08-01-2011 by Breviar 2011

8 IANUARIE Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Cristos ni s-a arãtat: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

8 ianuarie

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos ni s-a arãtat: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUl Magii cei din þãri strãine au venit ºi l-au aflat Pe copil culcat în iesle ºi în scutece-nfãºat. Aur, smirnã ºi tãmâie, daruri scumpe i-au adus ªi-nchinându-se cucernic, la picioare i le-au pus. Prunc divin venit pe lume, chip frumos rãpit din rai, Ia deschide-þi ochiºorii, tu, copil cu pãr bãlai, Vezi ce scot cu multã grijã din împãrãteºti desagi ªi-þi aºazã la picioare, cu iubire, bunii magi. Aurul, printr-însul magii te proclamã de-mpãrat; Prin tãmâia cea din Saba, Dumnezeu eºti proclamat; Smirna care uºureazã de durere trupul frânt ªi alungã putrezirea, aminteºte de mormânt.

Oficiul lecturilor

Dintre toate cea mai sfântã, tu, cetate Betleem, Dac-avem ceva în viaþã totul de la tine-avem, Cãci la vremea cuvenitã cerurile se deschid ªi se naºte întru tine Prunc din casa lui David. Dupã cum din vremi strãbune scris de sfinþi proroci a fost, S-a nãscut sã dãruiascã vieþii noastre þintã, rost, Sã deschidã-mpãrãþia ce se ia prin luptã grea Ca, iubind-o, cucerind-o, sã ajungem toþi în ea. Peste-aceastã-mpãrãþie, el Cristos, e Împãrat; Marea, cerul ºi pãmântul ce se-ntinde-n lung ºi lat, Tot ce este-n ceruri veºnic, tot ce are început, I se-nchinã, cãci e Domnul ºi Stãpânul absolut. Slavã, Pruncuºor, ce nu poþi încã vorbe sã îngâni, Cãci, chemând la tine magii, te descoperi la pãgâni. Slavã, Tatã, care-n lume ai trimis un Salvator; Duh Preasfânt ºi þie slavã; închinare tuturor. Amin. PsAlmOdIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, 2

8 ianuarie

ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. 10

Oficiul lecturilor

Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndu rarea ta. V. Laudã, Ierusalime, pe Domnul. R. Care a trimis Cuvântul sãu pe pãmânt. 18

lEctURA îNtâI Din Cartea profetului Isaia

62,1-12

Mântuirea este aproape Din dragoste pentru Sion nu voi tãcea, din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnã,

8 ianuarie

pânã când dreptatea lui nu va apãrea ca o luminã ºi mântuirea lui nu va strãluci ca o fãclie aprinsã. 2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta ºi toþi regii mãrirea ta; ºi-þi vor pune un nume nou pe care îl va hotãrî însuºi Domnul. 3 Vei fi ca o cununã de glorie în mâna Domnului ºi ca o diademã împãrãteascã în mâna Dumnezeului tãu. 4 De acum, nu te vor mai numi Cea pãrãsitã ºi nu-þi vor mai numi pãmântul tãu Þarã pustie, ci te vor numi Bucuria mea ºi pãmântul tãu: Mãritatã, cãci Domnul ºi-a gãsit bucuria în tine ºi þara ta se va cununa cu el. 5 Dupã cum se uneºte în cãsãtorie tânãrul cu fecioara, la fel cel ce te-a zidit se va uni cu tine, ºi dupã cum se bucurã mirele de mireasã, tot la fel se va bucura de tine Dumnezeul tãu. 6 Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niºte strãjeri, care nu vor tãcea niciodatã, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceþi aminte Domnului de promisiunile sale, sã nu tãceþi deloc! 7 ªi nu-i daþi rãgaz, pânã când nu va stabili din nou Ierusalimul, ca o laudã pe pãmânt. 8 Domnul a jurat pe dreapta lui ºi pe braþul lui cel puternic, zicând: „Nu voi mai da grâul tãu hranã vrãjmaºilor tãi, ºi fiii strãinului nu vor mai bea vinul tãu, pentru care tu ai muncit. 9 Însã cei care vor strânge grâul, aceia îl vor mânca ºi-l vor lãuda pe Domnul, ºi cei care vor culege strugurii, aceia vor bea vinul, în curþile sanctuarului meu. 10 Intraþi, intraþi pe porþi! Pregãtiþi o cale pentru popor! Croiþi, croiþi drum, daþi pietrele la o parte! Ridicaþi un steag pentru popoare!” 11 Iatã ce vesteºte Domnul pânã la marginile pãmântului:

Oficiul lecturilor

„Spuneþi fiicei Sionului: Iatã, mântuitorul tãu vine, iatã, rãsplata vine împreunã cu el ºi roadele biruinþei merg înaintea lui. 12 Cei mântuiþi se vor numi: Popor sfânt, Rãscumpãraþi ai Domnului, ºi þie þi se va zice: Cea mult doritã, Cetate care nu mai e pãrãsitã”. REsPONsORIUl

Is 62,2-3

R. Neamurile vor vedea dreptatea ta ºi toþi regii mãrirea ta. * ªi-þi vor pune un nume nou pe care îl va hotãrî însuºi Domnul. V. Vei fi ca o cununã de glorie în mâna Domnului ºi ca o diademã împãrãteascã în mâna Dumnezeului tãu. * ªi-þi vor.

lEctURA A dOUA Din Predica despre sfânta Teofanie atribuitã sfântului Hipolit, preot (Nr. 2.6-8.10: PG 10, 854.858-859.862)

Apã ºi Duh Isus a venit la Ioan ºi a primit de la el botezul. Ce eveniment vrednic de admiraþie! Fluviul infinit, care bucurã cetatea lui Dumnezeu, este spãlat de câteva picã turi de apã. Izvorul de necuprins, din care þâºneºte viaþa pentru toþi oamenii ºi care nu are sfârºit, este acoperit de o apã micã ºi trecãtoare. Cel care este prezent pretutindeni ºi nicãieri nu este absent, cel pe care îngerii nu-l pot înþelege ºi pe care oamenii nu-l pot vedea vine la botez pentru cã aºa i-a plãcut. ªi iatã, cerurile s-au deschis ºi s-a auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am gãsit mulþumirea” (Mt 3,17). Cel iubit dã naºtere iubirii ºi lumina imaterialã face sã se nascã lumina de nepãtruns. Acesta este cel care a fost

8 ianuarie

numit „fiul lui Iosif”, dar este „Fiul meu unul-nãscut”, dupã natura divinã. Acesta este Fiul meu cel iubit: îndurã foamea cel care hrãneºte mii de oameni; este rãpus de obosealã cel care le dã odihnã celor obosiþi; nu are unde sã-ºi plece capul cel care le þine pe toate în mâna sa; suferã cel care vindecã orice suferinþã; este bãtut cu pumnii cel care dã lumii libertatea; este strãpuns în coastã cel care reface coasta lui Adam. Vã rog însã, ascultaþi-mã cu atenþie: vreau sã mã întorc la izvorul vieþii ºi sã contemplu izvorul de unde vin vindecãrile. Tatãl nemuririi l-a trimis în lume pe Fiul ºi Cuvântul sãu nemuritor. Acesta a venit la oameni ca sã-i spele în apã ºi Duh ºi, ca sã-i renascã la viaþa nemuritoare a sufletului ºi a trupului, a suflat în noi un duh de viaþã ºi ne-a îmbrãcat cu o armurã incoruptibilã. Aºadar, dacã omul a devenit nemuritor, atunci el va fi ºi dumnezeu. ªi dacã prin apã ºi Duh Sfânt a devenit dumnezeu, dupã ce a primit a doua naºtere prin Botez, el va fi ºi moºtenitor împreunã cu Cristos, dupã învierea din morþi. De aceea, eu proclam asemenea unui crainic: Veniþi, toate triburile ºi popoarele, la nemurirea botezului. Aceastã apã unitã cu Duhul este cea care irigã para disul, dã rodnicie pãmântului, face sã creascã plantele, dã viaþã animalelor ºi, pentru a spune pe scurt, este apa prin care omul renãscut primeºte viaþa, este apa în care a fost botezat Cristos, este apa peste care Duhul Sfânt a coborât sub chip de porumbel. Cine coboarã cu credinþã în aceastã baie a naºterii din nou renunþã la diavol ºi se uneºte cu Cristos; se desparte de duºman ºi mãrturiseºte cã Cristos este Dum nezeu; se dezbracã de sclavie ºi îmbracã înfierea; iese din baia Botezului strãlucitor ca soarele ºi rãspândind razele dreptãþii; ºi, ceea ce este ºi mai mult, revine ca fiu al lui Dumnezeu ºi moºtenitor împreunã cu Cristos. Lui sã-i fie slavã ºi putere, împreunã cu Duhul Sfânt cel bun ºi dãtãtor de viaþã, acum ºi totdeauna ºi în vecii vecilor. Amin

Laudele

REsPONsORIUl In 1,32.34.33 R. Am vãzut Duhul coborând ca un porumbel din cer ºi a rãmas deasupra lui. * Eu am vãzut ºi am dat mãrturie cã acesta este Fiul lui Dumnezeu. V. Cel care m-a trimis sã botez cu apã mi-a zis: „Acela deasupra cãruia vei vedea Duhul coborând ºi rãmânând peste el, acela este cel care boteazã în Duhul Sfânt”. * Eu am vãzut. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, al cãrui Fiu unul-nãscut s-a arãtat în trup omenesc, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, cei care recunoaº tem în el chipul firii noastre, sã ne învrednicim a ne reînnoi lãuntric dupã chipul lui. El care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUl Voi ce-l aºteptaþi pe Domnul, doritori de a-l vedea, Ridicaþi-vã privirea ºi vedeþi pe cer o stea; E o stea la drum pornitã din dumnezeiesc îndemn Sã vesteascã bucurie ºi sã fie lumii semn. Astru-n faþa cãrui aºtrii ceilalþi toþi pãlesc ºi pier Vine sã vesteascã lumii sfânt ºi-nfricoºat mister: Dumnezeu nemuritorul, îmbrãcat în trup de lut, Pe pãmânt, în sãrãcia cea mai neagrã, s-a nãscut.

8 ianuarie

Observând cu grijã cerul, cercetându-l ani ºi ani, Au zãrit pe boltã steaua fericiþii magi persani; De la marginile lumii au plecat din Rãsãrit ªi, fãcând o cale lungã, la Irod au poposit. ªi intrând atunci la crudul rege din Ierusalim, Au grãit aºa: „O rege, negreºit am vrea sã ºtim Unde-i regele puternic nou-nãscut în Israel? Cãci conduºi de-o stea anume, noi pornit-am cãtre el. Noi pe el îl recunoaºtem ca stãpân în univers; Când la stele porunceºte, stelele pornesc în mers. Vreun rege mai puternic decât el în lume nu-i, Vrem cu fruntea în þãrânã sã cãdem în faþa lui. El e regele Mesia, Salvatorul tuturor, Ce-a voit din multe neamuri sã-ºi formeze un popor. Prin credinþã ne socoatem lui Avram umili urmaºi, De aceea cãtre dânsul ne-ndreptãm ai noºtri paºi”. Slavã, Pruncuºor, ce nu poþi încã vorbe sã îngâni Cãci, chemând la tine magii, te descoperi la pãgâni. Slavã, Tatã, care-n lume ai trimis un Salvator; Duh Preasfânt, ºi þie slavã; închinare tuturor. Amin. PsAlmOdIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

Laudele 5

Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul. 11 S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti.

8 ianuarie

Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Cântarea

Is 12,1-6

Bucuria poporului rãscumpãrat Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). 1

Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme. Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!” Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. † Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12).

Laudele 2

Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos. 8 În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”.

8 ianuarie

Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. lEctURA scURtã

Is 4,2-3 În ziua aceea, mlãdiþa Domnului va fi plinã de mãreþie ºi slavã ºi rodul pãmântului va fi plin de strãlucire ºi bucurie pentru cei din Israel care vor fi mântuiþi. ªi cel rãmas în Sion, ºi cel lãsat în Ierusalim se va numi sfânt, ºi toþi cei din Ierusalim vor fi scriºi printre cei vii. REsPONsORIUl scURt R. Îl vor adora * toþi regii pãmântului. Îl vor adora. V. Toate neamurile îl vor sluji, * toþi regii pãmântului. Slavã Tatãlui. Îl vor adora. Ant. la Benedictus: Trei daruri i-au adus Domnului magii: aur, tãmâie ºi smirnã Fiului lui Dumnezeu, marelui rege, aleluia. câNtAREA dIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.

Laudele

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Trei daruri i-au adus Domnului magii: aur, tãmâie ºi smirnã Fiului lui Dumnezeu, marelui rege, aleluia. RUgãcIUNEA UNIvERsAlã Sã preamãrim îndurarea lui Cristos, care a venit sã elibereze fãptura din robia stricãciunii, dãruindu-i liber tatea fiilor lui Dumnezeu. Întemeiaþi pe aceastã îndurare dumnezeiascã, sã-l rugãm: Prin naºterea ta, Doamne, mântuieºte-ne de Cel Rãu! Doamne, care existând din veºnicie ai îmbrãþiºat o nouã viaþã, în timp, – reînnoieºte-ne mereu prin misterul naºterii tale. Tu, care pãstrând firea dumnezeiascã, ai unit cu ea în chip minunat firea omeneascã, – fã ca viaþa noastrã sã tindã la o participare mai deplinã a divinitãþii tale. Doamne, care venind în lume te-ai arãtat ca luminã a neamurilor ºi învãþãtor al sfinþeniei, – fã ca învãþãtura ta sã fie luminã pentru paºii noºtri. Cuvânt al lui Dumnezeu, care te-ai întrupat în sânul Fecioarei Maria ºi ai venit în aceastã lume, – binevoieºte a locui mereu în inimile noastre prin credinþã. Tatãl nostru.

8 ianuarie

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, al cãrui Fiu unul-nãscut s-a arãtat în trup omenesc, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, cei care recunoaºtem în el chipul firii noastre, sã ne învrednicim a ne reînnoi lãuntric dupã chipul lui. El care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUl O Doamne, ce de sus veghezi, Când soarele e în nãmiezi, Þi-aducem iarãºi prin Cristos Al laudei smerit prinos. Aceasta este ora când, În spate crucea grea purtând, Ca mielul pentru jertfã-i dus La moarte, pe Calvar, Isus. El ne-a-mpãcat cu Dumnezeu ªi de atunci primim mereu Din jertfa sfântului Calvar Belºug de pace ºi de har. Mãrire, Tatã îndurat, Mãrire, Fiule-ntrupat, Mãrire, Duhule Preasfânt, La toþi cinstire, slavã, cânt. Amin.

Ora medie

PsAlmOdIA Ant. Venind Cristos, v-a vestit pace vouã care eraþi departe ºi pace acelora care erau aproape. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu. 68 Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale. 69 Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie. 3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, * cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine.

8 ianuarie

În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa. 9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu. 11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud. 12 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele:

Ora medie

va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Venind Cristos, v-a vestit pace vouã care eraþi departe ºi pace acelora care erau aproape. lEctURA scURtã

Is 48,20b

Vestiþi, cu glas de bucurie, daþi de ºtire, rãspândiþi aceasta pânã la capãtul pãmântului, spuneþi: „Domnul l-a rãscumpãrat pe slujitorul sãu Iacob!” V. Îl vor vedea neamurile pe Cel Drept. R. ªi toþi regii, pe împãratul mãririi.

Botezul Domnului

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, al cãrui Fiu unul-nãscut s-a arãtat în trup omenesc, dã-ne, te rugãm, harul ca noi, cei care recunoaºtem în el chipul firii noastre, sã ne învrednicim a ne reînnoi lãuntric dupã chipul lui. El care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. BOtEZUl dOmNUlUI sãrbãtoare vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUl Doamne, tu vãzând cum lumea zace-n tinã, suferindã, Deºi cerurile toate nu au cum sã te cuprindã, Ai voit ca sânul Mamei preacurate sã te-ncapã, Ca sã vindeci omenirea prin credinþã ºi prin apã. Dezbrãcându-þi strãlucirea, din a Tatãlui mãrire Coborât-ai între oameni, îmbrãcând a noastrã fire. Îndurând în trup de carne tot ce trupul nostru-ndurã, De pãcat ºi frica morþii ai salvat a ta fãpturã. În Iordan primind botezul, atingându-i apa linã, Apelor le-ai dat putere ca sã spele orice vinã. Doamne-ntreaga mea fiinþã prin Botez a fost spãlatã; Dã-mi putere ºi luminã s-o pãstrez mereu curatã.

Vesperele I

Iatã, umbrele-nserãrii pe pãmânt acum se lasã, Bezna dinãuntrul nostru ne-nspãimântã ºi ne-apasã. O, rãmâi la noi, Isuse, fãrã tine seara-i tristã, Dar trãim în bucurie când iubirea ta ne-asistã. La Iordan, de sus, din ceruri, glasul Tatãlui rãsunã, Duhul Sfânt coboarã-asuprã-þi, dându-þi mãrturie bunã. Glasul nostru preamãrirea-þi pretutindeni sã o poarte Cãci eºti calea, adevãrul, tu eºti viaþa fãr-de moarte. Amin. PsAlmOdIA Ant. 1 Ioan, în pustiu, boteza ºi predica botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor. Psalmul 134 (135) I 1 Lãudaþi numele Domnului, * lãudaþi-l, slujitori ai Domnului, 2 voi, care staþi în casa Domnului, * în curþile casei Dumnezeului nostru! 3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, † cântaþi imnuri numelui sãu, * pentru cã este vrednic de laudã. 4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, * pe Israel, ca sã-i aparþinã. 5 ªtiu cã Domnul este mare: * Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii. 6 Domnul face tot ce vrea † în cer ºi pe pãmânt, * pe mare ºi în abisuri. 7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, † fulgere a fãcut pentru ploaie * ºi scoate vântul din vistieriile sale. 8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului, * de la om pânã la animal.

Botezul Domnului

A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, * împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi. 10 A lovit naþiuni multe * ºi a ucis regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoreilor, ºi pe Og, regele Basanului, * ºi toate domniile din Canaan, 12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, * moºtenire lui Israel, poporul sãu. Ant. Ioan, în pustiu, boteza ºi predica botezul pocãinþei spre iertarea pãcatelor. Ant. 2 Eu vã botez cu apã; el vã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc. II Doamne, numele tãu rãmâne pe vecie. * Doamne, amintirea ta rãmâne din generaþie în generaþie. 14 Domnul va face dreptate poporului sãu * ºi se va îndura de slujitorii sãi. 15 Idolii neamurilor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului: 16 au gurã, dar nu vorbesc, * au ochi, dar nu pot sã vadã; 17 au urechi, dar nu aud * ºi nu este suflare în gura lor. 18 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi aceia care se încred în ei. 19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul, * voi, casa lui Aron, binecuvântaþi-l pe Domnul; 20 voi, casa lui Levi, binecuvântaþi-l pe Domnul; * voi, cei care vã temeþi de Domnul, binecuvântaþi-l pe Domnul! 21 Binecuvântat sã fie Domnul din Sion, * cel care locuieºte în Ierusalim! 13

Vesperele I

Ant. Eu vã botez cu apã; el vã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc. Ant. 3 Dupã ce a fost botezat, Isus a ieºit îndatã din apã ºi iatã, cerurile s-au deschis deasupra lui. Cântarea Cf. 1Tim 3,16 Misterul ºi slava lui Cristos R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. Care s-a arãtat în trup*, a fost îndreptãþit în Duh. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. A fost vãzut de cãtre îngeri, * a fost predicat pãgânilor. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. A fost crezut în lume * ºi a fost înãlþat în glorie. R. Lãudaþi-l pe Domnul, toate popoarele. Ant. Dupã ce a fost botezat, Isus a ieºit îndatã din apã ºi iatã, cerurile s-au deschis deasupra lui. Fap 10,37-38 lEctURA scURtã Voi ºtiþi ceea ce s-a petrecut în toatã Iudeea, începând din Galileea, dupã botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt ºi cu putere. Acesta a trecut fãcând bine ºi vindecându-i pe toþi cei care erau stãpâniþi de diavol, pentru cã Dumnezeu era cu el. REsPONsORIUl scURt R. Doamne, Dumnezeule, * ascultã strigarea poporului tãu! Doamne. V. ªi deschide-i izvorul apei celei vii. * Ascultã strigarea poporului tãu! Slavã Tatãlui. Doamne.

Botezul Domnului

Ant. la Magnificat: Venind la botez, Mântuitorul îl reînnoieºte pe omul cel vechi: el reface prin apã firea noastrã supusã stricãciunii ºi ne îmbracã în veºmântul nemuririi. câNtAREA dIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Venind la botez, Mântuitorul îl reînnoieºte pe omul cel vechi: el reface prin apã firea noastrã supusã stricãciunii ºi ne îmbracã în veºmântul nemuririi.

Vesperele I

RUgãcIUNEA UNIvERsAlã Sã-l implorãm pe Rãscumpãrãtorul nostru, care a binevoit sã primeascã botezul de la Ioan în Iordan, ºi sã-i zicem: Trimite, Doamne, Duhul tãu asupra noastrã! Cristoase, slujitorul lui Dumnezeu, în care Tatãl îºi aflã desfãtarea, – trimite, Doamne, Duhul tãu asupra noastrã. Cristoase, alesul lui Dumnezeu, care nu frângi trestia îndoitã ºi nu stingi fitilul care mai fumegã, – fie-þi milã de toþi cei care te cautã cu adevãrat. Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, chemat de Tatãl printr-un nou legãmânt sã fii luminã a neamurilor, – deschide, prin apa botezului, ochii celor orbi. Cristoase, Mântuitorul oamenilor, consacrat de Tatãl în Duhul Sfânt pentru slujirea mântuirii, – aratã-te tuturor, ca ei sã creadã în tine ºi crezând, sã aibã viaþã veºnicã. Cristoase, speranþa noastrã, care îi duci la lumina mântuirii pe cei ce stau în întuneric, – primeºte-i în împãrãþia ta pe fraþii noºtri rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, care, la botezul sãu în Iordan, l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tãu preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dãruieºte fiilor tãi adoptivi harul ca, renãscuþi din apã ºi Duh Sfânt, sã rãmânã mereu în iubirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Botezul Domnului

completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. ImNUl O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã, fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PsAlmOdIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu

Botezul Domnului

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lEctURA scURtã Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. REsPONsORIUl scURt R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. câNtAREA dIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi!

Botezul Domnului

Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.