04-04-2010 by Liturgia Orelor

DUMINICA PAªTELUI ÎNVIEREA DOMNULUI Începe timpul pascal

Oficiul lecturilor Vigilia pascalã þine locul Oficiului lecturilor: cei care nu au luat parte la celebrarea solemnã a Vigiliei pascale sã citeascã cel puþin patru lecturi împreunã cu cântãrile ºi oraþiunile respective. E bine sã fie alese dintre cele care se propun mai jos. Acest oficiu începe direct cu lecturile.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului

14,15–15,1

Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat În zilele acelea, 14,15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi cãtre mine? Porunceºte-le fiilor lui Israel sã porneascã la drum, 16 iar tu ia-þi toiagul, întinde-þi braþul asupra mãrii ºi desparte-o în douã, pentru ca fiii lui Israel sã treacã prin mijlocul mãrii ca pe uscat. 17 Iatã, eu voi împietri inima egiptenilor, ca sã meargã pe urmele lor în mare. Eu voi triumfa, spre gloria mea, asupra faraonului ºi a întregii sale armate, asupra carelor ºi cãlãreþilor sãi. 18 Atunci egiptenii vor ºti cã eu sunt Domnul, când voi triumfa, spre gloria mea, asupra faraonului, asupra carelor ºi cãlãreþilor sãi”. 19 Îngerul Domnului, care mergea în fruntea armatei lui Israel, ºi-a schimbat locul ºi mergea în urma lor. Stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor ºi s-a aºezat în spatele lor. 20 Astfel, a venit, a stat între tabãra egiptenilor ºi tabãra fiilor lui Israel. Acest nor era întuneric pentru unii, iar pentru ceilalþi, luminã în timpul nopþii ºi toatã noaptea n-au putut sã se apropie unii de alþii. 21 Moise ºi-a întins mâna asupra mãrii. Domnul a alungat marea, toatã noaptea, cu un vânt puternic de la

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

rãsãrit ºi a transformat-o în uscat. Apele s-au despãrþit, 22 iar fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mãrii, mergând ca pe uscat; apele erau ca un zid la dreapta ºi la stânga lor. 23 Egiptenii, urmãrindu-i, au intrat dupã ei în mijlocul mãrii cu toþi caii lui faraon, cu carele ºi cãlãreþii lui. 24 Spre ziuã, Domnul a privit din stâlpul de foc ºi din nor spre tabãra egiptenilor ºi a umplut tabãra egiptenilor de spaimã. 25 A fãcut sã sarã roþile de la carele lor, încât cu greu mergeau carele. Atunci au strigat egiptenii: „Sã fugim din faþa lui Israel, cãci Domnul se luptã pentru ei împotriva noastrã”. 26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-þi mâna asupra mãrii, ca sã se întoarcã apele asupra egiptenilor, asupra carelor lor ºi asupra cãlãreþilor lor”. 27 Moise ºi-a întins mâna asupra mãrii ºi marea s-a întors spre ziuã la locul ei. Egiptenii fugeau împotriva apei ºi i-a înecat Dumnezeu în mijlocul valurilor. 28 Apele s-au tras la loc ºi au acoperit carele ºi cãlãreþii întregii oºtiri a lui faraon, care intraserã dupã israeliþi în mare, ºi nu a scãpat nici unul dintre ei. 29 Fiii lui Israel însã au trecut prin mare ca pe uscat ºi apa le-a fost ca un zid la dreapta ºi la stânga. 30 Aºa i-a salvat Domnul în ziua aceea pe israeliþi din mâinile egiptenilor ºi a vãzut Israel cadavrele egiptenilor pe þãrmul mãrii. 31 A vãzut Israel puterea cea mare pe care a folosit-o Domnul împotriva egiptenilor. S-a temut poporul de Domnul ºi a crezut în Domnul ºi în Moise, slujitorul lui. 15,1 Atunci, Moise ºi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta: Ant. Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa. † Cântarea Ex 15,1-6.17-18 Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa: * † a aruncat în mare calul ºi cãlãreþul. 2 Domnul este puterea ºi tãria mea: * el a devenit mântuirea mea, 1

Oficiul lecturilor

el este Dumnezeul meu, pe el îl voi cinsti; * el este Dumnezeul pãrinþilor mei, pe el îl voi preamãri. 3 Domnul este un luptãtor viteaz; * numele lui este Domnul. 4 A aruncat în mare carele ºi oºtirea lui faraon, * luptãtorii lui aleºi au fost înecaþi în Marea Roºie. 5 Abisul i-a acoperit, * s-au scufundat în adâncul mãrii ca o piatrã. 6 Dreapta ta, Doamne, * ºi-a arãtat puterea, dreapta ta, Doamne, * l-a lovit pe duºman. 17 Tu vei duce poporul tãu * ºi-l vei aºeza pe muntele moºtenirii tale, în locul pe care tu, Doamne, þi l-ai ales ca lãcaº, * în templul tãu cel sfânt, pe care l-au zidit mâinile tale. 18 Domnul domneºte de-a pururi, * în veacul veacului! Ant. Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa. Rugãciune Dumnezeule, noi vedem ºi în zilele noastre strãlucind faptele minunate pe care le-ai sãvârºit odinioarã: ceea ce ai fãcut pentru un singur popor, eliberându-l cu puterea dreptei tale de urmãrirea egiptenilor, sãvârºeºte acum spre mântuirea tuturor neamurilor, renãscându-le prin apa Botezului. Fã ca toþi oamenii sã fie primiþi între fiii lui Abraham ºi sã aibã parte de demnitatea poporului ales. Prin Cristos, Domnul nostru. LECTURA A DOUA Din cartea profetului Ezechiel

36,16-28

Voi revãrsa asupra voastrã apã curatã ºi vã voi da o inimã nouã

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

4 16

Cuvântul Domnului mi s-a adresat, spunându-mi: „Fiul omului, când casa lui Israel locuia în þara sa, a profanat-o cu purtarea sa ºi cu faptele sale. Aºa cã purtarea ei a fost înaintea mea ca impuritatea unei femei în timpul ciclului sãu. 18 Am fãcut sã cadã asupra lor mânia mea pentru sângele pe care l-au vãrsat în þarã ºi pentru idolii cu care s-au pângãrit. 19 I-am risipit printre popoarele pãgâne ºi au fost împrãºtiaþi prin þãri strãine. I-am judecat dupã purtãrile lor ºi dupã faptele lor. 20 La popoarele la care s-au dus au necinstit numele meu cel sfânt, încât se zicea despre ei: «Acesta este poporul lui Dumnezeu, care a trebuit sã-ºi pãrãseascã þara». 21 Dar am luat în consideraþie numele meu cel sfânt, pe care fiii lui Israel l-au necinstit printre popoarele la care s-au dus. 22 De aceea, spune casei lui Israel: Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: Aceasta nu pentru voi o fac, casa lui Israel, ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l-aþi necinstit voi printre popoarele la care aþi mers. 23 Voi face sã aparã sfinþenia numelui meu cel mare, pe care l-aþi necinstit printre popoare, pe care voi l-aþi profanat în mijlocul lor. Vor afla popoarele cã eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când îmi voi arãta sfinþenia înaintea lor. 24 Vã voi scoate dintre popoare, vã voi aduna din toate þãrile ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã. 25 Vã voi stropi cu apã curatã ºi veþi fi curãþaþi. Vã voi curãþa de toate întinãrile ºi de toþi idolii voºtri. 26 Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã ºi vã voi da o inimã de carne. 27 Voi pune în voi duhul meu ºi atunci veþi urma legile mele, veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. 28 Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. Veþi fi poporul meu ºi eu voi fi Dumnezeul vostru”. Ant. Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. † 17

41,2

Psalmii 41 (42),2-3.5bcd; 42 (43),3-4 Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, * aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

Oficiul lecturilor

† Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; * când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? 5b Pentru cã înaintam prin mulþime pânã la casa lui Dumnezeu * în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ale unei mulþimi în sãrbãtoare. 42,3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu! † Ele sã mã cãlãuzeascã, * sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt ºi în lãcaºurile tale. 4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu, † la Dumnezeul bucuriei ºi veseliei mele, * ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. Ant. Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. Rugãciune Dumnezeule, putere neschimbãtoare ºi luminã fãrã de asfinþit, priveºte cu bunãtate la taina minunatã a Bisericii întregi ºi sãvârºeºte cu pace lucrarea mântuirii oamenilor, pe care ai hotãrât-o din veºnicie; lumea întreagã sã vadã ºi sã-ºi dea seama cã cele cãzute se ridicã, cele învechite se reînnoiesc ºi cã toate se întregesc iarãºi prin cel care este începutul a toate, Isus Cristos, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. LECTURA A TREIA Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Romani

6,3-11

Cristos înviat din morþi nu mai moare Fraþilor, 3 nu ºtiþi cã noi toþi, care am fost botezaþi în Cristos Isus, am fost botezaþi în moartea lui? 4 Aºadar, am fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez în moartea lui, pentru ca, dupã cum Cristos a înviat din

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

morþi prin gloria Tatãlui, la fel ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã. 5 Cãci dacã am fost împreunã sãdiþi într-o moarte asemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ºtiind bine cã omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupul pãcatului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului, 7 fiindcã cel care a murit a fost eliberat de pãcat. 8 Dar dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, 9 ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. 11 Tot aºa, ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 117 (118),1-2.16ab-17.22-23 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 16ab Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, * dreapta Domnului m-a înãlþat. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! 1

LECTURA A PATRA Lecturã din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Matei 28,1-10 A înviat din morþi ºi merge înaintea voastrã în Galileea

Invitatoriul

Dupã ce a trecut sâmbãta, în zorii primei zile a sãptãmânii, Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul. 2 ªi, iatã, a venit un cutremur mare: îngerul Domnului a coborât din cer, a venit ºi a rostogolit piatra, apoi s-a aºezat pe ea. 3 Înfãþiºarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albã ca zãpada. 4 La vederea lui, paznicii s-au cutremurat de fricã ºi au rãmas ca morþi. 5 Dar îngerul a spus femeilor: „Voi nu vã temeþi! ªtiu cã-l cãutaþi pe Isus cel rãstignit. 6 Nu este aici, cãci a înviat dupã cum a zis. Veniþi ºi vedeþi locul unde a zãcut. 7 Mergeþi în grabã ºi spuneþi discipolilor lui: «A înviat din morþi ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea. Acolo îl veþi vedea». Iatã, v-am spus”. 8 Plecând în grabã de la mormânt, cu fricã ºi cu bucurie mare, au alergat sã dea de ºtire discipolilor lui. 9 ªi, iatã, Isus le-a venit în întâmpinare ºi le-a zis: „Bucuraþi-vã!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat. 10 Atunci, Isus le-a zis: „Nu vã temeþi! Mergeþi ºi daþi de ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea”. IMNUL Te Deum, 912.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin biruinþa Fiului tãu unul-nãscut asupra morþii, ne-ai deschis astãzi porþile vieþii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul ca, sãrbãtorind învierea Domnului, sã înviem, prin înnoirea Duhului tãu, în lumina vieþii. Prin Domnul. Invitatoriul În aceastã zi Invitatoriul se spune înainte de Laude. V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia!

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia!

Laudele

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

ªi pe cel ce-þi este Tatã ºi-l mai preamãreºte încã, ªi pe Duhul Sfânt cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 2

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea, buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Ant. 2 Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea

Dan 3,57-88.56

Laudele 57

Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul!

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Psalmul 149 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! 1

Laudele

LECTURA SCURTÃ Fap 10,40-43 Dumnezeu l-a înviat a treia zi pe Isus ºi a îngãduit sã se arate nu întregului popor, ci nouã, martorilor aleºi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi ºi ne-a poruncit sã predicãm poporului ºi sã dãm mãrturie cã el a fost pus de Dumnezeu judecãtor al celor vii ºi al celor morþi. Toþi profeþii dau mãrturie despre el cã oricine crede în el, primeºte iertarea pãcatelor prin numele lui. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Benedictus: Dis-de-dimineaþã, în ziua dintâi a sãptãmânii, au venit la mormânt, dupã rãsãritul soarelui, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dis-de-dimineaþã, în ziua dintâi a sãptãmânii, au venit la mormânt, dupã rãsãritul soarelui, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm pe Cristos, izvorul vieþii, pe care Dumnezeu l-a înviat ºi care ne va învia ºi pe noi prin puterea sa: Cristoase, viaþa noastrã, mântuieºte-ne! Cristoase, lumina ce strãluceºte risipind întunericul, tu eºti Stãpânul vieþii ºi Sfinþitorul oamenilor: – dã-ne harul sã petrecem aceastã zi în lauda ta! Doamne, tu ai strãbãtut calea pãtimirii ºi a crucii: – dã-ne harul ca, suferind ºi murind împreunã cu tine, sã ºi înviem împreunã cu tine! Cristoase, Fiul Tatãlui, învãþãtorul ºi fratele nostru, tu ne-ai fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru: – dã-ne harul sã-þi aducem cu bucurie jertfã de laudã! Rege al mãririi, noi aºteptãm ziua slãvitã a venirii tale: – ca sã contemplãm faþa ta ºi sã fim fãcuþi asemenea þie! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin biruinþa Fiului tãu unul-nãscut asupra morþii, ne-ai deschis astãzi porþile vieþii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul ca, sãrbãtorind învierea Domnului, sã înviem prin înnoirea Duhului tãu în lumina vieþii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Ora medie

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! Psalmul 117 (118) 1

I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui!

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. II Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 10

Ora medie 18

Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. III

Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! Ef 2,4-6 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus. V. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! R. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin biruinþa Fiului tãu unul-nãscut asupra morþii, ne-ai deschis astãzi porþile vieþii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul ca, sãrbãtorind învierea Domnului, sã înviem prin înnoirea Duhului tãu în lumina vieþii. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã.

Vesperele

Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte. El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 1

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! Ant. 2 Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Psalmul 113 A (114) Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! 1

Ant. 3 Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Vesperele

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia. 1

Evr 10,12-14 LECTURA SCURTÃ Cristos, oferind o singurã jertfã pentru pãcate, s-a aºezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, aºteptând de acum ca duºmanii lui sã fie puºi sub picioarele sale, pentru cã el, printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârºire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinþiþi. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia!

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Ant. la Magnificat: În seara acelei zile, întâia din sãptãmânã, uºile fiind încuiate acolo unde erau adunaþi ucenicii, Isus a venit în mijlocul lor ºi le-a spus: Pacea sã fie cu voi! Aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. În seara acelei zile, întâia din sãptãmânã, uºile fiind încuiate acolo unde erau adunaþi ucenicii, Isus a venit în mijlocul lor ºi le-a spus: Pacea sã fie cu voi! Aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu încredere pe Cristos Domnul, care a murit ºi a înviat ºi mijloceºte pururi pentru noi:

Completoriul

Rege biruitor, ascultã-ne! Cristoase, lumina ºi mântuirea tuturor neamurilor, – revarsã focul Duhului tãu asupra noastrã, care vestim învierea ta! Fã ca poporul lui Israel sã recunoascã în tine pe Mesia în care ºi-a pus speranþa – ºi tot pãmântul sã se umple de cunoaºterea mãririi tale! Pãstreazã-ne în comuniunea sfinþilor tãi – ºi fã-ne sã ne odihnim de ostenelile noastre împreunã cu ei! Tu, care ai biruit moartea vrãjmaºã, zdrobeºte în noi pe vrãjmaºul tãu, – ca sã trãim pentru tine, Biruitorul cel fãrã de moarte! Cristoase, Mântuitorule, care, fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ai fost înãlþat la dreapta Tatãlui, – primeºte-i cu bunãtate pe fraþii tãi în împãrãþia mãririi tale! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin biruinþa Fiului tãu unul-nãscut asupra morþii, ne-ai deschis astãzi porþile vieþii veºnice, dã-ne, te rugãm, harul ca, sãrbãtorind învierea Domnului, sã înviem prin înnoirea Duhului tãu în lumina vieþii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare,

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, †

Completoriul

nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia!

Duminica Paºtelui. Învierea Domnului

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.