20 DECEMBRIE Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Domnul este acum aproape, veniþi cu toþi sã ne închinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
20 decembrie
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul este acum aproape, veniþi cu toþi sã ne închinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când din cereºtile splendori, Isuse, Doamne, te cobori În al Mariei fraged sân, Uimiþi chiar îngerii rãmân. Nu din sãmânþã de bãrbat Fecioara-Mamã rod a dat; Maria, veºnicul Cuvânt L-a zãmislit prin Duhul Sfânt. Ea-l poartã-n trupul ei plãpând, Fecioarã pururi rãmânând, Pe Dumnezeu, pe Creator, Izvorul vieþii tuturor.
Oficiul lecturilor
3
Om-Dumnezeu, tu falnic crai, Din templul virginal rãsai; Rãsai din tainicul iatac La cei ce-n întuneric zac. Egal cu Tatãl veºnic eºti; Rugãmu-te sã ne-ntãreºti. Suntem atât de slabi ºi goi; Puterea ta sãdeºte-o-n noi. La Betleem apare-o stea, Lucind în noaptea noastrã grea. Din cale norii grei dispar Când steaua ta ne este far. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima. Psalmul 72 (73) De ce este dreptul prigonit Fericit este acela care nu se va scandaliza de mine (Mt 11,6). I Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepþi, * cu cei curaþi cu inima; 2 dar mie, cât pe ce sã mi se poticneascã picioarele, * puþin a lipsit ca sã-mi alunece paºii, 3 cãci i-am invidiat pe cei aroganþi, * când vedeam prosperitatea pãcãtoºilor. 4 Ei nu au parte de suferinþã pânã la moarte * ºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos. 1
4
20 decembrie
5
Ei nu au parte de truda muritorilor * ºi nu sunt loviþi ca ceilalþi oameni. 6 De aceea, mândria este ca o salbã pentru ei * ºi violenþa este haina cu care se îmbracã. 7 Din grãsimea lor curge nelegiuire * ºi din inimile lor se revarsã gânduri rele. 8 Batjocoresc, vorbesc cu rãutate, * vorbesc de sus cu îngâmfare. 9 κi înalþã gura lor pânã la ceruri * ºi limba lor cutreierã pãmântul. 10 De aceea poporul se ia dupã ei * ºi puhoiul de ape nu-i saturã. 11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta? * Existã cumva cunoaºtere în Cel Preaînalt?” 12 Iatã, aceºtia sunt nelegiuiþii: * prosperi întotdeauna, acumuleazã bogãþii. Ant. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima. Ant. 2 Râsul lor se va schimba în jale ºi bucuria în mâhnire. II Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatã * ºi mi-am spãlat mâinile în nevinovãþie, 14 cãci sunt lovit ziua întreagã * ºi pedepsit încã de dimineaþã. 15 De-aº fi zis: „Voi vorbi ca ei”, * aº fi trãdat neamul fiilor tãi. 16 ªi am cugetat ca sã înþeleg aceasta, * dar anevoios lucru a fost în ochii mei, 17 pânã când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu * ºi am înþeles care este sfârºitul lor. 18 Într-adevãr, îi aºezi în loc lunecos * ºi-i faci sã cadã în dezolare. 19 Cum sunt ei abandonaþi ruinãrii, * într-o clipã s-au dus, au pierit de spaimã! 20 Ca un vis la deºteptare, Doamne, * când te trezeºti, faci sã se risipeascã chipul lor. 13
Oficiul lecturilor
5
Ant. Râsul lor se va schimba în jale ºi bucuria în mâhnire. Ant. 3 Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu. III Când mi se frãmânta inima * ºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie, 22 eram nepriceput ºi nu înþelegeam nimic, * eram ca un dobitoc înaintea ta. 23 Dar eu sunt pururea cu tine, * m-ai prins de mâna dreaptã. 24 Cu sfatul tãu mã vei cãlãuzi, * apoi mã vei conduce în slavã. 25 Pe cine am eu în ceruri afarã de tine? * ªi, fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmânt. 26 Chiar dacã se mistuie trupul meu ºi inima mea, * stânca inimii mele ºi partea mea e Dumnezeu în veci. 27 Iatã, cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri, * îi vei nimici pe toþi cei care-þi sunt necredincioºi. 28 Iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu: * mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranþa mea, ca sã vestesc toate lucrãrile tale * în faþa porþilor fiicei Sionului. Ant. Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu. V. Un glas strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului. R. Drepte faceþi cãrãrile pentru Dumnezeul nostru. 21
LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia
48,1-11
Dumnezeu este singurul Domn al timpului viitor
6 1
20 decembrie
Ascultaþi aceasta, casa lui Iacob, voi, care purtaþi numele lui Israel ºi care aþi ieºit din apele lui Iuda; voi, care aþi jurat pe numele Domnului ºi care îl invocaþi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevãr ºi nu în dreptate! 2 Cãci ei îºi trag numele de la cetatea sfântã ºi se sprijinã pe Dumnezeul lui Israel, al cãrui nume este Domnul oºtirilor. 3 De la început am vestit cele de mai înainte, au ieºit din gura mea ºi eu le-am fãcut sã fie auzite. Pe neprevãzute le-am fãcut ºi s-au împlinit. 4 ªtiind cã eºti împietrit, cã grumazul îþi este un drug de fier ºi cã ai o frunte din aramã, 5 þi-am vestit de mult aceste lucruri, þi le-am spus mai înainte ca sã se întâmple, ca sã nu poþi sã zici: „Idolul meu le-a fãcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a trimis!” 6 Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! ªi nu vrei sã le mãrturiseºti acum? De acum, îþi vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. 7 Ele sunt fãcute în timpul de faþã ºi nu fac parte din trecut; pânã în ziua de azi n-aveai nici o cunoºtinþã despre ele, ca sã nu poþi zice: „Iatã cã le ºtiam”. 8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai ºtiut ºi nici nu-þi era deschisã odinioarã urechea la ele: cãci ºtiam cã ai sã fii necredincios ºi cã din sânul mamei tale ai fost numit rãzvrãtit. 9 De dragul numelui meu, sunt îndelung rãbdãtor ºi, de dragul mãririi mele, mã stãpânesc în faþa ta ca sã nu te nimicesc. 10 Iatã, te-am pus în cuptor, dar nu te-am gãsit argint; te-am probat în cuptorul încercãrii. 11 De dragul meu,
Oficiul lecturilor
7
de dragul meu o voi face, ca sã nu fie pângãrit numele meu; nu voi da altuia slava mea. RESPONSORIUL Is 48,10.11; 54,8 R. Te-am probat în cuptorul încercãrii. De dragul meu, de dragul meu o voi face, ca sã nu fie pângãrit numele meu; * nu voi da altuia slava mea. V. Într-o izbucnire de mânie, mi-am întors faþa de la tine pentru o clipã, dar, în iubirea mea veºnicã, mã voi îndura de tine; * nu voi da. LECTURA A DOUA Din Omiliile despre sfânta Fecioarã Maria ale sfântului Bernard, abate (Omilia 4, 8-9: Opera omnia, ed. cisterc. 4 [1966], 53-54)
Lumea întreagã aºteaptã rãspunsul Mariei Ai auzit, Fecioarã, cã vei zãmisli ºi vei naºte un fiu; ai auzit cã aceasta va fi nu de la un om, ci de la Duhul Sfânt. Îngerul aºteaptã rãspunsul: este timpul sã se întoarcã la Dumnezeu, cel care l-a trimis. Aºteptãm ºi noi, Stãpânã, cuvântul milostivirii, noi care suntem atât de mizerabil apãsaþi de o sentinþã de condamnare. Iatã cã þie þi se oferã preþul mântuirii noastre. Dacã îþi dai consimþãmântul, vom fi imediat eliberaþi. Noi toþi am fost creaþi în Cuvântul veºnic al lui Dumnezeu, dar iatã cã acum suntem supuºi morþii. Prin rãspunsul tãu scurt, putem fi recreaþi ºi chemaþi din nou la viaþã. Te implorã cu lacrimi, blândã Fecioarã, Adam cel exilat din paradis împreunã cu nefericiþii sãi urmaºi, te implorã Abraham, te implorã David. Te implorã insistent ceilalþi patriarhi, strãmoºii tãi, care locuiesc ºi ei în regiunea întunecatã a morþii. Rãspunsul tãu îl aºteaptã lumea întreagã, care este prosternatã la genunchii tãi. Nu fãrã motiv, pentru cã de cuvântul tãu depinde mângâierea celor nefericiþi, rãscumpãrarea celor închiºi,
8
20 decembrie
eliberarea celor condamnaþi, în sfârºit, mântuirea tuturor fiilor lui Adam, a neamului tãu întreg. Grãbeºte-te, Fecioarã, sã dai rãspunsul. Rãspunde grabnic îngerului, sau, mai bine zis, prin înger, Domnului. Spune un cuvânt ºi primeºte Cuvântul; spune cuvântul tãu ºi zãmisleºte-l pe cel dumnezeiesc; spune cuvântul tãu trecãtor ºi îmbrãþiºeazã-l pe cel veºnic. De ce întârzii? De ce tremuri? Crede, încrede-te ºi primeºte. Umilinþa ta sã prindã curaj, modestia ta, încredere. Desigur, nu este bine ca, acum, simplitatea inimii tale feciorelnice sã uite prudenþa. În aceastã împrejurare unicã, sã nu te temi, Fecioarã prudentã, de prezumþie, cãci, dacã modestia ta este plãcutã în tãcere, acum este mai necesarã pietatea în cuvânt. Deschide-þi, fericitã Fecioarã, inima credinþei, buzele consimþãmântului, sânul Creatorului. Iatã, Aºteptatul tuturor popoarelor stã afarã ºi bate la uºã. Ah, dacã, în timp ce tu întârzii, el ar trece mai departe ºi tu, cu durere, va trebui sã-l cauþi pe cel pe care îl iubeºte inima ta! Ridicã-te, aleargã, deschide-i. Ridicã-te prin credinþã, aleargã prin devotament, deschide-i prin consimþãmânt. Iatã – spune ea –, slujitoarea Domnului: fie mie dupã cuvântul tãu (Lc 1,38). RESPONSORIUL Cf. Lc 1,31.42 R. Primeºte Cuvântul, Fecioarã Marie, pe care þi l-a trimis Domnul prin înger: vei zãmisli ºi-l vei naºte pe omul-Dumnezeu, * ca sã fii numitã binecuvântatã între toate femeile. V. Vei naºte un fiu, dar fecioria nu-þi va fi atinsã; vei fi însãrcinatã, dar vei fi mamã pururea fecioarã, * ca sã fii. Rugãciunea de încheiere Pãrinte ceresc, tu ai voit ca preacurata Fecioarã Maria, la vestirea îngerului, sã-l zãmisleascã pe Cuvântul veºnic ºi, devenind lãcaº al dumnezeirii, sã se umple de lumina Sfântului Duh. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã exemplul
Laudele
9
ei, sã împlinim ºi noi cu smerenie voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ne spun profeþii, rând pe rând, Cã Domnul vine în curând, Cã, dupã plânset ºi suspin, Îndatã timpuri bune vin. Dispare noaptea, aºadar, ªi zorii zilei noi apar; Când norii-l plouã pe Cel Drept, Se sting tristeþile în piept. Când ai venit, Isuse, -ntâi ªi-ai vrut în lume sã rãmâi, Nu ai venit sã pedepseºti, Ci sã alini, sã mântuieºti. Dar vei veni cu sfinþii tãi Din nou, sã-i judeci pe cei rãi ªi-n focul veºnic sã-i arunci, La chinuri grele ºi la munci. ªi, totodatã, celor buni Vei aºeza pe frunþi cununi. La judecata de apoi Isuse, -ndurã-te de noi.
10
20 decembrie
Cãci noi dorim, dorim nespus Sã te privim în ceruri sus. Vederea chipului tãu sfânt Sã se prefacã-n veºnic cânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iatã, vine Domnul, stãpânitor peste regii pãmântului; fericiþi cei care sunt pregãtiþi sã iasã în întâmpinarea lui. Psalmul 89 (90) Strãlucirea Domnului sã fie asupra noastrã O zi la Domnul este ca o mie de ani, ºi o mie de ani, ca o singurã zi (2Pt 3,8). 1 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu * din generaþie în generaþie. 2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, † mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, * din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu. 3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, * tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!” 4 Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut * ºi ca o strajã de noapte. 5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; * 6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte; dimineaþa înfloreºte ºi creºte, * seara este cositã ºi se usucã. 7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta * ºi suntem îngroziþi de furia ta. 8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, * ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale. 9 Cãci, din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus * ºi anii noºtri se consumã ca o suflare.
Laudele
11
10
Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, * iar pentru cei în putere, la optzeci, însã, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudã ºi durere, * pentru cã trec repede ºi noi ne ducem. 11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, * aºa cum se cuvine celui care se teme de tine? 12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, * ca sã dobândim o inimã înþeleaptã. 13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? * Ai milã de slujitorii tãi! 14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, † ca sã tresãltãm de bucurie * ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre. 15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit * ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea. 16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, * ºi fiii lor, mãreþia ta. 17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru sã fie asupra noastrã! † Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! * Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre! Ant. Iatã, vine Domnul, stãpânitor peste regii pãmântului; fericiþi cei care sunt pregãtiþi sã iasã în întâmpinarea lui. Ant. 2 Cântaþi Domnului un cântec nou, lauda lui pânã la marginile pãmântului. Cântarea
Is 42,10-16
Imn cãtre Dumnezeu biruitorul ºi mântuitorul Cântã o cântare nouã înaintea tronului (Ap 14,3). 10 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui pânã la marginile pãmântului, voi, care cãlãtoriþi pe mare, † ºi tot ce vieþuieºte într-însa, * insulele ºi cei care trãiesc pe ele!
12
20 decembrie
11
Sã tresalte de bucurie pustiul ºi cetãþile lui, * satele locuite de Kedar, sã cânte de veselie locuitorii din Petra * ºi sã strige de pe vârful munþilor! 12 Sã-i aducã Domnului mãrire * ºi sã vesteascã lauda lui în insule. 13 Domnul iese ca un viteaz, * ca un rãzboinic îºi aprinde înflãcãrarea. Înalþã strigãte de luptã, * îºi aratã puterea împotriva duºmanilor sãi. 14 „Am tãcut mult timp, am fost liniºtit ºi rãbdãtor. † Acum, voi striga precum femeia ce naºte, * voi geme ºi voi gâfâi. 15 Voi preface în deºert munþi ºi coline * ºi toatã iarba lor o voi pârjoli; voi preface râurile în pãmânt uscat * ºi lacurile le voi seca. 16 Îi voi conduce pe cei orbi pe drumuri de ei neºtiute * ºi îi voi cãlãuzi pe cãrãri necunoscute; voi preface întunericul dinaintea lor în luminã * ºi povârniºurile, în cale netedã”. Ant. Cântaþi Domnului un cântec nou, lauda lui pânã la marginile pãmântului. Ant. 3 Când va veni Fiul Omului, va gãsi, oare, credinþã pe pãmânt? Psalmul 134 (135),1-12 Laudã lui Dumnezeu care sãvârºeºte minuni Popor luat în stãpânire de Domnul, vestiþi faptele mãreþe ale aceluia care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã (cf. 1Pt 2,9). 1 Lãudaþi numele Domnului, * lãudaþi-l, slujitori ai Domnului, 2 voi, care staþi în casa Domnului, * în curþile casei Dumnezeului nostru!
Laudele
13
3
Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, † cântaþi imnuri numelui sãu, * pentru cã este vrednic de laudã. 4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, * pe Israel, ca sã-i aparþinã. 5 ªtiu cã Domnul este mare: * Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii. 6 Domnul face tot ce vrea † în cer ºi pe pãmânt, * pe mare ºi în abisuri. 7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, † fulgere a fãcut pentru ploaie * ºi scoate vântul din vistieriile sale. 8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului, * de la om pânã la animal. 9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, * împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi. 10 A lovit naþiuni multe * ºi a ucis regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoreilor, ºi pe Og, regele Basanului, * ºi toate domniile din Canaan, 12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, * moºtenire lui Israel, poporul sãu. Ant. Când va veni Fiul Omului, va gãsi, oare, credinþã pe pãmânt? LECTURA SCURTÃ Gen 49,10 Nu se va depãrta de la Iuda sceptrul de domnie, nici toiagul de conducãtor din seminþia lui pânã când va veni cel cãruia îi aparþine ºi de care vor asculta popoarele. RESPONSORIUL SCURT R. Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta. V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta.
14
20 decembrie
Ant. la Benedictus: Îngerul Gabriel a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu Iosif. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
Ora medie
15
Ant. Îngerul Gabriel a fost trimis la Fecioara Maria, care era logoditã cu Iosif. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã ne rugãm lui Cristos Domnul, lumina care lumineazã pe tot omul, ºi sã-l implorãm cu bucurie: Vino, Doamne Isuse! Lumina prezenþei tale sã risipeascã întunericul nostru – ºi sã ne facã vrednici de darurile tale. Mântuieºte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, – ca sã preamãrim numele tãu preasfânt, acum ºi pururea. Trezeºte în inimile noastre o sete arzãtoare dupã tine, – ca sã dorim cu nerãbdare sã fim uniþi cu tine. Tu, care ai luat asupra ta slãbiciunea noastrã, – vino în ajutorul celor bolnavi ºi al celor care vor muri astãzi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Pãrinte ceresc, tu ai voit ca preacurata Fecioarã Maria, la vestirea îngerului, sã-l zãmisleascã pe Cuvântul veºnic ºi, devenind lãcaº al dumnezeirii, sã se umple de lumina Sfântului Duh. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã exemplul ei, sã împlinim ºi noi cu smerenie voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
16
20 decembrie
IMNUL O Doamne, ce de sus veghezi, Când soarele e în nãmiezi, Þi-aducem iarãºi prin Cristos Al laudei smerit prinos. Aceasta este ora când, În spate crucea grea purtând, Ca mielul pentru jertfã-i dus La moarte, pe Calvar, Isus. El ne-a-mpãcat cu Dumnezeu, ªi de atunci primim mereu Din jertfa sfântului Calvar Belºug de pace ºi de har. Mãrire, Tatã îndurat, Mãrire, Fiule-ntrupat, Mãrire, Duhule Preasfânt, La toþi cinstire, slavã, cânt. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Psalmul 118 (119),129-136 XVII (Phe) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Împlinirea legii este iubirea (Rom 13,10). 129 Învãþãturile tale sunt minunate, * de aceea sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate. 130 Explicarea cuvintelor tale * dã luminã ºi înþelegere celor neºtiutori. 131 Îmi deschid gura, cãci ard de sete, * pentru cã sunt însetat de poruncile tale. 132 Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te, * aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu. 133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu * ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire.
Ora medie
17
134
Scapã-mã de oprimarea omului * ºi voi pãzi învãþãturile tale. 135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã * ºi învaþã-mã orânduirile tale! 136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei, * pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o. Psalmul 81 (82) Împotriva judecãtorilor nedrepþi Nu judecaþi nimic înainte de vreme pânã când va veni Domnul (1Cor 4,5). 1 Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, * în mijlocul zeilor face judecatã. 2 „Pânã când veþi judeca strâmb * ºi veþi susþine cauza celor rãi? 3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, * daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac, 4 scãpaþi-l pe cel slab * ºi pe cel lipsit de apãrare, eliberaþi-l din mâinile celor rãi!” 5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþeleg, ci umblã în întuneric; * se cutremurã toate temeliile pãmântului. 6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei! * Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!” 7 Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii, * veþi cãdea ca toþi cei puternici. 8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul, * cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta. Psalmul 119 (120) Dorinþa de pace Statornici în încercare stãruiþi în rugãciune (Rom 12,12). 1 În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul * ºi el m-a ascultat.
20 decembrie
18 2
Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase, * de limbã vicleanã! 3 Ce þi se va da ºi ce câºtig vei avea, * limbã vicleanã? 4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic * ºi cãrbuni aprinºi de ienupãr. 5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek, * cã locuiesc printre corturile din Kedar! 6 Sufletul meu a locuit prea mult * printre cei care urãsc pacea. 7 Eu sunt un om al pãcii, * dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. LECTURA SCURTÃ
Ier 23,6
În zilele acelea, Iuda va fi mântuit ºi Israel va trãi în liniºte, ºi acesta este numele cu care îl vor numi: „Domnul este dreptatea noastrã”. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta.
Rugãciunea de încheiere Pãrinte ceresc, tu ai voit ca preacurata Fecioarã Maria, la vestirea îngerului, sã-l zãmisleascã pe Cuvântul veºnic ºi, devenind lãcaº al dumnezeirii, sã se umple de lumina Sfântului Duh. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã exemplul ei, sã împlinim ºi noi cu smerenie voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Vesperele
Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Marie, tu menit-ai fost Sã afle-n tine adãpost Al Tatãlui divin Cuvânt Adus de tine pe pãmânt. Oferã sânul tãu curat, Primeºte-n el ce-þi este dat De Duhul Sfânt, venit de sus, Fii bunã gazdã lui Isus. Deschide-þi poarta, aºadar, Preasfânt ºi tainic sanctuar, Sã intre marele-mpãrat Ce firea noastrã a-mbrãcat. Un sol venit din paradis Vesteºte-acum pe Cel Promis, Pe-al lumii sfânt Mântuitor De veacuri aºteptat cu dor. Cel ne-ncãput, un vas de lut De dragul nostru s-a fãcut; Cu îngerii din cer cântaþi Ai Evei fii: sunteþi salvaþi! Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin.
19
20
20 decembrie
PSALMODIA Ant. 1 Iatã, vine Domnul, stãpânitor peste regii pãmântului; fericiþi cei care sunt pregãtiþi sã iasã în întâmpinarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Iatã, vine Domnul, stãpânitor peste regii pãmântului; fericiþi cei care sunt pregãtiþi sã iasã în întâmpinarea lui. 1
Ant. 2 Cântaþi Domnului un cântec nou, lauda lui pânã la marginile pãmântului. II
Vesperele
21
10
El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Cântaþi Domnului un cântec nou, lauda lui pânã la marginile pãmântului. Ant. 3 Când va veni Fiul Omului, va gãsi, oare, credinþã pe pãmânt?
22
20 decembrie
Cântarea
Ef 1,3-10
Planul de mântuire al lui Dumnezeu Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Când va veni Fiul Omului, va gãsi, oare, credinþã pe pãmânt? 3
LECTURA SCURTÃ Cf. 1Cor 1,7b-9 Aºteptãm revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care vã va întãri pânã la sfârºit ca sã fiþi fãrã vinã în ziua Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiul sãu.
Vesperele
23
RESPONSORIUL SCURT R. Vino ºi ne elibereazã, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Vino. V. Aratã-ne faþa ta ºi vom fi mântuiþi, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Slavã Tatãlui. Vino. Ant. la Magnificat: O cheie a lui David ºi sceptru al casei lui Israel, care deschizi ºi nimeni nu poate închide, care închizi ºi nimeni nu poate deschide, vino ºi scoate-i din temniþã pe cei ce zac în întuneric ºi în umbra morþii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
24
20 decembrie
Ant. O mlãdiþã din rãdãcina lui Iese, care te înalþi ca un steag pentru popoare, în faþa ta vor amuþi regii pãmântului, pe tine te vor chema popoarele: vino ºi ne elibereazã, nu mai întârzia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã ne rugãm lui Cristos, Rãscumpãrãtorul ºi Domnul nostru, care se va arãta în zilele de pe urmã, ºi sã-l implorãm cu bucurie: Vino, Doamne Isuse! Cristoase, Rãscumpãrãtorul ºi Domnul nostru, care, nãscându-te în trup, ne-ai scãpat de jugul legii vechi, – desãvârºeºte în noi binefacerile îndurãrii tale. Tu, care ai luat firea noastrã omeneascã, – prin misterul iubirii tale, fã-ne ºi pe noi pãrtaºi la viaþa ta dumnezeiascã. Împlineºte dorinþele noastre prin venirea ta – ºi aprinde în noi focul iubirii tale. Dã-ne harul ca noi, care acum trãim în credinþã, – sã ajungem, odatã, sã ne bucurãm împreunã cu tine în gloria cereascã. Revarsã asupra tuturor celor rãposaþi roua îndurãrii tale – ºi lumina feþei tale sã le strãluceascã lor. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Pãrinte ceresc, tu ai voit ca preacurata Fecioarã Maria, la vestirea îngerului, sã-l zãmisleascã pe Cuvântul veºnic ºi, devenind lãcaº al dumnezeirii, sã se umple de lumina Sfântului Duh. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã exemplul ei, sã împlinim ºi noi cu smerenie voinþa ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.
Completoriul
25
Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã, fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare.
26
20 decembrie
Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului.
Completoriul
27
14
Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. 1Tes 5,9-10 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,
20 decembrie
28 30
cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi!
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.