SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XI-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Cristoase, Domnul slavei nesfârºite, tu cel care Duhul dragostei în lume îl reverºi cu-mbelºugare, Pe tot omul care umblã pe cãrarea vieþii triste, Mila ta sã-l însoþeascã, cu iubire sã-l asiste. Curmã boala care trupul ni-l consumã ºi ni-l roade, ªi din minte izgoneºte cugetãrile neroade, Stinge patimile rele ce ne-mping pânã la crimã, Varsã-n inimi alinare când tristeþea ne oprimã. Ne inspirã totdeauna gânduri sfinte ºi senine, Sã ne fie fãrã piedici drumul nostru cãtre tine. Dã-ne dreapta moºtenire în lãcaºurile sfinte, Nu îngãdui s-o pierdem, s-o schimbãm pe-un vas de linte.
Oficiul lecturilor
3
Toate cele ºapte zile câte sunt pe sãptãmânã Reprezintã viaþa pânã se întoarce în þãrânã; Ziua-a opta este-aceea când al vieþii fir ni-l seceri, Când ne chemi la judecatã; este ziua marii treceri. La aceastã judecatã ne gândim de bunã seamã, Pãcãtoºi fiind cu toþii, cu neliniºte ºi teamã. Dar sperãm cã-n ziua-aceea lângã noi alãturi fi-va Maica ta ºi Maica noastrã, Preacurata, Milostiva. Celor ce sub steagul crucii lupta vieþii o înfruntã Le-ai promis un loc în ceruri, la ospãþul tãu de nuntã. ªi pe noi ne du în ceruri, nu la locul de osândã, Sã-l slãvim în veci pe Tatãl, contemplându-i faþa blândã. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Psalmul 106 (107) Aduceri de mulþumire pentru eliberare Dumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos (Fap 10,36). I 1 Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, * cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului, 3 pe care i-a adunat din toate þãrile: † de la rãsãrit ºi de la apus, * de la miazãnoapte ºi de la miazãzi; 4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate * ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate în care sã poatã locui; 5 sufereau de foame ºi de sete; * viaþa se stingea în ei.
4 6
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, * ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui. 8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat * ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând. 10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, * robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri, 11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu * ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt. 12 El le-a zdrobit inima în necazuri, * cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor. 13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii * ºi lanþurile lor le-a rupt. 15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã * ºi a frânt zãvoarele de fier. Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. II 17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii * ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi, 18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã * ºi au ajuns pânã la porþile morþii. 19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor. 20 A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, * i-a scãpat de la nimicire.
Oficiul lecturilor
5
21
Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire * ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie! 23 Cei care plecau pe mare în corãbii * ºi fãceau negoþ pe apele cele mari, 24 ei au vãzut lucrãrile Domnului * ºi minunile lui în adâncuri. 25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna * care a ridicat valurile mãrii: 26 se suiau spre ceruri, † se prãbuºeau în adâncuri; * sufletul lor se topea de groazã. 27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat * ºi toatã priceperea lor pierise. 28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 29 a domolit furtuna * ºi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit * ºi el i-a condus la portul dorit. 31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului * ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor. Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. III 33 El a schimbat râurile în loc uscat * ºi izvoarele de apã în pãmânt arid, 34 pãmântul roditor, în sãrãturã, * din cauza rãutãþii locuitorilor lui.
6
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
35
Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã * ºi pãmântul uscat în izvoare de apã 36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, * iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã. 37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii * ºi ele au adus roade îmbelºugate. 38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit * ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor. 39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi * din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor. 40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, * i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri. 41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz * ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele. 42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura * ºi orice nelegiuit îºi va închide gura. 43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea * ºi va înþelege bunãtatea Domnului. Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. V. Doamne, adevãrul tãu este pânã la nori. R. Iar judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. lEcTurA îNTÂI Din cartea Judecãtorilor
16,4-6.16-31
Perfidia Dalilei ºi moartea lui Samson În zilele acelea, 4 Samson s-a îndrãgostit de o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. 5 Conducãtorii filistenilor au venit la ea ºi i-au zis: „Sedu-l ºi aflã de unde are atâta putere ºi cum am putea sã punem stãpânire pe el, ca sã-l legãm ºi sã-l stãpânim, ºi-þi vom da fiecare câte o mie o sutã de sicli din argint”. 6 Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-þi vine puterea cea mare ºi cu ce ar trebui sã fii legat ca sã fii stãpânit”.
Oficiul lecturilor 16
7
Fiindcã ea îl necãjea ºi-l chinuia în fiecare zi cu stãruinþele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniºte de moarte, 17 ºi-a deschis toatã inima faþã de ea ºi i-a zis: „Briciul nu s-a atins de capul meu, pentru cã sunt consacrat lui Dumnezeu din sânul mamei mele. Dacã aº fi ras pe cap, puterea m-ar pãrãsi, aº slãbi ºi aº fi ca oricare alt om”. 18 Dalila, vãzând cã îºi deschisese toatã inima faþã de ea, a trimis sã-i cheme pe conducãtorii filistenilor ºi le-a spus: „Veniþi încã o datã, cãci mi-a deschis toatã inima lui”. ªi conducãtorii filistenilor au venit la ea ºi au adus banii promiºi. 19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. ªi, chemând un om, a ras cele ºapte ºuviþe de pe capul lui Samson, ºi el a început astfel sã slãbeascã. El ºi-a pierdut puterea. 20 Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” ªi el s-a trezit din somn ºi a zis în gândul lui: „Voi face ca ºi mai înainte ºi mã voi elibera”. Nu ºtia cã Domnul se îndepãrtase de la el. 21 Filistenii l-au prins ºi i-au scos ochii; l-au dus la Gaza ºi l-au legat cu lanþuri din aramã, l-au închis în temniþã, unde învârtea la râºniþã. 22 Dar pãrul capului lui a început iarãºi sã creascã, dupã ce fusese ras. 23 ªi conducãtorii filistenilor s-au strâns ca sã aducã o mare jertfã dumnezeului lor, Dagon, ºi ca sã se veseleascã. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, duºmanul nostru”. 24 ªi când l-a vãzut poporul, l-a preamãrit pe dumnezeul sãu, zicând: „Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe duºmanul nostru, pe acela care ne pustia þara ºi ne înmulþea morþii”. 25 În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaþi-l pe Samson, ca sã ne desfãteze!” L-au scos pe Samson din temniþã, ºi l-au pus sã danseze înaintea lor. L-au aºezat între douã coloane. 26 Samson i-a zis tânãrului care-l þinea de mânã: „Lasã-mã, ca sã mã pot atinge de stâlpii pe care se sprijinã casa ºi sã mã reazãm de ei ºi sã mã odihnesc puþin”. 27 Casa era plinã de bãrbaþi ºi de femei; toþi conducãtorii filistenilor erau acolo, ºi pe acoperiº erau aproape trei mii de inºi, bãrbaþi ºi femei, care priveau
8
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
la Samson cum dansa. 28 Atunci, Samson a strigat cãtre Domnul ºi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-þi aminte de mine; Dumnezeule, dã-mi puterea de mai înainte numai de data aceasta, ºi cu o singurã loviturã sã mã rãzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 29 ªi Samson a îmbrãþiºat amândoi stâlpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, ºi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui ºi altul la stânga. 30 Samson a zis: „Sã mor împreunã cu filistenii!” A scuturat cu tãrie coloanele ºi casa a cãzut peste conducãtori ºi peste toatã mulþimea care era acolo. Cei pe care i-a ucis la moartea lui au fost mai mulþi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieþii. 31 Fraþii lui ºi toatã casa tatãlui sãu s-au dus ºi i-au luat trupul ºi l-au îngropat între Þora ºi Eºtaol, în mormântul tatãlui sãu, Manoah. El fusese judecãtor în Israel douãzeci de ani. rESPONSOrIul Ps 42 (43),1a; 30 (31),4a; Jud 16,28b R. Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza în faþa unui popor lipsit de credinþã, * pentru cã tu eºti stânca mea ºi locul meu de refugiu. V. Adu-þi aminte de mine ºi dã-mi puterea de mai înainte, * pentru cã tu eºti. lEcTurA A DOuA Din tratatul Despre Rugãciunea domneascã, de sfântul Ciprian, episcop martir (Nr. 28-30: CSEL 3, 287-289)
Sã ne rugãm nu numai prin cuvinte, ci ºi prin fapte Ce este de mirare, fraþilor preaiubiþi, cã Dumnezeu ne-a învãþat o astfel de rugãciune, cã Învãþãtorul nostru a rezumat toate cererile noastre în aceste cuvinte mântuitoare? Acest lucru a fost prezis deja prin pro fetul Isaia, atunci când, plin de Duhul Sfânt, vorbea despre maiestatea ºi bunãtatea lui Dumnezeu. Este un cuvânt perfect, spune el, care conþine toatã dreptatea, cãci, pe întregul pãmânt, Dumnezeu va face sã se audã
Oficiul lecturilor
9
un cuvânt scurt. Într-adevãr, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, a venit la toþi oamenii, el i-a adunat laolaltã pe cei învãþaþi ºi pe cei neºtiutori ºi le-a dat tuturor, fãrã deosebire de sex ºi vârstã, poruncile mântuirii. A fãcut un mare compendiu al poruncilor sale, pentru ca memoria ucenicilor sã nu oboseascã în învãþãtura cereascã, ci sã înveþe imediat ceea ce era necesar pentru credinþa simplã. Astfel, pentru a învãþa ce este viaþa veºnicã, el a rezumat misterul acestei vieþi în aceste cuvinte atât de scurte ºi pline de mãreþia divinã: Iar viaþa veºnicã aceasta este: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). La fel, pentru a extrage din Lege ºi Profeþi poruncile principale ºi fundamentale, a spus: Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul tãu, este singurul Domn ºi: Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din toatã puterea ta. Aceasta este cea dintâi, iar a doua este asemenea ei: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. În aceste douã porunci este cuprinsã toatã Legea ºi Profeþii (cf. Mc 12,29-31). ªi din nou: Tot ce vreþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pentru ei, cãci aceasta este Legea ºi Profeþii (cf. Mt 7,12). Dumnezeu ne-a învãþat sã ne rugãm nu numai prin cuvinte, ci ºi prin fapte. El însuºi era deseori în rugãciune, arãtându-ne prin mãrturia exemplului sãu ce trebuie sã facem, aºa cum este scris: El a mers într-un loc pustiu ºi s-a rugat (Lc 5,16); de asemenea: S-a urcat pe munte el singur ca sã se roage ºi a petrecut toatã noaptea în rugãciune (cf. Lc 6,12). Desigur, Domnul nu se ruga ºi nu mijlocea pentru sine – ce trebuie sã cearã pentru sine un nevinovat? –, ci pentru pãcatele noastre. El însuºi declarã aceasta atunci când i se adreseazã lui Petru: Iatã, Satana a pretins sã vã cearnã ca pe grâu, eu însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta (Lc 22,31-32). Dupã aceasta, îl roagã pe Tatãl pentru toþi, spunând: Nu mã rog numai pentru ei, ci ºi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toþi sã fie una, dupã cum tu, Tatã, eºti în mine ºi eu în tine, ca ºi ei sã fie una în noi (In 17,20-21).
10
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
Mare este bunãtatea ºi milostivirea lui Dumnezeu faþã de mântuirea noastrã! El nu s-a mulþumit sã ne rãscumpere cu sângele sãu, ci a voit ºi sã se roage pentru noi. Priviþi care a fost dorinþa sa în timp ce se ruga: ca, dupã cum Tatãl ºi Fiul sunt una, ºi noi sã rãmânem în aceeaºi unitate. Ps 24 (25),1-2a.5 rESPONSOrIul R. Cãtre tine, Doamne, îmi înalþ sufletul, * Dumnezeul meu, în tine mã încred, sã nu fiu fãcut de ruºine. V. Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele ºi pe tine te-am aºteptat toatã ziua. * Dumnezeul meu. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tãria celor ce nãdãjduiesc în tine, ascultã cu bunãtate rugãciunile noastre; noi suntem slabi ºi nu putem face nimic fãrã tine: dãruieºte-ne pururi ajutorul harului tãu, pentru ca, împlinindu-þi poruncile, sã-þi fim plãcuþi în gânduri ºi în fapte. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Astrul zilei în tãrie îºi aratã faþa sfântã, Cu luminã dulce, linã, tot pãmântu-l înveºmântã, ªi sãgeþi de foc aruncã din lãcaºu-i de splendoare, Încercând sã nimiceascã rãutatea de sub soare.
Laudele
11
Ce-am greºit în întuneric la luminã-acum apare; A rodit în noi pãcatul doar regret ºi remuºcare. Orice urmã, orice patã, de pãcat în noi lãsatã Tu o ºterge, Doamne sfinte, în iubirea ta de tatã. Aºteptãm întru speranþã sã ne vinã zi seninã, Zi în care chiar tu, Doamne, sã fii soare ºi luminã. ªi, privindu-te în faþã, faþa sfântã ºi mãreaþã Sã ne fie bucurie ºi eternã dimineaþã. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru toate, preamãrire þie, Tatã! Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire! Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. 145
12
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
Ant. Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Ant. 2 Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. Cântarea
Înþ 9,1-6.9-11
Doamne, dã-mi înþelepciune Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea sta împotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15). 1
Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, * care ai fãcut toate prin cuvântul tãu 2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om * ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine 3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate * ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã, 4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron * ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi, 5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, † om slab ºi cu viaþã scurtã, * puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile. 6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºit între fiii oamenilor, † dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, * va fi socotit ca un nimic. 9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; * când ai fãcut lumea, ea era de faþã ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi * ºi ce este drept potrivit poruncilor tale. 10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, * ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale, ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, * ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta. 11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate † ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã * ºi mã va ocroti cu slava sa.
Laudele
13
Ant. Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. Ant. 3 Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. lEcTurA ScurTÃ
Fil 2,14-15
Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãcite între care voi apãreþi ca niºte luminãtori în lume. rESPONSOrIul ScurT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat. V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat.
Ant. la Benedictus: Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,
14
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
70
precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. rugÃcIuNEA uNIvErSAlà Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu, care a voit ca Maria, Maica lui Cristos, sã fie mai presus de toate fãpturile din cer ºi de pe pãmânt: Priveºte la Maica Fiului tãu ºi ascultã-ne! Pãrinte al îndurãrilor, îþi mulþumim pentru cã ne-ai dat-o pe Maria ca Mamã ºi exemplu: – sfinþeºte-ne inimile prin mijlocirea ei.
Ora medie
15
Tu, care ai fãcut-o pe Maria atentã la cuvântul tãu ºi slujitoarea ta fidelã, – prin mijlocirea ei, dãruieºte-ne roadele Duhului Sfânt. Tu, care ai întãrit-o pe Maria când stãtea sub cruce ºi ai umplut-o de bucurie prin învierea Fiului tãu, – prin mijlocirea ei, scapã-ne de încercãri ºi întãreºte-ne speranþa. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul mântuirii, dã-ne harul ca prin viaþa noastrã sã dãm mãrturie slavei tale, astfel încât ºi în ceruri sã nu încetãm nicicând a te lãuda. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.
16
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi! 123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. Ant. Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Ant. 2 Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. 121
Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3).
Ora medie
17
I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. Ant. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. 2
Ant. 3 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 12
18
Sâmbãtã, sãptãmâna a XI-a de peste an
17
Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. lEcTurA ScurTÃ
Ier 17,9-10
Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrund rãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã roadele pe care le aduce. V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã. R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu.
rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Vesperele I
Duminica de dupã Rusalii PrEASFÂNTA TrEIME Solemnitate vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul În veci adoratã Treime Preasfântã, Pãmântul ºi cerul te binecuvântã; Întreg universul cântãri îþi îngânã, Cãci tu l-ai creat cu puternica-þi mânã. Tu eºti bucuria totalã, deplinã, Nu poate nimic din afarã sã-þi vinã; Creezi totuºi lumea, dorind ca sã fie Pãrtaºã ºi ea la a ta bucurie. Fântânã de har eºti, cerescule Tatã, Iar tu eºti, Cristoase, luminã curatã. Iubirea lor caldã, sãrutul fierbinte, Pe care ºi-l schimbã, eºti, Duhule Sfinte. Ce-i nobil ºi sfânt de la tine provine ªi binele-ºi are izvorul în tine, ªi tot ce-i frumos ºi sublim în naturã În tine îºi are originea purã. O, Doamne, ce mare ne este misterul! Sã fim pentru tine ºi templul, ºi cerul! Din noi izgoneºte pãcate, cusururi, Sã-þi fim locuinþe curate de-a pururi. Când ceasul plecãrii din lume va bate, Primeºte-ne-n sfintele tale palate,
19
Preasfânta Treime
20
Ca-n locul în care nu-i plânset, nici jale, În veci sã cântãm îndurãrile tale. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Mãrire þie, Treime de o fiinþã, un singur Dumnezeu, precum era mai înainte de toþi vecii ºi acum ºi în veac! Psalmul 112 (113) 1
Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Mãrire þie, Treime de o fiinþã, un singur Dumnezeu, precum era mai înainte de toþi vecii ºi acum ºi în veac! Ant. 2 Binecuvântatã sã fie Sfânta Treime cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! Sã-i aducem laudã ºi mulþumire pentru cã ºi-a arãtat îndurarea faþã de noi! Psalmul 147 (147 B)
Vesperele I
21
12
Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Binecuvântatã fie Sfânta Treime cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! Sã-i aducem laudã ºi mulþumire pentru cã ºi-a arãtat îndurarea faþã de noi! Ant. 3 Mãrire ºi cinste sã-i fie lui Dumnezeu în unitatea Sfintei Treimi, Tatãlui ºi Fiului ºi Duhului Sfânt, în vecii vecilor! Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 3
22
Preasfânta Treime
6
spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Mãrire ºi cinste sã-i fie lui Dumnezeu în unitatea Sfintei Treimi, Tatãlui ºi Fiului ºi Duhului Sfânt, în vecii vecilor! Rom 11,33-36 lEcTurA ScurTÃ O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. rESPONSOrIul ScurT R. Sã-l binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt. * Sã-l lãudãm în veci! Sã-l binecuvântãm. V. Numai lui Dumnezeu sã-i fie cinste ºi mãrire. * Sã-l lãudãm în veci! Slavã Tatãlui. Sã-l binecuvântãm. Ant. la Magnificat: Îþi aducem mulþumire, Dumnezeule, îþi aducem mulþumire, Treime adevãratã ºi nedespãrþitã, Dumnezeire unicã ºi preaînaltã, Unitate sfântã ºi de o fiinþã!
Vesperele I
23
cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îþi aducem mulþumire, Dumnezeule, îþi aducem mulþumire, Treime adevãratã ºi nedespãrþitã, Dumne zeire unicã ºi preaînaltã, Unitate sfântã ºi de o fiinþã! rugÃcIuNEA uNIvErSAlà Tatãl, prin Duhul Sfânt, a dat viaþã trupului lui Cristos, Fiul sãu, ºi l-a fãcut izvor de viaþã pentru noi. Sã înãlþãm aceastã cântare de slavã cãtre Dumnezeul unic ºi întreit: Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh!
24
Preasfânta Treime
Pãrinte atotputernic, Dumnezeule veºnic, trimite în numele Fiului tãu pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, asupra Bisericii, – ca sã o pãstreze în unitatea iubirii ºi a adevãrului desãvârºit. (Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh!) Trimite, Doamne, lucrãtori în seceriºul tãu, ca sã înveþe toate neamurile ºi sã le boteze în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh – ºi sã le întãreascã în credinþã. Doamne, ajutã-i pe toþi cei care îndurã prigoanã pentru numele Fiului tãu, – cãci el a fãgãduit cã tu îl vei trimite pe Duhul adevãrului ca sã vorbeascã în ei. Pãrinte atotputernic, fã ca toþi sã înþeleagã cã tu ºi Cuvântul ºi Duhul Sfânt sunteþi una, – ca sã creadã ºi sã spere în unicul Dumnezeu ºi sã-l iubeascã. Pãrinte al celor vii, fã-i pe cei rãposaþi pãrtaºi de mãrirea ta, – în care Fiul tãu ºi Duhul Sfânt domnesc împreunã cu tine în unire veºnicã. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Pãrinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tãu, Cuvântul adevãrului, ºi pe Duhul tãu, izvorul sfinþeniei, pentru a descoperi oamenilor misterul minu nat al vieþii dumnezeieºti. Dã-ne, te rugãm, harul ca, mãrturisind adevãrata credinþã, sã recunoaºtem slava veºnicei Treimi ºi sã adorãm unitatea celor trei persoane în mãrirea puterii sale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Completoriul
25
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin).
26
Preasfânta Treime
2
Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 3
27
Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.
Dt 6,4-7 lEcTurA ScurTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Preasfânta Treime
28
rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.