06-08-2010 by Liturgia Orelor

6 august SCHIMBAREA LA FAÞÃ A DOMNULUI Sãrbãtoare Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Regele mãririi! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

2 9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Regele mãririi! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Privind la Cristos în mãrire pe munte, Biserica poate furtuni sã înfrunte; Ea vede pe faþa-i ce pare un soare Imaginea gloriei ei viitoare. Din toþi ucenicii, doar trei sunt cei care Asistã pe munte la transfigurare. Pe Moise ºi-Ilie, profeþii de seamã, La sfatul de tainã Mesia îi cheamã. Din norul ce-apare-n vãzduhuri senine, Se-aude ºi Tatãl cu vestea ce vine:

Oficiul lecturilor

„Acesta mi-e Fiul, izvor de plãcere, Pe el ascultaþi-l în tot ce vã cere”. Mãrirea ce-o lasã Cristos sã se vadã, Atunci când apare în strai de zãpadã, Vãdit ne aratã rãsplata cea dreaptã, Ce-n ceruri odatã pe toþi ne aºteaptã. Schimbarea la faþã în suflet ne-adunã Speranþe-ntr-o lume schimbatã, mai bunã, Iar mintea ne zboarã în rugi cãtre stele, Spre cel care este Stãpân peste ele. Rugãmu-ne þie, cerescule Tatã: Cu Fiul ºi Duhul la toþi ni te-aratã În sfântul lãcaº al splendorilor tale, În care nu-s lacrimi, nici plânset, nici jale. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mai bunã este o zi în curþile tale, decât o mie în altã parte. Psalmul 83 (84) 2

Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor! * Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte dupã curþile Domnului. Inima mea ºi trupul meu * tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viu. 4 Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã † ºi rândunica un cuib unde sã-ºi punã puii lor: * altarele tale, Domnul oºtirilor, regele meu ºi Dumnezeul meu! 5 Fericiþi sunt cei care locuiesc în casa ta, * pentru cã te pot lãuda mereu. 6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine * ºi cãile tale sunt mereu în inima sa. 7 Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbã în izvor * ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri. 3

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Ei merg crescând în putere, * pânã ce le va apãrea în Sion Dumnezeul dumnezeilor. 9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea; * Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea. 10 Dumnezeule, scutul nostru, * priveºte ºi vezi faþa unsului tãu. 11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale, decât o mie în altã parte; † prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu, * decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor. 12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scut; † Domnul dãruieºte har ºi mãrire; * nu refuzã nici un bine celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã. 13 Domnul oºtirilor, * fericit este omul care îºi pune încrederea în tine! Ant. Mai bunã este o zi în curþile tale, decât o mie în altã parte. Ant. 2 Pentru cel drept a rãsãrit lumina ºi pentru cei cu inima curatã bucuria. Psalmul 96 (97) 1

Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * toate insulele sã tresalte de veselie. 2 Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea.

Oficiul lecturilor

Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina * ºi pentru cei cu inima curatã bucuria. 12 Bucuraþi-vã în Domnul, voi, drepþilor, * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Pentru cel drept a rãsãrit lumina ºi pentru cei cu inima curatã bucuria. Ant. 3 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. Psalmul 98 (99) 1

Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; * el ºade peste heruvimi: sã se cutremure pãmântul. 2 Mare este Domnul în Sion * ºi preaînãlþat peste toate popoarele. 3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, * pentru cã este sfânt! 4 Regele puternic iubeºte dreptatea: † tu ai hotãrât ceea ce este drept, * tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea. 5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, * cãci el este sfânt!

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Moise ºi Aron, dintre preoþii lui † ºi Samuel dintre cei care invocau numele Domnului, * îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta. 7 El le-a vorbit din coloana de nor, † iar ei au pãzit hotãrârile lui * ºi legea pe care le-a dat-o. 8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: † ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, * dar i-ai pedepsit pentru greºeli. 9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, † ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, * cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! Ant. Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt. V. Le-a vorbit din coloana de nor. R. Iar ei au pãzit poruncile lui. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 3,7–4,6 Mãreþia noului legãmânt strãluceºte în Cristos Fraþilor, 3,7 dacã slujirea care duce spre moarte, cu litere sãpate în piatrã, a fost atât de plinã de mãreþie, încât fiii lui Israel nu puteau sã se uite la faþa lui Moise din cauza mãreþiei feþei lui, chiar dacã era trecãtoare, 8 cu cât mai mãreaþã nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacã slujirea care duce spre condamnare a fost plinã de mãreþie, cu mult mai mult o va întrece în mãreþie slujirea care duce spre justificare. 10 ªi nici mãcar nu a fost mãreþ ceea ce era mãrit în aceastã privinþã în faþa acestei mãreþii nespuse, 11 cãci dacã ceea ce era trecãtor s-a arãtat plin de mãreþie, cu atât mai mult va fi plin de mãreþie ceea ce este netrecãtor!

Oficiul lecturilor

Aºadar, având o astfel de speranþã, noi lucrãm cu multã îndrãznealã, 13 nu ca Moise, care îºi punea vãlul pe faþã ca fiii lui Israel sã nu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. 14 Dar minþile lor s-au întunecat, cãci pânã în zilele de astãzi, când se citeºte vechea alianþã, rãmâne acelaºi vãl care nu s-a mai ridicat, fiindcã a fost desfiinþat de Cristos. 15 Însã pânã astãzi, ori de câte ori este citit Moise, rãmâne un vãl pe inimile lor. 16 Însã, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vãlul este dat la o parte, 17 cãci Domnul este Duhul ºi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate, 18 iar noi toþi care, cu faþa descoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schimbaþi în acelaºi chip al lui tot mai glorios prin Duhul Domnului. 4,1 De aceea, având aceastã slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajãm, 2 ci am renunþat la cele ascunse ºi ruºinoase, nu umblãm cu prefãcãtorie ºi nici nu falsificãm cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivã, arãtând adevãrul, ne prezentãm în faþa conºtiinþei oricãrui om înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi chiar dacã evanghelia noastrã este sub un vãl, ea este ascunsã de vãl pentru cei care se pierd, 4 pentru cei necredincioºi, cãrora dumnezeul veacului acestuia le-a întunecat minþile, ca sã nu vadã strãlucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Cãci nu ne predicãm pe noi înºine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori ai voºtri de dragul lui Isus. 6 Într-adevãr, Dumnezeu, care a zis: „Sã strãluceascã lumina din întuneric”, el însuºi a strãlucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaºterii gloriei lui Dumnezeu pe faþa lui Isus Cristos. 1In 3,1.2b RESPONSORIUL R. Vedeþi câtã iubire ne-a dãruit Dumnezeu Tatãl, * sã ne numim copii ai lui Dumnezeu. ªi suntem. V. ªtim cã, atunci când se va arãta, vom fi asemenea lui, pentru cã îl vom vedea aºa cum este. * Sã ne numim.

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

LECTURA A DOUA Din Predica þinutã în ziua Schimbãrii la Faþã a Domnului, de Anastasiu Sinaitul, episcop (Nr. 6-10: Mélanges d’archéologie et d’histoire, 67 [1955], 241-244)

Bine ne este nouã aici Isus a arãtat ucenicilor sãi misterul schimbãrii sale la faþã pe muntele Tabor. El le vorbise despre împãrãþia lui Dumnezeu ºi despre a doua sa venire în slavã. Dar poate cã acestea nu au avut pentru ei o putere suficientã de convingere. Atunci, Domnul, pentru a face credinþa lor tare ºi profundã ºi pentru ca, prin faptele prezente, sã ajungã la certitudinea evenimentelor viitoare, a voit sã le arate strãlucirea divinitãþii sale, ºi astfel sã le ofere o imagine prefigurativã a împãrãþiei cerurilor. Tocmai pentru ca distanþa acelor realitãþi sã nu fie motivul unei credinþe mai lâncede, i-a avertizat, spunând: Adevãr vã spun, sunt unii dintre cei prezenþi care nu vor muri pânã nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în slava Tatãlui sãu (cf. Mt 16,28). La rândul sãu, evanghelistul, cu scopul de a dovedi cã Isus Cristos putea sã facã tot ceea ce voia, a adãugat: Dupã ºase zile, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele sãu, ºi i-a dus deoparte, pe un munte înalt, ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. Faþa lui strãlucea ca soarele ºi hainele sale au devenit albe ca zãpada. ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie ºi stãteau de vorbã cu el (Mt 17,1-3). Iatã realitãþile minunate ale solemnitãþii de faþã, iatã misterul de mântuire care îºi are împlinirea pentru noi astãzi pe munte, iatã ceea ce ne reuneºte acum: moartea ºi, în acelaºi timp, gloria lui Cristos. Pentru a pãtrunde conþinutul intim al acestor mistere inefabile ºi sfinte împreunã cu ucenicii aleºi ºi luminaþi de Cristos, sã-l ascultãm pe Dumnezeu care, cu glasul sãu tainic, ne cheamã cu insistenþã la sine de sus.

Oficiul lecturilor

Sã mergem acolo în grabã. Ba mai mult, aº îndrãzni sã spun, sã mergem acolo ca Isus, care, din cer, devine acum cãlãuzã ºi deschizãtor de drum. Împreunã cu el, vom fi înconjuraþi de acea luminã pe care o poate vedea numai ochiul credinþei. Fizionomia noastrã spiritualã se va transforma ºi se va modela dupã fizionomia sa. Asemenea lui, vom intra într-o stare stabilã de transfigurare, pentru cã vom fi pãrtaºi de natura sa divinã ºi vom fi pregãtiþi pentru viaþa fericitã. Sã alergãm încrezãtori ºi bucuroºi acolo unde el ne cheamã, sã intrãm în nor, sã devenim ca Moise ºi Ilie, ca Iacob ºi Ioan. Asemenea lui Petru, sã ne lãsãm cuprinºi total de viziunea gloriei divine. Sã ne lãsãm transfiguraþi de aceastã transfigurare glorioasã, sã ne lãsãm conduºi de la pãmânt ºi transportaþi în afara lumii. Sã pãrãsim trupul, sã pãrãsim lumea creatã ºi sã ne îndreptãm cãtre Creator, cãruia Petru, în extaz, i-a spus: Doamne, e bine cã suntem aici (Mt 17,4). Petre, cu adevãrat e bine cã suntem aici cu Isus ºi este bine sã rãmânem aici pentru toate veacurile. Ce anume este mai fericit, mai preþios, mai sfânt decât sã stai cu Dumnezeu, sã te asemeni lui, sã te afli în lumina sa? Desigur, fiecare dintre noi simte cã-l are pe Dumnezeu cu sine ºi cã este transfigurat în chipul sãu. Atunci, sã exclame cu bucurie: E bine cã suntem aici, unde toate lucrurile sunt strãlucire, bucurie, fericire ºi încântare. Sã rãmânem aici, unde sufletul rãmâne cufundat în pace, în seninãtate ºi în desfãtãri; aici, unde Cristos îºi aratã chipul, aici, unde el locuieºte împreunã cu Tatãl. Iatã cã intrã în locul în care ne gãsim ºi spune: Astãzi s-a fãcut mântuirea acestei case (Lc 19,9). Aici se gãsesc adunate toate comorile veºnice. Aici se vãd reprezentate ca într-o oglindã imaginile primelor roade ºi ale realitãþii veacurilor viitoare. RESPONSORIUL Cf. Mt 17,2.3; cf. Lc 9,32.34 R. Faþa lui Isus s-a fãcut strãlucitoare ca soarele; * vãzând discipolii maiestatea lui, l-au admirat ºi au fost cuprinºi de teamã.

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

V. Le-au apãrut Moise ºi Ilie care vorbeau cu el. * Vãzând discipolii maiestatea lui, l-au admirat ºi au fost cuprinºi de teamã.

IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta.

Laudele

Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin slãvita schimbare la faþã a Fiului tãu unul-nãscut, ai întãrit misterele credinþei cu mãrturia Legii ºi a Profeþilor ºi ai prevestit în chip minunat desãvârºirea tainei înfierii noastre, dãruieºte-ne nouã, slujitorilor tãi, ca, ascultând glasul Fiului tãu preaiubit, sã ne învrednicim a deveni împreunã-moºtenitori cu el. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, plãcuta-þi aducere-aminte Nu poate s-o cânte vreun om în cuvinte;

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

E dulce ca scoasã din faguri de miere; Tristeþea din inimi în faþa ei piere. Isuse, în lume nu-i nume precum e În veci adoratul, preasfântul tãu nume; E cântec ce-alinã aleanul, e dulce; Cu el poate mama pruncuþii sã-ºi culce. Licoare divinã-i în stare sã-mbete, Pe toþi chinuiþii de foame ºi sete, Izvor de luminã, curatã fântânã Din care beau cei ce vor vii sã rãmânã. La noi când cobori întru mila ta mare, Se-mprãºtie bezna, lumina rãsare, Pornirile rele în noi le reteazã, Speranþa-i mai vie, iubirea-i mai treazã. Pãcatul ne-apasã sub greaua-i povarã; Iertare îþi cerem noi iarã ºi iarã. Pe veci sã ne-mbucuri cu faþa ta sfântã Ce-n ceruri pe sfinþi ºi pe îngeri încântã. Din inimi de marea-þi iubire rãpuse, Cântãri de mãrire þi-aducem, Isuse. ªi Tatãl, ºi Duhul cu tine-mpreunã, De-asemeni, primeascã-a cinstirii cununã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Astãzi, Domnul Isus Cristos a strãlucit pe munte: faþa lui era ca soarele, iar veºmintele lui, ca zãpada. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.

Laudele

Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Astãzi, Domnul Isus Cristos a strãlucit pe munte: faþa lui era ca soarele, iar veºmintele lui, ca zãpada. Ant. 2 Astãzi, Domnul s-a schimbat la faþã ºi glasul Tatãlui a dat mãrturie: alãturi de el erau, strãlucitori, Moise ºi Ilie vorbind despre plecarea lui, pe care avea s-o împlineascã. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul!

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 65

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Laudele

Ant. Astãzi, Domnul s-a schimbat la faþã ºi glasul Tatãlui a dat mãrturie: alãturi de el erau, strãlucitori, Moise ºi Ilie vorbind despre plecarea lui, pe care avea s-o împlineascã. Ant. 3 Legea a fost datã prin Moise ºi profeþia prin Ilie, care au apãrut în slavã vorbind cu Domnul, învãluiþi în luminã pe munte. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. 3 Legea a fost datã prin Moise ºi profeþia prin Ilie, care au apãrut în slavã vorbind cu Domnul, învãluiþi în luminã pe munte.

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

LECTURA SCURTÃ

Ap 21,10.23

ªi m-a luat în duh pe un munte mare ºi înalt ºi mi-a arãtat cetatea cea sfântã, Ierusalimul care cobora din cer, de la Dumnezeu. Cetatea nu are nevoie de soare ºi nici de lunã ca s-o lumineze, cãci gloria lui Dumnezeu o lumineazã, iar fãclia ei este Mielul. RESPONSORIUL SCURT R. Cu slavã ºi cu cinste l-ai încununat, Doamne, * aleluia, aleluia! Cu slavã. V. ªi l-ai aºezat peste lucrãrile mâinilor tale, * aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Cu slavã.

Ant. la Benedictus: Iatã un glas din nor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfãtarea. Pe el sã-l ascultaþi, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.

Laudele

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Iatã un glas din nor, zicând: Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfãtarea. Pe el sã-l ascultaþi, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu încredere pe Dumnezeu, Tatãl Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Cristos, care, pe munte, s-a schimbat la faþã în chip minunat înaintea ucenicilor: În lumina ta, Doamne, sã vedem lumina! Pãrinte preaîndurãtor, care l-ai transfigurat pe Fiul tãu preaiubit ºi te-ai arãtat pe tine însuþi în norul luminos, – dã-ne harul sã ascultãm cu credinþã cuvântul lui Cristos. Dumnezeule, care pe cei aleºi i-ai îmbãtat cu belºugul casei tale ºi cu noianul desfãtãrilor tale i-ai adãpat, – dã-ne harul sã aflãm în trupul lui Cristos izvorul vieþii noastre. Dumnezeule, care ai fãcut sã strãluceascã lumina în întuneric ºi ai revãrsat-o în inimile noastre, ca sã contemplãm mãreþia ta pe chipul lui Cristos Isus, – întãreºte în noi spiritul contemplãrii Fiului tãu preaiubit. Dumnezeule, care ne-ai chemat cu chemarea ta sfântã dupã harul tãu, care acum s-a arãtat prin strãlucirea Mântuitorului nostru Isus Cristos,

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

– fã sã lumineze printre oameni, prin evanghelie, viaþa nepieritoare. (În lumina ta, Doamne, sã vedem lumina!) Pãrinte preaiubitor, care ne-ai dãruit o asemenea iubire încât sã ne numim ºi sã fim fiii tãi, – dã-ne harul ca, atunci când se va arãta Cristos, sã fim asemãnãtori cu el. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin slãvita schimbare la faþã a Fiului tãu unul-nãscut, ai întãrit misterele credinþei cu mãrturia Legii ºi a Profeþilor ºi ai prevestit în chip minunat desãvârºirea tainei înfierii noastre, dãruieºte-ne nouã, slujitorilor tãi, ca, ascultând glasul Fiului tãu preaiubit, sã ne învrednicim a deveni împreunã-moºtenitori cu el. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi;

Ora medie

Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Domnul Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ne-a dãruit lumina vieþii nepieritoare, prin evanghelie. Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) Am zis: partea mea, Doamne, * este sã pãzesc cuvintele tale. 58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, * aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu. 59 Am cercetat cãrãrile mele * ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale. 60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii * sã pãzesc poruncile tale. 61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta. 62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud * pentru judecãþile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale. 64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, * învaþã-mã îndreptãrile tale! 57

Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea. 7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. 10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. II 13

Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui.

Ora medie

Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Domnul Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ne-a dãruit lumina vieþii nepieritoare, prin evanghelie. LECTURA SCURTÃ Ex 33,9.11a Dupã ce Moise intra în cortul alianþei, coloana de nor cobora, se oprea la intrarea în cort ºi Dumnezeu vorbea cu Moise. Domnul vorbea cu Moise faþã în faþã, aºa cum vorbeºte omul cu prietenul sãu. V. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. R. ªi feþele voastre nu vor fi fãcute de ocarã. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin slãvita schimbare la faþã a Fiului tãu unul-nãscut, ai întãrit misterele credinþei cu

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

mãrturia Legii ºi a Profeþilor ºi ai prevestit în chip minunat desãvârºirea tainei înfierii noastre, dãruieºte-ne nouã, slujitorilor tãi, ca, ascultând glasul Fiului tãu preaiubit, sã ne învrednicim a deveni împreunã-moºtenitori cu el. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse Cristoase, luminã divinã, Tu, cel ce din veci eºti nãscut din luminã, E lauda noastrã sãracã, firavã, Tu totuºi primeºte-o la tronul de slavã. Pe muntele Tabor, cu ochii se poate Vedea cã tu eºti Ziditorul a toate; Un soare þi-e faþa, veºmântul hlamidã Mai albã ca neaua curatã, candidã. Tu chemi ºi profeþi, ºi apostoli pe munte, Divina Scripturã îi pui s-o confrunte; Puþin pe pãmânt coborând paradisul, Te-arãþi drept Mesia, de veacuri promisul. Un glas se aude de sus deodatã; E glasul divin al cerescului Tatã. Noi, Doamne, þi-aducem omagiul întregii Cinstiri ce e drept s-o primeascã toþi regii. Iubirea de oameni din ceruri te furã ªi vii pe pãmânt ca o simplã fãpturã;

Vesperele

Isuse, aceeaºi iubire divinã De-a pururi cu tine uniþi sã ne þinã. Din inimi de marea-þi iubire rãpuse, Cântãri de mãrire þi-aducem, Isuse. ªi Tatãl, ºi Duhul, cu tine-mpreunã, De-asemeni primeascã-a cinstirii cununã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. Psalmul 109 (110),1-5.7 1

Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea, * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi de aceea îºi va înãlþa capul. Ant. Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fratele lui, ºi i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi s-a schimbat la faþã înaintea lor. Ant. 2 Un nor luminos i-a învãluit ºi, iatã, un glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfãtarea!”

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Psalmul 120 (121) 1

Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: * „De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul * ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte. 4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme * cel care-l pãzeºte pe Israel. 5 Domnul este pãzitorul tãu, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua soarele nu-þi va dãuna, * nici luna în timpul nopþii. 7 Domnul te va pãzi de orice rãu, * Domnul îþi va apãra sufletul. 8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, * de acum ºi pânã în veac. Ant. Un nor luminos i-a învãluit ºi, iatã, un glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflat desfãtarea!” Ant. 3 Coborând ei de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: „Nimãnui sã nu spuneþi ceea ce aþi vãzut pânã când Fiul Omului nu va fi înviat din morþi!” Aleluia! Cântarea

Cf. 1Tim 3,16

Misterul ºi gloria lui Cristos R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. Care s-a arãtat în trup, * a fost îndreptãþit în Duh. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. A fost vãzut de cãtre îngeri, * a fost predicat pãgânilor. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele.

Vesperele

A fost crezut în lume * ºi a fost înãlþat în glorie. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. Ant. Coborând ei de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: „Nimãnui sã nu spuneþi ceea ce aþi vãzut pânã când Fiul Omului nu va fi înviat din morþi!” Aleluia! Rom 8,16-17 LECTURA SCURTÃ Însuºi Duhul dã mãrturie duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim ºi preamãriþi. RESPONSORIUL SCURT R. Mãreþie ºi frumuseþe pe chipul sãu, * aleluia, aleluia! Mãreþie. V.Cinste ºi putere în lãcaºul sãu sfânt, * aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Mãreþie. Ant. la Magnificat: Auzind ucenicii, au cãzut cu faþa la pãmânt, cuprinºi de teamã. Isus s-a apropiat de ei, i-a atins ºi le-a spus: Ridicaþi-vã, nu vã temeþi! Aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

peste cei ce se tem de el. A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. 51

Ant. Auzind ucenicii, au cãzut cu faþa la pãmânt, cuprinºi de teamã. Isus s-a apropiat de ei, i-a atins ºi lea spus: Ridicaþi-vã, nu vã temeþi! Aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem laude, precum se cuvine, lui Cristos, rânduit sã fie mare preot pentru oameni în cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Mântuieºte, Doamne, poporul tãu! Tu ai luminat Biserica în chip minunat, dându-i conducãtori înþelepþi ºi sfinþi: – dã-le mereu creºtinilor harul sã se bucure de aceastã luminã. Tu ai iertat pãcatele poporului atunci când sfinþii pãstori te-au rugat, precum Moise: – prin mijlocirea lor, purificã ºi sfinþeºte necontenit Biserica ta. Tu i-ai uns pe sfinþii tãi în mijlocul fraþilor lor ºi ai trimis Duhul tãu asupra lor: – umple cu Duhul Sfânt pe toþi conducãtorii poporului tãu.

Completoriul

Tu însuþi eºti moºtenirea sfinþilor pãstori: – nu lãsa sã se îndepãrteze de tine nici unul dintre aceia pe care i-ai dobândit cu sângele tãu. Tu ai dat viaþa veºnicã oilor tale prin pãstorii Bisericii, aºa încât nimeni sã nu le poatã rãpi din mâna ta: – mântuieºte-i pe cei rãposaþi, pentru care þi-ai dat viaþa ca jertfã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care, prin slãvita schimbare la faþã a Fiului tãu unul-nãscut, ai întãrit misterele credinþei cu mãrturia Legii ºi a Profeþilor ºi ai prevestit în chip minunat desãvârºirea tainei înfierii noastre, dãruieºte-ne nouã, slujitorilor tãi, ca, ascultând glasul Fiului tãu preaiubit, sã ne învrednicim a deveni împreunã-moºtenitori cu el. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

Completoriul

Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

6 august, Schimbarrea la faþã a Domnului

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.