MIERCURI SÃPTÃMÂNA A V-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.
Oficiul lecturilor
3
Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te iubesc, Doamne, puterea mea. Psalmul 17 (18),2-30 Mulþumire pentru mântuire ºi victorie În ceasul acela s-a fãcut cutremur mare (Ap 11,13). I Te iubesc, Doamne, tãria mea, † 3 Doamne, stânca mea, * fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, † în care mi-am pus speranþa, * scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea. 4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã, * ºi sunt eliberat de duºmanii mei. 5 M-au înconjurat legãturile morþii * ºi m-au îngrozit râurile pieirii; 6 m-au înfãºurat lanþurile infernului * ºi m-au prins laþurile morþii. 7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul * ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu; din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul * ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui. Ant. Te iubesc, Doamne, puterea mea. 2
Ant. 2 Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. 8
II S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul; † temeliile munþilor s-au zdruncinat * ºi s-au zguduit pentru cã el s-a mâniat.
4
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
9
S-a ridicat fum din nãrile lui † ºi foc mistuitor din gura lui; * cãrbuni aprinºi þâºneau din el. 10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât * ºi negura era sub picioarele lui. 11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, * era purtat pe aripile vântului. 12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl, † s-a înconjurat ca de un cort * de ape întunecoase ºi de nori deºi. 13 În faþa strãlucirii chipului sãu * s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc. 14 ªi a tunat din cer Domnul, † Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul: * grindinã ºi cãrbuni de foc. 15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, * a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã; 16 ºi au apãrut izvoarele apelor * ºi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, * la suflarea duhului mâniei tale. 17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat, * m-a salvat din apele cele mari. 18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici ºi de cei care mã urãsc, * deºi erau mai tari decât mine. 19 M-au împresurat în ziua necazului meu, * dar Domnul mi-a fost sprijinitor; 20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit, * pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. 3 Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. 21
III Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea, * dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,
Oficiul lecturilor
5
22
pentru cã am pãzit cãile Domnului, * n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu. 23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea * ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte, 24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui * ºi m-am pãzit de fãrãdelege. 25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea * ºi dupã curãþia mâinilor mele înaintea ochilor sãi. 26 Cu cel credincios, tu eºti credincios, * cu omul nevinovat, eºti nevinovat; 27 cu cel curat, eºti curat, * dar cu cel viclean, te arãþi iscusit. 28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani * ºi ochii celor trufaºi îi umileºti. 29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; * Dumnezeul meu schimbã în strãlucire întunericul meu. 30 Prin tine înfrunt trupele duºmane * ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri. Ant. Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. V. Convertiþi-vã ºi faceþi pocãinþã. R. Înnoiþi-vã inima ºi duhul. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei 6,9-20 Fidelitatea lui Dumnezeu este speranþa noastrã 9 Chiar dacã vorbim astfel, în ceea ce vã priveºte, iubiþilor, suntem convinºi cã sunteþi într-o stare mai bunã ºi mai aproape de mântuire, 10 pentru cã Dumnezeu nu este nedrept încât sã uite faptele voastre ºi iubirea pe care aþi arãtat-o faþã de numele lui, când i-aþi slujit pe sfinþi ºi-i slujiþi. 11 Dorim însã ca fiecare dintre voi sã arate aceeaºi râvnã în desãvârºirea speranþei pânã la sfârºit, 12 astfel încât sã nu fiþi nepãsãtori, ci imitatorii acelora care, prin credinþã ºi rãbdare, moºtenesc promisiunile. 13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abraham, pentru cã nu putea sã jure pe cineva mai mare,
6
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
s-a jurat pe sine, 14 spunând: Cu adevãrat te voi copleºi de binecuvântãri ºi te voi înmulþi la nesfârºit. 15 ªi astfel, aºteptând cu rãbdare, Abraham a obþinut cele promise. 16 Oamenii jurã pe cineva mai mare ºi jurãmântul este pentru ei o garanþie care pune capãt oricãrei neînþelegeri. 17 De aceea, voind sã arate moºtenitorilor promisiunii, într-un mod ºi mai clar, neclintirea hotãrârii sale, Dumnezeu s-a legat cu jurãmânt, 18 pentru ca, prin douã fapte neschimbãtoare, în care este imposibil ca Dumnezeu sã fi minþit, noi, care cãutãm scãpare, sã avem o încurajare puternicã pentru a þine cu tãrie speranþa care ne-a fost propusã. 19 Pe aceasta o avem ca o ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã, ce pãtrunde dincolo de catapeteasmã, 20 unde a intrat pentru noi, ca premergãtor, Isus, devenit pentru veºnicie mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. RESPONSORIUL Cf. Evr 6,19.20; 7,24.25 R. Dincolo de catapeteasmã a intrat pentru noi ca premergãtor Isus, devenit pentru veºnicie mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. * El este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea noastrã. V. El are o preoþie netrecãtoare ºi, de aceea, poate sã mântuiascã definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu. * El este. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra Psalmilor al sfântului Augustin, episcop (Ps 85, 1: CCL 39, 1176-1177)
Isus Cristos se roagã pentru noi, se roagã în noi, este rugat de noi Dumnezeu nu putea sã dãruiascã oamenilor un dar mai mare decât acesta: sã-l constituie drept cap al lor pe însuºi Cuvântul sãu, prin care a creat universul. Ne-a unit cu el ca mãdulare, în aºa fel încât el sã fie Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului, un singur Dumnezeu cu Tatãl, un singur om cu oamenii. Prin urmare, atunci când
Oficiul lecturilor
7
îndreptãm spre Dumnezeu rugãciunea noastrã, nu trebuie sã-l separãm de el pe Fiul, ºi atunci când se roagã trupul Fiului, el nu trebuie sã fie considerat ca fiind despãrþit de cap. În felul acesta, aceeaºi persoanã, adicã unicul Mântuitor al trupului, Domnul nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, va fi cel care se roagã pentru noi, se roagã în noi, este rugat de noi. Se roagã pentru noi ca preotul nostru, se roagã în noi ca ºi capul nostru, este rugat de noi ca Dumnezeul nostru. Deci, sã recunoaºtem atât glasurile noastre în el, cât ºi glasul sãu în noi. ªi atunci când, în special în profeþii, gãsim ceva care sunã a umilire, în privinþa Domnului Isus Cristos, ºi, de aceea, nu ni se pare vrednicã de Dumnezeu, nu trebuie sã ne temem sã i-o atribuim lui, care nu a ezitat sã se uneascã cu noi, deºi era stãpânul întregii creaþii, pentru cã prin el au fost fãcute toate creaturile. De aceea, noi privim la mãreþia sa divinã când auzim: La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinþã prin el ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic din ceea ce existã (In 1,1-3). În acest text ne este dat sã contemplãm divinitatea Fiului lui Dumnezeu, atât de înaltã ºi sublimã, încât depãºeºte orice creaturã mai nobilã. În alte texte ale Scripturii însã auzim cã el geme, se roagã, îi aduce laudã lui Dumnezeu. Ne este greu sã-i atribuim lui aceste cuvinte. Mintea noastrã face eforturi sã coboare imediat de la contemplarea divinitãþii sale la starea sa de înjosire profundã. Aproape cã ne temem cã-l ofensãm pe Cristos dacã raportãm la omenitatea sa cuvintele pe care el le spune. Înainte îndreptam cãtre el rugãciunea noastrã, rugându-l ca Dumnezeu. De aceea, rãmânem perplecºi în faþa acelor expresii ºi am dori sã le schimbãm. Însã în Scripturã nu se gãseºte decât ceea ce i se potriveºte ºi nu ne permite sã ne îndepãrtãm de el. Aºadar, sã se trezeascã sufletul nostru ºi sã rãmânã statornic în credinþa sa. Sã þinã cont cã acela, pe care puþin mai înainte îl contempla în natura sa de Dumnezeu, a asumat natura de slujitor. A devenit asemenea
8
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
oamenilor ºi s-a fãcut om, s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte (Fil 2,7-8). În afarã de aceasta, în timp ce atârna pe cruce, a voit sã-ºi însuºeascã cuvintele psalmului: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? (Ps 21,1). Deci este rugat în natura sa divinã, se roagã în natura de slujitor. Acolo îl gãsim pe Creator, aici, pe cel care este creat. El, cel neschimbat, asumã creatura, care trebuia sã fie schimbatã, ºi face din noi împreunã cu el un singur om: cap ºi trup. De aceea, noi ne rugãm la el, prin el ºi în el; spunem împreunã cu el ºi el spune împreunã cu noi. RESPONSORIUL In 16,24.23 R. Pânã acum nu aþi cerut nimic în numele meu; * cereþi ºi veþi primi, pentru ca bucuria voastrã sã fie deplinã. V. Adevãr, adevãr vã spun: orice veþi cere de la Tatãl în numele meu, vã va da. * Cereþi. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Laudele
9
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Psalmul 35 (36) Rãutatea pãcãtosului ºi bunãtatea lui Dumnezeu Cel ce mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii (In 8,12). 2 În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul, * înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu.
10
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
3
Atât de mult se mãguleºte pe sine * încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea ca s-o urascã. 4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune, * el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele. 5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu, † merge pe calea care nu este bunã * ºi nu urãºte rãul. 6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri * ºi fidelitatea ta pânã la nori. 7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu † ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. * Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale. 8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule! * Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale. 9 Se saturã din belºugul casei tale, * tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. 10 Cãci la tine este izvorul vieþii * ºi în lumina ta vom vedea lumina. 11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc * ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima. 12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri * ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã. 13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele, * s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica. Ant. Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Cântarea
Idt 16,1-2.13-15
Domnul, creatorul lumii, va ocroti poporul sãu Ei cântã o cântare nouã (Ap 5,9). 1 Intonaþi cântare Dumnezeului meu în sunet de tobe, * cântaþi Domnului meu în chimvale, înãlþaþi-i cântarea unui psalm nou, * preaînãlþaþi ºi invocaþi numele lui!
Laudele
11
2
Cãci tu eºti Dumnezeul care stingi rãzboaiele, † care-þi aºezi tabãra în mijlocul poporului tãu, * ca sã mã smulgi din mâna prigonitorilor mei. 13 Voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouã. † Doamne, mare eºti ºi preamãrit, * minunat în putere ºi de neînvins! 14 Þie sã-þi slujeascã întreaga fãpturã, * cãci tu ai zis ºi s-au fãcut; ai trimis duhul tãu ºi s-au zidit * ºi nimeni nu se poate împotrivi cuvântului tãu. 15 Munþii ºi mãrile se zbuciumã din temelii * ºi stâncile se topesc ca ceara înaintea feþei tale, dar celor care se tem de tine * le arãþi îndurarea ta. Ant. Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Ant. 3 Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Psalmul 46 (47) Domnul, regele universului ªade de-a dreapta Tatãlui ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit. 2 Toate popoarele, bateþi din palme, * aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie! 3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul, * mare rege peste tot pãmântul. 4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã * ºi naþiunile sub picioarele noastre. 5 A ales pentru noi moºtenire * mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. 6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie, * Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã. 7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i! * Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i! 8 Cãci Dumnezeu este rege peste tot pãmântul, * cântaþi-i cu mãiestrie.
12
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
9
Dumnezeu stãpâneºte peste popoare, * Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt. 10 Stãpânitorii popoarelor se adunã * împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abraham. Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului, * el se înalþã cu mãreþie. Ant. Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. LECTURA SCURTÃ Is 50,5-7 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii, spre a fi pãlmuiþi, ºi faþa nu mi-am întors-o de la cei care mã ocãrau ºi mã scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea, nu m-au doborât ocãrile. De aceea, le-am oferit o faþã ca de cremene ºi ºtiu cã nu voi rãmâne de ruºine. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Dacã veþi rãmâne în cuvântul meu, cu adevãrat veþi fi ucenicii mei, spune Domnul, ºi veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.
Laudele
13
72
Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dacã veþi rãmâne în cuvântul meu, cu adevãrat veþi fi ucenicii mei, spune Domnul, ºi veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã fie binecuvântat autorul mântuirii noastre, care vrea ca oamenii sã devinã în el o fãpturã nouã, pentru ca cele vechi sã treacã ºi sã se reînnoiascã toate. De aceea, întemeiaþi pe speranþã vie, sã-l rugãm: Reînnoieºte-ne, Doamne, în Duhul tãu! Doamne, care ai fãgãduit un cer nou ºi un pãmânt nou, reînnoieºte-ne pururi prin Duhul tãu, – ca sã ne bucurãm veºnic de tine în Ierusalimul ceresc! Dã-ne harul sã lucrãm împreunã cu tine, ca Duhul tãu sã pãtrundã aceastã lume,
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
14
– iar cetatea pãmânteascã sã-ºi atingã cu adevãrat menirea, în dreptate, iubire ºi pace! (Reînnoieºte-ne, Doamne, în Duhul tãu!) Dã-ne harul sã alungãm orice lâncezealã ºi nepãsare – ºi sã ne bucurãm în darurile de sus! Mântuieºte-ne de Cel Rãu – ºi apãrã-ne de mirajul deºertãciunii, ce pune în umbrã adevãratul bine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin.
Ora medie
15
Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),9-16 II (Beth) Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale? * Numai pãzind cuvintele tale. 10 Te caut din toatã inima; * nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale. 11 Pãstrez în inimã cuvintele tale * ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta. 12 Binecuvântat eºti, Doamne, * învaþã-mã orânduirile tale. 13 Vestesc cu buzele mele * toate judecãþile tale. 14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale * mai mult decât de orice bogãþie. 15 Meditez la poruncile tale * ºi am sub ochi cãrãrile tale. 16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea * ºi nu voi uita cuvântul tãu. 9
Psalmul 16 (17) De cei nelegiuiþi izbãveºte-mã, Doamne!
16
Miercuri, sãptãmâna a V-a din Post
În zilele vieþii sale pãmânteºti..., Cristos a înãlþat rugãciuni... ºi a fost ascultat (Evr 5,7). I Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. 1
II Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã. 11 Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 10
Vesperele I
17
13
Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Rom 15,3 Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule îndurãtor, lumineazã inimile fiilor tãi, sfinþite prin pocãinþã. Tu, care ne dai bucuria de a te sluji, ascultã cu bunãtate rugãciunile pe care le înãlþãm cãtre tine. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. 25 martie BUNA-VESTIRE Solemnitate Vesperele I
25 martie, Buna-Vestire
18
V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Vestea bunã trece azi din gurã-n gurã; De sãrmana lume cerul se îndurã. Doamne, jugul nostru ai voit sã-l scuturi, Sã ne-ntorci la starea dintru începuturi. ªirul lung de veacuri trece pe încetul, Pân-se împlineºte ce-a prezis profetul. De la tronul slavei îngerul coboarã ªi cu vestea bunã intrã la Fecioarã. Spune „da” Maria ºi devine mamã. Visul fecioriei nu i se destramã; Sânu-i se deschide, intrã-n el Cuvântul, Cel ce nu-l încape cerul ºi pãmântul. Se-nãlþase omul plin de îngâmfare ªi-a rodit pãcatul roadele-i amare; Domnul se smereºte; vrea, prin ascultare ªi prin suferinþã, vina s-o repare. Tatãl sã primeascã cinste ºi mãrire, De asemeni, Fiul, cel cu el de-o fire. Duhul Sfânt de-a pururi preamãrit sã fie, El, ce-a dat Fecioarei sfântã rodnicie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi o floare din rãdãcina lui va odrãsli ºi se va odihni asupra lui Duhul Domnului. 1
Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului!
Vesperele
19
2
Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi o floare din rãdãcina lui va odrãsli ºi se va odihni asupra lui Duhul Domnului. Ant. 2 Domnul îi va da tronul lui David, tatãl lui, ºi va domni în veci. Psalmul 147 (147 B) Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 12
20
25 martie, Buna-Vestire
19
El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Domnul îi va da tronul lui David, tatãl lui, ºi va domni în veci. Ant. 3 Cuvântul cel de sus, nãscut din Tatãl înaintea veacurilor, astãzi s-a nimicit pe sine, fãcându-se trup pentru noi. Cântarea
Fil 2,6-11
6
Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Cuvântul cel de sus, nãscut din Tatãl înaintea veacurilor, astãzi s-a nimicit pe sine, fãcându-se trup pentru noi. 1In 1,1-2 LECTURA SCURTÃ Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri ce am privit ºi mâinile noastre au pipãit
Vesperele
21
cu privire la Cuvântul vieþii, cãci viaþa s-a arãtat: noi am vãzut ºi dãm mãrturie ºi vã vestim viaþa veºnicã ce era la Tatãl ºi care ni s-a arãtat. RESPONSORIUL SCURT R. A odrãslit rãdãcina lui Iese, * a rãsãrit o stea din Iacob. A odrãslit. V. Fecioara l-a zãmislit pe Mântuitorul, * a rãsãrit o stea din Iacob. Slavã Tatãlui. A odrãslit. Ant. la Magnificat: Duhul Sfânt va coborî asupra ta, Marie, ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri.
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.
22
25 martie, Buna-Vestire
Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Duhul Sfânt va coborî asupra ta, Marie, ºi puterea Celui Preaînalt te va umbri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu suflete încrezãtoare pe Tatãl veºnic, care astãzi i-a vestit Mariei, prin îngerul sãu, mântuirea noastrã: Dã-ne, Doamne, harul tãu! Tu, care ai ales-o pe Fecioara Maria ca sã fie Mama Fiului tãu, – îndurã-te de toþi aceia care aºteaptã rãscumpãrarea! Tu, care i-ai vestit Mariei, prin arhanghelul Gabriel, pace ºi bucurie, – dãruieºte lumii întregi bucuria mântuirii ºi adevãrata pace! Tu, care, prin lucrarea Duhului Sfânt ºi prin consimþãmântul Mariei, l-ai trimis pe Cuvântul tãu sã locuiascã între noi, – pregãteºte inimile noastre sã-l primeascã pe Cristos aºa cum l-a primit Fecioara Maria! Tu, care priveºti la cei smeriþi ºi pe cei sãraci îi copleºeºti cu bunuri, – alinã-i pe cei deznãdãjduiþi, ajutã-i pe cei lipsiþi, întãreºte-i pe muribunzi! Dumnezeule, la care nimic nu este cu neputinþã, care singur sãvârºeºti lucruri minunate, – mântuieºte-ne atunci când îi vei ridica pe cei morþi, în ziua de apoi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fecioarei Maria, Cuvântul tãu sã ia trup omenesc adevãrat, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, care îl mãrturisim pe Rãscumpãrãtorul nostru Dumnezeu ºi Om, sã ne învrednicim a
Completoriul
23
avea parte de viaþa sa dumnezeiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.
24
25 martie, Buna-Vestire
Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2
Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).
Completoriul
25
1
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,
25 martie, Buna-Vestire
26 32
luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.