JOI SÃPTÃMÂNA A IV-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.
Oficiul lecturilor
3
Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât învingãtori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. 2
4
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
Ant. Nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi lumina feþei tale. Ant. 2 Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. II 10 Acum, însã, tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Domnul nu-ºi va întoarce faþa de la voi dacã vã veþi întoarce la el. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi nu ne respinge la nesfârºit. III 18 Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii.
Oficiul lecturilor
5
21
Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, nu ne respinge la nesfârºit. V. Cine mediteazã legea Domnului. R. Va da roade la timpul potrivit. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Numerilor
12,16–13,1-3a.17-33
Moise a trimis exploratori în Canaan În zilele acelea, 12,16 poporul a plecat de la Haºerot ºi ºi-a aºezat tabãra în pustiul Paran. 13,1 Acolo, Domnul i-a vorbit lui Moise ºi i-a zis: 2 „Trimite niºte oameni sã iscodeascã þara Canaanului pe care o dau fiilor lui Israel. Sã trimiþi câte un om pentru fiecare dintre seminþiile pãrinþilor lor, toþi sã fie dintre cãpeteniile lor”. 3a Moise i-a trimis din pustiul Paran, dupã porunca Domnului. 17 Moise i-a trimis sã iscodeascã þara Canaanului. El le-a zis: „Mergeþi de aici spre miazãzi, ºi apoi sã vã urcaþi pe munte. 18 Vedeþi þara, vedeþi cum este, cum este poporul care o locuieºte, dacã este tare sau slab, dacã este mic sau mare la numãr; 19 vedeþi cum este þara
6
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
în care locuieºte: dacã este bunã sau rea; cum sunt cetãþile în care locuieºte: dacã sunt deschise sau întãrite; 20 cum este pãmântul: dacã este gras sau sterp, dacã sunt sau nu copaci pe el. Fiþi curajoºi ºi luaþi cu voi roade din þarã”. Era pe vremea când încep sã se coacã strugurii. 21 Ei s-au suit ºi au iscodit þara de la pustiul Sin pânã la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 22 S-au suit pe la miazãzi ºi au mers pânã la Hebron, unde se aflau Ahiman, ªeºai ºi Talmai, fiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu ºapte ani înainte de cetatea Þoan din Egipt. 23 Au ajuns pânã la valea Eºcol; acolo au tãiat o ramurã de viþã cu un strugure ºi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prãjini; au luat ºi rodii ºi smochine. 24 Locul acela l-au numit valea Eºcol (strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tãiat de acolo fiii lui Israel. 25 S-au întors de la iscodirea þãrii dupã patruzeci de zile împlinite. 26 Au plecat ºi au ajuns la Moise ºi la Aron ºi la toatã adunarea fiilor lui Israel, la Cadeº, în pustiul Paran. Le-au adus ºtiri, lor ºi întregii adunãri, ºi le-au arãtat roadele þãrii. 27 Iatã ce i-au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în þara în care ne-ai trimis. Cu adevãrat, este o þarã în care curge lapte ºi miere, ºi iatã-i roadele. 28 Dar poporul care locuieºte în þara aceasta este puternic, cetãþile sunt întãrite ºi foarte mari. Ba încã i-am vãzut acolo ºi pe fiii lui Anac. 29 Amaleciþii locuiesc þinutul de la miazãzi; iebuseii ºi amoreii locuiesc în munþi; ºi canaaneenii ºi heteii locuiesc lângã mare ºi de-a lungul Iordanului”. 30 Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Veniþi, sã mergem ºi sã punem mâna pe þarã, cãci vom fi biruitori!” 31 Dar bãrbaþii care fuseserã împreunã cu el au zis: „Nu putem sã mergem împotriva poporului acestuia, cãci este mai tare decât noi”. 32 ªi au rãspândit printre fiii lui Israel zvonuri rele despre þara pe care o iscodiserã. Ei au zis: „Þara pe care am strãbãtut-o, ca s-o iscodim, este o þarã care îi mãnâncã pe locuitorii ei; toþi aceia pe care i-am vãzut acolo sunt oameni de staturã înaltã. 33 Apoi am mai vãzut în ea
Oficiul lecturilor
7
uriaºi, pe fiii lui Anac, care se trag din neamul uriaºilor: în ochii noºtri, ca ºi în ochii lor, parcã eram niºte lãcuste. RESPONSORIUL Dt 1,31a.32.26.27a R. Domnul, Dumnezeul tãu, te-a purtat prin pustiu aºa cum un om îl poartã pe fiul sãu. * Dar nici aºa nu aþi crezut în Domnul, Dumnezeul vostru. V. Voi n-aþi vrut sã vã duceþi, ci, neîncrezãtori în cuvântul Domnului, Dumnezeului vostru, aþi murmurat împotriva lui. * Dar nici aºa. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã (Pred. 15, Despre pãtimirea Domnului, 3-4: PL 54, 366-367)
Contemplarea pãtimirii Domnului Cel care cu adevãrat vrea sã cinsteascã pãtimirea Domnului trebuie sã-l priveascã cu ochii inimii pe Isus rãstignit, în aºa fel încât sã recunoascã în trupul sãu propriul trup. Sã tremure creatura în faþa supliciului Rãscumpãrãtorului sãu. Sã crape pietrele inimilor necredincioase ºi, dând la o parte orice obstacol, sã iasã afarã cei care zãceau în groapã. Sã aparã ºi acum în cetatea sfântã, adicã în Biserica lui Dumnezeu, semnele învierii viitoare ºi sã se împlineascã acum în inimi ceea ce trebuie sã se verifice în trupuri. Nimãnui nu-i este refuzatã victoria crucii, chiar dacã este slab ºi fãrã apãrare, ºi nu existã om cãruia sã nu-i aducã ajutor mijlocirea lui Cristos. Dacã a folosit multora care se purtau cu cruzime faþã de el, cu cât mai mare beneficiu va aduce celor care se îndreaptã spre el? Ignoranþa necredinþei a fost ºtearsã. A fost redusã dificultatea drumului. Sângele sacru al lui Cristos a stins focul acelei sãbii care bloca accesul spre împãrãþia vieþii. Întunericul nopþii vechi a cedat locul luminii adevãrate.
8
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
Poporul creºtin este invitat la bogãþiile paradisului. Pentru toþi cei botezaþi se deschide trecerea pentru întoarcerea în patria pierdutã, afarã de cazul în care vreunul nu vrea sã se închidã de la sine pentru acea cale care s-a deschis chiar ºi pentru credinþa tâlharului. Sã ne strãduim ca activitãþile vieþii prezente sã nu creeze în noi fie prea multã neliniºte, fie prea multã prezumþie, aºa încât sã anuleze angajarea noastrã de a ne conforma cu Rãscumpãrãtorul nostru, prin imitarea exemplelor sale. Într-adevãr, el nu a fãcut sau suferit nimic decât pentru mântuirea noastrã, pentru ca puterea, care era în cap, sã fie posedatã ºi de trup. Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi (In 1,14) nelãsând lipsit de milostivire pe nimeni, cu excepþia celui care refuzã sã creadã. Cum va putea sã rãmânã în afara comuniunii cu Cristos cel care îl primeºte pe cel care a luat însãºi natura sa ºi este renãscut de acelaºi Duh, prin lucrarea cãruia s-a nãscut Cristos? Cine nu l-ar considera de condiþia noastrã umanã, ºtiind cã în viaþa sa era loc pentru folosirea hranei, pentru odihnã, somn, neliniºti, tristeþe, compasiune ºi lacrimi? Tocmai pentru cã aceastã naturã a noastrã trebuia sã fie vindecatã de vechile rãni ºi purificatã de drojdia pãcatului, Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu s-a fãcut ºi Fiul Omului ºi a reunit în sine natura autenticã a omenitãþii ºi plinãtatea dumnezeirii. Ne aparþine ceea ce zace fãrã viaþã în mormânt, ceea ce a înviat a treia zi, ceea ce s-a suit deasupra tuturor înãlþimilor la dreapta maiestãþii Tatãlui. Rezultã cã, dacã umblãm pe calea poruncilor sale ºi nu ne ruºinãm sã mãrturisim ceea ce el a realizat în umilinþa trupului pentru mântuirea noastrã, vom fi ºi noi pãrtaºi la gloria sa. Atunci se va împlini, cu siguranþã, ceea ce el a vestit: Oricine va da mãrturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da ºi eu mãrturie înaintea Tatãlui meu cel din ceruri (Mt 10,32).
Laudele
9
RESPONSORIUL 1Cor 1,18.23 R. Cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd. * Dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. V. Noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni. * Dar pentru noi. Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte.
10
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune în timp de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.
Laudele
11
6
Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, Doamne. Ant. 2 Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Cântarea
Is 66,10-14a
Mângâiere ºi bucurie în cetatea sfântã Iar cea liberã este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastrã (Gal 4,26). 10 Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul * ºi veseliþi-vã în el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el, * toþi cei care aþi plâns împreunã cu el, 11 ca sã sugeþi ºi sã vã sãturaþi * la sânul mângâierilor sale, ca sã sorbiþi ºi sã vã sãturaþi * din bogãþiile gloriei sale.
12
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
12
Cãci aºa spune Domnul: † „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi * ºi bogãþia popoarelor ca un râu ieºit din matcã. Veþi suge ºi veþi fi purtaþi pe braþe * ºi, pe genunchi, veþi fi dezmierdaþi. 13 Cum îºi mângâie o mamã copilul, † aºa vã voi mângâia ºi eu. * În Ierusalim veþi afla mângâierea. 14a Voi veþi vedea ºi se va bucura inima voastrã, * ºi oasele voastre vor odrãsli ca iarba”. Ant. Domnul va revãrsa asupra Ierusalimului râu de pace. Ant. 3 Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. Psalmul 146 (147 A) Puterea ºi bunãtatea Domnului Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, pe tine, Doamne, te mãrturisim. 1 Lãudaþi-l pe Domnul, † pentru cã frumos este sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru; * pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el. 2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul, * îi adunã pe surghiuniþii lui Israel. 3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitã * ºi leagã rãnile lor. 4 El socoteºte numãrul stelelor * ºi le dã nume la toate. 5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic, * înþelepciunea lui nu are margini. 6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani * ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºi. 7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire, * cântaþi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara! 8 El acoperã cerul cu nori, * pregãteºte pãmântului ploaie,
Laudele
13
el face sã rãsarã iarbã în munþi * ºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor. 9 El dã hranã animalelor * ºi puilor de corb care strigã. 10 Nu se bucurã de puterea calului * ºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului, 11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el, * cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui. Ant. Dumnezeului nostru sã-i fie plãcutã lauda. LECTURA SCURTà Cf. 1Rg 8,51-53a Noi suntem poporul tãu, Doamne, ºi moºtenirea ta. Ochii tãi sã fie deschiºi la cererea slujitorului tãu ºi a poporului tãu, Israel, ºi sã ne asculþi în tot ce-þi vom cere. Cãci tu ne-ai ales ca moºtenire a ta dintre toate celelalte popoare ale pãmântului. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul mã elibereazã de laþul vânãtorului. Ant. la Benedictus: Eu nu am trebuinþã de mãrturia vreunui om, dar spun acestea ca sã fiþi mântuiþi, zice Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.
14
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
73
De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu nu am trebuinþã de mãrturia vreunui om, dar spun acestea ca sã fiþi mântuiþi, zice Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã preamãrim îndurarea lui Dumnezeu, care s-a dezvãluit pe sine în Cristos, ºi sã-l implorãm din inimã: Aminteºte-þi de noi, Doamne, cãci suntem fiii tãi! Dã-ne o înþelegere mai adâncã a misterului Bisericii, – ca ea sã fie pentru noi ºi pentru toþi oamenii sacrament de mântuire! Iubitorule de oameni, fã-ne sã contribuim la creºterea cetãþii pãmânteºti – ºi în toate sã tindem spre împãrãþia ta! Dãruieºte-ne harul sã alergãm însetaþi la Cristos, – care s-a fãcut pentru noi izvor de apã vie! Iartã fãrãdelegile noastre – ºi îndreaptã paºii noºtri pe calea dreptãþii ºi a sinceritãþii! Tatãl nostru.
Ora medie
15
Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt.
Joi, sãptãmâna a IV-a din Post
16
Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),153-160 XX (Reº) 153 Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã, * pentru cã nu am uitat de legea ta. 154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã, * dã-mi viaþã dupã promisiunea ta! 155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi, * pentru cã nu le pasã de orânduirile tale. 156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã judecãþile tale! 157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã, * dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale. 158 I-am vãzut pe cei fãrãdelege ºi m-a cuprins dezgustul, * pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu. 159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne, * dã-mi viaþã dupã îndurarea ta! 160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul, * toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice. Psalmul 127 (128) Pacea casei în Domnul „Sã te binecuvânteze Domnul din Sion”, adicã din Biserica sa (Arnobius). 1 Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul * ºi umblã pe cãile sale. 2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor tale; * vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine.
Ora medie
17
3
Soþia ta va fi ca o viþã roditoare * înãuntrul casei tale; copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinului * împrejurul mesei tale. 4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omul * care se teme de Domnul! 5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * ca sã vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieþii tale 6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi! * Pace peste Israel! Psalmul 128 (129) Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea Biserica vorbeºte despre suferinþele sale (sf. Augustin). 1 Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, – sã spunã asta Israel – * 2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit. 3 Cu plugul mi-au arat spinarea, * au tras pe ea brazde lungi. 4 Dar Domnul este drept, * a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor. 5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoi * toþi cei care urãsc Sionul! 6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri, * care se usucã înainte de a creºte, 7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerã * ºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii! 8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune: † „Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã! * Vã binecuvântãm în numele Domnului!” Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.
18
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
LECTURA SCURTÃ Dt 30,2-3a Când te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tãu, ºi vei asculta de glasul lui din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, tu ºi copiii tãi, dupã cum îþi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tãu, îi va aduce înapoi pe robii tãi ºi va avea milã de tine. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Implorãm cu umilinþã, Doamne, îndurarea ta, pentru ca noi, slujitorii tãi, iertaþi de pãcate prin pocãinþã ºi sfinþiþi prin fapte bune, sã perseverãm cu sinceritate în împlinirea poruncilor tale, ºi astfel, sã ajungem cu inimi curate la sãrbãtoarea Paºtelui. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. 19 martie SF. IOSIF, SOÞUL SFINTEI FECIOARE MARIA solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Cu corul de îngeri de-a valma îþi cântã, Iosife, creºtinii cântare preasfântã;
Vesperele I
19
Cãci tu, cel mai vrednic, ales ai fost doarã S-o ai de soþie pe sfânta Fecioarã. Dar iatã, Fecioara suspectã îþi pare, ªi-atunci te cuprinde o grea tulburare; Un înger coboarã, misteru-þi explicã ªi-ndatã la tine o iei fãrã fricã. Spre þarã strãinã strãbaþi lungã cale, Strângând Copilaºul în braþele tale. Pierdut, tu îl cauþi ºi-l afli în templu; Eºti soþ de nãdejde ºi tatã exemplu. Tot omul viseazã mereu paradisul, Dar numai la moarte fiinþã ia visul; Cu toatã mulþimea de griji ce te-apasã, Iosife, tu ai paradisul în casã. Treime, ascultã-ne ruga umilã. Iosif mijloceascã-ndurare ºi milã, Iar când va-nceta suferinþa ºi plânsul, Primeºte-ne-n ceruri alãturi de dânsul. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iacob l-a nãscut pe Iosif, soþul Mariei, din care s-a nãscut Isus, care se numeºte Cristos. Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 1
20
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
7
El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Iacob l-a nãscut pe Iosif, soþul Mariei, din care s-a nãscut Isus, care se numeºte Cristos. Ant. 2 Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numitã Nazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif. Psalmul 145 (146) 1
Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 2
Vesperele I
21
10
Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu întro cetate din Galileea, numitã Nazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif. Ant. 3 Maria, Mama lui Isus, fiind logoditã cu Iosif, înainte de a locui ei împreunã, s-a aflat cã a zãmislit de la Duhul Sfânt.
Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Maria, Mama lui Isus, fiind logoditã cu Iosif, înainte de a locui ei împreunã, s-a aflat cã a zãmislit de la Duhul Sfânt. 3
22
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
LECTURA SCURTÃ Col 3,23-24 Orice faceþi, sã faceþi din inimã ca pentru Domnul, ºi nu ca pentru oameni, ºtiind cã veþi primi de la Domnul rãsplata moºtenirii. Pe Domnul Cristos îl slujiþi. RESPONSORIUL SCURT R. Cel drept va odrãsli * precum crinul. Cel drept. V. El va înflori în veci înaintea Domnului * precum crinul. Slavã Tatãlui. Cel drept. Ant. la Magnificat: Iatã slujitorul credincios ºi înþelept, pe care l-a aºezat Domnul peste familia sa. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
Vesperele I
23
Ant. Iatã slujitorul credincios ºi înþelept, pe care l-a aºezat Domnul peste familia sa. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l implorãm cu umilinþã pe Dumnezeu, de la care îºi trage numele orice paternitate în cer ºi pe pãmânt: Tatãl nostru, care eºti în ceruri, ascultã-ne! Pãrinte sfânt, care i-ai dezvãluit sfântului Iosif taina lui Cristos, cea din veac ascunsã, – dã-ne harul sã-l cunoaºtem tot mai adânc pe Fiul tãu, Dumnezeu adevãrat ºi om adevãrat! Pãrinte ceresc, tu care hrãneºti pãsãrile cerului ºi îmbraci crinii câmpului, – dã tuturor oamenilor pâinea cea de toate zilele ºi pâinea cea mai presus de fire! Creatorule a toate, care ai încredinþat mâinilor noastre lucrarea ta, – fã ca toþi muncitorii sã se bucure cu demnitate de roadele muncii lor! Dumnezeule a toatã dreptatea, care vrei ca toþi sã fim oameni drepþi, – prin mijlocirea sfântului Iosif, dã-ne harul sã-þi fim bineplãcuþi în toate! Dãruieºte-le cu bunãtate celor aflaþi în agonie ºi celor rãposaþi – ca, prin Fiul tãu, sã fie primiþi în fericirea veºnicã alãturi de el, de Maria ºi de Iosif! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit sã încredinþezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul tainelor mântuirii, dã Bisericii tale harul ca, prin mijlocirea lui, sã le pãstreze cu credinþã ºi sã lucreze cu râvnã pentru împlinirea lor în neamul omenesc. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.
24
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin.
Completoriul
25
PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2
Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.
26
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.
19 martie, Sfântul Iosif, Soþul Sfintei Fecioare Maria
28
Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.