VINERI SÃPTÃMÂNA A IV-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare.
Oficiul lecturilor
3
Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pãrinþii noºtri ne-au povestit despre puterea Domnului ºi faptele minunate pe care le-a sãvârºit, aleluia. Psalmul 77 (78),1-39 Bunãtatea Domnului ºi infidelitatea poporului în istoria mântuirii Acestea au devenit exemple pentru noi (1Cor 10,6). I Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea; * pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele! 2 Voi deschide gura mea în parabole, * voi descoperi cele tãinuite din vechime; 3 ceea ce am auzit ºi am cunoscut, * ceea ce ne-au povestit pãrinþii noºtri 4 nu le vom þine ascunse de fiii lor; † vom vesti generaþiei viitoare faptele glorioase ale Domnului, * puterea ºi minunile pe care el le-a fãcut. 5 A statornicit o mãrturie în Iacob † ºi a pus o lege în Israel; * a poruncit pãrinþilor noºtri sã facã cunoscute acestea fiilor lor, 1
4
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
6
ca sã cunoascã generaþia viitoare, † fiii care se vor naºte. * Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor, 7 pentru ca aceºtia sã-ºi punã încrederea în Dumnezeu, * sã nu uite lucrãrile lui Dumnezeu ºi sã pãzeascã poruncile sale. 8 Sã nu fie ca pãrinþii lor, o generaþie neascultãtoare ºi rãzvrãtitã; † o generaþie care avea o inimã nestatornicã * ºi al cãrei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu. 9 Fiii lui Efraim, cei ce întind arcul ºi trimit sãgeata, * au dat înapoi în ziua bãtãliei. 10 N-au pãzit legãmântul lui Dumnezeu * ºi au refuzat sã umble în legea lui. 11 Ei au uitat de faptele lui, * de minunile pe care le arãtase lor. 12 În faþa pãrinþilor lor a sãvârºit minuni, * în þara Egiptului, în câmpia Þoan. 13 A despicat marea ºi i-a trecut prin ea * ºi a ridicat apele ca un dig. 14 I-a cãlãuzit din nor în timpul zilei * ºi noaptea întreagã cu lumina focului. 15 A despicat stânci în pustiu * ºi le-a dat sã bea ca din abisul cel mare. 16 A fãcut sã iasã izvoare din stâncã * ºi apa sã curgã în torente. Ant. Pãrinþii noºtri ne-au povestit despre puterea Domnului ºi faptele minunate pe care le-a sãvârºit, aleluia. Ant. 2 Fiii lui Israel au mâncat manã ºi au bãut apã din piatra spiritualã ce mergea în urma lor, aleluia. II 17
Dar ei au continuat sã pãcãtuiascã împotriva lui, * sã se rãzvrãteascã împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
Oficiul lecturilor 18
5
L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, * cerându-i mâncare dupã sufletul lor. 19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu ºi au zis: * „Oare va putea Dumnezeu sã ne întindã masã în pustiu?” 20 Iatã, a lovit stânca ºi au þâºnit ape ºi s-au revãrsat ºuvoaie. † „Dar oare pâine e în stare sã ne dea * sau sã procure carne poporului sãu?” 21 Atunci a auzit Domnul ºi s-a mâniat, † s-a aprins foc împotriva lui Iacob * ºi mânia lui s-a ridicat asupra lui Israel, 22 cãci nu s-au încrezut în Dumnezeu * ºi n-au sperat în mântuirea lui. 23 Totuºi, el a poruncit norilor de sus * ºi a deschis porþile cerului: 24 a fãcut sã plouã asupra lor mana, spre mâncare, * le-a dat lor pâine din ceruri. 25 Omul a mâncat pâinea îngerilor; * le-a trimis hranã din belºug. 26 A stârnit în vãzduh vântul de la rãsãrit * ºi a dezlãnþuit cu puterea lui vântul de la miazãzi. 27 A fãcut sã plouã peste ei carne ca pulberea, * ºi pãsãri înaripate cât nisipul mãrii, 28 le-a fãcut sã cadã în mijlocul taberei lor, * de jur împrejurul corturilor lor. 29 Ei au mâncat ºi s-au sãturat bine, * el le-a adus ceea ce au poftit. 30 Încã nu-ºi potoliserã pofta * ºi mâncarea era încã în gura lor 31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor † ºi i-a nimicit pe cei mai puternici dintre ei * ºi i-a doborât pe cei aleºi ai lui Israel. Ant. Fiii lui Israel au mâncat manã ºi au bãut apã din piatra spiritualã ce mergea în urma lor, aleluia. Ant. 3 ªi-au amintit cã Dumnezeu e stânca lor ºi mântuitorul lor, aleluia.
6
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
III Cu toate acestea, au pãcãtuit iarãºi, * n-au crezut în faptele lui minunate. 33 De aceea a spulberat într-o suflare zilele lor * ºi anii lor degrabã. 34 Când Dumnezeu lovea de moarte, * ei îl cãutau, se întorceau ºi se îndreptau spre el. 35 κi aduceau aminte cã Dumnezeu este stânca lor * ºi cã Dumnezeu, Cel Preaînalt, este mântuitorul lor. 36 Dar îl înºelau cu gura * ºi-l minþeau cu limba. 37 Inima lor nu era sincerã faþã de el * ºi nu erau fideli faþã de legãmântul sãu. 38 Dar el, fiind îndurãtor, le ierta vinovãþia, † de multe ori ºi-a potolit mânia * ºi nu a dat drumul furiei sale în întregime. 39 κi amintea cã ei sunt trup, * o suflare ce trece ºi nu se mai întoarce. Ant. ªi-au amintit cã Dumnezeu e stânca lor ºi mântuitorul lor, aleluia. 32
V. De învierea ta Cristoase, aleluia! R. Se bucurã cerurile ºi pãmântul, aleluia!
LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan
17,1-18
Babilonul cel mare Eu, Ioan, am vãzut, 1 ºi a venit unul dintre cei ºapte îngeri care aveau cele ºapte cupe ºi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino, îþi voi arãta judecata desfrânatei celei mari care stã pe ape multe, 2 cu care s-au desfrânat regii pãmântului, iar locuitorii de pe pãmânt s-au îmbãtat cu vinul desfrânãrii ei”. 3 ªi m-a dus în duh într-un pustiu. Am vãzut acolo o femeie aºezatã pe o fiarã de un roºu aprins, acoperitã cu nume de blasfemie, având ºapte capete ºi zece coarne. 4 Iar femeia era îmbrãcatã
Oficiul lecturilor
7
în purpurã ºi în roºu aprins, împodobitã cu aur, cu pietre preþioase ºi mãrgãritare. Avea în mânã un potir de aur plin cu ororile ºi necurãþiile desfrânãrii sale. 5 Pe frunte avea scris un nume misterios: „Babilonul cel mare, mama desfrânatelor ºi nelegiuirilor pãmântului”. 6 ªi am vãzut femeia îmbãtatã de sângele sfinþilor ºi de sângele martirilor lui Isus. ªi mult m-am mirat când am vãzut-o. 7 Dar îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îþi voi spune misterul femeii ºi al fiarei care o poartã, care are ºapte capete ºi zece coarne. 8 Fiara pe care ai vãzut-o era ºi nu mai este. Se va ridica din abis ca sã meargã spre pieire. Iar locuitorii pãmântului, al cãror nume nu a fost scris în cartea vieþii de la întemeierea lumii, vor fi cuprinºi de uimire vãzând fiara care era ºi nu mai este, dar va veni din nou. 9 Aici trebuie o minte care sã aibã înþelepciune! Cele ºapte capete sunt ºapte munþi pe care era aºezatã femeia. Mai sunt ºi ºapte regi. 10 Cinci au cãzut, unul este, celãlalt încã nu a venit, iar când va veni trebuie sã rãmânã puþin. 11 Fiara, care era ºi care nu mai este, este chiar ca al optulea rege. El este dintre cei ºapte ºi merge spre pieire, 12 iar cele zece coarne pe care le-ai vãzut sunt zece regi care n-au primit încã regatul, însã vor primi autoritatea regeascã pentru o orã împreunã cu fiara. 13 Aceºtia au un singur gând: sã dea puterea ºi autoritatea lor fiarei. 14 Ei vor duce rãzboi împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge, pentru cã este Domnul domnilor ºi Regele regilor, ºi cei care sunt împreunã cu el sunt aleºi, chemaþi ºi credincioºi”. 15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai vãzut ºi pe care stã desfrânata sunt popoare ºi mulþimi, naþiuni ºi limbi. 16 Cele zece coarne pe care le-ai vãzut ºi fiara o vor urî deopotrivã, o vor jefui ºi o vor lãsa goalã, vor devora carnea ei ºi o vor arde în foc, 17 pentru cã Dumnezeu le-a pus în inimã sã-i îndeplineascã planul ºi, fãcând acelaºi plan, sã dea autoritatea lor fiarei pânã când vor fi împlinite cuvintele lui Dumnezeu. 18 Iar femeia pe care ai vãzut-o este cetatea cea mare, care are autoritate peste regii pãmântului”.
8
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
RESPONSORIUL Ap 17,14; 6,2b R. Regii pãmântului vor duce rãzboi împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge; * pentru cã el este Domnul domnilor ºi Regele regilor, aleluia! V. I s-a dat o coroanã ºi a pornit învingãtor ca sã învingã, * pentru cã. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea cãtre corinteni, a sfântului Clement I, papã (Cap. 36, 1-2; 37-38: Funk 1, 107-109)
Multe cãrãri, o singurã cale Preaiubiþilor, calea pe care gãsim mântuirea este Isus Cristos, preotul jertfei noastre, apãrãtor ºi sprijin al slãbiciunii noastre. Prin el, privim înãlþimea cerurilor, prin el, noi contemplãm chipul preacurat ºi sublim al lui Dumnezeu, prin el, au fost deschiºi ochii inimii noastre, prin el, înfloreºte în luminã mintea noastrã insensibilã ºi întunecatã, prin el, Domnul a voit sã gustãm ºtiinþa nemuritoare. El, fiind strãlucirea gloriei lui Dumnezeu, este cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moºtenit un nume mai deosebit decât al lor (cf. Evr 1,3-4). Aºadar, fraþilor, sã luptãm cu toate forþele sub poruncile sale sfinte ºi perfecte. Sã privim soldaþii care slujesc sub comandanþii noºtri, cu câtã disciplinã, docilitate ºi supunere îndeplinesc ordinele primite! Nu toþi sunt comandanþi supremi, sau comandanþi peste o mie, peste o sutã sau peste cincizeci de soldaþi ºi aºa mai departe. Însã fiecare în rangul sãu îndeplineºte ceea ce este poruncit de rege ºi de comandanþii superiori. Cei mari nu pot sã stea fãrã cei mici, nici cei mici nu pot sã stea fãrã cei mari. Unii se aflã amestecaþi cu ceilalþi, de aici rezultã utilitatea reciprocã. Ca exemplu sã ne foloseascã trupul nostru. Capul nostru fãrã picioare nu este nimic, ca ºi picioarele fãrã cap. Chiar ºi mãdularele cele mai mici ale trupului nostru
Oficiul lecturilor
9
sunt necesare ºi folositoare pentru întregul organism. Ba, mai mult, toate se acordã ºi se supun aceluiaºi scop care este mântuirea întregului trup. Tot ceea ce noi suntem în totalitatea trupului nostru rãmânem în Isus Cristos. Fiecare sã fie supus aproapelui sãu, conform cu darul harului acordat lui. Cel puternic sã se îngrijeascã de cel slab, cel slab sã-l respecte pe cel puternic. Cel bogat sã-l ajute pe cel sãrac, cel sãrac sã-l laude pe Dumnezeu, pentru cã i-a acordat harul sã existe cineva care vine în ajutorul lipsurilor sale. Cel înþelept sã-ºi arate înþelepciunea sa nu prin cuvinte, ci prin fapte bune. Cel umil sã nu dea mãrturie despre sine însuºi, ci sã-i lase pe alþii sã dea mãrturie despre el. Cel care este curat cu trupul sã nu se laude, ci sã-i recunoascã meritul celui care îi acordã darul stãpânirii de sine. Aºadar, fraþilor, sã luãm în considerare din ce materie suntem fãcuþi, cine suntem ºi cu ce naturã am intrat în lume. Cel care ne-a creat ºi plãsmuit ne-a introdus în lumea sa, fãcându-ne sã ieºim dintr-o noapte lugubrã. El ne-a înzestrat cu bunuri mari încã mai înainte de a ne naºte. Prin urmare, primind toate lucrurile de la el, trebuie sã-i mulþumim pentru toate. Lui sã-i fie glorie în vecii vecilor. Amin. RESPONSORIUL Col 1,18; 2,12b.9-10.12a R. El este capul trupului, al Bisericii; el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi. * În el aþi fost înviaþi, prin credinþã, împreunã cu el, prin credinþa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi, aleluia! V. În el locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii, trupeºte, ºi voi aþi fost copleºiþi de plinãtatea lui, înmormântaþi cu el în Botez. * În el. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti izvorul libertãþii ºi mântuirii noastre. Ascultã glasul celor care te implorã ºi, dupã cum i-ai rãscumpãrat prin vãrsarea sângelui Fiului tãu,
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
10
dã-le harul sã trãiascã prin tine ºi sã se bucure neîncetat de ocrotirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”.
Laudele
11
Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cristos s-a dat pe sine pentru noi ca ofrandã ºi jertfã lui Dumnezeu, aleluia! Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.
12
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
10
Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrã de lege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Cristos s-a dat pe sine pentru noi ca ofrandã ºi jertfã lui Dumnezeu, aleluia! Ant. 2 Ierusalime, cetatea lui Dumnezeu, cu luminã vie vei strãluci, aleluia! Cântarea Tob 13,8-11.13-14ab.15-16ab Aduceri de mulþumire pentru eliberarea poporului
Laudele
13
Mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul... strãlucind de slava lui Dumnezeu (Ap 21,10-11). 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! 9 Ierusalime, cetate sfântã, * Domnul te pedepseºte pentru faptele mâinilor tale. 10 Preamãreºte pe Domnul prin fapte bune * ºi binecuvânteazã pe regele veacurilor, ca din nou sã fie înãlþat cu bucurie * cortul lui în mijlocul tãu, ºi el sã-i mângâie în tine pe toþi cei duºi în robie * ºi sã-i iubeascã în tine pe toþi sãrmanii în toþi vecii vecilor. 11 Luminã vie va strãluci * pânã la toate marginile pãmântului; popoare multe vor veni la tine din depãrtare ºi de la capãtul lumii, † pentru numele tãu sfânt, * purtând în mâini daruri pentru regele cerului. Generaþie dupã generaþie îºi va gãsi în tine bucuria * ºi numele cetãþii alese va dãinui în vecii vecilor. 13 Bucurã-te, aºadar, ºi te veseleºte * pentru fiii celor drepþi, cãci toþi se vor aduna * ºi-l vor binecuvânta pe Domnul cel veºnic. 14ab Fericiþi cei care te iubesc * ºi fericiþi cei care se vor bucura în pacea ta. 15 Suflete al meu, binecuvânteazã-l pe Domnul, regele cel mare, * 16ab cãci în cetatea Ierusalimului va fi ziditã casa lui pentru toate veacurile. Ant. Ierusalime, cetatea lui Dumnezeu, cu luminã vie vei strãluci, aleluia! Ant. 3 Am vãzut noul Ierusalim coborând din cer, aleluia!
14
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino sã-þi arãt Mireasa Mielului! (Cf. Ap 21,9). 12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Am vãzut noul Ierusalim coborând din cer, aleluia! Fap 5,30-32 LECTURA SCURTà Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor, ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul.
Laudele
15
Ant. la Benedictus: Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi iarãºi vã voi lua la mine, pentru ca unde sunt eu sã fiþi ºi voi, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi iarãºi vã voi lua la mine, pentru ca unde sunt eu sã fiþi ºi voi, aleluia!
16
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Dumnezeu Tatãl l-a înviat pe Cristos prin Duhul Sfânt ºi va da viaþã ºi trupurilor noastre muritoare. De aceea, sã-l rugãm: Dã-ne viaþã, Doamne, prin Duhul Sfânt! Pãrinte sfânt, care ai primit jertfa de ardere de tot a Fiului tãu, înviindu-l din morþi, – primeºte ofranda noastrã de astãzi ºi cãlãuzeºte-ne spre viaþa veºnicã! Priveºte astãzi cu bunãtate la lucrãrile noastre, – ca sã fie spre mãrirea ta ºi spre sfinþirea tuturor! Munca noastrã, astãzi, sã nu fie zadarnicã, ci sã slujeascã tuturor oamenilor, – ºi ajutã-ne ca, lucrând astfel, sã ajungem în împãrãþia ta! Deschide-ne astãzi ochii ºi inima cãtre fraþii noºtri, – ca sã ne iubim ºi sã ne slujim unii pe alþii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti izvorul libertãþii ºi mântuirii noastre. Ascultã glasul celor care te implorã ºi, dupã cum i-ai rãscumpãrat prin vãrsarea sângelui Fiului tãu, dã-le harul sã trãiascã prin tine ºi sã se bucure neîncetat de ocrotirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Ora medie
17
IMNUL
Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),161-168 XXI (Sin) Fãrã temei mã prigonesc cei puternici, * dar inima mea se teme numai de cuvântul tãu. 162 Eu tresalt de bucurie pentru fãgãduinþa ta, * ca acela care a gãsit o comoarã mare. 163 Urãsc ºi nu pot suferi minciuna, * însã iubesc legea ta. 164 De ºapte ori pe zi îþi aduc laudã * pentru judecãþile tale drepte. 165 Cei care iubesc legea ta se bucurã de multã pace, * nici o piedicã nu le stã în cale. 166 Aºtept mântuirea ta, Doamne, * ºi împlinesc poruncile tale. 167 Sufletul meu pãzeºte învãþãturile tale * ºi le iubeºte nespus de mult. 161
18 168
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Pãzesc poruncile ºi învãþãturile tale, * toate cãile mele stau sub privirea ta. Psalmul 132 (133) Bucuria armoniei frãþeºti
Sã ne iubim unii pe alþii fiindcã dragostea e de la Dumnezeu (1In 4,7). 1 Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este * ca fraþii sã locuiascã împreunã! 2 Este ca untdelemnul de preþ pe cap, † care coboarã pe barbã, pe barba lui Aron, * care se prelinge pe marginea veºmintelor sale. 3 Este ca roua de pe Hermon, * care coboarã pe Munþii Sionului; pentru cã acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, * viaþa pentru totdeauna. Psalmul 139 (140),2-9.13-14 Tu eºti scãparea mea Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor (Mt 26,45). 2 Scapã-mã, Doamne, de omul rãu, * ocroteºte-mã de omul violent, 3 de cei care urzesc rele în inima lor * ºi toatã ziua pregãtesc rãzboaie. 4 ªi-au ascuþit limbile precum ºarpele, * venin de viperã este pe buzele lor. 5 Pãzeºte-mã, Doamne, de mâinile pãcãtosului, † ocroteºte-mã de omul violent, * de cei care cautã sã punã capcane paºilor mei! 6 Cei mândri mi-au pregãtit laþuri în ascuns † ºi mi-au întins funii ca o plasã, * mi-au aºezat capcane pe cãrare. 7 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu; * ascultã, Doamne, glasul rugãciunii mele!”
Vesperele
19
8
Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti puterea mântuirii mele, * acoperã capul meu în ziua luptei. 9 Nu împlini, Doamne, dorinþele celui nelegiuit, * nu-l lãsa sã-i reuºeascã planul. 13 ªtiu cã Domnul va face dreptate celui umil * ºi va face dreptate celor sãrmani. 14 Da, cei drepþi vor lãuda numele tãu * ºi cei neprihãniþi vor locui în faþa ta. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Gal 3,27-28 Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristos. Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti izvorul libertãþii ºi mântuirii noastre. Ascultã glasul celor care te implorã ºi, dupã cum i-ai rãscumpãrat prin vãrsarea sângelui Fiului tãu, dã-le harul sã trãiascã prin tine ºi sã se bucure neîncetat de ocrotirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
20 IMNUL
O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, aleluia! Psalmul 144 (145) Lauda maiestãþii dumnezeieºti Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt! (Ap 16,5). I
Vesperele
21
1
O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc † ºi sã binecuvântez numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 2 Te voi binecuvânta în toate zilele † ºi voi lãuda numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, * mãreþia lui este fãrã margini. 4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale * ºi vor istorisi minunile tale. 5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale * ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate. 6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare * ºi vor vorbi despre mãreþia ta; 7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini * ºi vor proclama dreptatea ta. 8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faþã de toþi, * el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã. 10 Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale, * ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze; 11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale * ºi sã-þi facã cunoscutã puterea. 12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor mãreþiile tale * ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale. 13a Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor * ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie. Ant. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, aleluia! Ant. 2 Regelui veacurilor, celui nemuritor ºi nevãzut, toatã cinstea ºi mãrirea, aleluia! II 13b
Domnul este fidel în toate cuvintele sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale.
22
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
14
Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã * ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi. 15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, * tu le dai hranã la vreme potrivitã. 16 Tu deschizi mâinile tale * ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã. 17 Drept este Domnul pe toate cãile sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, * de toþi cei care-l cheamã în adevãr. 19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, * le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã; 20 Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc * ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi. 21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, † toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt * în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Regelui veacurilor, celui nemuritor ºi nevãzut, toatã cinstea ºi mãrirea, aleluia! Ant. 3 Puterea mea ºi eliberarea mea este Domnul ºi el mi-a fost mântuire, aleluia! Cântarea
Ap 15,3b-4
Imn de adorare 3b
Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Puterea mea ºi eliberarea mea este Domnul ºi el mi-a fost mântuire, aleluia!
Vesperele
23
LECTURA SCURTÃ Evr 5,8-10 Deºi era Fiu, Cristos a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit, iar dupã ce a fost fãcut desãvârºit, a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentru toþi cei care ascultã de el, fiind numit de Dumnezeu mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Pãstorul cel bun ºi-a dat viaþa pentru oile sale, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa,
24
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
55
dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pãstorul cel bun ºi-a dat viaþa pentru oile sale, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos, izvorul vieþii ºi începutul a toatã puterea, ºi sã-l rugãm: Doamne, instaureazã în lume împãrãþia ta! Isuse, Mântuitorule, care ai fost dat morþii în trup, dar ai înviat în Duhul Sfânt, – dã-ne harul ca, murind pentru pãcat, sã trãim prin Duhul Sfânt! Tu, care i-ai trimis pe ucenici în lumea întreagã pentru a propovãdui evanghelia la toatã fãptura, – dãruieºte-le vestitorilor evangheliei harul sã trãiascã din Duhul tãu Sfânt! (Doamne, instaureazã în lume împãrãþia ta!) Þie þi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt, ca sã dai mãrturie despre adevãr; – pãstreazã în spiritul adevãrului inimile celor care ne conduc! Tu, care faci toate noi ºi ne porunceºti sã aºteptãm în priveghere împãrãþia ta, – dã-ne harul ca, aºteptând cu dor un cer nou ºi un pãmânt nou, sã muncim cu mai multã râvnã în lumea de acum! Tu, care ai coborât în iad pentru ca ºi celor morþi sã le fie vestitã bucuria evangheliei, – fii tu însuþi bucuria ºi speranþa glorioasã a celor rãposaþi! Tatãl nostru.
Completoriul
25
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti izvorul libertãþii ºi mântuirii noastre. Ascultã glasul celor care te implorã ºi, dupã cum i-ai rãscumpãrat prin vãrsarea sângelui Fiului tãu, dã-le harul sã trãiascã prin tine ºi sã se bucure neîncetat de ocrotirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL
Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!
26
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?
Completoriul
27
16
Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Cf. Ier 14,9b LECTURA SCURTà Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia.
Vineri, sãptãmâna a IV-a din timpul pascal
28
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.
29