MARÞI SÃPTÃMÂNA A XXXII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul ªtim cã partea noastrã moartea ºi prãpãdu-i, Cãci suntem netrebnici, totuºi, sã ne-ngãdui Tu, cel de la care toatã mila vine, Rugãciunea noastrã s-o-nãlþãm spre tine. Pleacã-þi blând privirea din lãcaº de slavã, Vezi credinþa noastrã cât e de firavã. Reaprinde-i focul care stã sã moarã, Ca s-alunge bezna ce ne înconjoarã. Tot pãcatul nostru mila ta ni-l spele, Grabnic sã ne rupã lanþurile grele. Pe noi, toþi cei care zacem în þãrânã, Doamne, ne ridice-ndurãtoarea-þi mânã.
Oficiul lecturilor
3
Cãtre noi îndrepte faþa milostivã Cele trei persoane, toate deopotrivã, Veºnica Treime, ea care în cer ne Pregãteºte calea gloriei eterne. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þi întoarce faþa de la mine. Psalmul 101 (102) Dorinþele ºi rugãciunile celui surghiunit Dumnezeu ne mângâie în orice necaz al nostru (2Cor 1,4). I 2 Doamne, ascultã rugãciunea mea * ºi strigarea mea sã ajungã la tine. 3 Nu-þi întoarce faþa de la mine în ziua suferinþei mele; * pleacã-þi urechea spre mine în ziua în care te chem, * grãbeºte-te sã mã asculþi. 4 Cãci zilele mele s-au spulberat ca fumul * ºi oasele mele ard ca jarul. 5 Inima mea a fost lovitã ºi se usucã întocmai ca iarba, * încât uit sã-mi mãnânc ºi pâinea. 6 Din cauza geamãtului continuu, * mi s-a lipit pielea de oase. 7 M-am asemãnat cu un pelican în pustiu, * m-am fãcut asemenea cucuvelei din dãrâmãturi. 8 Stau de veghe ºi sunt ca pasãrea singuraticã pe acoperiº; † 9 ziua întreagã mã insultã duºmanii; * cei care mã lãudau rostesc numele meu ca blestem. 10 Mã hrãnesc cu cenuºã în loc de pâine * ºi cu lacrimi mi-am amestecat bãutura, 11 din pricina mâniei ºi a urgiei tale; * fiindcã, dupã ce m-ai înãlþat, m-ai îndepãrtat.
4
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
12
Zilele mele sunt ca umbra care trece * ºi eu m-am uscat ca iarba. Ant. Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þi întoarce faþa de la mine. Ant. 2 Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit.
II Tu, Doamne, rãmâi în veci * ºi amintirea ta dãinuie din generaþie în generaþie. 14 Tu te vei ridica ºi te vei îndura de Sion, † cãci este timpul sã-þi arãþi bunãvoinþa, * întrucât a venit timpul potrivit. 15 Iatã, servitorilor tãi le sunt dragi pietrele lui * ºi le este milã de ruinele sale. 16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului * ºi toþi regii pãmântului de slava sa, 17 pentru cã Domnul a reconstruit Sionul * ºi s-a arãtat în mãrirea lui. 18 El ia aminte la rugãciunea celor sãrmani * ºi nu dispreþuieºte rugãciunile lor. 19 Aceasta sã se scrie pentru generaþiile viitoare * ºi poporul care se va naºte îl va lãuda pe Domnul; 20 pentru cã el a privit din înãlþimi, din locuinþa sa cea sfântã; * Domnul s-a uitat din cer asupra pãmântului, 21 ca sã asculte suspinul celor închiºi * ºi pentru a-i elibera pe cei condamnaþi la moarte. 22 Pentru ca numele Domnului sã fie vestit în Sion * ºi lauda lui în Ierusalim, 23 când se vor aduna împreunã popoarele ºi împãrãþiile, * ca sã-i slujeascã Domnului. Ant. Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit. 13
Ant. 3 Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Oficiul lecturilor
5
III Mi-a vlãguit pe cale puterea, * mi-a scurtat numãrul zilelor. Am zis: „Dumnezeul meu, † 25 nu mã lua la jumãtatea zilelor mele; * anii tãi sunt din generaþie în generaþie. 26 De la început ai întemeiat pãmântul * ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. 27 Ele vor pieri, dar tu rãmâi, † ºi toate se vor învechi ca un veºmânt, * ºi le vei schimba ca pe o hainã. 28 Dar tu eºti acelaºi * ºi anii tãi nu se sfârºesc. 29 Fiii slujitorilor tãi vor avea o locuinþã * ºi descendenþa lor va rãmâne în siguranþã în faþa ta”. Ant. Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. V. Ascultã, poporul meu, învãþãtura. R. Pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele. 24
lEcTuRA îNTÂI Din cartea profetului Daniel
3,8-12.19-24.91-97
Statuia din aur a regelui. Tinerii în cuptorul aprins 8 În timpul acela, câþiva caldei s-au apropiat ºi i-au acuzat pe iudei. 9 Ei au luat cuvântul ºi i-au zis regelui Nabucodonosor: „Sã trãieºti veºnic, rege! 10 Ai dat o poruncã conform cãreia toþi cei care vor auzi sunetul trâmbiþei, chimvalului, chitarei, alãutei, psalterionului, cimpoiului ºi a tot felul de instrumente muzicale vor trebui sã se arunce cu faþa la pãmânt ºi sã se închine statuii din aur; 11 ºi, conform cãreia, oricine nu se va arunca cu faþa la pãmânt ºi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. 12 Dar sunt niºte iudei cãrora le-ai dat în grijã treburile þinutului Babilonului, ºi anume, ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego, oameni
6
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
care nu te cinstesc pe tine, rege. Ei nu slujesc dumnezeilor tãi ºi nu se închinã statuii din aur pe care ai înãlþat-o tu!” 19 La auzul acestor cuvinte, Nabucodonosor s-a înfuriat, s-a întunecat la faþã împotriva lui ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego ºi a poruncit sã se încãlzeascã cuptorul de ºapte ori mai mult ca de obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai voinici ostaºi din oºtirea lui sã lege picioarele lui ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego ºi sã-i arunce în cuptorul încins. Dar iatã cã cei trei tineri îl binecuvântau pe Domnul în mijlocul focului. 21 Îndatã, aceºti oameni, îmbrãcaþi cu mantie, încãlþãminte, turban ºi cu toate hainele lor au fost aruncaþi în mijlocul cuptorului arzând. 22 Întrucât porunca regelui era grabnicã ºi cuptorul era încins, oamenii aceia care i-au aruncat pe ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego au fost mistuiþi de flacãra focului. 23 Cei trei, însã, ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego, au ajuns legaþi în mijlocul cuptorului aprins. 24 ªi umblau prin mijlocul focului, lãudându-l pe Dumnezeu ºi binecuvântându-l pe Domnul. 91 (24) Atunci, regele Nabucodonosor, auzindu-i cântând, s-a înspãimântat, s-a sculat repede ºi le-a zis sfetnicilor sãi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaþi la picioare?” Ei au rãspuns regelui: „Negreºit, rege!” 92 (25) El a spus: „Ei bine, iatã, eu vãd patru oameni, umblând dezlegaþi în mijlocul focului ºi nevãtãmaþi; iar chipul celui de-al patrulea seamãnã cu al unuia dintre fiii zeilor”. 93 (26) Atunci, Nabucodonosor s-a apropiat de gura cuptorului aprins ºi a spus: „ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui prea înalt, ieºiþi ºi veniþi”. Îndatã ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego au ieºit din mijlocul cuptorului. 94 (27) Adunându-se satrapii, dregãtorii, judecãtorii ºi sfetnicii regelui, i-au vãzut pe cei trei bãrbaþi ºi cã focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor lor ºi nici un fir de pãr de pe capul lor nu se pârlise ºi cã hainele lor erau neschim bate ºi cã nici nu miroseau a foc. 95 (28) Apoi, Nabucodo nosor a zis: „Binecuvântat sã fie Dumnezeul lui ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego, care l-a trimis pe îngerul sãu ºi i-a
Oficiul lecturilor
7
eliberat pe slujitorii sãi, care ºi-au pus încrederea în el; n-au ascultat de porunca regelui ºi erau gata sã-ºi jertfeascã mai degrabã trupurile lor decât sã slujeascã ºi sã se închine altui dumnezeu, decât Dumnezeului lor. 96 (29) De la mine porneºte decretul acesta, ca popoare, neamuri ºi limbi, toþi aceia care ar rosti blasfemii împotriva Dumnezeului lui ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego sã fie tãiaþi în bucãþi iar casa lor sã fie fãcutã ruinã, pentru cã nu este un alt Dumnezeu care sã poatã mântui astfel”. 97 (30) Atunci, regele i-a stabilit pe ªadrac, Meºac ºi Abed-Nego în provincia Babilonului. Dan 3,49.50b.95 RESPONSORIul R. Îngerul Domnului a coborât asupra lui Azaria ºi a tovarãºilor lui în cuptorul cu foc ºi flãcãrile s-au stins. * ªi focul nu i-a atins, nici nu le-a fãcut vreun rãu. V. Binecuvântat sã fie Dumnezeul lor, care l-a trimis pe îngerul sãu ºi i-a eliberat pe aceia care au crezut în el. * ªi focul. lEcTuRA A DOuA Din Omilia unui autor din secolul al II-lea (Cap. 8, 1 – 9, 11: Funk 1, 153-157) Pocãinþa din toatã inima Cât timp trãim în aceastã lume, sã facem pocãinþã. În realitate, noi nu suntem decât lut în mâinile celui care îl plãsmuieºte. Dacã un olar, care lucreazã o bucatã de lut pentru a face din el un vas, vede cã acesta îi iese deformat sau i se sfãrâmã în mâini, îl frãmântã din nou. Dacã însã intenþioneazã sã-l punã în cuptor, atunci îl lasã aºa cum este. ªi în existenþa noastrã existã o situaþie în care este posibilã o refacere în mai bine ºi o alta în care nu mai este posibilã. De fapt, în timpul vieþii pãmânteºti, avem timp ºi modalitate de a face pocãinþã pentru pãcatele noastre, ºi astfel, sã dobândim mântuirea de la Domnul.
8
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
Dupã ce vom ieºi din lumea aceasta, nu ne vom mai putea converti, nici nu vom putea ispãºi rãul comis. De aceea, fraþilor, sã împlinim voinþa Tatãlui, sã pãstrãm trupul nostru curat ºi sã respectãm poruncile Domnului, ºi astfel, vom ajunge la viaþa veºnicã. Pentru aceasta, Domnul spune în evanghelie: Dacã nu aþi fost credincioºi în cele mici, cine vã va încredinþa cele mari? De aceea, vã spun: Cine este credincios în cele mici este credincios ºi în cele mai mari (cf. Lc 16,10-11). Vrea sã spunã aceasta: pãstraþi-vã trupul curat ºi caracterul de creºtin nepãtat, ca sã fiþi vrednici sã primiþi viaþa. Nimeni dintre voi sã nu îndrãzneascã sã afirme cã acest trup nu va fi glorificat ºi nu va învia. Gândiþi-vã puþin: în ce situaþie aþi fost rãscumpãraþi ºi aþi primit viaþa spiritualã, dacã nu în timp ce trãiaþi în acest trup? Iatã de ce trebuie sã pãzim trupul ca pe un templu al lui Dumnezeu. Însã, deoarece aþi fost chemaþi în trup, tot aºa, în trup, veþi fi ºi judecaþi. Dacã Cristos Domnul, care ne-a mântuit, a voit sã ia chip omenesc, în timp ce înainte era numai spirit, ºi aºa ne-a chemat la sine, ºi noi vom primi rãsplata noastrã în acest trup. Aºadar, sã ne iubim unii pe alþii, pentru a ajunge cu toþii în împãrãþia lui Dumnezeu. Cât mai avem timp, pentru a ne vindeca, sã ne încredinþãm lui Dumnezeu, medicul nostru, ºi sã încredinþãm în mâinile sale puþinele noastre merite. Care merite? Cele care se dobândesc prin pocãinþa fãcutã cu inimã sincerã. Aºadar, sã-i aducem laudã nu numai cu gura, ci ºi cu inima, ca sã ne poatã primi ca fii. Pentru aceasta, Domnul a spus: Fraþii mei sunt aceia care împlinesc voinþa Tatãlui meu (cf. Lc 8,21). RESPONSORIul
Ez 18,31a.32; 2Pt 3,9b R. Îndepãrtaþi de la voi toate nelegiuirile voastre ºi faceþi-vã o inimã nouã ºi un duh nou. * Eu nu vreau moartea pãcãtosului, ci ca el sã se întoarcã, spune Domnul, ºi, convertindu-se, sã aibã viaþã.
Laudele
9
V. Dumnezeu se poartã cu voi cu rãbdare, întrucât nu vrea sã se piardã cineva, ci ca toþi sã ajungã la convertire. * Eu nu vreau.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi îndurãtor, înlãturã cu bunãtate tot ce ne stã împotrivã, ca, eliberaþi de orice povarã trupeascã ºi sufleteascã, sã te putem sluji cu toatã libertatea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Doamne, cu divina forþã creatoare, Ai aprins lumina-n stele ºi în soare. Tu, ce din luminã þi-ai croit veºmântul, În lãcaº de slavã ne ascultã cântul. Se destramã noaptea, una câte una Stelele pãlit-au, a apus ºi luna Ce-a vegheat pe boltã, blândã ºi mãreaþã, Risipind în noapte beznã, nori ºi ceaþã. Pãrãsim acuma somnul greu ºi patul ªi pe Împãratul, Sfântul, Înduratul,
10
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
Îl slãvim la vremea minunatã când dã, Noaptea izgonind-o, zilei iar izbândã. Se-nteþeºte focul patimilor rele, Nu lãsa, Stãpâne, sã cãdem în ele, Harul tãu le stingã, rãul sã-l distrugã; Iatã ce îþi cerem în smeritã rugã. Nu lãsa mânia sã ne aibã-n mânã, Nici necumpãtarea peste noi stãpânã, Nu lãsa s-ajungem lãcomiei pradã, Bani pe nemuncite ochii nu ne vadã. Sã avem în minte dreapta judecatã, Trupul fãrã patã, inima curatã. Spre Cristos ne fie inima ºi gândul, Paºii noºtri astãzi doar pe el urmându-l. Te rugãm acum cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã ruga, milostive Tatã, Tu, care domneºti cu Fiul cel de-o fire ªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne; vreau sã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei. Psalmul 100 (101) Hotãrârile unui rege evlavios Dacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele (In 14,15). 1 Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea, * voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne. 2 Vreau sã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei; * când vei veni la mine? Voi umbla în curãþia inimii mele * înãuntrul casei mele. 3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu, † îl urãsc pe cel care face rãul * ºi nu se va apropia de mine.
Laudele
11
4
Va fi departe de mine inima perversã; * ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu. 5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãu * îl voi nimici! Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatã * nu-l pot tolera. 6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã, † ca sã locuiascã împreunã cu mine. * Cel care umblã pe calea nevinovãþiei, acela îmi va sluji. 7 Nu va locui înãuntrul casei mele cel care practicã înºelãciunea; * cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei. 8 În fiecare dimineaþã îi voi face sã disparã pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt, * ca sã-i stârpesc din cetatea Domnului pe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea. Ant. Voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne; vreau sã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei. Ant. 2 Nu îndepãrta, Doamne, îndurarea ta de la noi. Cântarea Dan 3,26.27.29.34-41 Rugãciunea lui Azaria în cuptorul de foc Faceþi pocãinþã ºi convertiþi-vã, ca sã fie iertate pãcatele voastre (Fap 3,19). 26 Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit este numele tãu în veci, 27 cãci eºti drept * în toate câte ne-ai fãcut. 29 Cu adevãrat am pãcãtuit ºi am sãvârºit fãrãdelege * ºi am greºit în toate îndepãrtându-ne de tine. 34 De dragul numelui tãu te rugãm, nu ne pãrãsi pentru totdeauna * ºi nu rupe legãmântul tãu,
12
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
35
nu îndepãrta îndurarea ta de la noi, † de dragul lui Abraham, prietenul tãu, * ºi al lui Isaac, slujitorul tãu, ºi al lui Israel, sfântul tãu, 36 cãrora le-ai spus cã vei înmulþi seminþia lor * precum stelele cerului ºi precum nisipul de pe þãrmul mãrii. 37 Cãci am ajuns, Doamne, mai mici decât toate neamurile * ºi suntem înjosiþi astãzi pe tot pãmântul pentru pãcatele noastre; 38 ºi nu este în vremea noastrã † nici cãpetenie, nici profet ºi nici conducãtor, * nici ardere de tot, nici jertfã, nici prinos, nici jertfã de miresme plãcute, † nici loc pentru a aduce pârga înaintea ta, * ca sã putem afla îndurare. 39 Dar cu suflet înfrânt ºi în duh de umilinþã † sã fim primiþi de tine * ca o ardere de tot de berbeci ºi tauri 40 ºi ca zeci de mii de miei graºi. Aºa sã fie jertfa noastrã astãzi înaintea ta, † iar tu desãvârºeºte-i pe cei ce te urmeazã, * cãci nu vor fi fãcuþi de ruºine cei care se încred în tine. 41 ªi acum te urmãm din toatã inima, * cãutãm faþa ta ºi ne temem de tine. Ant. Nu îndepãrta, Doamne, îndurarea ta de la noi. Ant. 3 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou. Psalmul 143 (144),1-10 Pentru biruinþã ºi pace Toate le pot în acela care mã întãreºte (Fil 4,13). 1 Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie.
Laudele
13
2
El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã! 7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. Ant. Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou. lEcTuRA ScuRTÃ
Is 55,1
Voi, care sunteþi însetaþi, veniþi la apã; chiar dacã nu aveþi bani, veniþi; veniþi ºi procuraþi-vã grâu fãrã bani ºi mâncaþi; procuraþi-vã vin ºi lapte, fãrã sã plãtiþi nimic. RESPONSORIul ScuRT R. Ascultã glasul meu, Doamne: * în cuvintele tale mi-am pus speranþa. Ascultã. V. Am luat-o înaintea zorilor ºi am strigat: * în cuvin tele tale mi-am pus speranþa. Slavã Tatãlui. Ascultã. Ant. la Benedictus: Din mâna tuturor celor care ne urãsc mântuieºte-ne, Doamne.
14
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
cÂNTAREA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Din mâna tuturor celor care ne urãsc mântuieºte-ne, Doamne.
Ora medie
15
RugÃcIuNEA uNIvERSAlà Dumnezeu, dãruindu-ne în acest ceas al dimineþii bucuria de a-l lãuda, ne întãreºte speranþa. De aceea, sã-l implorãm cu încredere: Pentru slava numelui tãu, ascultã-ne, Doamne! Îþi mulþumim þie, Dumnezeule, Tatãl Mântuitorului nostru Isus, – pentru cunoaºterea ºi pentru nemurirea pe care ni le-ai dãruit prin el. Dã umilinþã inimilor noastre, – ca sã fim supuºi unii altora, în frica lui Cristos. Revarsã-l pe Duhul Sfânt asupra slujitorilor tãi, – pentru ca iubirea noastrã frãþeascã sã fie fãrã prefãcãtorie. Tu, care i-ai poruncit omului sã munceascã pentru a stãpâni pãmântul, – fã ca munca noastrã sã te preamãreascã ºi sã-i sfinþeascã pe fraþii noºtri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sporeºte în noi credinþa, pentru ca lauda ta sã fie desãvârºitã în gura noastrã ºi sã aducã pururi roade cereºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
16
IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face. Psalmul 118 (119),137-144 XVIII (Þade) Tu eºti drept, Doamne, * ºi nepãrtinitoare este judecata ta. 138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale * ºi în tot adevãrul. 139 Pe mine zelul mã consumã, * pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale. 140 Cuvântul tãu este încercat în foc * ºi slujitorul tãu îl iubeºte. 141 Sunt mic ºi dispreþuit, * dar nu uit învãþãturile tale. 142 Dreptatea ta este dreptate în veac * ºi legea ta este adevãr. 143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit, * dar poruncile tale sunt desfãtarea mea. 144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte, * fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc. 137
Ora medie
17
Ant. ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face. Ant. 2 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta e ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). I Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. Ant. Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne. 2
Ant. 3 Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascunde faþa de la mine. 9
10
II Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine!
18
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
11
Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascunde faþa de la mine. lEcTuRA ScuRTà Dt 30,11.14 Aceastã lege, pe care þi-o prescriu eu astãzi, nu este nici prea înaltã pentru tine ºi nici prea departe de tine. Cuvântul acesta este chiar lângã tine, pe buzele tale ºi în inima ta, ca tu sã-l poþi împlini. V. Fãclie pentru paºii mei este cuvântul tãu, Doamne. R. ªi luminã pentru cãrãrile mele. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, în marea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi, prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Vesperele
19
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Creator al lumii, dupã-a ta poruncã, Ziua e menitã toatã pentru muncã; Noaptea truditorul merge sã se culce, Bucuros de tihna ºi de somnul dulce. Lângã noi vegheze duhuri bune, treze, Inima curatã sã ni se pãstreze. Cât timp trupul nostru pe-ntuneric sta-va, Sã nu ne strecoare Diavolul otrava. Sufletele caste, albe ca nãmeþii, Sã ni le gãseascã zorii dimineþii; Lin ne fie somnul, visele curate, Iatã ce îþi cerem, sfinte Împãrate. Te rugãm acuma, cu fruntea plecatã: Ne ascultã ruga, milostive Tatã, Tu, care domneºti cu Fiul de o fire ªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Dacã te voi uita, Ierusalime, sã mi se usuce mâna dreaptã. Psalmul 136 (137),1-6 La râurile Babilonului Aceastã robie dupã trup trebuie înþeleasã ca imagine a robiei spirituale (sf. Ilariu).
20
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
1
Pe malurile râurilor din Babilon ºedeam ºi plângeam, * când ne aduceam aminte de Sion. 2 În sãlciile din þinutul acela * ne atârnasem harpele. 3 Cãci acolo, cei care ne-au dus în robie * ne cereau cuvintele cântãrilor ºi asupritorii noºtri ne cereau veselie: * „Cântaþi-ne din cântãrile Sionului!” 4 Cum sã cântãm noi cântãrile Domnului * pe un pãmânt strãin? 5 Dacã te voi uita, Ierusalime, * sã mi se usuce mâna dreaptã. 6 Sã mi se lipeascã limba de cerul gurii * dacã nu-mi voi aduce aminte de tine, dacã nu voi face din Ierusalim * culmea bucuriei mele. Ant. Dacã te voi uita, Ierusalime, sã mi se usuce mâna dreaptã. Ant. 2 În faþa îngerilor îþi voi cânta, Dumnezeul meu. Psalmul 137 (138) Aducere de mulþumire Regii pãmântului vor aduce mãrirea ºi cinstea lor în cetatea sfântã (cf. Ap 21,24). 1
Te laud, Doamne, din toatã inima, † pentru cã ai ascultat cuvintele gurii mele. * Îþi cânt înaintea îngerilor. 2 Mã prostern spre templul tãu cel sfânt, laud numele tãu † pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta, * cãci þi s-a mãrit faima prin împlinirea fãgãduinþelor tale.
Vesperele
21
3
În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, * m-ai îmbãrbãtat ºi mi-ai întãrit sufletul. 4 Toþi împãraþii pãmântului, Doamne, te vor lãuda,* când vor auzi cuvintele gurii tale. 5 Ei vor cânta cãile Domnului, * cãci mare este slava Domnului. 6 Oricât de sus ar fi Domnul, † el îl vede pe cel umil * ºi îl recunoaºte din depãrtare pe cel îngâmfat. 7 Chiar dacã trebuie sã trec printr-o mare strâmtorare, † tu mã faci sã trãiesc, * în ciuda mâniei duºmanilor mei; tu îþi întinzi mâna * ºi dreapta ta mã mântuieºte. 8 Domnul va duce la bun sfârºit ceea ce a început pentru mine. † Doamne, bunãtatea ta este veºnicã. * Nu pãrãsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale. Ant. În faþa îngerilor îþi voi cânta, Dumnezeul meu. Ant. 3 Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11
Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile
22
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
10
ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. Col 3,16 lEcTuRA ScuRTÃ Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. RESPONSORIul ScuRT R. Mã vei umple de bucurie * înaintea feþei tale, Doamne. Mã vei umple. V. Desfãtãri la dreapta ta în veci, * înaintea feþei tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Mã vei umple Ant. la Magnificat: Fã cu noi lucruri mari, Doamne, cãci eºti puternic ºi numele tãu e sfânt. cÂNTAREA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el.
Vesperele
23
51
A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fã cu noi lucruri mari, Doamne, cãci eºti puternic ºi numele tãu e sfânt. RugÃcIuNEA uNIvERSAlà Sã-l preamãrim pe Cristos, care dã putere ºi tãrie poporului sãu, ºi sã-l rugãm cu suflet deschis: Ascultã-ne, Doamne, ºi te vom lãuda pururi! Cristoase, tãria noastrã, îndurã-te ºi dã credinþã ºi statornicie – acelora pe care i-ai chemat la adevãrul tãu. Cãlãuzeºte dupã inima ta, Doamne, pe toþi aceia care ne conduc: – lumineazã-le mintea, ca sã ne conducã în pace. Tu, care ai sãturat cu pâine mulþimile, – învaþã-ne sã le venim în ajutor cu bunurile noastre celor flãmânzi. Pe cei ce guverneazã învaþã-i sã nu urmãreascã numai interesele naþiunii proprii, – ci sã se preocupe de binele ºi dezvoltarea tuturor popoarelor. Fraþilor noºtri rãposaþi dãruieºte-le învierea ºi viaþa fericitã,
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
24
– când vei veni pentru a fi preamãrit în toþi aceia care cred. (Ascultã-ne, Doamne, ºi te vom lãuda pururi!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Rugându-ne în faþa ta, Doamne, implorãm bunãtatea ta: dã-ne harul sã pãstrãm pururi în inimã laudele pe care þi le înalþã glasurile noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.
Completoriul
25
Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1
Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.
26
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
8
Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a lEcTuRA ScuRTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIul ScuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
cÂNTAREA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
31
pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi!
Marþi, sãptãmâna a XXXII-a de peste an
28
Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.