10-06-2010 by Liturgia Orelor

JOI SÃPTÃMÂNA A X-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, inimile noastre, de pãcate încãrcate, Uºureazã-le de vinã, întru marea-þi bunãtate. Varsã-n ele cu-ndurare focul dragostei divine, Rupe lanþul ce le leagã ºi înalþã-le la tine. Ne simþim pribegi în lume, fãrã þarã, fãrã casã, Dor de þarã ne frãmântã, dor de casã ne apasã. Cãlãtori pe-a vieþii mare, tu eºti patria spre care, Suspinând, dorim s-ajungem, tu eºti portul de salvare. Fericit e omul care de iubire simte sete, Tu îi dai din apa vieþii, ca sã soarbã, sã se-mbete. Cel ce ºtie cãtre tine ochii minþii sã-ºi ridice, Ca spre stâlpul de luminã, e de mii de ori ferice.

Oficiul lecturilor

În veºmântul de luminã, Doamne, mare-þi este slava; În cereasca-mpãrãþie a ta glorie cânta-va Cel ce inima de patimi va-ncerca sã o despoaie, Înãlþând-o cãtre tine din mizerii ºi gunoaie. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I 2

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã.

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. 10

III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu.

Oficiul lecturilor

Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. V. Doamne, la cine sã mergem? R. Tu ai cuvintele vieþii veºnice. LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Iosue

5,13–6,21

Este cuceritã cetatea fortificatã a duºmanilor În zilele acelea, 5,13 pe când Iosue era lângã Ierihon, a ridicat ochii ºi a vãzut un om stând în picioare înaintea lui, cu sabia scoasã din teacã în mânã. Iosue s-a dus spre el, ºi i-a zis: „Eºti dintre ai noºtri sau dintre vrãjmaºii noºtri?” 14 El a rãspuns: „Nu, ci eu sunt conducãtorul oºtirii Domnului, ºi acum am venit”. Iosue s-a aruncat cu faþa la pãmânt, s-a închinat ºi i-a zis: „Ce-i spune Domnul meu slujitorului sãu?” 15 ªi conducãtorul oºtirii Domnului i-a zis lui Iosue: „Scoa-

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

te-þi încãlþãmintea din picioare, cãci locul pe care stai este sfânt”. ªi Iosue a fãcut aºa cum i-a fost poruncit. 6,1 Ierihonul era închis ºi întãrit de teama fiilor lui Israel. Nimeni nu avea curaj sã iasã din el ºi nimeni nu avea curaj sã intre în el. 2 Domnul i-a zis lui Iosue: „Iatã, dau în mâinile tale Ierihonul ºi pe regele lui, ºi pe toþi vitejii lui ostaºi. 3 Înconjuraþi cetatea, voi, toþi bãrbaþii de rãzboi, dând ocol cetãþii o datã pe zi. Aºa sã faceþi timp de ºase zile. 4 ªapte preoþi sã poarte înaintea chivotului ºapte trâmbiþe de corn de berbec; în ziua a ºaptea, sã înconjuraþi cetatea de ºapte ori, ºi preoþii sã sune din trâmbiþe. 5 Când vor suna lung din cornul de berbec ºi când veþi auzi sunetul trâmbiþei, tot poporul sã scoatã strigãte mari de rãzboi. Atunci, zidul cetãþii se va prãbuºi, ºi poporul sã intre, fiecare în dreptul lui înainte”. 6 Iosue, fiul lui Nun, i-a chemat pe preoþi ºi le-a zis: „Luaþi chivotul legãmântului, ºi ºapte preoþi sã poarte cele ºapte trâmbiþe înaintea chivotului Domnului”. 7 ªi a zis poporului: „Porniþi, înconjuraþi cetatea ºi bãrbaþii înarmaþi sã treacã înaintea chivotului Domnului”. 8 Dupã ce a vorbit Iosue poporului, cei ºapte preoþi care purtau înaintea Domnului cele ºapte trâmbiþe au pornit ºi au sunat din trâmbiþe. Chivotul legãmântului Domnului mergea în urma lor. 9 Bãrbaþii înarmaþi mergeau înaintea preoþilor, care sunau din trâmbiþe, ºi coada oºtirii mergea dupã chivot; în timpul mersului, preoþii sunau din trâmbiþe. 10 Iosue dãduse porunca aceasta poporului: „Voi sã nu strigaþi, sã nu vi se audã glasul ºi sã nu vã iasã o vorbã din gurã, pânã în ziua când vã voi spune: «Strigaþi!» Atunci sã strigaþi”. 11 Chivotul Domnului a înconjurat cetatea ºi i-a dat ocol o datã pe zi; apoi au intrat în tabãrã ºi au rãmas în tabãrã peste noapte. 12 Iosue s-a sculat dis-de-dimineaþã ºi preoþii au luat chivotul Domnului. 13 Cei ºapte preoþi, care purtau cele ºapte trâmbiþe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului, au pornit ºi au sunat din trâmbiþe. Bãrbaþii înarmaþi mergeau înaintea lor ºi coada oºtirii venea

Oficiul lecturilor

dupã chivotul Domnului; în timpul mersului, preoþii sunau din trâmbiþe. 14 Au înconjurat cetatea o datã, a doua zi; apoi s-au întors în tabãrã. Au fãcut acelaºi lucru timp de ºase zile. 15 În ziua a ºaptea, s-au sculat în zorii zilei ºi au înconjurat în acelaºi fel cetatea de ºapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de ºapte ori. 16 A ºaptea oarã, pe când preoþii sunau din trâmbiþe, Iosue a zis poporului: „Strigaþi, cãci Domnul v-a dat cetatea în mânã! 17 Cetatea sã fie datã Domnului spre nimicire, ea ºi tot ce se aflã în ea; dar sã lãsaþi cu viaþã pe Rahab, prostituata, ºi pe toþi cei ce vor fi cu ea în casã, pentru cã i-a ascuns pe solii pe care-i trimiseserãm noi. 18 Feriþi-vã numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; cãci, dacã veþi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veþi face ca toatã tabãra lui Israel sã fie anatema. 19 Tot argintul ºi tot aurul, toate lucrurile din aramã ºi din fier sã fie închinate Domnului, ºi sã intre în vistieria Domnului”. 20 Poporul a scos strigãte, ºi preoþii au sunat din trâmbiþe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiþei, a strigat tare ºi zidul s-a prãbuºit; poporul a intrat în cetate, fiecare în dreptul lui. Au pus mâna pe cetate, 21 ºi au nimicit-o cu desãvârºire, trecând prin ascuþiºul sabiei tot ce era în cetate, bãrbaþi ºi femei, copii ºi bãtrâni, pânã la boi, oi ºi mãgari. RESPONSORIUL Cf. Is 25,1ab.2ad; Evr 11,30 R. Doamne, Dumnezeul meu eºti tu; te voi preamãri ºi voi lãuda numele tãu. * Cetatea pe care ai fãcut-o ruinã nu va mai fi reconstruitã niciodatã. V. Prin credinþã au cãzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de ºapte zile. * Cetatea. LECTURA A DOUA Din Omilii asupra cãrþii lui Iosue, de Origene, preot (Omil. 6, 4: PG 12, 855-856)

Cucerirea Ierihonului

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Ierihonul este înconjurat, este necesar sã fie cucerit. Cum are loc, aºadar, cucerirea Ierihonului? Împotriva lui nu se foloseºte spada, nu este strãpuns cu berbecul, nu sunt aruncate sãgeþi, ci se folosesc numai trâmbiþele preoþeºti, ºi acestea fac sã cadã zidurile Ierihonului. În Sfânta Scripturã, întâlnim deseori Ierihonul ca figurã a lumii. De exemplu, când în Evanghelie se spune cã un om, coborând de la Ierusalim la Ierihon, a cãzut în mâinile tâlharilor, fãrã îndoialã, acest om era figura acelui Adam care a fost alungat din paradis ºi exilat în aceastã lume. Dar ºi orbii din Ierihon, de care s-a apropiat Isus pentru a le da vederea, erau figura oamenilor acestei lumi, care erau loviþi de orbirea ignoranþei ºi pentru care a venit Fiul lui Dumnezeu. De aceea, acest Ierihon, adicã lumea aceasta, urmeazã sã se prãbuºeascã. De fapt, sfârºitul lumii a fost deja revelat de mult în cãrþile sfinte. Cum se va sfârºi lumea? Cu ce instrumente? Cu glasuri de trâmbiþe, spune Scriptura. Care trâmbiþe? Paul îþi dezvãluie secretul acestui mister. Ascultã ce spune: Va suna trâmbiþa, exclamã el, ºi cei care au murit în Cristos vor învia neputreziþi. Însuºi Domnul, la porunca divinã, la strigãtul arhanghelului ºi în sunetul trâmbiþei lui Dumnezeu, va coborî din cer (cf. 1Cor 15,52; 1Tes 4,16). Atunci, aºadar, Isus, Domnul nostru, va învinge Ierihonul cu sunetul trâmbiþelor ºi îl va culca la pãmânt, încât nu va scãpa din el decât femeia pãcãtoasã ºi toatã familia ei. Va veni, spune el, Domnul nostru Isus, ºi va veni la sunetul trâmbiþei. O va salva numai pe aceea care i-a primit pe exploratorii sãi, pe cea care i-a primit pe apostoli cu credinþã ºi supunere ºi i-a aºezat în locurile de sus ale casei ei, ºi o va uni pe aceastã femeie pãcãtoasã cu casa lui Israel. Dar sã nu ne mai amintim ºi sã n-o mai acuzãm de pãcatul ei din vechime. Odinioarã a fost pãcãtoasã, acum însã, ca o fecioarã curatã, a fost unitã cu un singur bãrbat curat, Cristos. Ascultã ce spune Apostolul despre ea: V-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire, Cristos (cf. 2Cor 11,1). Din neamul ei venea

Laudele

ºi cel care spunea: ªi noi eram odinioarã niºte nechibzuiþi, neascultãtori, rãtãciþi, subjugaþi de pofte ºi plãceri de multe feluri (Tit 3,3). Vrei sã înveþi mai pe larg cum de pãcãtoasa nu mai este pãcãtoasã? Atunci, ascultã-l pe Paul care spune: Aºa eraþi unii dintre voi, dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi în numele Domnului nostru Isus Cristos ºi în Duhul Dumnezeului nostru (cf. 1Cor 6,11). Pentru a se putea salva ºi pentru a nu pieri împreunã cu Ierihonul, ea a primit de la exploratori un semn eficace de mântuire: o sfoarã de culoare roºie. Prin sângele lui Cristos, este mântuitã întreaga Bisericã, în acelaºi Isus Cristos, Domnul nostru, cãruia îi aparþin mãrirea ºi puterea în toþi vecii vecilor. Amin. Is 49,22bc.26cd; In 8,28a RESPONSORIUL R. Iatã, voi ridica mâna mea înaintea neamurilor ºi steagul meu deasupra popoarelor. * Orice om va ºti cã eu sunt Domnul, eliberatorul tãu ºi mântuitorul tãu, Cel Puternic al lui Iacob. V. Când va fi înãlþat Fiul Omului, atunci veþi ºti cã eu sunt. * Orice om. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul oricãrui bine, ascultã-ne rugãciunea: inspirã-ne sã cugetãm cele drepte ºi cãlãuzeºte-ne ca sã le împlinim. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când falnicul soare din ceruri revarsã Potop pe pãmânt de luminã noi iar sã -nãlþãm cãtre Domnul ºi ruga ºi gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. Sã-i cerem ca limbii el frâu sã ne punã, S-o þinã departe de rãu ºi minciunã; Privirilor noastre sã punã perdele, Nimic întinat sã nu intre prin ele. Pãstreze-ne inima limpede, purã ªi mintea-nþeleaptã, cu dreaptã mãsurã, Dispuºi sã ne facã la post ºi la rugã ªi munþii mândriei din noi sã-i distrugã. Când zilele noastre vor fi sã se-ncheie, Când moartea va stinge a vieþii scânteie, Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme Cristos în lãcaºul mãririi supreme. Mãrire sã-i fie cerescului Tatã, Mãrire aducem în cânt, totodatã, ªi Fiului, celui cu dânsul de-o fire, ªi Duhului Sfânt îi cântãm preamãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta;

Laudele 3

aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu.

12 20

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti.

Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Cântarea

Is 12,1-6

Bucuria poporului rãscumpãrat Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). 1

Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme. Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!” Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. †

Laudele

Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12). 2

Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele!

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. LECTURA SCURTÃ

Rom 14,17-19

Împãrãþia lui Dumnezeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt. Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. Deci, sã cãutãm ceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. RESPONSORIUL SCURT R. În zorii dimineþii, * mã gândesc la tine, Doamne! În zorii. V. Pentru cã ai fost ajutorul meu, * mã gândesc la tine, Doamne! Slavã Tatãlui. În zorii.

Ant. la Benedictus: Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

Laudele

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Dumnezeu, Tatãl nostru, care ocroteºte pe fiii sãi ºi nu le dispreþuieºte rugãciunile. Sã-l implorãm toþi cu umilinþã: Lumineazã, Doamne, ochii noºtri! Îþi mulþumim, Doamne, pentru cã ne-ai luminat prin Fiul tãu: – copleºeºte-ne cu lumina lui de-a lungul acestei zile. Înþelepciunea ta, Doamne, sã ne cãlãuzeascã astãzi, – ca sã umblãm în înnoirea vieþii. Învaþã-ne sã îndurãm cu tãrie povara zilei, – ca sã-þi slujim pururi cu generozitate.

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

Cãlãuzeºte astãzi gândurile, simþirile ºi faptele noastre, – ca sã colaborãm cu supunere la planurile providenþei tale. (Lumineazã, Doamne, ochii noºtri!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, tu eºti lumina cea adevãratã ºi izvorul luminii. Dã-ne, te rugãm, harul ca, meditând cu fidelitate cele sfinte, sã trãim pururi în strãlucirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

Ora medie

PSALMODIA Ant. 1 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu. 68 Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale. 69 Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint. Ant. Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Ant. 2 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie.

Joi, sãptãmâna a X-a de peste an

M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, * cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine. 5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa. 9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu. 11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud. 12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Ant. În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Ant. 3 Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne.

Ora medie

Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne.

Preasfânta Inimã a lui Isus

LECTURA SCURTÃ Gal 5,16-17 Vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului. Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia, aºa încât nu puteþi face tot ceea ce voiþi. V. Bun eºti tu, Doamne, ºi-mi dãruieºti cele bune. R. Învaþã-mã îndreptãrile tale. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vineri dupã duminica a II-a de dupã Rusalii PREASFÂNTA INIMÃ A LUI ISUS Solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, ce mare-i în tine misterul! Tu, care-ai zidit ºi pãmântul, ºi cerul, Tu, fire divinã din fire divinã, Luminã desprinsã din purã Luminã, Iubirea cea mare de noi te constrânge Sã-mbraci trupul nostru de carne ºi sânge,

Vesperele I

Ca jugul impus de Adam la-nceputuri, Luându-þi-l, tu de pe gât sã ni-l scuturi. Te-mpinge aceeaºi iubire ce face Sã scoþi din neant ºi din veºnica pace Întreg universul cu ploaia de stele, Sã smulgi omenirii pãcatele grele. Iubirea ta, Doamne, mereu sã rãmânã Nestinsã, sã fie izvor ºi fântânã Din care iertare ºi milã sã soarbã Oricine-i strivit de vreo patimã oarbã. Sã curgã izvorul de apã ºi sânge Din rana deschisã. Oricine îºi plânge Pãcatele vieþii sã poatã sã-ºi spele Murdarele pete-ale faptelor rele. O ploaie de haruri tu faci sã ne cadã Din inima-þi sfântã strãpunsã de spadã; De aceea, îþi spunem: slãvit fii, Isuse, Cu Tatãl ºi Duhul iubirii nespuse! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 1

Preasfânta Inimã a lui Isus

El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. Ant. 2 Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Psalmul 145 (146) 1

Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 2

Vesperele I 10

Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam.

Ant. Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Ant. 3 Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b 4,11

Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. LECTURA SCURTÃ

Ef 5,25b-27

Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã.

Preasfânta Inimã a lui Isus

RESPONSORIUL SCURT R. Cristos ne-a iubit * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Cristos. V. ªi ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu Tatãl * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã?

Vesperele I

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor, sã ne rugãm lui Isus, odihna sufletelor, ºi sã-i cerem: Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi! Isuse, din inima ta strãpunsã de suliþã a izvorât sânge ºi apã pentru a se naºte mireasa ta, Biserica: – fã-o sfântã ºi neprihãnitã. Isuse, templu sfânt al lui Dumnezeu, care a fost nimicit de oameni ºi înãlþat din nou de Tatãl, – fã din Biserica ta chivotul Celui Preaînalt. Isuse, regele ºi centrul tuturor inimilor, tu ne iubeºti cu iubire veºnicã ºi, plin de milã, ne atragi la tine: – reînnoieºte cu toþi oamenii legãmântul cel nou. Isuse, pacea ºi împãcarea noastrã, care îi aduni pe toþi într-un singur om nou, în pacea ta, ºi prin cruce nimiceºti duºmãniile, – deschide-ne calea cãtre Tatãl. Isuse, viaþa ºi învierea noastrã, întãrirea celor împovãraþi ºi odihna sufletelor, – atrage-i pe pãcãtoºi la tine. Isuse, ascultãtor pânã la moartea pe cruce din iubire nemãrginitã, – învie-i pe toþi cei care dorm în pacea ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Preasfânta Inimã a lui Isus

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin).

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului.

Preasfânta Inimã a lui Isus

Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Preasfânta Inimã a lui Isus

30 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.