LUNI SÃPTÃMÂNA A IV-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.
Oficiul lecturilor
3
S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima, aleluia. Psalmul 72 (73) De ce este dreptul prigonit Fericit este acela care nu se va scandaliza de mine (Mt 11,6). I Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepþi, * cu cei curaþi cu inima; 2 dar mie, cât pe ce sã mi se poticneascã picioarele, * puþin a lipsit ca sã-mi alunece paºii, 3 cãci i-am invidiat pe cei aroganþi, * când vedeam prosperitatea pãcãtoºilor. 4 Ei nu au parte de suferinþã pânã la moarte * ºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos. 5 Ei nu au parte de truda muritorilor * ºi nu sunt loviþi ca ceilalþi oameni. 6 De aceea, mândria este ca o salbã pentru ei * ºi violenþa este haina cu care se îmbracã. 1
4
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
7
Din grãsimea lor curge nelegiuire * ºi din inimile lor se revarsã gânduri rele. 8 Batjocoresc, vorbesc cu rãutate, * vorbesc de sus cu îngâmfare. 9 κi înalþã gura lor pânã la ceruri * ºi limba lor cutreierã pãmântul. 10 De aceea poporul se ia dupã ei * ºi puhoiul de ape nu-i saturã. 11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta? * Existã cumva cunoaºtere în Cel Preaînalt?” 12 Iatã, aceºtia sunt nelegiuiþii: * prosperi întotdeauna, acumuleazã bogãþii. Ant. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei curaþi cu inima, aleluia. Ant. 2 Râsul lor se va schimba în jale, ºi bucuria în mâhnire. II 13
Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatã * ºi mi-am spãlat mâinile în nevinovãþie, 14 cãci sunt lovit ziua întreagã * ºi pedepsit încã de dimineaþã. 15 De-aº fi zis: „Voi vorbi ca ei”, * aº fi trãdat neamul fiilor tãi. 16 ªi am cugetat ca sã înþeleg aceasta, * dar anevoios lucru a fost în ochii mei, 17 pânã când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu * ºi am înþeles care este sfârºitul lor. 18 Într-adevãr, îi aºezi în loc lunecos * ºi-i faci sã cadã în dezolare. 19 Cum sunt ei abandonaþi ruinãrii, * într-o clipã s-au dus, au pierit de spaimã! 20 Ca un vis la deºteptare, Doamne, * când te trezeºti, faci sã se risipeascã chipul lor. Ant. Râsul lor se va schimba în jale, ºi bucuria în mâhnire.
Oficiul lecturilor
5
Ant. 3 Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu, aleluia. III 21
Când mi se frãmânta inima * ºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie, 22 eram nepriceput ºi nu înþelegeam nimic, * eram ca un dobitoc înaintea ta. 23 Dar eu sunt pururea cu tine, * m-ai prins de mâna dreaptã. 24 Cu sfatul tãu mã vei cãlãuzi, * apoi mã vei conduce în slavã. 25 Pe cine am eu în ceruri afarã de tine? * ªi, fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmânt. 26 Chiar dacã se mistuie trupul meu ºi inima mea, * stânca inimii mele ºi partea mea e Dumnezeu în veci. 27 Iatã, cel ce se îndepãrteazã de tine va pieri, * îi vei nimici pe toþi cei care-þi sunt necredincioºi. 28 Iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu: * mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranþa mea, ca sã vestesc toate lucrãrile tale * în faþa porþilor fiicei Sionului. Ant. Cei ce se îndepãrteazã de tine vor pieri; iar pentru mine, fericirea mea este sã mã apropii de Dumnezeu, aleluia. V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia! R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!
LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan Cele douã fiare
13,1-18
6
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Eu, Ioan, 1 am vãzut o fiarã ridicându-se din mare, având zece coarne ºi ºapte capete; pe coarne avea zece cununi împãrãteºti, iar pe capete, nume de blasfemie. 2 Fiara pe care am vãzut-o era asemenea leopardului: labele ei erau ca ale ursului, iar gura ei era ca gura leului; dragonul i-a dat puterea sa ºi tronul sãu ºi o mare autoritate. 3 Unul dintre capetele sale era rãnit ca de moarte, dar rana de moarte fusese vindecatã. Atunci, tot pãmântul, cuprins de uimire, s-a dus dupã fiarã. 4 ªi au început sã se închine dragonului pentru cã a dat autoritate fiarei ºi sã se închine ºi fiarei, spunând: „Cine este asemenea fiarei ºi cine poate sã se lupte cu ea?” 5 I s-a dat o gurã ca sã rosteascã vorbe pline de trufie ºi blasfemie ºi i s-a dat putere sã lucreze timp de patruzeci ºi douã de luni. 6 ªi-a deschis atunci gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu ºi a început sã profereze blasfemii împotriva numelui sãu ºi a cortului sãu, împotriva celor care locuiesc în ceruri. 7 ªi i s-a dat putere sã poarte rãzboi împotriva sfinþilor ºi sã-i învingã; i s-a dat autoritate asupra fiecãrui trib, popor, limbã ºi naþiune. 8 I s-au închinat toþi locuitorii de pe pãmânt al cãror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieþii Mielului înjunghiat. 9 Dacã cineva are urechi sã audã. 10 Cine trebuie sã meargã la închisoare, la închisoare sã meargã; cine trebuie sã moarã de sabie, de sabie va muri. În aceasta este statornicia ºi credinþa sfinþilor. 11 ªi am vãzut o altã fiarã ridicându-se din pãmânt: avea douã coarne ca de miel ºi vorbea ca dragonul. 12 Ea foloseºte întreaga autoritate a fiarei celei dintâi, în faþa ei, ºi face ca tot pãmântul ºi toþi locuitorii lui sã se închine fiarei dintâi, cãreia i se vindecase rana de moarte. 13 ªi face semne mari: face chiar sã cadã foc din cer pe pãmânt în faþa oamenilor. 14 ªi-i înºalã pe locuitorii pãmântului prin semnele pe care i-a fost dat sã le facã înaintea fiarei, îndemnându-i sã facã un chip al fiarei care avea rana produsã de sabie ºi totuºi trãia. 15 ªi i-a
Oficiul lecturilor
7
fost dat sã dea un duh chipului fiarei, aºa încât ºi chipul fiarei sã vorbeascã ºi sã facã în aºa fel încât cei care nu se vor închina chipului fiarei sã fie uciºi. 16 Ea a fãcut ca toþi: mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, liberi ºi sclavi, sã punã semn pe mâna lor dreaptã sau pe frunte, 17 astfel încât nimeni sã nu poatã vinde sau cumpãra decât dacã are semnul numelui fiarei sau numãrul numelui ei. 18 În aceasta este înþelepciunea: cine are minte sã calculeze numãrul fiarei, cãci este un numãr de om. Numãrul ei este ºase sute ºaizeci ºi ºase. RESPONSORIUL Ap 3,5; Mt 10,22b R. Cel care învinge va fi îmbrãcat în haine albe; eu nu-i voi ºterge numele din cartea vieþii * ºi voi mãrturisi numele lui înaintea Tatãlui meu ºi înaintea îngerilor sãi, aleluia! V. Cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit. * ªi voi. LECTURA A DOUA Din tratatul Despre Duhul Sfânt, al sfântului Vasile cel Mare, episcop (Cap. 15, 35-36: PG 32, 130-131)
Duhul dã viaþã Domnul, care conduce viaþa noastrã, a instituit pentru noi legãmântul Botezului, expresie atât a morþii, cât ºi a vieþii. Apa dã imaginea morþii, Duhul însã ne dã garanþia vieþii. Din aceasta rezultã evident ceea ce cãutam, adicã motivul pentru care apa este unitã cu Duhul. Într-adevãr, în Botez sunt douã scopuri care se propun a fi atinse, unul ca sã fie eliminat trupul pãcatului, ca sã nu mai producã roade de moarte, celãlalt ca sã se trãiascã din Duh ºi sã se obþinã astfel rodul în sfinþire. Apa ne oferã imaginea morþii, primind trupul ca într-un mormânt. Duhul însã introduce o putere care dã viaþã, fãcând ca sufletele noastre sã treacã de la moarte la viaþa deplinã. Aceasta este renaºterea din apã ºi din Duh.
8
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Prin cele trei cufundãri ºi tot atâtea invocãri, se împlineºte marele mister al Botezului: pe de o parte este exprimatã imaginea morþii ºi, pe de altã parte, sufletul celor care sunt botezaþi este luminat prin învãþãtura ºtiinþei divine. Însã dacã în apã este un har, acesta nu vine, desigur, din natura apei ca atare, ci din prezenþa ºi din acþiunea Duhului. Într-adevãr, Botezul nu este o spãlare materialã, ci un titlu de mântuire prezentat lui Dumnezeu de cãtre o conºtiinþã bunã. De aceea, pregãtindu-ne pentru acea viaþã care vine din înviere, Domnul ne propune un întreg mod de a trãi conform evangheliei. Vrea ca noi sã nu ne supãrãm, sã fim rãbdãtori în adversitãþi ºi curaþi de alipirea de plãceri, moravurile noastre sã fie libere de iubirea banului. În felul acesta, noi anticipãm deja aici cu dispoziþiile sufletului nostru ceea ce se posedã în viaþa viitoare prin condiþia înnãscutã în noua existenþã. Deja aici, prin Duhul Sfânt, suntem admiºi în paradis, putem sã ne suim în împãrãþia cerurilor, ne întoarcem la starea de adopþiune ca fii, ne este dat curajul de a-l numi pe Dumnezeu Tatãl nostru, de a fi pãrtaºi împreunã la harurile lui Cristos, de a fi numiþi fii ai luminii, de a fi pãrtaºi la gloria veºnicã ºi, pe scurt, de a trãi în plinãtatea binecuvântãrii. Toate acestea deja acum, ºi apoi în timpul viitor. Contemplând ca într-o oglindã harul acelor bogãþii puse deoparte pentru noi în promisiunile credinþei, trãim aºteptând sã ne putem bucura de ele. Într-adevãr, dacã aceasta este garanþia, care va fi comoara pe care o vom avea? ªi dacã primiþiile sunt aºa de îmbelºugate, care va fi mãsura completã atunci când toate vor ajunge la þinta finalã? RESPONSORIUL R. Când ieºim din apã cu trupurile curãþate de pãcatele vechi, * Duhul Sfânt, porumbelul care aduce oferta de pace a lui Dumnezeu, coboarã asupra noastrã din ceruri, acolo unde este Biserica, reprezentatã de arcã, aleluia!
Laudele
9
V. Cât de bogat în binecuvântãri este sacramentul apei, prin care noi am fost eliberaþi spre viaþa veºnicã! * Duhul Sfânt.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, lumina desãvârºitã a fericiþilor din ceruri, care ne-ai dat harul de a celebra pe pãmânt misterele pascale, fã, te rugãm, sã ne bucurãm veºnic de plinãtatea harului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii.
10
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã fie strãlucirea Domnului Dumnezeului nostru peste noi, aleluia! Psalmul 89 (90) Strãlucirea Domnului sã fie asupra noastrã O zi la Domnul este ca o mie de ani ºi o mie de ani, ca o singurã zi (2Pt 3,8). 1 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu * din generaþie în generaþie. 2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, † mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, * din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu. 3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, * tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!”
Laudele 4
11
Pentru cã înaintea ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut * ºi ca o strajã de noapte. 5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; * 6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte; dimineaþa înfloreºte ºi creºte, * seara este cositã ºi se usucã. 7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta * ºi suntem îngroziþi de furia ta. 8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, * ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale. 9 Cãci, din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apus * ºi anii noºtri se consumã ca o suflare. 10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, * iar pentru cei în putere, la optzeci, însã, în cea mai mare parte, nu sunt decât trudã ºi durere, * pentru cã trec repede ºi noi ne ducem. 11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, * aºa cum se cuvine celui care se teme de tine? 12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, * ca sã dobândim o inimã înþeleaptã. 13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? * Ai milã de slujitorii tãi! 14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, † ca sã tresãltãm de bucurie * ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre. 15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit * ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea. 16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, * ºi fiii lor, mãreþia ta. 17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostru, sã fie asupra noastrã! † Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! * Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre! Ant. Sã fie strãlucirea Domnului Dumnezeului nostru peste noi, aleluia!
12
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Ant. 2 Înaintea lor voi preface întunericul în luminã, aleluia! Cântarea
Is 42,10-16
Imn cãtre Dumnezeu biruitorul ºi mântuitorul Cântã o cântare nouã înaintea tronului (Ap 14,3). 10 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui pânã la marginile pãmântului, voi, care cãlãtoriþi pe mare, † ºi tot ce vieþuieºte într-însa, * insulele ºi cei care trãiesc pe ele! 11 Sã tresalte de bucurie pustiul ºi cetãþile lui, * satele locuite de Kedar, sã cânte de veselie locuitorii din Petra * ºi sã strige de pe vârful munþilor! 12 Sã-i aducã Domnului mãrire * ºi sã vesteascã lauda lui în insule. 13 Domnul iese ca un viteaz, * ca un rãzboinic îºi aprinde înflãcãrarea. Înalþã strigãte de luptã, * îºi aratã puterea împotriva duºmanilor sãi. 14 „Am tãcut mult timp, am fost liniºtit ºi rãbdãtor. † Acum, voi striga precum femeia ce naºte, * voi geme ºi voi gâfâi. 15 Voi preface în deºert munþi ºi coline * ºi toatã iarba lor o voi pârjoli; voi preface râurile în pãmânt uscat * ºi lacurile le voi seca. 16 Îi voi conduce pe cei orbi pe drumuri de ei neºtiute * ºi îi voi cãlãuzi pe cãrãri necunoscute; voi preface întunericul dinaintea lor în luminã * ºi povârniºurile, în cale netedã”. Ant. Înaintea lor voi preface întunericul în luminã, aleluia! Ant. 3 Toate câte le-a voit Domnul le-a sãvârºit, aleluia!
Laudele
13
Psalmul 134 (135),1-12 Laudã lui Dumnezeu care sãvârºeºte minuni Popor luat în stãpânire de Domnul... vestiþi faptele mãreþe ale aceluia care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã (cf. 1Pt 2,9). 1 Lãudaþi numele Domnului, * lãudaþi-l, slujitori ai Domnului, 2 voi, care staþi în casa Domnului, * în curþile casei Dumnezeului nostru! 3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, † cântaþi imnuri numelui sãu, * pentru cã este vrednic de laudã. 4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, * pe Israel, ca sã-i aparþinã. 5 ªtiu cã Domnul este mare: * Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii. 6 Domnul face tot ce vrea † în cer ºi pe pãmânt, * pe mare ºi în abisuri. 7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, † fulgere a fãcut pentru ploaie * ºi scoate vântul din vistieriile sale. 8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului * de la om pânã la animal. 9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, * împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi. 10 A lovit naþiuni multe * ºi a ucis regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoreilor, ºi pe Og, regele Basanului, * ºi toate domniile din Canaan 12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, * moºtenire lui Israel, poporul sãu. Ant. Toate câte le-a voit Domnul le-a sãvârºit, aleluia!
14
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
LECTURA SCURTà Rom 10,8b-10 Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta, adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm. Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isus ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit, cãci cu inima se crede pentru a obþine justificarea, iar cu gura se dã mãrturie pentru a obþine mântuirea. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Eu sunt pãstorul cel bun ºi îmi pasc oile mele ºi pentru oile mele îmi dau viaþa, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,
Laudele
15
77
pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu sunt pãstorul cel bun ºi îmi pasc oile mele ºi pentru oile mele îmi dau viaþa, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu încredere pe Dumnezeu Tatãl, care a fost preamãrit în moartea ºi învierea Fiului sãu: Lumineazã, Doamne, minþile noastre! Dumnezeule, Pãrintele luminilor, care ai luminat lumea cu strãlucirea lui Cristos cel înviat în slavã, – umple astãzi minþile noastre de strãlucirea credinþei! Tu, care, prin învierea Fiului tãu, ai deschis oamenilor poarta veºniciei, – dãruieºte-ne sã lucrãm astãzi în speranþa vieþii de veci! Tu, care, prin Fiul tãu înviat, l-ai trimis în lume pe Duhul Sfânt, – aprinde inimile noastre cu focul iubirii spirituale! Tu, care, pentru a ne elibera, l-ai dat la moarte pe Fiul tãu, – fã ca el sã ne fie astãzi mântuire ºi rãscumpãrare! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, lumina desãvârºitã a fericiþilor din ceruri, care ne-ai dat harul de a celebra pe pãmânt misterele pascale, fã, te rugãm, sã ne bucurãm veºnic de plinãtatea harului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
16
Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),129-136 XVII (Pe) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege
Ora medie
17
Plinãtatea legii este iubirea (Rom 13,10). 129 Învãþãturile tale sunt minunate, * de aceea sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate. 130 Explicarea cuvintelor tale * dã luminã ºi înþelegere celor neºtiutori. 131 Îmi deschid gura, cãci ard de sete, * pentru cã sunt însetat de poruncile tale. 132 Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te, * aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu. 133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu * ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire. 134 Scapã-mã de oprimarea omului * ºi voi pãzi învãþãturile tale. 135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã * ºi învaþã-mã orânduirile tale! 136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei, * pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o. Psalmul 81 (82) Împotriva judecãtorilor nedrepþi Nu judecaþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul (1Cor 4,5). 1 Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, * în mijlocul zeilor face judecatã. 2 „Pânã când veþi judeca strâmb * ºi veþi susþine cauza celor rãi? 3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, * daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac, 4 scãpaþi-l pe cel slab * ºi pe cel lipsit de apãrare, eliberaþi-l din mâinile celor rãi!” 5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþeleg, ci umblã în întuneric; * se cutremurã toate temeliile pãmântului. 6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei! * Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!”
18
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
7
Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii, * veþi cãdea ca toþi cei puternici. 8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul, * cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta. Psalmul 119 (120) Dorinþa de pace Statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune (Rom 12,12). 1
În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul * ºi el m-a ascultat. 2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase, * de limbã vicleanã! 3 Ce þi se va da ºi ce câºtig vei avea, * limbã vicleanã? 4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic * ºi cãrbuni aprinºi de ienupãr. 5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek, * cã locuiesc printre corturile din Kedar! 6 Sufletul meu a locuit prea mult * printre cei care urãsc pacea. 7 Eu sunt un om al pãcii, * dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Col 2,9.10a.12 LECTURA SCURTà În Cristos locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii trupeºte, iar voi aþi fost copleºiþi de plinãtate în el. Înmormântaþi fiind împreunã cu el prin botez, aþi ºi fost înviaþi prin credinþã împreunã cu el, prin credinþa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, lumina desãvârºitã a fericiþilor din ceruri, care ne-ai dat harul de a celebra pe pãmânt miste-
Vesperele
19
rele pascale, fã, te rugãm, sã ne bucurãm veºnic de plinãtatea harului tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.
20
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel ce este în Cristos este fãpturã nouã, aleluia! Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I 1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Cel ce este în Cristos este fãpturã nouã, aleluia! Ant. 2 Sã-l iubim ºi noi pe Dumnezeu pentru cã el ne-a iubit mai întâi, aleluia!
Vesperele
21
II 10
El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Sã-l iubim ºi noi pe Dumnezeu pentru cã el nea iubit mai întâi, aleluia!
22
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Ant. 3 Din plinãtatea lui am luat noi toþi ºi har peste har, aleluia! Cântarea
Ef 1,3-10
Planul de mântuire al lui Dumnezeu 3
Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Din plinãtatea lui am luat noi toþi ºi har peste har, aleluia! LECTURA SCURTÃ Evr 8,1b-3a Avem un astfel de mare preot, care s-a aºezat de-a dreapta tronului maiestãþii în ceruri, slujitor al sanctu-
Vesperele
23
arului ºi al cortului adevãrat pe care Domnul l-a ridicat, ºi nu un om. Cãci orice mare preot este pus sã aducã daruri ºi jertfe. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; ºi pe acelea trebuie sã le aduc, ºi glasul meu îl vor asculta, ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
24
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; ºi pe acelea trebuie sã le aduc, ºi glasul meu îl vor asculta, ºi va fi o singurã turmã ºi un singur pãstor, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu bucurie pe Cristos Domnul, care, prin învierea sa, a luminat lumea: Cristoase, viaþa noastrã, ascultã-ne! Doamne Isuse Cristoase, care te-ai alãturat ucenicilor tãi aflaþi pe cale, – fii alãturi de Biserica ta peregrinã! Nu îngãdui ca ucenicii tãi sã fie închiºi în faþa cuvântului tãu, – ci dã-le harul sã te mãrturiseascã pe tine, învingãtorul morþii! Priveºte cu bunãtate la aceia care nu te-au recunoscut pe cale – ºi dezvãluie-te lor tu însuþi, ca sã te primeascã drept mântuitor! Tu, care, prin cruce, i-ai împãcat pe toþi oamenii în trupul tãu, – dãruieºte tuturor popoarelor pace ºi unitate! Judecãtorule al celor vii ºi al celor morþi, – dãruieºte rãposaþilor care au crezut în tine iertarea pãcatelor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, lumina desãvârºitã a fericiþilor din ceruri, care ne-ai dat harul de a celebra pe pãmânt misterele pascale, fã, te rugãm, sã ne bucurãm veºnic de plinãtatea harului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte
Completoriul
25
ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL
Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin).
26
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
2
Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!
Completoriul
27
LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-
Luni, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
28
tem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.
29