23-02-2010 by Liturgia Orelor

MARÞI SÃPTÃMÂNA I DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Marþi, sãptãmâna I din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Psalmul 9 B (10) Mulþumire Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu (Lc 6,20). I Pentru ce, Doamne, stai departe, * de ce te ascunzi la vreme de restriºte? 2 Cel rãu, în mândria lui, îl asupreºte pe cel sãrman, * care cade în cursele pe care acesta i le întinde. 3 Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu * iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat. 4 Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul: † „Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!” * 5 Acestea sunt toate gândurile lui. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, † judecãþile tale sunt prea înalte pentru el; * îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi. 6 El spune în inima sa: „Nu mã clatin, * din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!” 7 Gura lui e plinã de blasfemii, de înºelãciune ºi asuprire; * sub limba lui este rãutate ºi violenþã. 8 Stã la pândã dupã tufiºuri † ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; * 9 ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit. Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,† stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman. * Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu. 1

Marþi, sãptãmâna I din Post

Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã * ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu. 11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã, * îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”. Ant. Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Ant. 2 Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. II Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna * ºi nu uita de cel sãrman. 13 De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu, * spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”? 14 Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea * ºi le iei în mâinile tale. În tine se abandoneazã cel nenorocit; * tu vii în ajutorul orfanului. 15 Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, * pedepseºte-i rãutatea ca sã nu mai fie. 16 Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului; * vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui. 17 Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, * le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea, 18 ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit * ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã. Ant. Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. 12

Ant. 3 Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. Psalmul 11 (12) Invocaþie împotriva celor mândri Pentru noi, cei sãraci, Tatãl a binevoit sã-l trimitã pe Fiul (sf. Augustin). 2

Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept; * au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor.

Oficiul lecturilor

Oamenii îºi spun minciuni unii altora, † pe buze au numai cuvinte înºelãtoare, * vorbesc cu inimã prefãcutã. 4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase * ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare, 5 pe cei care zic: „Prin limbile noastre vom fi puternici, † buzele noastre sunt armele noastre; * cine va fi stãpân peste noi?” 6 „Pentru necazul celor sãrmani ºi pentru suspinul celor sãraci † mã voi ridica acum, zice Domnul; * voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”. 7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, † ca argintul purificat în foc * ºi curãþat de pãmânt de ºapte ori; 8 tu, Doamne, ne vei þine * ºi ne vei apãra de generaþia aceasta pentru totdeauna. 9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur † atunci când se ridicã la putere ticãloºii * printre fiii oamenilor. Ant. Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. V. Iatã, acum este timpul potrivit. R. Iatã, acum este ziua mântuirii. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului

6,29–7,25

Prima plagã asupra Egiptului Domnul i-a zis lui Moise: „Eu sunt Domnul. Spune-i lui faraon, regele Egiptului, tot ce-þi spun”. 30 ªi Moise a rãspuns înaintea Domnului: „Iatã, eu am o vorbire greoaie: cum are sã mã asculte faraon?” 7,1 Domnul i-a zis lui Moise: „Iatã, eu fac din tine un dumnezeu pentru faraon; ºi fratele tãu, Aron, va fi 6,29

Marþi, sãptãmâna I din Post

6 2

profetul tãu. Tu vei spune tot ce-þi voi porunci eu, iar fratele tãu, Aron, va vorbi lui faraon sã lase pe fiii lui Israel sã plece din þara lui. 3 Eu voi împietri inima lui faraon ºi îmi voi înmulþi semnele ºi minunile în þara Egiptului. 4 Totuºi faraon n-are sã vã asculte. Apoi îmi voi întinde mâna asupra Egiptului ºi voi scoate din þara Egiptului oºtile mele, pe poporul meu, pe fiii lui Israel, prin pedepse mari. 5 Egiptenii vor cunoaºte cã eu sunt Domnul, când îmi voi întinde mâna asupra Egiptului ºi când îi voi scoate din mijlocul lor pe fiii lui Israel”. 6 Moise ºi Aron au fãcut ce le poruncise Domnul; aºa au fãcut. 7 Moise era în vârstã de optzeci de ani, iar Aron, de optzeci ºi trei de ani, când i-au vorbit lui faraon. 8 Domnul le-a zis lui Moise ºi lui Aron: 9 „Dacã vã va vorbi faraon ºi vã va zice: «Faceþi o minune!», sã-i zici lui Aron: Ia-þi toiagul ºi aruncã-l înaintea lui faraon. ªi toiagul se va preface într-un ºarpe”. 10 Moise ºi Aron s-au dus la faraon ºi au fãcut cum poruncise Domnul. Aron ºi-a aruncat toiagul înaintea lui faraon ºi înaintea slujitorilor lui; ºi toiagul s-a prefãcut într-un ºarpe. 11 Dar faraon a chemat niºte înþelepþi ºi niºte vrãjitori, ºi vrãjitorii Egiptului au fãcut ºi ei la fel prin vrãjitoriile lor. 12 Toþi ºi-au aruncat toiegele ºi s-au prefãcut în ºerpi. Dar toiagul lui Aron a înghiþit toiegele lor. 13 Inima lui faraon s-a împietrit ºi n-a ascultat de Moise ºi de Aron, dupã cum spusese Domnul. 14 Domnul i-a zis lui Moise: „Faraon are inima împietritã: nu vrea sã lase poporul sã plece. 15 Du-te la faraon dis-de-dimineaþã, când are sã iasã pentru a se duce la apã, ºi sã te înfãþiºezi înaintea lui pe malul râului. Sã-þi iei în mânã toiagul care a fost prefãcut în ºarpe 16 ºi sã-i zici lui faraon: Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine sã-þi spun: Lasã poporul meu sã plece, ca sã-mi aducã jertfã în pustiu ºi iatã cã pânã acum n-ai ascultat. 17 Acum, aºa vorbeºte Domnul: Iatã cum vei cunoaºte cã eu sunt Domnul. Am sã lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea ºi ele se vor preface în sânge. 18 Peºtii din râu vor pieri, râul se va împuþi, aºa cã le va fi greaþã egiptenilor sã bea din apa râului”.

Oficiul lecturilor

Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aron: Ia-þi toiagul ºi întinde-þi mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor ºi peste toate bãlþile lor. Ele se vor preface în sânge; ºi va fi sânge în toatã þara Egiptului, atât în vasele din lemn, cât ºi în vasele din piatrã”. 20 Moise ºi Aron au fãcut cum le poruncise Domnul. Aron a ridicat toiagul ºi a lovit apele râului sub ochii lui faraon ºi sub ochii slujitorilor lui; ºi toate apele râului s-au prefãcut în sânge. 21 Peºtii din râu au pierit, râul s-a împuþit, aºa cã egiptenii nu mai puteau sã bea apa râului ºi a fost sânge în toatã þara Egiptului. 22 Dar vrãjitorii Egiptului au fãcut ºi ei la fel prin vrãjitoriile lor. Inima lui faraon s-a împietrit ºi n-a ascultat de Moise ºi de Aron, dupã cum spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors de la râu ºi s-a dus acasã; dar nu a pus la inimã aceste lucruri. 24 Toþi egiptenii au sãpat în împrejurimile râului, ca sã gãseascã apã de bãut; cãci nu puteau sã bea din apa râului. 25 Au trecut ºapte zile dupã ce a lovit Domnul râul. RESPONSORIUL Cf. Ap 16,4-5.6.7 R. Îngerul ºi-a vãrsat cupa în râuri, iar acestea au devenit sânge. Atunci l-am auzit pe înger spunând: Drept eºti tu, Doamne, ºi sfânt, pentru cã ai fãcut aceastã judecatã. * Cãci ei au vãrsat sângele sfinþilor ºi al profeþilor. V. ªi am auzit altarul spunând: Da, Doamne, Dumnezeule atotputernic, adevãrate ºi drepte sunt judecãþile tale! * Cãci ei au vãrsat sângele sfinþilor ºi al profeþilor. LECTURA A DOUA Din Tratatul despre Rugãciunea domneascã al sfântului Ciprian, episcop martir (Cap. 1-3: CSEL 3, 267-268)

Cel care a dat viaþa, ne-a învãþat ºi sã ne rugãm

Marþi, sãptãmâna I din Post

Fraþilor preaiubiþi, preceptele evanghelice nu sunt altceva decât învãþãturi divine, fundamente care edificã speranþa, piloni care întãresc credinþa, alimente care hrãnesc inima, timone care conduc pe cale, ajutoare pentru a obþine mântuirea; ele instruiesc minþile docile ale credincioºilor aici, pe pãmânt, ºi îi conduc la împãrãþiile cereºti. Dumnezeu a voit ca multe lucruri sã fie spuse ºi ascultate prin profeþi, slujitorii sãi; dar cu mult mai sublime sunt realitãþile pe care le comunicã prin Fiul sãu. Sunt cu mult mai mari lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost prezent în profeþi, le proclamã acum cu propria voce, adicã fãrã a mai porunci sã i se pregãteascã drumul pe care vine, ci venind el însuºi, deschizându-ne ºi arãtându-ne drumul care trebuie urmat. Astfel, în timp ce înainte rãtãceam, nesocotiþi ºi orbi, în întunericul morþii, acum, luminaþi de lumina harului, putem sã mergem pe calea vieþii, cãlãuziþi ºi conduºi de Domnul. El, printre sfaturile sale mântuitoare ºi preceptele divine, cu care a venit în ajutorul poporului sãu pentru mântuire, a dat ºi norma rugãciunii, ne-a sugerat ºi ne-a învãþat ce anume trebuie sã cerem. Cel care a dat viaþa ne-a învãþat ºi sã ne rugãm, cu aceeaºi bunãtate cu care a binevoit sã ne dea ºi sã ne ofere toate celelalte, ºi aceasta pentru ca noi, vorbind Tatãlui cu implorarea ºi rugãciunea pe care ne-a învãþat-o Fiul, sã fim ascultaþi mai uºor. El a prezis deja cã va veni ceasul în care adevãraþii adoratori îl vor adora pe Tatãl în duh ºi adevãr ºi a împlinit promisiunea, pentru ca noi, primind duhul ºi adevãrul prin sfinþirea pe care ne-a dat-o, sã-l adorãm cu adevãrat ºi în mod spiritual în harul darului sãu. De fapt, care rugãciune poate sã fie mai spiritualã decât aceea care ne-a fost datã de Cristos, de cãtre care ne-a fost trimis ºi Duhul Sfânt? Care rugãciune fãcutã Tatãlui poate sã fie mai adevãratã decât aceea care a fost rostitã de gura Fiului, care este adevãrul? A ne ruga altfel decât ne-a învãþat el nu ar fi numai igno-

Laudele

ranþã, ci ºi pãcat, deoarece el însuºi a afirmat: Voi nesocotiþi porunca lui Dumnezeu ca sã stabiliþi tradiþia voastrã (cf. Mc 7,9). Aºadar, fraþilor preaiubiþi, sã ne rugãm aºa cum ne-a învãþat Dumnezeu, învãþãtorul nostru. Este un mod prietenesc ºi familiar a ne ruga lui Dumnezeu cu cuvintele sale, a înãlþa la urechile sale rugãciunea lui Cristos. Sã recunoascã Tatãl cuvintele Fiului sãu atunci când ne rugãm; el care locuieºte înlãuntrul inimii noastre, sã fie ºi glasul nostru. Deoarece este avocatul nostru la Tatãl, sã folosim cuvintele avocatului nostru atunci când, ca niºte pãcãtoºi, îl implorãm pentru pãcatele noastre. Dacã el a spus cã orice vom cere de la Tatãl în numele sãu ni se va da (cf. In 16,23), vom obþine mai sigur tot ceea ce cerem în numele lui Cristos, dacã vom cere cu rugãciunea sa. In 16,24; 14,13 RESPONSORIUL R. Pânã acum nu aþi cerut nimic în numele meu; * cereþi ºi veþi primi, pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã. V. Orice veþi cere de la Tatãl în numele meu, voi face, pentru ca Tatãl sã fie glorificat în Fiul. * Cereþi. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, priveºte spre noi, slujitorii tãi, ºi dã-ne harul ca minþile noastre, curãþate prin înfrânarea simþurilor, sã te caute pe tine cu toatã ardoarea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Psalmul 23 (24) Intrarea Domnului în templu Prin înãlþarea sa cu trupul, lui Cristos i s-au deschis porþile cerului (sf. Irineu).

Laudele

Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Ant. 2 Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre. Cântarea

Tob 13,2-8

Dumnezeu pedepseºte ºi mântuieºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a renãscut, dupã marea sa îndurare (1Pt 1,3). 2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu, * cãci veºnicã este împãrãþia lui.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Domnul pedepseºte ºi tot el se îndurã, * el face sã coboare în locuinþa morþilor ºi tot el, prin puterea lui, ridicã din pierzare * ºi nimeni nu poate scãpa de sub mâna lui. 3 Preamãriþi-l, fii ai lui Israel, în faþa neamurilor, † cãci el v-a împrãºtiat printre ele * 4 ºi acolo v-a arãtat mãreþia sa. Preamãriþi-l înaintea tuturor vieþuitoarelor, † cãci el este Domnul ºi Dumnezeul nostru, * el este Tatãl nostru în veci de veci. 5 El vã pedepseºte pentru fãrãdelegea voastrã * ºi se îndurã iarãºi de toþi ºi vã strânge din toate neamurile * printre care aþi fost risipiþi. 6 Dacã vã veþi întoarce la el din toatã inima ºi din tot sufletul * ca sã împliniþi adevãrul în faþa lui, atunci el se va întoarce spre voi * ºi nu-ºi va mai ascunde faþa de la voi. Priviþi, aºadar, ce a fãcut pentru voi * ºi preamãriþi-l cu glas puternic. Binecuvântaþi-l pe Domnul dreptãþii * ºi preamãriþi-l pe regele veacurilor. Din þara în care mã aflu în exil eu îi aduc mulþumiri * ºi arãt puterea ºi maiestatea lui în faþa unui popor de pãcãtoºi. Convertiþi-vã, o, pãcãtoºilor, † sãvârºiþi dreptatea înaintea lui; * cine ºtie, poate va fi binevoitor ºi se va îndura de voi. 7 Eu ºi sufletul meu îl preaînãlþãm pe împãratul cerului * ºi sufletul meu tresaltã de bucurie în toate zilele vieþii mele. 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! Ant. Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre.

Laudele

Ant. 3 Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. Psalmul 32 (33) Laudã Providenþei Toate prin el s-au fãcut (In 1,3). 1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. 12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. Il 2,12-13 LECTURA SCURTÃ Acum întoarceþi-vã la mine din toatã inima, cu post, cu plâns ºi cu tânguire. Sfâºiaþi-vã inimile, nu hainele, ºi întoarceþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru, cãci el este milostiv ºi îndurãtor, îndelung rãbdãtor ºi plin de bunãtate ºi se întristeazã de rãu. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm, precum i-a învãþat Ioan pe ucenicii sãi! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

Ora medie

ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm, precum i-a învãþat Ioan pe ucenicii sãi! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l binecuvântãm pe Cristos, care ni s-a dãruit ca pâine coborâtã din cer, ºi sã îndreptãm cãtre el rugãciunea noastrã: Cristoase, hrana ºi tãmãduirea sufletelor, întãreºte-ne!

Marþi, sãptãmâna I din Post

Dãruieºte-ne, Doamne, harul ca, îndestulaþi la ospãþul euharistic, – sã avem parte pe deplin de darurile jertfei pascale! (Cristoase, hrana ºi tãmãduirea sufletelor, întãreºte-ne!) Dã-ne harul sã pãstrãm cuvântul tãu într-o inimã bunã ºi curatã, – ca sã aducem roade în rãbdare! Fã-ne sã lucrãm împreunã cu tine, plini de râvnã, la buna orânduire a lumii, – pentru ca, prin Biserica ta, sã se rãspândeascã mai lesne solia pãcii! Am pãcãtuit, Doamne, am pãcãtuit! – ªterge fãrãdelegile noastre cu harul tãu mântuitor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, priveºte spre noi, slujitorii tãi, ºi dã-ne harul ca minþile noastre, curãþate prin înfrânarea simþurilor, sã te caute pe tine cu toatã ardoarea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus.

Ora medie

Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),1-8 I (Aleph) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3). 1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? 3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin. 6 Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrãdelege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1 A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu.

Vesperele

Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi. 6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Ier 3,25b Am pãcãtuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi ºi pãrinþii noºtri, din tinereþea noastrã ºi pânã în ziua de azi, ºi n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, priveºte spre noi, slujitorii tãi, ºi dã-ne harul ca minþile noastre, curãþate prin înfrânarea simþurilor, sã te caute pe tine cu toatã ardoarea. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Psalmul 19 (20) Rugãciune pentru victoria regelui Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit (Fap 2,21). 2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului, * sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob! 3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu * ºi din Sion sã te întãreascã!

Vesperele

Sã-ºi aminteascã de toate jertfele tale * ºi arderile tale de tot sã fie bine primite! 5 Sã-þi dea þie dupã inima ta * ºi toate planurile tale sã se împlineascã. 6 Ne vom bucura de mântuirea ta † ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru; * sã împlineascã Domnul toate cererile tale. 7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu, † îi rãspunde din cerul sãu sfânt * cu puterea mântuitoare a dreptei sale. 8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor, * însã noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru. 9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut, * iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi. 10 Doamne, mântuieºte-l pe rege * ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca. Ant. Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Ant. 2 Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Psalmul 20 (21),2-8.14 Mulþumire pentru victoria regelui Prin înviere a primit viaþa ºi gloria pentru vecii vecilor (sf. Irineu). 2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.

Marþi, sãptãmâna I din Post

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. LECTURA SCURTÃ

Iac 2,14.17.18b

Ce folos, fraþii mei, dacã cineva spune cã are credinþã, dar nu are fapte; oare poate credinþa sã-l mântuiascã? Credinþa, dacã nu are fapte, este moartã în ea

Vesperele

însãºi. Aratã-mi credinþa ta fãrã fapte, iar eu îþi voi arãta credinþa cu faptele mele. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Tu, însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Ant. Tu, însã, când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm fierbinte pe Cristos Domnul, care ne porunceºte sã veghem ºi sã ne rugãm pentru a nu cãdea în ispitã: Aratã-þi, Doamne, milostivirea! Isuse Cristoase, care ai fãgãduit cã vei fi în mijlocul celor adunaþi sã se roage în numele tãu, – fã-ne sã ne rugãm pururi împreunã cu tine Tatãlui, în Sfântul Duh! Mire ceresc, îndepãrteazã de la Biserica ta iubitã orice patã – ºi fã-o sã umble în speranþã ºi în puterea Duhului Sfânt! Iubitorule de oameni, învaþã-ne sã ne îngrijim de aproapele nostru aºa cum ne-ai dat fiecãruia, – pentru ca lumina ta mântuitoare sã strãluceascã mai viu în faþa tuturor! Rege al pãcii, fã ca pacea ta sã se întãreascã în lume, – pentru ca prezenþa ta mântuitoare sã se facã tot mai mult simþitã pretutindeni! Deschide celor rãposaþi intrarea în veºnicia fericitã – ºi primeºte-i în lãcaºul slavei nepieritoare! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, priveºte spre noi, slujitorii tãi, ºi dã-ne harul ca minþile noastre, curãþate prin înfrânarea simþurilor, sã te caute pe tine cu toatã ardoarea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16).

26 1

Marþi, sãptãmâna I din Post

Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea.

Completoriul

LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Marþi, sãptãmâna I din Post

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.