01-05-2010 by Liturgia Orelor

SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A IV-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.

Oficiul lecturilor

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul i-a rãscumpãrat din mâna asupritorilor, aleluia. Psalmul 77 (78),40-72 Bunãtatea Domnului ºi infidelitatea poporului în istoria mântuirii Acestea au devenit exemple pentru noi (1Cor 10,6). IV De câte ori s-au rãzvrãtit ei în deºert * ºi l-au mâniat în pãmânt pustiu! 41 S-au întors ºi iarãºi l-au ispitit pe Dumnezeu * ºi pe Cel Sfânt al lui Israel l-au supãrat. 42 Nu-ºi mai aminteau de braþul lui, * de ziua când i-a rãscumpãrat din mâna asupritorului; 43 de semnele pe care el le fãcuse în Egipt * ºi de minunile lui din câmpia Þoan: 44 a prefãcut în sânge râurile ºi pâraiele lor, * încât sã nu mai bea; 45 a trimis la ei roiuri de muºte care îi mâncau * ºi broaºte care-i nãpãdeau; 40

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

a dat holdele omizilor * ºi rodul muncii lor lãcustelor; 47 a nimicit cu grindinã viile lor * ºi cu îngheþ smochinii lor; 48 a dat pradã grindinei animalele lor * ºi turmele lor, trãsnetelor. 49 A dezlãnþuit asupra lor focul mâniei sale, † furia, indignarea ºi strâmtorarea, * a trimis îngeri nimicitori. 50 A dat drumul mâniei sale, † n-a cruþat de moarte sufletele lor, * ci i-a dat pradã ciumei. 51 A lovit pe toþi întâii-nãscuþi în Egipt, * pârga tãriei lor, în corturile lui Ham. Ant. Domnul i-a rãscumpãrat din mâna asupritorilor, aleluia. Ant. 2 Domnul i-a condus la muntele sãu cel sfânt, aleluia. V A scos poporul sãu ca pe niºte oi * ºi i-a cãlãuzit ca pe o turmã prin pustiu. 53 I-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut, * iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea. 54 I-a condus în locul sãu cel sfânt, * la muntele pe care l-a cucerit cu dreapta lui. 55 A dezrãdãcinat dinaintea lor popoare, † le-a împãrþit cu funia moºtenirea; * a pus sã locuiascã în corturile lor triburile lui Israel. 56 Dar ei îl ispiteau ºi-l supãrau pe Dumnezeul cel preaînalt, * ºi n-au þinut învãþãturile lui, 57 s-au îndepãrtat de el ºi l-au trãdat ca ºi pãrinþii lor, * au tras într-o parte, ca un arc ce alunecã din mânã. 58 L-au supãrat prin cultul înãlþimilor, * cu idolii lor i-au aprins gelozia. 59 A auzit Dumnezeu ºi s-a indignat * ºi l-a respins cu asprime pe Israel. 52

Oficiul lecturilor

A pãrãsit lãcaºul sãu din ªilo, * cortul în care locuia printre oameni. 61 A lãsat puterea lui în robie * ºi mãreþia lui în mâinile duºmanilor. 62 A dat poporul sãu pradã sabiei * ºi s-a mâniat pe moºtenirea lui. 63 Pe tinerii lui i-a mistuit focul, * iar fecioarele lui n-au avut cântare de nuntã. 64 Preoþii lui au cãzut sub sabie, * iar vãduvele lui n-au cântat de jale. Ant. Domnul i-a condus la muntele sãu cel sfânt, aleluia. Ant. 3 A ales tribul lui Iuda ºi pe David, slujitorul sãu, ca sã-l pãstoreascã pe Israel, moºtenirea sa, aleluia. VI 65

Apoi Domnul s-a trezit ca din somn, * ca un viteaz ameþit de vin. 66 ªi i-a lovit pe vrãjmaºii sãi din urmã, * acoperindu-i cu umilire veºnicã. 67 A respins cortul lui Iosif * ºi nu a ales tribul lui Efraim, 68 ci a ales tribul lui Iuda, * muntele Sion, pe care îl iubeºte. 69 ªi-a zidit lãcaºul sãu cel sfânt ca înãlþimile cerului, * ca pãmântul pe care l-a întemeiat pe veci. 70 L-a ales pe David, slujitorul sãu, * ºi l-a luat de la turmele de oi. 71 L-a luat de lângã oile ce alãptau, † ca sã pãstoreascã pe Iacob, poporul sãu, * ºi pe Israel, moºtenirea sa; 72 ºi i-a pãstorit cu o inimã nevinovatã * ºi i-a cãlãuzit cu mâini pricepute. Ant. A ales tribul lui Iuda ºi pe David, slujitorul sãu, ca sã-l pãstoreascã pe Israel, moºtenirea sa, aleluia.

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia! R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

18,1-20

Distrugerea Babilonului Eu, Ioan, 1 am vãzut un alt înger care cobora din cer ºi avea o mare putere, iar pãmântul s-a luminat de gloria lui. 2 El a strigat cu glas puternic, spunând: „A cãzut, a cãzut Babilonul cel mare ºi a devenit o locuinþã a diavolilor, închisoare a oricãrui duh necurat, închisoare a oricãrei pãsãri necurate, închisoare a oricãrui animal necurat ºi urât. 3 Pentru cã din vinul furiei desfrânãrii sale s-au îmbãtat toate neamurile ºi regii pãmântului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pãmântului s-au îmbogãþit prin puterea senzualitãþii sale”. 4 Apoi am auzit un alt glas din cer, spunând: „Ieºiþi dintr-însa, voi, poporul meu, ca sã nu fiþi pãrtaºi la pãcatele ei ºi sã nu trebuiascã sã primiþi o parte din plãgile ei. 5 Pentru cã pãcatele ei au ajuns pânã la cer, iar Dumnezeu ºi-a amintit de nelegiuirile ei. 6 Rãsplãtiþi-o cum v-a rãsplãtit ea ºi daþi-i de douã ori îndoit, dupã faptele ei. În potirul în care v-a turnat, turnaþi-i îndoit. 7 Pe cât s-a preamãrit pe sine ºi s-a desfrânat, pe atât daþi-i chin ºi jale. Cãci spune ºi inima sa: «Stau ca o reginã ºi vãduvã nu sunt ºi jale nu voi mai vedea». 8 Pentru aceasta, într-o singurã zi,

Oficiul lecturilor

vor veni plãgile peste ea: moarte, jale ºi foamete ºi va fi mistuitã de foc, pentru cã puternic este Domnul Dumnezeu care a judecat-o”. 9 Iar regii pãmântului, care s-au desfrânat ºi s-au desfãtat cu ea, vor plânge ºi-ºi vor bate pieptul când vor vedea fumul arderii ei, 10 vor sta deoparte de fricã din cauza chinurilor ei ºi vor zice: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea puternicã! Într-un singur ceas a venit peste tine judecata!” 11 Iar negustorii pãmântului vor plânge ºi vor jeli din cauza ei pentru cã nimeni nu le va mai cumpãra marfa, 12 marfa de aur ºi de argint, de pietre preþioase ºi de mãrgãritare; de in fin ºi de mãtase ºi de þesãturi roºii; de lemn parfumat ºi de obiecte de fildeº; obiecte din lemn preþios, de bronz, de fier ºi de marmurã; 13 scorþiºoarã ºi mirodenii, tãmâie, miresme ºi smirnã; vin ºi untdelemn; fãinã ºi cereale, vite ºi oi, cai ºi cãruþe; sclavi ºi suflete de oameni. 14 Roadele pe care le-a dorit sufletul tãu s-au dus de la tine. Orice lux ºi strãlucire a pierit de la tine ºi niciodatã nu se vor mai gãsi. 15 Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogãþit de pe urma ei, stau departe de fricã din cauza chinului ei, plâng ºi jelesc, 16 spunând: „Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare, care te îmbrãcai în in fin, în purpurã ºi haine roºii, care te împodobeai cu aur, cu pietre preþioase ºi mãrgãritare, 17 într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogãþii!” Toþi cârmacii ºi toþi care navigheazã, marinarii ºi toþi care lucreazã pe mare stãteau departe 18 ºi, vãzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care cetate era asemenea cetãþii celei mari?” 19 Îºi puneau praf pe cap ºi strigau plângând ºi jelind:

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

„Vai! Vai! Cetatea cea mare din abundenþa cãreia s-au îmbogãþit toþi cei care au corãbii pe mare, într-un singur ceas a devenit pustiu. 20 Bucurã-te, cerule, din cauza ei ºi voi, sfinþilor, apostolilor ºi profeþilor, pentru cã Dumnezeu v-a fãcut dreptate, judecând-o!” RESPONSORIUL

Is 52,11b.12b; Ier 51,45 (cf. Ap 18,4) R. Ieºiþi din Babilon, purificaþi-vã, voi, care purtaþi vasele Domnului, pentru cã Domnul merge înaintea voastrã, * ºi vã va aduna pe voi, Dumnezeul lui Israel, aleluia! V. Ieºiþi din Babilon, poporul meu; fiecare sã-ºi mântuiascã sufletul de mâna furiei Domnului, * ºi vã va aduna. LECTURA A DOUA Din Comentariul la Scrisoarea cãtre Romani, a sfântului Ciril de Alexandria, episcop (Cap. 15, 7: PG 74, 854-855)

Întreaga lume a fost mântuitã prin revãrsarea milostivirii lui Dumnezeu, care ajunge la toþi oamenii Noi, cei mulþi, formãm un singur trup ºi suntem mãdulare unii pentru alþii, legându-ne de Cristos în unitate prin legãtura dragostei: El a fãcut din douã una ºi a dãrâmat zidul despãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, legea poruncilor cu prescrierile ei (Ef 2,14-15). Aºadar, trebuie ca toþi sã avem aceleaºi sentimente. Dacã un mãdular suferã, toate mãdularele suferã, ºi dacã un mãdular este onorat, toate mãdularele se bucurã. De aceea, spune el, primiþi-vã unii pe alþii dupã cum ºi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu (Rom 15,7). Ne vom primi reciproc dacã vom cãuta sã avem aceleaºi sentimente, suportând fiecare povara celui-

Oficiul lecturilor

lalt ºi pãstrând unitatea duhului în legãtura pãcii (Ef.4,3). În acelaºi fel ne-a primit Dumnezeu pe noi în Cristos. Într-adevãr, spune adevãrul cel care a zis: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul sãu pentru noi (cf. In 3,16). Cristos a fost jertfit pentru viaþa tuturor ºi toþi am fost transferaþi din moarte la viaþã ºi rãscumpãraþi din moarte ºi din pãcat. Cristos a devenit slujitorul celor circumciºi pentru a demonstra fidelitatea lui Dumnezeu. Într-adevãr, Dumnezeu promisese strãmoºilor evreilor cã va binecuvânta descendenþa lor ºi o va înmulþi ca stelele cerului. Pentru aceasta, Dumnezeu, Cuvântul care creeazã ºi pãstreazã orice lucru creat ºi dã tuturor mântuirea sa divinã, s-a fãcut om ºi a apãrut în mod vizibil ca om. A venit în aceastã lume în trup nu pentru a fi slujit, ci, mai curând, aºa cum spune el însuºi, pentru a sluji ºi a-ºi da viaþa pentru rãscumpãrarea tuturor. A afirmat cu tãrie cã a venit tocmai pentru a împlini promisiunile fãcute lui Israel. Într-adevãr, el a spus: Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel (Mt 15,24). Pe drept, Paul spune cã Cristos a fost slujitor al celor circumciºi pentru a ratifica promisiunile fãcute pãrinþilor. Unul-nãscut a fost jertfit de Dumnezeu Tatãl pentru ca pãgânii sã obþinã milostivire ºi sã-l glorifice drept creator ºi pãstor al tuturor, mântuitor ºi rãscumpãrãtor. Milostivirea divinã a fost extinsã la toþi, ºi la pãgâni, ºi astfel, misterul înþelepciunii în Cristos nu a deviat de la scopul sãu de bunãtate. În locul celor care erau decãzuþi, a fost mântuitã, prin milostivirea lui Dumnezeu, întreaga lume. RESPONSORIUL Fap 13,46-47 R. Vouã trebuia sã vã fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar pentru cã voi îl respingeþi ºi nu vã consideraþi vrednici de viaþa veºnicã, * iatã ne întoarcem spre pãgâni, aleluia! V. Aºa ne-a poruncit nouã Domnul: te-am pus pe tine ca luminã a naþiunilor, * iatã.

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin tainele pascale oferi cu îndurare ºi permanent lumii darurile cereºti, aratã-te pururea milostiv faþã de Biserica ta, pentru ca ea, prin pãzirea actualã a poruncilor tale, sã înainteze spre viaþa veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele.

Laudele

Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, aleluia! Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale!

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, aleluia! Ant. 2 Vã voi stropi cu apã curatã, aleluia! Cântarea Ez 36,24-28 Domnul va reînnoi poporul sãu Ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor (Ap 21,3). 24 Vã voi scoate dintre neamuri, † vã voi aduna din toate þãrile * ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã. 25 Vã voi stropi cu apã curatã ºi vã veþi curãþa. † Vã voi curãþa de toate pãcatele * ºi de toatã idolatria voastrã.

Laudele

Vã voi da o inimã nouã * ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã * ºi vã voi da o inimã de carne. 27 Voi pune în voi duhul meu † ºi vã voi face sã urmaþi legile mele, * veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. 28 Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. † Voi veþi fi poporul meu * ºi eu voi fi Dumnezeul vostru. Ant. Vã voi stropi cu apã curatã, aleluia! Ant. 3 Toate sunt ale voastre, iar voi ai lui Cristos ºi Cristos, al lui Dumnezeu, aleluia! Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Pe toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului,

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Toate sunt ale voastre, iar voi ai lui Cristos ºi Cristos, al lui Dumnezeu, aleluia! LECTURA SCURTÃ Rom 14,7-9 Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi, ºi peste vii. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul.

Ant. la Benedictus: Când se va arãta mai-marele pãstorilor, veþi primi cununa neveºtejitã a gloriei, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

Laudele

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când se va arãta mai-marele pãstorilor, veþi primi cununa neveºtejitã a gloriei, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu evlavie pe Cristos, care ne-a arãtat viaþa cea veºnicã: Învierea ta, Doamne, sã reverse har asupra noastrã! Pãstorule veºnic, priveºte la turma ta, care se trezeºte din somn, – ºi dã-ne hrana îmbelºugatã a cuvântului tãu ºi a pâinii vieþii! Nu îngãdui sã ne rãpeascã vreun lup ori sã ne ducã la pieire vreun nãimit, – ci fã sã ascultãm cu fidelitate glasul tãu! Tu, care conlucrezi pretutindeni cu propovãduitorii tãi ºi le întãreºti cuvântul, – fã sã vestim astãzi învierea ta prin purtãri ºi prin trãire!

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

Fii tu însuþi bucuria noastrã, pe care nimeni nu o ia de la noi, – pentru ca, eliberaþi de tristeþea pãcatului, sã nãzuim spre viaþa veºnicã! (Învierea ta, Doamne, sã reverse har asupra noastrã!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin tainele pascale oferi cu îndurare ºi permanent lumii darurile cereºti, aratã-te pururea milostiv faþã de Biserica ta, pentru ca ea, prin pãzirea actualã a poruncilor tale, sã înainteze spre viaþa veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide.

Ora medie

Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),169-176 XXII (Tau) 169 Sã ajungã strigarea mea, Doamne, înaintea feþei tale, * dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu! 170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, * dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã! 171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta, * cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale. 172 Sã cânte limba mea cuvintele tale, * cãci toate poruncile tale sunt drepte. 173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, * cãci am ales învãþãturile tale. 174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, * ºi legea ta este desfãtarea mea. 175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, * judecãþile tale îmi vor veni în ajutor. 176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, * cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale. Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6).

Sâmbãtã, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal

I 2

Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. II 11

Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur.

Vesperele I

În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! 1Cor 15,20-22 LECTURA SCURTÃ Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care prin tainele pascale oferi cu îndurare ºi permanent lumii darurile cereºti, aratã-te pururea milostiv faþã de Biserica ta, pentru ca ea, prin pãzirea actualã a poruncilor tale, sã înainteze spre viaþa veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A V-A A PAªTELUI Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Duminica a V-a a Paºtelui

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ridicarea mâinilor mele sã fie ca jertfa de searã, aleluia! Psalmul 140 (141),1-9 Rugãciune în timp de primejdii

Vesperele I

ªi din mâna îngerului, fumul de tãmâie al rugãciunii sfinþilor s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu (Ap 8,4). 1 Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu, * pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem. 2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine ca fumul de tãmâie, * ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta ca jertfa de searã. 3 Pune, Doamne, strajã gurii mele * ºi pãzeºte uºa buzelor mele. 4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu, * spre uneltiri nelegiuite împreunã cu fãcãtorii de rele; * sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor! 5 Sã mã loveascã cel drept * ºi cel credincios sã-mi facã reproºuri, nu-mi voi mai turna niciodatã pe cap untdelemnul înmiresmat al pãcãtoºilor, * ºi rugãciunea mea va fi continuã împotriva rãutãþilor lor. 6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânci, * atunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute. 7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul, * aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor. 8 Doamne Dumnezeule, cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei, * la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meu. 9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins * ºi de cursa fãcãtorilor de rele! Slavã Tatãlui, ºi Fiului, * ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, * ºi în vecii vecilor. Amin Rugãciunea Slavã Tatãlui, de obicei, se spune la sfârºitul fiecãrui psalm ºi al fiecãrei cântãri, dacã nu este prescris altfel.

Duminica a V-a a Paºtelui

Ant. Ridicarea mâinilor mele sã fie ca jertfa de searã, aleluia! Ant. 2 Ai scos din temniþã sufletul meu, ca sã laud numele tãu, aleluia! Psalmul 141 (142) Tu, Doamne, eºti scãparea mea Toate acestea s-au împlinit în Domnul în timpul pãtimirii sale (sf. Ilariu). 2 Cu glasul meu strig cãtre Domnul, * cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meu, 3 înaintea lui îmi vãrs necazul, * înaintea lui îmi prezint strâmtorarea. 4 ªi când slãbeºte în mine duhul meu, * tu cunoºti cãrãrile mele. Pe calea pe care umblam * mi-au întins cursã. 5 Priveºte la dreapta mea ºi vezi, * nu este nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-a ascuns de mine * ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu. 6 Am strigat cãtre tine, Doamne, † am zis: „Tu eºti scãparea mea, * tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea, * cãci sunt atât de slab. Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc, * pentru cã sunt mai tari decât mine! 8 Elibereazã sufletul meu din închisoare, * ca sã laud numele tãu; drepþii se vor strânge în jurul meu * atunci când mã vei rãsplãti”. Ant. Ai scos din temniþã sufletul meu, ca sã laud numele tãu, aleluia!

Vesperele I

Ant. 3 Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut pentru toþi cei care ascultã de el izvor de mântuire veºnicã, aleluia! Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut pentru toþi cei care ascultã de el izvor de mântuire veºnicã, aleluia! 6

LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,9-10 Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu, ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã. Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat.

Duminica a V-a a Paºtelui

V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat.

Ant. la Magnificat: Acum a fost preamãrit Fiul Omului ºi Dumnezeu a fost preamãrit în el, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Acum a fost preamãrit Fiul Omului ºi Dumnezeu a fost preamãrit în el, aleluia!

Vesperele I

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Invocându-l pe Cristos, viaþa ºi învierea noastrã, sã-l implorãm cu credinþã: Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, ocroteºte poporul tãu! Te rugãm, Cristoase, pentru Biserica ta catolicã: – sfinþeºte-o, pentru ca împãrãþia ta sã se rãspândeascã printre neamuri! Te implorãm pentru cei apãsaþi de boalã, de mâhnire, de exil ºi de robie, – ca sã primeascã mângâiere ºi ajutor! Te rugãm pentru cei care s-au abãtut de la cãile tale, – ca sã primeascã harul iertãrii tale ºi bucuria unei vieþi noi! Isuse, mântuitorul nostru, care ai fost rãstignit ºi ai înviat ºi vei veni sã judeci lumea, – fii îndurãtor cu noi, pãcãtoºii! Te rugãm pentru toþi cei care trãiesc în aceastã lume – ºi pentru toþi cei care au plecat de la noi în speranþa învierii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Atotputernice veºnice Dumnezeule, actualizeazã necontenit în noi sacramentul pascal, pentru ca cei pe care ai binevoit sã-i reînnoieºti prin sfântul Botez, întãriþi de ajutorul tãu, sã aducã multe roade ºi, astfel, întãriþi de tine, sã ajungã la bucuriile vieþii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Duminica a V-a a Paºtelui

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire

Completoriul

Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.

28 3

Duminica a V-a a Paºtelui

Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!

LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi

Duminica a V-a a Paºtelui

ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.