JOI SÃPTÃMÂNA A XXX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, inimile noastre, de pãcate încãrcate, Uºureazã-le de vinã, întru marea-þi bunãtate. Varsã-n ele cu-ndurare focul dragostei divine, Rupe lanþul ce le leagã ºi înalþã-le la tine. Ne simþim pribegi în lume, fãrã þarã, fãrã casã, Dor de þarã ne frãmântã, dor de casã ne apasã. Cãlãtori pe-a vieþii mare, tu eºti patria spre care, Suspinând, dorim s-ajungem, tu eºti portul de salvare. Fericit e omul care de iubire simte sete, Tu îi dai din apa vieþii, ca sã soarbã, sã se-mbete. Cel ce ºtie cãtre tine ochii minþii sã-ºi ridice, Ca spre stâlpul de luminã, e de mii de ori ferice.
Oficiul lecturilor
3
În veºmântul de luminã, Doamne, mare-þi este slava; În cereasca-mpãrãþie a ta glorie cânta-va Cel ce inima de patimi va-ncerca sã o despoaie, Înãlþând-o cãtre tine din mizerii ºi gunoaie. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Psalmul 43 (44) Nenorocirile poporului În toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit (Rom 8,37). I Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; † pãrinþii noºtri ne-au povestit * lucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor, în zilele de demult. 3 Tu cu mâna ta ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei, * ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã. 4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul, * ºi nu braþul lor i-a mântuit, ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale, * pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea. 5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule, * cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob! 6 Prin tine i-am respins pe duºmani † ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioare * pe cei care s-au ridicat împotriva noastrã. 7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meu * ºi nu sabia mi-a adus salvarea, 2
4
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
8
ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtri * ºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau. 9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua, * preamãrind mereu numele tãu. Ant. Ne-ai mântuit, Doamne, ºi preamãrim mereu numele tãu. Ant. 2 Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. II Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºine * ºi nu mai ieºi, Dumnezeule, alãturi de oºtirile noastre. 11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºului * ºi cei care ne urãsc ne pradã. 12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiere * ºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne. 13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtig * ºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui. 14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri, * de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru. 15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâni * ºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã. 16 Toatã ziua ocara este înaintea mea * ºi ruºinea îmi acoperã faþa, 17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte, * în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare. Ant. Iartã-ne, Doamne, ºi nu fã de ruºine moºtenirea ta. Ant. 3 Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. 10
III Toate acestea au venit peste noi, † dar n-am uitat de tine * ºi n-am cãlcat legãmântul tãu. 19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi * ºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta. 18
Oficiul lecturilor
5
20
Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacalii * ºi ne-ai acoperit cu umbra morþii. 21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostru * ºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin, 22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã, * el, care cunoaºte ascunziºurile inimii? 23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua, * suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere. 24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne? * Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit. 25 Pentru ce îþi ascunzi faþa? * Pentru ce uiþi de nenorocirea ºi de oprimarea noastrã? 26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf * ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt. Scoalã-te, Doamne, vino în ajutorul nostru * ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne! Ant. Scoalã-te, Doamne, ºi elibereazã-ne pentru îndurarea ta. V. Doamne, la cine sã mergem? R. Tu ai cuvintele vieþii veºnice. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Înþelepciunii
7,15-30
Înþelepciunea, chipul lui Dumnezeu Mie sã-mi dea Dumnezeu sã vorbesc precum gândesc ºi sã meditez în mod vrednic despre cele care mi-au fost date, pentru cã el este învãþãtorul înþelepciunii ºi îndreptarul celor înþelepþi; 16 pentru cã în mâna lui suntem ºi noi, ºi cuvintele noastre, ºi toatã înþelepciunea ºi lucrãrile înþelepciunii. 17 Pentru cã el mi-a dat înþelegerea adevãratã a celor care sunt, ca sã ºtiu alcãtuirea lumii ºi puterea elementelor, 15
6 18
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
începutul, sfârºitul ºi desfãºurarea timpului, întoarcerile anotimpurilor ºi prefacerile vãzduhului, 19 scurgerea anilor ºi orânduirea stelelor, 20 firea animalelor ºi apucãturile fiarelor, puterea duhurilor ºi cugetãrile oamenilor, diferenþele plantelor ºi puterile rãdãcinilor. 21 Am învãþat cele ce sunt ascunse ºi cele care sunt vizibile, pentru cã înþelepciunea, cea care a fãcut toate, m-a învãþat. 22 În înþelepciune se aflã un duh inteligent ºi sfânt, unic ºi multiplu, ager ºi iute, pãtrunzãtor, nepãtat, limpede ºi neatins, 23 iubitor de bine, ascuþit, liber, binefãcãtor, prieten al omului, neclintit, sigur ºi netulburat, atotputernic, atotºtiutor, care pãtrunde toate duhurile, chiar ºi pe cele mai inteligente, pe cele mai curate ºi pe cele mai subtile. 24 Înþelepciunea se poate miºca aºa de iute, încât, prin iuþeala ei, întrece orice miºcare. Ea pãtrunde ºi strãbate orice lucru datoritã puritãþii sale. 25 Ea este suflarea puterii lui Dumnezeu, revãrsarea limpede a mãreþiei Celui Atotstãpânitor, de aceea, nimic pãtat nu o poate atinge. 26 Ea este reflexul luminii veºnice, oglinda fãrã patã a lucrãrilor lui Dumnezeu ºi imaginea bunãtãþii sale. 27 Deºi este una singurã, ea poate toate; deºi ea însãºi nu se schimbã, înnoieºte universul; ea se dãruieºte sufletelor sfinte ºi face din ele profeþi ºi prieteni ai lui Dumnezeu. 28 Dumnezeu îl iubeºte numai pe acela care locuieºte împreunã cu înþelepciunea. 29 Ea este mai frumoasã decât soarele ºi întrece toate constelaþiile; dacã este pusã alãturi de lumina zilei, înþelepciunea îi este mult superioarã. 30 Cãci ziua dispare în faþa nopþii, pe când înþelepciunea rãmâne nebiruitã în faþa rãutãþii.
Oficiul lecturilor
7
RESPONSORIUL Col 1,15-16a; Înþ 7,26 R. Cristos Isus este chipul Dumnezeului nevãzut, primul nãscut din toatã creaþia; * pentru cã prin el au fost create toate. V. Înþelepciunea este reflexul luminii veºnice ºi imaginea bunãtãþii lui Dumnezeu. * Pentru cã. LECTURA A DOUA Din Discursuri împotriva arienilor ale sfântului Atanasiu, episcop (Disc. 2, 78.79: PG 26, 311.314)
Lucrurile create poartã amprenta ºi imaginea înþelepciunii Deoarece în noi ºi în toate celelalte lucruri se aflã imaginea creatã a Înþelepciunii, pe bunã dreptate, Înþelepciunea adevãratã ºi lucrãtoare, atribuindu-ºi sieºi ceea ce este propriu naturii sale, spune: Domnul m-a creat în lucrãrile sale (cf. Prov 8,22). În felul acesta, Domnul revendicã pentru sine, ca pe ceva propriu, tot ceea ce înþelepciunea noastrã spune cã este ºi are. Acest lucru nu pentru ca el, care este creatorul, sã fie obiect al creaþiei, ci pentru cã imaginea sa este imprimatã în operele sale. El exprimã acelaºi lucru atunci când afirmã: Cine pe voi vã primeºte, pe mine mã primeºte (Mt 10,40). Astfel, deºi el nu se poate numãra printre lucrurile create, totuºi, deoarece în lucruri sunt produse forma sa ºi figura sa ºi, deci, într-un anumit sens, el însuºi, Înþelepciunea, spune: Domnul m-a creat la începutul activitãþii sale înaintea oricãrei lucrãri (Prov 8,22). Motivul pentru care în lucrurile create este amprenta înþelepciunii sale este pentru ca lumea sã-l cunoascã pe Tatãl. În realitate, acest lucru ni-l învaþã Paul: Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vãdit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. De fapt, realitatea sa invizibilã poate fi cunoscutã cu mintea de la creaþia lumii (cf. Rom 1,20). De aceea, Cuvântul,
8
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
prin natura sa, nu este creat, ci este vorba de înþelepciunea care este în noi. Ea existã cu adevãrat, deci, pe bunã dreptate, i se afirmã existenþa creatã în noi. Totuºi, dacã ereticii nu vor vrea sã dea crezare acestor afirmaþii, sã ne rãspundã: este sau nu este vreo formã de înþelepciune în lucrurile create? Dacã nu este, atunci de ce afirmã Apostolul cu amãrãciune: În planul înþelept al lui Dumnezeu, lumea, cu toatã înþelepciunea sa, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu? (1Cor 1,21). Dacã nu este nici o înþelepciune, de ce se vorbeºte în Scripturã despre atâþia înþelepþi? De fapt, înþeleptul se teme ºi stã departe de rãu (Prov 14,16), cu înþelepciunea îºi construieºte casa (Prov 24,3). ªi Ecleziastul spune: Înþelepciunea omului îi reflectã chipul (Qoh 8,1). Apoi le reproºeazã celor temerari, spunând: Nu întreba cum de timpurile vechi erau mai bune decât prezentul, pentru cã o astfel de întrebare nu se inspirã din înþelepciune (Qoh 7,10). Cã în lucrurile create existã efectiv înþelepciune o atestã fiul lui Sirah cu urmãtoarele cuvinte: El a rãspândit-o asupra tuturor lucrãrilor sale, asupra tuturor muritorilor, dupã generozitatea sa a dãruit-o celor care îl iubesc (Sir 1,7-8). Ceea ce este dãruit nu este natura divinã a Înþelepciunii, care în sine nu poate fi divizatã ºi este una-nãscutã, ci numai imaginea sa, care strãluceºte în creaþie. Dacã este aºa, de ce ar trebui sã parã incredibil cã însãºi Înþelepciunea creatoare, care este modelul ºi imaginea înþelepciunii ºi ºtiinþei rãspândite în lume, sã spunã într-un anumit fel, despre sine: Domnul m-a creat în lucrãrile sale? Cea care a fost creatã este înþelepciunea care este în realitãþile universului nostru. Prin aceastã înþelepciune, cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale (Ps 18,2). Însã cealaltã Înþelepciune nu este creatã, ci creatoare. Înþ 7,22.23ab; 1Cor 2,10b RESPONSORIUL R. În înþelepciune se aflã un duh inteligent ºi sfânt, unic ºi multiplu, ager ºi iute, pãtrunzãtor, iubitor de bine,
Laudele
9
pe care nimeni nu-l poate opri; * are toatã puterea ºi pãtrunde toate duhurile. V. Duhul cerceteazã toate, chiar ºi profunzimile lui Dumnezeu; * are toatã puterea. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, te rugãm, fã sã creascã în noi credinþa, speranþa ºi iubirea ºi, ca sã ne învrednicim a dobândi ceea ce ne fãgãduieºti, fã-ne sã iubim ceea ce ne porunceºti. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când falnicul soare din ceruri revarsã Potop pe pãmânt de luminã noi iar sã -nãlþãm cãtre Domnul ºi ruga ºi gândul, Pe ziua de azi ajutorul cerându-l. Sã-i cerem ca limbii el frâu sã ne punã, S-o þinã departe de rãu ºi minciunã; Privirilor noastre sã punã perdele, Nimic întinat sã nu intre prin ele. Pãstreze-ne inima limpede, purã ªi mintea-nþeleaptã, cu dreaptã mãsurã, Dispuºi sã ne facã la post ºi la rugã ªi munþii mândriei din noi sã-i distrugã.
10
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
Când zilele noastre vor fi sã se-ncheie, Când moartea va stinge a vieþii scânteie, Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme Cristos în lãcaºul mãririi supreme. Mãrire sã-i fie cerescului Tatã, Mãrire aducem în cânt, totodatã, ªi Fiului, celui cu dânsul de-o fire, ªi Duhului Sfânt îi cântãm preamãrire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aratã-þi, Doamne, puterea, ºi vino sã ne mântuieºti. Psalmul 79 (80) Viziteazã, Doamne, via ta Vino, Doamne Isuse! (Ap 22,20). 2 Pãstor al lui Israel, ascultã, † tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, * tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta; 3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim, Beniamin ºi Manase * ºi vino sã ne mântuieºti. 4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, † cât va dura mânia ta, * fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu? 6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor * ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi. 7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri * ºi duºmanii noºtri râd de noi. 8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! 9 Tu ai scos o vie din Egipt * ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti. 10 Ai pregãtit terenul pentru ea, * i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul.
Laudele
11
11
S-au acoperit munþii de umbra ei * ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu. 12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare * ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu. 13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, * încât toþi trecãtorii o jefuiesc? 14 O pustieºte mistreþul din pãdure * ºi o pasc animalele sãlbatice. 15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! † Priveºte din cer ºi vezi, * viziteazã via aceasta. 16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta * ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi * sã piarã la ameninþarea feþei tale. 18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, * peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine. 19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, † tu ne vei da viaþã * ºi vom invoca numele tãu. 20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, * fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi! Ant. Aratã-þi, Doamne, puterea ºi vino sã ne mântuieºti. Ant. 2 Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Cântarea
Is 12,1-6
Bucuria poporului rãscumpãrat Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mine ºi sã bea (In 7,37). 1 Te preamãresc, Doamne, † fiindcã, deºi erai mânios împotriva mea, * mânia ta s-a abãtut de la mine ºi m-ai mângâiat. 2 Iatã, Dumnezeul mântuirii mele; * în el îmi pun toatã încrederea ºi nu mã voi mai teme.
12
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
Cãci tãria mea ºi lauda mea este Domnul * ºi el este mântuirea mea. 3 Veþi scoate apã cu bucurie * din izvoarele mântuirii. 4 ªi veþi spune în ziua aceea: * „Preamãriþi-l pe Domnul ºi invocaþi numele lui, vestiþi printre neamuri faptele lui minunate; * amintiþi-le cã preaînalt este numele lui! 5 Cântaþi Domnului, cãci a fãcut lucruri minunate! * Sã ºtie aceasta tot pãmântul! 6 Tresaltã de bucurie ºi înalþã laude, tu, care locuieºti în Sion, * cãci mare este în mijlocul tãu Sfântul lui Israel!” Ant. Lucruri mari a fãcut Domnul; vestiþi aceasta pe tot pãmântul. Ant. 3 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. † Psalmul 80 (81) Reînnoirea solemnã a legãmântului Luaþi seama sã nu fie în vreunul dintre voi o inimã înrãitã de necredinþã (Evr 3,12). 2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru, * † strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob! 3 Începeþi cântarea, bateþi toba, * sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã. 4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinã, * în ziua noastrã de sãrbãtoare. 5 Aceasta este o lege pentru Israel, * o poruncã a Dumnezeului lui Iacob! 6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif * când a ieºit din þara Egiptului. Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam: † 7 „I-am descãrcat povara de pe umeri * ºi mâinile lui au pus coºul jos.
Laudele
13
8
În necazul tãu ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat, † þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului, * te-am pus la încercare la apele de la Meriba. 9 Ascultã, poporul meu, † vreau sã dau mãrturie împotriva ta; * o, de m-ai asculta, Israele! 10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu, * sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin! 11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, † care te-am scos din þara Egiptului; * deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple. 12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu, * Israel nu mi-a dat ascultare. 13 Atunci i-am lãsat în voia inimii lor împietrite, * ca sã se conducã dupã planurile lor. 14 O, de m-ar asculta poporul meu, * de-ar umbla Israel pe cãile mele! 15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lor * ºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. 16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui, * ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna. 17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâu * ºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”. Ant. Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru. LECTURA SCURTÃ
Rom 14,17-19
Împãrãþia lui Dumnezeu nu constã în mâncare ºi bãuturã, ci în dreptate, pace ºi bucurie în Duhul Sfânt. Cine îl slujeºte în felul acesta pe Cristos este plãcut înaintea lui Dumnezeu ºi cinstit de oameni. Deci, sã cãutãm ceea ce duce la pacea ºi edificarea reciprocã. RESPONSORIUL SCURT R. În zorii dimineþii, * mã gândesc la tine, Doamne! În zorii.
14
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
V. Pentru cã ai fost ajutorul meu, * mã gândesc la tine, Doamne! Slavã Tatãlui. În zorii dimineþii, mã gândesc la tine, Doamne!
Ant. la Benedictus: Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.
Ora medie
15
Ant. Dã poporului tãu, Doamne, ºtiinþa mântuirii ºi ne iartã nouã pãcatele noastre! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Dumnezeu, Tatãl nostru, care ocroteºte pe fiii sãi ºi nu le dispreþuieºte rugãciunile. Sã-l implorãm toþi cu umilinþã: Lumineazã, Doamne, ochii noºtri! Îþi mulþumim, Doamne, pentru cã ne-ai luminat prin Fiul tãu: – copleºeºte-ne cu lumina lui de-a lungul acestei zile. Înþelepciunea ta, Doamne, sã ne cãlãuzeascã astãzi, – ca sã umblãm în înnoirea vieþii. Învaþã-ne sã îndurãm cu tãrie povara zilei, – ca sã-þi slujim pururi cu generozitate. Cãlãuzeºte astãzi gândurile, simþirile ºi faptele noastre, – ca sã colaborãm cu supunere la planurile providenþei tale. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, tu eºti lumina cea adevãratã ºi izvorul luminii. Dã-ne, te rugãm, harul ca, meditând cu fidelitate cele sfinte, sã trãim pururi în strãlucirea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
16
IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Psalmul 118 (119),65-72 IX (Teth) 65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne, * dupã cuvântul tãu. 66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa, * pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale. 67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite, * acum însã þin cuvântul tãu. 68 Tu eºti bun ºi faci binele, * învaþã-mã îndreptãrile tale. 69 Cei mândri mã calomniazã, * dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima. 70 S-a întãrit ca seul inima lor, * dar desfãtarea mea este legea ta. 71 Este bine pentru mine cã am fost umilit, * ca sã învãþ poruncile tale. 72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale * decât mii de lucruri de aur ºi argint.
Ora medie
17
Ant. Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale decât mii de lucruri de aur ºi argint. Ant. 2 În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Psalmul 55 (56),2-7b.9-14 Încrederea în cuvântul Domnului Este arãtat Cristos în pãtimirea sa (sf. Ieronim). 2
Ai milã de mine, Dumnezeule,† cãci m-a cãlcat în picioare omul; * toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie. 3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt, * cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie. 4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã, * eu îmi pun speranþa în tine. 5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, † în Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagã * ºi toate gândurile lor rele sunt îndreptate împotriva mea. 7b Provoacã certuri, îmi întind curse, * îmi urmãresc paºii ca sã-mi ia viaþa. 9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele, † strânge-mi lacrimile într-un urcior; * oare nu sunt ele numãrate în cartea ta? 10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei, † în ziua în care te voi chema. * Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu. 11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud, * în Domnul, al cãrui cuvânt îl laud.
18
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
12
În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: * ce-mi poate face mie omul? 13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut, * îþi voi aduce jertfã de laudã, 14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte, † mi-ai ferit picioarele de cãdere, * ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii. Ant. În Dumnezeu mi-am pus speranþa ºi nu-mi este teamã: ce-mi poate face mie omul? Ant. 3 Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea.
Vesperele
19
8
Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora. 10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Mare pânã la ceruri e îndurarea ta, Doamne. Gal 5,16-17 LECTURA SCURTÃ Vã spun: umblaþi în duh ºi nu împliniþi poftele trupului. Cãci trupul doreºte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului: acestea se împotrivesc unul altuia, aºa încât nu puteþi face tot ceea ce voiþi. V. Bun eºti tu, Doamne, ºi-mi dãruieºti cele bune. R. Învaþã-mã îndreptãrile tale. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
20
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne-al luminii ºi-al zilei Stãpâne, Din ziua de astãzi puþin mai rãmâne; Când umbrele serii coboarã agale, Din nou implorãm îndurãrile tale. Aduce cu sine apusul de soare Tristeþea cea dulce a zilei ce moare. Lumina e palã ºi tot mai sãracã; În vãl de-ntuneric pãmântul se-mbracã. Priveºte, Stãpâne, din slava divinã Spre slugile tale ce þie se-nchinã; Dã oaselor noastre odihnã, Pãrinte, ªi-alungã-ne bezna cea neagrã din minte. La ceasul acestei lumini muribunde, Spre cer ni se-nalþã privirile unde Te afli tu, Doamne, mãrite ºi bune, Luminã ºi soare ce-n veci nu apune. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul, cel care cu tine-i de-o fire, ªi Duhul cel Sfânt, cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Psalmul 71 (72) Puterea regalã a lui Mesia Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâie ºi smirnã (Mt 2,11). I
Vesperele
21
1
Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 7 În zilele lui va înflori dreptatea ºi belºug de pace, * pânã când va fi luna. 8 El va domni de la o mare la alta * ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului. 9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului, * iar vrãjmaºii lui vor linge þãrâna. 10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri, * regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri. 11 Toþi regii se vor închina înaintea lui, * toate popoarele îl vor sluji. Ant. Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Ant. 2 Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. II El îl va elibera pe sãracul care strigã * ºi pe sãrmanul care nu are ajutor. 13 Va avea milã de cel slab ºi lipsit * ºi va mântui sufletele sãrmanilor. 14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþã, * ºi sângele lor va fi preþios înaintea lui. 15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei. † Se vor ruga pentru el întotdeauna; * toatã ziua îl vor binecuvânta. 12
22
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
16
Va fi belºug de grâne pe pãmânt, * acestea vor undui pe culmile munþilor; roadele sale vor înflori precum Libanul * ºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului. 17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci, * cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui. În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântului * ºi toate popoarele îl vor preamãri. 18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu, † Dumnezeul lui Israel, * singurul care sãvârºeºte minuni! 19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios, * tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Amin. Ant. Domnul îi va mântui pe fiii sãracilor, va rãscumpãra sufletele lor din asuprire. Ant. 3 A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a Judecata lui Dumnezeu 11,17 Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor;
Completoriul
23
ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, care locuiþi în ele! Ant. A venit acum mântuirea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru. 1Pt 1,22-23 LECTURA SCURTà Deoarece, prin ascultarea de adevãr, v-aþi curãþat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fãrã ipocrizie, iubiþi-vã mereu unii pe alþii cu inimi curate, pentru cã aþi fost renãscuþi nu dintr-o sãmânþã pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul viu ºi veºnic al lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul e pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic. Domnul. V. El mã duce la pãºuni verzi, * nu voi duce lipsã de nimic. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Magnificat: Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut de bunuri. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
24
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
52
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul i-a sãturat pe cei ce flãmânzesc dupã dreptate ºi i-a umplut de bunuri. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã ne înãlþãm plini de recunoºtinþã sufletele cãtre Domnul ºi mântuitorul nostru, care a binecuvântat poporul sãu cu toatã binecuvântarea spiritualã, ºi sã-l rugãm cu evlavie: Binecuvânteazã, Doamne, poporul tãu! Dumnezeule îndurãtor, ocroteºte-l pe Sfântul Pãrinte papa N. ºi pe episcopul nostru N.: – pãzeºte-i nevãtãmaþi pentru Biserica ta. Apãrã cu bunãtate, Doamne, þara noastrã – ºi elibereazã-ne de tot rãul. Cheamã noi fii împrejurul mesei tale, – care sã te urmeze mai îndeaproape pe tine, cel curat, sãrac ºi ascultãtor. Întãreºte-le pe slujitoarele tale care þi s-au consacrat în feciorie, – ca sã te urmeze pretutindeni pe tine, Mielul dumnezeiesc. Celor rãposaþi dãruieºte-le odihna pãcii veºnice, – ºi întãreºte legãtura lor cu noi prin împãrtãºirea bunurilor spirituale. Tatãl nostru.
Completoriul
25
Rugãciunea de încheiere Împlinind jertfa laudei de searã, implorãm, Doamne, îndurarea ta: nu îngãdui ca inima noastrã sã se îndepãrteze de meditarea legii tale ºi dãruieºte-ne lumina ºi rãsplata vieþii veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.
26
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
PSALMODIA Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã. Psalmul 15 (16) Domnul e partea mea de moºtenire Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerile morþii (Fap 2,24). 1
Pãzeºte-mã, Dumnezeule, * pentru cã mã încred în tine. 2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, * fericirea mea e numai la tine”. 3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, * în ei era toatã plãcerea mea. 4 κi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, † dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, * nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele. 5 Domnul este partea mea de moºtenire ºi cupa mea cu sorþi, * tu eºti acela care ai în mânã soarta mea. 6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, * într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã. 7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, * la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima. 8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; * dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin. 9 De aceea inima mea se bucurã † ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; * ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã, 10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, * nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.
Completoriul 11
27
Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; † în faþa ta sunt bucurii nespuse * ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta. Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.
LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,23 Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºi trupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.
Joi, sãptãmâna a XXX-a de peste an
28
Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zilei pentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putem sluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
29
Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.