8 iulie SFINÞII EPICTET ªI ASTION, MARTIRI Comemorare Epictet era preot, originar din pãrþile Rãsãritului ºi a dus o viaþã curatã, fiind rãsplãtit de Dumnezeu cu darul de a face minuni. Astion era un tânãr, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese pãgân, dar, întâlnindu-se cu preotul Epictet ºi ascultãndu-l, se converteºte la creºtinism. S-au stabilit amândoi în oraºul Halmyris, convertindu-i pe mulþi pãgâni la creºtinism, prin minuni ºi semne. În anul 290, dupã circa 17 ani de la venirea lor în Dobrogea de astãzi, au fost denunþaþi autoritãþilor ca rãu-fãcãtori ºi vrãjitori care i-au fãcut pe mulþi sã pãrãseascã credinþa în zei. Drept urmare, în jurul anului 290 în timpul persocuþiei lui Diocleþian, dupã un supliciu îngrozitor ºi îndelungat au fost condamnaþi la moarte ºi decapitaþi.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;
2
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
5
a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Oficiul lecturilor
3
IMNul Cristoase-mpãrat al mãririi divine, Martirii te au drept coroanã pe tine, Iar cei care viaþa s-o deie sunt gata Primesc de la tine în ceruri rãsplata. În ziua martirilor tãi închinatã, Coboarã-þi privirea spre noi înc-o datã; Priveºte la jertfa lor sfântã de sânge, ªi lanþul pãcatelor noastre ni-l frânge. Martirii ce mor întru chinuri extreme Sunt semnul victoriei tale supreme; În orice pãcat ce-l ucizi prin iertare Izbânda ta, Doamne, la fel e de mare. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Sângele sfinþilor martiri a fost vãrsat pentru Cristos pe pãmânt; de aceea s-au învrednicit de o rãsplatã veºnicã. Psalmul 2 1 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!”
4
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
7
Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Sângele sfinþilor martiri a fost vãrsat pentru Cristos pe pãmânt; de aceea s-au învrednicit de o rãsplatã veºnicã. Ant. 2 Cei drepþi vor trãi în veºnicie ºi rãsplata lor este la Domnul. Psalmul 32 (33) I Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 1
Oficiul lecturilor
5
6
Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. Ant. Cei drepþi vor trãi în veºnicie ºi rãsplata lor este la Domnul. Ant. 3 Sfinþii mei, care aþi luptat în lumea aceasta, vã voi da rãsplatã. II Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere. 17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 12
6
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
21
pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Sfinþii mei, care aþi luptat în lumea aceasta, vã voi da rãsplatã. V. Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul. R. Pentru cã el este ajutorul ºi refugiul nostru. lECTuRA îNTâI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Romani
8,18-39
Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus Fraþilor, 18 consider cã suferinþele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevãr, creaþia aºteaptã cu nerãbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Cãci creaþia a fost supusã zãdãrniciei, nu de bunãvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa 21 cã ºi ea, creaþia, va fi eliberatã de sclavia stricãciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ºtim cã toatã creaþia suspinã ºi suferã durerile unei naºteri pânã în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci ºi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, ºi noi suspinãm în noi înºine, aºteptând înfierea ºi rãscumpãrarea trupului nostru; 24 cãci în speranþã am fost mântuiþi. Dar speranþa care se vede nu este speranþã, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede? 25 Însã, dacã sperãm ceea ce nu vedem, atunci aºteptãm cu rãbdare. 26 De asemenea, ºi Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite. 27 Însã cel care cerceteazã inimile ºtie care este dorinþa Duhului; adicã intervine în favoarea sfinþilor dupã voinþa lui Dumnezeu.
Oficiul lecturilor
7
28
De fapt, ºtim cã el le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. 29 Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãscut între mulþi fraþi; 30 pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. 31 Aºadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacã Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastrã? 32 El, care nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toþi, cum nu ne va dãrui toate împreunã cu el? 33 Cine va aduce acuzã împotriva aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justificã! 34 Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a ºi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi. 35 Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foame tea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? 36 Dupã cum este scris: Pentru tine suntem daþi la moarte toatã ziua, suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingãtori prin cel care ne-a iubit. 38 Cãci sunt convins cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii, nici stãpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înãlþimile, nici adâncurile ºi nici vreo altã creaturã nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru. Mt 5,44-45.48; Lc 6,27 RESPONSORIul R. Iubiþi-i pe duºmanii voºtri, faceþi bine celor care vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã ºi vã defãimeazã, * ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru, cel din ceruri. V. Fiþi aºadar desãvârºiþi precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit. * Ca sã fiþi. lECTuRA A dOuA Din Scrisorile sfântului Ciprian, episcop martir
8
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
(Scris. 6, 1-2: CSEL 3, 480-482)
Trebuie sã-l imitãm pe Cristos în toate pentru a fi demni de promisiunile lui Vã salut, fraþilor preaiubiþi, ºi aº fi dorit sã mã bucur de vederea feþei voastre, dacã condiþiile locului mi-ar fi permis sã ajung la voi. Cãci ce mi-aº fi dorit mai mult ºi ce mi-ar fi fost mai plãcut decât sã fiu între voi, sã fiu strâns în braþele curate ºi nevinovate ale acelora care, pãstrându-ºi credinþa în Domnul, au refuzat cultul sacrileg? Ce-ar fi fost mai plãcut ºi mai sublim pentru mine decât sã sãrut acum buzele voastre care l-au mãrturisit cu glas puternic pe Domnul, sã fiu vãzut de ochii voºtri care, dispreþuind lumea, s-au învrednicit sã-l vadã pe Dumnezeu? Dar, întrucât nu-mi este posibil sã iau parte la aceastã bucurie, vã trimit aceastã scrisoare care sã mã înlocuiascã în faþa ochilor ºi urechilor voastre. Prin ea vã felicit ºi vã îndemn sã rãmâneþi tari ºi statornici în mãrturisirea gloriei cereºti, deoarece aþi pãºit pe calea favorurilor divine ºi vã apropiaþi cu tãrie spiritualã de primirea coroanei, avându-l drept apãrãtor ºi conducãtor pe Domnul care a spus: Iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii (Mt 28,20). O, fericitã închisoare, pe care a luminat-o prezenþa voastrã! O, fericitã închisoare, care îi trimiþi la cer pe oamenii lui Dumnezeu! O, întuneric mai luminos decât soarele ºi mai strãlucitor decât aceastã luminã a lumii, în care s-a înãlþat templul lui Dumnezeu ºi mãdularele voastre au fost consacrate de mãrturia divinã! Acum sã nu mai fie nimic în inimile ºi minþile voastre, decât învãþãturile divine ºi poruncile cereºti, prin care Duhul Sfânt v-a însufleþit ca sã puteþi suporta suferinþa. Nimeni sã nu se gândeascã la moarte, ci la nemurire; nimeni sã nu se gândeascã la suferinþa temporarã, ci la gloria veºnicã, deoarece este scris: Lucru de preþ este în faþa Domnului moartea credincioºilor sãi (Ps 115,15). De asemenea: Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul sme rit, inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui (Ps 50,19).
Oficiul lecturilor
9
ªi iarãºi, acolo unde Scriptura vorbeºte despre chinu rile care îi consacrã pe martiri lui Dumnezeu ºi îi sfinþeºte prin însãºi încercarea suferinþei: Chiar dacã în faþa oamenilor au trecut drept pedepsiþi, nãdejdea lor i-a dus la nemurire. Vor judeca popoarele ºi le vor stãpâni. Domnul va fi împãratul lor pe veci (Înþ 3,4.8). Aºadar, gândindu-vã cã veþi judeca ºi veþi domni cu Cristos Domnul, trebuie sã tresãltaþi de bucurie ºi, în bucuria fericirii viitoare, sã cãlcaþi în picioare chinurile prezente, ºtiind cã de la începutul lumii a fost stabilit ca dreptatea sã sufere aici din cauza conflictului cu lumea, astfel cã, încã de la început, mai întâi a fost ucis Abel cel drept ºi, apoi, drepþii, profeþii ºi apostolii trimiºi de Dumnezeu. Tuturor acestora, Domnul însuºi li s-a dat ca exemplu, învãþând cã în împãrãþia sa nu pot intra decât aceia care l-au urmat pe calea pe care a mers el. A spus: Cine îºi iubeºte viaþa o va pierde; cine îºi urãºte viaþa în lumea aceasta o pãstreazã pentru viaþa veºnicã (In 12,25). ªi încã: Nu vã temeþi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul. Temeþi-vã mai degrabã de cel care poate sã piardã ºi trupul, ºi sufletul în gheenã (Mt 10,28). Paul ne spune ºi el cu insistenþã cã, dacã dorim sã ajungem la ceea ce Domnul ne-a promis, trebuie sã-l imitãm în toate: Suntem, a spus, fii ai lui Dumnezeu. Iar dacã suntem fii, suntem ºi moºtenitori, moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi, împreunã-moºtenitori cu Cristos, dacã suferim cu el, ca împreunã cu el sã fim ºi preamãriþi (Rom 8,16-17). RESPONSORIul R. În timp ce luptãm pentru credinþã, ne vede Dum nezeu, ne vãd îngerii lui, ne vede ºi Cristos. * Cât de mare este demnitatea gloriei ºi cât de mare este feri cirea de a lupta în prezenþa lui Dumnezeu ºi de a fi încoronaþi de judecãtorul Cristos. V. Sã ne înarmãm cu toate puterile ºi sã ne pregãtim pentru luptã cu sufletul curat, cu credinþã vie, cu dãruire totalã. * Cât de mare.
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
10
Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca rugãciunea, bineplãcutã þie, a sfinþilor martiri Epictet şi Astion sã mijloceascã pentru noi în faþa ta ºi sã ne întãreascã în mãrturisirea adevãrului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Lui Cristos sã i se-nchine omul, fruntea sã ºi-o-ncline; De la el în lume vine orice merit, orice bine. Sã primeascã cinste ceata de martiri ºi de martire, Ceatã ce nu poate ochiul îndeajuns sã o admire. Cu curaj martirii poartã cel mai sfânt dintre rãzboaie, Nefiind în stare moartea sã-i înfrângã, sã-i îndoaie; Fala noastrã ºi a lumii, ei, eroii, ne-nfricaþii, Sunt luminã ºi modele pentru-atâtea generaþii. Nu se tem de ura lumii, chiar ºi moartea o înfruntã, Îndurând cu bãrbãþie suferinþa cea mai cruntã; Însã-acuma cine oare ar putea sã le mãsoare Fericirea ce-au primit-o ºi cereasca lor splendoare?
Laudele
11
Ei refuzã sã asculte de porunca ce-o dau rãii Care-i judecã, ºi-atuncea nemilos lovesc cãlãii; Sprijiniþi fiind de Domnul, neclintiþi rãmân asemeni Unor mari, impunãtoare, neclintite stânci de cremeni. Cu credinþa lor cea tare, datã paºii sã le poarte, Cu speranþa lor cea vie într-o viaþã dupã moarte, Cu iubirea ce o clipã n-a-ncetat sã îi consume, Biruindu-l pe Satana, pãrãsesc aceastã lume. Îi aduc mereu martirii slavã veºnicului Tatã, Duhul Sfânt în ei puterea ºi iubirea ºi-o aratã, Îl îmbucurã martirii pe Cristos, pe el, trimisul Tatãlui ceresc în lume; ei încântã paradisul. Te rugãm, deschide-þi, Doamne, a-ndurãrilor comoarã, Fã ca-n trupurile noastre toatã patima sã moarã; Ca stãpâni fiind în viaþã pe impulsurile firii, Sã-þi cântãm odatã-n ceruri împreunã cu martirii. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Pe când erau în chinuri, martirii lui Cristos priveau la cer ºi ziceau: „Ajutã-ne, Doamne!” Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pen tru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã.
12
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
5
Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Pe când erau în chinuri, martirii lui Cristos priveau la cer ºi ziceau: „Ajutã-ne, Doamne!” Ant. 2 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, suflete ale drepþilor, voi, sfinþi ºi îngeri, binecuvântaþi-l, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57
Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul!
Laudele
13
70
Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 71
La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.
Ant. Lãudaþi-l pe Domnul, voi, suflete ale drepþilor, voi, sfinþi ºi îngeri, binecuvântaþi-l, aleluia! Ant. 3 Voi, coruri ale martirilor, lãudaþi-l pe Domnul în ceruri.
14
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1
Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. 3 Voi, coruri ale martirilor, lãudaþi-l pe Domnul în ceruri. lECTuRA SCuRTã
2Cor 1,3-5
Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. Cãci dupã cum priso sesc pãtimirile lui Cristos în noi, tot la fel, prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã.
Laudele
15
RESPONSORIul SCuRT R. Cei drepþi * vor trãi în veac. Cei drepþi. V. Domnul este rãsplata lor de-a pururi. * Vor trãi în veac. Slavã Tatãlui. Cei drepþi. Ant. la Benedictus: Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cãci a lor este împãrãþia cerurilor. CâNTAREA dIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.
16
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cãci a lor este împãrãþia cerurilor. RugãCIuNEA uNIvERSAlã Fraþilor, împreunã cu martirii care ºi-au dat viaþa pentru cuvântul lui Dumnezeu, sã-l sãrbãtorim pe Mântuitorul nostru, martorul credincios al Tatãlui: Doamne, ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu cu sângele tãu! Prin martirii tãi, care au îmbrãþiºat de bunãvoie moartea ca mãrturie pentru credinþã, – dã-ne, Doamne, adevãrata libertate a spiritului. Prin martirii tãi, care ºi-au mãrturisit credinþa pânã la sânge, – dã-ne, Doamne, puritate ºi statornicie în credinþã. Prin martirii tãi, care au mers pe urmele tale purtând crucea, – dã-ne, Doamne, harul sã suportãm cu tãrie greutãþile vieþii. Prin martirii tãi, care ºi-au spãlat veºmintele în sângele Mielului, – dã-ne, Doamne, harul sã învingem toate ispitele trupului ºi ale lumii. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca rugãciunea, bineplãcutã þie, a sfinþilor martiri Epictet şi Astion sã mijloceascã pentru noi în faþa ta ºi sã ne întãreascã în mãrturisirea adevãrului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte
Ora medie
17
ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMOdIA Ant. Domnul i-a încununat cu coroana dreptãþii ºi le-a dãruit numele sfânt al slavei. Psalmul 118 (119),73-80 X (Iod) 73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; * fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.
18
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
74
Cei ce se tem de tine mã vor vedea ºi se vor bucura, * cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale. 75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte * ºi întru adevãr m-ai umilit. 76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, * dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu. 77 Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu, * cãci legea ta îmi este desfãtare. 78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri, cãci cu minciunã m-au asuprit, * iar eu voi cugeta la învãþãturile tale. 79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine * ºi cei care cunosc legile tale. 80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, * ca sã nu fiu fãcut de ruºine. Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18 Rugãciune împotriva prigonitorilor Aceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe pe toþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea). 2
Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, * apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea. 3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea * ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge. 4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; * cei puternici se ridicã împotriva mea. 5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. * Fãrã nici o pricinã, ei aleargã, se pregãtesc sã mã atace. Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, † 10 mã îndrept spre tine, tãria mea, * pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.
Ora medie
19
11
Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. * Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei. 17 Dar eu voi cânta puterea ta, * dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta, pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, * un loc de adãpost, în ziua necazului. 18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! † Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, * Dumnezeul meu, îndurarea mea! Psalmul 59 (60) Rugãciune dupã o nenorocire În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învins lumea (In 16,33). 3
Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, * te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! 4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, * reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte. 5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, * ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii. 6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, * ca sã fugã din faþa arcului. 7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, * sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne. 8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: † „Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, * ºi valea Sucot o voi mãsura. 9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase * ºi Efraim, coiful capului meu, Iuda, sceptrul meu de domnie, * 10 Moab, vasul în care mã spãl; peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, * peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”. 11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? * Cine îmi va arãta calea spre Edom?
20
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
12
Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã. 13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, * ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri. Ant. Domnul i-a încununat cu coroana dreptãþii ºi le-a dãruit numele sfânt al slavei. lECTuRA SCuRTã
Cf. Evr 11,33
Sfinþii prin credinþã au cucerit regate, au înfãptuit dreptatea, au dobândit promisiunile în Cristos Isus, Domnul nostru. V. Tristeþea voastrã. R. Se va schimba în bucurie.
Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca rugãciunea, bineplãcutã þie, a sfinþilor martiri Epictet şi Astion sã mijloceascã pentru noi în faþa ta ºi sã ne întãreascã în mãrturisirea adevãrului tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Vesperele
21
IMNul Astãzi cerul strãluceºte de mai multã frumuseþe, Pe martiri îi cântã sfinþii, cântã faptele mãreþe; Sã-i slãvim ºi noi pe cei ce-s mari eroi cu fire blândã, Sã-l slãvim pe-acela care dã martirilor izbândã. Cu duºmanii tãi, Cristoase, ei duc lupta cea mai sfântã, Pe pãmânt nimic nu-i miºcã ºi nimic nu-i înspãimântã; Nu urmeazã calea lumii pãcãtoase ºi haine, Ci, privind spre tine, Doamne, te urmeazã doar pe tine. Ucigându-i crud cãlãii, nu-i scutesc de vreo torturã; Muþi în faþa lor martirii tac din gurã ºi îndurã. Nu rostesc cuvinte rele, nici blesteme, nici sudalme, Ci pe cei care-i omoarã îi privesc cu feþe calme. Dar rãsplata pregãtitã în lãcaº de bucurie Care voce, care limbã, ar putea sã o descrie? Zac în locul de ruºine ucigaºii, pãcãtoºii; Ei domnesc cu tine-n slavã-ncununaþi de lauri roºii. Adorabilã Treime, noi suntem cuprinºi de silã Când vedem cât ne e viaþa de murdarã ºi sterilã; Stinge patimile care fãrã preget ne frãmântã ªi condu-ne la o viaþã mai curatã ºi mai sfântã. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Trupurile sfinþilor se odihnesc în pace, iar numele lor vor trãi în veci. Psalmul 114 (116 A) Îl iubesc pe Domnul, * pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele. 2 El îºi pleacã urechea spre mine, * în ziua în care îl chem. 3 Mã strângeau lanþurile morþii * ºi mã cuprindeau spaimele infernului, mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. † 4 Am invocat numele Domnului: * „Doamne, salveazã-mi sufletul!” 1
22
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
5
Domnul este milostiv ºi drept, * Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: * am fost umilit ºi el m-a mântuit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, * fiindcã Domnul þi-a fãcut bine. 8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, † a ferit ochii mei de lacrimi, * picioarele mele de la cãdere. 9 Voi umbla înaintea Domnului * pe pãmântul celor vii. Ant. Trupurile sfinþilor se odihnesc în pace, iar numele lor vor trãi în veci. Ant. 2 Aceºtia sunt martorii fideli uciºi pentru cuvân tul lui Dumnezeu. Psalmul 115 (116 B) Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 10
Vesperele
23
19
în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Aceºtia sunt martorii fideli uciºi pentru cuvântul lui Dumnezeu. Ant. 3 Aceºtia sunt sfinþii care ºi-au jertfit trupul pentru legãmântul lui Dumnezeu ºi ºi-au spãlat veºmintele în sângele Mielului.
Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! 4,11
Ant. Aceºtia sunt sfinþii care ºi-au jertfit trupul pentru legãmântul lui Dumnezeu ºi ºi-au spãlat veºmintele în sângele Mielului. lECTuRA SCuRTã 1Pt 4,13-14 Preaiubiþilor, întrucât participaþi la suferinþele lui Cristos, bucuraþi-vã, ca sã puteþi tresãlta de bucurie ºi la arãtarea gloriei lui. Dacã sunteþi batjocoriþi în numele lui Cristos, fericiþi sunteþi, pentru cã Duhul mãririi ºi al lui Dumnezeu se odihneºte peste voi.
24
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
RESPONSORIul SCuRT R. Bucuraþi-vã în Domnul * ºi veseliþi-vã, drepþilor! Bucuraþi-vã. V. Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima * ºi veseliþi-vã, drepþilor! Slavã Tatãlui. Bucuraþi-vã. Ant. la Magnificat: Se bucurã în ceruri sufletele sfinþilor pentru cã au mers pe urmele lui Cristos. Ei ºi-au vãrsat sângele pentru iubirea lui ºi de aceea vor domni cu Cristos în veci. CâNTAREA dIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.
Vesperele
25
Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Se bucurã în ceruri sufletele sfinþilor pentru cã au mers pe urmele lui Cristos. Ei ºi-au vãrsat sângele pentru iubirea lui ºi de aceea vor domni cu Cristos în veci. RugãCIuNEA uNIvERSAlã În ceasul în care regele martirilor ºi-a oferit viaþa la cina cea de tainã ºi ºi-a dat-o pe cruce, sã-i mulþumim, spunând: Te adorãm, Doamne! Te adorãm, Doamne, pentru cã ne-ai iubit pânã la sfârºit, Mântuitorul nostru, izvorul ºi exemplul oricãrui martiriu: Te adorãm, Doamne! Pentru cã i-ai chemat la rãsplata vieþii pe toþi pãcãtoºii care se cãiesc: Te adorãm, Doamne! Pentru cã i-ai încredinþat Bisericii tale puterea sã ofere sângele noului ºi veºnicului legãmânt, vãrsat spre iertarea pãcatelor: Te adorãm, Doamne! Pentru cã în aceastã zi ne-ai dat harul de a persevera în credinþã: Te adorãm, Doamne! Pentru cã le-ai dat multor fraþi ai noºtri sã fie pãrtaºi de moartea ta rãscumpãrãtoare: Te adorãm, Doamne! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca rugãciunea, bineplãcutã þie, a sfinþilor martiri Epictet şi Astion sã mijloceascã pentru noi în faþa ta ºi sã ne întãreascã în mãrturisirea adevãrului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cris-tos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.
26
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMOdIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta.
Completoriul 3
27
Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.
28
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
lECTuRA SCuRTã Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIul SCuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CâNTAREA dIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!
30
8 iulie, sfinþii Epictet ºi Astion, martiri
Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.