16-08-2010 by Liturgia Orelor

LUNI SÃPTÃMÂNA A XX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, eºti viaþã, luminã eºti minþii, Speranþã, iubire, din tine sorb sfinþii. În tine e pacea, izvor eºti de bine; Un imn de mãrire-nãlþãm cãtre tine. Întreaga-þi putere divinã apare În tot ce în oameni e nobil ºi mare. Tu, foc al iubirii, le dai o scânteie La toþi cei ce vor din iubire sã ieie. Pãstreazã credinþa, dã timpuri cu pace, Distruge în lume ce þie nu-þi place. Te-ndurã de orice fãpturã bolnavã, La moarte ne cheamã-n lãcaºul de slavã.

Oficiul lecturilor

Te-adorã toþi sfinþii, cu ei deodatã, Te-adorã tot omul, cerescule Tatã. ªi Fiului tãu, de asemeni, se-nchinã, ªi Duhului Sfânt dãtãtor de luminã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima. Psalmul 72 (73) De ce este dreptul prigonit Fericit este acela care nu se va scandaliza de mine (Mt 11,6). I Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepþi, * cu cei curaþi cu inima; 2 dar mie, cât pe ce sã mi se poticneascã picioarele, * puþin a lipsit ca sã-mi alunece paºii, 3 cãci i-am invidiat pe cei aroganþi, * când vedeam prosperitatea pãcãtoºilor. 4 Ei nu au parte de suferinþã pânã la moarte * ºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos. 5 Ei nu au parte de truda muritorilor * ºi nu sunt loviþi ca ceilalþi oameni. 6 De aceea, mândria este ca o salbã pentru ei * ºi violenþa este haina cu care se îmbracã. 7 Din grãsimea lor curge nelegiuire * ºi din inimile lor se revarsã gânduri rele. 8 Batjocoresc, vorbesc cu rãutate, * vorbesc de sus cu îngâmfare. 9 Îºi înalþã gura lor pânã la ceruri * ºi limba lor cutreierã pãmântul. 10 De aceea poporul se ia dupã ei * ºi puhoiul de ape nu-i saturã. 1

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Ei zic: „Cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta? * Existã cumva cunoaºtere în Cel Preaînalt?” 12 Iatã, aceºtia sunt nelegiuiþii: * prosperi întotdeauna, acumuleazã bogãþii. Ant. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima. Ant. 2 Râsul lor se va schimba în jale ºi bucuria în mâhnire. II Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatã * ºi mi-am spãlat mâinile în nevinovãþie, 14 cãci sunt lovit ziua întreagã * ºi pedepsit încã de dimineaþã. 15 De-aº fi zis: „Voi vorbi ca ei”, * aº fi trãdat neamul fiilor tãi. 16 ªi am cugetat ca sã înþeleg aceasta, * dar anevoios lucru a fost în ochii mei, 17 pânã când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu * ºi am înþeles care este sfârºitul lor. 18 Într-adevãr, îi aºezi în loc lunecos * ºi-i faci sã cadã în dezolare. 19 Cum sunt ei abandonaþi ruinãrii, * într-o clipã s-au dus, au pierit de spaimã! 20 Ca un vis la deºteptare, Doamne, * când te trezeºti, faci sã se risipeascã chipul lor. Ant. Râsul lor se va schimba în jale ºi bucuria în mâhnire. 13

Ant. 3 Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu. III 21 Când mi se frãmânta inima * ºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie,

Oficiul lecturilor

eram nepriceput ºi nu înþelegeam nimic, * eram ca un dobitoc înaintea ta. 23 Dar eu sunt pururea cu tine, * m-ai prins de mâna dreaptã. 24 Cu sfatul tãu mã vei cãlãuzi, * apoi mã vei conduce în slavã. 25 Pe cine am eu în ceruri afarã de tine? * ªi, fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmânt. 26 Chiar dacã se mistuie trupul meu ºi inima mea, * stânca inimii mele ºi partea mea e Dumnezeu în veci. 27 Iatã, cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri, * îi vei nimici pe toþi cei care-þi sunt necredincioºi. 28 Iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu: * mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranþa mea, ca sã vestesc toate lucrãrile tale * în faþa porþilor fiicei Sionului. Ant. Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu. V. Cât de dulci sunt pentru cerul gurii mele cuvintele tale, Doamne. R. Mai dulci decât mierea în gura mea. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Isaia

3,1-15

Mustrãri împotriva Ierusalimului Domnul, Dumnezeul oºtirilor, va lua din Ierusalim ºi din Iuda orice sprijin ºi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine ºi orice izvor de apã, 2 pe viteaz ºi pe omul de rãzboi, pe judecãtor ºi pe profet, pe ghicitor ºi pe bãtrân, 3 pe cãpetenia peste cincizeci ºi pe funcþionar, pe sfetnic, pe meºteºugarul ales ºi pe vrãjitorul iscusit. 4 Le voi da tineri drept cãpetenii, zice Domnul, 1

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

ºi niºte copii vor stãpâni peste ei. 5 Oamenii se vor asupri unii pe alþii, unul va apãsa pe celãlalt, fiecare pe aproapele lui, tânãrul îl va lovi pe cel bãtrân ºi omul de nimic pe cel nobil. 6 Vor merge pânã acolo încât unul va apuca pe fratele sãu în casa pãrinteascã ºi-i va zice: „Tu ai o hainã, fii cãpetenia noastrã! Ia dãrâmãturile acestea sub mâna ta!” 7 Dar în aceeaºi zi el va rãspunde: „Nu pot sã fiu doctor, cãci în casa mea nu este nici pâine, nici hainã: nu mã puneþi cãpetenie peste popor”. 8 Se clatinã Ierusalimul, se prãbuºeºte Iuda, pentru cã vorbele ºi faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntând privirile lui mãreþe. 9 Înfãþiºarea feþei lor mãrturiseºte împotriva lor ºi, ca sodomiþii, îºi dau pe faþã nelegiuirea, fãrã s-o ascundã. Vai de sufletul lor, cãci îºi pregãtesc nenorociri! 10 Spuneþi celui drept: „Bine!” Lui îi va merge bine, pentru cã va mânca din rodul lucrãrilor sale. 11 Vai de cel rãu! Lui îi va merge rãu, cãci va culege rodul faptelor lui. 12 Poporul meu este asuprit de niºte copii ºi-l stãpânesc niºte femei! Poporul meu, cârmuitorii tãi te duc în rãtãcire ºi pustiesc calea pe care umbli! 13 Domnul se înfãþiºeazã la judecatã, stã în picioare ca sã judece popoarele. 14 Domnul intrã la judecatã cu bãtrânii poporului sãu ºi cu mai-marii lui: „Voi aþi mâncat via! Prada luatã de la sãrac este în casele voastre! 15 Cu ce drept cãlcaþi voi în picioare poporul meu, ºi apãsaþi pe sãraci?”, zice Domnul, Dumnezeul oºtirilor.

Oficiul lecturilor

RESPONSORIUL Is 3,10.11.13 R. Spuneþi celui drept: Bine! Pentru cã va mânca din rodul lucrãrilor sale. * Vai de cel rãu: lui îi va merge rãu, cãci va culege rodul faptelor lui. V. Domnul se ridicã la judecatã ºi stã în picioare ca sã judece popoarele. * Vai de cel rãu. LECTURA A DOUA Din Comentariul asupra cãrþii lui Iob al sfântului Grigore cel Mare, papã (Cartea 3, 39-40: PL 75, 619-620)

Din afarã lupte, dinãuntru, temeri Oamenii sfinþi, deºi sunt chinuiþi de încercãri, ºtiu sã-i suporte pe cei care îi lovesc ºi, în acelaºi timp, sã þinã piept celor care vor sã-i ducã în greºealã. Împotriva celor dintâi ei ridicã scutul rãbdãrii, împotriva acestora din urmã îndreaptã armele adevãrului. Se alãturã astfel cele douã metode de luptã, apelând la arta cu adevãrat invincibilã a tãriei. Înlãuntrul lor îndreaptã distorsiunile doctrinei sãnãtoase prin învãþãtura luminatã, în afarã ºtiu sã suporte cu bãrbãþie orice persecuþie. Pe unii îi corecteazã învãþându-i, pe alþii îi înving suportându-i. Prin rãbdare, ei se simt mai puternici împotriva duºmanilor, prin dragoste, sunt mai capabili sã se îngrijeascã de sufletele rãnite de rãu. Celor dintâi le opun rezistenþã ca sã nu-i deruteze ºi pe ceilalþi. Pe aceºtia din urmã îi urmeazã cu teamã ºi preocupare, ca sã nu pãrãseascã de tot calea dreptãþii. Sã vedem soldatul taberelor lui Dumnezeu, care se luptã împotriva ambelor rele: Din afarã lupte, dinãuntru, temeri (2Cor 7,5). Expune bãtãliile pe care le îndurã din afarã, spunând: În pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaþionalilor, în pericole din partea pãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericole printre fraþii mincinoºi (2Cor 11,26). Alte arme pe care

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

le foloseºte în acest rãzboi sunt: În muncã ºi trudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete, adesea în posturi, în frig ºi fãrã haine (2Cor 11,27). Deºi este angajat pe atâtea fronturi, el nu-ºi distrage atenþia de la siguranþa taberelor. De fapt, adaugã imediat: ªi pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile (2Cor 11,28). Ia asupra sa toate greutãþile rãzboiului ºi, în acelaºi timp, se dãruieºte cu multã grijã pentru apãrarea fraþilor. Vorbeºte despre relele pe care le suportã ºi adaugã bunurile pe care le împarte. Sã ne gândim apoi cât de obositor este a suporta în acelaºi timp adversitãþile din afarã ºi a se apãra înlãuntrul sãu împotriva slãbiciunilor sale. Din afarã suportã bãtãliile, pentru cã este sfâºiat de lovituri, este legat cu lanþuri; înlãuntru suportã frica, pentru cã se teme ca nu cumva suferinþa sa sã dãuneze ºi ucenicilor, nu numai lui. De aceea, le scrie: Nimeni sã nu se clatine în aceste necazuri. ªtiþi doar voi înºivã cã la aceasta am fost destinaþi (1Tes 3,3). În suferinþa sa, se temea de cãderea altora, adicã a ucenicilor care, auzind cã el era chinuit pentru credinþã, sã refuze sã mai fie credincioºi. O, sentiment de dragoste imensã! Dispreþuieºte ceea ce el însuºi suferã ºi se preocupã sã nu se formeze concepþii greºite în ucenici. Nu ia în seamã rãnile trupului sãu ºi se îngrijeºte de rãnile inimilor celorlalþi. Cei mari au aceastã particularitate cã, aflându-se în durerea propriilor necazuri, nu înceteazã sã se ocupe de alþii; în timp ce suferã în ei înºiºi suportând propriile necazuri, se îngrijesc de alþii, sfãtuindu-i ceea ce au nevoie. Sunt ca niºte medici eroi, loviþi de boalã: suportã rãnile rãului propriu ºi acordã altora îngrijiri ºi medicamente pentru vindecarea lor. RESPONSORIUL

Cf. Iob 13,20.21; cf. Ier 10,24

R. Nu-mi ascunde, Doamne, faþa ta; îndepãrteazã de la mine mâna ta, * nu mã mai tulbura cu frica ta.

Laudele

V. Pedepseºte-mã, Doamne, cu îndurare, dar nu dupã mânia ta, ca nu cumva sã mã nimiceºti. * Nu mã mai tulbura.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai pregãtit daruri nevãzute celor ce te iubesc, revarsã în inimile noastre cãldura iubirii tale, pentru ca, iubindu-te în toate ºi mai presus de toate, sã dobândim fãgãduinþele tale, care întrec orice dorinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Luminã sublimã, izvor de luminã, În faþa ta ziua ºi noaptea se-nclinã; Tenebrelor nopþii, de pui stãvilare, Când dai tu poruncã, lumina apare. Luceafãr eºti, Doamne, dar nu micul astru Ce noaptea scânteie pe cerul albastru Vestind tuturora cu raza-i plãpândã Înfrângerea nopþii ºi-a zilei izbândã; Ci eºti Creatorul luminii astrale; Toþi aºtrii sunt licãri din razele tale.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Lumina ta, Doamne, pãtrunde oriunde, În faþa ta soarele însuºi se-ascunde. Pãtrundã ºi-n inimi, alunge din ele Pãcatul ºi bezna pornirilor rele. Golite le facã de ura pãgânã, Ca-n ele iubirea mereu sã rãmânã. Cristos sã primeascã, în mila sa mare, Nevrednicul nostru prinos de-nchinare; Primeascã-l, de-asemeni, ºi veºnicul Tatã, ªi Duhul, izvor de iubire curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-am îndestulat dimineaþa cu îndurarea ta, Doamne. Psalmul 89 (90) Strãlucirea Domnului sã fie asupra noastrã O zi la Domnul este ca o mie de ani, ºi o mie de ani, ca o singurã zi (2Pt 3,8). 1

Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu * din generaþie în generaþie. 2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, † mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, * din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu. 3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, * tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!” 4 Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut * ºi ca o strajã de noapte. 5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; * 6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte; dimineaþa înfloreºte ºi creºte, * seara este cositã ºi se usucã. 7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta * ºi suntem îngroziþi de furia ta.

Laudele

Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, * ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale. 9 Cãci, din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus * ºi anii noºtri se consumã ca o suflare. 10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, * iar pentru cei în putere, la optzeci, însã, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudã ºi durere, * pentru cã trec repede ºi noi ne ducem. 11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, * aºa cum se cuvine celui care se teme de tine? 12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, * ca sã dobândim o inimã înþeleaptã. 13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? * Ai milã de slujitorii tãi! 14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, † ca sã tresãltãm de bucurie * ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre. 15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit * ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea. 16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, * ºi fiii lor, mãreþia ta. 17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru sã fie asupra noastrã! † Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! * Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre! Ant. Ne-am îndestulat dimineaþa cu îndurarea ta, Doamne. Ant. 2 Lauda Domnului rãsunã pânã la marginile pãmântului. Cântarea

Is 42,10-16

Imn cãtre Dumnezeu biruitorul ºi mântuitorul Cântã o cântare nouã înaintea tronului (Ap 14,3).

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui pânã la marginile pãmântului, voi, care cãlãtoriþi pe mare, † ºi tot ce vieþuieºte într-însa, * insulele ºi cei care trãiesc pe ele! 11 Sã tresalte de bucurie pustiul ºi cetãþile lui, * satele locuite de Kedar, sã cânte de veselie locuitorii din Petra * ºi sã strige de pe vârful munþilor! 12 Sã-i aducã Domnului mãrire * ºi sã vesteascã lauda lui în insule. 13 Domnul iese ca un viteaz, * ca un rãzboinic îºi aprinde înflãcãrarea. Înalþã strigãte de luptã, * îºi aratã puterea împotriva duºmanilor sãi. 14 „Am tãcut mult timp, am fost liniºtit ºi rãbdãtor. † Acum, voi striga precum femeia ce naºte, * voi geme ºi voi gâfâi. 15 Voi preface în deºert munþi ºi coline * ºi toatã iarba lor o voi pârjoli; voi preface râurile în pãmânt uscat * ºi lacurile le voi seca. 16 Îi voi conduce pe cei orbi pe drumuri de ei neºtiute * ºi îi voi cãlãuzi pe cãrãri necunoscute; voi preface întunericul dinaintea lor în luminã * ºi povârniºurile, în cale netedã”. Ant. Lauda Domnului rãsunã pânã la marginile pãmântului. Ant. 3 Lãudaþi numele Domnului, voi, care staþi în casa Domnului. Psalmul 134 (135),1-12 Laudã lui Dumnezeu care sãvârºeºte minuni Popor luat în stãpânire de Domnul, vestiþi faptele mãreþe ale aceluia care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã (cf. 1Pt 2,9).

Laudele

Lãudaþi numele Domnului, * lãudaþi-l, slujitori ai Domnului, 2 voi, care staþi în casa Domnului, * în curþile casei Dumnezeului nostru! 3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, † cântaþi imnuri numelui sãu, * pentru cã este vrednic de laudã. 4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, * pe Israel, ca sã-i aparþinã. 5 ªtiu cã Domnul este mare: * Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii. 6 Domnul face tot ce vrea † în cer ºi pe pãmânt, * pe mare ºi în abisuri. 7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, † fulgere a fãcut pentru ploaie * ºi scoate vântul din vistieriile sale. 8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului, * de la om pânã la animal. 9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, * împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi. 10 A lovit naþiuni multe * ºi a ucis regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoreilor, ºi pe Og, regele Basanului, * ºi toate domniile din Canaan, 12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, * moºtenire lui Israel, poporul sãu. Ant. Lãudaþi numele Domnului, voi, care staþi în casa Domnului. LECTURA SCURTÃ Idt 8,25-26a.27 Sã-i mulþumim Domnului, Dumnezeului nostru, care ne încearcã precum i-a încercat pe pãrinþii noºtri. Amintiþi-vã câte a fãcut cu Abraham ºi cu Isaac ºi câte i s-au întâmplat lui Iacob. Cãci, dupã cum pe ei i-a trecut prin foc spre a le încerca inimile, tot astfel, ºi pe noi, nu din

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

rãzbunare ne încearcã, ci Domnul îi încearcã pe cei care se apropie de el, pentru a rãmâne credincioºi. RESPONSORIUL SCURT R. Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Bucuraþi-vã. V. Cântaþi-i lui cântare nouã, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Slavã Tatãlui. Bucuraþi-vã. Ant. la Benedictus: Binecuvântat sã fie Domnul, pentru cã ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

Laudele

ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat fie Domnul, cãci el ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, care îi ascultã ºi îi mântuieºte pe cei care îºi pun speranþa în el: Pe tine te lãudãm, Doamne, în tine sperãm! Îþi mulþumim þie, celui bogat în îndurare, – pentru marea iubire cu care ne-ai iubit. Tu, care pururi lucrezi în lume împreunã cu Tatãl, – înnoieºte toate prin puterea Duhului Sfânt. Deschide ochii noºtri ºi ochii fraþilor noºtri, – ca sã vedem astãzi faptele tale minunate. Tu, care ne chemi astãzi la slujirea ta, – fã-ne slujitori ai harului tãu celui de multe feluri, faþã de fraþii noºtri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care le-ai încredinþat oamenilor pãmântul ca sã-l pãzeascã ºi sã-l lucreze ºi ai creat soarele ca sã le fie de folos, dã-ne astãzi harul sã lucrãm cu fidelitate spre slava ta ºi spre binele aproapelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu, Doamne. Psalmul 118 (119),129-136 XVII (Phe) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Împlinirea legii este iubirea (Rom 13,10). 129 Învãþãturile tale sunt minunate, * de aceea sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate. 130 Explicarea cuvintelor tale * dã luminã ºi înþelegere celor neºtiutori.

Ora medie

131

Îmi deschid gura, cãci ard de sete, * pentru cã sunt însetat de poruncile tale. 132 Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te, * aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu. 133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu * ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire. 134 Scapã-mã de oprimarea omului * ºi voi pãzi învãþãturile tale. 135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã * ºi învaþã-mã orânduirile tale! 136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei, * pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o. Ant. Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu, Doamne. Ant. 2 Unul singur este dãtãtorul legii ºi judecãtorul: iar tu cine eºti de-l judeci pe aproapele tãu? Psalmul 81 (82) Împotriva judecãtorilor nedrepþi Nu judecaþi nimic înainte de vreme pânã când va veni Domnul (1Cor 4,5). 1 Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, * în mijlocul zeilor face judecatã. 2 „Pânã când veþi judeca strâmb * ºi veþi susþine cauza celor rãi? 3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, * daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac, 4 scãpaþi-l pe cel slab * ºi pe cel lipsit de apãrare, eliberaþi-l din mâinile celor rãi!” 5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþeleg, ci umblã în întuneric; * se cutremurã toate temeliile pãmântului. 6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei! * Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!”

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii, * veþi cãdea ca toþi cei puternici. 8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul, * cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta. Ant. Unul singur este dãtãtorul legii ºi judecãtorul: iar tu cine eºti de-l judeci pe aproapele tãu? Ant. 3 Am strigat ºi Domnul m-a ascultat. Psalmul 119 (120) Dorinþa de pace Statornici în încercare stãruiþi în rugãciune (Rom 12,12). 1 În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul * ºi el m-a ascultat. 2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase, * de limbã vicleanã! 3 Ce þi se va da ºi ce câºtig vei avea, * limbã vicleanã? 4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic * ºi cãrbuni aprinºi de ienupãr. 5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek, * cã locuiesc printre corturile din Kedar! 6 Sufletul meu a locuit prea mult * printre cei care urãsc pacea. 7 Eu sunt un om al pãcii, * dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul. Ant. Am strigat ºi Domnul m-a ascultat. LECTURA SCURTÃ

Ier 32,40

Voi încheia cu ei un legãmânt veºnic ºi nu voi înceta sã le fac bine ºi voi pune frica mea în inimile lor, ca sã nu se îndepãrteze de la mine. V. În Dumnezeu e mântuirea ºi slava mea. R. ªi scãparea mea este la el.

Vesperele

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti Domnul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilei împlinind cu seninãtate voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Izvor de luminã ce nu se terminã, Din cer ne trimite ºi nouã luminã; Rugãmu-ne þie-n cucernicã rugã: Pãcatul ºi bezna le pune pe fugã. Cad umbrele serii tãcute ºi calme. Odihnã aºteaptã truditele palme. La ceasul când ziua se stinge ºi moare, Ca jertfã þi-aducem a frunþii sudoare. Când soarele-apune strigãm cu suspine: În bezna cea tristã, luminã tu fi-ne. Tu eºti pentru îngeri fãclie ºi soare; Trimite-ne-n noapte cereasca-þi splendoare. Ne-acoperã haina ce-am pus-o s-o þese Pãcatele noastre ca iarba de dese; Iertarea ta, Doamne, de ea ne dezbrace, Ne-mbrace c-o hainã de har ºi de pace.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Mãrire primeascã cerescul Pãrinte, ªi Fiul, nãscutul deja înainte De veacuri, ºi Duhul iubirii depline, Mãrire Treimii ce-n viaþã ne þine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I 1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã veºnicã este îndurarea lui.

Vesperele

Ant. 2 Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic. II 10

El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic.

Ant. 3 Dumnezeu a hotãrât ca, la plinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. Cântarea

Ef 1,3-10

Planul de mântuire al lui Dumnezeu Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Dumnezeu a hotãrât ca, la plinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. 3

Vesperele

LECTURA SCURTÃ 1Tes 3,12-13 Pe voi sã vã facã Domnul sã creºteþi ºi sã prisosiþi în iubire unii faþã de alþii ºi faþã de toþi, aºa cum suntem noi faþã de voi, ca sã întãreascã inimile voastre, aºa încât sã fiþi fãrã prihanã înaintea lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreunã cu toþi sfinþii sãi. RESPONSORIUL SCURT R. Sã se înalþe, Doamne, * cãtre tine rugãciunea mea. Sã se înalþe. V. Ca tãmâia înaintea ta, * cãtre tine rugãciunea mea. Slavã Tatãlui. Sã se înalþe.

Ant. la Magnificat: Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm cu umilinþã lui Isus, care nu-i pãrãseºte pe cei ce-ºi pun nãdejdea în el: Ascultã-ne, Dumnezeul nostru! Doamne Cristoase, luminãtorul nostru, revarsã lumina ta asupra Bisericii, – ca sã te vesteascã neamurilor pe tine, marele mister al îndurãrii arãtat în trup. Ocroteºte pe preoþii ºi pe toþi slujitorii Bisericii tale, – pentru ca, predicând altora, sã fie aflaþi ºi ei credincioºi în slujirea ta. Tu, care ai dãruit lumii pacea prin sângele tãu, – îndepãrteazã pãcatul dezbinãrii ºi flagelul rãzboiului. Ajutã-i cu belºugul harului tãu pe cei cãsãtoriþi, – ca ei sã vãdeascã mai desãvârºit în viaþa lor misterul Bisericii tale. Dãruieºte-le tuturor celor rãposaþi iertarea pãcatelor, – ca, prin îndurarea ta, sã aibã parte de fericirea sfinþilor. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Rãmâi cu noi, Doamne Isuse, cãci se însereazã ºi, însoþindu-ne pe cale, încãlzeºte-ne inimile ºi trezeºte-ne, cu bunãtate, speranþa, ca sã te recunoaºtem în Scripturi

Completoriul

ºi în frângerea pâinii împreunã cu fraþii noºtri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare.

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului.

Completoriul

Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,9-10 Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 29

Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,

Luni, sãptãmâna a XX-a de peste an

28 30

cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã- ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.