02-02-2010 by Liturgia Orelor

2 februarie ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI Sãrbãtoare Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Iatã, Domnul stãpânitor vine în templul sãu sfânt: veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

2 9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Iatã, Domnul stãpânitor vine în templul sãu sfânt: veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cel ce-a scos din nefiinþã tot ce-n el fiinþã are; Cel ce-a pus pe boltã stele ºi oceanelor hotare, El, Stãpânul ce domneºte peste spiritele pure, Om fãcut, ce-ndurã omul, a voit ºi el sã-ndure; S-a fãcut supusul legii ºi-a voit sã se prezinte În Ierusalim, la templu, pentru riturile sfinte. Dumnezeu e cel pe care trup de carne-l înveºmântã, Pruncul mic luat în braþe ºi purtat de Maica Sfântã. Sunt divini ºi obrãjorii ce-i sãrutã Mama dulce Când îºi mângâie odorul, când îl duce sã ºi-l culce.

Oficiul lecturilor

Glasul lui plãpând ce plânge, scriitorii sfinþi ne spun cã Este glasul care toate le-a creat cu-a sa poruncã. Simeon într-însul vede pentru neamuri o luminã, Pentru Israel e slava cea promisã c-o sã vinã, Salvator trimis de Domnul în iubirea-i milostivã, Þintã urii ºi prigoanei, semn al zicerii-mpotrivã; E pricinã de cãdere ºi ruinã pentru unii, Ca sã iasã la luminã toate tainele minciunii. Slavã, cinste ºi mãrire fie veºnicului Tatã. Fiul sãu prinos de slavã sã primeascã totodatã. Duhul Sfânt, cel ce ne-alinã orice ranã ce ne doare, Sã primeascã, de asemeni, slavã, cinste ºi onoare. Sã primeascã-n veci Treimea preamãrire ºi cinstire, Trei persoane diferite, dar având aceeaºi fire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel. Psalmul 2 1

Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora în Israel. Ant. 2 Ridicã-te, lumineazã-te, Ierusalime: pentru cã vine lumina ta ºi mãrirea Domnului se va vedea în tine. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Ridicã-te, lumineazã-te, Ierusalime: pentru cã vine lumina ta ºi mãrirea Domnului se va vedea în tine. 2

Oficiul lecturilor

Ant. 3 Bucurã-te ºi te veseleºte noule Sion: cãci, iatã, Regele tãu vine, îndurãtor ºi mântuitor pentru poporul sãu. Psalmul 44 (45) 2 Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 11 Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Bucurã-te ºi te veseleºte, noule Sion: cãci, iatã, Regele tãu vine, îndurãtor ºi mântuitor pentru poporul sãu. V. Dumnezeule, noi meditãm milostivirea ta. R. În mijlocul templului tãu. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului 13,1-3a.11-16 Consacrarea primului nãscut În zilele acelea, 1 Domnul i-a vorbit lui Moise ºi i-a zis: 2 „Sfinþeºte-mi pe tot întâiul-nãscut, pe tot cel care se naºte primul dintre fiii lui Israel, atât dintre oameni, cât ºi dintre animale: ale mele sunt toate”. 3a Moise a zis poporului: 11 „Când te va aduce Domnul în þara Canaanului, cum þi-a jurat þie ºi pãrinþilor tãi, ºi când þi-o va da, 12 sã închini Domnului pe orice întâi-nãscut dintre oameni ºi pe tot întâi-nãscutul dintre vitele pe care le vei avea: orice parte bãrbãteascã este a Domnului. 13 Sã rãscumperi cu un miel pe orice întâi-nãscut al mãgãriþei; iar dacã nu-l vei rãscumpãra, sã-i frângi gâtul. Sã rãscumperi, de asemenea, pe orice întâi-nãscut de parte bãrbãteascã dintre fiii tãi. 14 ªi când te va întreba fiul tãu într-o zi: «Ce înseamnã lucrul acesta?» sã-i rãspunzi: «Prin mâna lui cea atotputernicã, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 ºi, fiindcã faraon se încãpãþâna

Oficiul lecturilor

ºi nu voia sã ne lase sã plecãm, Domnul i-a omorât pe toþi întâii-nãscuþi din þara Egiptului, de la întâii-nãscuþi ai oamenilor pânã la întâii-nãscuþi ai animalelor. Iatã de ce aduc jertfã Domnului pe orice întâi-nãscut de parte bãrbãteascã ºi rãscumpãr pe orice întâi-nãscut dintre fiii mei». 16 Sã-þi fie ca un semn pe mânã ºi ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi; cãci prin mâna lui atotputernicã ne-a scos Domnul din Egipt”. RESPONSORIUL Cf. Lc 2,28 R. Împodobeºte-þi camera ta de nuntã, Sionule, ºi primeºte-l pe regele Cristos: * pe care Fecioara l-a zãmislit, Fecioara l-a nãscut; Fecioara, dupã naºtere, l-a adorat pe cel pe care l-a nãscut. V. Simeon l-a luat pe copil în braþele sale ºi, mulþumind, l-a binecuvântat pe Domnul. * Pe care Fecioara. LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Sofroniu, episcop (Disc. 3, despre Hypapante, 6.7: PG 87, 3, 3291-3293)

Sã primim lumina strãlucitoare ºi veºnicã Sã alergãm cu toþii în întâmpinarea Domnului, noi, cei care cinstim ºi venerãm cu atâta fervoare misterul sãu; sã mergem împreunã spre el, cu însufleþire. Nimeni sã nu lipseascã de la aceastã întâlnire, nimeni sã nu-ºi uite lumânarea. Ba chiar sã sporim strãlucirea lumânãrilor pentru a arãta strãlucirea dumnezeiascã a celui care se apropie, cãci el dã strãlucire universului ºi îl inundã cu o luminã veºnicã, îndepãrtând bezna; dar, mai ales, pentru a arãta strãlucirea sufletelor noastre, cu care trebuie sã mergem în întâmpinarea lui Cristos. De fapt, aºa cum Mama lui Dumnezeu, Fecioara preacuratã, a purtat în braþele sale lumina adevãratã ºi a dus-o acelora care zãceau în întuneric, tot aºa, ºi noi, luminaþi de razele sale ºi purtând în mâinile noastre o

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

luminã vizibilã pentru toþi, sã ne grãbim sã ieºim în întâmpinarea aceluia care este cu adevãrat lumina. Cãci e clar, întrucât lumina a venit în lume (cf. In 1,9), luminând-o pe când era învãluitã de întuneric, ºi întrucât ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime (cf. Lc 1,78), care le-a strãlucit celor ce zãceau în întuneric, acesta este misterul nostru. De aceea, sã înaintãm þinând în mâini lãmpile; sã alergãm purtând lumânãrile, pentru ca, astfel, sã arãtãm lumina care a strãlucit pentru noi ºi sã evocãm strãlucirea pe care ne-o va da aceastã luminã. Sã alergãm, aºadar, împreunã; sã mergem cu toþii în întâmpinarea lui Dumnezeu. Iatã cã a venit acea luminã adevãratã, care, venind în lume, lumineazã pe orice om (cf. In 1,9). Sã ne luminãm, aºadar, fraþilor, cu toþii; sã fim cu toþii strãlucitori. Nimeni dintre noi sã nu stea departe de aceastã luminã, ca un strãin; nimeni dintre noi, care a fost umplut de aceastã luminã, sã nu rãmânã în noapte. Dimpotrivã, sã înaintãm cu toþii plini de strãlucire; toþi, împreunã, luminaþi, sã ieºim în întâmpinarea lui ºi, împreunã cu bãtrânul Simeon, sã primim acea luminã strãlucitoare ºi veºnicã; sã tresãltãm de bucurie cu el ºi sã înãlþãm un imn de mulþumire lui Dumnezeu, Pãrintele luminii, care ne-a trimis lumina adevãratã, îndepãrtând întunericul, ºi ne-a fãcut strãlucitori. Cãci mântuirea lui Dumnezeu, pe care a pregãtit-o înaintea tuturor popoarelor ºi pe care a manifestat-o spre slava noastrã, care suntem noul Israel, am vãzut-o ºi noi, graþie lui Cristos, ºi am fost îndatã eliberaþi de noaptea vechiului pãcat, aºa cum Simeon, vãzându-l pe Cristos, a fost eliberat de legãturile vieþii prezente. ªi noi, îmbrãþiºându-l cu credinþã pe Cristos, care vine la noi din Betleem, am devenit din neamuri pãgâne poporul lui Dumnezeu (de fapt, Cristos este mântuirea lui Dumnezeu Tatãl) ºi l-am vãzut cu ochii noºtri pe Dumnezeu care s-a fãcut om. Acum, cã prezenþa lui Dumnezeu s-a arãtat ºi noi am primit-o în braþele minþii noastre, suntem numiþi noul Israel ºi celebrãm venirea sa printr-o sãrbãtoare anualã, ca sã n-o uitãm niciodatã.

Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL Ez 43,4.5; cf. Lc 2,22 R. Maiestatea Domnului a intrat în templu prin poarta care era spre rãsãrit * ºi, iatã, casa Domnului s-a umplut de gloria lui. V. Pãrinþii lui Isus l-au dus la templu * ºi, iatã. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, precum Fiul tãu unul-nãscut a fost prezentat astãzi la templu în trup omenesc, sã ne dai ºi nouã harul de a ne înfãþiºa înaintea ta cu suflete curate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Pregãteºte-te, Sioane, ºi primeºte-l cu tot dragul Pe Mesia aºteptatul, care stã sã-þi treacã pragul.

Laudele

Pregãteºte-te cu grijã, ca pe cei ce vin la tine, Pe Iosif ºi pe Maria, sã-i primeºti cum se cuvine. Simeoane, vino-n grabã pe picioarele bãtrâne, Lasã Duhul ce-þi vorbeºte cãtre templu sã te mâne. Ia în braþele slãbite copilaºul ºi aratã-l Tuturor ca pe lumina ce ne vine de la Tatãl. Pe Isus l-aduc pãrinþii sã-l ofere cu plãcere, El, fiind întâi-nãscutul, precum legea sfântã cere. Creatorul ºi Stãpânul legii sfinte vine-n templu, Ca sã fie tuturora în supunere exemplu. Maicã sfântã ºi curatã, Tatãlui ceresc închinã, Ca pe-o victimã de jertfã, pe Micuþul fãrã vinã. Dacã tu o faci, atuncea îndrãzneºte fiecare Dintre noi sã îl ofere ca pe-o jertfã de-mpãcare. Urcã, bunã-mpãrãteasã, ale casei sfinte trepte, Nu lãsa sãrmana lume în zadar sã tot aºtepte. Adu Domnului ofranda, ca odrasla ta plãpândã Sã ne fie garanþia izbãvirii de osândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Simeon, cel drept ºi temãtor de Dumnezeu, aºtepta rãscumpãrarea lui Israel ºi Duhul Sfânt era cu el. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Simeon, cel drept ºi temãtor de Dumnezeu, aºtepta rãscumpãrarea lui Israel ºi Duhul Sfânt era cu el. Ant. 2 Simeon l-a luat pe copil în braþe ºi, mulþumind, l-a binecuvântat pe Dumnezeu. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul!

Laudele

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 69

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Simeon l-a luat pe copil în braþe ºi, mulþumind, l-a binecuvântat pe Dumnezeu.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Ant. 3 Luminã spre luminarea neamurilor ºi slava poporului tãu Israel. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Luminã spre luminarea neamurilor ºi slava poporului tãu Israel. Mal 3,1 LECTURA SCURTÃ Aºa spune Domnul Dumnezeu: „Iatã, eu trimit pe îngerul meu ºi va pregãti calea înaintea feþei mele; ºi va veni îndatã în templul sãu Domnul pe care îl cãutaþi, îngerul legãmântului, pe care îl doriþi. RESPONSORIUL SCURT R. Adoraþi-l pe Domnul * în sfântul sãu lãcaº! Adoraþi-l.

Laudele

V. Aduceþi Domnului slavã ºi cinste * în sfântul sãu lãcaº! Slavã Tatãlui. Adoraþi-l. Ant. la Benedictus: Când pãrinþii l-au adus în templu pe pruncul Isus, Simeon l-a primit în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Ant. Când pãrinþii l-au adus în templu pe pruncul Isus, Simeon l-a primit în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Mântuitorul nostru, care a fost prezentat în templu, ºi sã-l rugãm: Sã vadã ochii noºtri, Doamne, mântuirea ta! Isuse Cristoase, tu ai voit sã fii adus înaintea Tatãlui în templu, dupã cum cerea legea: – învaþã-ne sã ne oferim împreunã cu tine în jertfa pe care o aduce Biserica ta. Isuse, mângâierea lui Israel, dreptul Simeon þi-a ieºit în întâmpinare în templu: – fã sã-þi ieºim ºi noi în întâmpinare în fraþii noºtri. Isuse, cel aºteptat de neamuri, profetesa Ana vorbea despre tine tuturor acelora care aºteptau rãscumpãrarea lui Israel: – învaþã-ne sã vorbim cum se cuvine despre tine tuturor oamenilor. Tu eºti piatra unghiularã a împãrãþiei lui Dumnezeu, pusã ca semn ce va stârni împotrivire: – fã ca oamenii, prin credinþã ºi iubire, sã aibã parte de tine, spre înviere. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, precum Fiul tãu unul-nãscut a fost prezentat astãzi la templu în trup omenesc, sã ne dai ºi nouã harul de a ne înfãþiºa înaintea ta cu suflete curate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu, Doamne. Psalmul 118 (119),129-136 XVII (Phe) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Împlinirea legii este iubirea (Rom 13,10). 129 Învãþãturile tale sunt minunate, * de aceea sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate. 130 Explicarea cuvintelor tale * dã luminã ºi înþelegere celor neºtiutori. 131 Îmi deschid gura, cãci ard de sete, * pentru cã sunt însetat de poruncile tale.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

132

Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te, * aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu. 133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu * ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire. 134 Scapã-mã de oprimarea omului * ºi voi pãzi învãþãturile tale. 135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã * ºi învaþã-mã orânduirile tale! 136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei, * pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o. Ant. Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu, Doamne. Ant. 2 Unul singur este dãtãtorul legii ºi judecãtorul: iar tu cine eºti de-l judeci pe aproapele tãu? Psalmul 81 (82) Împotriva judecãtorilor nedrepþi Nu judecaþi nimic înainte de vreme pânã când va veni Domnul (1Cor 4,5). 1 Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, * în mijlocul zeilor face judecatã. 2 „Pânã când veþi judeca strâmb * ºi veþi susþine cauza celor rãi? 3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, * daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac, 4 scãpaþi-l pe cel slab * ºi pe cel lipsit de apãrare, eliberaþi-l din mâinile celor rãi!” 5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþeleg, ci umblã în întuneric; * se cutremurã toate temeliile pãmântului. 6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei! * Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!” 7 Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii, * veþi cãdea ca toþi cei puternici.

Ora medie 8

Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul, * cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta.

Ant. Unul singur este dãtãtorul legii ºi judecãtorul: iar tu cine eºti de-l judeci pe aproapele tãu? Ant. 3 Am strigat ºi Domnul m-a ascultat. Psalmul 119 (120) Dorinþa de pace Statornici în încercare stãruiþi în rugãciune (Rom 12,12). 1

În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul * ºi el m-a ascultat. 2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase, * de limbã vicleanã! 3 Ce þi se va da ºi ce câºtig vei avea, * limbã vicleanã? 4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic * ºi cãrbuni aprinºi de ienupãr. 5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek, * cã locuiesc printre corturile din Kedar! 6 Sufletul meu a locuit prea mult * printre cei care urãsc pacea. 7 Eu sunt un om al pãcii, * dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul. Ant. Am strigat ºi Domnul m-a ascultat. LECTURA SCURTÃ

Is 42,13

Domnul înainteazã ca un viteaz, ca un rãzboinic îºi aprinde râvna; înalþã glasul, strigã, îºi aratã puterea împotriva duºmanilor sãi. V. Au vãzut toate marginile pãmântului mântuirea Dumnezeului nostru. R. Strigaþi de bucurie Domnului, tot pãmântul!

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, precum Fiul tãu unul-nãscut a fost prezentat astãzi la templu în trup omenesc, sã ne dai ºi nouã harul de a ne înfãþiºa înaintea ta cu suflete curate. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Tot ce-a spus slãvita ceatã de profeþi odinioarã Se-mplineºte-acuma, iatã, într-o tânãrã fecioarã; Iar Fecioara, care-aduce lumii triste bucuria, E Maria. Pe Stãpânul lumii, iatã, ea îl ia cu drag în sânu-i, Nouã luni îi este templu ºi îl naºte pe Stãpânu-i; Dar rãmâne mai departe, cãci de har ceresc e plinã, Tot virginã. ªi se bucurã în templu Simeon, bãtrânul care Îl dorise pe Mesia ºi trãise-n aºteptare; Cãtre cer acum e gata, cu nesaþ privind odorul, Sã-ºi ia zborul. Mamã-a veºnicului rege ºi Fecioarã preacuratã, Cãtre cei ce te implorã, bunãtatea þi-o aratã. În lãcaºul sfânt din ceruri într-o zi pe toþi ne-adunã Împreunã.

Vesperele

Prunc divin, luminã care lumineazã veºnic cerul, A voit prin tine Tatãl sã-ºi dezvãluie misterul. Fã sã te vedem odatã în lumina ta mãreaþã Faþã-n faþã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Lui Simeon îi fusese revelat de Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea pânã când nu-l va vedea pe Domnul. Psalmul 109 (110) 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Lui Simeon îi fusese revelat de Duhul Sfânt cã nu va vedea moartea pânã când nu-l va vedea pe Domnul. Ant. 2 I-au adus Domnului, ca jertfã pentru el, ceea ce prescria legea: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Psalmul 129 (130) 1 2

Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. I-au adus Domnului, ca jertfã pentru el, ceea ce prescria legea: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Ant. 3 Au vãzut ochii mei mântuirea ta, pe care ai pregãtit-o înaintea tuturor popoarelor. Cântarea 12

Cf. Col 1,12-20

Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile.

Vesperele

Toate au fost create prin el ºi pentru el. † El este înainte de toate * ºi toate existã prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. 17

Ant. Au vãzut ochii mei mântuirea ta, pe care ai pregãtit-o înaintea tuturor popoarelor. LECTURA SCURTÃ

Evr 4,15-16

Nu avem un mare preot care sã nu poatã suferi împreunã cu noi în slãbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouã, în afarã de pãcat. Aºadar, sã ne apropiem cu toatã încrederea de tronul harului, ca sã primim îndurare ºi sã gãsim ca ajutor harul sãu la timpul potrivit. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul a fãcut cunoscutã * mântuirea sa. Domnul. V. Pe care a pregãtit-o în faþa tuturor popoarelor,

* mântuirea sa. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Magnificat: Astãzi, fericita Fecioarã Maria l-a prezentat în templu pe pruncul Isus, iar Simeon, plin de Duhul Sfânt, l-a primit în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Astãzi, fericita Fecioarã Maria l-a prezentat în templu pe pruncul Isus, iar Simeon, plin de Duhul Sfânt, l-a primit în braþele sale ºi l-a binecuvântat pe Dumnezeu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Mântuitorul nostru, care a fost prezentat în templu, ºi sã-l rugãm: Sã vadã ochii noºtri, Doamne, mântuirea ta! Cristoase, mântuitorule, luminã spre luminarea neamurilor, – lumineazã-i pe aceia care nu te-au cunoscut, ca sã creadã în tine, Dumnezeul adevãrat. Cristoase, rãscumpãrãtorul nostru, care eºti slava poporului tãu Israel, – rãspândeºte Biserica ta între neamuri.

Completoriul

Isuse, cel dorit de toate neamurile, ochii dreptului Simeon au vãzut mântuirea ta: – cãlãuzeºte-i pe toþi oamenii la libertatea adusã de tine. Doamne, când ai fost prezentat în templu, i-a fost prevestitã Mariei, mamei tale, sabia durerii: – întãreºte-i pe aceia care au de suferit în slujirea ta. Cristoase, fericirea sfinþilor, Simeon te-a vãzut înainte de a muri, precum a dorit cu înfocare: – aratã-te în veci acelora care sunt însetaþi de vederea feþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, precum Fiul tãu unul-nãscut a fost prezentat astãzi la templu în trup omenesc, sã ne dai ºi nouã harul de a ne înfãþiºa înaintea ta cu suflete curate. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.

Completoriul

Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

2 februarie, Întâmpinarea Domnului

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.