sectorului III i s’a trimes ca rezervă două companii din Bat. Miliţie Prahova.

Batalionul Miliţie Mircea a fost trimis să ocupe cu două com­ panii centrele 1—2, care fusese ocupate până atunci de Bat. 4/40.

Ca rezervă generală a Capului de Pod a rămas numai Batalionul 4/80 şi câte două companii din Batalioanele Miliţie Mircea şi Prahova.

Cu raportul No. 20 din 21/8/1916 am adus la cunoştinţa ar- , matei III. evenimentele petrecute în cursul zilei de 20 August 1916 şi situaţiunea din dimineaţa zilei de 21 August. încheiam acest raport prin constatarea situaţiei grave în care mă aflu din cauza următoarelor lipsuri: Lipsa unei rezerve mobile, de trupe capabile a se lupta.

Lipsa de cavalerie.

r 90

Lipsa de aeroplane şi orice mijloc de recunoaştere.

Lipsa de muniţii pentru mitralierele franceze, pentru tunurile de 150 mm. şi pentru cele 6 obuziere de 120 mm. venite de la F. N. G. Lipsa, prin neputinţa de a le întrebuinţa, a celor 6 cupole de 120 mm., 6 mortiere de 120 mm., 3 obuziere de 210 mm., toate în curs de instalare însă nici una terminată.

La toate aceste mi s’a răspuns telefonic, de armata III, că Capul de Pod Turtucaia trebue să ţină cu ori ce preţ şi că Co­ mandanţi Superiori au deplină încredere în destoinicia mea pentru a rezista cel puţin 30 zile I — Am răspuns că sunt foarte măgulit de această apreciere dar că totuşi, date fiind împrejurările critice în care mă găseam, nu pot garanta o rezistenţă de lungă durată. . Ziua de Duminecă 21 August (3 Septembrie) 1916.

Faptul că noaptea de 20—21 August s’a petrecut relativ liniş­ tită şi că inamicul nu a mai încercat în cursul acestei nopţii nici un atac serios, denotă fără îndoială că el îşi aduna şi grupa forţele în vederea a noi atacuri ce urma să dea în ziua următoare. De altfel după cum am văzut, pentru a ajunge în faţa liniei noastre fortificate, ia trebuit sforţări mari, mai cu osebire în sectoarele I şi II, astfel că era şi el destul de obosit.

Dacă în acest moment aşi fi avut sub mână o rezervă mobilă formată de cel puţin o Brigadă de infanterie de prima linie şi de câteva Baterii de artilerie mobilă cu tragere repede, ar fi fost mo­ mentul ca, chiar în seara zilei de 20 August, să fi executat un contra-atac fie în direcţiunea Ruşciuc, fie în aceia a Raşgradului, care ar fi putut determina o retragere a trupelor inamice de pe tot frontul. In tot cazul ar fi produs o întârziere în operaţiunile ofensive ale inamicului.

Nu numai că nu am avut o asemenea rezervă dar nu aveam nici cu ce schimba trupele care se găseau nedormite şi continuu în* luptă de 48 ore. Artileria noastră, care nu avea de cât un schimb de servanţi căci, după cum am arătat, nu avea sub arme de cât o parte din personalul său, era cu totul incapabilă de a mai lupta, oamenii adormeau pe tunuri.

Voi arăta aci, tot pe sectoare, evenimentele care au avut loc în ziua de 21 August 1916.

Sectorul /. In acest sector s’a petrecut în ziua de 21 August 1916 cele mai multe evenimente (V. crochiul No. 3.)

Situaţia trupelor noastre era următoarea:

■

7 91

Batalioanele 1/36, 4/75 şi 3/36 ocupa uvrajele dintre DunăreDealul Staroselo-şoseaua Raşgrad.

Batalionul 2/36 care ocupa grupul de lucrări Siahlar la Est de Staroselo, deşi nu fusese atacat pe timpul zilei de 20 de cât de slabe forţe inamice şi artilerie, totuşi pe timpul nopţii de 20/21, Comandantul Batalionului speriat de ştiri falşe, s’a crezut cu totul expus şi fără să aştepte ordine dela comandantul său de sector, a găsit de cuviinţă să părăsească poziţia şi să se retragă pe linia vechilor centre (centrul 4—5). Pentru a ilustra mai bine acest fapt, dau aci întocmai raportul ce am primit de la Comandantul companiei 5/36 în dimineaţa zilei de 21 August.

Sub Sectorul Siahlar 21, VIII., ora 7.15 a. m.

Compania 5-a către C-tul Capului de pod Turtucaia. „Am onoare a vă înainta 2 prizonieri bulgari din trupele ce au luat parte la atacul sectorului Nord Staroselo, prinşi de compania 5-a cu ocazia reocupărei sub sectorului Siahlar din proprie iniţiativă în dimineţa acestei zile de îndată ce am constatat că Sub-Sectorul nu este ocupat. Tot odată am onoare a raporta că din declaraţiile prizonierilor, bulgarii s’au retras spre Kiuticli, dincolo de frontieră14. „Compania 5-a de şi a primit ordinul verbal de a se retrage încă de la ora 8 seara dat de D-l Maior Bălan, a rămas izolată pe poziţie până la ora 12 noaptea aşteptând confirmarea în scris a ordinului de retragere care nu a sosit. Cu multă greutate am putut reţine compania până la această oră pe poziţie de oarece auzise din gura agenţilor de legătură ordinele de retragere.44 Comandantul Companiei 5-a (ss) Căpitan Ath. Ionescu.

Aflând în cursul nopţii despre părăsirea acestui Sub-sector am ordonat reocuparea lui imediată, astfel că în zorii zilei, el era re­ ocupat de Batalionul 2/36.

Ca rezervă de sector se găsea Bat. 4/36, la Staroselo şi Bat. 4/40, la centrele 3, 4 şi 5.

Ca artilerie tot cea din ziua precedentă cu singura deosebire că bateria 2 de 105. mm. în urma pierderilor şi avariilor ce suferise în ziua de 20 August îşi schimbase poziţia la S.-Est de Centrul 2.

Cele două baterii de 75 mm. din Reg. 3. Artil. ataşate acestui sector^ ocupa poziţie pe partea Sud-Vestică a dealului Staroselo.

Pe la ora 8 bateriile inamice instalate la Vest de Turcşmil şi pe Dealurile de la Senovo-Siahlar au început a bombarda cu violenţă poziţiile noastre fortificate.

92

Artileria noastră a răspuns imediat şi a început duelul de ar­ tilerie.

Cum stocul nostru de muniţiuni era restrâns am oprit a se face risipă de muniţiuni şi am ordonat a nu se trage decât asupra obiectivelor sigure.

Pentru a demonta artileria de calibru mare inamică care se găsea instalată la N.-Vest de Turcşmil şi care producea mari pierderj în liniile noastre, s’a dispus executarea unui foc concentric de către bateriile: de coastă de 150 m. Bateria de 120 mm. St. Chamond de pe stânga Dunărei şi de către Monitoarele noastre. Rezultatul a fost favorabil fiind înştiinţat de observatorul nostru de la insula Cârneciu că un tun inamic a fost demontat iar restul bateriei a dispărut (ora 15). începând de la ora 10.30 infanteria duşmană atacă pe diferite puncte, atacuri cari sunt uşor respinse de trupele noastre din uvraje.

Pe frontul de vest, între şoseaua Turcşmil şi colţul Sud-Vest al pădurei Negre au loc mai multe asemenea atacuri parţiale între orele 15—19.

Cele mai multe atacuri se produc însă asupra Sub-Sectorului S.-Vest din spre Senovo, atacuri cari se repetă cu îndărătnicie până seara şi cari toate sunt respinse şi oprite la răţelele de sârmă, cu mari pierderi pentru vrăjmaş.

La căderea nopţei eram stăpâni complect pe poziţie şi repe­ tatele atacuri inamice nu avusese nici un alt rezultat de cât pe acela că trupele noastre din Sect. I. erau cu totul obosite din cauza a 3 zile de lupte necontenite şi a lipsei de alte trupe spre a le schimba. Dar încă un rezultat al. acestor necontenite hărţueli a fost acela că, comandantul Sectorului I. Locot.-Colonel Nicolicescu S. îşi pierduse cu totul sângele rece, vedea în ori ce patrulă inamică trupe superioare şi cerea necontenit ajutoare.

Pe la orele 22, fiind încunoştiinţat că trupe inamice ar îi reuşit să pătrundă pes.te răţelele de sârmă, să respingă compania 10 şi să întoarcă întreaga linie de întăriri de pe dealul Staroselo, coman­ dantul Sectorului I. fără să se asigure personal de veracitatea acestor rapoarte, ordonă retragerea spre uvrajele vechilor centre, retragere care, din cauza întunerecului, s’a executat în oare-care dezordine.

Mi s’a comunicat mai târziu că presupusul atac al inamicului pe Ia compania 10, care a motivat ordinul de retragere al C-tului Sectorului I. a fost numai rezultatul unor ştiri falşe ce au circulat pe front şi a unor svonuri răspândite probabil cu intenţiune de către oamenii de origină bulgară din rândurile acelui regiment.

93

Trebuia să relevez că regimentele care le aveam la Turtucaia, fiind recrutate din Dobrogea sau din regiunea jud. Ilfov vecină cu Dunărea, aveau între oamenii lor un mare număr de Bulgari.

Regimentul 36'care luptase cu atâta eroism în tot timpul celor 2 zile, nu s’ar fi retras de sigur în seara zilei de 21 August dacă nu s’ar fi comunicat oamenilor asemenea svonuri de către vre­ unul din aceşti bulgari, în uniformă românească.

Raportândumi-se la telefon faptul împlinit şi având în vedere situaţiunea oarecum excentrică a poziţiunei de Ia vest de Staroselo, care forma un eşind pronunţat, am încuviinţat retragerea pe linia de la Estul bălţei Staroselo şi a centrelor 2, 3, 4 şi 5. !

Sectorul II. In cursul acestei zile inamicul a avut o atitudine mai mult staţionară, căutând a se întări pe crestele din fata po­ ziţiei noastre cam Ia 1500—2000 m. de reţelele noastre de sârmă.

Câteva încercări de atacuri inamice date din direcţiile Siahlar, Meşimahle, Daidâr şi Belica, au fost respinse cu înlesnire prin focurile noastre de artilerie infanterie şi mitraliere, producând pier­ deri serioase inamicului.

Artileria noastră, în special Bateriile 3 şi 4 de 105 mm., au risipit cu focurile lor concentrate un detaşament de infanterie şi cavalerie, care înainta pe şoseaua Raşgrad-Siahlar spre Turtucaia.

O artilerie inamică fiind semnalată de observatorii noştri pe la ora 15 că a luat poziţiune la Nord-N-Est de satul Siahlar cam la 5 Km. de bateria noastră a 3a-de 105 mm., aceasta a deschis focul asupra ei cu şrapnele, ceea ce a determinat retragerea bateriei inamice.

Sectorul III. Regimentul 76 Inf. trimiţând la ora 12 din ordinul meu un pluton care să recunouscă satul şi direcţiunea Sarsânlar acest pluton a fost primit cu focuri de trupe de infanterie, cavalerie şi artilerie inamică care ocupa posiţiune la Estul satului.

Infanterie inamică mai este semnalată în forţă de 2—3 bata­ lioane în satul Antimovo (Kuzgunlâc) şi la moara Sarighiol.

In tot cursul zilei, afară de o mică mişcare de atac de la Antimovo, care a fost respinsă cu uşurinţă, nu s’a produs uici un eveniment important.

In noaptea de 22—23 August 1916 am raportat telegrafic cifrat Armatei III. evenimentele petrecute în cursul zilei de 21/8.

După cum îmi raportase Comandantul Sectorului I Lt.-Col. Nicolicescu, am arătat şi în raportul meu la Armata III că, de şi au fost respinse numeroase atacuri inamice totuşi trupele sectorului \ fiind obosite şi nedormite de 4 zile, au fost nevoite să se retragă pe

94

linia vechilor centre şi că inamicul ocupă cu infanterie, artilerie şj cavalerie satul Sarsânlar.

Trebuie să relevez că, la Turtucaia nu am avut fire speciale sau aparate JHughues pentru a putea comunica pe larg şi secret cu.

Armata IlI-a sau cu Marele Cartier General.

Se vorbea la telefon pe fire obicinuite trecând prin diferite oficii şl asculta cine vrea.

De asemenea menţionez că tot timpul cât au durat luptele la Turtucaia toate ordinele importantele la Armata IlI-a mi au fost comunicate verbal la telefon deofiţerii subalterni, ne confirmate în urmă în scris şi fără No. de ordine.

Pe de altă parte ştirile pe care le primeam de la Divizia 9-a (Silistra) erau şi ele destul de rele.

Iată în adevăr telegrama cifrată pe care am primit’o în seara zilei de 21/9 de la Comand. Diviziei a 9-a : „La ora 10.10 p. m. 2 plutoane cavalerie aflate la Sarighiol sub „presiunea unei brigade de cavalerie inamică s’au retras treptat „spre . . . Spre a nu fi întoarsă aripa dreaptă a apărărei, am trimis „1 batalion şi o baterie spre Haşkioi, angajat lupta, s’a retras spre „Atmagea. Batalionul de acoperire Acadânlar sub presiunea unei „coloane de infanterie şi o baterie artilerie s’a retras luptând spre „Cocina. Din acest batalion sunt lipsă aproape un pluton şi jumătate. „Batalionul de acoperire Curtbunar sub presiunea forţelor „superioare de cavalerie şi artilerie s’a retras în direcţia Beibunar. „Din acest batalion sunt lipsă aproape două companii şi Coman­ dantul batalionului. „Pierderile în oameni şi cai nu s’a putut stabili până la această „oră. La ora 5.30 p. m. patrule de cavalerie numeroase au apărut „în faţa Alfatarului, au fost respinse. Inamicul a ocupat Haşkioi» „Acadânlar, Curtbunar. Comunicaţia telefonică şi telegrafică între„ruptă între Bazargic şi Turtucaia. „Pentru ca batalioanele din Alfatar şi Beibunar să nu fie „tăiate şi pentru o mai mare rezistentă am dispus ca aceste bata­ lioane să se retragă pe linia înaintată a Capului de Pod: Karaomur„Bracina—Babuc—Karaorman. Atacul inamic foarte serios, apărarea „dispune de artilerie foarte puţină. După uniformă pare că a fost *şi cavalerie germană. La ora 10.25 p. m. linişte pe tot frontul. (ss) General Basarabescu.

Ziua de Luni 22 August (4 Septembre) 1916.

Pentru ziua de 22 August 1916 în urma evenimentelor petrecute în ziua de 21/8 am dat următorul ordin:

95

No. 24 către Sectoarele I, II, III şi IV. 22 August 1916 ora 9 a. m. „In urma luptei de eri trupele noastre din sectorul I au fost „nevoite să se retragă pe linia vechilor centre 1—5. ' „Pe tot restul frontului situaţia este neschimbată. „Pentru restabilirea luptei, astăzi 22 August, ordon: „Regimentul Vasile Lupu No. 36, Batalioanele 4 din Reg-tele „40, 75 şi 80, vor ocupa linia 2 de apărare, începând din faţa podu„lui de la balta Staroselo, prin Sub Centrul 2—3, apoi Centrele „3, 4 şi 5. „Două companii din batalionul Miliţii Prahova vor ocupa „centrele 1 şi 2. „Două companii miliţii Buzău călare pe şoseaua spre Turcşmil „la Km. 5.500. ^ „Unul din batalioanele Regimentului 36 care a fost mai în„cercat în luptă, va fi ţinut în rezervă la Remiza No. 1. „Noile trupe de ajutor care urmează să sosească vor fi date „Ia sectoare după trebuinţă sau vor rămâne ca rezervă pentru „contra-atacuri. „Se recomandă a se ţine trupele şi ofiţerii inferiori în dea„proape supraveghere. Ori ce încercare de retragere din această „posiţie va fi reprimată imdiat prin împuşcare. „Nici o retragere de pe această linie nu este admisă. Trebuie „ca rezistenţa să fie impinsă până la uliima extremitate. „Se va da oamenilor hrana caldă cu carne, iar unităţile care „nu şi vor putea aduce hrana caldă, vor consuma din cea de rezervă. „Pe timpul luptei mă voi găsi pe platou, în Bokhausul Coman­ damentului. „Mi se va trimite astăzi raportul luptelor din zilele de 20 şi „21 curent, cu arătarea nominală a perderilor şi răniţilor.^ Comandantul Capului de Pod Turtucaia (ss) General Teodorescu.

Tot în dimineaţa zilei de 22 August 916. ora 10 am raportat telefonic armatei III. că: „In urma întrebuinţărei ultimelor rezerve situaţia capului de pod este foarte periclitată şi că nu mai pot garanta o rezistenţă îndelungată cu mijloacele ce Ie amw. La acest raport mi s’a răspuns în aceiaşi zi pe le ora 14 că: “Garnizoana Turtucaia trebue să reziste până la ultimul om“ In dimineaţa zilei de 22 Aug. 1916 până la ora 9.30 nu s’a produs nici-un eveniment, inamicul părea oarecum slăbit, în inacţiune.

Pentru a lămuri situaţia am proiectat să dăm un contra atac pentru reocuparera întregului sector I. pierdut în ajun.

96

In acest scop am dispus mai întăi a se executa un foc concen­ tric asupra dealului Staroselo, cu toată artileria disponibilă, la care să se adauge şi focul monitoarelor noastre. Tragerea s’a început pe Ia ora 9. a. m. de către bateriile 1 şi 2 de 105 mm. de bateria 'de 150 mm. bateria de obuziere Skoda, cele două baterii de 75 mm din Regimentul 3 Artilerie, Bateria l-a de 75 M. B. şi cele două baterii St. Chamond de pe malul stâng al Dunărei.

In acest moment mi s’a anunţat un atac inamic care ar înainta pe şesul Dunărei, de la Turcşmil spre Calimoc, acest atac a fost oprit pe loc de focul artileriei noastre şi al monitoarelor.

La ora 10.30 Batal. 2/26 atacă şi reocupă din ordinul meu fără înpotrivire grupul său de lucrări de la Siahlar.

La ora 13 când Colonelul Mărăşescu Nlae, numit comandant al Sect I. în locul Lt. Col. Nicolicescu îşi pregăteşte trupele pentru reocuparea sectorului său, se semnalează un atac inamic pornit din spre Dealul Staroselo şi şoseaua Turcşmil, cu direcţia spre centrele noastre No. 2 şi 3. Aceste atacuri sunt prinse sub focul artileriei noastre şi se risipesc cu mari pierderi.

Mi se raportează telefonic pe la ora 16.45 de către Maiorul Dumitrescu, Comandantul grupului 1 de artilerie, care se afla al Centrul 4, că înaintea şoselei Raşgradului spre cantonul de Ia Km. 15, se vede un balon captiv inamic şi o coloană de infanterie (3—4 bat.) şi artilerie (3 baterii) care înaintează în direcţia Staroselo.

La ora 17 se văd cam 2 companii inamice cari coborau dealul Staroselo spre satul Staroselo. Două obuze de 150 mm. trase de bateria de 150 mm. a omorât peste 200 oameni, restul au fugit.

La ora 17.30 Maiorul Bălan C-tul Batalionului 2/36 raportează că fiind bătut de artileria inamică este silit a se retrage din nou Ia Centrele 3, 4 şi 5.

Astfel fiind, contra-atacul proiectat nu a mai putut avea Ioc întru cât ar fi rămas izolat şi despărţit de restul liniei de rezistenţă.

S’a remarcat şi în această zi ajutorul eficace care ne a fost dat de vasele marinei noastre care au cooperat cu artileria fixă la apărare.

S’a remarcat încă eficacitatea tirului tunurilor Krupp de 15 mm. ale bateriei de coastă şi efectele ei formidabile. Din nenorocire însă proectilele acestei baterii erau pe sfârşite, din cele 150 de lovituri de fiecare tun nu mai rămăsese de cât 15—20, astfel că din acest moment eram nevoiţi să ne mărginim la focuri rari care ar fi fost trase de această baterie numai în cazuri cu totul excepţionale.

97

In definitiv pe frontul sectorului 1 situaţiunea în seara zilei de 22 era neschimbată. Trupele îşi păstrau pozitiunile ordonate.

In cele alte două sectoare nu a avut loc nici o acţiune, recu­ noaşterile ordonate de noi a se face nu au putut înainta din cauza focului inamic.

Se putea vedea cum inamicul sapă tranşee şi îşi ia dispoziţiuni în vederea unei eventuale rezistenţe. Nu se putea şti ce se petrece în spatele său, ceea ce ar fi fost de cel mai mare interes.

El însă ne-a observat cu balonul captiv şi cu aeroplane de recunoaştere în tot cursul zilei.

Pe* la orele 16 am cerut şi vorbit personal la telefon cu Dl. General Aslan comandantul armatei III, cărui-a i-am expus din nou situaţia gravă a capului de pod. Domnia^sa mi-a făcut cunoscut că în scopul de a degaja trupele capului de pod a luat dispoziţiuni ca trupele noastre de la Bazargic împreună cu corpul rus, să atacetrupele inamice din 'spre Curtbunar!

Am răspuns imediat Dlui General Aslan că nu văd intru cât un atac dat la o aşa de mare depărtare (peste 100 Km.) chiar reuşindi ar putea avea vre-o influenţă favorabilă pentru trupele noastre de la Turtucaia şi i-am spus că, dacă trebue să rezist cu or ce preţ, să mi se trimită ajutoare imediat, altfel nu pot lua nici o răspundere, trupele fiind cu totul extenuate din cauza luptelor ce au avut loc.

(Vezi nota No. 1 dela finele acestei lucrări).

Tot atunci la telefon, D-l general Aslan mi-a comunicat că a dat ordin Colonelului Mărdărescu, şeful său de stat major, de a veni imediat la Turtucaia spre a-şi da seama personal de situaţiune.

In adevăr, chiar în acea seară, după ce se înoptase, colonelul Mărdărescu a venit la Comandamentul capului de pod; cum însă era deja întuneric, nu a mai putut merge pe teren spre a vedea situaţiunea. I-am arătat situaţiunea pe hartă, i-am descris evenimentele petrecute şi i-am expus gravitatea situaţiunei din cauza oboselei trupelor şi a lipsei complecte de rezerve. Am mai adăogat că dacă comandamentul crede că trebue să rezist mai departe, nu o pot face numai cu trupele ce. mi-au rămas, şi am accentuat în deosebi asupra necesităţei de a mi se trimite în ajutor trupe dela Silistra, cea ce. ar avea o influenţă imediată asupra inamicului, iar în caz . de nevoe mi-ar înlesni retragerea în acea direcţie.

Dacă în acel moment, în loc de a-mi trimete ajutoare cu târâita, câte un batalion Ia 2—3 ore şi acestea cu mobilizarea ne terminată, fără muniţiuni, de cât acelea aflate pe oameni, fără co­ mandanţi, sau cu comandanţi cari în bună parte au rămas în urma 7

%

98

trupelor lor, dacă atunci mi s’ar fi dat ordinul de retragere şi mai ales dacă s’ar fi adus şi instalat podul la Olteniţa chiar în noaptea de 22 spre 23 August 1916, s’ar fi putut salva cea mai mare parte din garnizoană şi material.

Din nenorocire nu aceasta a fost soluţia adoptată de coman­ dantul arm. III. ' In seara zilei de 22/8 cam pe la orele 18, mi sa anunţat so­ sirea la Olteniţa a unui prim batalion din Regimentul 75 Infanterie, sub comanda Lt. Colonel Ţânţu.

I s;a'pus imediat la dispoziţie cele două bacuri ale Capului de Pod şi a fost adus pe la orele 20 în Turtucaia. îmi amintesc entusiasmul cu care a fost primit acest prim ba­ talion de ajutor! corniştii sunau atacul, oamenii cântau La arme! se striga din toate părţile Ura! Credeam că nişte trupe care-vin cu atâta entusiasm vor face minuni de vitejie!

Nu ştiam şi nu'mi puteam închipui că acest batalion, ajuns pe poziţie se va debanda la primele focuri şi nu va rămâne nimic din el în câteva minute!

Tot în aceeaşi noapte (22—23) a mai sosit un divizion din regimentul 5 Obuziere împreună cu comandantul acelui regiment Colonelul Grigorescu.

In vederea situaţiunei confuze în care mă aflam. Din lipsa de ştiri şi a mijloacelor de a recunoaşte măsurile ce ar lua vrăjmaşul pentru ziua următoare, cum mă aşteptam să fiu atacat din nou fie prin sectorul I fie prin sectorul II, am crezut prudent să trimet Batalionul nou venit din reg. 75 la centrul 5, de unde, aflânduse chiar la limita dintre sectoarele I şi II, era în măsură să intervie cu uşurinţă în or care sector am fi fost atacaţi în ziua următoare.

Divizionul din Regimentul 5 Obuziere l’am trimis la Remiza No. 2 unde avea să aştepte ordine şi de unde se găsea în măsură să intervie de asemenea, fie la sectorul I fie în al Il-a după împrejurări.

Tot în după amiaza acelei zilei (de 22/8) s’a prezintat la Capul de Pod Colonelul Anastasiu G. care mi-a raportat că este Coman­ dantul brigadei 30 de infanterie ce urma să sosească în ajutorul Capului de Pod. Nu primisem nici o comunicare de la autorităţile superioare despre ce anume unităţi imi vor sosi în ajutor, nici ziua şi ora sosirei lor.

Am pus în curent pe acest Colonel asupra situaţiei şi am proectat pentru ziua următoare, dacă inamicul nu va încerca noi

99

atacuri, spre a vedea ce se petrece la inamic, să executăm noi uit contra-atac puternic în direcţia Siahlar-Staroselo, cu brigada 30 care, după cum mă asigura Colonelul, urma să sosească în cursul nopţei.

Trebuie să constat că trimiterea şi sosirea trupelor de ajutor la Capul de Pod Turtucaia s’a făcut fără nici o ordine, Ia întâmplare, îmi soseau trupe fără comandanţi şi comandanţi fără trupe!

Batalioanele regimentelor 75 şi 80 Infanterie au sosit, începând din seara zilei de 22 August şi în tot cursul zilei de 23 August, câte unul la mari intervale (Vezi Tabelul Anexă).

Trebuie încă să mai relevez că în ziua de 22/8 1916 adică în toiul luptelor, am primit ordinul armatei III ca Colonelul Teodorescu Al. care era comandantul artileriei Capului de Pod Turtucaia să fie trimis imediat la acea armată, fără a mi se da pe altul în loc!

Am însărcinat cu această comandă pe Lt. Colonelul Zvoranu Ion care însă avea comanda artileriei grele şi serviciul de reaprovizionare cu muniţiuni, astfel că de fapt am rămas fără comandant al artileriei Capului de Pod tocmai în momentele când ar fi fost de cea mai mare necesitate presenţa unui asemenea comandant pentru a unifica eforturile întregei artilerii a Capului de Pod. Tot in seara zilei de 22 August 1916, în urma aprobărei su­ perioare, am ordonat Batalionului de Miliţii Vasile Lupu şi celor două baterii de 75 mm, aflate la Spanţov (pe malul stâng al Du­ nărei) să treacă la Turtucaia.

Ziua de Marţi 23 August (5 Septembrie) 1916.

In această zi bătălia a culminat prin atacurile furioase şi lung pregătite cu artilerie, pe care inamicul le a dat asupra sectorului II şi o mică parte a Sector III astfel că, pentru a se putea urmări operaţiunile în mod logic, voi începe prin descrierea acţiunei din acest sector, celelalte două sectoare neavând a suferi pe frontul lor de cât efectele acestui atac central şi atacuri secundare pe care le voi descri la locul lor.

Situaţia trupelor noastre în dimineaţa zilei 23/8 era următoarea: (V. crochiul No. 4).

Bat. 4/75, Regimentul 36 Infanterie (4 batal.) şi Batalionul 4/40 ocupau linia uvrajelor de la vestul capului de pod, începând de la Dunăre vest de Calimoc, pe creasta estică a bălţei Staroselo, pe Ia Sub-Centrul 2—3 şi linia centrelor 3, 4 şi 5, până la jumătatea distanţei între centrele 5—6 unde se lega cu Sectorul II: 4 batalioane în uvraje şi două în rezerve parţiale: Batalionul 4/80 în rezervă la Nord de centrul No. 1. Batalionul miliţie Mircea ocupa cu 2 conv 7*

100

panii Centrele 1 şi 2 iar celelalte două companii la Calimoc, pentru susţinerea grupului de artilerie din insula Cârneciu.

Batalionul miliţie Buzău avea 2 companii călare pe şoseaua Turtucaia-Tureşmil cam pe la Km. 70, spre a preveni vre’un atac ce ar fi putut să fie dat de trupe mici inamice (patrule) care s’ar fi putut strecura prin bălţile Dunărei, celelalte două companii ale acestui batalion erau la Olteniţa unde făcea încăcările muniţiilor şiproviziilor pentru Capul de Pod. Batalionul nou venit (Lt. Col. Ţânţu) din Regimentul 75 Inf, urma să se găsească la Centrul 5.

Regimentul 79 Infanterie ocupa cu 2 batalioane Centrete 6, 7, 8 şi 9 iar al 4-a batalion în rezervă la Centrala Telef. No. 2. Batal.

1/79 în rezervă parţială Ia centrul sectorului. Batal. 4/75 Maior Negruţi sosit în cursul nopţei de 22—23 August, era în marş spre Sectorul II (şoseaua Daidâr.)

Reg. 74 Inf. din care sosise un batalion (Maior Teodorescu) în dimineaţa zilei de 23 Aug. era şi el în marş spre Daidâr.

Regimentul 76 Inf. ocupa ca şi în ziua precedentă, cu trei batalioane Centrele 10—15 iar cu al 4-a Batalion ca rezervă la Centrala telefonică No. IV. Două companii din Batal, miliţii Prahova erau puse şi ele la dispoziţia acestui Sector.

Artileria de posîţie îşi păstra posiţiunile ei, afară de bateria î de 75 mm. M. B. care schimbase posiţia de pe malul stâng ai bălţei Staroselo pe cel drept, cam prin dreptul Km. 72 al şoselei.

Cele 6 tunuri de 120 mm. din cupole, ca şi cele 6 mortiere de 120 mm. erau în curs de instalare, deci în inacţiune, afară de unul singur în sectorul III. Cele 6 obuziere de 120 mm. după cum am mai spus, nu aveau cu ce trage astfel că am fost nevoit a Ie retrage de pe posiţie. Cele 4 tunuri de 150 mm. Krupp, erau şi ele nevoite să tacă, ne mai având muniţiuni.

Artileria mobilă ocupa: Div. de tunuri 75 mm. din regimentul 3 Artilerie călare de şoseaua Turtucaia-Ruşciuc în dreptul Km. 72.500.

Divizionul Obuziere de 120 mm. sub comanda Maiorului Motaş D. care se aflase de la început sub ordinele Comandantului Sectorului II. se retrăsese în spatele Baterii 5 de 150 mm. şi nu a mai dat nici un semn de viaţă. Comandantul Sectorului II. LI. Col. Dumitrescu J. mi a raportat că Maiorul Motaş, de şi trimis de mine încă din ziua de 19 August 1916 cu Divizionul său de Obuziere de 120 mm. spre a se pune la dispoziţia acelui sector, nu s’a presentat

'

101

comandantului său de sector, bateriile sale au fost lăsate, aproape fără conducere, la dispoziţia comandanţilor de baterii şi că, după ce acest Divizion a părăsit posiţia de la Daidâr, Maiorul Motaş a dispărut fără a se mai şti de dânsul.

Divizionul de obuziere de 105 mm. din regimentul 5 Obuziere, (Maior Munteanu) la Sectorul III. Divizionul de obuziere din regimentul 5 Obuziere nou venit, (Maior Chiliman) Ia Remiza No. 2.

La aceasta trebuie să mai adaug că toate trupele erau extrem de obosite de aproape 5 zile de lupte.

Infanteria în Sectoarele 1 şi II (Regimentul 36 şi 79 Inf.) ţinea încă cu bărbăţie de şi suferise cele mai grele pierderi, aceia din Sectorul III. (regimentul 76) de şi nu avusese de suferit nici un atac serios, era totuşi în debandadă. (x) In această situaţiune au început luptele din ziua de 23 August 1916 care aveau să fie hotărâtoare pentru soarta Capului de Pod. In zorii zilei cam pe la ora 5, s’a observat un balon captiv inamic care s'a înălţat d’asupra satului Covangilar, balon care fiind remorcat de un automobil, se mişca din Ioc în loc, acelaş balon care fusese văzut şi în zilele precedente.

Imediat ce acest balon s’a urcat, a început un foc de artilerie formidabil, foc care era executat de mai multe baterii inamice situate pe diferite poziţiuni, între şoseaua Raşgradului, Meşimahle, Daidâr, Denizler.

Intre bateriile inamice care executau acest foc, erau şi două de calibru mare cari ocupaseră posiţie pe dealurile dintre DenizlerAntimovo.

Focul bateriilor inamice a fost îndreptat de Ia început în contra centrelor 6 şi 7 şi contra bateriei 1/87 apoi în contra centrelor 8, 9 şi 10 şi asupra bateriilor noastre de artilerie: 4, 5 şi 6 de 105. — Bateriile noastre răspund cu energie, de şi luptau cu un număr covârşitor de tunuri inamice.

Cu perderi simţitoare şi cu parte din piese scoase din serviciu, bateriile noastre de artilerie au continuat focul fără întrerupere, la început contra artileriei inamice şi mai târziu pe la orele 10.30 în contra infanteriei inamice, care începuse a înainta Ia atac.

După o bombardare cu obuze care a durat până la ora 10.30, centrele noastre atacate, în deosebi centrele 7 şi 8 erau (1) Comandantul acestui Regiment Lt. Col. Marinescu Al. avusese grijă să se adă­ postească în cupola de la Km. 7 al şoselei, de unde nu mai dădea nici un semn de viată de cât In după amiaza zilei, când a fost cel d’înteiu care a dat semnalul de fugă spre debarcader.

102

în parte distruse, pământul cu totul scormonit şi răsturnat peste apărători.

Reţelele de sârmă că şi celelalte apărări accesorii (abatise, gropi de lup) de şi nu au putut fi distruse de inamic, totuşi din cauza distrugerei uvrajelor din napoia lor, au rămas fără nici o apărare, astfel că inamicul ajuns la ele, putea să le înlăture şi să le treacă relativ cu uşurinţă. Mitralierele noastre care fuseseră aşezate înadins, pentru a flanca şi bate răţelele de sârmă au fost răsturnate şi îngropate în adăposturile lor, fără aşi putea îndeplini misiunea.

Artileria inamică de calibru mare, nu s’a mărginit a trage numai asupra bateriilor noastre de artilerie şi asupra uvrajelor infanteriei, ci parte din piesele sale profitând de marea lor bătae şi de recu­ noaşterile precise pe care Ie avea de la balonul captiv şi de la aeroplanele lor de recunoaştere, cari au fost întrebuinţate în toate zilele, au lovit tabăra Regimentului 79 inf. unde se găsea rezerva Sectorului şi magaziile noastre de muniţiuni No. 3 şi 4; liniile telefonice de asemenea au fost mai toate distruse, astfel că pe Ia ora 9.30 nici o legătură numai exista între baterii şi centrele de infanterie.

Apărătorii uvrajelor noastre, aflaţi în centre şi anexe, îşi păstrează totuşi în cea mai mare parte poziţiunile lor şi pe dată ce infanteria inamică apare la bătaia eficace a armei, deschid un foc puternic în contra ei, ajutaţi şi de focul mitralierelor şi al turelelor noastre rămase încă în stare de a lupta.

Sunt orele 9.30. Cele 3 baterii de poziţie ale sectorului II sunt. aproape distruse de loviturile artileriei inamice. La această oră soseşte din ordinul meu divizionul de obuziere uşoare din Reg. 5 obuziere, sub comanda bravului Colonel Grigorescu, care ocupă po­ ziţie pe marginea de sud a pădurei, în spatele centrului 8 şi începe imediat tragerea în contra artileriei duşmane cum şi în contra co­ loanelor de atac inamice, care coborau de Ia Satul Daidâr spre valea Staroselo.

Intervenţia acestor baterii în acest moment, când artileria noastră fixă era aproape redusă Ia tăcere, a fost de mare folos şi a produs inamicului cele mai grele pierderi.

Susţinerile de infanterie, între cari şi batal. 1/79 care se găsea înapoia linei noastre de apărare, retras de la anteposturi, întră şi ele în linie şi se angajează o luptă din cele mai crâncene.

Către orele 11 Bulgarii, cu toate pierderile foarte mari ce suferise, aruncă totuşi asupra centrelor noastre atacate noi valuri de trupe proaspete de Ia rezervele lor.

103

In total 3 brigade de infanterie inamică şi 29 baterii de artilerie atacă cu învierşunare sectorul nostru central.

In faţa unei asemenea superiorităţi covârşitoare, apărătorii noştrii sunt nevoiţi să se retragă în şanţurile de reculegere d'inapoia lor.

La ora 11 când cele 4 batalioane din Regim. 79 infanterie luptau încă în aceste şanţuri, soseşte batalionul 11/75 inf. (Maior Negruţi) cu care se execută un contra-atac între centrele 8 şi 9.

Acest contra atac nu reuşeşte, şi trupele noastre decimate sunt nevoite a începe retragerea spre linia 3-a de rezistenţă.

Retragerea se efectuează prin pădure în oare-care dezordine. !

Pe Ia orele 13 soseşte în ajutor batal. 1/74 (maior Teodorescu) urmat de batal. II din acelaş regiment (maior Marcovici) cari reuşesc un moment să oprească avântul urmărirei inamicului şi să pună oare-care ordine în rămăşiţele regimentului 79 inf. cari se retrăgeau decimate. Graţie acestor trupe noi sosite inamicul este ţinut pe loc la sudul pădurei Turtucaia, apoi nevoite şi ele să se retragă, se opresc pe la orele 15 pe marginea de nord a acestei păduri.

Ultimul batalion din Reg. 75 (maior Antonescu) cu care se găsea şi comandantul regimentului (Lt. Colonel Josescu) nu a sosit pe câmpul de luptă de cât aproape de a însera ast-fel că intervenţia sa nu a putut fi de nici un folos pentru îndreptarea situaţiunei.

De fapt afară de batalionul de sub comanda maiorului Negruţi, cele alte două batalioane din Regimentul 75 nu au luat parte la nici o acţiune, căci şi batalionul de sub comanda Lt. Colonel Ţânţu, care venise încă din seara precedentă la Turtucaia, şi care se găsea în dimineaţa zilei de 22 August înapoia Centrului 5, primind ordinul subsemnatului telefonic a merge în direcţia centrului 6 şi a contra­ ataca în flanc trupele inamice cari înaintau spre acest centru din spre D'aidâr, pe dată ce a început focul artileriei inamice s’a risipit prin pădure fără să fi putut executa contra-atacul ordonat. Pe comandantul batalionului l’am găsit abia a doua zi singur pe câmpul de luptă, fără nici un om şi fără nici un ofiţer! Pe acest batalion comptam cu deosebire pentru apărarea Sectorului II având o prea bună poziţie de flanc de unde, dacă ar fi intervenit, putea să oprească cu totul avântul atacului. Afară de câte-va unităţi, cum a fost Regim. 2. Gră­ niceri, şi Reg. 74 Inf. acestea erau trupele cari mi s’au trimes în ajutor, strânse în grabă, cu mobilizarea încă ne terminată şi cu comandanţi cari în loc să se puie în;, capul unităţilor lor şi să dea exemplu de vitejie, dispăreau ei însăşi cei d’ântei, sau rămâneau cu cele din urmă unităţi în spatele frontului de luptă.

A

104

In retragerea lor de pe poziţia principală, trupele noastre au fost nevoite să părăsească mai toate turelele şi tunurile de poziţie de 105 mm. cari din cauza dispariţiei animalelor de tracţiune şi a conducătorilor lor, au rămas imobilizate pe loc,(x). Părăsirea acestui material s’a făcut în ultimul moment, după ce a fost scos din serviciu prin distrugerea închizătoarelor, a inelelor de obturaţie şi a apa­ ratelor de ochire.

Ceia ce agrava însă situaţia în după amiaza zilei de 23/8 era panica şi descurajarea ce începuse a se manifesta între trupe şi în deosebi la Regimentul 76 infanterie care avea paza Sectorului III, unde de fapt nu avusese loc nici un atac important ci numai atacuri demonstrative date de fracţiuni din brigada Colonel Nedelof.

Aceste trupe părăsite de comandantul lor şi de o parte din ofiţeri, aruncau armele şi fugeau îngrozite de pe câmpul de luptă propa­ gând panica şi în trupele noi sosite.

Reproduc aci un raport ce am primit de la Comandantul acestui Regiment în ziua de 23/8 ora 15: 23/8—916 ora 2 p. m. „Comandantul Sectorului III către Comandantul Capului de „Pod Turtucaia. „Forţe inamice superioare cari au pătrus printre Centrele 10 „şi 11 au întors aripa dreaptă a sectorului III. Ca rezervă de „sector au rămas trei companii. „Am ordonat centrelor să resiste cât va putea iar rezerva să aco* „pere retragerea spre linia 3-a de rezistenţă la Km. 4 sub protecţia „bateriei de obuziere de 105 mm. şi a unei baterii mobile de 53 mm. „In acest moment trupele de la Centrele 14 şi 15 s’au retras „fără luptă. Singur Centrul 12, rezerva şi bateriile susţin acţiunea. „La Km. 8 n’am primit ajutoare decât un pluton şi o companie „mitraliere. „Partida este perdută.u Comandantul Sectorului III (ss) Lt. Colonel Marinescu Al. (J) Prin icstrucţiile de mobilizare date de M. S. M. se hotărâse, ca pentru o eventuală schimbare de poziţie a bateriilor noastre de 105 şi 87 mm. să se rechiziţioneze bivoli şi boi din localitate cu conducătorii lor, toţi Turci şi Bulgari! Este uşor de înţeles că aceşti conducă­ tori, pe dată ce acţiunea a început, prima lor grijă a fost de a se face nevăzuţi cu animalei® lor cu tot! Ar fi trebuit să avem o gardă specială pentru paza lor, după cum am intenţionat să fac, însă după cum am arătat mai sus, nu am avut oameni de ajuns n»cl pentru deservirea pieselor, necum a mai forma asemenea gărzi. Ce să mai spun că pentru a face tunurile de 105 şi mâi grele, aproape imobile, li s’au adâogat în primăvara anului 1910 nişte scuturi can. dacă nu au servit la nimic, căci fiind confecţionate din oţel prost, s’au găurit la primele lovituri, în schimb au îngreunat piesele în aşa fel că nu se mai puteau mişca din loc de cât cu cea mai mare atievoinţâ,

105

Deci însuşi Comandantul Sectorului care nu fusese atacat de cât întrun singur punct spre dreapta Ia centrul 10, constată totuşi că trupele sale s’au retras fără luptă şi considera partida perdută luând măsuri de retragere înnainte chiar de a fi luptat!

Ceia ce nu a spus însă în raportul sau comandantul Sectorului III, era că de fapt trupele sale nu s’au retras ci au fugit pur şi simplu, fără măcar să se gândească a se mai opri şi rezista în linia III unde erau executate lucrări serioase de apărare. Cea mai mare parte din acest regiment şi din ofiţerii săi au trecut Dunărea la Olteniţa fără nici o autorizaţie, servindu-se de pontoanele şi bărcile aflate la debarcader.

Iată în adevăr raportul primit de la acelaş ofiţer superior în ziua de 24/8: Cazarma Şeremet, 24/VIII. 1916 ora 12.40.

Comandantul Reg. 76 Infanterie către Comandantul Cap. de Pod Turtucaia. „Am onoare a raporta că în urma retragerei şi a contra „atacurilor din ziua de 23/8/1916, rămăşiţele regimentului s’au „adunat la Cazarma Şeremet având ca efectiv: 2 ofiţeri superiori. „17 inferiori şi 284 oameni de trupă. „Oamenii se găsesc complect istoviţi de foame, oboseală şi „demoralizaţi. „Până în dimineaţa de 24/8 se vor mai aduna încă oameni. „Nu toţi oamenii au echipament, arme şi muniţiuni.tt Comandantul Regimentului 76 Inf. (ss) Lt. Colonel Marinescu Al. Adică în Ioc de a se fi retras luptând, dacă ar fi fost cazul, spre linia 3 de rezistenţă, unde erau datori şi ştiau că trebuie să se retragă, acest regiment s’a debandat, şi’a aruncat arme, echi­ pament şi muniţiuni, s’a dus la Olteniţa şi abia în dimineaţa zilei de 24/8 câţi va ofiţeri şi trupă s’au reîntors Ia Turtucaia şi s’au adunat Ia Cazarma Şeremet unde nu’i poftise nimeni. De contra­ atac nici vorbă nu a fost.

Dar să revin la acţiunea din după amiaza zilei de 23/8.

Pe la ora 17 situaţia era cea din crochiul N 4 alăturat.

La acestă oră sosise parte din Brigada 29 comandată de Colonel Răşcanu C. şi anume: 3 Batalioane din Reg. 34 Infanterie şi un Batalion din Reg. 74 Inf. Am dispus imediat ca această Brigadă să execute un contra­ atac cu scopul de a respinge pe inamic care ocupase pădurea Daidâr şi a reocupa de va fi posibil linia Centrelor pierdute.

106

Acel contra-atac s’a executat astfel: Reg. 74 (un Batalion) la dreapta, Regimentul 34 la stânga cu 2 Batalioane în linia l-a şi unul în a 2-a, eşalonat spre stânga.

Posiţia de plecare: şoseaua Turtucaia-Silistra între Km. 62—64.

Direcfia de atac: Colţul N.-Est al pădurei Turtucaia (Km. 6 ai şoselei Turtucaia—Daidâr) şi de acolo direcţia spre Daidâr.

Acest contra-atac avea să fie susţinut de Bateria 1 de 75 M. B. care fusese adusă din sectorul I. şi aşezată cam la Km. 4 al şoselei Turtucaia—Daidâr şi de două baterii de 75 m/m Md. 1880, care conform ordinului dat în ziua precedentă, fuseseră aduse de la Olteniţa (Spanţov) şi aşezate paralel cu şoseaua Turtucaia-Silistra, cam în dreptul Km. 64.

Trebuie încă să mai relevez aci că aceste două baterii care se găseau fără nici o întrebuinţare pe malul stâng al Dunărei, înpreună cu batalionul Miliţie Vasile Lupu, au fost aduse pe malul drept Ia Turtucaia în dimineaţa zilei de 23/8 şi că comandanţii lor, ofiţeri de rezervă cu totul streini de însărcinarea lor, simpli figuranţi, cum am avut mulţi la Turtucaia, dispăruse amândoi!

Am avut norocul să găsesc pe bravul Maior Divari, Comandan­ tul grupului III de artilerie, care din cauza retragerei precipitate a Reg. 76 din Sectorul III rămăsese fără întrebuinţare, şi să’i încredinţez comanda şi conducerea focului acestor două baterii, care deşi de model vechi, au fost totuşi de mare ajutor pentru susţinerea contra-atacului.

Contra-atacul se produce la ora 18, este primit cu focuri puter­ nice de inamic, şi reuşeşte a opri pentru acea zi înaintarea inami­ cului şi chiar a’l respinge puţin inapoi.

La ora 19 soseşte un Batalion din Regimentul 2 Grăniceri (Lt.Col. Bădulescu, care este îndată trimis să sprijine stânga brigadei 29 care era ameninţată din spre centrul 11 (Antimovo) şi expusă să fie întoarsă din cauza defecţiunei Regim. 76 Inf. După informaţiunile pe cari le am avut mai târziu de Ia ofiţerii înapoiaţi din captivitate, Bulgarii de şi reuşise a străpunge linia noastră de rezistenţă până în seara zilei de 23/8/1916, pierderile ce le suferise erau aşa de mari, că o sforţare energică făcută de noi în acea seară, ar fi putut determina nu numai retragerea, dar poate chiar complecta lor îngrângere.

De cele mai multe ori în război, rezultatul unei bătălii atârnă de un moment de sforţare eroică a unuia dintre adversari. Acest moment a existat Ia Turtucaia în seara zilei de 23 August şi am convingerea că dacă Comandantul Brigăzei 29 Inf. Colonelul Răşcanu Constantin ar fi pus mai multă vigoare şi voinţă de a în-

107

vinge în contra atacul său, rezultatul zilei de 23 August 1916 ar fi fost cu totul altul.

Din nenorocire acest ofiţer superior s’a ţinut în tot timpul ata­ cului departe de trupele sale iar în seara zilei a fost găsit de mine la debarcaderul din faţa Olteniţei, 4 Km în spatele frontului de luptă!

Cam pe Ia ora 20 sosind şi al 2a Batalion de grăniceri (Lt.Colonel Pârjolescu) l’am intercalat între Reg. 34 şi 74 pe şoseaua Daidârului cu intenţiunea hotărîtă de a reînoi contra-atacul cu cea mare energie chiar în aceea noapte.

Mergând însă pe teren pentru a lua dispoziţiuni în acest scop, nu am mai găsit pe câmpul de luptă nici pe Comandantul brigadei, nici trupele sale. Am găsit la postul său numai pe Lt. Colonel Petrescu Ion comandantul Regim. 74, căruia i am dat ordinul de a executa, împreună cu batal, de grăniceri al Lt. Colonel Pârjolescu, un contra-atac pe direcţia spre Daidâr, înaintând de va putea, călare pe şosea, până dincolo de pădurea Turtucaiei.

Din cauza însă a efectivului redus de trupe, cu care am fost nevoit a da acest contra-atac care ar fi putut avea urmări decisive şi fericite pentru noi, Lt. Col. Petrescu I. nu a putut inainta de cât pe o mică distanţă, fiind oprit la marginea de Nord a pădurei Turtucaia astfel că am fost nevoit să renunţ la acest atac.

In cursul aceleiaşi zile de 23 Auguet 1916 în sectorul I au avut loc următoarele evenimente: Odată cu bombardamentul Sectorului II, artileria inamică in­ stalată pe înălţimele din Spre Siahlar şi Staroselo, a început a bombarda centrele noastre No. 2. 3. 4. şi 5. şi bateriile de artilerie din Sectorul I. De şi mai puţin intens de cât în sectorul II, totuşi graţie balonului şi aeroplanelor sale, care-i procura date precise asupra poziţiunilor noastre, efectele bombardărei inamice s’au simţit imediat. In deosebi bateria 3-a de 105 mm. şi a 2-a de 75 mm. au avut să sufere pierderi simţitoare de oameni şi material. Cam pe la orele 9, valuri numeroase de infanterie inamică cobora la atac, din spre dealurile Siahlar în spre Centrele No. 4 şi 5. Batl. 11/36 şi IV/40 printr’un foc bine nutrit au respins acest prim atac, pro­ ducând numeroase pierderi inamicului.

La orele 10.30 un al doilea atac, pornit din aceiaşi direcţie, este din nou respins şi trupele inamice se retrag în dezordine.

Comandantul brigadei inamice, rănit, mărturiseşte el însuşi nereuşita încercărei sale de a cuceri Centrul 5. (J) (i) A se vedem descrierea acestei lupte în ziarul: .Novo-Isveatia" din 1917.

108 — •

Totuşi din cauza pătrunderei inamicului în Sectorul II, unde cucerise Centrele 6, 7, 8, 9 şi 10, menţinerea poziţiunilor centrelor 2—5 în sectorul I, devenea cu neputinţă, căci rămăsese cu flancul stâng descoperit, expus a fi întors de inamic.

Ca consecinţă a acestui fapt, Colonelul Mărăşescu N. Coman­ dantul Sect. I, a dat la ora 15 ordinul de retragere pe linia III, retragere care se execută în ordine. La ora 16.30 trupele Sect. I se găseau instalate pe noile lor poziţiuni din linia 3-a (vezi crochiul N. 4) unde îşi executau şi complectau lucrările de apărare necesare.

Pe Ia ora 17, spre a degaja flancul nostru drept şi a opri înaintarea inamicului, se ordonă un contra-atac (*) în direcţia podului de peste balta Staroselo, dar, prins de focuri puternice de infanterie şi mitraliere, din spre sect. II, şi după înălţimele de la vest de satul Staroselo, atacul nu reuşeşte şi oamenii sunt nevoiţi a se retrage în poziţiunile de plecare, după ce suferise pierderi simţitoare.

Tot în seara zilei de 23 August, pe la ora 21, am primit telefonic de la Colonelul Mărăşescu ştirea tot falşă, că inamicul s’ar fi retras de pe tot frontul şi că are informaţiuni sigure că în urma grelelor pierderi ce a suferit, Bulgarii au început retragerea în dezordine spre Ruşciuc şi Raşgrad.

Negreşit nu am dat nici o încredere acestei ştiri, nici nu am comunicat’o mai departe, am ordonat numai telefonic tuturor sectoa­ relor să trimeaţă recunoaşteri inaintea frontului lor spre a se vedea dacă inamicul s’a oprit pe poziţie sau se retrage.

In rezumat dar, în seara zilei de 23 Aug. 1916. situaţia noastră era următoarea: (V. Crochiul No. 4).

La centru, inamicul ocupa pădurea Turtucaia şi ajunsese în faţa liniei noastre a 3-a.

La stânga noastră (Sectorul III) inamicul ocupase linia cen­ trelor 12—15 iar regimentul 76 inf. care avusese misiunea să apere acel sector, părăsise câmpul de luptă şi lăsase descoperit tot frontul nostru de Est, pe care l’am ocupat în grabă în seara zilei de 23/8 cu un batalion din Reg. 34' inf. şi Batalionul (Loc. Col. Bădulescu) din Reg. 2 grăniceri.

(1) Motivul care a îndemnat pe Comandant. Sect. I să ordone acest contra-atac a fost mai ales o scire falşă care a circulat, în după-amiaza zilei de 23/3 ora 16, cum-că Divizia noastră de la Silistra (i 9) ar fi ajuns şi atacat în flanc trupele Bulgare care operau asupra Turtucaiei şi că le ar fi luat 5030 de prinzonieri! Nu am putut controla origina acestor ştiri falşe care circulau şi se răspândeau cu mare uşurinţă pe tot frontul. Ele erau de sigur tot opera sistemului de spionaj şi trădare care se practica de inamicii noştrii graţie populaţiunei Bulgare şi Turce din localitate şi a numeroşilor oameni de origină Bulgară din regimentele noastre.

109

La aripa noastră dreaptă (sectorul I) ocupam solid centrul No. I şi uvrajele liniei 3. de resistenţă.

In vederea situaţiei aceştia şi în urma înştiinţărei ce am primit-o telefonic de la armata III că Divizia 9-a din Silistra a plecat în aju­ torul Turtucaiei, pe la ora 13 în ziua de 23/8, am decis în comformitate cu ordinele ce primisem, să fac tot posibilul pentru a ţine cu ori ce preţ pe inamic în loc până la sosirea acestei Divizii.

In acest scop am dat în seara de 23/8 ora 23, următorul ordin de luptă (V. crochiul No. 5.)

Turtucaia 23/8—1916 ora 23. „In urma luptei de azi, inamicul reuşind să rupă frontul între „centrele 6—7—8 şi 9, a înaintat până la linia a treia de rezistenţă, „pe marginea Nord a pădurei Turtucaia (Daidâr.) „In urma contra-atacurilor viguroase date de trupele noastre „inamicul s’a retras până în linia dealului Uzum-Burum şi la Sud „de valea Başu. „Pentru a’l urmări şi recuceri toate lucrările Capului de Pod „ordon: „Chiar în noaptea aceasta toate unităţile se vor reconstitui pe „linia 3-a de rezistenţă, după cum urmează: „Regimentul 36 Inf. Batalioanele 4 de la Regimentele 40, 75 „şi 80 şi Batalionul Miliţie Mircea, vor ocupa lucrările liniei 3-a „dintre Dunăre, Centrul I şi şoseaua Turtucaia—-Remiza 2-a, pe „coasta de Nord a Vâei Turtucaia. „Un batalion din Regimentul 75 Inf. şi Divizionul de artilerie de „75 m/m vor forma rezerva acestui Sector. „Sectorul I. va fi sub comanda Colonelului Mărăşescu. „Regimentul 75 Inf. (cu 2 Batalioane) Regimentul 79 Inf., Regi­ mentul 74 Inf., Batal. I din Reg. 84 Inf., şi Batalionul Miliţie V. Lupu, „Divizionul din Reg. 5 Obuziere, vor ocupa intervalul dintre Remiza „2-a şi şoseaua Daidâr, formând Sectorul II, sub comanda Colone­ lului Anastasia Gh. „Intre şoselele Daidâr şi Silistra, va fi batalionul de grăniceri) „un Batalion din Reg. 80 Inf. şi Divizionul de Obuziere de 105 m/m de sub comanda Maiorului Munteanu, ocupând uvrajele liniei a 3-a „şi formând Sectorul III, sub comanda Generalului Drăgotescu. „La Nordul şoselei Silistra şi până în Dunăre se va găsi Reg. „76 Infanterie, un batalion de grăniceri şi două baterii- de 75 m/m „(Md. 1880) formând Sectorul IV sub comanda Colonelului Vid* „descu Gh. „Trupele vor ocupa chiar uvrajele construite pe linia 3-a.

110

„La ora 4,30 dimineaţa, fiecare unitate va trimite înaintea sa „patrule puternice pentru a cerceta terenul spre Sud şi spre cele „două flancuri ale inamicului Est şi Vest. „Dacă patrulele trimise nu întâmpină nici o rezistenţă şi tere„nul este lipsit de inamic, unităţile vor împinge drept înaintea lor şi „vor căuta să exploreze terenul până la linia Centrelor, pe care le „vor ocupa. „Dacă însă se întâmpină rezistenţa, se va angaja lupta după „regulile stabilite. „Un grup de manevră, sub ordinele Colenelului Răşcanu C. şi format din: Regimentul 34 Inf. Batal. III din Regimentul 84 Inf. Un Batalion din Regimentul 80 Inf., un Batalion de grăniceri şi Divizionul de Obuziere Motaş, se va găsi călare pe şoseaua Silistrei la Km. 63 (sau Km. 4 de la Turtucaia). „Un Batalion din Regimentul 80 Inf. se va găsi în apropiere de Cazarma Şeremet. „Trupele care nu vor putea primi hrana caldă, li se va da o raţie conserve. „Pentru trupele noi sosite, Intendantul Căpitan Ioanid va regula să se trimită în zori de zi pe şoseaua Silistra-Daidâr pâine .şi brânză. „Medicii corpurilor vor proceda imediat la pansarea răniţilor şi evacuarea lor de pe câmpul de luptă. Tot prin îngrijirea acestor medici se va proceda la înhumarea morţilor, după ce li se va lua plăcile de indentitate. Corpurile vor îngriji să se împlinească formele necesare. „Pe timpul luptei mă voi găsi Ia Blokausul Şeremet. „Raportul zilei va avea loc la ora 8 seara.

Comandantul Capului de Pod Turtucaia (ss) General Teodorescu.

Prin acest ordin s’a avut în vedere următoarele: 1. A se grupa unităţile care prin faptul retragerei se găseau întru cât-va amestecate.

2. A se stabili precis noile sectoare şi comandanţii lor.

3. A forma uri grup de manevră destul de tare, care aşezat în partea Estică a Turtucaiei, pe şoseaua Silistrei, să servească a contra-ataca în flancul său drept pe inamicul ce ar încerca să rupă ultima noastră linie de rezistenţă şi eventual să dea mâna cu Dixizia 9 care se aştepta să vie de Ia Silistra, rupând cercul de învestire şi înlesnind astfel fie respingerea inamicului, fie o eventuală evacuare a garnizoanei noastre spre Silistra.

111

Pentru ca acest plan să reuşească ar fi trebuit cape deoparte să sosească Divizia 9-a care după cum se ştie, nu a sosit nici o dată, iar pe de alta să avem artilerie de calibru mare capabilă să ţină pe loc artileria inamică şi coloanele sale de atac. Ar mai fi trebuit ca comandanţii de unităţi mari să fie toţi prezenţi şi să şi dea toată silinţa pentru gruparea unităţilor pe poziţiunile ordonate, cea ce, trebue să declar cu mâhnire că nu a avut loc: A fost un Comandant de Regiment nou sosit cu trupele de ajutor, cari nici nu a trecut Dunărea pentru a conduce trupele sale pe câmpul de luptă, iar alţii cari de şi au trecut Dunărea, nu şi-au făcut apariţiunea pe câmpul de luptă ci au găsit mai prudent să rămâie departe de trupele lor, bine adăpostiţi prin păduri (1).

In seara acestei zile de 23/8, pe lângă situaţia gravă în care ne găseam, se mai adăoga lipsa de muniţiuni pentru tunurile de 75 m/m şi pentru obuzierele de 105 m/m. După cum am mai arătat, M. S. M. care se vede nu a luat nici o dată în serios vre’un atac pe la Turtucaia, crezuse că este deajuns a trimite ca artilerie mobilă la Turtucaia, numai un Divizion de tunuri de 75 m/m şi unul de obuziere nşoare de 105 m/m şi acestea numai ca bateriile lor de tragere, fără eşalonul de luptă şi fără vre’o coloană cu muniţiuni !

Negreşit că acestea au terminat muniţiunile lor chiar în prima zi de luptă astfel că pe urmă rămăsese aproape fără întrebuinţare.

Muniţie pentru asemenea piese nu aveam nici la magaziile din Turtucaia nici la cele din Olteniţa. — Am raportat cazul telegrafic, mi s’a răspuns că mi se trimite muniţiuni cu C. F. Am trimis în seara zilei de 23/8 la Olteniţa pe Lt.-Col. Zvoranu loc ţiitor al comandantului artileriei, spre a face să fie trecute chiar în noaptea aceia muniţiile ce vor fi sosit în portul Olteniţa.

Din raportul acestui ofiţer superior extrag partea privitoare la aceasta:

„Muniţii de 105 m/m pentru obuziere nu era în depozitul „Olteniţa, însă Ia cazarma de infanterie (din Olteniţa) am găsit o „telegramă din Bucureşti prin care se anunţa plecarea unui tren cu „muniţii la ora 3 noaptea spre Olteniţa, In aşteptarea acestui tren „sa expediat' în Turtucaia o mică parte de muniţie de mitralieră, „căci ştiam că avea în depozitul Turtucaia destulă, precum şi 200 „lovituri pentru bateria de 150 m/m.“ (2) (1) Corad. Regimentelor 75' şi 80 Infanterie.

(2) Abia acum soseşte această muniţie care fususe cerută de 6 luni de zile şi repetată de mai multe ori.

112

„Trenul cu muniţia anunţată a sosit în portul Olteniţă la orele „11 (adică ora 11 am. din ziua de 24/8) când subsemnatul în per­ soană am căutat în toate vagoanele de oare ce ofiţerul de Ad-ţie „venit cu ele nu ştia repartiţia muniţiei în vagoane şi am găsit „807 proectile de obuziere de4 105 m/m a căror descărcare din tren „şi încărcare pe şlep a început imediat. „Acest şlep însă nu a mai putut fi tredut Ia Turtucaia din cauza „evenimentelor nenorocite care au avut loc (*). Acest şlep a fost „luat în josul Dunărei de un remorcher44. Şi muniţiile ca şi ajutoarele mi se trimeteau în ultimul moment când nu mai putea servi la nimic!

Răsboiul European dura de 2 ani şi M. S. M. încă nu înţelegea consumul colosal de muniţiuni al artileriei moderne. Când l’a înţeles, era prea târziu (2).

Ziua de Miercuri 24 Augusi/6 Septembrie 1916.

In urma ştirelor pe care le primisem în cursul nopţii de 23—24 August că inamicul s'a retras la Sudul pădurei Daidâr, speram că în ziua de 24/8 voi avea timpul necesar pentru a-mi grupa forţele aşa cum se ordonase şi a aştepta apoi sosirea Diviziei 9 de la Silistra, cu care eventual aş fi luat ofensiva şi respins pe inamic dincolo pe frontieră.

Speranţele noastre au fost însă înşelate în toate privinţele.

Pe dată ce s’a luminat de ziuă, cam pe la orele 4.20, artileria duşmană şi în special tunurile sale de calibru mare, instalate între Daidâr şi Antimovo, deschid un foc violent asupra sectoarelor II şi III. fi) Era tocmai momentul când bateriile inamice aşezate pa dealul Turtucaia, bombarda poitul Olteniţa.

(2) îmi fac o datorie să semnalez aci fapta vitejească, săvârşită în această zi, de SubLocot. de rezervă Constantinescu Victor din Rcg. 9 Călăraşi care, ca comandant al plutonului de Călăraşi ce se dăduse C. de Pod, rămâind fără întrebuinţare şi văzând situatiunen gravă în care ne găseam, a cerut el însuşi a i se da comanda Batal, de miliţii Vasile Lupu, care sosise în acel moment cu vre-o 400 oameni Cum Comandantul acelui batal. Maiorul Bălăceanu Olivie, lipsea în acel moment, fiind dus la Comandament, spre a primi ordine, iar Comandan­ tul nou numit, Maiorul Bălşânescu, dispăruse, am admis acestui brav şi inimos ofiţer a luacomanda până la sosirea Maiorului Bălăceanu şi să sprijine dreapta brigadei a 29 în contra atacul său. In adevăr cu cei 400 miliţieni a reuşit să întârzie şi să tină pe loc o fracţiune im­ portantă inamică care înainta din spre pădure cu scopul probabil de a întoarce flancul brigadei a 29. A doua zi 24 August, în momentul când acest ofiţer era pe punctul de a cădea prizonier, a trecut Dunărea înnot la Olteniţa şi a fost între cei d’întâi care s’au prezintat la Fortul Cătelu, unde se ordonase adunarea şi reconstituirea unităţilor scăpate de la Turtucaia. Aci însă avu nenorocirea să fie primit cu insulte şi apostrofat de către unul din .numeroşii eroi de linia 2 (ofiţeri de pe la P. S. M. S. M.) cari se improvizase acolo, ofiţeri de prin birouri cari, de şi nu ştiau nimic decăle petrecute la Turtucaia, vedeau totuşi în nenorocitele .victime scă­ pate de acolo numai dezertori!

Fire plină de ambiţie şi de patriotism, Sub-Locotenentul Constantinescu V. nu a putut suporta insultele nemeritate ce i se aduceau şi s’a sinucis în faţa chiar a celui care îl insultase !

Aceasta era recompensa unui brav care şi-a jertfit totul pentru Patrie! recompensă venită tocmai din partea acelora cari pregătise în birou, dezastul de Ia Turtucaia!.

113

Balonul captiv inamic apare din nou în direcţia Daidâr, aero­ planele de recunoaştere inamice de asemenea.

Informată desigur prin aceste mijloace, artileria inamică începe să tragă cu mare preciziune asupra trupelor noastre care se grupau spre Cant. 4 al şoselei Silistra, ceea ce făcu cu neputinţă adunarea inassei noastre de manevră în acel punct.

Totuşi trupele noastre de infanterie îşi ocupă poziţiunile în lucrările liniei 3-a.

Ne lipsea însă artileria capabilă a se măsura cu artileria inamică.

Bateria noastră de 150 m/m, singura care ar fi fost în stare să se măsoare cu artileria inamică, terminase cu totul proectilele şi era redusă Ia tăcere.

Bateria 2 de 105 m/m adusă din a 2-a poziţie sub comanda Lt. Dumitrescu A., a pus în bătaie la vestul şoselei Daidâr cam Ia 1 Km.. Sud de cazarma Şeremet, de unde a răspuns focului inamic, fără însă a putea avea vre un efect întru cât artileria inamică se găsea în afara bătăei sale eficace.

Bateria l-a de 75 m/m Md. B. care fusese adusă încă din după amiaza zilei de 23/8 în sectorul II şi cooperase la contra atacul dat spre pădure, este din nou pusă în baterie ocupând şi înaintând succesiv la vestul şoselei Daidâr, până în dreptul Km. 5.

Bateriile de obuziere uşoare de 105 m/m, rămase aproape fără muniţiuni, sunt aşezate pe platoul Şeremet, în apropierea locului unde fusese bateria anti-aeriană.

In fine cele două baterii de 75 m/m Md. 1880, venite de Ia OIteni{a (Spanţov) ocupaseră şi ele poziţii cam în dreptul Km. 64 al şoselei .spre Silistra.

Cu asemenea mijloace în artilerie eram negreşit cu totul în imposibilitate de a putea lupta cu artileria inamică.

Toată nădejdea noastră era ca să putem ţine până ce ne va sosi Divizia 9-a de la Silistra.

In seara zilei de 23/8 ne sosise în fine la Olteniţa 2 aeroplane pentru recunoaştere.

In ziua de 24/8 ora 9.30 am primit de Ia Locotenentul Bădescu C-tin, care fusese trimis în recunoaştere cu unul -din aceste aero­ plane, următoarele informaţii: 1. Două tunuri de calibru mare inamice, pe automobile, la colţul Sud Vest al pădurei Antimovo.

2. Două tunuri de calibru mare inamice, tot pe automobile, pe dealul de la Est de Daidâr.

8

114

3. O baterie cu tragere repede (4 tunuri) Ia colţul N. E. al pădurei Daidăr.

4. Trupe inamice de infanterie în linia intermediară a sectoru­ lui II şi coloane succesive de trăgători care înaintează spre linia noastră (a 3-a) de rezistenţă, rezemate cu flancul drept pe şoseaua Silistra cam la Km. 6.

5. Liziera de Est a pădurei de la Bulgar-Cusui ocupate de infanteria inamică.

6. Liziera de N.-Est a pădurei Daidâr se pare întărită cu şanţuri ocupate de inamic.

7. Pe drumul de care de la Sud de Sarsânlar cam la 2 Km;, s’a observat praf mult. Părea a fi o coloană de Cavalerie.

8. O coloană de infanterie, aproximativ 2 Regimente, înaintează spre Turtucaia de la Sud-Est de Edjekioi sau de la Deli-Jusuflar.

Inamicul nu mai are rezerve.

Am recunoscut şoselele până la Bosna, Haşkioi, Jali-Ceatalgea. (ss) Lt. Bădescu.

O altă comunicare, primită cam la aceeaşi oră de la observator Locot. Cantacuzino (Avion M. F. Nr. 10) îmi da următoarele informaţiuni: „Şoselele despre Silistra goale, căruţe resfirate. „Din direcţiunea Raşgrad nici o coloană în mişcare, nici spre Silistra nici Turtucaia/1 „O coloană cam de un Regiment pe drumul Deli-Isuflar EstTurtucaia, probabil infanterie/ „Poziţia artileriei grele inamice la puţul N. E. Denizler. „Ceatalgea-Goliabina (Sud şoseaua Turtucaia-Silistra) în flăcări/ (ss) Pilot Locot. G. Negrescu.

Observator Locot. Cantacuzino.

Din ambele aceste informaţiuni rezulta în mod cert că o coloană puternică (cel puţin o brigadă Infanterie) înaintează pe la Sud Est de Turtucaia venind din direcţiunea Silistrei.

Un moment am crezut că coloana aceasta care se vedea înaintând de Ia Deli-Isuflar spe S.-Est de Turtucaia, ar putea fi chiar trupele de ajutor al Diviziei 9 întru cât Deli-Isuflar era numai, la 3 Km. Sud de şoseaua Silistrei şi era foarte posibil ca Divizia 9 să fi luat înadins acel drum pentru a cădea în flancul drept al trupelor atăcătoare. Ştirea că pe şoseaua Silistrei nu se văd trupe şi după cum ştiam precis că Divizia 9 plecase din Silistra în ziua de 23/8 ora 14, (aşa fusesem informat de Armata III) mă întărea şi mai mult

115

în convingerea că trupele văzute la Deli-Isuflar trebuia să fie primele elemente ale Diviziei a 9-a care ne soseau în ajutor. încurajat încă de ştirea telefonică care îmi venea de la Armata III că ajutorul Diviziei 9 este iminent, am redijat şi dat trupelor pe frontul de luptă un ordin prin care le înştiinţam că Divizia de la Silistra este pe drum în ajutorul nostru şi că în curând va sosi din direcţiunea de Est, pe Ia Antimovo, (Kuzgunlâc) recomandându-le de a rezista cu ori ce sacrificiu până la sosirea acelor ajutoare.

Cu toate aceste ordine şi cu toate ameninţările făcute decătre •unii şefi mai inimoşi, totuşi începuse a se manifesta oare care debandadă şi panică.

In special s’a observat asemenea panică la trupele noui sosite şi anume la regimentele: 80, 75 şi un batalion din regimentul 84.

Trebue să relevez că ambele aceste două regimente (80 şi 75) au sosit cu batalioanele lor în mare neregulă şi după cum am arătat mai sus, comandanţii acestor regimente nu au apărut pe câmpul de luptă.

Ultimul batalion din regimentul 80 inf. sub comanda Maiorului Dobriceanu, a sosit pe teren chiar în dimineaţa zilei de 24/8 şi a fost aşezat de noi ca rezervă generală, lângă şi la Sud Vest de cazarma Şeremet.

Nu mai repet fapta criminală săvârşită de Regimentul 76 Inf. care a părăsit cu totul sectorul III ce-i fusese încredinţat şi din care abia reuşise, până la ora 10 în ziua de 24/8, să se adune vre’o 300 de oameni, în mare parte fără arme şi fără cartuşe, cu 19 ofiţeri, la cazarma Şeremet.

Pe la ora 9.30 în speranţa ajutorului ce’l aşteptam de la Divizia 9-a şi pentru a întârzia cât mai mult înaintarea inamicului dând şi oare care aer trupelor noastre, care se găseau acum închise într’un spaţiu mic (o semicirconferinţă cu raza de 3 Km.) am ordonat un contra atac general pe tot frontul.

Acest cantra atac trebuia dat simultan, însă trupele din sec­ toarele II şi III aveau să lupte mai mult pe Ioc, înaintând, prin salturi mici până ce se producea efectul atacului prin sectorul I, pe unde urma să se dea trei contra atacuri în modul următor: Un batalion din regimentul 36 Inf. prin valea Boiangiului, spre Remiza No. 2.

Două companii urmând şoseaua nouă din valea Turtucaia, tot spre Remiza 2.

8*

116

Două companii urmând drumul de la fântâna din valea Turtucaei spre Centrala telefonică No. 2.

Acest atac concentric, dacă ar fi reuşit, ar fi căzut în flan­ cul stâng inamic şi ar fi atras asupra lui probabil o mare parte din trupele inamice aflate între şoseaua Daidâr şi aceea a Silistrei, degajând astfel frontul nostru de Est şi înlesnind joncţiunea noastră cu Divizia 9-a, ce era aşteptată de la Silistra.

Pe la ora 10 contra atacul nostru, dat de Regimentele 36 şi 2 Grăniceri şi resturi din Reg. 79 Inf., nu reuşeşte din cauză că artileria noastră din lipsă de muniţiuni nu a putut nici să’l pregă­ tească nici să’l ajute cu focurile sale, astfel că inamicul nesupărat de artileria noastră şi ajutat de artileria sa de calibru mare, care făcea ravaje în spatele frontului nostru, producând mai ales efecte demoralizatoare forte mari, reuşeşte nu numai să respingă contra atacul nostru, dar să rupă pe la ora 11.30 şi ultima noastră linie de rezistenţă.

Ruptura s’a produs pe la Sud-Vestul Turtucaiei pe direcţiunea nouei şosele care venea de la Remiza No. 2 spre Cazarma Şeremet.

La ora 12 atacul inamic era deja stăpân pe platonul Turtucaei şi ajunsese cu primele sale valuri la marginea de sud a cazarmelor. încă de la ora 10.30 văzând că Divizia de la Silistra nu dădea nici un semn de viaţă, am telefonat atât Armatei III cât şi marelui Cartier General, cărora le-am comunicat situaţia disperată în care ne găseam şi ceream ordine de urmare.

Nu am primit nici un ordin de la Armata III, numai L.-Colonel Roseti de Ia Marele Cartier General mi-a comunicat că „din înalt ordin în nici un caz Divizia să na capituleze Despre Divizia de la Silistra nu mi s’a dat nici o ştiinţă.

In urma acestora am ordonat Şefului de St. Major ca să comunice trupelor prin biciclişti trimişi tuturor uniţăţilor de pe front ca, fiecare pe cât împrejurările le vor permite, să caute să rupă lupta şi să se retragă spre Silistra pe sub Dealul Cusui, sub pro­ tecţia monitoarelor noastre care bombardau cu violenţă trupele inamice aflate pe dealurile vecine cu Dunărea, pe malul drept, de asemenea am dispus ca cele două bacuri (şlepuri) să fie utilizate pe cât se va putea pentru trecerea Dunărei a oamenilor care vor putea să fie salvaţi.

Cum însă unul din aceste bacuri fusese încărcat cu muniţiuni de artilerie si mitraliere Ia Olteniţa, spre a fi trecute la Turtucaia, nu a mai putut fi utilizat în scopul sus citat, astfel că un singur bac. a fost utilizat în acest scop, însă nu a putut fi de mare folos întru

117

cât nu putea îi remorcat de nici un vas, căci remorcherele pe care le avusesem în port, dispăruseră, fiind lovite de artileria inamică, probabil fugite.

Vasele marinei noastre văzând şi ele pericolul la care erau expuse prin ocuparea de către artileria inamică a dealurilor dintre Ţurtucaia-Silistra, au fost şi ele nevoite să părăsească incă de la ora 11 portul Turtucaia.

Totuşi fie cu bărcile găsite în port, fie cu ultimele vase ale marinei noastre militare, fie chiar înot, s’a putut salva o bună parte din ofiţeri, trupă şi material. O parte din ofiţeri şi trupă care au urmat drumul pe sub coastă spre Silistra,. au avut mult de suferit de la mitralierele bulgare aşezate pe înălţimi, totuşi sub protecţia focurilor de la monitoare s’a reuşit a se retrage pe aci o parte din oameni în mici grupe. Dacă Divizia 9-a de la Silistra ar fi putut ocupa cel puţin câte va din înălţimile de la Vetren, Popina, Gravan şi Dolni-Rahova, s’ar fi putut scăpa cel puţin Vs din garnizoana Capului de Pod Turtucaia.

Chiar astfel, cu toate greutăţile enorme ce s’a întâmpinat, totuşi s’a putut salva şi retrage peste 2—3000 oameni şi câteva convoiuri.

Revin asupra chestiunei aşezărei unui pod pe vase la TurtucaiaDacă un asemenea pod ar fi existat, este sigur că nu am fi avut să înregistrăm la Turtucaia de cât pierderea materialului greu de artilerie şi a unui număr mic de oameni şi animale.

Nici acum nu’mi pot explica motivele care au făcut pe con­ ducătorii noştri să renunţe la aşezarea unui pod între OlteniţaTurtucaia, atunci când totul era pregătit în acest scop încă din timp de pace (pentru două poduri) şi când se aşezase un asemenea pod şi la' Silistra, care era mult mai departe de frontieră, deci mai puţin expusă de cât Turtucaia.

La ora 12.30 un automobil blindat inamic profitând de faptul că artileria noastră nu mai avea muniţiuni reuşeşte să rupă linia trăgătorilor noştri şi să înainteze până lângă cazarma Şeremet pro­ ducând panica în trupele care mai ţineau faţă inamicului.

La ora 12.45 linia inamică ajunsese pe creasta dealului din marginea oraşului Turtucaia, unde începuse să cadă proiectilele artileriei inamice şi să răsbească chiar grupe de infanterişti inamici. încă în dimineaţa zilei de 24/8 când părţi din trupele noastre, cuprinse de panică, aruncau armele şi fugeau, câţi-va locuitori bulgari au fost prinşi trăgând în trupele noastre care se retrăgeau.

Aceştia au fost executaţi pe loc.

118 —

Această populaţie care până în acel moment avusese o atitu­ dine din cele mai umile şi supuse faţă de armată şi de autorităţi, pe dată ce a simţit că situaţiunea se schimbă în defavoarea noastră, a devenit agresivă şi pericoloasă pentru noi.

După ce trupele Bulgare au ocupat oraşul actele de barbarie şi sălbăticie comise de Bulgari întrec orice închipuire!

In această privinţă avem chiar mărturia generalului bulgar Toşef.

Iată în adevăr ce îndrăsneşte să scrie acest general în pliu secol al XX-Iea: „Nu sunt nici setos de sânge, nici atât de nemilos, dar „sufletul meu de Bulgar s’a revoltat când am văzut marile propor­ ţii ale dezastrului românesc, chiar m’am supărat că nu i-au mâ„celărit pe toţi şi în acelaşi timp simţiam că eu Bulgar, dacă „aceasta depindea imediat de mine, eu însumi mi-aşi fi admis o „asemenea atrocitate//“ Şi tot el adaugă: „Viteazul în tot deauna este generos şi numai laşul şi fricosul recurge la atrocităţi/ In adevăr, se poate zice că din acest punct de vedere, sunt sinceri şi îşi recunosc ei înşişi calităţile! căci atrocităţile şi crimele comise de Bulgari în acele momente întrec orice margine.

Că sunt laşi şi fricoşi atunci când nu se simt ajutaţi de alţii şi când au de a face cu trupe regulate, au devedit-o de ajuns, chiar fără propria mărturisire a generalului Toşef. Capitularea unei întregi brigade de infanterie bulgară în 1913 în faţa unei brigade de cavalerie română, trădarea şi fuga ruşinoasă din 1918 de pe frontul de la Salonic, sunt destul de recente pentru ca să-i cunoască toată lumea de ajuns! Şi când te gândeşti că cu 3 ani înainte armata noastră ajunsă lângă porţile Sofiei lua certificate de bună purtare dela primarii lor ca să nu aibă loc reclamaţiuni mai târziu, iar ofiţerii lor făcuţi pri­ zonieri şt aduşi la Târgovişte, se bucurau de un tratament mai mult de cât afabil!!!...

Dar asupra atrocităţilor comise de Bulgari în contra trupelor noastre prizoniere s’a scris şi se va mai scrie cred, pentru a de­ masca în faţa Europei pe aceste fiare care au avut un moment pretenţia de a stăpâni întreaga peninsulă Balcanică.

Au ucis Ia Turtucaia, numai în setea lor de sânge, oameni nevinovaţi, precum pe şeful oficiului poştal local, pe poliţaiul ora­ şului şi pe mulţi alţii... Pe mine chiar, mi-au făcut onoarea să mă caute două zile pretutindeni declarând că mă vor ucide!

119

Pe la ora 12.45 când trupele inamice ajunseseră la marginea oraşului şi nu se mai putea face nimic pentru salvarea Capului de Pod, un Monitor de al nostru (Al. Lahovari) sub comanda Coman­ dorului Toescu şi o vedetă, reuşesc din proprie iniţiativă a veni la Turtucaia şi sub protecţia focurilor sale, să ia pe bord personalu1* Comandamentului Capului de Pod. Ce a mai urmat în urmă nu pot şti, este datoria acelor ce au rămas şi au avut de îndurat toate maltratările şi barbariile inamici­ lor noştri bulgari, să le descrie şi arate pe larg, pentru ca întreaga omenire să ştie şi să cunoască pe aceste fiinţe care sub masca celei mai mari supuneri, ascund cea mai sălbatică şi crudă fiară.

Una din învinuirile ce mi s’au adus prin diferite scrieri publi­ cate de unii din foştii camarazi cari nu au luat parte la luptele de la Turtucaia, dar cari acum s’au improvizat în critici, a fost aceia că eu cu statul major al Diviziei, am părăsit trupele în ziua de 24 August 1916 în loc de a mă fi pus în capul lor şi a încerca o eşire onorabilă spre Silistra, în scopul, spun ei, a-mi salva „scumpa mea persoană11 lăsând astfel pradă inamicului întreaga garnizoană.

Răspund, nu acestor bârfitori, cari pot acum în liniştea cabi­ netului lor, să facă tot felul de teorii şi să-şi verse veninul con­ deiului lor cum voiesc, dar pentru opinia publică care nu trebue să fie înşelată de asemenea bârfitori, ci să ştie tot ce s’a petrecut în acele triste împrejurări.

In ce priveşte grija ce aceşti foşti camarazi îmi atribue că am avut de „scumpa mea persoană11 toţi cari au luptat alături de mine la Turtucaia pot să afirme, cu mâna pe conştiinţă, că în cele 6 zile cât au ţinut luptele de la Turtucaia, nu m’am menajat un singur moment, In fiecare zi parcuram câmpul de luptă fie cu automobilul, fie călare, fără să mă gândesc un singur moment a mă pune la adăpost.

Deci, atâta timp cât intervenţia mea pe câmpul de luptă a fost necesară şi am crezut că poate fi de folos cauzei pentru care luptam, nu m’am cruţat şi nu am pus nici un preţ pe „scumpa mea persoană11. Aceasta nu o poate desminţi nimeni din aceia cari au fost martori oculari pe câmpul de luptă şi cari m’au văzut peste tot unde pericolul era mai mare.

Dar că nu m’am pus în capul trupelor în ultimul moment şi nu am încercat o eşire disperată spre Silistra, aceasta nu am făcut-o, nu pentru ca să-mi menajez scumpa mea persoană, după cum afirmă acum aceşti bârfitori, ci pentru simplul cuvânt că nu se mai putea face, nu aveam cu cine s’o fac!

120

Căci trebue să fie bine stabilit că ordinele absurde ce mi s’au dat în zilele de 22 şi 23 August ca să rezist cu ori ce preţ pe pozitiunile noastre până ce vor sosi ajutoarele, m’au făcut să nu pot lua .această iniţiativă atunci când se putea lua, adică cel mai târziu până în dimineaţa zilei de 24 August, în special în cursul nopţei de 23—24 August 1916.

După ce s'a luminat de ziuă şi a început să cadă proectilele de mare calibru asupra rezervelor şi massei noastre de manevră, a urmat o debandadă complectă: ofiţerii, mai cu osebire aceia fabricaţi în două luni din învăţători, capşişti, etc. au dispărut cei d’intâi, chiar de Ia aşa zisele batalioane de ajutor, iar trupele aruncau armele şi se refugiau la debarcader, că să găsească vre un mijloc de a trece Dunărea.

Era un „sauve qui peuttt general.

Timp de 5 zile (19—23 August) am putut ţine în frâu aceste tendinţe de panică, inerente trupelor nu destul de instruite, cum era majoritatea celor de la Turtucaia şi cari pentru întâia oară luau parte la lupte. După ce însă mi-au sosit ajutoarele în starea de oboseală şi nepregătire în care mi-au sosit, mi-a fost cu neputinţă a le mai stăpâni.

De şi pusesem anume mitraliere cari să tragă în contra celor cari părăseau frontul şi fugeau în dezordine spre oraş, — Locot.

Borşaru de la compania de pionieri a avut această însărcinare, — de şi eu însumi cu ofiţerii din stat-majorul divisiei, am uzat de mijloace violente pentru a opri şi preîntâmpina aceste acte de laşitate, a fost însă cu neputinţă a pune capăt acestor panici ce cuprinsese întreaga garnizoană.

Aş fi voit să văd în acele momente pe vre unul din aceşti viteji critici, care ne vorbeşte acum de eşire viguroasă spre Silistra şi care pune în dubiu ordinul de retragere generală ce am dat în ziua de 24 August din cauză că nu are număr (!) ce ar fi făcut ei înşişi în acele momente când nu mai era nici o disciplină şi când toţi: ofiţeri şi trupă, fugeau sau se ascundeau; cu cine ar fi făcut acea eşire viguroasă spre Silistra?

Aceia cari cunosc psichologia mulţimei ştiu că este un moment când omul individual nu mai este capabil să judece şi când instinctul de conservare transformă mulţimea în turmă care aleargă fără să ştie unde, cu gândul de a se salva, dar cu rezultatul tocmai contrariuNegreşit că un comandant liber pe acţiunile sale nu trebue să lase să vină acel moment ci să-l previe şi să ia măsuri de salvare înainte de a începe panica.

121

Acest moment a fost Ia Turtucaia în seara zilei de 22 August 1916, până nu-mi sosise încă acele aşa zise batalioane de ajutor, când eu am raportat D-lui general Aslan că situaţia este disperată şi că nu mai sper să pot rezista.

Dacă atunci, în loc de a-mi ordona să rezist ca orice preţ aş fi fost autorizat să iau pe propria mea răspundere măsurile cerute de împrejurări, n’aş fi mai rămas nici un moment Ia îndoială şi aş fi făcut acea eşire spre Silistra încă din noaptea de 22 spre 23 August 1916.

Dar de fapt nu eu eream comandant efectiv la Turtucaia, ci numai cu numele căci comandanţii superiori prin ordinele ce-mi dedeau necontenit la telefon, îmi anulau orice iniţiativă. îmi vorbeau numai de rezistenţă cu orice preţ .... ba chiar puneau termene de rezistenţă pe minimum 30 zilei!

Domnul general Aslan comandantul armatei III, căruia i-am descris la telefon situaţiunea critică în care mă găseam la 22 Aug., în loc de a veni în persoană spre a se convinge de adevăr, sau cel puţin a-mi spune franc să mă descurc cum voi crede eu mai bine în acea împrejurare, imi vorbea din ;lună 1 . . . făcea teoria unui atac proiectat de D-sa cu armata rusă şi Divizia de la Bazargic, spre . . . Curtbunar!!

Acum văd şi eu că am făcut mare greşală de am ascultut ordinele D-sale şi că ar fi trebuit să ordon retragerea chiar in noaptea de 22—23 August cu riscul chiar de a fi tradus inaintea vre unei curţi marţiale şi împuşcat pentru ne-executare de ordin în faţa inamicului.

Dar atunci când aveam pe umeri întreaga răspundere a situaţiunei, când eram cu ochii şi cu mâihile legate, nu puteam face acest gest, ori ce ar zice adâncii cercetători de azi ai situaţiei de atunci.

Aş întreba pe ori care om cu bun simţ şi cu oare care cunoştinţe de conducerea trupelor, să spună cu mâna pe conştiinţă, dacă s’ar fi aflat în locul meu în acele momente, în care primea mereu ordine de rezistenţa cu orice preţ şi ştirea că i se trimet ajutoare, că Divizia 9 este în drum spre Turtucaia, ar fi luat atunci pe propria răspundere iniţiativa unei retrageri?

Toate nenorocirile şi toate dezastrele cari au avut Ioc în toate războaiele au provenit în cea mai mare parte, din cauză că nu s’a lăsat libertatea de comandă şi iniţiativă acelora cari se aflau la faţa locului ci şi-au rezervat conducerea superioară comandanţii supe­ riori, aflaţi la mari depărtări, cari ne fiind, influenţaţi de evenimen-

122 —

tele reale de pe câmpul de luptă, văd situaţiunea cu totul greşit şi dau ordine cari nu se potrivesc deloc cu împrejurările.

Dar, mai zic criticii de cabinet de acum, de ce am părăsit trupele şi de ce nu am rămas cu ele pentru a muri în fruntea lor, sau a împărtăşi cu ele mizeriile captivităţei ?

Nu am făcut aceasta, nu pentru a-mi salva scumpa mea persoană, după cum insinuiază aceşti bârfitori, căci am arătat că persoana mea nu m’a preocupat nici un moment tot timpul cât au ţinut luptele de la Turtucaia, ci pentru că orice act omenesc trebue să aibă o justificare, altfel devine o nebunie, sau cel mai puţin o prostie. Şi atunci întreb: care ar fi fost folosul ca eu şi întreg statmajorul diviziei să fi rămas în fruntea, nu a trupelor organizate, căci acestea nu mai existau, ci în fruntea fugarilor cari părăsind câmpul de luptă se adunau la Turtucaia ca să se predea inamicului învingător ?

Fără îndoială că dacă ar fi existat o unitate constituită şi orga­ nizată, nu aş fi stat un moment la gânduri spre a muri în capul ei: era tot ce aş fi dorit mai mult în acele momente şi în ultimul moment am umblat pe linia frontului ca să fac acest gest. Nicăeri însă nu am găsit o trupă constituită capabilă de acest act. E dureros să o spun, dar trebue să declar că aceasta era situa­ ţiunea în ziua de 24 August 1916 ora 12.

Astfel că nu-mi mai rămânea de cât să mă pun şi eu în capul acelora cari părăsind trupele lor, s’au adunat la Turtucaia în ultimul moment şi s’au predat duşmanului.

De condiţiuni de predare mai avantagioase nici nu putea fi vorba, căci inamicul, care luptase 6 zile şi avusese pierderi enorme, văzându-se acum stăpân pe situaţie, nici nu mai sta la vorbă în această privinţă.

Ar fi fost o predare ruşinoasă a unui general cu întreg statmajorul său la discreţia unui învingător barbar, care nu cunoştea nici cele mai elementare reguli de cavalerism.

Ar fi fost o aureolă mai mult la victoria acestor fiare sălbatice şi o umilinţă mai mult pentru armata noastră.

Negreşit că o asemeeea alternativă nu o puteam primi şi dacă aş fi fost redus la dânsa, mai curând mi-aş fi pus capăt zilelor.

Dar, după cum am arătat mai sus, eu am primit un ordin categoric că în nici un caz să nu capitulez, ceia ce-mi da dreptul, de şi prea târziu, e drept, să.ordon retragerea, ceia ce am şi făcut şi pe cât s’a putut s’a executat, atât cât s’a mai putut executa în

1

1 I

:

; 1

123 —

acel moment, întru cât nu mai existau unităţi organizate, nu din vina mea, ci din a celor cari au lăsat să ajungă lucrurile la această limită!

Dar, un fost camarad a cărui imaginaţie nu are margini, afirmă chiar că o şalupă se afla gata în portul Turtucaei cu scopul de a ne evacua pe noi. La aceasta nu pot răspunde acelui camarad de cât că: minte ! (*) Nu a fost şi nu am ordonat nici unui vas să stea gata în acest scop.

A fost o întâmplare că în momentul acela (ora 12.45) s’a ivit în faţa portului Turtucaei un monitor şi o vedetă care, în spirit de camaraderie, fără să o fi chemat eu, a crezut că este de datoria sa să salveze întreg stat-majorul Diviziei şi încă mulţi ofiţeri şi trupă cari se a aflau la debarcader în acel moment.

Nici astăzi nu ştiu cine şi din a cui iniţiativă au fost trimese aceste vase în portul Turtucaei în ziua de 24 August 1916.

De altfel, pe dată ce m’am îmbarcat pe monitor, am telegrafiat prin aparatele fără fir M. C. G., despre retragerea noastră şi am primit un răspuns, al cărui conţinut exact nu mi-1 mai amintesc, dar care ştiu că aproba şi confirma dispoziţiunile de retragere. Acel răspuns a rămas la actele de pe bordul monitorului. p) Intr’o lucrare apărută de curând, întitulată: „Din Răsboiul României în lumina ade­ vărului“ de Colonelul Lupaşcu Al. Stejar şi în care autorul ne serveşte şi un Motto, în care sfătueşte pe toţi să „spună adevărul şi nimic alt de cât adevărul“ am găsit cu mirare două afirmatiuni pe care cu părere de rău le declar de . . . mincinoase!

Astfel la pag. 87 şi 88 din acea lucrare, autorul afirmă că a cetit el însuşi în toamna anului 1915 proiectul de apărare al C. de P. Turtucaia şi că în acel proiect se spunea categoric că: „în momentul în care s’ar fi constatat că rezistenţa pe această din urmă linie (ultima) nu mai putea fi prelungită cu nici un chip, trupele capului de rod trebuiau să execute o eşire spre Est şi să se retragă metodic luptând asupra capului de Pod Silistra“.

Declar categoric că nu a existat o asemenea dispoziţie în proectul de apărare al C. de P. Turtucaia, după cum nu a existat nici în Instrucţiunile M. S. M., astfel că D-sa nu a putut ceti ceia ce nu a existat nici o dată.

Tot asemenea este şi cu şalupa despre care ne spune acelnş autor că: „sta gata în acest scop“ (al retrageri peste Dunăre, pag. 114 din aceiaşi lucrare). O pură invenţiune a acestui discipol al adevărului. Şi atunci cum ră-.nâne cu titlul şi cu motto uvragiului D-sale ?!

Dacă vor mâi fi multe „adevăruri** de acest fel în cartea D-sale poate că ar fi fost mai potrivit, în tot cazul mai sincer, să-i schimbe titlul şi motto înlocuind cuvântul adevăr prin „minciună-1.

De altfel din toată lucrarea acestui ofiţer superior se vede la fiecare rând grija ce are a se prea mări pe sine însuşi, ceia ce în fi ne i se poate scuza; sunt glorii ascunse care Irebuesc relevate . . . altfel istoria este cam îngrată!

Numai că acest mare geniu militar, nu s’a mărginit să descrie şi să pue în relief faptele glorioase la care a luat parte personal, ceiace era dreptul său, ci a voit să îmbrăţişeze mai mult, să facă critica şi a operaţiunilor la care nu a luat parte ci numai a auzit şi atunci în lipsă de date precise, a pus la contribuţie imaginaţia D-sale foarte bogată. Rezultatul a fost că s’a pus In conflict cu titlul şi motto lucrărei D-sale ceiace, în cazul cel mai bun, îl expune la ridicol!

124

Acesta este purul adevăr asupra părăsirei de post ce mi s’a atribuit din răutate de către unii din foştii camarazi rău informaţi sau rău voitori.

In ce priveşte perderile noastre totale în morţi şi răniţi va fi greu a se şti cu destulă preciziune, aceasta din cauză că ne având rapoartele corpurilor care au luptat, nu s’a putut şti de cât răniţii care au fost evacuaţi în spitalele din {ară.

Aşa fiind, nu se poate da decât o evaluare aproximativă a acestor pierderi.

După aprecierea sub-semnatului, în cele 6 zile de luptă, am avut cam 3000 morţi şi 7000 răniţi. Total 10000.

Asupra pierderilor inamicului avem mărturia prizonierilor şi publicaţiunile prin ziarele Bulgare, că numărul morţilor lor au trecut cifra de 8000 iar răniţii au fost probabil mai mulţi.

Aceste cifre vorbesc de la sine spre a se putea aprecia modul, afară de excepţiuni nenorocite, pe care le am arătat aci, cum au luptat trupele de la Turtucaia, trupe care atunci au primit botezul focului, lipsite de instrucţie militară desăvârşită, de armament, de muniţiuni şi de mijloace technice la înălţimea împrejurărilor.

In ce priveşte ajutoarele trimise trebuie de asemenea să observ că dacă de la început aş fi avut în mână efectivul total de 30000 luptători, cât s’a ridicat prin trimitera ajutoarelor, rezultatul ar fi fost desigur cu totul altul.

Ajutoarele însă nu mi-au fost trimise de cât cu începere din seara zilei de 22/8 şi în cursul zilei de 23/8, până în dimineaţa zilei de 24/8, când a sosit ultimul batalion din regimentul 80 Infan­ terie. (Vezi tabelul anexat.) . Ori atunci când mi-au sosit ajutoarele avusesevă loc deja luptele din sectorul I şi II cum şi ruperea frontului sectorului II pe la Daidâr.

De fapt dar, ajutoarele sosite pe rând şi în ultimul moment, cu trupele obosite şi ne orientate, pe un teren necunoscut, nu au putut să dea nici pe jumătate din ceia ce ar fi putut da dacă Ie aş fi avut de la început în mână. Ele nu au servit de cât să umple golurile şi pierderile pe care trupele noastre le suferise în cele 6 zile de lupte necontenite.

Deci prin sosirea tardivă a acestor ajutoare nu s’a sporit cu nimic efectivul trupelor Capului de Pod. Ele au întârziat dezastrul şi l-au mărit, trebuie să o spun, nu l-au putut însă înlătura.

In asemenea condiţiuni negreşit că ar fi fost mult mai prudent a nu se fi trimis nici un ajutor. Cu trupele pe care le am avut şi

125

.

cu mijloacele de luptă puse Ia dispoziţie, era fatal ca Turtucaia să cadă.

Aşa fiind, în loc de ajutoare era mult mai prudent şi mai logic ca să se fi trimis la Turtucaia un pod şi ordinul de retragere încă din ziua de 22/8. Am fost informat mai târziu că în ultimul moment, -probabil în ziua căderei Turtucaei, s’ar fi dat ordinul a se aduce şi instala la Turtucaia podul de la Silistra. Era însă prea târziu!

încheiere.

;

Cu aceasta am terminat descrierea unei pagini triste din istoria răsboiului din 1916, pagină în care din nenorocire am fost sortit să joc un rol de ţap ispăşitor.

Gândindu-mă şi acum la cele petrecute în cele 7 zile de lupte de la Turtucaia nu-mi pot stăpâni emoţiile şi nu pot uita suferinţele ce am îndurat în aceste zile.

Nu vorbesc de pericolele materiale la care am fost expus, căci pe acestea nu le-am simţit nici un moment.

Ceia ce însă mă preocupa în cel mai mare grad, era răspun. derea morală ce aveam către ţară şi Rege.

De multe ori mă gândesc cu groază la acele momente şi mă face să văd şi mai mult cât de subţire şi şubredă este aţa care leagă destinul nostru.

In timpul celor 7 zile de lupte din jurul Turtucaiei au fost negreşit alternative de isbândă şi înfrângere. Am avut chiar momente când mă credeam stăpân pe situaţie, mai ales în seara zilei de 21 August când respinsesem mai multe atacuri. îmi amintesc numeroasele telegrame de felicitare pe care le primeam de Ia camarazi şi de Ia generalii comandanţi de Divizii şi Corpuri de Armată din ţară, cari ştiind luptele aprige ce le susţineam, găseau nemerit să mă încurajeze, lucru pentru care Ie sunt adânc recunoscător.

Mai mult chiar, în ziua de 22/8, pe când eram în plină acţiune, am primit de la Şeful de Stat-Major al Armatei III ştirea că M. S. Regele este mulţumit de eroica rezistenţă a garnizoanei Turtucaia şi că în curând va veni în persoană ca să viziteze Capul de Pod! îşi poate închipui ori cine câtă râvnă şi dorinţă de a învinge cu orice preţ a aţâţat în mine asemenea încurajări. Totul a fost însă în zadar! Nu este în puterea noastră de a schimba roata destinului!

Epilogul: Acei care sunt de fapt autorii morali ai dezastrului de Ia Turtucaia s’au bucurat de tot felul de demnităţi, onoruri,

o

126

misiuni în streinătate, etc. etc. au fost chiar aleşi să conducă trebile statului în parlamentul ţărei sau în -înalte funcţiuni.

Ba ce este mai mult, unii din aceştia s’au erijat în critici neînduraţi a acelora cari au fost de fapt victimele lor!

Noi însă, care am îndurat la Turtucaia cele mai crude chinuri morale şi care am înfruntat cele mai mari pericole, care sub ploaia de gloanţe şi prioectile, primeam felicitările comandanţilor superiori şi a camarazilor, pentru eroica rezistenţă, am fost expuşi la cele mai grele lovituri morale şi la cele mai josnice înscenări cari nu cred că este locul să le mai înşir aci.

Este eterna dreptate omenească!

Am scris aceste rânduri pentru că am crezut că este o datorie sfântă faţă de memoria celor cari şi-au jertfit viaţa la Turtucaia şi pentru răsplata morală a celor cari au supravieţuit, dar şi-au jertfit acolo un întreg trecut de muncă cinstită, ca opinia publică să cu­ noască tot adevărul asupra cauzelor acestui dezastru şi să-şi dea verdictul ei. Ţin încă să cinstesc aşa cum se cuvine, bravura şi eroismul acelora cari m’au secondat în greaua sarcină a apărărei Turtucaei în împrejurările nenorocite în cari am fost puşi. Intre aceştia citez pe: Contraamiral Negrescu, Colonel de rez. Mărăşescu N., Colonel Petrescu Ion comdt. Reg, 74 Inf., Col. Grigorescu Comandantul Reg. 5 obuziere (decedat) Lt.-Col. Bădulescu din Grăniceri, Maior Protopopescu V. din Reg. 84 Inf. Comandor Toescu şi Locot-ţii comandori Puricescu şi Vasilescu M. din marină, Maior Divarii din artil. Locot. Fieraru art. mort in luptă, Lt.-Col. Popescu din Reg. 79 Inf. mort în luptă, Locot Canstantinescu Toma din artil. şi Sub. Lt. Constantinescu Victor din 9 Călăraşi, ambii morţi în luptă.

Imediat după căderea Turtucaei atât căt mi-au permis împre­ jurările atunci să cunosc acţiunea fie-căruia, am recomandat prin raport special pentru decorare pe aceia cari i-am ştiut şi am avut satisfacţiunea să văd că au fost decoraţi. De sigur că nu am putut cunoaşte atunci destul de amănunţit actele de bravură şi eroism a le fie- căruia, poate chiar să mă fi înşelat în aprecierea mea în unele cazuri, totuşi, după cum am arătat şi atunci în raportul meu, cred că cazurile cari merită distincţiune au fost mult mai numeroase.

Negreşit în orice bătălie este fatal ca unul din cei doi adver­ sari, să fie învins. Deci a fi învins nu este o ruşine de cât atunci când nu faci tot ce-ţi cere onoarea şi datoria pentru a învinge.

Din acest punct de vedere am convingerea şi cu mine cred că sunt toţi aceia cari au luptat cinstit la Turtucaia, că dacă am fost

127

i

învinşi, în schimb ne-am făcut toată datoria ast-fel că onoarea şi faima de vitejie a armatei noastre au rămas neatinse I Au fost negreşit şi acte de blamat comise de câţi-va, au fost şi clipe de panică inerente trupelor nepregătite cari întâia oară auzeau bubuitul tunului. O mare parte însă a trupelor şi ofiţerilor şi-au făcut datoria, au fost chiar fapte de vitejie fără seamăn,.ast­ fel că, cu drept cuvânt revendic pentru apărătorii Turtucaei cinstea de a fi contribuit şi ei la făurirea României Mari, contribuţie cu atât mai preţioasă, cu cât a fost plătită de unii cu viaţa lor, iar de alţii, mai puţin norocoşi, cu sacrificiul carierei şi reputaţiei lor clădită pe un întreg trecut de muncă cinstită.

Că ne am făcut datoria la Turtucaia o mărturisesc chiar vrăş. maşii noştri cari nu se sfie”sc de a ne aduce prinosul lor de admiraţie declarând ei înşişi că au suferit enorme pierderi la Turtu­ caia şi anume: 161 ofiţeri, 11 candidaţi ofiţeri, şi peste 8000 de morţi, deosebit de răniţi cari probabil au fost şi mai mulţi.

Ofiţerii germani Lt.-Colonel de artilerie. Habik şi inginerul militar Scheidemann, cari au participat Ia lupte, compară Turtucaia cu Mort-Homme de lângă Verdun.

La noi însă până azi, nu s’au găsit de cât cuvinte de defăimare pentru nenorociţii apărători ai Turtucaei, mai ales din partea acelora cari ar avea tot interesul să tacă şi să nu ridice vălul care acoperă propria lor crimă! (vezi nota No. 1). Ce este mai mult, s’au găsit chiar din aceia cari au luptat la Turtucaia şi cari inconşcient, se defăimează singuri vrând să se laude ! (Vezi Nota No. 2).

Ori care ar fi însă loviturile pe cari unii inconştienţi caută să ni Ie dea, le voi răspunde că aceia cari au luptat şi apărat Tur­ tucaia în contra celor mai grele atacuri timp de o săptămână, nu se înspăimântă de atacurile perfide a cător-va ne chemaţi şi că în orice caz le rămâne singura şi cea mai mare recompensă pe care o poate avea un militar: aceia pe care o dă conştiinţa datoriei împlinite către Patrie şi Tron!

General de rezervă Constantin Teodorescu.

128

cecccccccccccecc 3333333-333333333

o* Q

cr o. o333333333

3.

333

03

a < g.

e O 80 n o <t>

S. n E o o o' 333

3333333333333

aaaaaaaaaa

to

a. a

a

to

a a a 3’ 5' 5* P3 PO pa a> a> q crq oq crg

c/> ■

SG.

Con^^^nWCOWWCOCOSNOl^j a

3333

* a

a

a

a

a

a

•

a

*. a

a

a

O 2.

3

a

a

a

SC 3

a

o O 2.

g.îo ET v-r* 3 3" £. O S fD M

a

3

a

a

a

a

a

3

a

a

a

3

a

a

—. o a

cr

q

S C2

(73

3.

3

0 3

3

in "“t "O o O o

O 0 O 71 ’— in

* g •§O 3

3

2 -H

o 0> 3. a

►£*.33332333333

a

a

3

3

3

a

a

a

3

to

3

333

3

3

3

3

3

3

3

3

3

3

3

3

a

3

a

a

a

a

a

3

to

° ’CO ►£Ol O

OJ O

\

in o c

3

03

3

SL H B O B

O

*T3 Ct>

co 03

o 03> B

3

T2 3

tO tO

to to to OJ to to > > >

CQ( CTQ

333

CD O »->

r-+- r-t- r-t-

3

OOO

O

CTQ CTQ CTQ 3 C 3 in in in

00 to

3

3

to to o

OJ

o

1

CL

3

rt> 03

•*

H >

w W

r

cu to > 4s* B > *0 B B

3

3

toOOCO^^^P1^^.

f-t-

CTQ

a

3

n o

o Q a 2. •

«O

in o

<

3

cr

cr -* o 3

3

a

2. “ in 3

g-g ^ 3 o= 2.

2. g ° ctq ' ° 3 o 0* 2 O o

30 2* 2 rr <* 3. ^ ^ (H

CT>

O

r-

S g c 3

s

fi

o*

S S 2 n a8

8

(fi

EJ. O)

O

Nota No. 1.

Intr’un articol de polemică, apărut în ziarul Epoca din 23 Aprilie 1921, sub un pseudonim, D-l General Aslan voind să se disculpe că nu a crezut de cuviinţă să vie la Turtucaia nici un moment, în cele 6 zile cât au ţinut luptele, de şi a fost anunţat telefonic de mine că situaţia este desperată, se întreabă mirat că: de unde principiul că un general care comandă un front de 450 Km. să se găsească la un anumit punct?!

Răspunsul la această întrebare ar fi putut să-I găsească foarte uşor D-l general Aslan dacă ar fi răsfoit Istoria campaniilor din ultimul secol. Atunci nu s’ar mai fi mirat atâta căci ar fi văzut cum însuşi Napoleon, care comanda un front mult mai întins de cât D-sa, nu a ezitat nici un moment în împrejurări critice, când ştia că sunt în joc destinele patriei, să se puie în fruntea trupelor sale sub ploaia de gloanţe şi proiectile.

La Arcole, la Austerlitz, etc. etc. Napoleon insuşi a intervenit în luptă cu rezervele sale. Pe câmpul de bătălie de la St. Privat în seara zilei de 18 August 1870, se găseau: împăratul Vilhelm, Mareşalul Moltke şi Cancelarul imperiului.

Cred dar că şi D-l general Aslan, dacă în loc să vie acum cu afirmaţiuni nefundate, culese de prin jurnalele bulgare, s’ar fi deranjat să vie însuşi la Turtucaia să-şi expue puţin „preţioasa D-sale persoană* pe câmpul de luptă, în zilele de 21sau 22 August 1916, adică atunci când după cum afirmă D-sa, nu ar fi avut loc lupte, s’ar fi convins că situaţia era într’adevăr gravă şi ar fi luat dispoziţii a se instala imediat un pod militar care să facă posi­ bilă: fie sosirea ajutoarelor la timp, fie retragerea garnizoanei cel mai târziu la 22 August 1916.

Domnia sa nu a făcut acest gest atunci, pentru că era prea ocupat cu conducerea operaţiunilor... la Bucureşti şi ca să se justifice acum ne spune că a .trimes pe şeful de Stat Major, uită însă să spue că Şeful de Stat Major a fost trimes la Turtucaia în seara zilei de 22 August Î916, adică atunci când luptele încetaseră din cauza întunericului şi când natural era linişte şi nu a putut vedea nimic.

9

130 —

Dacă cu asemenea argumente crede D-sa că s’a desvinovăţlt de inacţiunea ce a avut Ia Turtucaia, e treaba D-sale, rămâne ca opinia publică să judece şi să aprecieze.

Dar ceia ce devine ridicol este. că D-l general Aslan mă acuză pe mine că i-am cerut ajutoare în loc de a-i propune retragerea!

Domnia sa ar fi voit adică ca eu să ştiu ce forţe inamice se găsesc concentrate în faţa Turtucaei şi că forţele noastre se găsesc risipite pe 120 Km., în imposibilitate a se concentra la timp la Turtucaia-Silistra spre a putea face faţă şi respinge trupele Germano-Bulgare care ne atacau.

In faţa ordinelor reiterate ca să rezist până la ultima extremi­ tate, ce puteam face alt-ceva de cât să cer ajutoare, căci cu ceia ce aveam sub mână ştiam bine că nu voi putea să execut acele ordine ?!

Era însă datoria D-sale, care cunoştea situaţia generală şi a inamicului şi a armatei D-sale, să cântărească, bine şansele de succes, şi să nu trimeată ajutoare fictive cari, aşa cum au sosit, după ce linia principală de luptă căzuse şi cu totul nepregătite de luptă, nu au putut servi la nimic de cât să mărească dezastrul, căci ştia bine că au de luptat cu un obstacol ca Dunărea în spate, fără nici un mijloc de trecere peste el.

Am convingerea că dacă D-l general Aslan ar fi venit personal la Turtucaia, în ziua de 22 August, cănd i-am raportat că situaţiunea este desperată şi ar fi văzut situaţia reală aşa cum era, iar nu cum o zugrăveşte acum ziarele bulgare, nu s’ar mai fi încăpăţânat să dea ordine de rezistenţă la extrem şi ar fi ordonat încă de atunci retragerea spre Silistra, cu ceia ce sJar fi putut retrage.

Ar fi dorit poate să i-o spui eu de atunci această soluţie, eu care nu cunoşteam nimic din situaţia generală şi care primeam mereu ordine dela D-sa să rezist cu ori ce preţ!

Iată o curioasă mentalitate a unui comandant de armată care aşteaptă dela subalterni să-i spue ce trebue să facă!

Domnia-sa, ca să justifice imprăştierea forţelor române, afirmă că aceasta nu se datoreşte D-sale ci dispoziţiunilor marelui StatMajor, înainte de declararea războiului.

Dar tocmai de aceia, era datoria D-sale care a primit o situaţiune dată, să ia măsurile ce i le impunea acea situaţiune, adică să ordone imediat gruparea forţelor intr’o regiune mai retrasă dela frontieră care să-i procure timpul şi spaţiul necesar operaţiunilor ulterioare, iar nu să dea ordine de marşuri fantastice cari nu ar fi putut fi executate, nici chiar de trupe deprinse cu asemenea mar-

f

f

131

şuri, necum de trupe care abia intrau în război, cu mobilizarea ne terminată! De asemenea să nu ordone rezistenţa la extrem într’o poziţie ca aceia de la Turtucaia, cu Dunărea în spate fără pod, căci D-sa ştia bine că rezistenţa la extrem în o asemenea situaţiune, înx seamnă în caz de înfrângere, dezastrul! Ştiu că într’o broşură scrisă tot de D-sa la Iaşi în 1918, când nu citise ziarele bulgăreşti, nu mă acuza pe mine, ci arăta precis că toate ordinele de rezistenţă la extrem le a primit dela Marele Cartier general.

Dar atunci ce metamorfoză s’a întâmplat că acum găseşte de cuviinţă să-mi aducă mie învinuiri lipsite de brice bază?!

Ori care ar fi cauzele metamorfozei D-sale, care de alt-fel sunt lesne de înţeles din comparaţia ce face între D-sa şi generalul francez Percin, care a fost recunoscut nevinovat şi decorat, în nici un caz însă nu era îndreptăţit să acuze pe executanţi de propria D-sale incapacitate.

9*

..

Nota No. 2.

Intr’o lucrare apărută în 1921 sub semnătura „General I. Dumitrescu Osiceanuu întitulată: „Turtucaia, stadiu critic al bătăliei şi căderei cetăţeiu autorul care, spre marea mea surprindere, afirmă că ar fi fostul Locot. Colonel Dumitrescu Ioan, comandantul Regim.

79 Inf. şi al Sectorului II de la Turtucaia, face câte-va aprecieri cu totul eronate, pe care sunt nevoit să le relevez şi să Ie reduc la justa lor valoare.

Negreşit nu aş avea nimic de zis dacă fostul meu subaltern s’ar mărgini să scrie asupra chestiunilor pe care le cunoaşte într’adevăr. De asemenea nu-i contest dreptul de a-şi lăuda trupa şi regi­ mentul 79 inf. ce a comandat, e dreptul său şi este bine meritat.

De îndată însă ce afirmi lucruri pe care nu le cunoşti, fiind-că nu ai avut posibilitatea a le cunoaşte, denaturezi adevărul şi rişti să debitezi lucruri ne exacte, care departe de a servi la ceva, rătă­ cesc opinia publică.

Văd cu mirare că D-l General Dumitrescu Ioan, din motive pe cari nu-mi dau osteneala să le aflu, găseşte de cuviinţă să se facă avocatul- unor anumite organe din comandamentul superior.

Treaba D-sale dacă crede că atâta i-a rămas ca să devie nemuriţor ... e şi aceasta o gimnastică la modă!

Voi arăta dar din lucrarea sus citată, inexactităţile pe care Ie afirmă, — îmi place să cred djn necunoaşterea adevărului — fostul meu subaltern.

1. La pagina 9, în descrierea forţelor de apărare ale cetăţei, arată că au fost în Sectorul I. 9 batal, infanterie iar la Sect. III. 19 batal. inf. şi o baterie în cupolă!

De fapt nu au fost de cât 6 batal, in sect. I. şi 4 batal. în sect.

III. fără nici o baterie în cupolă.

Din trupele sosite în ajutor în ziua de 23 Aug. iar nu la 22 Aug. cum afirmă D-sa, n’a fost dat nici un batal, sectoarelor I şi III ci au fost trimise încă din noaptea de 22—23 Aug. primele două batalioane ce au sosit şi Divizionul din Reg. 5 Obuziere, sectoruluUI.

133 — i

j !

Cum însă batalioanele trimise în ajutor nu soseau de cât la intervale de 1—2 ore în ziua de 23 August, şi cum în acest timp D-l Locotenent Colonel Dumitrescu fugea în dezordine cu restul trupei sale, n’au mai putut fi trimese sectoarelor nici unul din batal, de ajutor, ci au fost toate întrebuinţate pentru executarea contraatacului dat în ziua de 23 Aug. după amiazi, în linia 3 de rezistenţă, tocmai pe frontul unde se retrăseseră trupele din Sect. II, comandate de D-sa.

I. si ,Deci cele 9 batal. în Sect. ; * 19 batal. în Sect.'III. nu au existat de cât în imaginaţia D-lui Locot. Col. Dumitrescu.

Tot la acel capitol vorbind de rezerva cetăţei afirmă că se aflau în rezerva cetăţei 4 batal. inf.

Se înşală şi aci: nu erau în rezerva cetăţei, la începutul lup­ telor, de cât 3 batalioane: (batal. IV. din regimentele 75 şi 80 inf. şi unul de miliţie).

2. La pag. 11 spune că trupele de ajutor au sosit cu începere din ziua de 22 August. Şi aci comite o eroare: în ziua de 22 Aug. nu a sosit nici o trupă de ajutor, numai în seara zilei de 22 când înnoptase, a sosit un singur batalion din reg. 75 inf. şi pe la ora 21 un Diviz. din Reg. 5 Obuziere.

Abia în ziua de 23 Aug., au început să sosească pe rând bata­ lioanele de ajutor, aşa cum se indică în tabela alăturată.

Este bine să se ştie acest lucru, care are o importanţă capitală: ajutoarele nu mi-au sosit de cât după ce căzuse linia principală de rezistenţă, adică după ce trupele care apărau Sectorul II. în cap cu D-l Locot. Colonel Dumitrescu, se retrăseseră în dezordine, res­ pinse de inamic.

3. La pag. 13 D-l General Dumitrescu — Osiceanu — afirmă că întreaga zi de 20 Aug. au avut loc lupte între Gardele mari şi Avangardele Bulgare şi că gărzile mari au rezistat până a 2-a zi.

Inexact: raportul D-lui L-t Col. Dumitrescu I. de la pag. 85 din acest studiu, desminte pe generalul Dumitrescu — Osiceanu — căci arată categoric că încă din ziua de 20 Aug. au fost respinse Gărzile Mari ale D-sale, adică înainte chiar de a se fi retras trupele din anteposturile Sectorului I. 4. La pag. 23 vorbind de efectivele trupelor în prezenţă, afirmă că Bulgarii au avut 30 batalioane inf. iar apărarea 33 batalioane, de unde* deduce că forţele apărărei au fost superioare nurnericeşte celor atacătoare!

Domnia sa uită însă că chiar trupele comandate de D-sa în Sect. II. au fost nimicite înainte de a fi sosit ajutoarele, care aşa

1 134

cum au sosit abia în după amiaza zilei de 23 August, nu au mai putut fi de nici un folos de cât ca să mărească prada duşmanului.

De fapt, Turtucaia căzuse înainte de a fi sosit ajutoarele şi nu pot fi considerate că au luat parte la apărarea cetăţei aceste trupe de ajutor care, în starea de nepregătire în care au sosit, s'au debandat de la primul contact ce au luat cu trupele noastre respinse, care se retrăgeau în dezordine cu totul demoralizate.

Aş putea să adaog că însuşi D-l Locot-Lol. Dumitrescu I. era în seara zilei de 23 August în complectă stare de demoralizare, când venind la Comandament, nu a putut vorbi nimic ci a căzut în ne­ simţire şi plânsete.

Dar D-l General Dumitrescu nu se mulţumeşte să afirme lucruri neexacte, de care în cel mai bun caz, pot crede că nil a avut cunoş­ tinţă, dar se crede în drept să facă şi aprecieri asupra pregătirei militare şi să se transforme în avocatul nechemat al acelora cari au trimes la Turtucaia trupe cu mobilizarea neterminată, fără muniţiuni suficiente şi cari nu au crezut necesar să aşeze nici un pod între Turtucaia şi Oltenifa, de şi totul fusese pregătit din timp de pace în acest scop.

Nu cred că mai este necesar să arăt aci, aceea ce am descris pe larg în această lucrare, asupra organizărei şi pregătirei militare a trupelor de la Turtucaia. Cei cari au citit cu atenţie această lu­ crare sunt pe deplin edificaţi asupra acestei chestiuni.

Exemplul pe care-1 dă D-Sa cu Reg. 79 comandat de D-sa este tocmai o dovadă mai mult că acolo unde Şeful şi ofiţerii nu s’au schimbat la fie care 3 luni şi unde au fost lăsaţi să se ocupe de instrucţia oamenilor lor, s’a putut face mult, nu însă atât cât ar fi fost necesar, ca Reg. 79 să nu cedeze o poziţiune întărită, fie ori cat de sumar, în 2—3 orei Din nenorocire nu acesta a fost cazul cu celelalte regimente de la Turtucaia.

Domnia-Sa ne mai vorbeşte despre retragerea pe care garni­ zoana Turtucaia ar fi trebuit să o facă, cu ori ce preţ, în noaptea de 23 sau în ziua de 24 August spre Silistra.

Dar aş întreba pe D-l Lt.-Col. Dumitrescu, care în seara zilei de 23 August a fost dus pe targă leşinat şi care nu mai dispunea din tot regimentul său de cât de câţi-va oameni debandaţi, cu cine ar fi putut face acea eşire spre Silistra despre care ne vorbeşte acum D-l General Dumitrescu Osiceanu? Cu acei oameni ră­ maşi din toate regimentele cari în cea mai mare parte aruncaseră armele şi fugeau îngroziţi spre Dunăre, părăsiţi de ofiţerii lor, cei mai mulţi foşti învăţători, magistraţi, capşişti, chiar comandanţi de

— 135 —

!

I

batalioane şi regimente, cari dispăruseră prin păduri şi n’au mai apărut de cât în ultimul moment spre a se preda învingătorului ?

Ca să faci teorii acum după 5 ani, asupra ceea ce ar fi trebuit să facă la Turtucaia trupele care s’au predat, este uşor, dar ca să , afirmi ca posibile lucruri pe care tu însuţi nu le-ai făcut, fiind în numărul acelora cari s’au predat de bună voie, este cel puţin imprudent!

Afară de aceasta, D-sa ca comandant al unui sector deja Turtucaia nu ştia poate că toate ordinele ce am primit dela Coman­ damentul armatei a III, chiar în seara zilei de 23 August, prescria categoric să nu ne retragem ci să ţinem până la ultima extremitate întru cât Divizia 9-a este în marş spre Turtucaia.

Dacă nu aş fi primit asemenea ordine, negreşit că, fără să mai aştept părerile D-sale, aşa de tardive, aş fi executat acea eşire şi retragere spre Siiistra încă din ziua de 22 August, când o asemenea retragere era încă cu putinţă. După această dată şi după ce au început să-mi sosească batalioanele de ajutor, nu mai putea fi vorba de o retragere, ceea ce ar fi echivalat din parte-mi cu o flagrantă călcare de ordin în faţa inamicului!

In ultimul moment, adică în ziua de 24 August, ora 10 1/2, când am primit în fine ordinul M. C. Gen. a nu ne preda, sub nici un cuvânt, ceea ce echivala cu ordinul de retragere, această retragere nu .mai era cu putinţă, D-sa o ştie tot aşa de bine ca şi mine, sub simplul cuvânt că unităţile nu mai existau, toţi erau în complectă debandadă şi însuşi D-l Lt.-Col. Dumitrescu făcea parte din aceia cari rămâind fără trupe, se adunau în grabă la Turtucaia spre a se preda învingătorului.

Nu mai relevez aci concluziunile pe care le face D-l General Dumitrescu Ion asupra căderei cetăţei Turtucaia care, din modul cum sunt făcute, par a fi scrise de un altul strein de chestiune dar înteresat în cauză şi numai semnate de D-sa.

In aceste concluziuni, autorul caută pe de o parte a-şi aduce cât mai multe laude proprii şi a injosi pe aceia cari l-au ajutat să ajungă acolo unde a ajuns.

Iată într adevăr ce-mi scria acest Domn General DumitrescuOsiceanu în 18 Iunie 1918, adică atunci când nu era nici general nici Osiceanu, ci pur şi simplu Lt.-Colonel Dumitrescu Ion, clasat înainte de 1916 ca un ofiţer midiocru, sărit dela înaintare şi care ar fi astăzi de mult la pensie cu acelaş grad, dacă nu venea războiul şi dacă nu ar fi fost notat de mine aşa cum a fost notat.

1 - 13B „Situaţia mea atârnă de nota ce veţi bine-voi a-mi da ... de „şi prin bună voinţa D-voastre am obţinut ordinul Mihai Viteazul „dar cum toţi cari posedă acest ordin sunt decoraţi recent şi cu „altele, v’aş ruga încă să mă propuneţi şi pentru Steaua României cu panglica de front.

Cred dar, că sunt în drept să cer fostului meu subaltern, dacă nu recunoştinţă, ceea ce ştiu că nu există în lumea aceasta, cel puţin să respecte adevărul, să nu afirme nimic despre ce nu are cunoştinţă şi nici să facă aprecieri bazate pe ipoteze greşite care Ia urma urmei se resfrâng şi asupra D-sale căci era şi D-sa între şefii superiori cari, dacă ar fi fost posibilă o retragere. în ultimul moment în spre Silistra, ar fi trebuit să o facă şi publicul care citeşte lucrarea D-sale, dacă ar lua act de afirmaţiunile D-sale, ar fi în drept să se întrebe de ce nu a făcut acest frumos gest Locot.

Colonelul Dumitrescu Ion, întru cât afirmă, acum după 5 anii cu atâta uşurinţă, că era cu putinţă!

Pe de altă parte, ca să ne dovedească erudiţia D-sale, D-l General Dumitrescu Osiceanu ne serveşte câteva exemple din istoria Militară cum a fost Ia Port. Artur şi Belfort, und apărătorii . au rezistat cu bărbăţie timp îndelungat, iar nu ca la Turtucaia care a căzut numai în 4 zile de luptă.

In ce priveşte înaltele cunoştinţe de Artă militară ale D-lui General I. Dumitrescu Osiceanu,. nu mai era nevoie să ne dea această dovadă, căci toată lumea militară ştie că D-sa este cel mai erudit ofiţer din armata noastră, numai să-mi dea voie D-sa să-j^reamintesc proverbul francez: „comparaison n’est pas raisona. împrejurările în care s;au găsit apărătorii acelor cetăţi erau,, cu totul altele de cât la Turtucaia. Acolo nu erau : nici tunuri fără proiectile, nici ofiţeri improvizaţi din învăţători, nici şefi cari vedeau l-a oară unităţile lor, nici din aceia cari părăseau trupele şi se ascundeau prin păduri, nici de acei cari făcuseră 20 zile de instrucţie în toată cariera lor militară. Acolo comandanţii de unităţi, dacă poate nu aveau erudiţiunea D-lui general Dumitrescu Osiceanu, în schimb nu plângeau şi nu leşinau în toiul luptei. De asemenea nu cred că atunci cănd comandantul şef ordona un contra-atac nu găsea pe comandanţii respectivi la trupele lor!

L-aş mai întreba pe D-I general Dumitrescu, de ce, dacă lucrările dela Turtucaia erau aşa de tari, cum afirmă acum, s’a retras din ele la primul atac serios dat de inamic şi de ce nu a rezistat cel puţin 12 ore, în care timp ar fi sosit ajutoarele şi ar fi putut fi întărit chiar pe linia principală de luptă? Căci în definitiv,

i>-

137

căderea atăt de repede a Turtucaei se datoreşte tocmai retragerei precipitate a trupelor sectorului II comandate de D-sa. Ştiu că, după cum mi-a raportat chiar D-sa, s’a retras pentru că fortificaţiile erau aşa de tari că au fost spulberate de artileria inamică, cu mult superioară nouă ca putere de distrugere şi bătaie, chiar dela primele lovituri, ast-fel că trupele D-sale au rămas fără nici un adăpost, sau îngropate în dărâmăturile uvragelor.

Acestea erau lucrările dela Turtucaia pe care acum D-sa le compară cu uvragele dela Port-Artur şi Belfort!

De aceia am spus mai sus că mă indoesc că D-sa ar fi autorul acestor concluziuni, căci în acest caz ar trebui să conchidem şi noi că: Or D-l Locot.-Col. Dumitrescu Ion nu şi-a făcut datoria Ia Turtucaia şi nu a rezistat atât cât ar fi trebuit în nişte uvrage destul de puternice şi capabile de o rezistentă mult mai îndelungată (pag. 23 din lucrarea D-sale).

Or, dacă D-sa şi-a făcut datoria pe deplin, cum crede şi se laudă singur cu atâta modestie, şi cum am crezut şi eu când i-am dat nota ce a publicat-o în broşura D-sale, atunci altele au fost cauzele căderei Turtucaiei în câte-va zile şi aceste alte cauze le-am arătat pe larg în lucrarea de fată.

Aceasta pentru lămurirea opiniei publice care s'ar putea lăsa înşelată de scriitori de acest fel.

Nota No. 3.

In ultimul moment, a apărut o nouă lucrare intitulată: „Istoria Războiului pentru întregirea Românieiu de un oare care domn Const.

Kiriţescu. Pe lângă câte-va epitete la adresa mea, la cari nu-mi dau osteneala a răspunde, întru cât murdăresc tocmai pe acela care le debitează, am găsit în această lucrare o mulţime de erori şi o incompetenţă desăvârşită, în chestiunile militare.

Din cele scrise în lucrarea de faţă, în mod documentat, fără nici o denaturare a adevărului, cititorii şi-au putut da seama de valoarea aprecierilor acestui domn asupra apărărei Turtucaei, astfel că nu voi mai repeta aci lucruri pe cari Ie am spus deja.

Relevez numai uşurinţa cu care D-Sa afirmă lucruri neexacte, precum: Că porumburile rămăsese din ordin ne tăiate în faţa poziţiei principale de luptă. Afirm şi se poate uşor găsi în acte, ordinul meu scris dat cu mult înainte de începerea luptelor, ca porumburile să fie tăiate înaintea uvragelor. Dacă vor fi rămas netăiate în unele părţi, apoi această neglijenţă nu mi se poate atribui mie, care nu puteam vedea totul, ci comandanţilor în sub ordine cari nu au exe­ cutat la timp ordinul meu. E drept însă că porumburile din spatele poziţiunei principale de luptă, nu au putut fi tăiate căci nu ar fi fost posibilă distrugerea acestor culturi înainte de începerea luptelor, iar după ce au început luptele această operaţie nu se mai putea face, căci nu avea cine s'o facă, toată lumea fiind pe front.

Singurul mijloc ar fi fost a nu se permite cultura porumbului în acea zonă, lucru ce l-am cerut încă din timp de pace, dar care nu s'a executat nu din cauza mea ci din a acelora cari au crezut că nu se poate opri asemenea culturi. .

De asemeni afirmă că în ziua de 24 Aug. ora 11 subsemnatul ar fi fost în rândurile fugarilor cari se îndreptau spre Dunăre spre a pune la adăpost propria lor persoană!

Dacă acest domn şi ar fi dat osteneala să cerceteze mai bine cum s’au petrecut lucrurile, ar fi aflat că eu am fost pe câmpul dex luptă sub ploaia de gloanţe, până în ultimul moment când trupele

i

139

bulgare au ajuns Ia cazarma Şeremet, la marginea de sud a oraşului şi câ nu am părăsit câmpul de luptă de cât după ora 1 p. m. şi după ce am dat ordinul de retragerea garnizoanei.

Tot acest domn afirmă, probabil din cele citite în lucrarea D-l Colonel Lupaşcu Stejar, că ar fi existat vre-o prescrip{iune în pro­ iectul de apărare al C. P. T., potrivit instrucţiunilor M. S. M. că în caz de înfrângere trupele să execute o eşire spre Silistra, ceea ce încă odată declar că nu a existat, pentru simplul cuvânt că Turtucaia era în concepţia M. S. M. un punct întărit care în nici un caz nu trebuia părăsit.

De o rezistenţă Ia extrem da, era o prescripţiune categorică, însă de o retragere eventuală spre Silistra nu a existat nici când vre-o prescripţiune în ordinele şi instrucţiunile ce am primit.

Dacă mi s'ar fi lăsat libertatea să aleg eu momentul retragerei sau al unei eşiri spre Silistra şi nu aş fi primit mereu ordine de rezistenţă la extrem, aş fi făcut această eşire încă din ziua de 22 Aug. şi nu aş fi aşteptat dezastrul de la 24 Aug. când o eşire deve­ nise cu neputinţă de realizat.

In fine după ce acuză pe comandantul apărărei că a părăsit câmpul de luptă, de şi acest comandant a avut un ordin categoric să nu capituleze astfel că retragerea sa peste Dunăre nu a făcut-o din laşitate după cum afirmă acest domn, ci pe baza unui ordin de retragere în regulă transmis tuturor trupelor, apoi exclamă: „De ce în acea clipă nu şi-a amintit de eroica rezistenţă a generalului Leman, apărătorul cetăţei Liege?“ Cu asemenea exclamaţiuni poţi să impresionezi pe cei cari nu cunosc împrejurările nenorocite în cari ne-am găsit noi la Turtucaia şi cari ar putea astfel să ia de bune comparaţiuni cari nu se potri­ vesc câtuşi de puţin şi să creadă că ar fi fost posibîiă o asemenea rezistenţă la Turtucaia, poţi chiar să produci curente greşite,. acum după 5 ani de Ia război şi să scoţi o lucrare proastă, plină de neexactităţi şi de aprecieri eronate, care totuşi să treacă drept o lucrare bună .. . , nu poţi însă să schimbi o situaţie de fapt care a existat la Turtucaia în ziua de 24 August şi care nu a fost opera nici a mea. nici a unui singur om, ci rezultatul fatal la care ne-a dus 30 ani de nepăsare şi lupte sterile a unor întregi clase de politiciani cari şi au neglijat cu totul datoria de a pregăti instrumentul cu care trebuia să ne realizăm idealul naţional, pentru ca acum să caute a-şi atenua vina prin crearea de legende falşe şi de ţapi ispăşitori.

De altfel, aş întreba pe acest domn, care ’mi atribue mie, în cea mai mare parte, cauza dezastrului de la Turtucaia, cum îşi explică

MO

că asemenea dezastre au urmat unul după altul, în toată prima parte a campaniei noastre din 1916? Oare în Transilvania, în Oltenia, în Muntenia, îri Dobrogea, tot comandanţii au fost de vină că s’a pră­ buşit atâtea unităţi şi că în toamna an. 1916 a trebuit să evacuăm 2/3 din teritoriul ţărei?

Nu Domnule Kiriţescu, cu asemenea legende nu se scrie Istoria, trebue să fim drepţi şi imparţiali şi să ne recunoaştem greşelile, numai aşa putem evita noi dezastre în viitor.

Cu armata din 1916 nu se putea face mai mult, or ce generali ar fi avut, ori-cât de pricepuţi şi ori-cât de viteji ar fi fost; căci ca ciomagul nu se poate lupta în contra unui vrăjmaş care este utilat şi organizat aşa cum au fost vrăşmaii noştrii în 1916 de către Germani.

Probă a fost campania din 1917 când aceiaşi armată, cu aceiaşi conducători, organizată însă şi utilată de francezi, chiar aşa în pripă cum s’a putut face în scurtul timp de 7 luni care au precedat ope­ raţiunile de Ia Mărăşeşti, Oituz, etc. a putut face minuni de vitejie.

i

%

TABLA DE MATERII. Pag.

1

Prefaţă I. II. III. IV. V. VI. VII.

A) Pregătire şi organizare.

Starea g.-lă de pregătire a armatei române până în anul 1916 Consideraţiuni strategice şi tactice, descrierea topografică .

Localităţi populate. . . . . . . . . .

Căi de comunicaţie..................................................... .

Fortificaţiile Turtucaei în luna Aprilie 1915.....................

Perioada de la 1 Aprilie — 16 Septembrie 1915 . . . .

Perioada de la 16 Septembrie 1915— 14 August 1916 . . .Lucrările executate de la Sept. 1915 — la 14 Aug. 1916 Armamentul şi muniţiunile Capului de Pod Turtucaia . .

Trupele care au apărat Turtucaia.....................................

Infanterie..................... ..... ........................... ..... .

Cavalerie.......................... , . ......................

Artilerie de poziţie ............

Artilerie mobilă..........................................................| încadrarea . ...

•.....................................

5 15 21 22 24 28 30 32 38 47 49 49 49 50 50

B) Luptele de la Turtucaia.

I. Perioada de pregătire.......................... . i Proiectul de apărare al C. P. T. .

II. Perioada dela decretarea mobilizării până la începerea ostilităţilor Ordinea de bătae a C. P. T. • . . . .

Repartizarea trupelor pe poziţie .

III. Perioada luptelor de la Turtucaia .

Joi 18 August . o Vineri 19 August Sâmbătă 20 August 1915 Sectorul I. . . . !

Sectorul II...................

Sectorul III. ...

•*î-

53 53

70 72

74 77 77 78 80 80 83 87

-

140 -

Duminecă 21 August .

Sectorul I....................

II, III. Luni 22 August . . ..

Marţi 23 August . . .

Miercuri 24 August . . încheiere......................

Nota 1. . . . • • Nota 2..............................

90

.

90 93 93 91 99 . 112 125 129 132

i

■

--

i-' : T .

■

■

:*

' _____________ ■

i

I

K

i

JUfMCW1 CtrHfiAL Tio##amco

NO 14. -L “7

/

r* &

%

<^\fhă

lI Yiso.ioi

i

v.* *&... V ■.* ..

■:•*.

\

/.*.

HAHRL?\

LEGEMDA TfWKf P.OMKW6

1 - POSSTÎK

£.- i*oîi 'i’e

TRyw Gen.“*.-£visr*rts u^t*» *

Scara 1* 60.000 •XUOTUCAirt * Schiam tcmmmujcu

i- >os_

I I

I

i l

n

!

PREŢUL 12 LEI. ' - t| ij

'

i i ■

H

î ' ■

.a*

i

w