VINERI SÃPTÃMÂNA A IV-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.
Oficiul lecturilor
3
Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeul meu, nu dispreþui rugãciunea mea, când cel rãu strigã împotriva mea. Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfricoºa ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea. 7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. Ant. Dumnezeul meu, nu dispreþui rugãciunea mea, când cel rãu strigã împotriva mea. 2
Ant. 2 Domnul ne va scãpa din mâna duºmanului ºi a celui înºelãtor.
4
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
II Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. 13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! Ant. Domnul ne va scãpa din mâna duºmanului ºi a celui înºelãtor. 10
Ant. 3 Încredinþeazã Domnului grijile tale ºi el te va hrãni. III Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; 17
Oficiul lecturilor
5
vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Încredinþeazã Domnului grijile tale ºi el te va hrãni. V. Convertiþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru. R. Pentru cã este bun ºi îndurãtor. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Numerilor
14,1-25
Rãzvrãtirea poporului ºi rugãciunea lui Moise În zilele acelea, 1 toatã adunarea a ridicat glasul ºi a început sã strige. ªi poporul a plâns în noaptea aceea. 2 Toþi fiii lui Israel au murmurat împotriva lui Moise ºi Aron, ºi toatã adunarea le-a zis: „De ce nu am murit noi în þara Egiptului sau de ce nu am murit în pustiul acesta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în þara aceasta, în care vom cãdea uciºi de sabie, iar soþiile noastre ºi copiii noºtri vor fi luaþi captivi? Nu este oare mai bine sã ne întoarcem în Egipt?” 4 ªi au zis unul cãtre altul: „Sã ne alegem o cãpetenie ºi sã ne întoarcem în Egipt”. 5 Când au auzit acestea, Moise ºi Aron au cãzut cu faþa la pãmânt în faþa întregii adunãri a fiilor lui Israel, care era strânsã împreunã. 6 ªi, dintre cei ce iscodiserã þara, Iosue, fiul lui Nun, ºi Caleb, fiul lui Iefune, ºi-au rupt hainele, 7 ºi au vorbit astfel întregii adunãri a fiilor lui Israel: „Þara pe care am strãbãtut-o noi ca s-o iscodim este o þarã foarte bunã, minunatã. 8 Dacã Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în þara aceasta ºi ne-o
6
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
va da: este o þarã în care curge lapte ºi miere. 9 Numai nu vã rãzvrãtiþi împotriva Domnului ºi nu vã temeþi de oamenii din þara aceea, cãci îi vom mânca precum pâinea. Ei nu mai au nici un sprijin. Domnul este cu noi, nu vã temeþi de ei!” 10 Toatã adunarea voia sã-i ucidã cu pietre, când gloria Domnului s-a arãtat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor fiilor lui Israel. 11 ªi Domnul i-a zis lui Moise: „Pânã când mã va nesocoti poporul acesta? Pânã când nu va crede el în mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea, îl voi lovi cu ciumã ºi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare ºi mai puternic decât el”. 13 Moise i-a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cãrora ai scos poporul acesta prin puterea ta. 14 ªi vor spune locuitorilor þãrii aceleia. Ei ºtiau cã tu, Domnul, eºti în mijlocul poporului acestuia; cã te arãtai în chip vãzut, tu, Domnul; cã norul tãu stã peste ei; cã tu mergi înaintea lui, ziua într-un stâlp de nor ºi noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacã omori poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de tine, vor zice: 16 „Domnul n-avea putere sã ducã poporul acesta în þara pe care jurase cã i-o va da: de aceea l-a omorât în pustiu!” 17 Acum, sã se arate puterea Domnului în mãrirea ei, cum ai spus când ai zis: 18 „Domnul este încet la mânie ºi bogat în bunãtate, iartã fãrãdelegea ºi rãzvrãtirea; dar nu-l þine pe cel vinovat drept nevinovat, ºi pedepseºte fãrãdelegea pãrinþilor în copii pânã la a treia ºi a patra generaþie. 19 Iartã deci fãrãdelegea poporului acestuia, dupã mãrimea îndurãrii tale, aºa cum ai iertat poporul acesta din Egipt pânã aici”. 20 ªi Domnul a spus: „Iert cum ai cerut. 21 Dar pe cât este de adevãrat cã eu sunt viu ºi cã slava Domnului va umple tot pãmântul, 22 pe atât este de adevãrat cã toþi cei ce au vãzut cu ochii lor slava mea ºi minunile pe care le-am fãcut în Egipt ºi în pustiu, ºi totuºi m-au ispitit de zece ori ºi n-au ascultat glasul meu, 23 toþi aceia nu vor vedea þara pe care am jurat pãrinþilor lor
Oficiul lecturilor
7
cã le-o voi da, ºi anume, toþi cei ce m-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru cã robul meu, Caleb, a fost însufleþit de un alt duh ºi a urmat întru totul calea mea, îl voi face sã intre în þara în care s-a dus, ºi urmaºii lui o vor stãpâni. 25 Amaleciþii ºi canaaneenii locuiesc valea aceasta: deci, mâine, întoarceþi-vã ºi plecaþi în pustiu, pe calea care duce spre Marea Roºie”. Ps 102 (103),8.9.13.14 RESPONSORIUL R. Domnul este îndurãtor ºi milostiv, el este îndelung rãbdãtor ºi plin de bunãvoinþã. El nu dojeneºte la nesfârºit, nici nu poartã pe veci mânie. * Aºa cum un tatã se îndurã de fiii sãi, la fel se îndurã Domnul de cei care se tem de el. V. Cãci el ºtie din ce am fost fãcuþi ºi nu uitã cã suntem þãrânã. * Aºa cum. LECTURA A DOUA Din Scrisorile pascale ale sfântului Atanasiu, episcop (Scris. 5, 1-2: PG 26, 1379-1380)
Misterul pascal îi reuneºte în unitatea credinþei pe cei care sunt departe Fraþii mei, este frumos de a trece de la o sãrbãtoare la alta, de a trece de la o rugãciune la alta ºi, în sfârºit, de la o celebrare la alta. Acum este aproape timpul care ne aduce ºi ne face cunoscut un început nou, ziua sfântului Paºte, în care Domnul s-a jertfit. Noi ne alimentãm din hrana sa ºi ne desfãtãm întotdeauna sufletul cu sângele sãu preþios, ca ºi cum am scoate dintr-un izvor. Totuºi, ne este întotdeauna sete ºi ardem întotdeauna de dorinþã. Însã, Mântuitorul nostru este aproape de cel care se simte însetat ºi, prin bunãvoinþa sa, îi invitã la sine în ziua de sãrbãtoare pe cei care au inimile însetate, conform cuvântului sãu: Cui îi este sete sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). Dar, pentru a stinge arºiþa interioarã, nu este necesar a duce gura la izvor, este suficient sã cerem apã chiar izvorului. Harul celebrãrii festive nu este limitat la un
8
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
singur moment, nici nu se stinge raza sa strãlucitoare la apusul soarelui, ci rãmâne mereu disponibilã pentru spiritul celui care o doreºte. Exercitã o forþã continuã asupra celor care au deja mintea luminatã ºi mediteazã zi ºi noapte Sfânta Scripturã. Aceºtia sunt ca acel om care este numit fericit, dupã cum este scris în psalm: Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi, nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc, dar îºi gãseºte plãcerea în legea Domnului ºi la legea lui cugetã ziua ºi noaptea (Ps 1,1-2). Prin urmare, dragii mei, Dumnezeu, care a instituit pentru noi aceastã sãrbãtoare, ne dã ºi harul de a o celebra în fiecare an. El, care, pentru mântuirea noastrã, l-a dat la moarte pe Fiul sãu, pentru acelaºi motiv, ne dãruieºte aceastã sãrbãtoare care se remarcã între celelalte din cursul anului. Celebrarea liturgicã ne susþine în necazurile pe care le întâlnim în lumea aceasta. Prin aceasta, Dumnezeu ne acordã acea bucurie a mântuirii, care mãreºte fraternitatea. Prin acþiunea sacramentalã a sãrbãtorii, ne contopeºte într-o unicã adunare, ne uneºte pe toþi în mod spiritual ºi ne face sã-i simþim aproape chiar ºi pe cei de departe. Celebrarea Bisericii ne oferã modul de a ne ruga împreunã ºi de a înãlþa în mod comunitar mulþumirea noastrã cãtre Dumnezeu. Aceasta este chiar o exigenþã proprie a oricãrei sãrbãtori liturgice. Este o minune a bunãtãþii lui Dumnezeu aceea de a ne face sã-i simþim solidari în celebrare ºi de a-i aduce în unitatea credinþei pe cei de departe ºi pe cei de aproape, pe cei prezenþi ºi pe cei absenþi. Cf. Sof 3,8.9; In 12,32 RESPONSORIUL R. Aºteaptã-mã, spune Domnul, pânã când mã voi ridica la judecatã; * atunci, voi da popoarelor buze curate, încât toþi vor invoca numele Domnului ºi îl vor sluji. V. Eu, când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atrage pe toþi la mine. * Atunci.
Laudele
9
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai pregãtit ajutoare pe mãsura slãbiciunii noastre. Dã-ne, te rugãm, harul sã primim cu bucurie rãscumpãrarea adusã de Cristos ºi sã o mãrturisim prin trãirea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
10
Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, ºi duh drept înnoieºte înlãuntrul meu. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Reînnoiþi-vã duhul ºi mintea ºi îmbrãcaþi-vã în omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele.
Laudele
11
12
Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, ºi duh drept înnoieºte înlãuntrul meu. Ant. 2 Bucurã-te, Ierusalime, cãci prin tine toþi se vor aduna la Domnul. Cântarea Tob 13,8-11.13-14ab.15-16ab Aducere de mulþumire pentru eliberarea poporului Mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul... strãlucind de slava lui Dumnezeu (Ap 21,10-11). 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul!
12
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
9
Ierusalime, cetate sfântã, * Domnul te pedepseºte pentru faptele mâinilor tale. 10 Preamãreºte pe Domnul prin fapte bune * ºi binecuvânteazã pe regele veacurilor, ca din nou sã fie înãlþat cu bucurie * cortul lui în mijlocul tãu, ºi el sã-i mângâie în tine pe toþi cei duºi în robie * ºi sã-i iubeascã în tine pe toþi sãrmanii în toþi vecii vecilor. 11 Luminã vie va strãluci * pânã la toate marginile pãmântului; popoare multe vor veni la tine din depãrtare ºi de la capãtul lumii, † pentru numele tãu sfânt, * purtând în mâini daruri pentru regele cerului. Generaþie dupã generaþie îºi va gãsi în tine bucuria * ºi numele cetãþii alese va dãinui în vecii vecilor. 13 Bucurã-te, aºadar, ºi te veseleºte * pentru fiii celor drepþi, cãci toþi se vor aduna * ºi-l vor binecuvânta pe Domnul cel veºnic. 14ab Fericiþi cei care te iubesc * ºi fericiþi cei care se vor bucura în pacea ta. 15 Suflete al meu, binecuvânteazã-l pe Domnul, regele cel mare, * 16ab cãci în cetatea Ierusalimului va fi ziditã casa lui pentru toate veacurile. Ant. Bucurã-te, Ierusalime, cãci prin tine toþi se vor aduna la Domnul. Ant. 3 Laudã, Sionule, pe Dumnezeul tãu, care trimite cuvântul sãu pe pãmânt. Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt mireasa Mielului! (Cf. Ap 21,9).
Laudele
13
12
Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Laudã, Sionule, pe Dumnezeul tãu, care trimite cuvântul sãu pe pãmânt. LECTURA SCURTÃ
Is 53,11b-12 Prin suferinþele sale, cel drept, servitorul meu, va îndreptãþi mulþimile; va lua asupra sa fãrãdelegile lor. Pentru aceasta, îi voi da mulþimile drept moºtenire ºi va împãrþi prada cu cei puternici ca rãsplatã cã s-a dat pe sine la moarte ºi cã a fost numãrat printre fãcãtorii de rele: El însã a purtat pãcatele celor mulþi ºi mijloceºte pentru cei pãcãtoºi. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul.
14
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
Ant. la Benedictus: ªi pe mine mã ºtiþi ºi ºtiþi de unde sunt. Eu n-am venit de la mine, ci Tatãl meu m-a trimis, spune Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
Ora medie
15
Ant. ªi pe mine mã ºtiþi ºi ºtiþi de unde sunt. Eu nam venit de la mine, ci Tatãl meu m-a trimis, spune Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm pe Cristos, Mântuitorul, care ne-a rãscumpãrat prin moartea ºi învierea sa: Doamne, îndurã-te de noi! Tu, care te-ai urcat la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie, – cãlãuzeºte Biserica ta la sãrbãtoarea Paºtelui veºnic! Tu, care ai voit sã fii înãlþat pe cruce ºi strãpuns de suliþa ostaºului, – vindecã rãnile noastre! Tu, care ai fãcut din cruce pomul vieþii, – dãruieºte roadele ei celor renãscuþi prin Botez! Tu, care, atârnând pe cruce, l-ai iertat pe tâlharul cuprins de cãinþã, – iartã-ne ºi pe noi, pãcãtoºii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai pregãtit ajutoare pe mãsura slãbiciunii noastre. Dã-ne, te rugãm, harul sã primim cu bucurie rãscumpãrarea adusã de Cristos ºi sã o mãrturisim prin trãirea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
16
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),161-168 XXI (Sin) Fãrã temei mã prigonesc cei puternici, * dar inima mea se teme numai de cuvântul tãu. 162 Eu tresalt de bucurie pentru fãgãduinþa ta, * ca acela care a gãsit o comoarã mare. 163 Urãsc ºi nu pot suferi minciuna, * însã iubesc legea ta. 164 De ºapte ori pe zi îþi aduc laudã * pentru judecãþile tale drepte. 161
Ora medie
17
165
Cei care iubesc legea ta se bucurã de multã pace, * nici o piedicã nu le stã în cale. 166 Aºtept mântuirea ta, Doamne, * ºi împlinesc poruncile tale. 167 Sufletul meu pãzeºte învãþãturile tale * ºi le iubeºte nespus de mult. 168 Pãzesc poruncile ºi învãþãturile tale, * toate cãile mele stau sub privirea ta. Psalmul 132 (133) Bucuria armoniei frãþeºti Sã ne iubim unii pe alþii fiindcã dragostea e de la Dumnezeu (1In 4,7). 1 Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este * ca fraþii sã locuiascã împreunã! 2 Este ca untdelemnul de preþ pe cap, † care coboarã pe barbã, pe barba lui Aron, * care se prelinge pe marginea veºmintelor sale. 3 Este ca roua de pe Hermon, * care coboarã pe Munþii Sionului; pentru cã acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, * viaþa pentru totdeauna. Psalmul 139 (140),2-9.13-14 Tu eºti scãparea mea Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor (Mt 26,45). 2 Scapã-mã, Doamne, de omul rãu, * ocroteºte-mã de omul violent, 3 de cei care urzesc rele în inima lor * ºi toatã ziua pregãtesc rãzboaie. 4 ªi-au ascuþit limbile precum ºarpele, * venin de viperã este pe buzele lor. 5 Pãzeºte-mã, Doamne, de mâinile pãcãtosului, † ocroteºte-mã de omul violent, * de cei care cautã sã punã capcane paºilor mei! 6 Cei mândri mi-au pregãtit laþuri în ascuns † ºi mi-au întins funii ca o plasã, * mi-au aºezat capcane pe cãrare.
18
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
7
I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu; * ascultã, Doamne, glasul rugãciunii mele!” 8 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti puterea mântuirii mele, * acoperã capul meu în ziua luptei. 9 Nu împlini, Doamne, dorinþele celui nelegiuit, * nu-l lãsa sã-i reuºeascã planul. 13 ªtiu cã Domnul va face dreptate celui umil * ºi va face dreptate celor sãrmani. 14 Da, cei drepþi vor lãuda numele tãu * ºi cei neprihãniþi vor locui în faþa ta. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 3,12b.14a Întoarceþi-vã, zice Domnul ºi nu-mi voi întoarce faþa de la voi, cãci sunt milostiv ºi nu þin mânie pe veci. Întoarceþi-vã, copii rãzvrãtiþi, zice Domnul. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai pregãtit ajutoare pe mãsura slãbiciunii noastre. Dã-ne, te rugãm, harul sã primim cu bucurie rãscumpãrarea adusã de Cristos ºi sã o mãrturisim prin trãirea noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.
Vesperele
19
IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, ºi voi vesti minunile tale. Psalmul 144 (145) Lauda maiestãþii dumnezeieºti Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt! (Ap 16,5). 1
I O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc † ºi sã binecuvântez numele tãu * în veac ºi în veacul veacului.
20
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
2
Te voi binecuvânta în toate zilele † ºi voi lãuda numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, * mãreþia lui este fãrã margini. 4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale * ºi vor istorisi minunile tale. 5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale * ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate. 6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare * ºi vor vorbi despre mãreþia ta; 7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini * ºi vor proclama dreptatea ta. 8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faþã de toþi, * el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã. 10 Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale, * ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze; 11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale * ºi sã-þi facã cunoscutã puterea. 12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor mãreþiile tale * ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale. 13a Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor * ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie. Ant. În toate zilele te voi binecuvânta, Doamne, ºi voi vesti minunile tale. Ant. 2 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, Doamne, tu eºti aproape de toþi cei care te cheamã. II Domnul este fidel în toate cuvintele sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 14 Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã * ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi. 15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, * tu le dai hranã la vreme potrivitã. 13b
Vesperele
21
16
Tu deschizi mâinile tale * ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã. 17 Drept este Domnul pe toate cãile sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, * de toþi cei care-l cheamã în adevãr. 19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, * le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã; 20 Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc * ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi. 21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, † toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt * în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, Doamne, tu eºti aproape de toþi cei care te cheamã. Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al veacurilor. Iac 5,16.19-20 LECTURA SCURTÃ Mãrturisiþi-vã pãcatele unii altora ºi rugaþi-vã unii pentru alþii, ca sã fiþi vindecaþi. Rugãciunea stãruitoare
22
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
a celui drept poate înfãptui multe. Fraþii mei, dacã cineva dintre voi rãtãceºte departe de adevãr ºi un altul îl întoarce, sã ºtie cã cel care îl întoarce pe un pãcãtos de pe drumul rãtãcit îºi va salva sufletul de la moarte ºi va acoperi o mulþime de pãcate. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Nimeni nu a pus mâna pe Isus, fiindcã nu venise încã ceasul lui. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
Vesperele
23
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Nimeni nu a pus mâna pe Isus, fiindcã nu venise încã ceasul lui. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Mântuitorul neamului omenesc, care, murind, a nimicit moartea ºi, înviind din morþi, ne-a fãcut pãrtaºi de viaþa dumnezeiascã. Sã-i cerem cu umilinþã: Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm mai adânc în misterul pãtimirii tale prin pocãinþã, – ca sã dobândim gloria învierii! Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mângâietoarea mâhniþilor, – ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe care ºi noi o primim de la tine! Dãruieºte-le credincioºilor ca, în greutãþile lor, sã fie pãrtaºi la pãtimirea ta, – pentru ca mântuirea ta sã se arate în ei! Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce, – dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori! Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupul mãririi tale – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai pregãtit ajutoare pe mãsura slãbiciunii noastre. Dã-ne, te rugãm, harul sã primim cu bucurie rãscumpãrarea adusã de Cristos ºi sã o mãrturisim prin trãirea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
24
cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin.
Completoriul
25
PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.
26
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
15
Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. LECTURA SCURTà Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!
Vineri, sãptãmâna a IV-a din Post
28
Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.