24 DECEMBRIE Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Astãzi veþi ºti cã vine Domnul, iar mâine veþi vedea gloria lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
24 decembrie
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Astãzi veþi ºti cã vine Domnul, iar mâine veþi vedea gloria lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când din cereºtile splendori, Isuse, Doamne, te cobori În al Mariei fraged sân, Uimiþi chiar îngerii rãmân. Nu din sãmânþã de bãrbat Fecioara-Mamã rod a dat; Maria, veºnicul Cuvânt L-a zãmislit prin Duhul Sfânt. Ea-l poartã-n trupul ei plãpând, Fecioarã pururi rãmânând, Pe Dumnezeu, pe Creator, Izvorul vieþii tuturor.
Oficiul lecturilor
3
Om-Dumnezeu, tu falnic crai, Din templul virginal rãsai; Rãsai din tainicul iatac La cei ce-n întuneric zac. Egal cu Tatãl veºnic eºti; Rugãmu-te sã ne-ntãreºti. Suntem atât de slabi ºi goi; Puterea ta sãdeºte-o-n noi. La Betleem apare-o stea, Lucind în noaptea noastrã grea. Din cale norii grei dispar Când steaua ta ne este far. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeul meu, nu dispreþui rugãciunea mea, când cel rãu strigã împotriva mea. Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfricoºa ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea.
2
4
24 decembrie
7
ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. Ant. Dumnezeul meu, nu dispreþui rugãciunea mea, când cel rãu strigã împotriva mea. Ant. 2 Domnul ne va scãpa din mâna duºmanului ºi a celui înºelãtor. II Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. 13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! Ant. Domnul ne va scãpa din mâna duºmanului ºi a celui înºelãtor. 10
Ant. 3 Încredinþeazã Domnului grijile tale ºi el te va hrãni. III Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 17
Oficiul lecturilor
5
19
El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Încredinþeazã Domnului grijile tale ºi el te va hrãni. V. Domnul vesteºte cuvântul sãu lui Iacob. R. Legile ºi judecãþile sale lui Israel. LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia
51,17–52,1-2.7-10
La Ierusalim este anunþatã mântuirea Trezeºte-te, trezeºte-te, scoalã-te, Ierusalime, care ai bãut din mâna Domnului potirul mâniei sale, care ai bãut, ai sorbit pânã la fund potirul ameþelii! 18 Cãci nu este nici unul care sã-l cãlãuzeascã, dintre toþi copiii pe care i-a nãscut nu este nici unul care sã-l ia de mânã, dintre toþi copiii pe care i-a crescut. 51,17
6 19
24 decembrie
Amândouã aceste lucruri þi s-au întâmplat, dar cine se va întrista pentru tine? Pustiirea ºi dãrãpãnarea, foametea ºi sabia! Cine te va mângâia? 20 Fiii tãi, leºinaþi, zac la toate colþurile uliþelor, ca antilopa într-un laþ, plini de mânia Domnului ºi de mustrarea Dumnezeului tãu. 21 De aceea, sãrmanã cetate, beatã, dar nu de vin, ascultã. 22 Aºa vorbeºte stãpânul tãu, Domnul ºi Dumnezeul tãu, care se luptã pentru poporul sãu: „Iatã cã îþi iau din mânã potirul ameþelii, potirul mâniei mele, ca sã nu mai bei din el! 23 ªi îl voi pune în mâna asupritorilor tãi, care te-au umilit ºi care îþi ziceau: «Apleacã-te, ca sã trecem peste tine!» Îþi fãceai atunci spinarea ca un pãmânt ºi ca o cale pentru trecãtori”. 52,1 Trezeºte-te, trezeºte-te, îmbracã-te cu puterea ta, Sionule! Pune-þi hainele de sãrbãtoare, Ierusalime, cetate sfântã! Cãci nu se vor mai apropia ca sã intre în tine nici un om netãiat împrejur sau necurat. 2 Scuturã praful de pe tine, scoalã-te, Ierusalime, cetate robitã! Dezleagã-þi lanþurile de pe grumazul tãu, robitã fiicã a Sionului! 7 Cât de plãcut este sã vezi peste munþi paºii trimisului care vesteºte pacea, ai celui care aduce vestea cea bunã, vestea mântuirii ai celui care dã de ºtire Sionului: „Dumnezeul tãu domneºte!” 8 Iatã, glasul strãjerilor: rãsunã chemarea lor; e un strigãt de bucurie, cãci vãd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion. 9 Izbucniþi în strigãte de bucurie, voi, ruine ale Ierusalimului! Cãci Domnul mângâie poporul sãu ºi rãscumpãrã Ierusalimul. 10 Domnul ºi-a arãtat puterea braþului sãu cel sfânt
Oficiul lecturilor
7
înaintea tuturor popoarelor; ºi toate marginile pãmântului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. RESPONSORIUL Cf. Ex 19,10.11; Dt 7,15; Dan 9,24 R. Sfinþiþi-vã, fii ai lui Israel, spune Domnul, pentru cã mâine va coborî Domnul * ºi el va îndepãrta de la voi orice slãbiciune. V. Mâine va fi ºtearsã nelegiuirea pãmântului ºi va domni peste noi Mântuitorul lumii * ºi el va îndepãrta. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Predica 185: PL 38, 997-999)
Adevãrul a rãsãrit din pãmânt ºi dreptatea s-a arãtat din cer Trezeºte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a fãcut om. Trezeºte-te, tu, care dormi, ºi ridicã-te dintre morþi, iar Cristos te va lumina (Ef 5,14). Pentru tine, spun, Dumnezeu s-a fãcut om. Ai fi fost mort pentru totdeauna dacã el nu s-ar fi nãscut în timp. Nu ai fi fost niciodatã eliberat de trupul pãcatului dacã el nu ar fi luat unul asemenea trupului pãcatului. Ai fi trãit într-o mizerie continuã dacã el nu s-ar fi milostivit de tine. Nu ai fi revenit la viaþã dacã el nu ar fi întâlnit moartea ta. Te-ai fi prãbuºit dacã el nu þi-ar fi venit în ajutor. Ai fi pierit dacã el n-ar fi venit. Sã celebrãm cu bucurie venirea mântuirii ºi a rãscumpãrãrii noastre. Sã celebrãm ziua de sãrbãtoare, în care o zi mare ºi veºnicã, venind din marea zi a veºniciei, a intrat în ziua noastrã temporalã ºi atât de scurtã. Cristos pentru noi a fost fãcut de Dumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, pentru ca, dupã cum este scris: „Cine se laudã, în Domnul sã se laude” (1Cor 1,30-31). Adevãrul va rãsãri din pãmânt (Ps 84,12): Cristos, care a spus: Eu sunt adevãrul (In 14,6), s-a nãscut din Fecioarã. ªi dreptatea va coborî din ceruri (Ps 84,12),
8
24 decembrie
pentru cã, atunci când omul crede în cel care s-a nãscut, este îndreptãþit nu de la sine, ci de cãtre Dumnezeu. Adevãrul va rãsãri din pãmânt, deoarece Cuvântul s-a fãcut trup (In 1,14). ªi dreptatea va coborî din ceruri, pentru cã orice dar bun ºi orice dar desãvârºit este de sus (Iac 1,17). Adevãrul va rãsãri din pãmânt, trupul din Maria. ªi dreptatea va coborî din ceruri, pentru cã omul nu poate lua nimic dacã nu i-a fost dat de sus (In 3,27). Îndreptãþiþi prin credinþã, avem pace de la Dumnezeu (Rom 5,1), pentru cã dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa (Ps 84,11). Prin Domnul nostru Isus Cristos (Rom 5,1), pentru cã adevãrul va rãsãri din pãmânt (Ps 84,12). Prin care am obþinut, în credinþã, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflãm ºi ne lãudãm în speranþa gloriei lui Dumnezeu (Rom 5,2). Nu spune „a gloriei noastre”, ci a gloriei lui Dumnezeu, pentru cã dreptatea nu vine de la noi, ci va coborî din ceruri. De aceea, cine se laudã, sã se laude nu în sine, ci în Domnul sã se laude. Cãci de acolo s-a fãcut auzit glasul îngerilor care îl lãudau pe Domnul nãscut din Fecioarã: Mãrire lui Dumnezeu în înaltul cerurilor ºi pe pãmânt pace oamenilor pe care el îi iubeºte (Lc 2,14). De fapt, de unde vine pacea pe pãmânt, dacã nu din faptul cã adevãrul a rãsãrit din pãmânt, adicã din faptul cã Cristos s-a nãscut din trup? ªi el este pacea noastrã, cel care a fãcut din douã una (Ef 2,14), pentru ca noi sã fim oamenii pe care el îi iubeºte, uniþi de bunãvoie unii cu alþii prin legãtura unitãþii. Sã ne bucurãm, aºadar, în acest har, pentru ca gloria noastrã sã fie mãrturia conºtiinþei noastre; atunci, nu ne vom lãuda în noi înºine, ci în Domnul. De aceea s-a spus: Tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul (Ps 3,4). Cãci ce har mai mare putea Dumnezeu sã facã sã ne strãluceascã nouã, decât acesta ca pe Fiul sãu unic sã-l facã Fiul Omului ºi, viceversa, ca pe fiul omului sã-l facã fiul lui Dumnezeu? Cautã meritul, cautã motivul, cautã dreptatea, ºi vezi dacã vei gãsi altceva decât har.
Laudele
RESPONSORIUL
9
Is 11,1.5.2
R. O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi un vlãstar va da din rãdãcinile lui. * Dreptatea va fi cingãtoarea ºoldurilor sale ºi credincioºia brâul mijlocului sãu. V. Se va odihni peste el Duhul Domnului: duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii, duhul sfatului ºi al tãriei. * Dreptatea va fi.
Rugãciunea de încheiere Doamne Isuse, te rugãm, grãbeºte-te ºi nu întârzia ºi, prin venirea ta, dã mângâiere ºi speranþã celor care se încred în iubirea ta fãrã margini. Tu care fiind Dumnezeu, împreunã cu Tatãl vieþuieºti ºi domneºti, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ne spun profeþii, rând pe rând, Cã Domnul vine în curând, Cã, dupã plânset ºi suspin, Îndatã timpuri bune vin. Dispare noaptea, aºadar, ªi zorii zilei noi apar; Când norii-l plouã pe Cel Drept, Se sting tristeþile în piept.
10
24 decembrie
Când ai venit, Isuse, -ntâi ªi-ai vrut în lume sã rãmâi, Nu ai venit sã pedepseºti, Ci sã alini, sã mântuieºti. Dar vei veni cu sfinþii tãi Din nou, sã-i judeci pe cei rãi ªi-n focul veºnic sã-i arunci, La chinuri grele ºi la munci. ªi, totodatã, celor buni Vei aºeza pe frunþi cununi. La judecata de apoi Isuse, -ndurã-te de noi. Cãci noi dorim, dorim nespus Sã te privim în ceruri sus. Vederea chipului tãu sfânt Sã se prefacã-n veºnic cânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iar tu, Betleeme, pãmânt al lui Iuda, nu vei fi cel mai mic, fiindcã din tine va ieºi Conducãtorul care va stãpâni peste poporul meu, Israel. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Reînnoiþi-vã duhul ºi mintea ºi îmbrãcaþi-vã în omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.
Laudele
11
De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.
12
24 decembrie
Ant. Iar tu, Betleeme, pãmânt al lui Iuda, nu vei fi cel mai mic, fiindcã din tine va ieºi Conducãtorul care va stãpâni peste poporul meu, Israel. Ant. 2 Ridicaþi-vã capul: iatã, se apropie rãscumpãrarea voastrã. Cântarea Tob 13,8-11.13-14ab.15-16ab Aducere de mulþumire pentru eliberarea poporului Mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul... strãlucind de slava lui Dumnezeu (Ap 21,10-11). 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! 9 Ierusalime, cetate sfântã, * Domnul te pedepseºte pentru faptele mâinilor tale. 10 Preamãreºte pe Domnul prin fapte bune * ºi binecuvânteazã pe regele veacurilor, ca din nou sã fie înãlþat cu bucurie * cortul lui în mijlocul tãu, ºi el sã-i mângâie în tine pe toþi cei duºi în robie * ºi sã-i iubeascã în tine pe toþi sãrmanii în toþi vecii vecilor. 11 Luminã vie va strãluci * pânã la toate marginile pãmântului; popoare multe vor veni la tine din depãrtare ºi de la capãtul lumii, † pentru numele tãu sfânt, * purtând în mâini daruri pentru regele cerului. Generaþie dupã generaþie îºi va gãsi în tine bucuria * ºi numele cetãþii alese va dãinui în vecii vecilor. 13 Bucurã-te, aºadar, ºi te veseleºte * pentru fiii celor drepþi, cãci toþi se vor aduna * ºi-l vor binecuvânta pe Domnul cel veºnic.
Laudele
13
14ab
Fericiþi cei care te iubesc * ºi fericiþi cei care se vor bucura în pacea ta. 15 Suflete al meu, binecuvânteazã-l pe Domnul, regele cel mare, * 16ab cãci în cetatea Ierusalimului va fi ziditã casa lui pentru toate veacurile. Ant. Ridicaþi-vã capul: iatã, se apropie rãscumpãrarea voastrã. Ant. 3 Mâine veþi primi mântuirea, spune Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti. Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (Cf. Ap 21,9). 12
Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Mâine veþi primi mântuirea, spune Domnul, Dumnezeul oºtirilor cereºti.
14
24 decembrie
LECTURA SCURTà Is 11,1-3a O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi un lãstar va da din rãdãcinile lui. Duhul Domnului se va odihni peste el: duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii, duhul sfatului ºi al tãriei, duhul ºtiinþei ºi al fricii de Domnul. În frica de Domnul îºi va gãsi fericirea. RESPONSORIUL SCURT R. Mâine * va fi ºtearsã nelegiuirea pãmântului. Mâine. V. ªi va domni peste noi Mântuitorul lumii. * Va fi ºtearsã nelegiuirea pãmântului. Slavã Tatãlui. Mâine. Ant. la Benedictus: S-au împlinit zilele Mariei ca sã-l nascã pe Fiul sãu primul nãscut. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,
Laudele
15
77
pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. S-au împlinit zilele Mariei ca sã-l nascã pe Fiul sãu primul nãscut. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Fraþilor preaiubiþi, sã ne rugãm cu evlavie lui Cristos, Rãscumpãrãtorul, care va veni la sfârºitul veacurilor cu slavã ºi cu putere mare: Vino, Doamne Isuse! Doamne Cristoase, care vei veni în slava puterii tale, priveºte la smerenia noastrã – ºi fã-ne vrednici de darurile tale. Tu, care ai venit sã descoperi oamenilor lumina evangheliei, – dã-ne harul sã predicãm pururi mântuirea ta. Tu, care eºti binecuvântat ºi care vieþuieºti ºi domneºti peste toate, – fã-ne sã aºteptãm cu bucurie speranþa fericitã ºi venirea mãririi tale. Pe noi, care aºteptãm cu dor venirea ta, – mângâie-ne cu darul dumnezeirii tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne Isuse, te rugãm, grãbeºte-te ºi nu întârzia ºi, prin venirea ta, dã mângâiere ºi speranþã celor care se încred în iubirea ta fãrã margini. Tu care fiind Dumnezeu,
24 decembrie
16
împreunã cu Tatãl vieþuieºti ºi domneºti, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Doamne, ce de sus veghezi, Când soarele e în nãmiezi, Þi-aducem iarãºi prin Cristos Al laudei smerit prinos. Aceasta este ora când, În spate crucea grea purtând, Ca mielul pentru jertfã-i dus La moarte, pe Calvar, Isus. El ne-a-mpãcat cu Dumnezeu, ªi de atunci primim mereu Din jertfa sfântului Calvar Belºug de pace ºi de har. Mãrire, Tatã îndurat, Mãrire, Fiule-ntrupat, Mãrire, Duhule Preasfânt, La toþi cinstire, slavã, cânt. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei.
Ora medie
17
Psalmul 118 (119),161-168 XXI (Sin) Fãrã temei mã prigonesc cei puternici, * dar inima mea se teme numai de cuvântul tãu. 162 Eu tresalt de bucurie pentru fãgãduinþa ta, * ca acela care a gãsit o comoarã mare. 163 Urãsc ºi nu pot suferi minciuna, * însã iubesc legea ta. 164 De ºapte ori pe zi îþi aduc laudã * pentru judecãþile tale drepte. 165 Cei care iubesc legea ta se bucurã de multã pace, * nici o piedicã nu le stã în cale. 166 Aºtept mântuirea ta, Doamne, * ºi împlinesc poruncile tale. 167 Sufletul meu pãzeºte învãþãturile tale * ºi le iubeºte nespus de mult. 168 Pãzesc poruncile ºi învãþãturile tale, * toate cãile mele stau sub privirea ta. 161
Psalmul 132 (133) Bucuria armoniei frãþeºti Sã ne iubim unii pe alþii fiindcã dragostea e de la Dumnezeu (1In 4,7). 1 Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este * ca fraþii sã locuiascã împreunã! 2 Este ca untdelemnul de preþ pe cap, † care coboarã pe barbã, pe barba lui Aron, * care se prelinge pe marginea veºmintelor sale. 3 Este ca roua de pe Hermon, * care coboarã pe Munþii Sionului; pentru cã acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, * viaþa pentru totdeauna. Psalmul 139 (140),2-9.13-14 Tu eºti scãparea mea
24 decembrie
18
Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor (Mt 26,45). 2 Scapã-mã, Doamne, de omul rãu, * ocroteºte-mã de omul violent, 3 de cei care urzesc rele în inima lor * ºi toatã ziua pregãtesc rãzboaie. 4 ªi-au ascuþit limbile precum ºarpele, * venin de viperã este pe buzele lor. 5 Pãzeºte-mã, Doamne, de mâinile pãcãtosului, † ocroteºte-mã de omul violent, * de cei care cautã sã punã capcane paºilor mei! 6 Cei mândri mi-au pregãtit laþuri în ascuns † ºi mi-au întins funii ca o plasã, * mi-au aºezat capcane pe cãrare. 7 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu; * ascultã, Doamne, glasul rugãciunii mele!” 8 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti puterea mântuirii mele, * acoperã capul meu în ziua luptei. 9 Nu împlini, Doamne, dorinþele celui nelegiuit, * nu-l lãsa sã-i reuºeascã planul. 13 ªtiu cã Domnul va face dreptate celui umil * ºi va face dreptate celor sãrmani. 14 Da, cei drepþi vor lãuda numele tãu * ºi cei neprihãniþi vor locui în faþa ta. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. LECTURA SCURTÃ
Is 4,3
ªi cel rãmas în Sion, ºi cel lãsat în Ierusalim se va numi sfânt, ºi toþi cei din Ierusalim vor fi scriºi printre cei vii. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta.
Vesperele I
19
Rugãciunea de încheiere Doamne Isuse, te rugãm, grãbeºte-te ºi nu întârzia ºi, prin venirea ta, dã mângâiere ºi speranþã celor care se încred în iubirea ta fãrã margini. Tu care fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. 25 decembrie NAªTEREA DOMNULUI Solemnitate Vesperele I IMNUL Cristoase, scump Mântuitor, În lume aºteptat cu dor, Din Tatãl veºnic te-ai nãscut Când nu era vreun început. Splendoare-a Tatãlui din cer, Speranþã pentru cei ce pier, Privirea-þi blândã s-o cobori Spre-ai tãi nevrednici slujitori. Mãrite Doamne, nu uita Cã-n marea îndurare-a ta Din Maica sfântã te-ai nãscut La fel ca noi c-un trup de lut. Voind sã ne salvezi pe toþi ªi din pãcate sã ne scoþi, Te-ai coborât ca prunc divin Sã-mparþi al nostru trist destin. Pãduri ºi ape, cer, pãmânt ªi toate câte-n ele sunt
20
25 decembrie, Naºterea Domnului
Cu îngerii de sus, în cor, S-adore pe stãpânul lor. În ziua sfântului Crãciun Creºtinii fericiþi îþi spun: Isuse, bun venit la noi, La cei sãraci, flãmânzi ºi goi. Isuse, care ne-ai fost dat De Maica fãrã de pãcat, Te preamãrim în dulce cânt Cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Regele pãcii a fost preamãrit: întregul pãmânt tânjeºte sã-i vadã chipul. Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Regele pãcii a fost preamãrit: întregul pãmânt tânjeºte sã-i vadã chipul. 1
Vesperele I
21
Ant. 2 Domnul trimite cuvântul sãu pe pãmânt: repede aleargã vestirea sa. Psalmul 147 (147 B) Laudã-l, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte-l, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el îi binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El îi vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Domnul trimite cuvântul sãu pe pãmânt: repede aleargã vestirea sa. Ant. 3 Cuvântul lui Dumnezeu, nãscut din Tatãl înaintea veacurilor, s-a nimicit pe sine: astãzi s-a fãcut om pentru noi. 12
Cântarea 6
Fil 2,6-11
Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce.
22
25 decembrie, Naºterea Domnului
9
De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Cuvântul lui Dumnezeu, nãscut din Tatãl înaintea veacurilor, s-a nimicit pe sine: astãzi s-a fãcut om pentru noi. LECTURA SCURTÃ Gal 4,4-5 Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din femeie, nãscut sub lege, sã-i rãscumpere pe cei care sunt sub lege, ca sã primim înfierea. RESPONSORIUL SCURT R. Astãzi veþi ºti * cã Domnul va veni. Astãzi. V. ªi mâine veþi vedea gloria lui. * Cã Domnul va
veni. Slavã Tatãlui. Astãzi. Ant. la Magnificat: Când soarele se va arãta la rãsãrit, îl veþi vedea pe regele regilor ieºind de la Tatãl, precum un mire din iatacul sãu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,
Vesperele I
23
49
cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când soarele se va arãta la rãsãrit, îl veþi vedea pe regele regilor ieºind de la Tatãl, precum un mire din iatacul sãu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Cristos, care s-a nimicit pe sine luând chip de rob ºi a fost încercat în toate, fãcându-se asemenea nouã, afarã de pãcat. Sã-l rugãm cu credinþã fierbinte: Prin naºterea ta, ajutã-i pe aceia pe care i-ai rãscumpãrat! Tu, care intrând în lume, ai deschis noua erã prevestitã de profeþi, – fã ca Biserica ta sã înfloreascã într-o tinereþe pururi nouã. Tu, care ai luat asupra ta slãbiciunea omeneascã, – fii orbilor luminã, celor slabi tãrie ºi mângâiere celor în suferinþã. Tu, care te-ai nãscut sãrac ºi smerit, – priveºte la cei sãraci ºi mângâie-i cu bunãtate.
25 decembrie, Naºterea Domnului
24
Tu, care prin naºterea ta pãmânteascã, aduci tuturor vestea cea bunã a mântuirii, – înveseleºte inimile celor care mor, cu speranþa unei noi naºteri în împãrãþia ta. Tu, care ai coborât pe pãmânt ca sã ne ridici pe toþi la ceruri, – uneºte-i cu tine în slavã pe fraþii noºtri rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne bucuri an de an prin aºteptarea rãscumpãrãrii noastre, dã-ne harul sã-l primim cu drag ca rãscumpãrãtor pe Fiul tãu unul-nãscut ºi, astfel, atunci când va veni ca judecãtor, sã ne învrednicim a sta înaintea lui cu toatã încrederea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.
Completoriul
25
În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul.
26
25 decembrie, Naºterea Domnului
7
Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli.
Completoriul
27
RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.
28
25 decembrie, Naºterea Domnului
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.