03-01-2010 by Liturgia Orelor

DUMINICA A II-A DUPÃ CRÃCIUN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Cristos s-a nãscut pentru noi: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos s-a nãscut pentru noi: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL A dumnezeirii curatã oglindã, Luminã venitã pe orbi sã-i cuprindã ªi leac suferinþelor noastre amare ªi port de salvare! Isuse, în noaptea seninã ºi sfântã, Mulþimea de îngeri mãrire îþi cântã, Vestesc omenirii ce-n pulbere zace: Vin vremuri de pace. La ieslea ce-i tronul mãririi eterne Întreg universul smerit se prosterne. A noastrã-nchinare din inimi supuse Primeºte-o, Isuse. Fecioara curatã pe lume te-aduce, Ca lumea s-o mântui prin moartea pe cruce.

Oficiul lecturilor

Dorim ca prin darul iubirii divine S-ajungem la tine. Cântãri sã rãsune în valea de plângeri, Sã spunem de-a valma cu corul de îngeri: ªi Tatãl ºi Fiul ºi Duhul sã fie Slãviþi în vecie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. Psalmul 103 (104) Imn lui Dumnezeu creatorul Dacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17). I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * 3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 1

Duminica a II-a dupã Crãciun

se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. II Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 13

Oficiul lecturilor

Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã, la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 24

Duminica a II-a dupã Crãciun

Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. V. În el era viaþa. R. ªi viaþa era lumina oamenilor.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Coloseni

3,17–4,1

Viaþa familiei creºtine Fraþilor, tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate sã le faceþi în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el. 18 Femeilor, fiþi supuse bãrbaþilor voºtri, aºa cum se cuvine în Domnul. 19 Bãrbaþilor, iubiþi-vã femeile ºi nu fiþi aspri faþã de ele. 20 Copii, ascultaþi-i pe pãrinþi în toate, cãci lucrul acesta este plãcut Domnului. 21 Pãrinþi, nu-i împingeþi pe copiii voºtri la disperare, ca sã nu se descurajeze. 22 Servitorilor, fiþi în toate supuºi stãpânilor voºtri dupã trup, nu numai când sunteþi sub ochii lor ca ºi cum aþi voi sã fiþi pe placul oamenilor, ci în simplitatea inimii, temându-vã de Domnul. 23 Orice faceþi sã faceþi din inimã ca pentru Domnul, ºi nu ca pentru oameni, 24 ºtiind cã veþi primi de la Domnul rãsplata moºtenirii. Pe Domnul Cristos îl slujiþi. 25 Cel nedrept va primi ca rãsplatã nedreptatea pe care a fãcut-o, nu existã pãrtinire. 4,1 Stãpânilor, daþi-le slujitorilor voºtri ceea ce este drept ºi echitabil, ºtiind cã aveþi ºi voi un stãpân în ceruri. 3,17

Col 3,17 RESPONSORIUL R. Tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, * toate sã le faceþi în numele Domnului Isus. V. Mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl, prin el, * toate.

Oficiul lecturilor

LECTURA A DOUA Din tratatul Cinci sute de capitole de sfântul Maxim Mãrturisitorul, abate (Centuria 1, 8-13: PG 90, 1182-1186)

Misterul mereu nou Cuvântul lui Dumnezeu s-a nãscut o singurã datã în trup; însã, dupã spirit, naºterea sa are loc mereu, aºa cum el o doreºte, la cei care vor ºi ei, datoritã bunãtãþii ºi iubirii sale de oameni. Se face copil, se adapteazã capacitãþilor lor, se manifestã în mãsura în care cel care îl primeºte este capabil sã-i facã loc. Fãrã gelozie sau invidie, el îºi micºoreazã dimensiunea mãreþiei sale ºi cerceteazã, ca ºi cum ar mãsura-o, capacitatea acelora care doresc sã-l vadã. Cu toate acestea, el rãmâne pentru toþi, mereu, de nepãtruns, datoritã sublimitãþii misterului sãu. De aceea, divinul Apostol, considerând cu înþelepciune puterea misterului, spune: Isus Cristos – cel de ieri ºi de astãzi – este acelaºi în vecii vecilor (Evr 13,8). Cu aceasta voia sã spunã cã misterul sãu este mereu nou, cã nu îmbãtrâneºte niciodatã, deoarece nici o minte nu poate sã-l cuprindã. Cristos Dumnezeu se naºte ºi se face om, luând un trup înzestrat cu un suflet raþional, el care a permis ca lucrurile sã iasã din nimic. O stea dinspre rãsãrit strãluceºte în plinã zi ºi îi conduce pe magi la locul unde s-a întrupat Cuvântul, pentru a arãta, în mod misterios, cã Cuvântul conþinut în Lege ºi în Profeþi depãºeºte orice cunoaºtere a simþurilor ºi conduce popoarele la lumina supremã a cunoaºterii. De fapt, cuvântul Legii ºi al Profeþilor, asemenea stelei, dacã este înþeles corect, îi conduce la cunoaºterea Cuvântului întrupat pe cei care, prin puterea harului, au fost chemaþi dupã bunãvoinþa divinã. Dumnezeu se face om perfect, fãrã sã schimbe nimic din ceea ce este propriu naturii umane, evident, în afarã de pãcat care, de altfel, nu fãcea parte din ea. Astfel, el

Duminica a II-a dupã Crãciun

voia sã prezinte trupul nostru ca pe o momealã pentru a provoca dragonul nesãtul, gata sã înghitã acest trup care trebuia sã devinã pentru el o otravã în mãsurã sã-l distrugã în întregime prin puterea dumnezeirii ascunsã în el. Pentru natura umanã însã, el trebuia sã devinã un remediu care sã-i readucã harul de la început, prin puterea dumnezeirii care se afla în el. Cãci, aºa cum omul îºi corupsese natura sorbind veninul rãspândit în pomul ºtiinþei, la fel, dragonul, voind sã mãnânce trupul Domnului, a fost înfrânt ºi distrus prin puterea dumnezeirii care se afla în el. Marele mister al întrupãrii divine rãmâne întotdeauna un mister. De fapt, cum poate Cuvântul întrupat sã fie în mod esenþial Cuvântul în persoanã, el care este în mod esenþial aceeaºi persoanã care este în întregime în Tatãl? Cum poate el, care este în întregime Dumnezeu prin naturã, sã devinã în întregime om prin naturã ºi sã nu fie privat de nici una dintre aceste douã naturi: nici de natura divinã, prin care este Dumnezeu, nici de natura noastrã, prin care s-a fãcut om? Numai credinþa poate sã cuprindã aceste mistere, cãci ea este substanþa ºi baza acestor realitãþi care depãºesc orice simþ ºi înþelegere a minþii omeneºti. In 1,14.1 RESPONSORIUL R. Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, * iar noi am vãzut gloria lui, ca a Unicului-nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr. V. La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu, * iar noi am vãzut. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:

Oficiul lecturilor

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, lumina sufletelor credincioase, binevoieºte a umple lumea întreagã de slava ta ºi aratã-te, prin strãlucirea luminii tale, tuturor popoarelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Pe marele-mpãrat Isus Maria-n lume l-a adus; Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe faþa-ntregului pãmânt. Al lumii Domn ºi ziditor Îmbracã chip de servitor, Voind, la moarte osândit, Sã-i smulgã morþii ce-a zidit. Cel necuprins ºi fãr-hotar Fecioarei, printr-un tainic har, Îi este dat spre-a fi purtat În sânul ei imaculat. Fãrã bãrbat, doar c-un cuvânt, Concepe de la Duhul Sfânt,

Laudele

Iar trupul ei, prea gingaº crin, Devine sanctuar divin. Ioan purtat de-al mamei sân, L-a salutat pe-al sãu stãpân Când cel vestit de Gabriel S-a dus în vizitã la el. Isuse, copilaº plãpând, Pe-un braþ de paie zaci plângând, Iar mama-þi cântã-ncetiºor: Dormi, scump odor, o, dormi uºor. Cu cetele cereºti de sfinþi Pãstorii simpli ºi cuminþi Slãvesc pe marele-mpãrat Gãsit în scutece-nfãºat. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pentru cel drept a rãsãrit o luminã, cãci s-a nãscut Mântuitorul tuturor, aleluia. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg.

12 6

Duminica a II-a dupã Crãciun

Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 10 Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri.

Laudele

Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Pentru cel drept a rãsãrit o luminã, cãci s-a nãscut Mântuitorul tuturor, aleluia. Ant. 2 Sã-i cântãm un imn Domnului Dumnezeului nostru. Cântarea

Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25). 52 Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, † care ºezi peste heruvimi, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Binecuvântat eºti în tãria cerului * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Ant. Sã-i cântãm un imn Domnului Dumnezeului nostru. Ant. 3 Poporul care stãtea în întuneric a vãzut o luminã mare. Psalmul 150 Lãudaþi-l pe Domnul Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dumnezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). 1

Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, * lãudaþi-l în firmamentul puterii sale. 2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, * lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. 3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, * lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã. 4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, * lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde. 5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, † lãudaþi-l cu cimbale de veselie. * Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea! Ant. Poporul care stãtea în întuneric a vãzut o luminã mare. LECTURA SCURTÃ

Evr 1,1-2

Dupã ce în trecut a vorbit în multe rânduri ºi în multe moduri pãrinþilor noºtri prin profeþi, Dumnezeu, în aceste zile din urmã, ne-a vorbit nouã prin Fiul, pe care l-a pus moºtenitor a toate, prin care a fãcut ºi veacurile.

Laudele

RESPONSORIUL SCURT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * miluieºte-ne pe noi! Cristoase. V. Tu, care te-ai nãscut din Fecioara Maria, * miluieºte-ne pe noi! Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Fecioara pururi credincioasã l-a nãscut pe Cuvântul întrupat rãmânând ºi dupã naºtere fecioarã. Lãudând-o, sã-i spunem cu toþii: Binecuvântatã eºti tu între femei. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fecioara pururi credincioasã l-a nãscut pe Cuvântul întrupat rãmânând ºi dupã naºtere fecioarã. Lãudând-o, sã-i spunem cu toþii: Binecuvântatã eºti tu între femei. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l sãrbãtorim cu laudele cuvenite pe Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, cel ce este mai înainte de veci ºi s-a nãscut pentru noi în timp. Sã-l întâmpinãm cu bucurie: Pãmântul sã tresalte de bucurie la venirea ta! Cristoase, Cuvântule veºnic, coborând pe pãmânt, ai revãrsat asupra lui roua bucuriei, – înveseleºte inimile noastre, oferindu-le mereu harul tãu. Mântuitorul nostru, care prin naºterea ta ne-ai arãtat fidelitatea lui Dumnezeu, – dã-ne harul sã pãstrãm cu deplinã credinþã fãgãduinþele de la botez. Rege al cerului ºi al pãmântului, care i-ai trimis pe îngeri sã le vesteascã oamenilor pacea, – pãzeºte-ne viaþa în pacea ta. Doamne, tu eºti viþa cea adevãratã care aduci rodul vieþii veºnice, – fã din noi mlãdiþe vii, nedespãrþite de tine, ca sã aducem rod îmbelºugat. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, lumina sufletelor credincioase, binevoieºte a umple lumea întreagã de slava ta ºi aratã-te, prin strãlucirea luminii tale, tuturor popoarelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Ora medie

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Psalmul 22 (23) Pãstorul cel bun Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelor vieþii (Ap 7,17). 1 Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic;

Duminica a II-a dupã Crãciun

el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Psalmul 75 (76) Aducere de mulþumire pentru biruinþã Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30). I 2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, * mare este numele sãu în Israel. 3 Cortul sãu e aºezat în Salem * ºi locuinþa sa în Sion. 4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, * scutul, sabia ºi rãzboiul. 5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, * mai mare decât munþi de prãzi! 6 Au fost despuiaþi curajoºii, † s-au cufundat în somn * ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea. 7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, * au înlemnit ºi carele ºi caii.

Ora medie

II Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta * când se dezlãnþuie mânia ta? 9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; * pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte 10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, * ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt. 11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte * ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare. 12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru, ºi împliniþi-le, * toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri Celui Înfricoºãtor, 13 lui, care le ia principilor vlaga * ºi e temut de toþi regii pãmântului. 8

Ant. Maria pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. LECTURA SCURTÃ

1In 4,9

Prin aceasta s-a arãtat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu unul-nãscut ca sã trãim prin el. V. Au vãzut toate marginile pãmântului, aleluia. R. Mântuirea Dumnezeului nostru, aleluia.

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, scump Mântuitor, În lume aºteptat cu dor, Din Tatãl veºnic te-ai nãscut Când nu era vreun început. Splendoare-a Tatãlui din cer, Speranþã pentru cei ce pier, Privirea-þi blândã s-o cobori Spre-ai tãi nevrednici slujitori. Mãrite Doamne, nu uita Cã-n marea îndurare-a ta Din Maica sfântã te-ai nãscut La fel ca noi c-un trup de lut. Voind sã ne salvezi pe toþi ªi din pãcate sã ne scoþi, Te-ai coborât ca prunc divin Sã-mparþi al nostru trist destin. Pãduri ºi ape, cer, pãmânt ªi toate câte-n ele sunt Cu îngerii de sus, în cor, S-adore pe stãpânul lor. În ziua sfântului Crãciun, Creºtinii fericiþi îþi spun: Isuse, bun venit la noi, La cei sãraci, flãmânzi ºi goi. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat,

Vesperele II

Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-a strãlucit ziua mântuirii celei noi: împlinirea dorului strãvechi, ziua fericirii fãrã de sfârºit. Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Ne-a strãlucit ziua mântuirii celei noi: împlinirea dorului strãvechi, ziua fericirii fãrã de sfârºit. Ant. 2 Domnul a trimis îndurarea ºi adevãrul sãu. Psalmul 113 B (115) Laudã Dumnezeului adevãrat V-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9).

22 1

Duminica a II-a dupã Crãciun

Nu nouã, Doamne, nu nouã, † ci numelui tãu dã mãrire * pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta. 2 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în ceruri * ºi face tot ce voieºte. 4 Idolii lor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului. 5 Au gurã, dar nu vorbesc; * au ochi, dar nu pot sã vadã; 6 au urechi, dar nu aud; * au nas, dar nu pot sã miroase; 7 au mâini, dar nu pipãie; † au picioare, dar nu pot sã meargã; * din gâtul lor nu iese nici un sunet. 8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi cei care se încred în ei. 9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 12 Domnul îºi aminteºte de noi * ºi ne binecuvânteazã; va binecuvânta casa lui Israel, * va binecuvânta casa lui Aron; 13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, * pe cei mici ºi pe cei mari. 14 Domnul sã vã facã rodnici * pe voi ºi pe fiii voºtri! 15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, * pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.

Vesperele II

Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, * nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii, 18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul * de acum ºi pânã-n veac. Ant. Domnul a trimis îndurarea ºi adevãrul sãu. Ant. 3 Ni s-a nãscut pe pãmânt regele regilor, Domnul. Iatã, ne-a venit mântuirea lumii, rãscumpãrarea noastrã, aleluia. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi la sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). 1

Duminica a II-a dupã Crãciun

Ant. Ni s-a nãscut pe pãmânt regele regilor, Domnul. Iatã, ne-a venit mântuirea lumii, rãscumpãrarea noastrã, aleluia. LECTURA SCURTÃ

1In 1,1-3

Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit cu privire la Cuvântul vieþii – cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzut ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat – ce am vãzut ºi auzit vã vestim ºi vouã, pentru ca ºi voi sã aveþi comuniune cu noi iar comuniunea noastrã este cu Tatãl ºi cu Fiul sãu Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul s-a fãcut trup, * aleluia, aleluia. Cuvântul. V. ªi a locuit între noi, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui.

Cuvântul. Ant. la Magnificat: Fericit trupul care l-a purtat pe Fiul Tatãlui veºnic ºi fericit sânul care l-a alãptat pe Cristos Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

Vesperele II

i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fericit trupul care l-a purtat pe Fiul Tatãlui veºnic ºi fericit sânul care l-a alãptat pe Cristos Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim cu bucurie pe Cristos, cãci la naºterea lui îngerii au vestit lumii pacea, ºi sã-l rugãm cu evlavie: Naºterea ta sã le aducã oamenilor pacea! Dumnezeule, care mângâi Biserica prin misterul naºterii tale, – dãruieºte-i pururi plinãtatea darurilor. Tu, care eºti pãstorul cel mare ºi episcopul sufletelor noastre, – fã ca Sfântul Pãrinte papa ºi episcopii noºtri sã fie împãrþitori credincioºi ai harului tãu bogat. Rege al veacurilor, care, nãscându-te în trup, ai voit sã împãrtãºeºti neajunsurile vieþii omeneºti, – îndurã-te de noi, cei trecãtori ºi muritori, ºi fã-ne pãrtaºi de veºnicia ta. Tu, care aºteptat de veacuri, ai venit la plinirea timpului, – fã-te cunoscut acelora care încã mai aºteaptã venirea ta. Tu, care prin întruparea ta ai refãcut firea omeneascã rãnitã de pãcat ºi supusã morþii, – dãruieºte-le celor rãposaþi plinãtatea mântuirii. Tatãl nostru.

Duminica a II-a dupã Crãciun

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, lumina sufletelor credincioase, binevoieºte a umple lumea întreagã de slava ta ºi aratã-te, prin strãlucirea luminii tale, tuturor popoarelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

Completoriul

PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã;

Duminica a II-a dupã Crãciun

vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

Duminica a II-a dupã Crãciun

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.