VIAEAȚ și OPERILE LUI DE Clement Bontea

\ . !.

T. M. DOSTOEWSCHI

'

•l

•

■

<1

!' /

>

!•

!?

.

;

’•

!' i

■

B;:Mf Si;?'

n;

li.?:

im

^

Ci)

I

IU

i.--

¥SI!IHT

J

<

OPERILE EUl

\

DE

I

ziMmm BONTBft

!.

v

Proîoiereu Stavrofor Parohul Bfsericei Catedrale Sft. Ioau

l

19.6. î

?! f

'■ vinde în folosul'clopotului dela Biserica Cate­ drală Naşterea Sjt. loan Botezătorul). *

■

vSS-'

I

1

•;!

:

V

î

■

r

§4! vusa-'' n!«L

•V". xi

1

m

\'

v L' *«■ •

\

i

^>e aceiaş -

'€<) 1) Cu ce trăesc oamenii.

2) Misterile vieţii viitoare.

PREFAŢA

3 Cheia Noului Testament.

.

4) In amintirea lui Trifan Boiu 5) Sfârşitul lumei după Biblie si ştiinţă.

Incâ de pe când studiam ta Aca­ demia din Kieff, începusem traducerea în româneşte a operilor tui „Dostoeuoscki" care însă, din diferite împre­ jurări, na mai uăzui tu mina zilei, deşi leatn gata de mult; probabil că nu li-a sosit ceasul.

0\ W)6. î®® V V

La 28 Ianuarie 1911, să împlinise 50 de ani dela moartea marelui scrii­ tor rus Dostoewscki. Cu acea ocaziune, aproape în toate revistele şi gazetele ruseşti au apărut articole elogioase, cu date biografice, la adresa

■

il >

celui dispărui care a ilustrat cu atâta talent titeratura rusă.

f&Q

r •;

<7

/

Cum o biografie complectă a au| torului n’ăueam, am profitat de aj \ ceasta împrejurare şi spicuind din articolele apărute în ziarele şi reoisL fele din Ianuarie 1911, am alcătuit \ prezentul studiu biografic, menit să-l pun în fruntea operilor complecte ! ale lui Dosloewscki.

De oarece, fajă cu scumpetea ti­ parului, nu să ştie când o fi sortit ca să tipăresc întregul ciclu al operi­ . lor lui DosfoeuDSclu, şi întru cât pen­ tru achitarea clopotului bisericei Cafredale Naşterea sf „loan Botezăto' rui" din Focşani, mai avem un rest de plată; ca să nu mai umblu cu milostenia, ma’m hotărît ca să tipă­ resc broşura de fa/â, care să-se uândă în folosul clopotului.

Rog pe tofi bunii creştini, să o pri­ i mească cu dragostea cu care însumi i

1 !

am lucrat la ea, ştiind că cumpă­ rând’o, fac o faptă creştinească, coniribuind la podoaba casei Domnului care 9}sfinleşte şi binecuointeazâ pre cei ce iubesc podoaba casei Lui“.

PRTOIEREU STAVROFOR

CLEMENT BONTEA IU Martie 1926 Focşani.

AA A

®\

r : \ I

Virgii Husum ^ocsani ~~ ;'f

T. M. DOSTOEWSKI

iii * i

Teodor Mihailovici Dostoewski, s’a născut la 50 Noembrie 1821, in oraşul Moscova, în casele infirmiriei „Maria" unde tatăl său servea ca medic primar.

Familia Dostoewski, în care viitorul scrii­ tor era al doilea fiu, deşi nu trăia în mi­ zerie, ducea însă o viaţă foarte modestă.

Tatăl său, spunea adesea fiilor săi, că ei vor trebui să-şi croiască singuri drumul vietei.

Ccpilăria Ini Dostoewski, n’a fost din ce­ le vesele. La aceasta a contribuit în mare parte firea greoaie a tatălui său, un om ner­ vos, posac şi violent din cauza multor su­ ferind.

Aceasta a făcut ca încă de timpuriu să

2 3 se deştepte în Dostoewski conştiinţa, să cunoscă durerile omeneşti mai înainte de vreme şi să capete o expresiune bolnăvi­ cioasă a sufletului. La vârsta de 16 ani, el compătimeşte pe tatăl său şi e desolat că nu-I poate mângâia: „Mi-i milă de bietul tata, — scrie el. — Curios caracter! Mă podidesc lacrimile că nu-1 pot consola."

-Când Dostoewski era de 11 ani, părinţii Iui căpătaseră o moşie în gubernământul Tulla, unde stăteau pe timpul verei. Timpul petrecut la ţară, în contact cu natura, cu poporul de jos, a fost periodul cel mai stră­ lucit din viaţa scriitorului.

Cu toate acestea, Dostoewski, cu dra­ goste şi recunoştinţă, pomenea de părinţii săi, atribuind cu mulţumire, influenţei lor tot ce a considerat el mai de valoare şi mai important în cugetările sale. „Eu am fost, poate, unul dintre aceia — scrie el în „Jurn Iul Scriitorului", — Prin care s’a înlesnit întoarcerea la talpa ţârei, spre a cunoaşte sufletul rusesc şi a studia duhul (viaţa) poporului. Eu mă ti ag dntro fami­ lie rusească foarte evlavioasa. Nu pot uita

j

dragostea ce-mi arătau părinţii mei. In co­ pilăria noastră, ştiam Evanghelia din cea mai fragedă vârstă. „N’aveam decât 10 ani, când ştiam aproape toate epizoadele din istoria rusă a lui Karamzulea, pe care talăl nostru îl ci­ tea serile în auz. In totdeauna, când vizi­ tam Cremlinul şi celelalte catedrale din Moscova, simţeam în mine ceva solemn " In anul 1854, Teodor Dostoewski şi cu fratele său mai mare, Mihail, au intrat în pensionul Cermac din Moscova; aci, ocupaţiunea lor disti activă de căpetenie era literatura şi mai ales Puşchin, care atunci stătea la înălţimea repufaţiunci sale Moartea lui Puşchin, a fost cea mai mare pierdere pentru el şi a produs asupra lui o impresie din cele mai dezaslroase, mai ales că nu cu mult înainte avusese durerea de a pierde pe mama sa.

In anul 1838 intră în şcoala militară de ingineri din Perersburg, — una din cele mai bune şcoli din timpul acela. Dar nici ingi­ neria, nici matematica care era obiectul de căpetenie în această şcoală, nu corespondeau cu chemarea lui Destoewski, care era

*

.

L

5 4 pasionat pentru literatură In- acest timp poseda foarte multe cunoştinţi literare.

Dar el cunoştea nu numai literatura rusă din timpul său, ci şi literatura străină. El ci­ teşte mâi mult sau mai puţin, pe toţi scrii­ torii celebri europeni şi să entusiasmează de Schiller, de romanticul Hofman, George, Sand, etc.. se încântă chiar şi de drama franceză clasică şi manifestă o mare fineţe în aprecierea lui Racine, Corneilleşi se-pleacâ înaintea lui Homer. Mulţumită deşteptăciunei lui, el avu o mare influenţă asupra colegului său de şcoală - Grigorovici, care a deveuit mai în urmă tot scriitor.

In anul 1843, terminând şcoala de ingi­ neri, Dostoewski, intră în serviciul Corpului de ingineri din Petesburg.

De sigur că această sluibă nu era7pe placul Iui, cum nu-i era pe plac nici acea atmosferă militară cu disciplina ei cazonă, care domnea în şcoala de ingineri.

Ocupându-se serios cu cetirea, el deja începe să facă încercări de producţii pro­ prii, deşi nu tocmai reuşite, cugetă Ia în­ treprinderi literare şi, cu toate că simţea că

puterea talentului său încă nu era desvoltată făcea planuri mari pentru viitor. In anul 1814 demisionează pentru a se de­ vota cu totul literaturii şi n’a greşit de Ioc, procedând astfel.

Prima poveste a Iui Dostoewski „Oa­ menii Sărmani" tipărită în colecţia lui Necrasov în anul 1845, a fost primită cu en­ tuziasm de public şi de critică. Belinski, cel mai mare critic literar, i-a prezis' un mare viitor, „Adevărul văe deschis, ca pictorului, — scrie el lui Dostoewscki; Păţi dobândit ca dar, rămâneţi credincios lui, şi veţi de­ veni un mare artist. "Publicul numea pe Dostoewscki al doilea Gogol-,, După „Oamenii Sărmani", urmară alte povestiri, între care cea mai voluminoasă „Alter-ego* („Dublul"); aceste producţiuni însă au fost mai slabe ca „Ooameni Săr­ mani8, aşa că a deziluzionat critica.

Aceasta a provenit, în parte, din pricină că Dostoewscki fiind constrâns materiali­ ceşte n’a avut destul timp ca să-le mai ciseleze îndeajuns.

In genere graba forţată a scriitorului condiţionată de lipsa cronică de bani, a fost

r

a 7 ghinionul care a urmărit pe Dostoewscki aproape până la sfârşitul activităţii sale literare.

Dostoewscki a scris „Netocica Nervanova" un roman în care se oglindesc clar păr­ ţile tragice ale talentului său, — când a căzut asupra lui groaza: la 23 Aprilie 1849 el a fost arestat ca făcând parte din „Cer­ ca/ Petraşevţilor" — aşa că romanul înce­ put, a rămas pentru totdeauna neterminat.

Cercul nPetraşevţilor'* se ocupa cu stu­ diul socialismului, care atunci lua naştere în Apus, şi visa eliberarea politică a Rusiei.

Pe Dostoewschi putea să-l lege de acest cerc doar numai dispoziţiunea lui filantro­ pică, care pătrunsese pe membrii cercului.

Socialismul însă, de care se înflăcăraseră „Petraşevţii" a fost şi a rămas pentru tot­ deauna potrivnic duhului Iui şi nu fără temeiu a declarat chiar atunci, că nu aparţine nici unei sisteme socialiste, fiind încredinţat că, „nu numai în Rusia, dar nici chiar în Fran­ ţa,aplicarea lor va duce Ia o iminentă pieire."

Religia, fiind pururea pentru sufletul Iui „Sfânta Sfintelor', profunda ei bază, a fost acel punct, care-1 separa de ceilalţi repre­

zentanţi a-i societăţii liberale ruse. Studiind în cercul lui principiile acestei societăţi a „Petraşevţilor'4 el nu putea fi partizan al ei, întrucât era „ateistă şi-şi batea joc de credinţă“.

După arest, Dostoewscki, şezu 8 luni în ravelina Aiecseiană a forlăreţei „Petropavel".

Aci, în aşteptarea sentinţei de moarte, el a scris povestea: „Micul erou" care s’a ti­ părit după câţi-va ani; a cetit două călă­ torii la locurile sfinte şi scrierile Sf. Dimitrie al Rostovului. „Ultimele,—scrie el, —m’au interesat foarte ranlt" La 21 Decembrie 1849, toţi cei condam­ naţi pe chestiunea „Petraşevţilor" au fost scoşi pe piaţa lui Siraeon, unde li-s’a cetit sentinţa de moarte prin^împuşcare.

Osândiţii deja erau urcaţi pc eşafod, iar unii erau chiar şi legaţi de stâlpi, când se dete un semn, care opri executarea; Lui Dostoewscki în loc de pedeapsa cu moartea, i s’a dat patru ani de muncă silnică, după care să facă serviciu în armată ca simplu soldat.

Ce-a suferit şi ce a simţit Dostoewscki, în acele clipe, când aşlepta#desparţirea devia-

r 8 ţă ne descrie el însuşi în romanul „Idiotul" fc Se dovedi că grozăviile acestor clipe, nu se pot compara cu nici un fel de torturi corporale. „Gândiţi-vă, — zice pentru el droul ro­ manului, prinţul Mâşchin, — gândiţi-vă sin­ guri. De exemplu, usturimea, patimile şi rănile, chinurile corporale, etc. toate acestea se abat de la suferinţele, sufleteşti" şi ră­ mâi numai cu rănile, cu cari te chinueşti până la moarte. Dar principala şi cea mai pu­ ternică durere, poale nu e în răni, ci iată, când ştii cu siguranţă că peste un ceas, pe urmă peste zece minute, pe urmă peste jumătate minut, pe urmă acum, peste o clipă — su­ fletul va zbura din corp şi mai mult nu vei mai fi om, şi mai ales când eşti sigur, de asta; principalul e, că eşti sigur. Iată,cum pui capul sub cuţit şi auzi cum alunecă d’asupra capului, iată aceste sferturi de secundă, sunt cele mai grozave clipe. Cine a spus că natura umană e în stare să suporte aceasta fără să’nebunească ?“ „Poate că este un astfel de om, căruia cetindu-i sentinţa, l-au lăsat să se chinuiască şi pe urmă i-a spus; „pleacă, ^ eşti ertat."

9 Iată acest om, poate ar fi putut să istori­ sească. Despre acest chin şi despre această .grozăvenie, a vorbit şi Hristos."

Se zice — că în momentul primejdiei de moarte, omul deodată îşi aminteşte întrea­ ga sa viaţă.

Conştiinţa, memoria lui, ajung atunci la o supremă încordare sub presiunea groazei de moarte. Sensul vieţei, simţul preţ ul ui ei, •tot devotamentul, ataşarea fiinţei vii de exis­ tenţă şi toată grozăvenia în faţa morţei, apar atunci cu o putere absolut neînţeleasă pen­ tru noi, deslocându-sc din liniştea în careşi petreceau viaţa fără grijă de azi pe mâne ou o îndepărtată perspectivă a sfâr­ şitului inevitabil.

Această ultimă groază de moarte, aoe^t simţimânt chinuitor al vieţei, Pa încercat Dostoewscki; şi puţinile minute trăite de el pe eşafod, au trebuit să pună o pecete neştearsă pe întreaga lui viaţă de mal târziu in scrierile sale, în care se vede o deose­ bită profunzime şi pătrundere în tainele Teţei.

După grozăveniile eşafodului, au urmat cele ale ocnei, patru ani de regim aspru al în-

i

ij

h I.

J

10

11

chisorii, de muncă fizică grea, de oboseală şi suferinţă sufletească. El nu cârtea contra acestei mizerii şi a dus crucea cu supunere,, considerând-o ca meritată.

Cum a petrecut el vremea in ocnă, vorbesc cu destulă elocvenţă celebrele lui „Amin­ tiri din casa morţii14 în care el după propria-i mărturie, descrie realitatea în toată, goliciunea şi cu deplină veracitate, fără nici o înfloritură ; atât doar, că a schimbat, numele adevărate cu altele imagînare. Cu toate acestea — se crede, că ocna a fost simţită de el cu mult mai chinuitoare şi mai dureroasă, decât se poate judeca după to­ nul liniştit şi obiectiv al „Amintirilor4. Iată de ex. ce a scris el fratelui său după eşirea din temniţă: „Cei patru ani petrecuţi în ocnă, ii consider ca timpul în care am fostîngropat de viu şi închis în mormânt. Cât de groaznic a fost acest timp pentru mine,nu sunt în stare a-ţi-1 descrie, dragul meu. Aceasta a fost o tortură inexprimabilă, infinită, pentrucă fiecare ceas, fiecare minută, apăsa ca o piatră pe sufletul meu. In toii cei patru-, ani, n’a fost o clipă în care eu să nu sim­ ţesc că sunt în temniţă.

Dar. ce să-ţi mai spun ! Dacă ţi aşi seri o sută de coaie, şi tot nu ţi-ai putea face ideie de viaţa mea de atunci. Asta trebue singur s’o vezi, nu zic s’o încerci.'4 Din viaţa şi opera lui Dostoewski putem conchide, că acesta a fost un om extraor­ dinar de impresionabil şi iute, capabil de cele mai puternice şi încordate supraveţuiri.

E natural deci, că şi greutăţile închisorii să fi avut un efect sguduitor asupra organismu­ lui lui debil şi sensibil. Însuşi Dostoewscki atribue ocnei începutul său de epilepsie si anume în primul an de viată petrecută în puşcărie. Sc poate că în adevăr din acest timp convulsiunile boalei să fi devenit pe­ riodice, deşi germenele ei, probabil că îl avea mai de mult.

Starea bolnăvicioasă a organismului nervos al lui Dostoewscki, s’a reflectat în urmă, destul de pronunţat, în toate scrierile lui.

Ca epileptici, el descrie pe unii din eroii săi între care şi pe prinţul Mâşchin, în al cărui chip luminos, el a introdus o bună parte din sufletul său propriu.

Psichiatrii găsesc în romanele lui, cel mai bogat material pentru studiul anormitâţilor

12

l!

1

sufleteteşti ; observând aceste anormalităţi chiar în tipurile, cari după însăşi ideia lui Dostoewscki, trebue să fie întruparea sănătă{iei fizice şi morale (Alioşa Kararaazov).

In deobşte, ocna a avut pentru Dosto­ ewscki o mare însemnătate. Ea a avut o influenţă hotărâtoare asupra experienţei vieţei lui, căci i-a dat un bogat material pentru producţiunile literare, i-a descoperit lumea vulgului incult, deşi în persoana criminali­ lor, a membrilor„desmoşteniţi'‘ şi-a influenţat profund asupra dispoziţiei şi ideilor sale. In ocnă, mai mult ca oricând şi ori unde, el a avut prilejul să descopere scânteia divi­ nă în sufletul întinat de păcat, îngreuiat de crimă şi „săîubească pe om în păcatul său", ceia ce constitue un preaslăvit merit îna­ intea oamenilor şi Dreptălei Supreme. In ocnă, el s’a convins de puterea neînvinsă a spiritului poporului rus cu toate că era încă acoperit de noroiul perversităţii. In ocnă el a cunoscut puterea răscumpărătoare şi pu­ rificatoare a suferinţei, a ajuns s'o preţuţuiască, ba chiar s’o iubească; şi tot aci poate, a compus acel imn solemn, de biru­ inţă lui Dumnezeu, dătătorul bucuriei ,care prin gura lui Kararaazov îl cântă omul pă-

13 cătos din adâncimea „suterană“ de umilinţă şi suferinţă.

La începutul anului 1854 Dostoewscki a eşit din închisoare şi s’a dus în Siberia spre a-şi face stagiul militar ca simplu sol­ dat. După un an a fost avansat Sub-Locotenent.

Curând după aceia a fost graţiat şi s’a întors în Rusia europeană, dar d’abea după un an i s’a permis intrarea în Petesburg. îndată după aşezarea sa în Petesburg, se puse cu zel pe munca literară. împreună cu fratele său cel mai mare editează jur­ nalul „Vremea" în care-şi tipăreşte primul şi voluminosului său roman „Umiliţii şi Ul­ tragiaţii", cum şi „Amintirile din casa morţii'*.

Jurnalul fraţilor Dostoewscki deşi era slavofil, cu toate acestea din cauza unei neânţelegeri a cenzurei, a fost interzis de a mai apărea.

Dostoewscki nu se descurajă: el scoa­ se imediat un alt jurnal „Epoca" cu acelaş caracter şi vederi ca şi „Vremea". Dar şi „Epoca*1 şi-a încetat curând apariţia,, deşi din altă pricină. Cauza a fost, indife-

J 14

15

renta publicului cetitor liberal, care considera jurnalul ca guvernamental.

Toate sforţările lui Dostoewscki de a salva jurnalul, au fost zădarnice. „Ara început să tipăresc jurnalul deoda­ tă în trei tipografii, — scrie el într'o scri­ soare particulară, — n’am cruţat nici bani, nici sănătatea, nici puterea.

Singur am fost redactor, citeam corec­ turile, mă bălăbăneam cu autorii, cu cenzu­ ra, corectam articolele, făceam rost de bani, şedeam până la şase ceasuri dimineaţa şi nu dormeam decât 5 ore într’o zinoplime ca doar voi salva jurnalul; dar deja era prea târziu".

Greutatea poziţiei lui Dostowseki s’a du­ blat încă prin faptul că, a rămas în sarcina sa familia fratelui său, care o murit în anul 1864, plus că era obligai să plătească datoriile rămase pe urma defunctului.

Jurnalul încetând, pe capul bietului editor au npădit creditorii. Dispoziţia sa in acea vreme, Dostoewscki o descrie, ca „aproape de desperare": „turburare amărăciune, o situaţiune penibilă". Amenin- ţat de credi­ tori, Dostoewscki, nu găsi altă

soluţie decât sa plece peste graniţă.

Graba ?i nerânduiala cu cari Dostoewscki a trebuit să lucreze, nu putură a nu se răsfrânge defavorabil în forma literară a scrierilor sale — El singur recunoaşte că sunt juste reproşurile ce i-a făcut critiaa pentru caracterul ,,foiletonic“ al romanului sau „Umiliţii şi Ultragiaţii", dar el se jus­ tifică cu munca excesivă de ziarist. „Foarte adesea mi s’a întâmplat, — scrie el — că începutul romanului sau a poves­ tirii, era sub tipar, iar sfârşitul era în cap la mine şi a doua zi negreşit trebuia să fie gata".

Din cauza că era nepractic, risipitor, peste măsură de darnic, gata să ajute pe cel ne­ voiaş cu ultimul ban ce avea, Dcstoewscki veşnic ducea lipsă de bani, cu toate că erau timpuri câud câştiga destul de bine.

Dostoewscki a fost nevoit să raunciască pentru bani. Lipsa şi nevoia, au fost biciul, care-1 mâna fără răgaz la lucru, ca pe un „cal de poştă" îl forţa să se grăbească şi să’şi pună toată energia ceia ce-i strica dis­ poziţia, după cum ol însuşi mărturiseşte :

ţ -

' V

17

16 „Din pricina sărăciei am fost nevoit să mă zoresc şi să scriu pentru bani, prin urmare să stric treaba." „ In toată viaţa mea — scrie el — în alt loc, nici odată nu mi-am vândut scrierile, nici n’am luat bani înainte. Eu sunt un literat-proletar şi dacă ar vrea cineva să se folosească de munca mea, tr ebue mai întâi să-mi asigure existenţa."

După întoarcerea din străinătate, Dostoewscki tipăreşte în „Vestitorul rus‘* în anul 1866, celebrul său roman „Crimă şi Pedeapsă", care d'odată Pa reputat punându-1 în rândul scriitorilor universali.

Impresia produsă de acest roman asupra cititorilor a fost colosală; ea a fost sporită încă şi mai mult prin o coincidenţă semni­ ficativă : tocmai oând romanul apăruse, în Moscova, studentul Danilov, săvârşi o crimă identică cu crima lui Rascolnicov.

In anul 1867, Dostoewscki se căsători cu stenografa Ana Grigorievna Snitchina, căreia i-a dictat povestea sa „Jucătorul". (Aceasta era a doua soţie. Prima cu care se căsă­ torise, îndată după eşirea din ocnă, murise

I

curând/ Această femeie bună şi cuminte a fost o podoabă la casa scriitorului suferind ne-r vos şi neliniştit ; şi a contribuit foarte mult la aranjarea afacerilor sale băneşti. ’ Curând după căsătorie, Dostoewski dirr nou s’a dus în străinătate; de data aceasta însă, cu familia.

Aci din nou lipsă, vagabondaj, muncă, silită, zorită şi febrilă. La aceasta s’a mai adăugat o mare perdere familiară. Primul lui copil, fiica Sonea, moare la câteva luni după naştere, „Nici odată nu voi uita şi niciodată nu voi înceta de a suferi" scrie el cu ocazia acestei morţi.

Stabilindu-se în Geneva, el lucrează cu desperare în cea mai straşnică încordare a fnţregei sale fiinţi: „Nişte friguri interne, iori şi călduri mă torturează toată noaptea şi slăbesc grozav".

1 Deranjarea nervilor îl făcea să se simţă din ce în ce mai mult; accesele se /ndesise, consecinţele lor deveniră mai grave şi de mai lungă durată şi cu groază obîservă că începe să-i slăbeas că mintea „sunt un om perdut" exclamă el în dis­ . perare.

1

f

.

18

19

Cu toată febrilitatea cu care lucra, a fost un timp când a trecut printr’o criză foarte acută. Au fost zile, când familia a răbdat de foame, a fost nevoit să vândă din Iu» erurile cele mai indispensabile pentru a-şi susţinea existenta, şi să-şi amaneteze hai­ nele ca să procure doi-trei taleri cu cari să plătească telegramele.

Dostoewscki trimete îa Rusia scrisori im­ ploratoare editorilor ca să-i trimeată ceva avansuri, şi roagă pe prieteni în numele lui Hristos să-I ajute".

Grija de bucăţică de pâine i-a paralizat orice inspiraţie şi tot aceiaşi grijă îl forţa să lucreze şi să lucreze... „Da parcă pot să scriu în acest minut“? exclamă el într’o scrisoare, revoltat de o dureroasă ofensă şi protestare. — Umblu şi-mi smulg părul din cap, iar nopţile nu pot dormi! Mă tot gândesc şi turbez de supărare! Aştept / O, Dumnezeule / Zău că nu pot scrie în amănunţime nevoile mele: Mie ruşine să Ie descriu!... Şi după toate acestea, mi se pretinde artă şi curateţă în poezii, fără asfixiere, şi-mi indică pe Turghenev, Ganciarov.

.1

Ia să vadă ei îri ce hal lucram eu! Şi cu toate acestea lucra mereu.,. Cât a stat în străinătate a scris două romane mari: „Dracii" şi .Idiotul".

In primul el expune într’un mod obscur şi diform mişcarea revoluţionara rusă din timpul său, silindu-se să le lămurească cele mai profunde principii psihologice şi morale pe care se baza.

De fapt, la alcătuirea acestui roman i.a servit de canavă faimosul „proces al Iui Neceaiev". Romanul e scris sub influenţa, vădită a urei autorului contra conducători­ lor revoluţiei. In el se < bservă nola răută­ ţii şi tendinţa de a-i combate şi distruge.

Toate acestea nu putea să nu se reflecte în i artea artistică a lucrării. însuşi Dosloewscki recunoaşte această scădere. Scriind • romanul în fugă, el a văzut singur că n’are să-i succeadă să-şi îmbrace ideia în­ tr’o formă perfectă şi în acelaşi timp ar­ tistică: .aproape că a căpătat ideia" constată el cu amărăciune.

Contrar tabloului „turburări sălbatice" pe care Dostoewscki la descris în „Dracii** în „Idiotul" el a v it ca chiar în persoana

< :

w 20

i

i

■ i

:

i

’

•*'

„Idiotului" a prinţului Mâşchin, să înfăţi­ şeze pe omul excelent, drăguţ, să dea tră­ săturile vitale ale acelui ideol de perfecţiu­ ne morală, pe care el îl purta în sufletul său.

Cu toate acestea nu trebuie să credem că munca grăbită, silită, a ucis în Dostoewscki fineţea artistică în scrierile sale şi că ar Ii înăbuşit întrucâtva în sufletul său adevărata lui chemare — chemarea scrii­ torului’— moralist, a scriitorului profet. Daca ideia unuia sau altui roman, pentru el e „cel mai scump pe lume", apoi de bună seamă, că tot atât de scumpă îi e şi în­ truparea artistică. Si nemulţumirea lui de propriile sale producţii, care nemulţumire, uneori ajungea până la „desgust" provenea din cauza acelor ceriuţi înalte pe care el • şi le punea înainte.

Scrierile lui, pentru el erau, o chestie vitală: „Dacă nu voi corecta romanul, — a scris el lui A. N. Maicov, despre roma­ nul „Idiotul", — mă voi reabilita şi eu> iar de nu sunt pierdut".

In anul 1871 Dostoewscki întorcându-se din străinătate, s’a aprofundat în jurnalişti-

21 că ca publicist. In acest timp a început a seri „Jurnalul Scriitorului" la în eput într’o rubrică a parte permanentă, iar dela 1876 până Ia 1878 în ediţie periodică specială independentă „Jurnalul Scriitorului’' a avut un succes colosal şi i-a adus lui Dostoewscki un venit frumos, care i-a asigurat existenţa materială, aşa că in anul 1879, a putut vremelnic să întrerupă „Jurnalul4', devolându-se cu totul scrierii celui mai bun din romanele sale; „Fraţii Karamazov".

Ideia şi planul „Fraţilor Kararaazov’* mult timp le-a nutrit şi purtat în imagina­ ţia sa. încă în anul 1870 el a scris Iui i\p. N. Maicov, despre intenţia de a scoate un roman care să fie expresia principalei idei a vieţei sale personale.

Ideia lui Dostoewscki a fost grandioasă.

Noul său roman, colosal de voluminos a trebuit să fie nu numai sinteze şi desăvâr­ şirea a tot ce a îndurat, cugetat şi lucrat el ca artist, dar să-i introducă şi ceva nou la care el a tins toată viaţa, ca către un salvator al său, al cărui contur preliminar el l’a dat în „Piinţul Mâschin ‘ tipul „omu­ lui excelent".

I

- -

22 23

I i

: '

1 ‘

l!

i

;

Ideia însă a rămas nerealizată, mai mult de jumătate. Aceia ce avem sub titlul „fra­ ţii Karamazov'*, deşi după formă pare a fi o operă terminată, de fapt însă uu-i decât prima parle a romanului, şi încă nu cea mai principală; „după chiar expresia autoruluiacesta nu e un roman, ci nu­ mai un moment din prima tinereţe a erou­ lui meu". In a doua parte, acţiunea trebu­ ia să se petreacă la 15 ani după acel mo­ ment, la care s’au înlrerupt evenimentele primei părţi.

Alioşa Karamazov, eroul romanului, tre­ buia să apară ca om matur, să prezinte în sine realizarea binelui, în toată complezitatea confratelui vieţei modeme. Dacă acest al doilea roman ar fi fost scris, atunci în el sar fi descoperit un nou izvor de lumi­ nă sclipitoare nevăzuta încă.

Dar nu ia fost dat să se realizeze.

Ideia sa, Dostoewscki a dus-o cu sine în mormânt... „Fraţii Karamazov" sau tipărit în „Ves­ titorul rus" a lui Katcov în anii 1879 şi 1880..

Nu cu mult înainte de moarte, i-a fost

dat Iui Dostoewscki să fie martor ocular al recunoştinţei entusiasmale a meritelor sale, ca expresie a idealurilor religioase — puplice a poporului rus.

La 8 Iunie 1880, cu ocazia desvelirii monumentului lui Puşchin, el a rostit un discurs în care a explicat însemnătatea operilor acestui naţionalist poet rus.

Impresia ce a produs acest discurs a fost sguduitoare şi de toţi a fost recunoscută ca un „eveniment", deşi în aprecierea lui, părerile au fost împărţite până la o pro­ nunţată antiteză.

In anul 1881, boala, de care suferea Dos­ toewscki în ultimul timp (Enfigema plă­ mânilor^; se agrava. La 26 Ianuarie i se porni o emoragie pe gât. In vederea apro­ pierii morţei, el îşi exprimă dorinţa să se mărturisească şi împărtăşească.

El avea obicei, în toate minutele hotarâ toare ale vieţii să deschidă Evanghelia Ia întâmplare şi să citească rândurile de sus ale paginei unde sa deschis Evanghelia.

Rşa a procedat el şi acum; deschizând Evanghelia a dat-o soţiei să-i citească. S’a brodit locul din Evanghelia lui Matei cap-

21

U

T|I vers. 1^; Iar Ioan îj °prea pe gj când: Eu am Zi^rebuin(ă a mă l>ole2a de tine şi tu vii la minG? Si răspunzând Isus a zis către el: Iasă

«-VSS.-S ţs.-**

;

1 I '

?

■

i j

i

Ana Gregorto, , cclil dor Mihailovici D0stoeWscki a zis: „Auzi"?

L,nu mă opri“ „va să zică o să mor« Si a închis cartGa. Peste câteva ore în adevăr a şi murit.

Aceasta sa întâmplat Ia 28 Ianuarie 1881.

Dar ce e mai frapant în posibilitatea lui Dostoewscki este extraordinara complexitate şi tensiune a vieţii trăite de el. El singur a întrunit în sine în cel mai înalt grad acele contraziceri, acea desarraonie cu care e atât de bogată viaţa no.istră. Extrem de egoist şi bolnăvicios el nutria în sufletul său idealul smereniei cu care trăia; iubea şi compătimea pe oaraenii din adâncul inimii sale, gata a-şi jert­ fii viaţa, el cunoştea cele mai grele su crinţi fizice şi morale şi în acela? timp ştia momentele de suprem entuziasm, fie lui — costând o din ele — după cuvintele

25

viaţă; lui îi erau cunoscute cele mai pro­ funde desperări, chinurile îndoelii, chiar al negării, dar el a ştiut să se urce pe cul­ mea celei mai puternice şi mai invicibile credinţi; el a putut găsi mulţumire în sen­ zaţiile jocului de hazard — el al cărui su­ flet pururea ardea de veneraţiune către cele sfinte.

Toată viaţa sa, el, par’că se arunca de la un pol la altul opus; toată viaţa, — după cum el însuşi se exprimă a iubit „să treacă peste limită*-.

Cunoscându-1 astfel, noi vom înţelege unde a putut el găsi atâta material pentru imaginarea acelei lumi a patimilor omeneşti şi elanurilor vesele, a torturilor şi zilelor senine, pe care el cu atâta putere genială ne-o descrie în operile sale. Vom vedea cum în persoana diferiţilor săi eroi, el dă părţi din eul său, din sufletul său şi de aci vom pricepe motivul pentru care ei divulgă, îşi destâinueşte gândurile sale cele mai intime prin gura persoanelor diferite după caractere şi destoinicii morale.

Fireşte pentru asta, nu ne Irebue să per•dem încrederea nici în probalitatea vitală

1 26

!

i

1

1

a imaginilor sale şi nici în însemnătatea generală ideilor sale, în operile sale sunt molie care's rezultatul observărilor Sale obiective, a pătrunderilor artistice în sufle, tul strein. Si la urma urmei, ce sunt toate acestea pe care ni le descrie el, decât viaţa şi numai viaţa, d’abea trecută prin cupto­ rul propriului său spirit? ”Viaţa e o durere, viaţa fiindcă şj omul e un nenorocit". Aceste ecuvinte in­ troduse de Dostoewscki în gura lui Kirilov (in „Dracii1*;; ar putea fi puse ca un epigraf la colecţia scrierilor lui, de oarece ideia exprimată prin ele, a servit ca punct de plecare întregei sale vieţi literare.

Viaţa este durere, frică şi suferinţă. Mai târziu la această ideie a lui Dostoewscki s’a mai adăugat şi alta : Viaţa e doborâtă de "păcat şi lumea în­ treagă într’u rău zace. Râul fizic şi răul moral el le-a încercat în toată realitatea lor, le-a simţit puterea cu care ambele apasă asupra omenirei; şi sufletul lui sguduit de groază s’a pasionat de ideia că cu orice preţ să găsească o eşire salvatoare, din această temniţă întunecoasă şi înăbuş:-

‘27

toare, care se chiamă viaţa omenească. — El şi-a îceput activitatea cu chemarea la suferinţă, la dragoste frăţească activă şi a terminat cu chemarea la renaşterea mora­ lă şi mântuirea în Dumnezeu.

Puterea de luptă cu cel rău cu pati=* mile, Dostoewscki; a căpătat-o din dra­ gostea de viaţă şi credinţa lui în bine.

Până la sfârşitul vieţii el a rămas un optimist şi un idealist incorigibil, triumfând peste toate frascurile şi desamăgirileTabloul obscur care domneşte în iumea sănătăţii şi a patimilor, niciodată nu ia întunecat privirea cerului azuriu de primă­ vară, a frunzelor îmbobocite a mugurilor şi niciodată n’a ascuns dela el scânteia divină, care tăinueşte până’ şi în cel mai păcătos om. „Am în mine atâta rezervă de vitalitate, că nu se mai poate epuiza4’, a scris Dostoew­ scki despre sine fn tinereţe, dând prin aceasta nota caracteristică a personalităţii sale- Această dragoste de viată şi credinţă în ea, au fost pârghia care i-a menţinut curajul în cele mai critice minute de nesucces.

28

’

Eroul_ său, IVan Karamazov, care întru­ pează în sine o parte din ,,eulu lui Dostoewscki; mărturiseşte pentru el dragoste pasionată şi invicibilă această de viaţă. „Dacă n’aşi crede în viată, dacă a-şi fi înşelat de o femeie frumoasă, dacă aşi fi dezamăgit în rănduiala firii, dacă aşi fi convins chiar, că totul în lume nu-i decât un haos desordonat, afurisit, ba poate chiar drăcesc; dacă m'ar lovi toate grozăveniile deziluziilor omeneşti, — eu totuşi voiu să trăesc; şi pe câtă vreme am pus mâna pe cupă, nu mă voiu depărta de ea pană ce nu o voi birui/... Totul va învinge tinereţea mea — orice amăgire, orice desgusl de viaţă. De multe ori m’am întrebat: Să fie oare în lume o astfel de disperare, care să Învingă în mine această sete turbată şi necuvincioasă de viaţă ? Si am ajuns Ia convingerea că nu există,.

Frunzele cleioase de primăvară, mugurii, cerul albastru, — iată ce iubesc eu!

7\ci nu e mintea, nu e logica; aci e in­ teriorul, instinctul, plăcerea; aci iubeşti cu pântecile, iubeşti primele puteri ale tinereţei“...

i9 Iubind viata, Dostoewsdd credea în neinvicibilii ei putere, fiind convins, că per­ sonalitatea omenească în mijlocul celor mai grozave suferinţe poate găsi un sprijin, pen­ tru a le birui şi a se fortifica din nou: „Eu voi învinge totul — declară el cu gura altui Karamazov (Dimitrie^, — toate suferinţele, dar numai să spun, să repet la fiecare minut: eu sunt! In mii de chinuri,.

— eu sunt; în torturi mă încovoi, dar unst! Sed pe stâlp, dar exist, văd soarele şi nu-1 văd, dar ştiu că este. R şti că este soarele — aceasta e viaţa...

Iubirea de viaţă, oarbă, neresonabilă, absurdă, e prima condiţie pentru reuşita omului în lupta cu cel rău. Trebue să iu­ bim viaţa mai întâi pentru ea însăşi în forma în care ea se prezintă, înainte de orice logică, înainte de a descoperi sensulr rostul ei. „Eu cred, zice /Uiosa, — că în lume înainte de toate trebue să iubim via/a‘‘ Iubirea de viaţă — e prima jumătate a locului: cealaltă jumătate — credinţa în bine, în triumful ei final şi în fiinţa eternă, supralumească.

yf :

• 30 •

31

Iubirea însăşi, Dostoewscki o simţea re. ligios, cu cunoştinţa supremei însemnatăţei mistice a acestei vieţi.

• Dimitrie Karamazov deja fiind în închi­ soare şi văzând înainte-i iminenta ocnă şi lanţurile, îşi manifesta dragostea de viaţă şi fn actdaşi timp, involuntar se transportă cu iubire fnflăcărată la Dumnezeu. „Noi vom <i ferecaţi fn lanţuri şi nu vom avea libertate; dar atunci fn marea noas­ tră nenorocire, din nou vom invia fn bu­ curie, fără de care omul nu poate trăi; dar Dumnezeu poate fi, căci Dumnezeu dă bucuria, aceasta-i marele lui privilegiu...

Atunci noi, oamenii subpămânleni, vom cânta din sânul pământului imnul tragic lui Dumnezeu Ia care-i bucuria! Să trăiască Dumnezeu şi bucuria Lui / 11 iubesc.'— Nu viaţa-i complectă, ea e şi sub pământ1Cugetând mai profund la iubirea sa ele­ mentară de viaţă, Dostoevscki descopere fn ea o oarecare parte care indică legătu­ ra ei tainică cu credinţa, fnlr’o altă lume superioară, ideală, la strânsa ei dependinţă de această credinţă.

După convingerea Iui, pe care o raărtu-

riseşte prin gura bătrânului Zosim, tot ce-i viu pe pământ, deci şi omul „trăeşte fntr’o dublă treaptă şi viază doar numai cu sim­ ţul atingerii sale de o altă lume tainică“ Si această deprindere a iubirei de viaţă de pătrunderea fn lumea superioară mistică e atât de esen/ială, că „dacă slăbeşte sau se distruge fn tine acest simţământ, atunci moare şi gustul frumosului fnăscut fn tine".

Atunci omul devine indiferent de viaţă şi poate chiar s’o urască.

Acest simţământ al atingerii, de altă lu­ me, fără fndoială, Dostoewscki fl cunoştea fn cel mai fnalt grad din propria-i expe­ rienţă lăuntrică. Simţământul religios el totdeauna fl păstra fn adâncul sufletului său, ca cea mai scumpă moştenire a sa; şi orice atingere a acestei corzi simţitoare din partea unor oameni lipsiţi de respec­ tul de religie, fl făcea să sufere mai mult decât de o boală grea.

In el a fost sădită fnclinarea de a se apropia de toate fenomenele vitale, fn acele laturi cari prezentau vederilor sale fnsemnătatea lor veşnică, sensul lor mistic. Această fnchinare se manifestă fn el din ce fn ce

32 5.

>• ■A

.

i

i

'

’ ■ i j

-

!

■

i.

■

■

mai mult pe măsură ce se aprofunca în ;1 cunoaşterea |Umei; noi putem judeca Şt după acest semn, cum s’a deplasat centrul gravităţii intereselor sale vitale.M Această calitate a observat-o în el Di/ostoewscki însuşi, când a scris despre suine; „Eu sunt un idealist neisprăvit: eu <caiit lucrurile sfinte, le iubesc şi inima meâ^ e ştearsă de ele, pentrucă eu aşa sunt făcut că nu pot trăi fără cele sfinte1*.

Numai credin|a în bine, în binele neab­ stract, ci vivificator, capabilă de a intra în contact cu omul şi a-i susţinea sufletul lui abătut, numai ea e capabilă de a comunica vieţii sensul căci sensul pentru viaţă totuşi e necesar; şi e necesară cunoştinţa acestui sens într’u cât simpla ataşare nemijlocită de viaţă e insuficientă. Fără cunoaşterea sensului vieţii, omul nu poate trăi, aşa e făcut el: „Taina fiinţei omeneşti nu con­ stă numai în a trăi, ci în ai şti pentru ce trâeşii: omul care n’are o convingere^ far­ mă pentru ce frăeşte, nu se învoeştesâ mai trăiască şi mai curând se distruge decât să mai rămână pe pământ\ Si aşa dragostea de viaţă şi simţăraân-

33 Iul mistic al altei lumi, — ia’ă principiile cari au servit lui Dostoewscki de reazem în toate cercetările Iui, în toate acele con­ strucţii artistice, cu care el ţintea să intro­ ducă armonia în haosul vieţii.

Dar aceste cercetări şi construcţii, cum s’a spus mai sus, la el nu totdeauna au fost îndreptate în una şi aceiaşi lăture.

Scopul, programul cu care el a apărut întâi pe arena literaturii, a fost compăti­ mirea; iar punctul său de vedere asupra vieţii, la început, a fost mai curând uma­ nitar decât religios. Mai târziu, idealul compălimirei şi al ajutorului aproapelui în spiritul dragostei evanghelice, parecă au ră­ mas pe al doilea plan Locul lor l-au luat chestiunile despre sensul suferinţelor, judecata lumească, mo­ ralizarea lumei, existen{a răului şi binelui.

Cu chipul acesta activitatea literară a lui Dostoewscki se prezintă uşor de îm­ părţit în două perioade. Având în vedere numai operile cele mai principale, Ia prima perioadă raportam „Oamenii sărmani", Amintiri din casa morţilor**, „Umiliţii şi Ultragiaţii". — La a doua: „Crimă şi pe-

m

!

3l deapsă", „Idiotul1', „Dracii", „Fragii Kara» mazov".

III

L* 1 '

1 .

h !■

i: • 1M _.

Dostoewscki a apărut pe arena literară în acclaş timp, când organizaţiunea soci­ ală, a serviciului activ a funcţionarilor in­ feriori, „a micilor fraţi" frământa minţilecugetătorilor şi deci şi a cercului scriitorilor.

Literatura şi-a dat toate silinţele ca să afle „omul" şi I=a aflat în persoana ace­ lor fiinţe urgisite, înjosite şi ultragiate de societate, zn cari mai înainte vedeau nu­ mai nişte simple unităţi sociale, cărora, părea că însăşi natura le-a refuzat drep­ tul Ia fericirea personală, la adevărata vi­ aţă omenească.

Promotorul acestei puternice mişcări umanitare a fost povestea lui Gogol „Man­ taua", o broşură mică la volum, dar proa fundă ca conţinut. Si Dosloewscki a avut dreptate când, determinând consecvenţa a3 pariţiunilor literare, a zis despre scriitorii contimporani, dintre cari făcea şi el parte: „Nu toţi am eşit din „Mantaua" lui Gogol".

Dar Dostoewscki adaptându-se curentu-

35 lui general, a introdus în el şi ceva al său; el a dat o deosebită profuziune şi o deo­ sebită direcţie analizei, căreia literatura umanitară de atunci, supunea lumea inter­ nă a fraţilor mai mici, lipsiţi de soartă.

Sub valul nedreptăţii şi înjosirei acestor oameni, el a început să caute simţimânluj demnităţii lor personale, trăsăturile înalte, nobleji spirituale, ca prin aceasta, cu maţ multă claritate să scoată în relief dreptul acestor fiiiiţl la o soarta mai bună şi da= toria societăţii de a veni zn ajutorul tutu­ ror celor ce sufăr nedreptatea vieţii; Faptul că un oarecare Macarie Devuşcliin, un mic funcţionăraş cancelarist (clin povestea „Oamenii sărmani") sau un oare care locuitor criminal din „Casa morţilor'4 cu conştiinţa fngreuiată de păcat şi de condamnarea publică, zncă nu-şi pierd con­ ştiinţa personalităţii lor şi păstrează încă în inima lor o oarecare sfinţenie, care le dă posibilitatea de a nu se despreţui pe sine, — acest fapt, în imaginaţia lui Dos-' toewscki, e capabil de a nu z'nduioşa inimile. „Eu ştiu dragul meu, — scrie Devuş•chin lui Varencă, — cu ce vă sunt obligat..

36

1-

;

li

I i

• ^i, răuvoitorii mei, ziceau că chiar şi figura mea e necuviincioasă', şi mă despre/uiau, şi atunci am început şi eu a raă despreţur ziceau că-s tâmpit. „Dar cum a-ţi apărut D-v, eu mi-amcă. ...... pa iniş ea su ietea&că şi am cunoscut că nu-s mai rău ca alţii; atât doar că nu-s lustruit, n’am ifos, dar totuşi sunt om!“ Deşi nulitate după poziţia sa socială, in­ cult, perdut în viaţă, dând dosurile de toţi totuşi se cons'ală că Macarie Devuşchin, este o personalitate în adevăratul înţeles al cuvântului El are o inimă curată, bună, capabilă de abnegaţiune, ba chiar de adoraţiune; dar ceia ce pare a fi mai scump lui Dostoewscki, este faptul că el este conştient (le demnitatea sa de om şi de importanţă capitală a micelor şi neînsemna­ telor sale opere.

“Dacă toţi ar fi autori; — zice el atunci, — cine ar mai copia“ ? El ţine foarte mult la onoare şi la numele bun, după cum se constată aceasta dintr’o bagatelă, comică în aparenţă dar foarte caracteris­ tică, ca grija ce are de ghete, ca să nu fie rupte, cârpile sau nalustruite. Când era fo

37

-strâmtorare, lipsit de cele trebuincioase, el să mulţumea, pe cât posibil, să ascundă de oameni această sărăcie care i se părea înjositoare. Cât de mult ţinea Dostoewscki la acest „mic“ erou, se vede din propriile sale cuvinte, când zice că povestea „Oa­ menii sărmani" a scris-o cu pasiune, aproape cu lacrimi".

Descrierea patimilor omeneşti formează tema principală a romanului „Umiliţii şi.

Ultragiaţii".

Dostoewscki desfăşură, dă pe faţă, aci tabloul obscur al sfâşierilor reciproce din­ tre oameni, al cruzimilor zădamice, al aspiraţiunilor spulberate şi inspiră cetitorului o profundă scârbă de fericirea omenească care nu se ştie de ce şi pentru ce nu constitue apanajul omului pe pământ.

Acest motiv scârbos, care doboară su­ fletul, ajunge Ia apogeul expansivităţii în povestea lui Nelli: „obscură fu această is­ torie, — un? din acele istorii obscure şi •chinuitoare, care atât de des şi neobser­ vate, aproape tainic, se petrec sub cerul greoi al Petrogradului, pe stradele întune­ coase şi dosnice ale colosalului oraş, în

I ■

: : ... .

'

38

39

mijlocul clocotului sburdalnic al vieţii, al egoismului prostesc, al intereselor cari se ciocnesc al desfrâului grosolan, al crime­ lor misterioase, în mijlocul acestei vieţi infernale, stupide şi anormale.

Mai caracteristic ca toate e, că aproape toate persoanele din roman, cu toate sfâ­ şierile dintre ele şi neajunsurile pe cari şi le pricinuesc una alteia cu oare . care ne­ cesitate fatală, sunt mai mult sau mai pu­ ţin oameni simpatici.

In persoana lui Alioşa, chiar, se poate vedea prototipul acelor figuri ideale, pe cari Dostoewscki fn urmă a încercat să le desemneze în persoana „Idiotului11 şi a lui „Alioşa Karamazov".

Aşa în acest roman se arată o con­ trazicere fundamental vitală, fntre realita­ tea tristă, ca cum ar fi cuprinsă de o in­ firmitate generală elementara şi idealurile omului; dar deocamdată Dostoewscki nu face caz de aceasta şi se mulţumeşte nu­ mai a-şi arăta mila sa de ei, cu o com­ pătimire care poate să trezească fn cetitor soarta celor din romanul „Umiliţii" şi „Ul­ tragiaţii/4

Marele merit al lui Dostoewscki constă fn aceia, că el a putut să descopere şi să scoată la iveală, sufletul viu al omului, chiar sub pecetea crimei, După părerea lui, nu există un astfel de păcat, care să priveze pe om pentru tot­ deauna de dreptul de a se numi om.

Despre aceasta, ca despre o oarecare descoperire îmbucurătoare, comunică el din ocnă fratelui său, că printre hoţi „a găsit fn fine oameni" „Ai putea oare crede, — scrie el — că sunt caractere profunde, pu­ ternice, frumoase şi cât de plăcut a fost ca sub crusta grosolană, să caut aur." „In puşcărie — scrie el — fn „Amintiri din casa morţilor", mi s’a întâmplat uneori să cunosc pe cm de câ/i-va ani şi să-l cred fiară, iar nu om; şi deodată vine în­ tâmplător un moment, când fntr,un acces involuntar îşi deşchide sufletul şi constaţi în el o bogăţie de simţiminte, de inimă, — o pricepere clară a suferinţei proprii şi streine, că rămâi fnmărmurit şi nu-ţi vine a crede ceiace singur vezi şi auzi" Prima perioadă a activităţii literare a lui Dostoewscki e caracteristică prin tendinţa

I 40

: ,

!

t

de a recunoaşte în toţi oamenii demnitatea de om. Nimeni nu poate garanta că în cel mai mare hoţ, Ia o eventualitate oarecare, nu se va descoperi fn el adevărata „omenie“, care deodată fi va înălţa şi justifica în ochii noştri; şi dacă lucrul stă aşa, atunci nimeni nu e în drept a nu admite, că această „omenie1', c;ire-i veşnică, trâeştc lainic în sufletul lui păcătos şi fără conştiinţa şi voia lui, îl călăuzeşte. Simţămân­ tul propriei demnităţi, respectul personalităţi sale, fn acest timp, fn ochii lui Dostoewscki, e cel mai legal şi sfânt simţământ, garanţia adevăratei nobleţi.

Mai târziu el s’a ridicat în contra personali’ . tăţii, principiului personal în om; s’a ridicat încontra mândriei, a „aibitrarului" a sama­ volniciei omeneşti, în care vedea cea mai mare primejdie pentru religia ortodoxă. Dar de­ ocamdată el nu vede această primejdie, şi aceasta, fn parte, pentrucă el ia simţămân­ tul demnităţii personal în om nu în ma­ nifestarea lui extremă, ci moderată, în acel grad, în care el poate încă lîber a se uni cu cunoştinţa principiilor ideale, care călă­ uzesc pe om.

41

! !

După observaţia lui Dostoewscki „fiecare om, oricine ar fi el şi cât de înjosit ar fi, deşi instinctiv sau uneori chiar conştient, totuşi are pretenţie la respectul demnităţii sale de om şi această ferma convingere a lui constă în aceia, că recunoaşterea acestei demnităţi în oameni, este expresia autentică a datoriei morale, adevărata ma­ nifestare a ajutorului frăţesc de aproapele. „A estatul însuşi ştie că el e arestat, desmoştenit, şi-şi ştie locul în faţa şefului, dar cu nici un fel de peceţi, cu nici un fel de încătuşeri, nu-1 vei putea forţa să uite că e om. Si dacă e om în adevăr, apoi trebue să ne purtăm cu el omeneşte.*4 „Ah, Dumnezeule/Dar purtarea omenească poate să fnomenească chiar şi pe acela, în care deja demult e stâns chipul Iui Dum­ nezeu. „Cu aceşti ..nenorociţi" chiar se cu­ vine să ne purtăm mai omeneşte. Aceasta e mângăerea şi bucuria lor". „Omul4*, acest cuvânt la Dostoewscki nu sună , arogant", cu ifos şi nici „măreţ" ca la Gorcki; ci numai mişcător deşi fn acelaş timp şi impunător. „Omul" aci ml se zeifică pe sine, nu pretinde să fie ado-

■

I k

n\

42 ' rat, nu prezintă nimănui nici un drept cu­ rat numai în numele forţei sale personale; tot ceace pretinde, e egalitatea tuturor în numele poziţiei egale a tuturor înaintea feţei dreptăţei supreme. „Arestaţii se ru­ gau cu multă căldură şi fiecare din ei cumpărau câte o lumânărică sau fşi pu­ neau obolul lor sărăcăcios în cutia biseri­ cii. „Doar îs om şi eu“ gândea el poate sau chiar simţea dânduşi obolul, — „fnaintea lui Dumnezeu toţi sunt deopotrivă*4.

Ii! i

r

IV ■

Dacă în prima jumătate a activităţii lite­ rare a Iui Dostoewscki .;Omul“ pentru el era numai un obiect de sinceră compăti­ mire şi respect, î.i urmă, acelaş „cm*' a devenit în ochii lui o enigmă profundă, încăpătorul, conţinătorul a tot felul de con­ traziceri posibile. Aprofundarea fn lumea internă a personalităţii omului, pentru el a devenit punctul de plecare pentru cele mai esenţiale chestiuni morale şi metafizice.

Dar ceace punea în uimire pe Dostoew­ scki, era faptul că omul era capabil de a fntruni în sine extremităţile cele mai o-

■ ■

1

r

;•

i

* v {

43 puse. începe cu chestiunea: ce apare ca apanagiu mai natural pentru om după pro­ pria sa natură; binele sau răul? Cât de curioasă pare această chestiune la prima vedere, Dostoewscki descoperă o profundă fnrudire internă a omului cu râul, observă fn el aptitudinea de a găsi în rău cea mai supremă şi deplină satisfacţie, nu-raai puţin complectă ca în bine. Se constată că şi în rău există un farmec atractiv în fe­ lul lui, o frumuseţe, care servă de arenă comună pe care se intorloacă binele şi ră­ ul. „Frumuseţea — aceasta — e un lucru teribil şi îngrozitor! E teribil, pentrucă e nedefinit şi nu se poate defini; pentrucă Dumnezeu a dat numai enigme. Aci malu­ rile sc împreună, aci toate contrazicerile trăesc împreună.., Nu, omul e larg, e prea larg chiar, eu l-aşi mai îngusta.. Ce­ ia ce pentru minte se prezintă ruşinos, deocară, pentru inimă e mai totdeauna plă­ cut, frumos,.. E îngrozitor, că frumuseţea, nu e numai un lucru îngrozitor, teribil, ci şi tainic, misterios. Aci diavolul se luptă cu Dumnezeu şi câmpul de luptă sunt ini­ mile oamenilor**..,

i 44

\

r:; h .

Se constată că inima omului este câm­ pul de luptă a două începuturi cosmice opuse. De aci decurg toate contrazicerile, toate discordiile vieţii omeneşti. Si aceste contraziceri sunt atnt de mari, eă însăşi demnitatea omului, în recunoaşterea cărâia Dostoewscki mai înainte nu se îndoia, se constată că e un mare punct de întrebare.

E puternic oare omul, e slab oare, e mare el sau o nulitate? E oare el capabil de libertate, de iniţiativă personală în do­ meniul realizării valorilor superioare, sau e rob din fire o verigă neînsemnată în lanţul fenomenelor mecanice? E capabil oare omul a preţui pâinea cerească ? „sau singura lui mângâiere constă în pâinea pă­ mântească?". .

Acestea sunt problemele, cu a căror des■legare se frământă acum mintea şi cugetul lui Dostoewscki. Si sunt temeiuri a crede, că sufletul lui puternic, nu odată, — s’a încovoiat sub greutatea lor, în turburare ş’1 îndoeală.

Rascolnicov, eroul romanului „Crimă şi pedeapsă4' îşi pune categoric întrebarea: ■despre însemnătatea personalităţii sale»

45 despre însemnătatea sa ca om; şi pe câm­ pul de experienţă, deslegarea acestei ches­ tiuni, în aparenţă atât de abstractă şi teo­ retică, se desvoltă conţinutul romanului, complicat şi bogat în dramatism.

Lui Rascolnicov „i-a venit în cap o ideie, la care nimeni niciodată nu s’a gândit*'..

După părerea Iui, toţi oamenii se împart în două categorii: în oameni de rând, obiş­ nuiţi, şi fn oameni cari excelează prin for­ ţele lor e clusive; „numai aceşti din urmă zn sensul propriu, merită numele de oa­ meni, restul e numai material care servă pentru reproducţie.*' Primii, — „sunt oa­ menii, după natura lor, conservatori, de or­ dine, supuşi şi le place să fie ascultători, pentrucă aceasla e menirea lor şi întru aceasta ei nu văd nici o înjosire'. Semnul caracteristic, dinstinctiv al oamenilor din a dou.i categorje, adică „al oamenilor4' în sensul propriu constă ?n faptul că ei nu pot să trăiască în cadrele strâmte ale ace­ lor aşezăminte morale şi sociale, în cari trăeşte gloata — grosul poporului, — şi conştienţi, depăşesc aceste cadre, distrug prezentul în numele viitorului mai bun şi

!

I

5

t

46

47

“par astfel trâmbiţătorii .noului cuvânt" iar in ochii mulţimei — criminali. Dacă un astfel de om, extravagant, pentru reali­ zarea ideii sale va fi silit să recurgă la forţă, „să calce pe sânge", apoi zn numele ideii sale şi în măsura „dimensiunilor** ei, are dreptul s’o facă. Toii marii legiuitori a-i omenirei, au fost criminali prin faptul că „dând o nouă legiuire** printr’aceasta au abrogat pe cele vechi, păzite cu sfinţenie de societate si moştenite dela pă­ rinţi. Alai mult încă, chiar acei oameni co­ muni, de rund, cari mai mult sau mai pu­ ţin „saltă din văgaşul comun*', apar după natură criminali, într'uri grad, sau altul.

Aceasta e renumita „teorie*' a lui Ras­ colnicov Concluzia finală trasă din ea, şi care a servit ca izvor al tuturor tortu­ rilor lui Rascolnicov, e aceasta: „ca să do­ vedească dreptul său de a fi „om*', trebue să „depăşească, trebue să comită crima".

Si iată că Rascolnicov sa hotărât să do­ vedească că el - „e om" şi nu parazit ca „toţi", nu „creatură care tremura" şi sa dovedească anume prin crima.

El ucide pe bătrâna care trăeşte din pio-

cente, cu scopul ca să se folosească de banii ei pentru a face diferite fapte bune.

D pă crima urmează pedeapsa. Rascol­ nicov nu poate susţinea lupta cu cugetul său, se predă în mâinile justiţiei şi merge la ocnă, pe cută vreme în sufletul lui, trep­ tat, încolţeşte o schimbare morală.

In ce constă esenţa crimei lui Rascolni­ cov şi pentruce Dostoevscki îl pedepseşte?

Unii critici văd această crimă în privi­ rea lui Rascolnicov la ora, ca la un mij­ loc şi nu ca la un scop; alţii în amestecul moralei personale cu a raassei adică în aceia că şi-a însuşit drepturile cari aparţin numai societăţii; a! treilea — în însuşi faptul uciderii omului; al patrulea, în fine, nu văd în roman, nici un fel de crimă, după cum nu văd nici pedeapsa. In toate aceste moduri de a vedea, escluzând pe cel din urmă, se află adevărul; cu toate acestea dacă ne-am lua după vederile lui Dostoewscki, atunci, .poate, ar fi fost mai just ca să dăm întru câtva altă definiţie „alcătuirei crimei'* lui Rascolnicov.

Fapta lui Rascolnicov, fără îndoială că însuşi Dostoewscki o consideră de crimă, i

■

T 48

i

?

:

v l

■

;•

l i

căci fn caz contrar intenţia romanului ar . trebui considerată ca nepotrivită şi ideia lui radical contradictorie. E sigur de asemenea că crima lui Rascolnicov îl intero» sează.nu ca un „casus" juridic, ci ca un fenomen al ordin ei morale. Dostoe'/Vscki nu ne face o simplă descriere a tragediei obscure şi încurcate a sufletului omului ră- . tăcit, şi nu o simplă aventură a ipohondricului, căzut sub stăpânirea ideii neroade ci el examinează întregul mers al evenimentelor, imaginate de el, din punctul de vedere moral. Eroul romanului a săvârşit crima în contra dreptăţii supreme; autorul îl pedepseşte pentru aceasta cu chinurile sufletului.

Pe această cale se restabileşte dreptatea şi fn acelaş timp eroul cunoaşte o nouă viaţă, frumoasă şi perfectă, la început într’o rază de lumină confuză, iar apoi din ce în ce mai clară, până ce devine alt om, dis­ tingând răul vechi şi adaptându-se la noua dreptate. însuşi faptul uciderei bătrânei a fost nu mai manifestarea crimei, pe care Rascolni­ cov săvârşise mai deînainte în propriul

49 său suflet şi chiar asupra acestui suflet al său. Acţiunea criminală a fost numai con­ secinţa dispoziţiei criminale, a precugetărilor criminale.

Dar cum au fost aceste precugetări şi această dispoziţie criminală?

Rascolnicov şi-a bătut capul cu chestiu­ nea: e „om" sau „creatură tremurătoare" ?

A fi om, e o problemă înaltă, frumoasă şi sfântă; şi cum Rascolnicov avea interes vital ca rezolvirea ei să fie pozitivă, vor­ beşte, pledează pentru noble/ea superioară a naturii sale Dar însuşi Dostoewscki fl caracterizează în acest sens; „El de o mie de ori era gata şi mai fnăinte chiar să-şi dea viaţa pentru o ideie, pentru o speranţă pentru o fantezie chiar.

S in gură existenţa întotdeauna pentru el a fost puţin; el pururea a voit mai mult".

El în totdeauna a voit să fie demn de numele de om pe care-1 poartă. Era con­ vins că nu toţi cari se numesc oameni, sunt oameni în adevăratul înţeles al cu­ vântului ; pentru a fi om trebue să Hi păr-

fi

r 50 a unui fapt celebru ; taş al vreunei măreţii să reflecteze trebue ca asupra sa fnsuşi razele acestei grandiositâţi, trobue sa se ridice d’asupra organizaţiei pur şi simplu,

I

I !

y

date, obişnuite. foarte multă dreptate.

Si întru aceasta are anume direcîn ce !

Acum e întrebarea: ridice omul deasupra orgamţie trebue să se “; unde e zaţiei date spre a deveni s°ra el s’ar face izvorul grandiositătii de care partaş? Rascolnicov.era convins că acest izvor al grandiosităţii posibile pentru fiecare, se află fn acele facultăţi naturale, cu cari e fnzestrat de la natură fiecare om şi care-i pot da temei să predomine asupra altor oameni. După natură, unii oameni sunt ro- . \ bi, massa, gloata; iar alţii-stăpâni, condu= câtori, prinţi.

Faptul că unii sunt aşa iar alţii altfel, e întemeiat pe facultatea personală, înnăs­ cută a fiecăruia- Mărirea, prin urmare, co­ incide cu forţa naturală, planează deasupra predominaţiunei; mărimea unora e bazată , pe micimea altora. Omul, ajuns la astfel de situaţiune înaltă, nu poate a nu consi­ dera de nimic, de nulitate, mulţimea, gloata

ol ce*l înconjoară şi a nu o lua drept mate­ rial brut, un simplu instrument al adevăraţilor oameni.

Fiind .cu lotul capti at de astfel de idei §i chinuindu se de dorinţa de a realiza demnitatea sa de om, Rascolnico'v a trebuit să se verifice pe sine, să-:i fncerce puterea sa personală Până ce această putere nu e atestată de ridicarea lui deasupra masser, prin înălţarea deasupra legilor şi a ideilor cu cari această niassă trăeşte, el nu poate fi liniştit în sine, pentru onoarea sa de om, pentru însuşi dreptul de a trăi pe pământ fn calitate de omDe fapt el deja nu crede in demnitatea sa de om, în valoarea personalităţii sale, se teme de sine şi nimic nu-1 frământă mai mult ca gândul că va trece fără urmă prin această viaţă, ca o vietate oarecare neînsemnată.

Această temere de sine, această neîncredere fn sine însuşi, în chipul cel mai caracteristic se uncsc cu o mândrie excesivă, cu îngânfarea, cu singurătatea. După caracte­ ristica lui Razumikin, Kascolnicov e o. ufire posacă, posomorâtă sumeaţâ şi mândră"

i

I-

H

:

52 53

Cu toată bunătatea şi răsunetul inimei ' sale, el uneori e „rece şi nesim/itor pană la cruzime"; El pune „grozav de mare preţ pe sine, e extraordinar de închis în sine şi nici odată nu se interesează de aceia ce interesează pe toţi într’un moment dat".

Rascolnicov s’a dovedit neputincios de a pune în practică ideia demnităţii' ome» neşti; el n’a reuşit să se ridice d‘asupra nivelului massei cu ideile ei: din contra, această massă l-a biruit Şi Dostoewscki cu toată profunzimea analizei sale ne arată cum în Rascolnicov, cu tot chinul, cu toată ruşinea şi umilinţa, s’a născut un alt ideal al demnită/ii omeneşii şi cum acest ideal a pus stăpânire pe el, i-a descoperit via/a, viaţa autentică şi frumoasă, în locul precedentei — falşă şi chinuită...

Acea nouă şi autenlică demnitate omenească, pe care a pătruns-o Ruscolnicov, se dovedeşte a fi independentă de forţa naturală, de poziţia în societate, de prădominaţiunea asupra oamenilor, chiar şi de numele cel bun. Cu o mare cutezanţă s’a

. t

decis Dosto ewscJd să deranitat arate, cum această e autentica a omului, a întrupat-o în sine şi-a vândut o fată „căzută", Sonia, care trupul său ca să scape de copii mamei sale vitrege şi printr’ aceasta a îndeplinit negaliunii. marele precept evanghelic, al abŢoale chinurile lui Rascolnicov au pro­ venit din cauză că ei. a căutat demnitatea sa omenească şi înălţări, esclusiv numai în sine, în „Eul“ său, rupt din plinilatea vieţii comune omeneşti şi comune — cos­ mice. In aceasta constă, după Dostoewscki, I primul lui păcat, rădăcina crimei lui.

Acesta e păcatul /nălţării de sine, al mândriei, al individualizării sale.

Conform cu aceasta, şi salvarea lui Ras­ ■i colnicov constă în umilirea sa de bunăvoe, 1 în renunţarea la pretenţiile sale arogante, § In contopirea cu acel lucru comun dela care el se abatea şi contra căruia s’a rididicat. Nu rămâne îndoială, că despre înălţarea omului şi desprechesfiunea temeiu­ rile acestei înălţări, a preocupat şi consu­ mat mult chiar şi pe Dostoewscki.

El se putea împăca cu ldeia' ^ însemnătatea !)

A

54 fi cândva pogorâta la omului ar fi putut rolul unui simplu cui în mecanismul statului al naturii; şi pe acest temei, el s’a sau crezut în drept să respingă absolut toate proectele de transformare a ordinei sociale, preocuparea în spiritul socialist. „Toată ,r scriitorului inter— omului,—zice el cu gura în aceasta pus, — mi ?e pare şi în adevăr numai şi consta, ca omul la fiece moment să dea probe că e om, iar nu cui", In persoana curioşilor săi eroi, Dostoewscki iubea să aducă personalitatea omului până la cea mai extremă fncordare, până ia ultimile granîţi în desvălirea puterilor ei. la Sensul acestor tendin/i ale lui, pen ru noi . La el, personalitate omenească ' e clar pururea tinde a se afirma pe sine, a întăii pe temelia cea mai solidă, neclintită, care poate fi. Deja în persoana lui Raseolnicov, Dostoewscki a rătat că aceaslă temelie, omul nu o va afla în sine: ca într’o unilate, singură suficientă încuiată în sineTrebue să te lepezi de sine, ca să te afli; numai pe calea abnegaţium i se poate ajunge la cea maii înaltă afirmare de sine Aceiaşi k’eie a spus-o Dostoewscki şi

55

:

în forma abstractă: „Abnegaţiunea inte­ grală, arbitrară, absolut conştientă şi nesi­ lită de nimeni, în folosul tuturor, după mine, e semn de de cea mai înaltă desvoltare 0 Personalitătii, de icea mai supremă autoritatc a ei, de cea mai supremă stăpânire de sine, de cea mai mare libertate a pro­ priei sale voinţi... Personalitatea puternic desvolatâ, pe deplin încredinţată în drep­ tul ei de a fi personalitate, deja nemai având nici-o frică, nimic nu poate şi să facă pe altul din personalitatea sa, adică: nici o alta întrebuinţare mai mult, decât să o dea în întregime tuturor ca şi nlţlj toţi să devina personalităţi Ja fel independente şi fericite. Aceasta c legea naturei; spre aceasta atrage pe omul normal Dostoewscki vedea clar, că cinstea ^ şi demnitatea omului sunt ndesparţit legatejde libertatea lui, că a fi liber, e năzuinţa cea mai naturala a omului, adânc sădită în natura lui şi care de nimic nu poate fi dis­ trusa. El însuşi a avut o mare afecţiune de aceasta năzuinţă; şi în sufletul l'ui, nici odată n’au încetat sunetele notelor iubirei de [libeitate. Acer stă cerinţa ’de (libertate

iii

56 îi servi ca punct de reazim în protestele sale contra ilusiilor despre „raiul socialist", în care totul ar fi echilibrat şi n’ar mai avea loc libera dispozare a omului: „omu­ lui îi trebue numai voinţă libera" declara el Dar resolut. aci se naşte o altă întrebare, profun­ dă şi grea, despre însăşi esenţa libertăţii şi despre măsura în care natura omenească e capabilă să suporte aceasta libertate. In ochii lui Dostoewscki, această chestiune a devenit din cele mai arzătoare, întrucât el vedea, că această năzuinţă la libertate, atât de legală, în aparenţă nutreşte astfel de simţiminte şi idei, cari conslitue un sacrile­ giu, o calcare în picioare a tot ce e sfânt.

Libertatea conţine o mare ispită. Unindu-se cu voinţa mândră şi egoistă, cerinţa liber­ tăţii duce pe om la negarea tuturor hota­ relor cari ar sta în calea voinţii sale arbi­ trare, indiferent în ce va consta această voinţă şi în ce direcţie va fi fndreptată; atât numai ca ea să emane din „Eul" pro­ priu al omului. Cu chipul acesta omul ajun­ ge la principiul că „totul e permis". Şi îndată ce recunoaşte acest principiu, înaintea ochilor lui se deschide o prăpastie ameţi­ toare. Totul e permis, toate căile sunt des­ chise, nu-i nimic inviolabil, sfânt; nu sunt căi bune şi rele, toate sunt deopotrivă acce­ sibile, şi omul se pomeneşte faţă în faţă cu

57 o groază pustietate moartă, singur numai cu „eul- său şi pe acest „eu" cade toată greutatea călâuzirei pe rare mai fnainte omul o găsea în organizaţiile publice, în principiile morale.

Intr’o astfel de libertate e ceva foarte atractiv pentru om, căci ea ii promite o forţă fantastică, o armonie superioară vieţei, debarasându-1 de tot ce mai înaintea îl incomoda, îl turbură şi îl fnjosea; dar în acelaş timp e clar, că ea este şi o mare povară ; şi atunci se naşte întrebarea: capa­ bil e oare omul, să suporte fără pedeapsă o astfel de libertate imensă, nelimitată?

Această libertate pentru el nu va fi egală cu moartea?

Astfel omul cade înlr’o contrazicere chi­ nuitoare. Cu o putere sguduitoare Dostoewschi descriă în persoana nebunului Kirilov [în „Dracii"], care şi-a pus ca problemă a vieţei s'i rezolve şi să justifice în persoana sa „arbitrarul** omenesc şi prin aceasta să scape lumea de robie. Ideia lui Kirilov era colosală; ducând exigenţa libertăţii până la extrema limită naturală, el a voit s\ arate, că în hotarele [sferei] omeneşti, nu există nici o stavilă, nici o dorinţă, şi nici un devotament; nimic, care ar putea să reziste înaintea hotârârei liberei sale voinţi; el a voit să arate, că e stăpân pe ea şi a decis să se sinucidă nu în numele

f ■i]

•j

A

58

vreunui bine, vreunei idei superioare ci pur şi simplu ca să dovedească libertatea: „noua, grozava sa libertate*'. Iată ce spune1 Kirilov înainte de sinucidere; „Eu“ mă ucid singur, ca să fac începutul şi să probez.

Eu involuntar sunt însă numai un Zeu şi sunt nenorocit căci sunt obligat să-mi mamfest voinţa arbitrară. Toţi suni nenorociţi, pentrucă se tem să-şi manifeste arbitrarul.

Omul de aceia a şi fost până acum ne­ fericit şi sărac, că s’a temut să-şi dea pe faţă principalul punct al voinţei sale arbi­ trare şi comite? acte arbitrare dela o mar­ gine, ca un şcolar. Eu sunt grozav de neno­ rocit căci straşnic mă tem. Frica e blestemul, omului. . Dar eii fmi manifest arbitrarul, sunt obligat să fac să creadă, ceia ce eu,' nu cred. Eu voi începe şi voi sfârşi si voi deschide uşa. si voi salvd.... Eu trei ani am căutat atributul divinităţii mele şi I-am aflat: atributul zeităţii mele - arbitrarul-! \ Asta i tot, prin care eu îmi pot arata, în primul punct, nesupunerea i noua, teri­ bila mea libertate ; căci ea e foarte teribilă, oribilă chiar. Eu mă sinucid numai < a să arăt nesupunerea şi noua „teribila mea li­ bertate0.

Moartea chinuită, hidoasă a lui Kirilov, cu un astfel de realism sgtiduitor descrisă de Dostoewscki, este ca o îndrumare aievea până la absurd, a felului de a înţelege

59 libertatea al cărui reprezentant apare acest nenorocit, tragic erou. E clar că nu în „vo­ inţa sa arbitrară" constă esenţa acelei li­ bertăţi. la care e predestinat omul după natura sa.

Voinţa arbitrară este o deşertăciune, o peire spirituală, o sinucidere.. Nu în deşer­ tăciunea. ci în plinătatea vielii trebuia câş­ tigată libertatea; dar la această plinitate se poate ajunge numai prin contopirea „Eului" omenesc cu tot ce se atlă în jurul său şi deasupra sa.

Iată testamentul, crezul lui Dostoewski: „Smereşte-te omule îngânfat şi înainte de toate depune mândria ta Smereşle-te omule netrebnic. leneş şi înainte dc toate osleneşte-te, lucrează pă­ mântul natal.. De te vei birui, de te ve smeri, vei deveni liber cum nici odată nu ţ-ai închipuit; şi vei începe marea operă, lacând şi pe alţii liberi şi vei vedea cu ochii fericirea, căci viaţa ta va va deveni plin1 şi vei înţelege, în fine, poporul tău şi sfânta lui dreptate0. fn ideia sălbatecă a Iui Kirilov, era un mare adevăr: libertatea deplină, în adevăr e nedespărţit legată de biruinţa omului asupra devotamentului egoist de viaţa personală.

Insă pentru a învinge, pentru a obţine această biruinţă nu e deloc nevoe ca cu precugetare să te sinucizi. Dostoewski ne

!

î;

-I

61

60 schiţează t!Pu"ă^°^l’enîorC personale, la

cu totul tn ^' bucuriile, tristeţile cu ţoale ioară, cu toa c şi vedem că aceşti interesele lor ’nrîCare, sunt l,berl . oameni, mai n1^ Mâşchin(,,ldiotul‘‘) lată de exemplu •pnmui^ş ^ ^ ,fSincer“ un om extraor ’iui nici o răutate. care nare in sullet ^ cxlu£6| el nU Pentru ei, Sr*3l n& convenţională ; el nu ştie onoarea iiani; iubirea sa nu se poate ,0te.nS a e trecui de el în întreaparţme Jul> suferinzi, umiliţi* sara‘ rime ace'or oameni ţa s ,n conSci ,1 bolnavi c,a can so rta* g flict. si care-i rezulta ui . lipsit de acest om’înUrmtăC Vliber învinge toate voinţa, cu uşurinţa V . fără asesforobstacolele; fără gr^-t ‘ ' complicate ale ţa ese vielei; înaintea lUl fiind în stare să si blândeţii »ul> sa, face o respiră

isffssjs rsi a. s uşor

DostoewsW şi-a infiltrat toate

L

1

despre omul „absolut frumos" e dragostea, /Uioşa, un „precoce iubitor de oameni*', din toată figura,sa revarsă asu­ pra oamenilor un fel de bunătate şi de li­ nişte; el însuşi e dragoste El trezeşte acelaş simţimânt reciproc şi în cei ce-1 znconjoară, pe care-1 iubesc cu toţii, cu o dragoste deosebită, cir o dragoste spirituală.

Dragostea de el, încălzeşte şi inima învâr­ toşată şi uscată a lui lvan şi-i dă putere de a trăi: Uite, ce, Alioşa, — se dete de gol lvan, cu o voce profundă, dacă în ade­ văr voi apuca mugurii de primăvară, o să-i iubesc numai în amintirea la, pomenindu-le îmi e de ajuns că tu eşti aci sau acolo unde-va, şi mai mult nu voi să trăesc“ Cu dragoste se face frăţia, şi numai zn dragoste, — fiind înconjurat de un mediu înrudit, omul poate fi liber.

Omul trebue să se contopească prin dra­ goste nu numai cu semenii lui fraţi; ci şi cu animalele, cu plantele şi cu toată lumea. „Iubiţi toată creatura lui Dumnezeu, — ordonă bătrânul Zosima, — zntreagă şi fiecare fârimiţă, fiecare fir de nisip. ’ubiţi fiecare frunzişoară, fiecare rază di­ vina. Iubiţi animalele, iubiţi plantele, iubiţi ori­ ce lucru. Iubind fie care lucru vei pricepe taina lui Dumnezeu în lucruri. Odată aceasta price­ pută, vei începe a o cunoaşte neîncetat, din ce în ce mai jnult în ficare zi Si atunci în fine.

t

i

îl. A

;

ik

o

62 vei iubi pe toată lumea, în totalitatea ei cu o iubire universală".

Adevărata libertate se cumpără cu re­ naşterea morală şi este mai înainte de toate o libertate internă, descoperita de om în interiorul său şi nu câştigată din afară. „ Suprim dela mine, toate cerinţele de prisos şi netrebuinoioase ; iubirea de siue şi voinţa mea arogantă le smeresc şi le biciuesc şi prin aceasta şi cu ajutorul, lui Dumnezeu, capăt libertatea Duhului ; şi Cu ea şi veselia spirituală" (Zosima), Deaceia Dostoewschi privea cu neîncredere la ideile himerice despre înjghebarea frăţiei între oameni, pe calea refacerei externe a socielăţei. Izvorul oricărui progres social con­ stă în puterea creatoare şi renaşterea mo­ rală a fiecărui individ în parte. „Dacă tu singur vei fi mai bun şi mediul tău va fi mai bun". Vor fi fraţi — va fi şi frăţie; — aceste ideî spuse în numele bătrânului Zosima, formează convingerea personală a lui„A Dostoewsky fnsuşi. se birui" a-şi Înfrâna dorul de viaţă şi pofta de mărire fără vătămare şi fără exaltarea lui Kirilov, omul poate numai cu o singură condiţie.

Această condiţie constă în participarea sa la o astfel de viaţă veşnică care planea­ ză d’asupra vieţei lumei, a cărei fiinţa ar fi cu totul independentă de succesul sau

I

63 nesuccesul său personal al omului, în viaţa sa pământească.

Numai ştiindu-se pe sine membru al unej ajte lumi frumoase, veşnice şi infinite, ar putea lepddd grijile de prisos, toată neliniştea de viaţa şi onoarea sa şi prin aceasta să cunoască bucuriile dragostei şi a libertăţii spirituale.

Aci ne apropiem de ideia fundamentală a producţiunii şi viieţii lui Dostoewsky : Această ideie, — e ideia de Dumnezeu. „Toată viaţa m’a chinuit Dumnezeu,"—aceste cuvinte atribuite deDostoewski nihilistului Kirilov. ar fi putut fi spuse şi din partea sa.

Dar el s’a pronunţat odată direct în acelaş duh In scrisoarea mencionată mai sus către Ap. N. Maicov, In anul 1870, el, desvoltându-şi planul romanului proiectat, a scris: „chestiunea principală, care atinge, toate laturile, — e aceia care m’a preocu­ pat toata viaţa, conştient sau inconştient, — e existenţa lui Dumnezeu'*.

După primul plan al romanuluf său, eroul trebuea să apară un om, care trece dela credinţă la fndoială şi negare, pe urmă iarăşi crede şi iarăşi se îndoieşte şi în a cărui persoană Dostoewscki, evident, avea în vedere să înfăţişeze chinurile propriilor sale cercetări.

Chestiunea despre existenja lui Dumne­ zeu, e strâns legată cu chestiunea despre

:

i I

* ■

i;

.

il

l:

i

L

-

6t libertatea omului Dintr’un anumit punct de vedere, omul simţeşte o contrazicere neînpăcatft între cerinţa libertăţii sale personale şi ideia de Dumnezeu. înaintea lui se ridică următoare a dilemă: „Daca există Dumnezeu, atunci toată voinţa e a sa, şi dm voinţa Lui, eu nu pot (adică să ies). Dacă nu există, atunci toată voinţa e a mea şi eu sunt dator să-mi manifest libe­ rul arbitru''. Vorbind altfel: sau sclavia sub stăpânirea lui Dumnezeu, sau libertatea, însă fără Dumnezeu Dar după cum omul simte neapărată tre­ buinţă de libertate, de hrană si de aer, fără de care nu poate trăi, tot atât de mare tre­ buinţă simte, ca Dumnezeu să nu existe ; şi bizuindu-se pe propria»i conştiinţa care in cazul de faţă îi poate fi singurul judecător rezolut afirmă, că în adevăr nu există Du­ mnezeu.

Cu o profundă pătrundere, Dostoewscki remarcă că omul chiar negând existenţa lui Dumnezeu, nu poate rupe d'n conştiinţa sa însăşi ideia Dumnezeire!, ideia iSupremei.

Perfecţiuni, a Supremei Puteri, căci în inima omului e înnăscută conştiinţa necesităţii indistructibile, a ceva superior şi veneraţiunnea lucrurilor sfinte; şi de aceia negând pe Dumnezeul, supran iiural, omul caută, obiecte de adoraţiune în lume, în univers. Şi primul pe care»! află e însuşi omul. „Du­

49

!

!

mnezeu e necesar şi de aceea El trebue sâ fie, — raţionează Kirilov. — Dar eu ştiu că nu există, şi nu poate fi: Dacă nu este Dumnezeu atunci eu sunt Dumnezeu" Cu chipul acesta, omul în numele cerinţei de ; libertate, legala, cu o logică în felul ei neînlăturabilă, ajunge Ia concluzia, că omul trebue să Se zeifice pe sind.

Un mare păcat se face, crezând pe Dum­ nezeu ca fiinţă protlvnicâ, vrăşmaşă libertdţei şi fericirii omeneşti; că principiu, care îngrădeşte, apasă pe om în tendinţele lui j spre lărgirea şi plinitatea vieţii. Necesită o mare putere de credinţă, un ela.i al unei oarecare încrederi deosebite, lucide şi no­ bile, pentru a învinge acest păcat, a înfrân- 1 ge dispoziţia sa de servitute. Ac<asti gre­ utate, fără îndoială, a simţit-o Dostoewscki. ■!

Dar el a triumfat pe măsura înălţărei sale la ideia adevăratei libertăţi în frăţie şi pâ­ nă la ideia „iubireijmiversale".

Această iubire la el, apare deja ca un simţimânt autentic religios, simţimântul priceperii mistice „a tainei Dumnezeeşf? în lucruri" şi ca atare ea e posibilă numai în cazul când omul cunoaşte profunda sa în­ rudire internă cu Dumnezeu şi recunoaşte această Divinitate, ca fiinţă infinită, bună şi iubitoare.

Afară de dorinţa şi necesitatea de liber­ tate, un alt motiv al negării existenţei lui ' Dumnezeu, mai e şi priveliştea atâtor sii-1 :

r 50

i1

ferioţi la cari e supusă toata vietatea te­ restră. Nu e fiinţă vieţuitoare pe pământ care fn puterea însuşirilor interne ale lumei, în care locuim, să nu fie supusă su­ ferinţelor într’un fel sau altul; dar omul e setos de fericire, îşi recunoaşte dreptul său la ea şi nu poate să nu-şi simţească sufe­ rinda, ca o nedreptate apăsătoare asupra lui. Ce e drept, el poate privi suferinţa sa ca o răsplată pentru păcat şi In această privire el află satisfacţie simţimântului său de dreptate. Dar chesliunea e, că sunt mulţi suferinzi, cari vădit n’au nici o vină. Aceş­ tia sunt făpturile fără grai şi fn deosebi copiii. înţeleg să sufere pe dreptate aceia cari au păcătuit, cari au mâncat din po­ mul oprit, cari au cunoscut binele şi răul şi care au devenit „ca şi Dumnezeu41. „Dar copilaşii n’au mâncat nimic şi deci deocam­ dată întru nimic nu sunt vinovaţi!“ Dacă vom spune că copiii pătimesc pentru pă­ catul comun, in puterea solidarităţii gene­ rale a genului uman atât în păcat cât şi în pedeapsă, apoi şi fn contra acestei expUcaţiuni se revoltă inima şi mintea omu\ul pământean. „Solidaritatea fn pacat fil­ tre oameni o înţeleg,—zice pentru Dostoewscki, Ioan Karamazov, reprezentantul păr­ ţii nemulţumite şi revoltate a sufletului sau, — înţeleg solidaritatea şi la răsplată; clar nu înţeleg solidaritate cu copilaşii la pacat. Şi daqă de bună seamă e adevărat că şi

/

51 copii sunt solidari cu părinţii Ia toate fap­ tele lor rele, atunci, fireşte, că această drep­ tate nu e dela lumea aceasta şi eu nu o pricep". Dostoewscki descrie scene din su­ ferinţele copiilor: lată „tătuca" un „domn cult" care cu o furie nebună îşi maltratea­ ză fiica, o copiliţă de 7 ani, întrebuinţând vergile cele mai noduroase; iată părinţi, oameni de „considera/ie“ şi „bine educaţi* şi-au urât copiliţă dc 5 ani şi o torturează, cu o „supremă fine/e"; iată un general pensionar — moşier — aruncă la şfâşierea câinilor pe un copil de 8 ani, în faţa măsii..

Acestea sunt fapte. Dar omul nu se mul­ ţumeşte cu faptele; el vrea să afle sensul lor. Şi se naşte întrebarea; există vre un senz în suferinţele copiilor, a acestor mi­ cuţi inocenţi şi fără putere? Există fn genere vre un sens în suferinţele omeneşti şi în toate acele cruzimi extraordinare cari se săvârşesc în lume? Şi fntreaga lume, nu prezintă oare în sine un haos afurisit, smintit, drăcesc, în Ioc de creaţiune armo­ nică a lui Dumnezeu? Mintea obişnuită, pământească, „euclidică“ a omului, după părerea lui Dostoewscki, nu numai că nu e în stare a birui această îndoială în favoa­ rea credinţei, dar ohiar refuză categoric de a recunoaşte din partea sa personalitatea fn lume a unui atare senz, cu care omul

52 sar putea împăca. ,,Mintea euclidică‘‘i), cure nu ştie de cit trei masuri în spaţiu, nu recunoaşte senzul zn lume; şi cu toate că admite că undeva acolo este Dumnezeu şi armonia cosmica, totuşi, nu1 se împacă cu existenţa lui Dumnezeu, care d’avalma cu . el tolerează răul în lume şi de aceea îl neagă. „Nu vreau armonie, — zice Ivan - pentru iubirea de oameni nu vreau..

Dar şi prea scump au preţuit armonia; nu-i de loc pentru punga noastră să plătim atâta pentru intrare. De aceea mă grăbesc să-i restitui biletul de intrare... Eu nu refuz pe Dumnezeu, Alioşa, ci numai cu cel mai profund respect îi restitui biletul".

Astfel e această „revoltă" în contra lui Dumnezeu, pe care-o provoacă — la Dostoewscki — omul .maturai" în numele drep­ tului său la fericire.

Dar acelaş om, recunoaşte, că negarea senzului cosmic, a justiţiei cosmice, zi pri­ vează de posibilitatea de a trăi: „doară asta-i numai o nerozie euclidică",— zice ■ acelaş Ivan, — ştiu bine aceasta, dar nu mă pot împăca cu ea /•* Inima cere credinţă, vrea împăcarea, căci cu revolta nu se poate trăi. Cu chipul acesta, la Dostoewscki, se iveşte o flagrantă contrazicere între raţiunea pură şi credinţa. Iubind viaţa şi.văzând în ! lo!Lî?u.cli<?’ £e!e?ru geometru grec, care a trăit pe j 320 i. d. Hristos sub Ptolomeu.

ta

53 sa binele nepreţuit, el însuşi na putut să au încline spre credinţă, deoarece nuniai in credinţă a văzut adevărata viaţă. Din chinurile îndoelilor şi a negatiunilor lui, credinţa a eşit totdeauna triumfătoare, de­ venind mai curată şi mai profundă. Cu toate acestea el tot a putut să zică: „Osana al aieu, a trecut printr’o mare topitoare a znr . jloelilor''. întărirea credinţei sale, Dostoewseki a jăsit-o în două isvoare: mai întâi în Bise•ioa Ortodoxă şi al doilea în poporul rus.

2u toate acestea la el ambele aceste conîepţiuni aproape s'au contopit, întru cât el i fost convins, că esenţa naţionalităţii ru-eşti constă în ortodoxism. , Bătrânul Zosima, interpretul ideilor sale eligioase pozitive, e zugrăvit de el într'un . .til bisericesc, putem zice chiar iconografic, :eeace n’a împedicat viaţa înaltă şi vero­ similă a acestei figuri- Acesta-i unul din cele nai bune figuri (tipuri) creiate de Dostoiwscki atât prin valoarea sa morală, ;ât şi prin frumuseţea artistică a schiţei, însuşi Dostoewscki spune că, în persoaa sa, el a avut în vedere, să imagineze e Sf, Tihon Zadonul: „Voi scoate o măcaţă figură reală —scrie el —E drept, eu iu voi creia nimic, ci numai voi înfăţişa, v oi scoate în relief pe Tihon, pe care eu emult Fam primit in inima mea cu enlii» iasm“. s

\ ..

i 54

55

In caracterul bătrânului Zosima c demn de.luat aminte echilibrul uimitor al sufle­ tului său, caro de nimic nu se revoltă, de nimic nu se se sinchiseşte. Se simte, că acest om a găsit o putere invincibilă, pe care sa şi repauzat într’o veselie senină şi liniştită şi după atâta sbucium în viaţă. Credinţa lui tare, triumfătoare, nu sc teme de nimic/ păcătui care domneşte în lume, nu-i pro­ duce nici o vătămare sufletească sau des­ curajare şi nu ascunde dela ochii lui, fru­ museţea naturii creată de Dumnezeu. „Co­ piii mei,—îşi învaţă el turma sa, — cereţi la Dumnezeu veselia. Fiţi veseli ca copiii» ca paserile cerului Să nu vă turbure pă­ catul oamenilor fn treburile voastre şi să nu vă temeţi că el se va amesteca în afacerile voastre şi nu le veţi mai putea termina.

Să ,nu ziceţi: „e puternic, păcatul,e puternică nelegiuirea, e puternic mediul spurcat, iar noi suntem sin­ guri şi neputincioşi, aşa că ne va copleşi me­ diul infect şi nu vom mai putea săvârşi fapte bune". „Fugiţi copii de această descurajare/ El porunceşte „să iubim pe om chiar în păcatul lui‘\ De nimic şi nici odată sa nu te temi şi nici să fii trist“ —spune el unei femei care-i destăinui necazul ei. El e în cel mai înalt grad pătruns de duhul blândeţiijjşi al smereniei

creştine, care se manifestă mai cu seamă în obiceiul lui de a saluta cu plecăciune pe cei cu care se întâlneşte. Să ne adu­ cem aminte de.plecăciunea lui până la pământ făcută lui Dimitrie Karamazov, în persoana căruia el a salutat ,.marea Iui suferinţă viitoare“... Tn general, trăsătura lui caracteristică, constă în profunda lui compătimire la suferinţele omenirei. El e compătimitorul universal**. Inima lui pli­ nă de iubire şi indulgenţă, e larg deschisă pentru impresiile sgomotoasei vieţi omeneşti ce-1 înconjoară.

Acesta-i un caracter evtraordinar de in­ tegru şi în acelaş timp multilateral. în­ treaga lui fiinţă e pătrunsă de cucernicie înaintea hunei supreme.

Pregătindu-se pentru moartea apropiată, el simţeşte cum viaţa lui pământească se atinge deja de o nouă, infinită, şi necunoscută/ vieaţa care se apropia, şi de a cărei presimţire sufletul tremură exstasiat, mintea i se lumi­ nează şi inima-i tresaltă de bucurie'*.

Dostoewscki credea foarte mult fn poporul rus, credea în credinţa lui mai mult poate decât fntr’a lui proprie. Din când în când el se fndoia de tot, pâuă chiar şi de existenţa lui Dumnezeu, dar nici odată în viaţă nu s'ar fi îndoit şi nu ş;-a pierdut fncraderea fn poporul rus. El considera poporul rus ca pe învăţătorul său: „Să ascultăm ce spun zăbunele dalbe; iar noi, să stăm la opârte ca

56 sA ne învăţăm'1.

In poporul rus el vedea mari comori mo­ rale ale sufletului şi-l credea capabil să spună lumii „cuvânt nou'. • Acest „cuvânt nou" consta în începutul u- 1 nirii frăţeşti, „a unirei spirituale“ care existai: în popor.

«1 După convingerea lui, rusul e aşa făcut 1 că, ..în mod instinctiv e frâţelnic, îi place vj-|! aţa comună şi unirea.

X\ Definind propia sa conştiinţă de sine ca scriitor şi moralist, Dostoewscki s’a raportat j la strânsa sa legătură cu ideile poporului ' rus. Nu cu mult înainte de moarte, el a fT sfcris în agenda sa, sub paragraful întitulat: ;„Eu{,.„Eu fireşte sunt naţionalist (căci m’am v inspirat din profunzimea, spirituluf creştin al poporului/deşi nu sunt cunoscut de actualul popor rus dar voi fi cunoscut celui viitor*'.

- Si în aceasta, fără îndoială, avea multă 5 dreptate. Ideile cari l-au însufleţit în ade-j yar, au emanat, din adâncimea spiritului’ naţionalist şi din ideile creştine despre Iume pe cari şi le-a însuşit posterior. De av ceia, probabil, toate operile lui Dostoewscki? r au primit acea tensiune, acel „focos" acea în adevăr, titanică oscilaţiune, care l’a fă­ cut să vadă în sine pe reprezentantul naţio­ nal şi să .sirnTăL.în^ pieptul său cum sufletul, | marelui popor se luptă pentru secularele sale văjoj^ nrror^Xî J-' . ;

n *

-\

s

:•

■

■

■

/

.i) ţ

.■

■

f • >

i

«•'

ti

O

■

: V

.

i

l

i

nt: 40 Lei e&empEaruI !

.

rX

•!: .

1

' .

f 4

■*

U•• *

■.

L

r

Focşani, — Tip. „Naum Gheorghiu"

:: îi