22 iulie SFÂNTA MARIA MAGDALENA Comemorare Primitã în rândul ucenicilor lui Cristos, a fost prezentã la moartea lui, iar în zorii zilei de Paºti a fost prima care s-a învrednicit sã-l vadã pe Rãscumpãrãtorul înviat (Mc 16,9). Cultul ei s-a rãspândit în Biserica occidentalã mai ales începând din secolul al XII-lea.
Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
2 8
O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Dumnezeu, cel care este minunat în sfinþii sãi. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNuL O stea luminoasã-a faimoasei Magdale, Cinstire aducem memoriei tale. Iubirea curatã te þine legatã De Domnul cum n-a fost fãpturã vreodatã, Pãcatul te þine captivã o vreme, Dar inima-n tine suspinã ºi geme.
Oficiul lecturilor
3
Gãsindu-l pe Domnul verºi lacrimi de sânge, Iar el de pe drumul pierzãrii te strânge. Satana te þine ca ºapte jivine Pe care Cristos le alungã din tine. Complet te transformã iubirea fierbinte; A lui eºti cu totul de-acum înainte. ªezând la picioare, asculþi tot ce zice Maestrul. Cu alte femei ucenice Pãºeºti dupã Domnul, fãcând cu drag micii Echipe de-apostoli umile servicii. Balsamul ce-l torni pe picioare apare Ca semn-prevestire de tristã-ngropare. Cu Maica Fecioarã în Vinerea Sfântã Veghezi lângã cruce cu inima frântã. Eºti mare Marie, cum sunt uriaºii. Pe cãile vieþii condu-ne tu paºii. De viaþa trãitã ne este ruºine; Tu dã-ne cãinþã ºi-ndemn cãtre bine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 2
4
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
7
Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. ªi-a deschis gura cu înþelepciune, pe buzele ei sunt cuvinte de bunãtate. Ant. 2 Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã. Psalmul 44 (45) I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. 2
Ant. Femeile sfinte care ºi-au pus speranþa în Dumnezeu îi vor cânta un imn de laudã.
Oficiul lecturilor
5
Ant. 3 Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri; * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare, * când îºi face intrarea, îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Vor intra în casa Domnului cu bucurie ºi veselie. 11
V. Inima mea mediteazã mereu cuvântul tãu. R. Doamne, ajutorul meu ºi rãscumpãrãtorul meu.
LECTuRA îNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Coloseni
3,1-17
Viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dumnezeu Fraþilor, 1 dacã aþi înviat împreunã cu Cristos, cãutaþi cele de sus unde Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Cugetaþi la cele de sus ºi nu la cele de pe pãmânt,
6
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
3
cãci voi aþi murit ºi viaþa voastrã este ascunsã împreunã cu Cristos în Dumnezeu. 4 Când se va arãta Cristos, care este viaþa voastrã, atunci ºi voi vã veþi arãta împreunã cu el în glorie. 5 Aºadar, daþi morþii mãdularele pãmânteºti: desfrânarea, necurãþia, patima, pofta cea rea ºi lãcomia, care este idolatrie; 6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultãrii. 7 În acestea aþi umblat ºi voi odinioarã, când trãiaþi în astfel de vicii, 8 dar acum îndepãrtaþi ºi voi toate acestea: mânia, furia, rãutatea, blasfemia, vorbele ruºinoase din gura voastrã; 9 nu vã minþiþi unii pe alþii întrucât v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi împreunã cu faptele lui 10 ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou care se înnoieºte dupã chipul creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere, 11 unde nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos care este totul în toate. 12 Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã deci cu dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi rãbdare. 13 Îngãduiþi-vã unii pe alþii ºi, dacã cineva are vreo plângere împotriva altuia, iertaþi-vã! Aºa cum v-a iertat Domnul la fel sã vã iertaþi ºi voi. 14 Însã mai presus de toate acestea îmbrãcaþi-vã cu iubire, care este legãtura desãvârºirii. 15 Sã domneascã în inimile voastre pacea lui Cristos la care aþi fost chemaþi ca sã fiþi un singur trup ºi fiþi recunoscãtori. 16 Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spiri tuale. Cântaþi lui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre. 17 ªi tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, toate sã le faceþi în numele Domnului Isus, mulþumindu-i lui Dumnezeu Tatãl prin el. Gal 3,27-28; Ef 4,24 RESPONSORIuL R. Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos, în Cristos v-aþi îmbrãcat; aºadar nu mai este nici iudeu nici grec: * voi toþi sunteþi una în Cristos Isus.
Oficiul lecturilor
7
V. Îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã asemãnarea lui Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului. * Voi toþi.
LECTuRA A DOuA Din Omilii asupra Evangheliilor de sfântul Grigore cel Mare, papã (Omil. 25, 1-2.4-5: PL 76, 1189-1193)
Ardea de dorinþa dupã Cristos pe care îl credea luat Maria Magdalena, sosind la mormânt ºi negãsind trupul Domnului, a crezut cã a fost luat ºi a relatat acest lucru ucenicilor. Ei au venit sã vadã ºi s-au convins cã lucrurile erau exact cum le spusese femeia. Îndatã, despre ei se afirmã: Atunci discipolii s-au întors la ai lor; apoi se adaugã: Maria stãtea lângã mormânt, afarã, ºi plângea (In 20,10-11). În acest fapt trebuie sã luãm în considerare ce putere de iubire a pãtruns sufletul acestei femei, care nu se depãrta de mormântul Domnului chiar ºi dupã ce ucenicii se îndepãrtaserã. Ea îl cãuta pe cel pe care nu-l gãsea; plângea în aceastã cãutare ºi, aprinsã de o iubire vie faþã de el, ardea de dorinþã, crezând cã a fost luat. De aceea, s-a întâmplat cã a putut sã-l vadã numai ea care rãmãsese pentru a-l cãuta; pentru cã puterea lucrãrii bune constã în perseverenþã, aºa cum afirmã însuºi glasul Adevãrului: Cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit va fi mântuit (Mt 10,22). Aºadar, ea l-a cãutat mai înainte, dar nu l-a gãsit; a perseverat în cãutare ºi i s-a dat sã-l gãseascã. Astfel, s-a întâmplat cã dorinþele au crescut cu trecerea timpului ºi, crescând, au ajuns la obiectul cãutãrilor. Dorinþele sfinte cresc cu trecerea timpului. Dacã însã în aºteptare ele slãbesc, este semn cã nu erau dorinþe adevãrate. Au experimentat aceastã iubire arzãtoare toþi cei care au reuºit sã ajungã la adevãr. Astfel, David spune: Sufletul meu este însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu?
8
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
(Ps 41,3). De asemenea, Biserica spune în Cântarea Cântãrilor: Sunt rãnitã de iubire (cf. Ct 4,9). Ea spune din nou: Sufletul meu s-a topit (cf. Ct 5,6). Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi? (In 20,15). Este întrebatã cu privire la cauza durerii, pentru ca dorinþa sã creascã ºi, chemându-l pe nume pe cel pe care-l cautã, sã se aprindã ºi mai mult de iubire faþã de el. Isus i-a spus: Maria! (In 20,16). Dupã ce a numit-o cu apelativul generic al sexului fãrã sã fi fost recunoscut, o cheamã pe nume, ca ºi cum ar vrea sã spunã: „Recunoaºte-l pe cel care te-a recunoscut. Eu te cunosc nu aºa cum se cunoaºte o persoanã oarecare, ci într-un mod cu totul special”. Aºadar, Maria, chematã pe nume, îl recunoaºte pe Creator ºi strigã imediat: „Rabboni”, adicã „Învãþãtorule”; el era cel pe care ea îl cãuta în exterior ºi tot el era cel care o cãlãuzea, în interior, în cãutarea ei. RESPONSORIuL R. Întorcându-se de la mormântul Domnului, Maria Magdalena le-a vestit discipolilor: L-am vãzut pe Domnul. * Fericitã este aceea care a fost gãsitã vrednicã sã ducã, pentru prima datã, vestea despre viaþa înviatã. V. Plângându-l pe cel iubit, l-a vãzut pe cel pe care-l cãuta; l-a vãzut ºi a vestit fraþilor, * Fericitã este. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu unul-nãscut i-a încredinþat Mariei Magdalena, înaintea tuturor, vestirea bucuriei pascale. Dã-ne, te rugãm, harul ca, prin mijlocirea ºi prin exemplul ei, sã-l vestim pe Cristos cel înviat ºi sã-l vedem, odatã, domnind cu tine în slavã. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Laudele
9
Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNuL Când zorile zilei încep sã se-arate, Marie, ieºi iute din sfânta cetate. Pãzit de soldaþii puternicei Rome E locul spre care duci scumpe arome. Alergi în neºtire, cuprinsã de jale, Spre scumpa comoarã a inimii tale, Când, iatã, un înger îþi curmã avântul, Îþi spune cã Domnul lãsat-a mormântul. Iubirea primeºte pe drept recompensã; Îndatã trãieºti bucuria imensã Sã-l vezi chiar pe Domnul cã-þi iese-nainte, Cu drag adresându-þi alese cuvinte. Eºti prima la care Cristos îi apare Odatã-nviat, cãci în Vinerea Mare Ai stat lângã cruce, privindu-l cum moare, Þinând companie mâhnitei Fecioare. O, floare aleasã, crescutã-n Magdala, Din rãu întru bine schimbatu-þi-ai fala. Aprinde-ne focul iubirii divine, Rãniþi de iubire sã fim ca ºi tine. Memoria celei dintâi ucenice, Cristoase, pe toþi cãtre cer ne ridice. Exemplul ei sfânt întru totul urmându-l, Iubirea ne-anime ºi fapta, ºi gândul. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaþã, pe când nu se luminase încã de ziuã.
10
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
Psalmul 100 (101) Hotãrârile unui rege evlavios Dacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele (In 14,15). 1
Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea, * voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne. 2 Vreau sã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei; * când vei veni la mine? Voi umbla în curãþia inimii mele * înãuntrul casei mele. 3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu, † îl urãsc pe cel care face rãul * ºi nu se va apropia de mine. 4 Va fi departe de mine inima perversã; * ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu. 5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãu * îl voi nimici! Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatã * nu-l pot tolera. 6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã, † ca sã locuiascã împreunã cu mine. * Cel care umblã pe calea nevinovãþiei, acela îmi va sluji. 7 Nu va locui înãuntrul casei mele cel care practicã înºelãciunea; * cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei. 8 În fiecare dimineaþã îi voi face sã disparã pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt, * ca sã-i stârpesc din cetatea Domnului pe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea. Ant. În prima zi a sãptãmânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaþã, pe când nu se luminase încã de ziuã.
Laudele
11
Ant. 2 Inima mea arde, cãci doresc sã-l vãd pe Domnul meu. Caut ºi nu gãsesc unde l-au pus, aleluia! Cântarea Dan 3,26.27.29.34-41 Rugãciunea lui Azaria în cuptorul de foc Faceþi pocãinþã ºi convertiþi-vã, ca sã fie iertate pãcatele voastre (Fap 3,19). 26
Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit este numele tãu în veci, 27 cãci eºti drept * în toate câte ne-ai fãcut. 29 Cu adevãrat am pãcãtuit ºi am sãvârºit fãrãdelege * ºi am greºit în toate îndepãrtându-ne de tine. 34 De dragul numelui tãu te rugãm, nu ne pãrãsi pentru totdeauna * ºi nu rupe legãmântul tãu, 35 nu îndepãrta îndurarea ta de la noi, † de dragul lui Abraham, prietenul tãu, * ºi al lui Isaac, slujitorul tãu, ºi al lui Israel, sfântul tãu, 36 cãrora le-ai spus cã vei înmulþi seminþia lor * precum stelele cerului ºi precum nisipul de pe þãrmul mãrii. 37 Cãci am ajuns, Doamne, mai mici decât toate neamurile * ºi suntem înjosiþi astãzi pe tot pãmântul pentru pãcatele noastre; 38 ºi nu este în vremea noastrã † nici cãpetenie, nici profet ºi nici conducãtor, * nici ardere de tot, nici jertfã, nici prinos, nici jertfã de miresme plãcute, † nici loc pentru a aduce pârga înaintea ta, * ca sã putem afla îndurare.
12
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
39
Dar cu suflet înfrânt ºi în duh de umilinþã † sã fim primiþi de tine * ca o ardere de tot de berbeci ºi tauri 40 ºi ca zeci de mii de miei graºi. Aºa sã fie jertfa noastrã astãzi înaintea ta, † iar tu desãvârºeºte-i pe cei ce te urmeazã, * cãci nu vor fi fãcuþi de ruºine cei care se încred în tine. 41 ªi acum te urmãm din toatã inima, * cãutãm faþa ta ºi ne temem de tine. Ant. Inima mea arde, cãci doresc sã-l vãd pe Domnul meu. Caut ºi nu gãsesc unde l-au pus, aleluia! Ant. 3 Plângând, Maria s-a aplecat ºi s-a uitat în mormânt ºi a vãzut doi îngeri în veºminte albe ºezând acolo, aleluia! Psalmul 143 (144),1-10 Pentru biruinþã ºi pace Toate le pot în acela care mã întãreºte (Fil 4,13). 1 Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! † El îmi deprinde mâinile la luptã * ºi degetele pentru bãtãlie. 2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, * turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu. El este scutul meu în care mã încred, * el îmi dã în stãpânire poporul. 3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, * sau fiul omului cã îl iei în seamã? 4 Omul este ca o suflare, * zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, * atinge-te de munþi ºi vor fumega. 6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; * trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã!
Laudele
13
7
Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, † salveazã-mã de apele cele mari, * din mâna fiilor celor strãini, 8 cãci gurile lor spun minciunã * ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals. 9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, * pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine, 10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, * care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu, de sabia celui rãu. Ant. Plângând, Maria s-a aplecat ºi s-a uitat în mormânt ºi a vãzut doi îngeri în veºminte albe ºezând acolo, aleluia! Rom 12,1-2 LECTuRA SCuRTã Vã îndemn deci, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii, ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit. RESPONSORIuL SCuRT R. Nu mai plânge, Marie, * Domnul a înviat din morþi! Nu mai. V. Du-te la fraþii mei ºi spune-le: * Domnul a înviat din morþi. Slavã Tatãlui. Nu mai. Ant. la Benedictus: Înviind Isus în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, s-a arãtat întâi Mariei Magdalena din care scosese ºapte demoni. CÂNTAREA DIN EvANGhELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,
14
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
69
ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Înviind Isus în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, s-a arãtat întâi Mariei Magdalena din care scosese ºapte demoni. RuGãCIuNEA uNIvERSALã Fraþilor, sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, sfântul tuturor sfinþilor, rugându-l sã ne dea harul sã-i slujim în sfinþenie ºi dreptate în toate zilele vieþii noastre: Tu singur eºti sfânt, Doamne!
Ora medie
15
Tu ai voit sã fii ispitit pentru a fi asemenea nouã în toate, afarã de pãcat: – miluieºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai chemat pe toþi la iubire desãvârºitã: – sfinþeºte-ne, Doamne Isuse. Tu ne-ai poruncit sã fim sarea pãmântului ºi lumina lumii: – lumineazã-ne, Doamne Isuse. Tu ai venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit: – dã-ne harul sã-þi slujim cu umilinþã þie ºi fraþilor noºtri, Doamne Isuse. Tu eºti strãlucirea gloriei Tatãlui ºi chipul fiinþei sale: – dã-ne harul sã privim în glorie faþa ta, Doamne Isuse. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu unul-nãscut i-a încredinþat Mariei Magdalena, înaintea tuturor, vestirea bucuriei pascale. Dã-ne, te rugãm, harul ca, prin mijlocirea ºi prin exemplul ei, sã-l vestim pe Cristos cel înviat ºi sã-l vedem, odatã, domnind cu tine în slavã. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNuL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori,
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
16
Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face. Psalmul 118 (119),137-144 XVIII (Þade) Tu eºti drept, Doamne, * ºi nepãrtinitoare este judecata ta. 138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale * ºi în tot adevãrul. 139 Pe mine zelul mã consumã, * pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale. 140 Cuvântul tãu este încercat în foc * ºi slujitorul tãu îl iubeºte. 141 Sunt mic ºi dispreþuit, * dar nu uit învãþãturile tale. 142 Dreptatea ta este dreptate în veac * ºi legea ta este adevãr. 143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit, * dar poruncile tale sunt desfãtarea mea. 144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte, * fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc. Ant. ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face. Ant. 2 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne. 137
Ora medie
17
Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta e ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). I Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. Ant. Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne. 2
Ant. 3 Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascunde faþa de la mine. II Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 9
18
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
13
Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascunde faþa de la mine. LECTuRA SCuRTã
1Cor 9,26-27a
Eu aºa alerg, nu fãrã rost; aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul ºi îl fac sclav. V. Fericit omul pe care tu îl povãþuieºti, Doamne. R. ªi îl înveþi legea ta.
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu unul-nãscut i-a încredinþat Mariei Magdalena, înaintea tuturor, vestirea bucuriei pascale. Dã-ne, te rugãm, harul ca, prin mijlocirea ºi prin exemplul ei, sã-l vestim pe Cristos cel înviat ºi sã-l vedem, odatã, domnind cu tine în slavã. El care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte, în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.
Vesperele
vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNuL O stea luminoasã-a faimoasei Magdale, Cinstire aducem memoriei tale. Iubirea curatã te þine legatã De Domnul cum n-a fost fãpturã vreodatã, Pãcatul te þine captivã o vreme, Dar inima-n tine suspinã ºi geme. Gãsindu-l pe Domnul verºi lacrimi de sânge, Iar el de pe drumul pierzãrii te strânge. Satana te þine ca ºapte jivine Pe care Cristos le alungã din tine. Complet te transformã iubirea fierbinte; A lui eºti cu totul de-acum înainte. ªezând la picioare, asculþi tot ce zice Maestrul. Cu alte femei ucenice Pãºeºti dupã Domnul, fãcând cu drag micii Echipe de-apostoli umile servicii. Balsamul ce-l torni pe picioare apare Ca semn-prevestire de tristã-ngropare. Cu Maica Fecioarã în Vinerea Sfântã Veghezi lângã cruce cu inima frântã. Eºti mare Marie, cum sunt uriaºii. Pe cãile vieþii condu-ne tu paºii. De viaþa trãitã ne este ruºine; Tu dã-ne cãinþã ºi-ndemn cãtre bine. Amin.
19
20
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
PSALMODIA Ant. 1 Isus i-a spus Mariei: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Psalmul 14 (15) Doamne, cine va locui în cortul tãu? * Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt? 2 Cel care umblã fãrã prihanã, * face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã; 3 cel care nu calomniazã cu limba † ºi nu face rãu semenului sãu, * nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui. 4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ, * dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul. Chiar dacã i-ar fi spre pagubã, * nu-ºi calcã jurãmântul. 5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândã * ºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat. Cel care trãieºte astfel * nu se va clãtina în veci! Ant. Isus i-a spus Mariei: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?” Ant. 2 „L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus”. 1
Psalmul 111 (112) Fericit este omul care se teme de Domnul, * care îºi aflã mare plãcere în poruncile lui! 2 Seminþia lui va fi puternicã pe pãmânt * ºi urmaºii celor drepþi vor fi binecuvântaþi. 3 În casa lui va fi belºug ºi bogãþie, * dreptatea lui rãmâne pe vecie. 4 El rãsare ca o luminã în întuneric pentru cei drepþi, * el este blând, îndurãtor ºi drept. 5 Fericit este omul care are milã ºi dã cu împrumut, † el îºi rânduieºte bunurile cu dreptate. * 6 El nu se clatinã niciodatã. 1
Vesperele
21
Cel drept va fi amintit pentru totdeauna. * El nu se teme de zvonurile rele, inima lui e tare ºi se încrede în Domnul. † 8 Inima lui este în siguranþã, nu are nici o teamã, * pânã când va triumfa peste duºmanii sãi. 9 El este darnic faþã de cei sãraci, † dreptatea lui rãmâne în vecii vecilor * iar fruntea lui se înalþã cu cinste. 10 Cel nelegiuit va vedea ºi se va mânia, † va scrâºni din dinþi ºi se va topi. * Dorinþa pãcãtoºilor rãmâne neîmplinitã. Ant. „L-au luat pe Domnul meu ºi nu ºtiu unde l-au pus”. Ant. 3 Isus i-a zis: „Marie!” Ea, întorcându-se, i-a spus: „Rabboni”, ceea ce înseamnã „Învãþãtorule”. 7
Cântarea Ap 15,3b-4 Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Isus i-a zis: „Marie!” Ea, întorcându-se, i-a spus: „Rabboni”, ceea ce înseamnã „Învãþãtorule”. 3b
Rom 8,28-30 LECTuRA SCuRTã De fapt, ºtim cã el îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor care sunt chemaþi dupã planul lui. Cãci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fie asemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul
22
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
nãscut între mulþi fraþi; pe cei pe care de mai înainte i-a hotãrât, i-a ºi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a ºi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceºtia i-a ºi preamãrit. RESPONSORIuL SCuRT R. Nu mai plânge, Marie, * Domnul a înviat din morþi! Nu mai. V. Du-te la fraþii mei ºi spune-le: * Domnul a înviat din morþi. Slavã Tatãlui. Nu mai. Ant. la Magnificat: A venit Maria vestindu-le ucenicilor cã l-a vãzut pe Domnul, aleluia! CÂNTAREA DIN EvANGhELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.
Vesperele
23
Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. A venit Maria vestindu-le ucenicilor cã l-a vãzut pe Domnul, aleluia! RuGãCIuNEA uNIvERSALã Sã-l implorãm pe Dumnezeu Tatãl, izvorul a toatã sfinþenia, sã ne ducã la o viaþã sfântã prin exemplul ºi mijlocirea sfinþilor: Fã-ne sfinþi, Doamne, pentru cã tu eºti sfânt! Pãrinte sfânt, care voieºti sã ne numim ºi sã fim fiii tãi, – dã-i sfintei tale Biserici puterea sã te mãrturiseascã pe tot pãmântul. Pãrinte sfânt, care voieºti sã trãim în chip vrednic de chemarea noastrã ca sã-þi fim bineplãcuþi în toate, – dã-ne harul sã-þi aducem roade bogate de fapte bune. Pãrinte sfânt, care ne-ai împãcat cu tine prin Cristos, – pãzeºte-ne în numele tãu ca toþi sã fim una. Pãrinte sfânt, care ne-ai chemat la ospãþul ceresc, – prin pâinea coborâtã din cer, dã-ne harul sã creºtem în iubirea ta. Pãrinte sfânt, iartã greºelile tuturor pãcãtoºilor – ºi primeºte-i pe cei rãposaþi sã contemple strãlucirea feþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu unul-nãscut i-a încredinþat Mariei Magdalena, înaintea tuturor, vestirea bucuriei pascale. Dã-ne, te rugãm, harul ca, prin mijlocirea ºi prin exemplul ei, sã-l vestim pe Cristos cel înviat ºi sã-l vedem, odatã, domnind cu tine în slavã. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
24
Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNuL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav
Completoriul
25
Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.
26
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
18
M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Cf. Ier 14,9b LECTuRA SCuRTã Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIuL SCuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EvANGhELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29
Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!
22 iulie, sfânta Maria Magdalena
28
Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.