MARÞI SÃPTÃMÂNA A XIV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL ªtim cã partea noastrã moartea ºi prãpãdu-i, Cãci suntem netrebnici, totuºi, sã ne-ngãdui Tu, cel de la care toatã mila vine, Rugãciunea noastrã s-o-nãlþãm spre tine. Pleacã-þi blând privirea din lãcaº de slavã, Vezi credinþa noastrã cât e de firavã. Reaprinde-i focul care stã sã moarã, Ca s-alunge bezna ce ne înconjoarã. Tot pãcatul nostru mila ta ni-l spele, Grabnic sã ne rupã lanþurile grele. Pe noi, toþi cei care zacem în þãrânã, Doamne, ne ridice-ndurãtoarea-þi mânã.
Oficiul lecturilor
3
Cãtre noi îndrepte faþa milostivã Cele trei persoane, toate deopotrivã, Veºnica Treime, ea care în cer ne Pregãteºte calea gloriei eterne. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Psalmul 36 (37) Soarta celor rãi ºi a celor drepþi Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul (Mt 5,5). I Nu-i invidia pe cei care fac rãul * ºi nu fi gelos pe cei care sãvârºesc nedreptatea, 2 cãci se usucã îndatã ca iarba * ºi ca verdeaþa câmpului se ofilesc. 3 Încrede-te în Domnul ºi fã binele; * locuieºte pãmântul ºi pãstreazã-þi credinþa. 4 Cautã-þi bucuria în Domnul * ºi el va asculta cererile inimii tale. 5 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi încrede-te în el * ºi el va duce la îndeplinire; 6 el va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina * ºi judecata ta ca soarele la amiazã. 7 Stai în tãcere înaintea Domnului ºi aºteaptã-l; † nu-l invidia pe cel care are reuºitã în drumul sãu, * pe omul care urzeºte viclenie. 8 Fereºte-te de mânie, depãrteazã de la tine furia, * nu te aprinde, ca sã nu faci rãul, 9 fiindcã cei ce fac rele vor fi nimiciþi, * iar cei ce nãdãjduiesc în Domnul vor moºteni pãmântul. 1
4
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
10
Încã puþin ºi cel rãu nu va mai fi; * vei cãuta locul lui ºi nu-l vei mai gãsi. 11 Dar cei sãrmani vor moºteni pãmântul * ºi se vor bucura de multã pace. Ant. Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Ant. 2 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi. II Cel rãu unelteºte împotriva celui drept * ºi scrâºneºte din dinþi împotriva lui. 13 Domnul însã râde de el, * cãci vede cum i-a venit ziua. 14 Cei rãi scot sabia, îºi încordeazã arcul † ca sã-l doboare pe cel smerit ºi sãrac, * ca sã-i ucidã pe cei care urmeazã cãi drepte. 15 Dar sabia lor le va intra în inimã * ºi arcurile lor se vor frânge. 16 Mai bun e puþinul celui drept * decât bogãþia multã a celor nelegiuiþi, 17 cãci braþele celor nelegiuiþi vor fi zdrobite, * dar sprijinul celor drepþi este Domnul. 18 Domnul cunoaºte zilele celor neprihãniþi, * moºtenirea lor este veºnicã. 19 Ei nu rãmân de ruºine în timpul nenorocirii * ºi în zilele de foamete sunt îndestulaþi. 20 Fiindcã cei rãi vor fi nimiciþi † ºi vrãjmaºii Domnului ca podoaba câmpului vor trece, * ca fumul se vor risipi. 21 Cel nelegiuit împrumutã ºi nu dã înapoi, * dar cel drept se îndurã ºi dãruieºte. 22 Cãci cei binecuvântaþi de el vor moºteni pãmântul, * iar cei blestemaþi de el vor fi nimiciþi. 12
Oficiul lecturilor 23
5
Paºii omului sunt întãriþi de Domnul * ºi-l însoþeºte cu iubire pe cãrarea vieþii. 24 Când omul se clatinã, nu cade, * cãci Domnul îl þine de mânã. 25 Am fost tânãr ºi am îmbãtrânit, † dar n-am vãzut sã fie pãrãsit cel drept, * nici urmaºii lui sã cerºeascã pâine. 26 Ziua întreagã el se milostiveºte ºi dã cu împrumut * ºi neamul lui va fi binecuvântat. 27 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele, * ºi vei avea o casã pentru totdeauna. 28 Cãci Domnul iubeºte dreptatea * ºi nu-i pãrãseºte pe credincioºii sãi. Cei rãi vor pieri pentru totdeauna * ºi neamul celor fãrãdelege va fi nimicit. 29 Cei drepþi vor moºteni pãmântul * ºi-l vor locui în vecii vecilor. Ant. Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi. Ant. 3 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. III Gura celui drept exprimã înþelepciunea * ºi limba lui rosteºte dreptatea. 31 Legea Dumnezeului sãu este în inima lui * ºi paºii lui nu ºovãie. 32 Nelegiuitul îl pândeºte pe cel drept, * cãutând sã-l omoare; 33 dar Domnul nu-l lasã în mâinile lui * ºi nu-l va condamna când va fi judecat. 34 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui † ºi el te va înãlþa ca sã moºteneºti pãmântul, * ºi tu vei vedea când vor fi nimiciþi pãcãtoºii. 35 L-am vãzut pe cel nelegiuit triumfând * ºi ridicându-se ca un cedru înverzit; 36 a trecut ºi nu mai este, * l-am cãutat ºi nu l-am mai aflat. 30
6
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
37
Priveºte la cel desãvârºit, cautã la cel drept, * cãci omul pãcii are parte de urmaºi. 38 Cei nelegiuiþi însã vor dispãrea cu toþii, * urmaºii celor fãrãdelege vor fi nimiciþi. 39 Mântuirea celor drepþi vine de la Domnul, * el este ocrotitorul lor în timpul încercãrii. 40 Domnul le vine în ajutor ºi-i elibereazã, † îi scapã de cei nelegiuiþi ºi-i mântuieºte, * pentru cã ºi-au pus speranþa în el. Ant. Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. V. Învaþã-mã bunãtatea, înþelepciunea ºi ºtiinþa. R. Pentru cã am crezut în poruncile tale. LECTURA ÎNTÂI Din cartea a doua a lui Samuel
18,6-17.24–19,5
Moartea lui Absalom ºi doliul lui David În zilele acelea, 18,6 poporul a ieºit în câmp înaintea lui Israel, ºi bãtãlia a avut loc în pãdurea lui Efraim. 7 Acolo, poporul lui Israel a fost bãtut de slujitorii lui David, ºi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ºi au fost uciºi douãzeci de mii de oameni. 8 Lupta s-a întins în tot þinutul, ºi pãdurea a fãcut mai multe victime în ziua aceea decât a fãcut sabia. 9 Oamenii lui David l-au vãzut pe Absalom alergând cãlare pe un catâr. Când catârul, în fuga lui, a trecut pe sub un stejar mare, pãrul bogat al lui Absalom s-a încâlcit printre ramuri, catârul s-a dus înainte, iar el a rãmas suspendat între cer ºi pãmânt. 10 Cineva l-a vãzut ºi i-a spus lui Ioab: „L-am vãzut pe Absalom atârnat de un stejar”. 11 ªi Ioab i-a zis omului care i-a adus ºtirea aceasta: „Dacã l-ai vãzut, de ce nu l-ai doborât acolo, la pãmânt? Þi-aº fi dat zece sicli din argint ºi un brâu”. 12 Dar omul acela i-a zis lui Ioab: „Chiar dacã aº cântãri în mâna mea o mie de sicli din argint, n-aº pune mâna pe fiul regelui; cãci noi am auzit urmãtoarea poruncã pe care þi-a dat-o regele þie, lui Abiºai ºi lui Itai: «Cruþaþi-l,
Oficiul lecturilor
7 13
oricine aþi fi, pe tânãrul Absalom!» ªi dacã l-aº fi omorât miºeleºte, nimic n-ar fi rãmas ascuns regelui, ºi tu însuþi ai fi fost împotriva mea”. 14 Ioab a zis: „Nu voi pierde timpul cu tine!” Ioab a luat trei suliþe în mânã ºi le-a înfipt în inima lui Absalom. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Absalom, l-au lovit ºi l-au ucis. 16 Ioab a sunat din trâmbiþã ºi poporul a încetat sã-l mai urmãreascã pe Israel, pentru cã Ioab a oprit poporul. 17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapã mare din mijlocul pãdurii ºi au pus peste el o grãmadã foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. 24 David ºedea într-o încãpere la poarta cetãþii. Un strãjer fãcea de pazã pe terasa porþii, de-a lungul zidului. Pe când privea în depãrtare, a zãrit un om care venea în fugã singur. 25 Strãjerul a strigat, pentru a da de veste regelui, ºi regele i-a spus: „Dacã-i singur, înseamnã cã ne aduce o veste bunã”. ªi omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26 Strãjerul a vãzut un alt om alergând; a strigat la portar: „Iatã un om, aleargã singur”. Regele a zis: „ªi el aduce o veste bunã”. 27 Strãjerul a zis: „Mã uit ºi alergãtura celui dintâi pare cã e a lui Ahimaaþ, fiul lui Þadoc”. ªi regele a zis: „Este un om bun ºi aduce veºti bune”. 28 Ahimaaþ a strigat ºi a zis regelui: „Pace!” S-a închinat înaintea regelui cu faþa pânã la pãmânt ºi i-a zis: „Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul tãu, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, regele”. 29 Regele a zis: „Tânãrul Absalom este în pace?” Ahimaaþ a rãspuns: „Am vãzut o mare învãlmãºealã, când Ioab i-a trimis pe slujitorii regelui ºi pe mine, slujitorul tãu: dar nu ºtiu ce era”. 30 Atunci, regele i-a spus solului: „Stai ºi aºteaptã acolo”. El s-a dat la o parte ºi a aºteptat. 31 Atunci a venit un alt sol, un etiopian, care a spus: „O veste bunã pentru stãpânul ºi regele meu! Domnul þi-a fãcut astãzi dreptate ºi te-a eliberat de toþi cei care s-au ridicat împotriva ta”. 32 Regele l-a întrebat: „Tânãrul Absalom este în pace?” Etiopianul i-a rãspuns: „Cum îi merge lui, sã le meargã duºmanilor tãi
8
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
ºi tuturor acelora care s-au ridicat împotriva domnului meu, regele, ca sã-i facã rãu”. 19,1 Atunci, regele s-a cutremurat de durere, a urcat în camera care se afla deasupra porþii ºi a început sã plângã; pe când se urca, striga repetând: „Fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tãu? Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 Atunci i s-a adus la cunoºtinþã lui Ioab: „Iatã cã regele plânge ºi îl jeleºte pe Absalom”. 3 În acea zi biruinþa s-a schimbat în doliu pentru tot poporul, cãci au auzit: „Regele îl plânge pe fiul sãu!” 4 În acea zi, poporul s-a întors pe ascuns în cetate, aºa cum se întoarce pe ascuns o armatã copleºitã de ruºine, pentru cã a fugit în timpul luptei. 5 Regele îºi acoperise faþa ºi striga în gura mare: „Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu”. RESPONSORIUL
Ps 54 (55),13a.14a.15a; cf. 40 (41),10b; 2Sam 19,1 R. Dacã un duºman m-ar fi insultat, l-aº fi suportat; * dar eºti tu, om asemenea mie, cu care mã înþelegeam aºa de bine, ºi tu ai ridicat împotriva mea cãlcâiul. V. Regele s-a cutremurat de durere, a urcat în camera care se afla deasupra porþii ºi a început sã plângã; ºi spunea printre lacrimi: „Fiul meu, Absalom, fiul meu”. * Dar eºti tu. LECTURA A DOUA
Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Augustin, episcop (Ps 32, 29: CCL 38, 272-273)
Cei care sunt în afarã, fie cã vor, fie cã nu vor, sunt fraþii noºtri Fraþilor, vã îndemnãm cu ardoare la iubire: nu numai faþã de voi înºivã, ci ºi faþã de cei care se aflã în afarã, fie cã sunt încã pãgâni, adicã cei care încã nu cred în Cristos, fie cã sunt despãrþiþi de noi, adicã cei care, deºi
Oficiul lecturilor
9
recunosc împreunã cu noi acelaºi cap, totuºi, sunt separaþi de trup. Fraþilor, sã simþim durere pentru ei, ca pentru fraþii noºtri. Fie cã vor, fie cã nu vor, sunt fraþii noºtri. Atunci vor înceta sã mai fie fraþii noºtri, când vor înceta sã mai spunã Tatãl nostru (Mt 6,9). Profetul a spus despre unii dintre aceºtia: Celor care vã spun: „Nu sunteþi fraþii noºtri”, voi sã le rãspundeþi: „Sunteþi fraþii noºtri” (Is 66,5 LXX). Gândiþi-vã, despre cine ar fi putut spune aceasta? Oare despre pãgâni? Nu, cãci, conform Scripturilor ºi limbajului bisericesc, nici noi nu spunem cã sunt fraþii noºtri. Oare despre iudei, care nu au crezut în Cristos? Citiþi-l pe Apostol ºi veþi vedea cã atunci când spune „fraþi”, fãrã nici un adaos, nu poate sã se înþeleagã decât creºtinii: Dar tu de ce îl judeci pe fratele tãu sau de ce îl dispreþuieºti pe fratele tãu? (Rom 14,10). ªi, în alt loc: Voi faceþi nedreptate ºi faceþi ºi pagubã, ºi aceasta chiar fraþilor (1Cor 6,8). De aceea, aceºtia care spun: „Nu sunteþi fraþii noºtri”, ne numesc pãgâni. Iatã de ce vor sã ne boteze din nou, afirmând cã noi nu avem ceea ce ne dau ei. De aici rezultã greºeala lor, ºi anume cã neagã faptul cã noi suntem fraþii lor. Dar pentru ce ne-a spus profetul: Voi sã le rãspundeþi: „Sunteþi fraþii noºtri”, dacã nu pentru cã noi recunoaºtem în ei botezul pe care noi nu-l repetãm? Aºadar, ei, nerecunoscând botezul nostru, neagã cã noi suntem fraþii lor; noi, în schimb, nerepetând botezul în ei, ci recunoscându-l pe al nostru, le spunem: Sunteþi fraþii noºtri. Ei pot sã spunã: „De ce ne cãutaþi? De ce ne vreþi?” Noi le vom rãspunde: Sunteþi fraþii noºtri. Pot sã spunã: „Plecaþi de la noi, nu avem nimic de-a face cu voi!” Dar noi, noi avem de-a face cu voi: mãrturisim un singur Cristos, trebuie sã fim într-un singur trup, sub un singur cap. Vã implorãm, aºadar, fraþilor; prin însãºi tandreþea iubirii, cu laptele cãreia ne hrãnim, cu a cãrei pâine ne întãrim, prin Cristos, Domnul nostru, prin blândeþea lui, vã implorãm! (De fapt, a venit timpul sã le arãtãm o mare iubire, o milostivire infinitã, implorându-l pe Dum-
10
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
nezeu pentru ei, ca sã le dea într-o zi o judecatã clarã pentru a-ºi veni în fire ºi a înþelege cã atacurile lor împotriva adevãrului nu au nici un fundament. Lor le-a rãmas numai slãbiciunea animozitãþii, care este cu atât mai neputincioasã, cu cât crede cã are mai multe forþe). Vã implorãm, spuneam, pentru aceºti bolnavi, aºa-ziºi înþelepþi, dar cu o înþelepciune naturalã ºi trupeascã; ei sunt totuºi fraþii noºtri. Ei celebreazã aceleaºi sacramente ºi, chiar dacã nu le celebreazã împreunã cu noi, totuºi sunt aceleaºi. Ei rãspund acelaºi Amin ºi, chiar dacã nu cu noi, este acelaºi. Arãtaþi-i lui Dumnezeu iubirea voastrã profundã faþã de ei. RESPONSORIUL Ef 4,1.3.4 R. Vã îndemn eu, în Domnul, sã vã comportaþi în mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o. * Strãduiþi-vã sã menþineþi unitatea duhului în legãtura pãcii. V. Este un singur trup ºi un singur Duh, dupã cum aþi ºi fost chemaþi la o singurã speranþã, aceea a chemãrii voastre. * Strãduiþi-vã. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tãu ai ridicat omenirea cãzutã. Te rugãm, dãruieºte credincioºilor tãi bucuria sfântã cã au fost eliberaþi din robia pãcatului ºi cãlãuzeºte-i la fericirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Laudele
11
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, cu divina forþã creatoare, Ai aprins lumina-n stele ºi în soare. Tu, ce din luminã þi-ai croit veºmântul, În lãcaº de slavã ne ascultã cântul. Se destramã noaptea, una câte una Stelele pãlit-au, a apus ºi luna Ce-a vegheat pe boltã, blândã ºi mãreaþã, Risipind în noapte beznã, nori ºi ceaþã. Pãrãsim acuma somnul greu ºi patul ªi pe Împãratul, Sfântul, Înduratul, Îl slãvim la vremea minunatã când dã, Noaptea izgonind-o, zilei iar izbândã. Se-nteþeºte focul patimilor rele, Nu lãsa, Stãpâne, sã cãdem în ele, Harul tãu le stingã, rãul sã-l distrugã; Iatã ce îþi cerem în smeritã rugã. Nu lãsa mânia sã ne aibã-n mânã, Nici necumpãtarea peste noi stãpânã, Nu lãsa s-ajungem lãcomiei pradã, Bani pe nemuncite ochii nu ne vadã. Sã avem în minte dreapta judecatã, Trupul fãrã patã, inima curatã. Spre Cristos ne fie inima ºi gândul, Paºii noºtri astãzi doar pe el urmându-l. Te rugãm acum cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã ruga, milostive Tatã, Tu, care domneºti cu Fiul cel de-o fire ªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Trimite, Doamne, lumina ta ºi adevãrul tãu.
12
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
Psalmul 42 (43) Dorul dupã templu Eu am venit ca luminã a lumii (In 12,46). 1 Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza † în faþa unui popor lipsit de credinþã, * scapã-mã de omul perfid ºi trãdãtor. 2 Pentru cã tu eºti Dumnezeul meu ºi locul meu de refugiu! † Pentru ce mã alungi? * Pentru ce trebuie sã umblu trist, oprimat de duºmanii mei? 3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu! † Ele sã mã cãlãuzeascã, * sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt ºi în lãcaºurile tale. 4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu, † la Dumnezeul bucuriei ºi veseliei mele, * ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 5 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea feþei mele ºi Dumnezeul meu. Ant. Trimite, Doamne, lumina ta ºi adevãrul tãu. Ant. 2 În toate zilele vieþii noastre, mântuieºte-ne, Doamne. Cântarea
Is 38,10-14.17b-20
Neliniºtea muribundului, bucuria celui vindecat Eu am fost mort, dar acum trãiesc... ºi am cheile morþii (Ap 1,18). 10 Spuneam: „În toiul vieþii mele * sunt nevoit sã merg la porþile locuinþei morþilor”.
Laudele
13
Am cãutat restul anilor mei ºi am zis: * „Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pãmântul celor vii, nu voi mai vedea pe nimeni * dintre cei rãmaºi în lume. 12 Locuinþa mea e smulsã ºi aruncatã departe de mine * ca o colibã de pãstori; ca un þesãtor îmi taie firul vieþii * ºi mã scoate din urzealã. Din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 13 Am strigat pânã dimineaþa, * ca un leu, mi-ai zdrobit toate oasele; din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 14 Strig ca puiul de rândunicã, * stau îngândurat ca porumbelul. Mi s-au împãienjenit ochii tot privind la cer, * Doamne, sunt în necaz; ajutã-mã! 17b Tu însã ai scãpat sufletul meu din prãpastia pierzãrii, * cãci ai dat uitãrii toate pãcatele mele. 18 Cei din infern nu te laudã, * moartea nu te preamãreºte; cei care coboarã în adâncuri * nu mai sperã în promisiunea ta. 19 Cel viu, da, cel viu te va lãuda, ca mine astãzi; * tatãl face cunoscutã fiilor sãi fidelitatea ta. 20 Doamne, ajutã-mã, † ºi-þi vom cânta psalmi în toate zilele vieþii noastre, * în casa Domnului. 11
Ant. În toate zilele vieþii noastre, mântuieºte-ne Doamne. Ant. 3 Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion. †
14
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
Psalmul 64 (65) Mulþumire pentru darurile lui Dumnezeu Prin Sion se înþelege cetatea din ceruri (Origene). 2 Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, * † ºi þie îþi vor fi împlinite jurãmintele în Ierusalim. 3 La tine, care asculþi rugãciunea, * va veni tot omul, 4 fãrãdelegile noastre ne-au copleºit, * însã tu ierþi nelegiuirile noastre. 5 Fericit este acela pe care tu îl alegi ºi þi-l apropii: * el va locui în curþile tale. Ne vom sãtura cu bunãtãþile casei tale, * cu sfinþenia templului tãu. 6 Dumnezeul mântuirii noastre, * tu ne rãspunzi prin fapte minunate de dreptate. Tu eºti speranþa tuturor marginilor pãmântului * ºi a mãrilor îndepãrtate! 7 Tu întãreºti munþii cu puterea ta, * te încingi cu tãrie, 8 liniºteºti vuietul mãrii ºi vuietul valurilor * ºi zarva popoarelor. 9 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspãimântã de semnele tale; * tu faci sã cânte de veselie porþile dimineþii ºi ale serii. 10 Tu porþi de grijã pãmântului, † tu îi potoleºti setea cu îmbelºugare; * tu îl copleºeºti cu bogãþii. Râul lui Dumnezeu este plin cu apã; * tu faci sã creascã grâul pentru oameni. Astfel pregãteºti pãmântul: † 11 îi uzi brazdele, îi sfãrâmi bulgãrii, * îl înmoi cu ploaie ºi-i binecuvântezi rãsadurile. 12 Încununezi tot anul cu bunãtãþile tale: * pe urmele tale curge belºugul.
Laudele
15
13
Se ivesc pãºuni în pustiu, * colinele sunt încinse cu veselie. 14 Pãºunile se înveºmântã cu turme, † vãile se îmbracã cu grâne; * toate strigã de bucurie ºi cântã. Ant. Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion. LECTURA SCURTÃ
1Tes 5,4-5
Voi, fraþilor, nu sunteþi în întuneric pentru ca ziua aceea sã vã surprindã ca un hoþ. Voi toþi sunteþi fii ai luminii ºi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopþii, nici ai întunericului. RESPONSORIUL SCURT R. Ascultã glasul meu, Doamne: * în cuvintele tale mi-am pus speranþa. Ascultã. V. Am luat-o înaintea zorilor ºi am strigat: * în cuvintele tale mi-am pus speranþa. Slavã Tatãlui. Ascultã.
Ant. la Benedictus: Din mâna tuturor celor care ne urãsc mântuieºte-ne, Doamne. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,
16
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
74
ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Din mâna tuturor celor care ne urãsc mântuieºte-ne, Doamne. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l binecuvântãm pe Mântuitorul nostru, care, prin învierea sa, a luminat lumea, ºi sã-l invocãm cu umilinþã: Mântuieºte-ne, Doamne, pe cãile tale! În zorii dimineþii preamãrim învierea ta, Doamne Isuse: – fã ca speranþa gloriei tale sã ne lumineze ziua. Primeºte-ne, Doamne, fãgãduinþele ºi hotãrârile bune – ca pârgã a zilei de astãzi. Dã-ne harul sã înaintãm astãzi în iubirea ta, – ca toate sã conlucreze spre binele nostru ºi al tuturor. Dã, Doamne, ca astfel sã strãluceascã lumina noastrã înaintea oamenilor, – încât sã vadã faptele noastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl. Tatãl nostru.
Ora medie
17
Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, lumina cea adevãratã care pe toþi oamenii îi luminezi spre mântuire, dãruieºte-ne, te rugãm, puterea de a pregãti înaintea ta cãile dreptãþii ºi ale pãcii. Tu, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În casa pribegiei mele am pãzit poruncile tale.
18
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
Psalmul 118 (119),49-56 VII (Zain) Adu-þi aminte de cuvântul dat slujitorului tãu, * prin care m-ai fãcut sã sper. 50 Aceasta e mângâierea mea în necazuri: * cãci cuvântul tãu îmi dã viaþã. 51 Niºte îngâmfaþi mã batjocoresc peste mãsurã, * dar eu nu mã abat de la legea ta. 52 Mi-am adus aminte, Doamne, de judecãþile tale cele din veac * ºi mi-am gãsit mângâierea. 53 Sunt cuprins de indignare din cauza pãcãtoºilor * care pãrãsesc legile tale. 54 Cântãri sunt pentru mine îndreptãrile tale, * în casa în care nu sunt decât un trecãtor. 55 Mi-am amintit noaptea de numele tãu, Doamne, * ºi am pãzit legea ta. 56 Acesta e rostul meu: * sã urmez învãþãturile tale. Ant. În casa pribegiei mele am pãzit poruncile tale. Ant. 2 Domnul va întoarce din robie poporul sãu ºi ne vom bucura. 49
Psalmul 52 (53) Nebunia celor fãrãdelege Toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de gloria lui Dumnezeu (Rom 3,23). 1 A spus nebunul în inima lui: * „Nu este Dumnezeu”. 2 Sunt corupþi, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 3 Dumnezeu din ceruri priveºte spre fiii oamenilor, † ca sã vadã dacã este un înþelept care înþelege, * unul care sã-l caute pe Dumnezeu.
Ora medie
19
4
Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii, * nu-i nimeni care sã facã binele, nu este nici mãcar unul. 5 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 6 Acolo vor tremura de spaimã, * unde nu este spaimã. Cãci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; * au fost fãcuþi de ruºine, pentru cã Dumnezeu i-a respins. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Ant. Domnul va întoarce din robie poporul sãu ºi ne vom bucura. Ant. 3 Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este ocrotitorul vieþii mele. Psalmul 53 (54),3-6.8-9 Rugãciune pentru a cere ajutor Profetul se roagã ca, în numele Domnului, sã fie eliberat de rãutatea celui care-l urmãrea (Cassiodor). 3 Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã, * ºi fã-mi dreptate prin puterea ta; 4 ascultã-mi rugãciunea, Dumnezeule, * pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele; 5 pentru cã cei mândri s-au ridicat împotriva mea † ºi cei puternici vor sã-mi ia sufletul: * ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. 6 Dar Dumnezeu este ajutorul meu, * Domnul este ocrotitorul vieþii mele. 8 Cu bucurie îþi voi aduce jertfã, * voi preamãri numele tãu, Doamne, pentru cã este bun.
20
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
9
Cãci m-a eliberat din orice strâmtorare * ºi ochii mei i-au vãzut învinºi pe duºmanii mei. Ant. Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este ocrotitorul vieþii mele. LECTURA SCURTÃ 1Cor 12,12-13 Aºa cum trupul este unul ºi are multe mãdulare, iar toate mãdularele trupului, deºi sunt multe, formeazã un singur trup, tot la fel ºi Cristos. Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, ºi toþi am fost adãpaþi într-un singur Duh. V. Pãrinte sfânt, pãzeºte-ne în numele tãu. R. Ca sã fim desãvârºiþi în unire. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, în marea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi, prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Creator al lumii, dupã-a ta poruncã, Ziua e menitã toatã pentru muncã;
Vesperele
21
Noaptea truditorul merge sã se culce, Bucuros de tihna ºi de somnul dulce. Lângã noi vegheze duhuri bune, treze, Inima curatã sã ni se pãstreze. Cât timp trupul nostru pe-ntuneric sta-va, Sã nu ne strecoare Diavolul otrava. Sufletele caste, albe ca nãmeþii, Sã ni le gãseascã zorii dimineþii; Lin ne fie somnul, visele curate, Iatã ce îþi cerem, sfinte Împãrate. Te rugãm acuma, cu fruntea plecatã: Ne ascultã ruga, milostive Tatã, Tu, care domneºti cu Fiul de o fire ªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu, ºi mamonei. Psalmul 48 (49) Deºertãciunea bogãþiilor Cu greu va intra bogatul în împãrãþia cerurilor (Mt 19,23). I Ascultaþi aceasta, voi, toate popoarele, * plecaþi-vã urechea, voi, toþi locuitorii pãmântului, 3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, * bogaþi ºi sãraci, toþi împreunã. 4 Gura mea va rosti cuvinte înþelepte * ºi cugetul inimii mele, înþelegere; 5 voi pleca spre pilde urechea mea * ºi voi desluºi enigma mea cântând din harpã. 6 De ce sã mã tem în zilele nefericite, * când nelegiuirea duºmanilor mei mã înconjoarã? 2
22
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
7
Ei îºi pun încrederea în bunãstarea lor * ºi cu mulþimea bogãþiilor lor se laudã. 8 Nici un om nu se va putea rãscumpãra pe sine * ºi nici nu va putea sã-i dea lui Dumnezeu preþul rãscumpãrãrii sale; 9 cãci preþul sufletului este atât de mare, * ºi niciodatã nu va fi cu putinþã 10 sã rãmânã cineva în viaþã fãrã de sfârºit * încât sã nu vadã niciodatã mormântul. 11 Ba da, va vedea: mor ºi înþelepþii, † pier împreunã nebunul ºi cel fãrã de minte * ºi lasã altora bunãstarea lor. 12 Mormântul le va fi casã în veac, † locuinþa lor din neam în neam, * deºi cu numele lor ºi-au numit terenurile proprii. 13 Dar omul nu poate rãmâne mult în strãlucire; * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu, ºi mamonei. Ant. 2 Adunaþi-vã comori în ceruri, spune Domnul. II Aceasta este soarta celor care se încred în ei înºiºi; * acesta este sfârºitul acelora care se complac în vorbe goale. 15 Sunt duºi ca o turmã în locuinþa morþilor * ºi moartea îi va paºte. Coboarã de-a dreptul în mormânt, † li se ºterge orice urmã, * lãcaºul lor este locuinþa morþilor. 16 Dar Dumnezeu va rãscumpãra sufletul meu, * mã va lua de sub puterea locuinþei morþilor. 17 Nu te teme când cineva se îmbogãþeºte * ºi când creºte faima casei sale, 18 pentru cã nu ia nimic cu el când moare * ºi faima lui nu coboarã dupã el. 14
Vesperele
23
19
Chiar dacã, în viaþa lui, sufletul sãu se considera binecuvântat: * „Te vor lãuda pentru cã ai agonisit binele”, 20 va coborî alãturi de strãmoºii sãi, * care nu vor mai vedea niciodatã lumina. 21 Omul, cât timp este în cinste, nu înþelege, * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Adunaþi-vã comori în ceruri, spune Domnul. Ant. 3 Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11
Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. Rom 3,23-25a LECTURA SCURTÃ Toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificaþi în mod gratuit de harul lui,
24
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
prin rãscumpãrarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfã de ispãºire pentru ca, prin credinþa în sângele sãu, sã-ºi arate dreptatea. RESPONSORIUL SCURT R. Mã vei umple de bucurie * înaintea feþei tale, Doamne. Mã vei umple. V. Desfãtãri la dreapta ta în veci, * înaintea feþei tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Mã vei umple. Ant. la Magnificat: Fã cu noi lucruri mari, Doamne, cãci eºti puternic ºi numele tãu e sfânt. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.
Completoriul
25
Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fã cu noi lucruri mari, Doamne, cãci eºti puternic ºi numele tãu e sfânt. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l lãudãm pe Cristos, pãstorul ºi purtãtorul de grijã al sufletelor noastre, care îºi iubeºte ºi îºi ocroteºte poporul. Punându-ne speranþa în el, sã-l implorãm: Apãrã, Doamne, poporul tãu! Ocroteºte, Pãstorule veºnic, pe episcopul nostru N. – ºi pe toþi pãstorii Bisericii tale. Priveºte cu bunãtate la aceia care îndurã prigoanã – ºi elibereazã-i grabnic de orice strâmtorare. Îndurã-te, Doamne, de toþi cei lipsiþi – ºi dã hranã celor flãmânzi. Lumineazã-i pe cei care fac legile, – ca în toate sã discearnã, cu înþelepciune, dreptatea. Vino în ajutorul rãposaþilor pe care i-ai rãscumpãrat cu sângele tãu – ºi învredniceºte-i sã intre cu tine la nuntã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, a ta este ziua ºi a ta este noaptea. Dã-ne harul sã locuiascã în inimile noastre soarele dreptãþii, ca sã putem ajunge la lumina în care locuieºti tu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
26
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta.
Completoriul
27
3
Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. 11
Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare!
Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. LECTURA SCURTÃ
1Pt 5,8-9a
Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã.
28
Marþi, sãptãmâna a XIV-a de peste an
RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.