17-03-2010 by Liturgia Orelor

MIERCURI SÃPTÃMÂNA A IV-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul ºi nu uita nicicând de binefacerile sale. Psalmul 102 (103) Laudã lui Dumnezeu cel îndurãtor Prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime (cf. Lc 1,78). I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul * ºi tot ce este în mine sã binecuvânteze numele sãu cel sfânt! 2 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul * ºi nu uita nicicând de binefacerile sale. 3 El îþi iartã toate pãcatele * ºi te vindecã de orice boalã. 4 El îþi scapã viaþa din adânc * ºi te încununeazã cu îndurare ºi cu iubire; 5 el îþi saturã cu bunãtãþi bãtrâneþea * ºi te face sã întinereºti iarãºi ca vulturul. 6 Domnul face dreptate ºi judecatã dreaptã * tuturor celor care suferã nedreptatea. 7 El a fãcut cunoscute lui Moise cãile sale * ºi faptele sale minunate fiilor lui Israel. Ant. Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul ºi nu uita nicicând de binefacerile sale. 1

Ant. 2 Aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii, aºa îi iubeºte Domnul pe cei care se tem de el. II

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Domnul este îndurãtor ºi milostiv, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de îndurare. 9 El nu dojeneºte la nesfârºit, * nici nu poartã pe veci mânie. 10 El nu ne rãsplãteºte dupã greºelile noastre, * nici nu ne pedepseºte dupã fãrãdelegile noastre. 11 Cât sunt de sus cerurile faþã de pãmânt, * tot atât de mare este mila sa faþã de cei care se tem de el. 12 Cât de departe este rãsãritul de apus, * atât de mult îndepãrteazã de la noi pãcatele noastre. 13 Aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii, * aºa îi iubeºte Domnul pe cei care se tem de el. 14 Cãci el ºtie din ce am fost fãcuþi * ºi nu uitã cã suntem þãrânã. 15 Zilele omului sunt ca iarba, * el înfloreºte ca floarea câmpului. 16 Când suflã vântul, ea dispare, * nici locul în care a stat nu se mai cunoaºte. Ant. Aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii, aºa îi iubeºte Domnul pe cei care se tem de el. Ant. 3 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui. III Dar mila Domnului rãmâne fãrã încetare † peste cel care se teme de el, * ºi dreptatea lui peste copiii copiilor lor, 18 peste cei care pãzesc legãmântul sãu * ºi îºi aduc aminte de poruncile lui, ca sã le împlineascã. 19 Domnul ºi-a aºezat în ceruri tronul sãu, * stãpânirea sa se întinde peste toate. 20 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi îngerii lui, † voi, cei puternici, care împliniþi poruncile sale * ascultând de glasul cuvântului sãu. 21 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate oºtirile sale, * slujitorii lui, care împliniþi voinþa lui! 17

Oficiul lecturilor 22

Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui, † în tot locul stãpânirii sale! * Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui. V. Convertiþi-vã ºi faceþi pocãinþã. R. Înnoiþi-vã inima ºi duhul.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea Numerilor

11,4-6.10-30

Sfântul Duh a fost revãrsat asupra bãtrânilor ºi a lui Iosue În zilele acelea, 4 adunãrii de oameni, care se afla în mijlocul lui Israel, i-a venit poftã, ba chiar ºi fiii lui Israel au început sã plângã ºi sã zicã: „Cine ne va da carne sã mâncãm? 5 Ne aducem aminte de peºtii pe care-i mâncam în Egipt, ºi care nu ne costau nimic, de castraveþi, de pepeni, de praz, de ceapã ºi de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noºtri nu vãd decât mana aceasta”. 10 Moise a auzit poporul plângându-se, fiecare în familia lui ºi la uºa cortului sãu. Mânia Domnului s-a aprins cu tãrie. Moise s-a întristat 11 ºi a zis Domnului: „Pentru ce mâhneºti tu pe slujitorul tãu ºi pentru ce n-am cãpãtat eu trecere înaintea ta, ºi ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zãmislit tot poporul acesta? Oare eu l-am nãscut, ca sã-mi zici: «Poartã-l la sânul tãu, cum poartã doica pe copil, pânã în þara pe care ai jurat pãrinþilor lui cã i-o vei da»? 13 De unde sã iau carne, ca sã dau la tot poporul acesta? Cãci ei murmurã înaintea mea, zicând: «Dã-ne carne ca sã mâncãm!» 14 Eu singur nu pot sã port tot poporul acesta, cãci este prea greu pentru mine. 15 Decât sã te porþi aºa cu mine, mai bine omoarã-mã, te rog, dacã mai am vreo trecere înaintea ta, ca sã nu-mi mai vãd nenorocirea”. 16 Domnul i-a zis lui Moise: „Adunã ºaptezeci de bãrbaþi, dintre bãtrânii lui Israel, dintre cei pe care-i

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

cunoºti ca bãtrâni ai poporului ºi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii ºi sã se înfãþiºeze acolo împreunã cu tine. 17 Eu voi coborî ºi îþi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, ºi-l voi pune peste ei, ca sã poarte împreunã cu tine sarcina poporului, ºi sã n-o mai porþi tu singur. 18 Sã spui poporului: Sfinþiþi-vã pentru mâine, ºi aveþi sã mâncaþi carne, fiindcã aþi plâns în auzul Domnului ºi aþi zis: «Cine ne va da carne sã mâncãm? Cãci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vã va da carne ºi veþi mânca. 19 Aveþi sã mâncaþi carne, nu o zi, nici douã zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douãzeci de zile, 20 ci o lunã întreagã, pânã vã va ieºi pe nas ºi vã veþi scârbi de ea, pentru cã n-aþi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru ºi pentru cã v-aþi plâns înaintea lui, zicând: «Pentru ce am ieºit noi oare din Egipt?»” 21 Moise a zis: „ªase sute de mii de oameni care merg pe jos alcãtuiesc poporul în mijlocul cãruia sunt eu, ºi tu zici: «Le voi da carne ºi vor mânca o lunã întreagã!» 22 Putem tãia oare atâtea oi ºi atâþia boi, ca sã ajungã? Sau nu cumva avem sã prindem toþi peºtii mãrii, ca sã le ajungã?” 23 Domnul i-a rãspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacã ceea ce þi-am spus se va întâmpla sau nu”. 24 Moise a ieºit ºi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat ºaptezeci de bãrbaþi dintre bãtrânii poporului ºi i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul a coborât în nor, ºi i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el ºi l-a pus peste cei ºaptezeci de bãtrâni. ªi de îndatã ce duhul s-a aºezat peste ei, au început sã profeþeascã; dar apoi au încetat. 26 Doi oameni, unul numit Eldad, ºi altul Medad, rãmãseserã în tabãrã, ºi duhul s-a aºezat ºi peste ei; cãci erau dintre cei înscriºi, cu toate cã nu se duseserã la cort. ªi au început sã profeþeascã ºi ei în tabãrã. 27 Un tânãr a alergat ºi i-a dat de ºtire lui Moise, zicând: „Eldad ºi Medad profeþesc în tabãrã”. 28 ªi Iosue, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise din tinereþea lui, a luat cuvântul ºi a zis: „Domnul meu, Moise, opreºte-i”. 29 Moise i-a rãspuns: „Eºti gelos pentru mine?

Oficiul lecturilor

Sã dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sã fie alcãtuit din profeþi ºi Domnul sã-ºi trimitã duhul lui peste ei!” 30 Apoi, Moise s-a întors în tabãrã, el ºi bãtrânii lui Israel. RESPONSORIUL Il 3,1bc.2b; Fap 1,8 R. Voi revãrsa duhul meu peste toatã fãptura, iar fiii ºi fiicele voastre vor profeþi. * În zilele acelea voi revãrsa duhul meu. V. Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî peste voi ºi îmi veþi fi martori pânã la marginile pãmântului. * În zilele acelea. LECTURA A DOUA Din Scrisorile sfântului Maxim Mãrturisitorul, abate (Scris. 11: PG 91, 454-455)

Milostivirea Domnului faþã de cei care se cãiesc de pãcatele lor Toþi predicatorii adevãrului, toþi slujitorii harului divin ºi cei care, de la început ºi pânã în zilele noastre, ne-au vorbit despre voinþa mântuitoare a lui Dumnezeu spun cã nimic nu-i este atât de plãcut lui Dumnezeu ºi atât de conform cu iubirea sa cum este convertirea oamenilor printr-o cãinþã sincerã de pãcate. Tocmai pentru a-i aduce din nou la sine pe oameni, Dumnezeu a fãcut fapte minunate, a dat dovada bunãtãþii sale: Cuvântul Tatãlui, printr-un act de umilinþã de nespus ºi printr-un act de condescendenþã, s-a fãcut trup ºi a binevoit sã locuiascã între noi. A fãcut, a pãtimit ºi a spus tot ceea ce era necesar pentru a ne reconcilia pe noi, duºmani ºi adversari, cu Dumnezeu Tatãl. Ne-a chemat din nou la viaþã pe noi, care fuseserãm excluºi. Cuvântul divin nu numai cã a vindecat bolile noastre prin puterea minunilor, dar a luat asupra sa ºi infirmitãþile patimilor noastre, a plãtit datoria noastrã prin supliciul crucii, ca ºi cum ar fi fost vinovat el, cel nevinovat. Ne-a eliberat de pãcate multe ºi teribile. În afarã de

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

aceasta, cu multe exemple ne-a stimulat sã fim asemenea lui în înþelegere, în amabilitate ºi în iubirea perfectã faþã de fraþi. Pentru aceasta, a spus: Nu am venit sã-i chem la convertire pe cei drepþi, ci pe cei pãcãtoºi (Lc 5,32). ªi iarãºi: Nu cei sãnãtoºi au nevoie de medic, ci bolnavii (Mt 9,12). De asemenea, a spus cã a venit sã caute oaia pierdutã ºi cã a fost trimis la oile risipite ale casei lui Israel. La fel, cu parabola drahmei pierdute s-a referit, chiar dacã în mod ascuns, la un aspect deosebit al misiunii sale: el a venit sã recupereze imaginea divinã desfiguratã de pãcat. Amintim apoi ceea ce spune într-o altã parabolã a sa: Adevãr vã spun, tot aºa va fi bucurie în cer pentru un pãcãtos care se converteºte... (Lc 15,7). Samariteanul milostiv din Evanghelie l-a îngrijit cu untdelemn ºi vin ºi a pansat rãnile celui care cãzuse în mâinile tâlharilor ºi fusese prãdat de toate ºi pãrãsit în drum, însângerat ºi pe jumãtate mort. L-a pus pe animalul sãu de povarã, l-a dus la un han, a plãtit ceea ce era nevoie ºi a promis cã se va îngriji de restul când se va întoarce. Dumnezeu este acel tatã iubitor care îl primeºte pe fiul risipitor, se apleacã asupra lui, este sensibil faþã de cãinþa sa, îl îmbrãþiºeazã, îl îmbracã din nou cu podoabele gloriei sale paterne ºi nu-i reproºeazã nimic din ceea ce a comis. Cheamã înapoi la staul oaia care s-a îndepãrtat de cele o sutã de oi ale lui Dumnezeu. Dupã ce a gãsit-o cã rãtãcea pe dealuri ºi pe munþi, nu o conduce la staul îmbrâncind-o sau strigând ameninþãtor, ci o pune pe umeri ºi o poartã nevãtãmatã la restul turmei cu tandreþe ºi iubire. El spune: Veniþi la mine, voi, cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi da odihnã (cf. Mt 11,28). ªi iarãºi: Luaþi asupra voastrã jugul meu (Mt 11,29). Jugul sunt poruncile sau viaþa trãitã conform preceptelor evanghelice. Apoi, referitor la greutate, poate apãsãtoare ºi neplãcutã pentru penitent, adaugã: Jugul meu este lesne de purtat ºi povara mea este uºoarã (Mt 11,30).

Laudele

Învãþându-ne dreptatea ºi bunãtatea lui Dumnezeu, ne porunceºte: Fiþi sfinþi, fiþi desãvârºiþi, fiþi milostivi ca Tatãl vostru ceresc (cf. Lc 6,36); iertaþi ºi vi se va ierta (Lc 6,37) ºi iarãºi: Tot ceea ce vreþi sã vã facã vouã oamenii faceþi-le ºi voi lor (Mt 7,12). RESPONSORIUL Cf. Ez 33,11; Ps 93 (94),19 R. Aº fi fost pierdut, dacã n-aº fi cunoscut îndurarea ta, Doamne. Tu ai spus: Nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu; * tu, care ai chemat femeia canaaneanã ºi vameºul la pocãinþã. V. Când multe gânduri negre se frãmântã în inima mea, mângâierile tale îmi învioreazã sufletul. * Tu, care. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care celor drepþi le dai rãsplatã, iar pãcãtoºilor iertare prin pocãinþã, ascultã-ne cu milã rugãciunea, pentru ca mãrturisirea vinovãþiei noastre sã ne dobândeascã iertarea pãcatelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase,

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! † Psalmul 107 (108) Preamãrirea Domnului ºi cerere de ajutor Pentru cã Fiul lui Dumnezeu a fost înãlþat mai presus de ceruri, peste tot pãmântul se va vesti mãrirea lui (Arnobius). 2 Gata e inima mea, Dumnezeule, † gata e inima mea! * † Îþi voi cânta ºi voi intona imnuri! Bine, gloria mea! 3 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã: * vreau sã trezesc aurora.

Laudele

Te voi lãuda între popoare, Doamne, * ºi îþi voi înãlþa imnuri printre naþiuni, 5 cãci îndurarea ta este mare pânã la ceruri * ºi adevãrul tãu pânã la nori. 6 Înalþã-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, * ºi slava ta sã fie peste tot pãmântul! 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * fã mântuire cu dreapta ta ºi ascultã-mã! 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu cel sfânt: † „Mã voi bucura, voi împãrþi Sihemul * ºi voi mãsura valea Sucot; 9 al meu este Galaadul, al meu este Manase † ºi Efraim, coiful capului meu, * Iuda, toiagul meu de domnie. 10 Moab, vasul în care mã spãl; † peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai vrei sã ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? 13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! Ant. 2 Domnul m-a îmbrãcat cu haina mântuirii ºi a dreptãþii. Cântarea

Is 61,10–62,5

Bucuria profetului pentru noul Ierusalim Am vãzut Ierusalimul cel nou, cetatea sfântã... împodobitã ca o mireasã pentru mirele sãu (cf. Ap 21,2).

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

61,10

Mã voi bucura din toatã inima în Domnul * ºi va tresãlta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, cãci m-a îmbrãcat cu haina mântuirii, * ºi cu mantia dreptãþii m-a învãluit ca pe un mire care poartã coroanã * ºi ca pe o mireasã împodobitã cu giuvaerurile sale. 11 Aºa cum din pãmânt rãsar ierburile † ºi în grãdinã încolþesc seminþele, * aºa va face Domnul Dumnezeu sã rãsarã dreptatea ºi lauda înaintea tuturor popoarelor. 62,1 Din dragoste pentru Sion nu voi tãcea, * din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnã, pânã când dreptatea lui nu va apãrea ca o luminã * ºi mântuirea lui nu va strãluci ca o fãclie aprinsã. 2 Neamurile vor vedea dreptatea ta * ºi toþi regii mãrirea ta; ºi-þi vor pune un nume nou * pe care gura Domnului îl va rosti. 3 Vei fi ca o cununã strãlucitoare în mâna Domnului * ºi ca o diademã regalã în mâna Dumnezeului tãu. 4 De acum nu te vei mai numi Cea Pãrãsitã * ºi pãmântul tãu nu va mai fi numit Þarã Pustie, ci te vei numi Bucuria Mea * ºi þara ta se va chema Mireasã, cãci Domnul ºi-a gãsit bucuria în tine * ºi þara ta se va cununa cu el. 5 Aºa cum tânãrul se uneºte cu o fecioarã, * aºa se vor uni fiii tãi cu tine, ºi, dupã cum mirele se bucurã de mireasã, * tot aºa se va bucura Dumnezeul tãu de tine. Ant. Domnul m-a îmbrãcat cu haina mântuirii ºi a dreptãþii. Ant. 3 Voi lãuda pe Domnul în viaþa mea. Psalmul 145 (146) Fericirea celor care nãdãjduiesc în Domnul

Laudele

Îl lãudãm pe Domnul în viaþa noastrã, adicã prin purtarea noastrã (Arnobius). 1 Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † 2 Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. Voi lãuda pe Domnul în viaþa mea. LECTURA SCURTÃ Dt 7,6b.8-9 Pe tine te-a ales Domnul, Dumnezeul tãu, ca, între toate popoarele care trãiesc pe pãmânt, tu sã fii poporul care îi aparþine lui în mod deosebit. Din dragoste cãtre voi ºi din fidelitate faþã de jurãmântul pe care l-a fãcut pãrinþilor voºtri, v-a scos Domnul cu puterea mâinii sale ºi v-a eliberat din casa sclaviei ºi din mâna lui faraon, regele Egiptului. Sã ºtii deci cã Domnul, Dumnezeul tãu, este Dumnezeul cel adevãrat, Dumnezeul

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

fidel, care îºi þine legãmântul ºi îndurarea lui þine pânã la al miilea neam pentru cei care îl iubesc ºi-i pãzesc poruncile. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Cel care ascultã cuvântul meu ºi crede în acela care m-a trimis are viaþã veºnicã, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,

Laudele

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cel care ascultã cuvântul meu ºi crede în acela care m-a trimis are viaþã veºnicã, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i mulþumim lui Dumnezeu Tatãl, care ne purificã inimile ºi ne întãreºte în iubire prin revãrsarea Duhului Sfânt ºi prin lucrarea lui în noi. Sã-l implorãm stãruitor: Dã-ne, Doamne, Duhul tãu Sfânt! Dã-ne harul sã primim întotdeauna cu recunoºtinþã cele bune din mâna ta – ºi sã le acceptãm ºi pe cele rele cu rãbdare! Dãruieºte-ne sã nu cãutãm iubirea numai în lucrurile mari, – ci sã o trãim necontenit în viaþa de fiecare zi! Învaþã-ne sã ne lipsim de tot ce este de prisos, – pentru a-i putea ajuta pe fraþii noºtri nevoiaºi! Fã-ne sã purtãm în trupul nostru moartea Fiului tãu, – tu, care ne-ai dãruit viaþa în trupul lui! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care celor drepþi le dai rãsplatã, iar pãcãtoºilor iertare prin pocãinþã, ascultã-ne cu milã rugãciunea, pentru ca mãrturisirea vinovãþiei noastre sã ne dobândeascã iertarea pãcatelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof)

Ora medie

145

Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Psalmul 93 (94) Domnul îi rãzbunã pe cei drepþi Domnul rãzbunã toate acestea... cãci nu ne-a chemat Dumnezeu la necurãþie, ci la sfinþenie (cf. 1Tes 4,6-7). I Dumnezeule, care faci dreptate, * Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, aratã-te! 2 Ridicã-te, tu, care judeci pãmântul, * dã-le celor mândri plata cuvenitã! 3 Pânã când, Doamne, pãcãtoºii, * pânã când pãcãtoºii vor triumfa? 4 Ei bârfesc ºi vorbesc cu îngâmfare, * toþi fãcãtorii de rele se laudã, 5 calcã în picioare poporul tãu, Doamne, * ºi asupresc moºtenirea ta. 6 Mãcelãresc pe vãduvã ºi pe cel strãin * ºi dau la moarte pe cel orfan. 1

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

ªi spun: „Domnul nu vede, * Dumnezeul lui Iacob nu înþelege!” 8 Înþelegeþi voi, voi cei lipsiþi de minte din popor! * Când veþi deveni înþelepþi, nebunilor? 9 Cel care a plantat urechea oare nu aude? * Cel care a modelat ochiul oare nu vede? 10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseºte, * el, care a dat omului cunoaºterea? 11 Domnul cunoaºte gândurile oamenilor, * ºtie cã sunt zadarnice. II Fericit este omul pe care îl cãlãuzeºti tu, Doamne, * pe care îl înveþi legea ta, 13 ca sã-l pãstrezi netulburat în ziua nenorocirii, * pânã se va sãpa groapa pãcãtosului. 14 Pentru cã Domnul nu respinge poporul sãu * ºi nu pãrãseºte moºtenirea sa. 15 Se va face judecatã dupã dreptate * ºi o vor urma toþi cei cu inima curatã. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor rãi? * Cine îmi va sta alãturi împotriva celor ce fac fãrãdelege? 17 Dacã Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, * sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinþa tãcerii. 18 Când spun: „Mi se clatinã piciorul!”, * îndurarea ta, Doamne, mã susþine. 19 Când multe gânduri negre se frãmântã în inima mea, * mângâierile tale îmi învioreazã sufletul. 20 Oare îþi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii * care pricinuieºte nenorocire, împotriva legii? 21 Se nãpustesc asupra vieþii celui drept * ºi osândesc sânge nevinovat. 22 Dar Domnul este loc de refugiu pentru mine * ºi Dumnezeul meu, stâncã de apãrare, 12

Vesperele

ºi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor † ºi din cauza rãutãþii lor îi va nimici, * 24 îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostru. Ant. Domnul este loc de refugiu pentru mine ºi sprijinul speranþei mele. Zah 1,3b-4b LECTURA SCURTÃ Întoarceþi-vã la mine, zice Domnul oºtirilor ºi mã voi întoarce ºi eu la voi. Nu fiþi ca pãrinþii voºtri, cãrora le vorbeau profeþii de mai înainte, zicând: Întoarceþi-vã de la cãile voastre cele rele ºi de la gândurile voastre cele rele dar ei n-au ascultat. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care celor drepþi le dai rãsplatã, iar pãcãtoºilor iertare prin pocãinþã, ascultã-ne cu milã rugãciunea, pentru ca mãrturisirea vinovãþiei noastre sã ne dobândeascã iertarea pãcatelor. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu.

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Minunatã este pentru mine cunoaºterea ta, Doamne, mai presus de mine. Psalmul 138 (139),1-18.23-24 Atotºtiinþa lui Dumnezeu Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfãtuitor? (Rom 11,34). I Doamne, tu mã observi de aproape ºi mã cunoºti; * 2 ºtii când mã aºez ºi când mã scol; pãtrunzi de departe gândurile mele; * 3 fie cã umblu, fie cã stau culcat, nimic nu-þi scapã; toate cãrãrile mele îþi sunt cunoscute. † 4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbã, * tu, Doamne, îl cunoºti deja. 1

Vesperele

Tu mã învãlui din faþã ºi din spate * ºi mâna ta stã întinsã asupra mea. 6 Minunatã este pentru mine cunoaºterea ta, * prea înaltã ca sã o pot înþelege. 7 Unde aº putea merge departe de duhul tãu * ºi unde aº putea fugi dinaintea feþei tale? 8 Dacã m-aº urca la cer, tu eºti acolo; * dacã m-aº coborî în împãrãþia morþilor, tu eºti de faþã. 9 Dacã aº lua aripile aurorei * ºi m-aº opri dincolo de mare, 10 ºi acolo mâna ta m-ar conduce * ºi dreapta ta m-ar þine. 11 Dacã aº spune: „Cel puþin întunericul sã mã acopere * ºi lumina sã devinã noapte în jurul meu”, 12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, † iar noaptea este luminoasã ca ziua * ºi întunericul este ca lumina. Ant. Minunatã este pentru mine cunoaºterea ta, Doamne, mai presus de mine. Ant. 2 Eu sunt Domnul care încerc inima ºi cercetez rãrunchii, cel care dau fiecãruia dupã calea sa. II Pentru cã tu ai format rãrunchii mei, * m-ai þesut în sânul mamei mele. 14 Te laud pentru cã m-ai fãcut o fãpturã atât de minunatã! † Lucrãrile tale sunt admirabile! * ªi sufletul meu cunoaºte bine aceasta! 15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine † când am fost plãmãdit în tainã, * þesut în chip minunat în adâncimile pãmântului. 16 Ochii tãi m-au vãzut înainte de a mã naºte † ºi în cartea ta îmi erau scrise toate; * zilele erau fixate pe când nu era nici una dintre ele. 13

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, * de necuprins e numãrul lor! 18 Dacã le-aº numãra, ar fi mai multe ca nisipul. * Când mã trezesc, tot lângã tine sunt. 23 Priveºte-mã cu luare-aminte, Dumnezeule, ºi vezi inima mea, * încearcã ºi cunoaºte gândurile mele. 24 Vezi dacã nu merg pe o cale greºitã * ºi condu-mã pe calea veºniciei. Ant. Eu sunt Domnul care încerc inima ºi cercetez rãrunchii, cel care dau fiecãruia dupã calea sa. Ant. 3 În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el. Cântarea

Cf. Col 1,12-20

Cristos, primul nãscut între toate creaturile ºi primul nãscut dintre cei morþi 12

Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, * care ne-a învrednicit sã avem parte de moºtenirea sfinþilor, în luminã. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * ºi ne-a strãmutat în împãrãþia Fiului iubirii sale, 14 în care avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevãzut, * primul nãscut între toate creaturile. 16 Cãci în el au fost create toate: † cele din cer ºi cele de pe pãmânt, * cele vãzute ºi cele nevãzute: tronurile ºi domniile, * puterile ºi stãpânirile. Toate au fost create prin el ºi pentru el. † 17 El este înainte de toate * ºi toate existã prin el.

Vesperele

El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi; * ca sã fie cel dintâi în toate. 19 Cãci i-a plãcut lui Dumnezeu * ca toatã plinãtatea sã locuiascã în el. 20 Prin el ºi pentru el a voit sã împace toate, † cele de pe pãmânt ºi cele din cer, * aducând pace prin sângele sãu vãrsat pe cruce. Ant. În el au fost fãcute toate ºi toate existã prin el. LECTURA SCURTÃ

Fil 2,12b-15a

Lucraþi la mântuirea voastrã cu teamã ºi cutremur. De fapt, Dumnezeu este cel care lucreazã în voi: el vã face ºi sã voiþi, ºi sã înfãptuiþi, dupã bunãvoinþa sa. Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împo-

triva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Nu pot face nimic de la mine însumi. Precum aud, judec, ºi judecata mea este dreaptã, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nu pot face nimic de la mine însumi. Precum aud, judec, ºi judecata mea este dreaptã, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Slavã ºi cinste lui Dumnezeu, care a întãrit legãmântul cel nou ºi veºnic cu poporul sãu în sângele lui Cristos ºi-l reînnoieºte în sacramentul altarului! Sã-l rugãm, zicând: Binecuvânteazã, Doamne, poporul tãu! Cãlãuzeºte, Doamne, dupã voinþa ta, gândurile popoarelor ºi ale celor care le conduc, – ca sã lucreze cu sinceritate spre binele tuturor! Sporeºte evlavia acelora care, pãrãsind toate, l-au urmat pe Cristos, – ca sã ofere oamenilor mãrturia strãlucitã a sfinþeniei Bisericii ºi exemple de viaþã! Tu, care i-ai fãcut pe toþi oamenii dupã chipul tãu, – fã-i sã se fereascã de orice discriminare! Adu-i înapoi la prietenia ta ºi la adevãrul tãu pe toþi cei rãtãciþi

Completoriul

– ºi învaþã-ne sã le dãm ajutor! Cheamã-i pe cei rãposaþi sã intre în slava ta – ºi sã te laude într-un glas în vecii vecilor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care celor drepþi le dai rãsplatã, iar pãcãtoºilor iertare prin pocãinþã, ascultã-ne cu milã rugãciunea, pentru ca mãrturisirea vinovãþiei noastre sã ne dobândeascã iertarea pãcatelor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise,

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. †

Completoriul

Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

Miercuri, sãptãmâna a IV-a din Post

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.