MARÞI SÃPTÃMÂNA A XV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, marele împãrat! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, cu a ta putere ai creat tot universul ªi-ai pus bunã rânduialã, hotãrând la toate mersul; Ziua-ntreagã e menitã muncii, dupã-a ta poruncã, Noaptea-i datã spre repaus ºi odihnã dupã muncã. Ziua, seara ºi-apoi noaptea ºi din nou în zorii zilei Înãlþãm spre tine glasul, cerºetori la tronul milei; Te rugãm cu umilinþã: ne pãstreazã mintea treazã, Cu iubire pãrinteascã peste noi mereu vegheazã. Sã muncim cu hãrnicie fãrã preget, ca o Martã, Dar de tine munca zilei nu lãsa sã ne despartã; Sã rãmânem lângã tine ca Maria, buna-i sorã, Care, stându-þi la picioare, te ascultã ºi te-adorã.
Oficiul lecturilor
3
Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Psalmul 67 (68) Intrarea triumfalã a Domnului Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea ºi a dat daruri oamenilor (Ef 4,8). I Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc * ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. 3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti, † cum se topeºte ceara în faþa focului, * aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu. 4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurie în faþa lui Dumnezeu, * se desfatã în fericire ºi veselie. 5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu, * pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori: numele sãu este Domnul, * tresãltaþi de bucurie înaintea lui! 6 Dumnezeu este tatãl orfanilor, † apãrãtorul vãduvelor, * el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt. 7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi, † el le deschide prizonierilor poarta libertãþii, * dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat. 8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu, † când pãºeai prin pustiu, * pãmântul se cutremura 9 ºi cerurile picurau ploaie 2
4
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai, * înaintea Dumnezeului lui Israel. 10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule, * moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o. 11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara pe care ai pregãtit-o în iubirea ta * pentru cel sãrac. Ant. Dumnezeu se ridicã ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. Ant. 2 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. II Un cuvânt spune Domnul, * ºi sunt o armatã mare femeile aducãtoare de veºti bune: 13 „Regii armatelor o iau la fugã, * ºi femeile, acasã, împart prada. 14 În timp ce voi dormiþi prin staule, † aripile porumbiþei strãlucesc de argint * ºi penele ei au luciri de aur. 15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi, * ningea pe Þalmon”. 16 Munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, * munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului. 17 De ce sunteþi plini de invidie, voi, munþi cu vârfuri înalte, † pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº? * Domnul va locui acolo de-a pururi. 18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii, * Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt. 19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea, † ai primit în dar oameni: * chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu. 20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zi, * Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. 12
Oficiul lecturilor
5
21
Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, * Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. 22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor, * creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi. 23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi, * îi voi aduce din adâncul mãrii, 24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge, * ºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”. Ant. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. Ant. 3 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. III Apare alaiul tãu, Dumnezeule, * alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt. 26 În faþã merg cântãreþii, † în urmã muzicanþii, * iar la mijloc, fetele cu tamburine. 27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre, * binecuvântaþi-l pe Domnul, voi, cei din seminþiile lui Israel!” 28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul, † el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor, * cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali. 29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea, * confirmã, Dumnezeule, ceea ce ai fãcut spre binele nostru. 30 Pentru templul tãu din Ierusalim, * regii îþi vor aduce daruri. 31 Înspãimântã fiara din trestii, † cireada de tauri cu viþeii popoarelor: * sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint! 25
6
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie. † Vor veni mai-marii Egiptului, * Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu. 33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului, * cântaþi Domnului imnuri; 34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice, * iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic. 35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea, † mãreþia lui asupra Israelului, * puterea lui mai presus de ceruri. 36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt. † Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie. * Binecuvântat sã fie Dumnezeu! Ant. Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri. V. Voi asculta ceea ce va spune Domnul Dumnezeu. R. El va rosti pace asupra poporului sãu. 32
LECTURA ÎNTÂI Din cartea întâi a Regilor
19,1-9a.11-21
Domnul i se descoperã lui Ilie În zilele acelea, 1 Ahab i-a spus Izabelei tot ce fãcuse Ilie, ºi cum i-a ucis cu sabia pe toþi profeþii. 2 Izabela a trimis un sol la Ilie, sã-i spunã: „Sã mã pedepseascã zeii cu toatã asprimea lor, dacã mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaþa ta ce ai fãcut tu cu viaþa fiecãruia dintre ei”. 3 Ilie, când a vãzut lucrul acesta, s-a temut, s-a sculat ºi a plecat, ca sã-ºi scape viaþa. A ajuns la Beer-ªeba, care þine de Iuda, ºi ºi-a lãsat slujitorul acolo. 4 Profetul Ilie a înaintat în pustiu cale de o zi; s-a aºezat sub un ienupãr ºi îºi cerea moartea, zicând: „Îmi ajunge, Doamne, ia-mi viaþa, cãci nu sunt mai bun decât pãrinþii mei!” 5 S-a culcat sub ienupãr ºi a adormit. Dar iatã cã un înger l-a atins ºi i-a zis: „Scoalã-te ºi mãnâncã!” 6 Deschizând ochii, Ilie a vãzut la cãpãtâiul
Oficiul lecturilor
7
lui o turtã coaptã în spuzã ºi un urcior cu apã. A mâncat, a bãut ºi apoi s-a culcat din nou. 7 Însã îngerul Domnului a venit din nou, l-a atins ºi i-a spus: „Scoalã-te ºi mãnâncã, fiindcã vei avea de fãcut un drum lung”. 8 Ilie s-a sculat, a mâncat ºi a bãut; întãrit cu aceastã hranã, a mers patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi pânã la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 9a Când a ajuns acolo, a rãmas într-o peºterã. 11 Domnul i s-a adresat spunându-i: „Ieºi pe munte ºi stai în calea Domnului”. Înaintea Domnului a trecut o furtunã atât de mare ºi de violentã, încât a despicat munþii ºi a sfãrâmat stâncile, dar Domnul nu era în furtunã. Dupã furtunã a venit un cutremur de pãmânt, dar Domnul nu era în cutremur. 12 Dupã cutremur a venit un foc, dar Domnul nu era în foc. Dupã foc a trecut foºnetul unei dulci adieri de vânt. 13 Când l-a auzit, Ilie ºi-a acoperit faþa cu mantia, a ieºit ºi s-a oprit la intrarea peºterii. Atunci a auzit un glas care i-a spus: „Ce faci aici, Ilie?” 14 El a rãspuns: „Sunt cuprins de mare râvnã pentru tine, Doamne, Dumnezeul oºtirilor, pentru cã fiii lui Israel au pãrãsit legãmântul tãu, au distrus altarele tale ºi au ucis cu sabia pe profeþii tãi. Am rãmas numai eu singur ºi iatã cã vor sã-mi ia ºi mie viaþa”. 15 Domnul i-a spus: „Întoarce-te ºi du-te spre Damasc pe drumul din pustiu. Când ajungi acolo, sã-l consacri prin ungere pe Hazael ca rege al Siriei, 16 apoi sã-l consacri pe Iehu, fiul lui Namsi, ca rege al lui Israel, iar pe Elizeu, fiul lui ªafat, care este din Abel-Mehola, sã-l consacri ca profet în locul tãu”. 17 ªi se va întâmpla astfel: pe cel ce va scãpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; ºi pe cel ce va scãpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elizeu. 18 Voi lãsa în Israel ºapte mii de bãrbaþi, ºi anume pe toþi cei ce nu ºi-au plecat genunchii înaintea lui Baal ºi a cãror gurã nu l-au sãrutat”. 19 Ilie a plecat. El l-a întâlnit pe Elizeu, fiul lui ªafat, la arat. Acesta ara cu douãsprezece perechi de boi, iar a douãsprezecea pereche o mâna chiar el. Ilie a trecut pe lângã el ºi i-a aruncat mantia. 20 Atunci Elizeu, pãrãsind boii, a alergat dupã Ilie ºi i-a zis: „Îngãduie-mi sã-mi
8
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
iau rãmas bun de la tatãl meu ºi de la mama mea ºi apoi te voi urma”. Ilie i-a rãspuns: „Du-te ºi apoi întoarce-te! Gândeºte-te la ceea ce þi-am fãcut”. 21 Elizeu s-a întors, a luat o pereche de boi, i-a tãiat, a fiert carnea cu lemnele plugului ºi le-a dat oamenilor o masã de despãrþire. Dupã aceea, a mers dupã Ilie ºi a început sã-i slujeascã. Ex 33,22.20b; In 1,18 RESPONSORIUL R. Domnul i-a spus lui Moise: Când va trece slava mea, eu te voi pune în despicãtura stâncii ºi te voi acoperi cu mâna mea pânã ce voi fi trecut. * Pentru cã nimeni nu poate sã-l vadã pe Dumnezeu ºi sã rãmânã viu. V. Pe Dumnezeu nimeni nu l-a vãzut vreodatã; însã Fiul unul-nãscut, care este spre sânul Tatãlui, el ni l-a descoperit. * Pentru cã. LECTURA A DOUA Din tratatul Despre sacramente, de sfântul Ambroziu, episcop (Nr. 12-16.19: SCh 25 bis, 162-164)
Toate acestea erau ca o figurã pentru cele ce aveau sã se întâmple Apostolul te învaþã cã pãrinþii noºtri au fost cu toþii sub nor ºi toþi au trecut prin mare ºi toþi, întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare (1Cor 10,1-2). De asemenea, ºi Moise spune în cântarea sa: Ai trimis duhul tãu ºi marea i-a acoperit (Ex 15,10). Observã cã, în acea trecere a evreilor în care egiptenii au pierit iar evreii s-au salvat, se aflã deja o figurã a sfântului Botez. Ce suntem învãþaþi în fiecare zi în acest sacrament, dacã nu cã pãcatul este scufundat ºi greºeala este distrusã, în timp ce pietatea ºi nevinovãþia trec mai departe neatinse? Auzi cã pãrinþii noºtri au fost sub nor, desigur, un nor binefãcãtor, care a rãcorit focul patimilor; un nor binefãcãtor, care îi acoperã cu umbra sa pe cei pe care Duhul Sfânt îi viziteazã. Astfel a venit peste Fecioara
Oficiul lecturilor
9
Maria ºi puterea Celui Preaînalt a adumbrit-o atunci când a nãscut rãscumpãrarea pentru neamul omenesc. Este minunea sãvârºitã de Moise în formã de figurã. Dacã, aºadar, Duhul era prezent în figurã, oare nu va fi în adevãr atunci când Scriptura îþi spune cã Legea a fost datã prin Moise, harul ºi adevãrul au venit prin Isus Cristos? (In 1,17). Izvorul din Mara era amar; Moise a aruncat în el un lemn ºi a devenit dulce. Într-adevãr, fãrã predicarea crucii Domnului, apa nu are nici un folos pentru mântuirea viitoare. Dar dupã ce a fost consacratã prin misterul crucii care dã mântuirea, ea este pregãtitã sã fie folositã ca baie spiritualã ºi cupã a mântuirii. De aceea, dupã cum Moise a aruncat, în mod profetic, un lemn în acel izvor, la fel, preotul rosteºte asupra acestui izvor o invocaþie a crucii Domnului, ºi apa devine dulce pentru a conferi harul. Aºadar, sã nu crezi numai ochilor trupului. Se vede mai bine ceea ce nu se vede, pentru cã ceea ce se vede cu ochii trupului este temporar, însã ceea ce nu se vede este veºnic. Se distinge mai bine ceea ce nu se vede cu ochii, dar se descoperã cu spiritul ºi cu mintea. De altfel, te instruieºte lectura luatã din Cartea Regilor. Naaman era sirian, avea leprã ºi nimeni nu-l putea curãþa. Atunci, o tânãrã, prizonierã de rãzboi, a spus cã în Israel se afla un profet care putea sã-l cureþe de boala leprei. Luând, dupã cum spune textul, aur ºi argint, s-a dus la regele lui Israel. Acesta, aflând motivul venirii sale, ºi-a sfâºiat hainele, spunând cã era mai curând o provocare a-i cere ceea ce nu intra în puterea sa de rege. Dar Elizeu i-a spus regelui sã-l trimitã la el pe sirian, ca acesta sã cunoascã faptul cã exista un Dumnezeu în Israel. ªi când a sosit, i-a poruncit sã se scufunde de ºapte ori în fluviul Iordan. Atunci, Naaman a început sã spunã cã fluviile din þara sa aveau ape mai bune, în care el s-a scufundat de mai multe ori, dar fãrã sã se fi curãþat vreodatã de leprã. Reþinut de aceasta, nu s-a supus poruncilor profetului. Totuºi, în urma insistenþelor ºi a presiunilor slujitorilor sãi, el a consimþit ºi s-a
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
10
scufundat în Iordan. Vindecându-se imediat, a înþeles cã vindecarea cuiva nu vine de la apã, ci de la har. El s-a îndoit, înainte sã fi fost însãnãtoºit. Tu însã ai fost deja însãnãtoºit; de aceea, nu trebuie sã te îndoieºti. RESPONSORIUL Ps 77 (78),52a.53; 1Cor 10,2 R. Domnul a scos poporul sãu ca pe niºte oi, i-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut; * iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea. V. Toþi, întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare. * Iar pe duºmanii lor. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu le arãþi celor rãtãciþi lumina adevãrului, ca sã se poatã întoarce pe calea ta; dã-le tuturor acelora care poartã numele de creºtin tãria de a înlãtura tot ce se împotriveºte acestui nume ºi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Aurora tuturora dã o veste, ºi anume Cã rãsare mândrul soare ºi curând apare-n lume,
Laudele
11
Cã-ºi aratã faþa-ndatã, ºi cu raza lui cea sfântã, Tot pãmântul, luminându-l, în culori îl înveºmântã. O, Cristoase, din vecie strãluceºte-a ta splendoare; Nu e soare care are raze mai strãlucitoare, Te implorã-n astã orã fiii tãi; tu fã-i sã-i scalde În luminã cristalinã ale tale raze calde. Eºti Cuvântul, eºti ªtiinþa, eºti a Tatãlui oglindã; Din eterna-nþelepciune ai lãsat sã se desprindã ªi în lume sã coboare, o fãrâmã, o scânteie, Ca s-atragã mintea noastrã ºi luminã sã ne deie. Fã s-aparã ºi-n afarã cã fiinþa ne e plinã De-al tãu har, de-a ta iubire, cã ne naºtem din luminã. În cuvinte ºi în fapte sã nu-þi fim nicicum tãgadã, Însã toþi în viaþa noastrã doar pe tine sã te vadã. Adevãr, sinceritate sã avem mereu pe buze. Dã tãrie minþii noastre ca sã poatã sã refuze Cu curaj ºi fãrã teamã viclenia ºi minciuna, Sã putem purta în inimi bucuria totdeauna. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare, Ca ºi þie Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu. Psalmul 84 (85) Aproape este mântuirea noastrã Când a coborât Mântuitorul pe pãmânt, Dumnezeu a binecuvântat pãmântul sãu (Origene). 2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, * i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob. 3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, * i-ai acoperit toate pãcatele;
12
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
4
þi-ai potolit toatã indignarea * ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale. 5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi! 6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, * vei þine mânie din generaþie în generaþie? 7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, * pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine? 8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta * ºi dã-ne mântuirea ta. 9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; † el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi * ºi celor care se întorc la el din toatã inima. 10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el * ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru. 11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni, * dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa; 12 adevãrul va rãsãri din pãmânt * ºi dreptatea va coborî din ceruri. 13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea * ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale. 14 Dreptatea va merge înaintea lui * ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale. Ant. Ai binecuvântat, Doamne, pãmântul tãu; ai iertat nelegiuirea poporului tãu. Ant. 2 Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Cântarea
Is 26,1-4.7-9.12
Imn dupã o biruinþã asupra duºmanului Zidul cetãþii are douãsprezece pietre de temelie (Ap 21,14). 1
Avem o cetate puternicã; * Domnul a ridicat spre mântuirea noastrã ziduri ºi întãrituri.
Laudele
13
2
Deschideþi porþile ºi va intra un popor drept, * care pãstreazã credinþa. 3 Hotãrârea lui este neclintitã; * îl vei pãstra în pace, pentru cã ºi-a pus speranþa în tine. 4 Puneþi-vã speranþa în Domnul întotdeauna, * pentru cã Domnul este stâncã veºnicã. 7 Drepte sunt cãrãrile celui drept; * în faþa celui drept tu netezeºti calea. 8 Pe calea judecãþilor tale te aºteptãm, Doamne, cu speranþã; * numele tãu ºi amintirea ta sunt dorul sufletului nostru. 9 Sufletul meu te doreºte în noapte, * ºi duhul, înlãuntrul meu, tânjeºte dupã tine. Când judecãþile tale se vor arãta pe pãmânt, * locuitorii lumii vor învãþa dreptatea. 12 Dã-ne, Doamne, pacea, * cãci tu împlineºti toate lucrãrile noastre. Ant. Sufletul meu te doreºte în noapte; din zori te cautã duhul meu. Ant. 3 Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã. Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28). 2
Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele.
14
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
5
Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului. Ant. Doamne, îndreaptã-þi spre noi faþa seninã.
LECTURA SCURTÃ
1In 4,14-15
Noi am vãzut ºi dãm mãrturie cã Tatãl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. Oricine mãrturiseºte cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rãmâne în el ºi el în Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Dumnezeul meu, ajutorul meu, * în el voi nãdãjdui. Dumnezeul meu. V. Scãparea mea ºi eliberatorul meu, * în el voi nãdãjdui. Slavã Tatãlui. Dumnezeul meu.
Ant. la Benedictus: Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.
Laudele
15
72
Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Ne-a înãlþat Domnul o putere de mântuire, precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l adorãm pe Cristos, care ºi-a dobândit un popor nou prin sângele sãu, ºi sã-l rugãm cu stãruinþã: Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu! Cristoase, regele ºi rãscumpãrãtorul nostru, ascultã glasul Bisericii tale care te laudã la începutul acestei zile: – învaþ-o sã preamãreascã fãrã încetare maiestatea ta! Cristoase, speranþa ºi tãria noastrã, în tine ne încredem – ºi nu vom fi nicicând fãcuþi de ruºine. Priveºte la slãbiciunea noastrã ºi grãbeºte-te sã ne vii în ajutor, – cãci fãrã tine nimic nu putem face.
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
16
Adu-þi aminte de cei sãraci ºi pãrãsiþi, pentru ca aceastã zi sã nu le fie o povarã, – ci mângâiere ºi bucurie. (Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, toate câte le-ai creat sunt bune ºi frumoase. Dã-ne harul sã începem cu bucurie, în numele tãu, aceastã zi ºi sã o împlinim în fapte de iubire faþã de tine ºi faþã de fraþii noºtri. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el,
Ora medie
17
ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Iubirea este plinãtatea legii. Psalmul 118 (119),97-104 XIII (Mem) 97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne, * toatã ziua meditez la ea. 98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei, * pentru cã întotdeauna sunt cu mine. 99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei, * deoarece cuget la învãþãturile tale. 100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii, * pentru cã pãzesc îndrumãrile tale. 101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului, * pentru a pãzi cuvântul tãu. 102 Nu mã abat de la judecãþile tale, * pentru cã tu însuþi mã înveþi. 103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele! * Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale, * de aceea urãsc orice cale a minciunii. Ant. Iubirea este plinãtatea legii. Ant. 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe care ai câºtigat-o de la început. Psalmul 73 (74) Plângere pentru devastarea templului Nu vã temeþi de aceia care ucid trupul (Mt 10,28). I
18
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
1
De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? † Pentru ce s-a aprins mânia ta * împotriva turmei pãºunii tale? 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, * pe care ai câºtigat-o odinioarã, de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta, * de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa. 3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºit, * duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº! 4 Potrivnicii tãi au scos rãgete în mijlocul templului tãu. * În locul semnelor noastre ºi-au pus însemnele lor. 5 Ca unii ce ridicã securea * într-un desiº de codru, 6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane * porþile sale. 7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº; * au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt locuinþa numelui tãu. 8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”; * au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeu din þarã. 9 Semnele noastre nu le mai vedem, † nu mai e nici un profet * ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când. 10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul? * Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit? 11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi, * de ce þii nemiºcatã dreapta ta? 12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri strãvechi, * cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului. Ant. Adu-þi aminte de adunarea ta, Doamne, pe care ai câºtigat-o de la început. Ant. 3 Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta. 13
II Tu ai despicat marea cu puterea ta, * ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape.
Ora medie
19
14
Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, * le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii. 15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie, * tu ai secat râuri veºnic curgãtoare. 16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea, * tu ai creat luna ºi soarele. 17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului, * vara ºi iarna tu le-ai orânduit. 18 Adu-þi aminte: † duºmanul l-a insultat pe Domnul * ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu. 19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale, * viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã. 20 Ia aminte la legãmântul tãu, † cãci toate colþurile ascunse ale þãrii * au devenit cuiburi ale violenþei. 21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine, * cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu. 22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta; * adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua. 23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi, * larma duºmanilor tãi, care creºte mereu. Ant. Scoalã-te, Dumnezeule, ºi apãrã cauza ta. Dt 15,7-8 LECTURA SCURTà Dacã vreunul dintre fraþii tãi ar ajunge sãrac în vreuna dintre cetãþile tale, sã nu-þi învârtoºezi inima ºi sã nu-þi închizi mâna, ci sã-þi deschizi mâna înaintea fratelui tãu sãrac ºi sã-i dai împrumut potrivit cu nevoia care îl apasã. V. Tu asculþi, Doamne, dorinþa celui sãrac. R. Tu îi întãreºti inima ºi-þi pleci urechea spre el. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, în marea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi,
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
20
prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cu-a ta vrere ºi putere, Doamne, ai rostit cuvântul ªi-au ieºit din nefiinþã marea, cerul ºi pãmântul. Ai mai dat apoi poruncã apelor sã se separe ªi ai despãrþit pãmântul punând apelor hotare. Au umplut apoi pãmântul, potrivit voinþei tale, Gâze, pãsãri de tot soiul, fel de fel de animale; Flori pe câmpuri rãsãdit-ai, cu puterea-þi suveranã, Plante, arbori plini de roade, sã serveascã pentru hranã. Dar fiinþa cea mai scumpã dintre toate-n lume, iat-o, Cum pãcatul a ucis-o ºi-n pustiu a transformat-o! Dã-i din nou sãmânþa vieþii, stânca inimii i-o-nmoaie, Ca din nou sã înfloreascã, dã-i a lacrimilor ploaie. De iubire ºi de grijã tu ne dai atâtea semne; Fã ca ele la iubirea cãtre tine sã ne-ndemne. Nu lãsa sã ne înºele vraja forþelor obscure Care vor, cãzând în rele, bucuria sã ne-o fure. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.
Vesperele
21
PSALMODIA Ant. 1 Domnul stã împrejurul poporului sãu. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Domnul stã împrejurul poporului sãu. Ant. 2 Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine.
22
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
2
Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. 4,11
LECTURA SCURTÃ Rom 12,9-12 Iubirea sã fie fãrã ipocrizie, urâþi rãul, ataºaþi-vã de bine, iubiþi-vã unii pe alþii cu iubire frãþeascã, întreceþi-vã
Vesperele
23
în a vã stima unii pe alþii. Neobosiþi în râvnã, înflãcãraþi de Duh, slujiþi Domnului. Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare, stãruiþi în rugãciune. RESPONSORIUL SCURT R. Cuvântul tãu, Doamne, * dãinuie în veac. Cuvântul. V. Din neam în neam adevãrul tãu * dãinuie în veac. Slavã Tatãlui. Cuvântul. Ant. la Magnificat: Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
24
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
Ant. Duhul meu sã tresalte de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu a statornicit poporul sãu în speranþã. De aceea, sã-l aclamãm cu bucurie: Tu, Doamne, eºti speranþa poporului tãu! Îþi mulþumim, Doamne, cã ne-ai îmbogãþit în toate, prin Cristos: – în tot cuvântul ºi în toatã ºtiinþa. Dumnezeule, în mâna ta sunt inimile celor puternici: dãruieºte conducãtorilor de state înþelepciunea ta, – pentru ca, adãpându-se din izvorul gândurilor tale, sã-þi fie plãcuþi în cuget ºi în faptã. Tu le dai artiºtilor har sã înfãþiºeze frumuseþea ta prin talentul lor: – revarsã, prin operele lor, raze de speranþã ºi de bucurie asupra lumii. Tu nu îngãdui sã fim ispitiþi peste puterile noastre: – întãreºte-i pe cei slabi ºi ridicã-i pe cei cãzuþi. Tu ai fãgãduit, prin Fiul tãu, cã oamenii vor învia la viaþa veºnicã în ziua de apoi: – nu uita nicicând de aceia care s-au despãrþit de trup. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre îndurarea ta, Doamne, rugãciunea noastrã de searã ºi sã coboare asupra noastrã binecuvântarea ta, ca astãzi ºi totdeauna sã ne învrednicim de darul mântuirii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.
Completoriul
25
Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!
26
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
2
ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã.
Completoriul
27
RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.
Marþi, sãptãmâna a XV-a de peste an
28
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.