x
MARÞI SÃPTÃMÂNA SÃPTÃMÂNA SFÂNTÃ Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Glasurile noastre bucuroase cântã Marea bãtãlie, lupta neînfrântã; Pe Cristos îl cântã, sfânta lui izbândã, Cântã liberarea lumii din osândã. Crucea, instrumentul morþii de ruºine, Semn de biruinþã ºi stindard devine. La-nceputuri, omul, plãmãdit din tinã, A muºcat din pomul vieþii din grãdinã. ªi-a gãsit nu viaþa, însã moartea, plânsul, Atrãgând întreaga lume dupã dânsul. Cum fusese lemnul purtãtor de moarte, Tot el trebuia, deci, viaþa sã ne-o poarte.
Oficiul lecturilor
3
Boala, rãul, care pe pãmânt existã E rodit de pomul de-amintire tristã. Lemnul crucii însã roade dulci aduce; Viaþa ºi speranþa înfloresc pe cruce. Cum, prin lemn, Satana învinsese-odatã, Tot prin lemn izbânda este câºtigatã. Când soseºte timpul hotãrât de Tatãl, Fiul sãu, din ceruri, vine-n lume, iatã-l! Ziditorul lumii umil se coboarã Pe pãmânt ºi prinde trup într-o Fecioarã. Firea noastrã slabã vine s-o îmbrace, Sã ne mântuiascã, sã ne-aducã pace. La sfârºitul vieþii chinuri grele-ndurã, Tatãlui jertfindu-i propria fãpturã. Sub privirea Mamei ce-n dureri se frânge, Moare pe o cruce tot scãldat în sânge; Ca un miel se lasã dus la-njunghiere, Tatãlui i-aduce jertfa ce i-o cere. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire. Fiule, mãrire! Tu din ascultare Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Psalmul 36 (37) Soarta celor rãi ºi a celor drepþi Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul (Mt 5,5). 1
I Nu-i invidia pe cei care fac rãul * ºi nu fi gelos pe cei care sãvârºesc nedreptatea,
4
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
2
cãci se usucã îndatã ca iarba * ºi ca verdeaþa câmpului se ofilesc. 3 Încrede-te în Domnul ºi fã binele; * locuieºte pãmântul ºi pãstreazã-þi credinþa. 4 Cautã-þi bucuria în Domnul * ºi el va asculta cererile inimii tale. 5 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi încrede-te în el * ºi el va duce la îndeplinire; 6 el va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina * ºi judecata ta ca soarele la amiazã. 7 Stai în tãcere înaintea Domnului ºi aºteaptã-l; † nu-l invidia pe cel care are reuºitã în drumul sãu, * pe omul care urzeºte viclenie. 8 Fereºte-te de mânie, depãrteazã de la tine furia, * nu te aprinde, ca sã nu faci rãul, 9 fiindcã cei ce fac rele vor fi nimiciþi, * iar cei ce nãdãjduiesc în Domnul vor moºteni pãmântul. 10 Încã puþin ºi cel rãu nu va mai fi; * vei cãuta locul lui ºi nu-l vei mai gãsi. 11 Dar cei sãrmani vor moºteni pãmântul * ºi se vor bucura de multã pace. Ant. Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Ant. 2 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi. II Cel rãu unelteºte împotriva celui drept * ºi scrâºneºte din dinþi împotriva lui. 13 Domnul însã râde de el, * cãci vede cum i-a venit ziua. 14 Cei rãi scot sabia, îºi încordeazã arcul † ca sã-l doboare pe cel smerit ºi sãrac, * ca sã-i ucidã pe cei care urmeazã cãi drepte. 12
Oficiul lecturilor 15
5
Dar sabia lor le va intra în inimã * ºi arcurile lor se vor frânge. 16 Mai bun e puþinul celui drept * decât bogãþia multã a celor nelegiuiþi, 17 cãci braþele celor nelegiuiþi vor fi zdrobite, * dar sprijinul celor drepþi este Domnul. 18 Domnul cunoaºte zilele celor neprihãniþi, * moºtenirea lor este veºnicã. 19 Ei nu rãmân de ruºine în timpul nenorocirii * ºi în zilele de foamete sunt îndestulaþi. 20 Fiindcã cei rãi vor fi nimiciþi † ºi vrãjmaºii Domnului ca podoaba câmpului vor trece, * ca fumul se vor risipi. 21 Cel nelegiuit împrumutã ºi nu dã înapoi, * dar cel drept se îndurã ºi dãruieºte. 22 Cãci cei binecuvântaþi de el vor moºteni pãmântul, * iar cei blestemaþi de el vor fi nimiciþi. 23 Paºii omului sunt întãriþi de Domnul * ºi-l însoþeºte cu iubire pe cãrarea vieþii. 24 Când omul se clatinã, nu cade, * cãci Domnul îl þine de mânã. 25 Am fost tânãr ºi am îmbãtrânit, † dar n-am vãzut sã fie pãrãsit cel drept, * nici urmaºii lui sã cerºeascã pâine. 26 Ziua întreagã el se milostiveºte ºi dã cu împrumut * ºi neamul lui va fi binecuvântat. 27 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele, * ºi vei avea o casã pentru totdeauna. 28 Cãci Domnul iubeºte dreptatea * ºi nu-i pãrãseºte pe credincioºii sãi. Cei rãi vor pieri pentru totdeauna * ºi neamul celor fãrãdelege va fi nimicit. 29 Cei drepþi vor moºteni pãmântul * ºi-l vor locui în vecii vecilor. Ant. Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi.
6
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
Ant. 3 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. III Gura celui drept exprimã înþelepciunea * ºi limba lui rosteºte dreptatea. 31 Legea Dumnezeului sãu este în inima lui * ºi paºii lui nu ºovãie. 32 Nelegiuitul îl pândeºte pe cel drept, * cãutând sã-l omoare; 33 dar Domnul nu-l lasã în mâinile lui * ºi nu-l va condamna când va fi judecat. 34 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui † ºi el te va înãlþa ca sã moºteneºti pãmântul, * ºi tu vei vedea când vor fi nimiciþi pãcãtoºii. 35 L-am vãzut pe cel nelegiuit triumfând * ºi ridicându-se ca un cedru înverzit; 36 a trecut ºi nu mai este, * l-am cãutat ºi nu l-am mai aflat. 37 Priveºte la cel desãvârºit, cautã la cel drept, * cãci omul pãcii are parte de urmaºi. 38 Cei nelegiuiþi însã vor dispãrea cu toþii, * urmaºii celor fãrãdelege vor fi nimiciþi. 39 Mântuirea celor drepþi vine de la Domnul, * el este ocrotitorul lor în timpul încercãrii. 40 Domnul le vine în ajutor ºi-i elibereazã, † îi scapã de cei nelegiuiþi ºi-i mântuieºte, * pentru cã ºi-au pus speranþa în el. Ant. Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. V. Când voi fi înãlþat de la pãmânt. R. Voi atrage toate la mine. 30
LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei
12,1-13
Sã umblãm cu privirea aþintitã la Cristos Fraþilor, 1 noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoarã, sã dãm la o parte orice povarã ºi
Oficiul lecturilor
7
pãcatul care ne împresoarã, sã alergãm cu perseverenþã în lupta care ne stã înainte, 2 cu ochii aþintiþi la Isus, începutul ºi desãvârºirea credinþei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusã, a îndurat crucea ºi, neþinând seama de ruºinea ei, s-a aºezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Gândiþi-vã, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea pãcãtoºilor, ca nu cumva sã vã lãsaþi descurajaþi ºi obosiþi în sufletele voastre. 4 Luptând contra pãcatului, voi nu v-aþi împotrivit încã pânã la sânge 5 ºi aþi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: Fiul meu, nu dispreþui disciplina Domnului ºi nu te descuraja când eºti mustrat de el. 6 Cãci pe cel pe care-l iubeºte Domnul îl pedepseºte ºi-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeºte. 7 Ceea ce înduraþi este spre învãþãtura voastrã. Dumnezeu vã trateazã ca pe niºte fii; cãci care este fiul pe care tatãl nu-l pedepseºte? 8 Dar dacã voi sunteþi fãrã disciplina de care toþi au parte, sunteþi fii nelegitimi, nu fii adevãraþi. 9 De altfel, dacã noi îi cinstim pe pãrinþii trupeºti, cu cât mai mult nu trebuie sã ne supunem Tatãlui duhurilor ca sã avem viaþã? 10 Primii ne pedepseau doar pentru puþine zile, dupã cum li se pãrea lor cã e bine, dar el o face în interesul nostru, ca sã avem parte de sfinþenia lui. 11 Orice pedeapsã nu pare sã fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercaþi de ea, rodul dãtãtor de pace al dreptãþii. 12 De aceea, îndreptaþi mâinile moleºite ºi genunchii fãrã vlagã 13 ºi faceþi drumuri drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel ºchiop sã nu se abatã, ci, mai degrabã, sã se vindece. Cf. Evr 12,2; Fil 2,8a RESPONSORIUL R. Isus, începutul ºi desãvârºirea credinþei, care în vederea bucuriei ce-i era propusã a îndurat crucea, neþinând seama de ruºinea ei, * ºade la dreapta tronului lui Dumnezeu.
8
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
V. S-a umilit pe sine, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte. * ªade la dreapta tronului lui Dumnezeu.
LECTURA A DOUA Din tratatul Despre Duhul Sfânt al sfântului Vasile cel Mare, episcop (Cap. 15, 35: PG 32, 127-130)
Unicã este moartea pentru lume ºi unicã este învierea din morþi Planul de mântuire al lui Dumnezeu, salvatorul nostru, constã în a-l ridica pe om din cãderile sale ºi a-l face sã se întoarcã la intimitatea divinã, eliberându-l de înstrãinarea la care îl dusese neascultarea. Venirea lui Cristos în trup, exemplele vieþii evanghelice, suferinþele, crucea, îngroparea, învierea sunt pentru mântuirea omului pentru ca, prin imitarea lui Cristos, sã aibã din nou adopþiunea de fiu, care îi fusese datã la început. Aºadar, pentru autenticitatea vieþii creºtine, este necesar sã-l imitãm pe Cristos nu numai în exemplele sale de gingãºie, de umilinþã ºi de rãbdare manifestate în timpul vieþii, ci ºi în moartea sa. O spune sfântul Paul, imitator al lui Cristos, devenit asemenea lui în moarte, cu speranþa de a ajunge la învierea din morþi (Fil 3,11). Dar cum putem deveni asemãnãtori morþii sale? Înmormântându-ne împreunã cu el prin Botez. Deci, care este modul îngropãrii ºi care este rodul imitãrii sale? Înainte de toate, este necesar sã întrerupem modul de a trãi de mai înainte. Însã nimeni nu poate ajunge la aceasta dacã nu se naºte din nou, conform cuvintelor Domnului. Într-adevãr, aºa cum rezultã din cuvânt, renaºterea este începutul celei de-a doua vieþi. De aceea, înainte de a începe a doua viaþã, trebuie pus capãt celei dintâi. Celor care au ajuns la sfârºitul unui tur pe stadion li se dã puþinã pauzã ºi odihnã înainte de a începe un alt tur. Tot aºa, ºi în schimbarea de viaþã, apare necesar ca moartea sã se interpunã între prima ºi a doua viaþã, ºi aceastã moarte sã constituie sfârºitul condiþiei precedente ºi începutul celei viitoare.
Oficiul lecturilor
9
Cum sã împlinim coborârea în iad? Imitând îngroparea lui Cristos prin Botez. Într-adevãr, trupurile celor care sunt botezaþi sunt, într-un fel, îngropate în apã. De aceea, Botezul semnificã în mod tainic depunerea faptelor trupului, dupã cum spune Apostolul: În el aþi fost circumciºi, dar nu cu o circumcizie fãcutã de mânã omeneascã, ci prin dezbrãcarea de trupul de carne, prin circumcizia lui Cristos. Aþi fost înmormântaþi împreunã cu el prin botez (Col 2,11-12). Într-un anumit fel, Botezul spalã sufletul de murdãriile care se adunã deasupra lui din cauza tendinþelor trupului, dupã cum stã scris: Spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada (Ps 50,9). Pentru acest motiv, noi cunoaºtem un singur Botez de mântuire, din moment ce unicã este moartea pentru lume ºi unicã este învierea morþilor, a cãror figurã este Botezul. RESPONSORIUL Rom 6,3.5.4a R. Noi toþi, care am fost botezaþi în Cristos Isus, în moartea lui am fost botezaþi. * Dacã am fost împreunã sãdiþi într-o moarte asemãnãtoare cu a lui, la fel vom fi în înviere. V. Aºadar, am fost înmormântaþi împreunã cu el, prin Botez, în moartea lui. * Dacã am fost. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne harul sã celebrãm astfel misterul pãtimirii Domnului, încât sã ne învrednicim a dobândi iertarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
10
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Cuie, lance, cruce, ucigaºe scule, Dornice de sânge, crude, nesãtule! Rãstignit pe cruce, sus, lângã cetate, Salvatorul nostru în dureri se zbate; Sângele ce-l varsã în dureri amare E menit sã spele lumea de-ntinare. Cruce, de când Domnul e bãtut în cuie, Nicãieri pe lume lemn mai nobil nu e. Rodul ºi sãmânþa, minunata floare Ce-o oferi tu lumii, e Cristos ce moare. Din unealta morþii ce-ai fost mai-nainte, Ai ajuns obiectul închinãrii sfinte. Arbore al vieþii, lasã sã se plece Ramurile tale, lasã trupul rece Braþele din cuie sã ºi le desprindã, Ca sã-mbrãþiºeze lumea suferindã, Lasã-l sã coboare, ca sã ne audã Cum ne plângem vina pentru moartea-i crudã. Cruce glorioasã, tu eºti lemnul care Porþi pe tine preþul de rãscumpãrare. Toatã-mpurpuratã de preasfântul sânge, Tu îl ierþi pe cel ce vina ºi-o deplânge. Celui ce-ºi trãieºte viaþa în derivã Tu îi eºti salvarea, cruce milostivã. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire Fiule, mãrire! Tu din ascultare Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Apãrã dreptatea mea, Doamne; de omul nelegiuit ºi viclean scapã-mã!
Laudele
11
Psalmul 42 (43) Dorul dupã templu Eu am venit ca luminã a lumii (In 12,46). 1 Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza † în faþa unui popor lipsit de credinþã, * scapã-mã de omul perfid ºi trãdãtor. 2 Pentru cã tu eºti Dumnezeul meu ºi locul meu de refugiu! † Pentru ce mã alungi? * Pentru ce trebuie sã umblu trist, oprimat de duºmanii mei? 3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu! † Ele sã mã cãlãuzeascã, * sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt ºi în lãcaºurile tale. 4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu, † la Dumnezeul bucuriei ºi veseliei mele, * ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 5 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea feþei mele ºi Dumnezeul meu. Ant. Apãrã dreptatea mea, Doamne; de omul nelegiuit ºi viclean scapã-mã! Ant. 2 Ai judecat, Doamne, pricina sufletului meu, cãci tu eºti apãrãtorul vieþii mele, Doamne, Dumnezeul meu! Cântarea
Is 38,10-14.17b-20
Neliniºtea muribundului, bucuria celui vindecat Eu am fost mort, dar acum trãiesc... ºi am cheile morþii (Ap 1,18).
12 10
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
Spuneam: „În toiul vieþii mele * sunt nevoit sã merg la porþile locuinþei morþilor”. Am cãutat restul anilor mei ºi am zis: * 11 „Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pãmântul celor vii, nu voi mai vedea pe nimeni * dintre cei rãmaºi în lume. 12 Locuinþa mea e smulsã ºi aruncatã departe de mine * ca o colibã de pãstori; ca un þesãtor îmi taie firul vieþii * ºi mã scoate din urzealã. Din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 13 Am strigat pânã dimineaþa, * ca un leu, mi-ai zdrobit toate oasele; din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 14 Strig ca puiul de rândunicã, * stau îngândurat ca porumbelul. Mi s-au împãienjenit ochii tot privind la cer, * Doamne, sunt în necaz; ajutã-mã! 17b Tu însã ai scãpat sufletul meu din prãpastia pierzãrii, * cãci ai dat uitãrii toate pãcatele mele. 18 Cei din infern nu te laudã, * moartea nu te preamãreºte; cei care coboarã în adâncuri * nu mai sperã în promisiunea ta. 19 Cel viu, da, cel viu te va lãuda, ca mine astãzi; * tatãl face cunoscutã fiilor sãi fidelitatea ta. 20 Doamne, ajutã-mã, † ºi-þi vom cânta psalmi în toate zilele vieþii noastre, * în casa Domnului. Ant. Ai judecat, Doamne, pricina sufletului meu, cãci tu eºti apãrãtorul vieþii mele, Doamne, Dumnezeul meu!
Laudele
13
Ant. 3 Cel drept, slujitorul meu, îi va îndreptãþi pe mulþi ºi fãrãdelegile lor le va lua asupra sa. Psalmul 64 (65) Mulþumire pentru darurile lui Dumnezeu Prin Sion se înþelege cetatea din ceruri (Origene). 2 Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, * † ºi þie îþi vor fi împlinite jurãmintele în Ierusalim. 3 La tine, care asculþi rugãciunea, * va veni tot omul, 4 fãrãdelegile noastre ne-au copleºit, * însã tu ierþi nelegiuirile noastre. 5 Fericit este acela pe care tu îl alegi ºi þi-l apropii: * el va locui în curþile tale. Ne vom sãtura cu bunãtãþile casei tale, * cu sfinþenia templului tãu. 6 Dumnezeul mântuirii noastre, * tu ne rãspunzi prin fapte minunate de dreptate. Tu eºti speranþa tuturor marginilor pãmântului * ºi a mãrilor îndepãrtate! 7 Tu întãreºti munþii cu puterea ta, * te încingi cu tãrie, 8 liniºteºti vuietul mãrii ºi vuietul valurilor * ºi zarva popoarelor. 9 Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspãimântã de semnele tale; * tu faci sã cânte de veselie porþile dimineþii ºi ale serii. 10 Tu porþi de grijã pãmântului, † tu îi potoleºti setea cu îmbelºugare; * tu îl copleºeºti cu bogãþii. Râul lui Dumnezeu este plin cu apã; * tu faci sã creascã grâul pentru oameni. Astfel pregãteºti pãmântul: † 11 îi uzi brazdele, îi sfãrâmi bulgãrii, * îl înmoi cu ploaie ºi-i binecuvântezi rãsadurile.
14
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
12
Încununezi tot anul cu bunãtãþile tale: * pe urmele tale curge belºugul. 13 Se ivesc pãºuni în pustiu, * colinele sunt încinse cu veselie. 14 Pãºunile se înveºmântã cu turme, † vãile se îmbracã cu grâne; * toate strigã de bucurie ºi cântã. Ant. Cel drept, slujitorul meu, îi va îndreptãþi pe mulþi ºi fãrãdelegile lor le va lua asupra sa. LECTURA SCURTà Zah 12,10-11a Atunci, voi turna peste casa lui David ºi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare ºi de rugãciune ºi îºi vor întoarce privirile spre mine. Pe cel pe care l-au strãpuns îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, ºi-l vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-nãscut. În ziua aceea va fi jale mare în Ierusalim. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, * prin sângele tãu! Ne-ai rãscumpãrat. V. Din toate seminþiile ºi limbile ºi popoarele ºi neamurile, * prin sângele tãu! Slavã Tatãlui. Ne-ai rãscumpãrat. Ant. la Benedictus: Preamãreºte-mã, Tatã, la tine însuþi, cu mãrirea pe care am avut-o mai înainte de a fi lumea! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,
Laudele
15
71
sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Preamãreºte-mã, Tatã, la tine însuþi, cu mãrirea pe care am avut-o mai înainte de a fi lumea! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l implorãm pe Cristos, Mântuitorul, care ne-a rãscumpãrat prin moartea ºi învierea sa: Doamne, îndurã-te de noi! Tu, care te-ai suit la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie, – cãlãuzeºte Biserica ta la sãrbãtoarea Paºtelui veºnic! Tu, care ai voit sã fii înãlþat pe cruce ºi strãpuns de suliþa ostaºului, – vindecã rãnile noastre!
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
16
Tu, care ai fãcut din cruce pomul vieþii, – dãruieºte roadele ei celor renãscuþi prin Botez! (Doamne, îndurã-te de noi!) Tu, care, atârnând pe cruce, l-ai iertat pe tâlharul cuprins de cãinþã, – iartã-ne ºi pe noi, pãcãtoºii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne harul sã celebrãm astfel misterul pãtimirii Domnului, încât sã ne învrednicim a dobândi iertarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor.
Ora medie
17
Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. Psalmul 118 (119),49-56 VII (Zain) Adu-þi aminte de cuvântul dat slujitorului tãu, * prin care m-ai fãcut sã sper. 50 Aceasta e mângâierea mea în necazuri: * cãci cuvântul tãu îmi dã viaþã. 51 Niºte îngâmfaþi mã batjocoresc peste mãsurã, * dar eu nu mã abat de la legea ta. 52 Mi-am adus aminte, Doamne, de judecãþile tale cele din veac * ºi mi-am gãsit mângâierea. 53 Sunt cuprins de indignare din cauza pãcãtoºilor * care pãrãsesc legile tale. 54 Cântãri sunt pentru mine îndreptãrile tale, * în casa în care nu sunt decât un trecãtor. 55 Mi-am amintit noaptea de numele tãu, Doamne, * ºi am pãzit legea ta. 56 Acesta e rostul meu: * sã urmez învãþãturile tale. Psalmul 52 (53) Nebunia celor fãrãdelege Toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de gloria lui Dumnezeu (Rom 3,23). 49
18
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
1
A spus nebunul în inima lui: * „Nu este Dumnezeu”. 2 Sunt corupþi, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 3 Dumnezeu din ceruri priveºte spre fiii oamenilor, † ca sã vadã dacã este un înþelept care înþelege, * unul care sã-l caute pe Dumnezeu. 4 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii, * nu-i nimeni care sã facã binele, nu este nici mãcar unul. 5 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 6 Acolo vor tremura de spaimã, * unde nu este spaimã. Cãci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; * au fost fãcuþi de ruºine, pentru cã Dumnezeu i-a respins. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Psalmul 53 (54),3-6.8-9 Rugãciune pentru a cere ajutor Profetul se roagã ca, în numele Domnului, sã fie eliberat de rãutatea celui care-l urmãrea (Cassiodor). 3 Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã, * ºi fã-mi dreptate prin puterea ta; 4 ascultã-mi rugãciunea, Dumnezeule, * pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele; 5 pentru cã cei mândri s-au ridicat împotriva mea † ºi cei puternici vor sã-mi ia sufletul: * ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. 6 Dar Dumnezeu este ajutorul meu, * Domnul este ocrotitorul vieþii mele.
Vesperele
19
8
Cu bucurie îþi voi aduce jertfã, * voi preamãri numele tãu, Doamne, pentru cã este bun. 9 Cãci m-a eliberat din orice strâmtorare * ºi ochii mei i-au vãzut învinºi pe duºmanii mei. Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. LECTURA SCURTÃ 1Cor 1,22-24 În timp ce iudeii cer semne, iar grecii cautã înþelepciunea, noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu. V. El a purtat suferinþele noastre. R. ªi a luat asupra sa fãrãdelegile noastre. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne harul sã celebrãm astfel misterul pãtimirii Domnului, încât sã ne învrednicim a dobândi iertarea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Iatã, taina crucii tuturor apare. Steag al mântuirii, þi-aduc închinare.
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
20
Cu pãcatul nostru pe tine se suie Ziditorul lumii ºi e prins în cuie. Sub privirea Mamei ce sub cruce plânge, Din coasta-þi strãpunsã izvorãºte sânge; Sângele tãu, Doamne, dã-ni-l sã ne spele Petele lãsate de pãcate grele. O, copac prea nobil, o, tu, cruce sfântã, Purpurã de sânge falnic te-nveºmântã! Lemn menit s-atingã membrele divine, Nu existã altul mai de preþ ca tine! Ca-ntr-un naufragiu, salvatoare bârnã, Mântuirea lumii doar de tine-atârnã. Omul poate iarãºi raiul sã îl vadã, Iar infernul pierde ce-a luat ca pradã. Crucea e altarul jertfei sângeroase, Victima de jertfã eºti chiar tu, Cristoase; Dacã tu pieirea o gãseºti prin cruce, Nouã, dimpotrivã, viaþã ne aduce. Cruce glorioasã, slavã-n veci sã-þi fie, Tu, izvor de viaþã ºi speranþã vie. Lemn sfinþit prin sânge, lacrimi ºi durere, Dã-ne harul unei convertiri sincere. Sus, în cer, Treimii slavã fie-n toate; Ea, prin taina crucii, la liman ne scoate. Noi sperãm s-ajungem printr-o viaþã bunã Cerul sã-l petrecem veºnic împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Batjocuri ºi ocãri am îndurat de la ei, dar Domnul este cu mine ca un rãzboinic puternic. Psalmul 48 (49) Deºertãciunea bogãþiilor Cu greu va intra bogatul în împãrãþia cerurilor (Mt 19,23).
Vesperele
21
I Ascultaþi aceasta, voi, toate popoarele, * plecaþi-vã urechea, voi, toþi locuitorii pãmântului, 3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, * bogaþi ºi sãraci, toþi împreunã. 4 Gura mea va rosti cuvinte înþelepte * ºi cugetul inimii mele, înþelegere; 5 voi pleca spre pilde urechea mea * ºi voi desluºi enigma mea cântând din harpã. 6 De ce sã mã tem în zilele nefericite, * când nelegiuirea duºmanilor mei mã înconjoarã? 7 Ei îºi pun încrederea în bunãstarea lor * ºi cu mulþimea bogãþiilor lor se laudã. 8 Nici un om nu se va putea rãscumpãra pe sine * ºi nici nu va putea sã-i dea lui Dumnezeu preþul rãscumpãrãrii sale; 9 cãci preþul sufletului este atât de mare, * ºi niciodatã nu va fi cu putinþã 10 sã rãmânã cineva în viaþã fãrã de sfârºit * încât sã nu vadã niciodatã mormântul. 11 Ba da, va vedea: mor ºi înþelepþii, † pier împreunã nebunul ºi cel fãrã de minte * ºi lasã altora bunãstarea lor. 12 Mormântul le va fi casã în veac, † locuinþa lor din neam în neam, * deºi cu numele lor ºi-au numit terenurile proprii. 13 Dar omul nu poate rãmâne mult în strãlucire; * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Batjocuri ºi ocãri am îndurat de la ei, dar Domnul este cu mine ca un rãzboinic puternic. 2
Ant. 2 Elibereazã-mã, Doamne; pune-mã alãturi de tine, ºi apoi nu are decât sã lupte oricine împotriva mea! 14
II Aceasta este soarta celor care se încred în ei înºiºi; * acesta este sfârºitul acelora care se complac în vorbe goale.
22
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
15
Sunt duºi ca o turmã în locuinþa morþilor * ºi moartea îi va paºte. Coboarã de-a dreptul în mormânt, † li se ºterge orice urmã, * lãcaºul lor este locuinþa morþilor. 16 Dar Dumnezeu va rãscumpãra sufletul meu, * mã va lua de sub puterea locuinþei morþilor. 17 Nu te teme când cineva se îmbogãþeºte * ºi când creºte faima casei sale, 18 pentru cã nu ia nimic cu el când moare * ºi faima lui nu coboarã dupã el. 19 Chiar dacã, în viaþa lui, sufletul sãu se considera binecuvântat: * „Te vor lãuda pentru cã ai agonisit binele”, 20 va coborî alãturi de strãmoºii sãi, * care nu vor mai vedea niciodatã lumina. 21 Omul, cât timp este în cinste, nu înþelege, * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Elibereazã-mã, Doamne; pune-mã alãturi de tine, ºi apoi nu are decât sã lupte oricine împotriva mea! Ant. 3 Ai fost jertfit, Doamne, ºi ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu, prin sângele tãu. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 4,11
Vesperele
23
10
ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ai fost jertfit, Doamne, ºi ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu, prin sângele tãu. LECTURA SCURTà 1Cor 1,27b-30 Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu. Iar voi, datoritã lui, sunteþi în Cristos Isus, care pentru noi a fost fãcut de Dumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea. RESPONSORIUL SCURT R. Ne închinãm þie, Cristoase, * ºi te binecuvântãm! Ne închinãm. V. Cãci prin crucea ta sfântã ai rãscumpãrat lumea. * ªi te binecuvântãm! Slavã Tatãlui. Ne închinãm. Ant. la Magnificat: Putere am sã-mi dau viaþa ºi iarãºi sã o iau înapoi. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt.
24
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
50
Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Putere am sã-mi dau viaþa ºi iarãºi sã o iau înapoi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l adorãm pe Mântuitorul neamului omenesc, care, murind, a nimicit moartea, ºi, înviind din morþi, ne-a fãcut pãrtaºi de viaþa dumnezeiascã. Sã-i cerem cu umilinþã: Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm mai adânc în pãtimirea ta prin pocãinþã, – ca sã dobândim mãrirea învierii! Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mângâietoarea mâhniþilor, – ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe care ºi noi o primim de la tine! Dãruieºte-le credincioºilor harul ca, în greutãþile lor, sã fie pãrtaºi la pãtimirea ta, – pentru ca mântuirea ta sã se vãdeascã în ei! Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce,
Completoriul
25
– dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori! Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupul mãririi tale – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, dã-ne harul sã celebrãm astfel misterul pãtimirii Domnului, încât sã ne învrednicim a dobândi iertarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã.
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
26
Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã.
Completoriul
27
7
Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a LECTURA SCURTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel
Marþi, Sãptãmâna Sfântã
28 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.