28-03-2011 by Breviar 2011

LUNI SÃPTÃMÂNA A III-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.

Oficiul lecturilor

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeul nostru vine sigur ºi nu tace. Psalmul 49 (50) Adevãrata evlavie în Domnul N-am venit sã desfiinþez legea, ci sã o împlinesc (cf. Mt 5,17). I 1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte, * el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui pânã la asfinþitul lui. 2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte. * 3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace; în faþa lui e foc mistuitor * iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna. 4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul, * ca sã-ºi judece poporul: 5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei, * pe cei care, prin jertfã, au încheiat alianþa cu mine!” 6 Cerurile vor vesti dreptatea lui, * cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul. Ant. Dumnezeul nostru vine sigur ºi nu tace. Ant. 2 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã. 7

II „Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc, † Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta: * Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Nu pentru jertfele tale te dojenesc, * pentru cã arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. 9 Nu voi primi viþei din casa ta, * nici þapi din turmele tale. 10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii, * toate miile de animale din munþi. 11 Eu cunosc toate pãsãrile cerului * ºi al meu este tot ce se miºcã pe câmpie. 12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie, * cãci lumea cu tot ce este în ea mie îmi aparþine. 13 Mãnânc eu oare carne de tauri * ºi beau eu oare sângele þapilor? 14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã * ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt. 15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: * eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri”. Ant. Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã. Ant. 3 Milã vreau ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. III Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune: † „Pentru ce vorbeºti despre poruncile mele * ºi ai pe buze legãmântul meu, 17 de vreme ce urãºti disciplina mea * ºi cuvintele mele le arunci la spate? 18 Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu el * ºi te întovãrãºeºti cu adulterii. 19 Tu dai drumul gurii tale la rele * ºi limba ta þese planuri viclene. 20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu, * îl cleveteºti pe fiul mamei tale. 21 Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac? † Îþi închipui cã eu sunt ca tine? * Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi. 16

Oficiul lecturilor

Înþelegeþi aceasta, voi, care-l uitaþi pe Dumnezeu, † ca nu cumva sã mã mânii * ºi nu va fi nimeni care sã vã scape. 23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte; † celui care merge pe calea cea dreaptã * îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”. Ant. Milã vreau ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. V. Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie. R. Pentru cã s-a apropiat împãrãþia lui Dumnezeu.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului

24,1-18

Încheierea legãmântului la muntele Sinai În zilele acelea, 1 Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu ºi Aron, Nadab ºi Abiu, ºi ºaptezeci dintre bãtrânii lui Israel, ºi sã vã închinaþi de departe, aruncându-vã cu faþa la pãmânt. 2 Numai Moise sã se apropie de Domnul; ceilalþi sã nu se apropie ºi poporul sã nu se suie cu el”. 3 Moise a venit la popor ºi a transmis toate cuvintele Domnului ºi toate poruncile; poporul a rãspuns într-un singur glas: „Toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul le vom împlini!” 4 Moise a scris toate cuvintele Domnului. A doua zi dimineaþã, a construit un altar la poalele muntelui ºi a ridicat doisprezece stâlpi de piatrã, pentru cele douãsprezece triburi ale lui Israel. 5 Apoi a pus câþiva tineri israeliþi sã ofere arderi de tot ºi sã-i sacrifice Domnului viþei ca jertfã de pace. 6 Moise a luat jumãtate din sânge ºi l-a pus în vase, iar cu cealaltã jumãtate a stropit altarul. 7 Dupã aceea, a luat cartea legãmântului ºi a citit poporului din ea. Iar ei au rãspuns: „Toate câte le-a spus Domnul le vom face, le vom duce la îndeplinire!” 8 Moise a luat sângele, a stropit cu el poporul ºi a zis: „Iatã sângele legãmântului pe care Domnul îl încheie cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte!”

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

6 9

Moise s-a suit împreunã cu Aron, Nadab ºi Abiu, ºi cu ºaptezeci de bãtrâni ai lui Israel. 10 Ei l-au vãzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele lui era ceva ce semãna cu un lucru din piatrã de safir, întocmai ca cerul când este senin. 11 El nu ºi-a întins mâna împotriva aleºilor fiilor lui Israel. Ei l-au vãzut pe Dumnezeu, apoi au mâncat ºi au bãut. 12 Domnul i-a zis lui Moise: „Suie-te la mine pe munte ºi rãmâi acolo. Eu îþi voi da niºte table din piatrã cu legea ºi poruncile pe care le-am scris pentru învãþarea lor”. 13 Moise s-a sculat împreunã cu Iosue, care-i slujea; ºi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 14 El le-a zis bãtrânilor: „Aºteptaþi-ne aici pânã ne vom întoarce la voi. Iatã, Aron ºi Hur vor rãmâne cu voi; dacã va avea cineva vreo neînþelegere, sã meargã la ei”. 15 Moise s-a suit pe munte ºi norul a acoperit muntele. 16 Slava Domnului s-a aºezat pe muntele Sinai ºi norul l-a acoperit timp de ºase zile. În ziua a ºaptea, Domnul l-a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17 Înfãþiºarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea fiilor lui Israel. 18 Moise a intrat în mijlocul norului ºi s-a suit pe munte. Moise a rãmas pe munte patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi. Cf. Sir 45,5.6; Fap 7,38a RESPONSORIUL R. Dumnezeu l-a fãcut pe Moise sã audã vocea sa; l-a introdus în nor * ºi, faþã în faþã, i-a încredinþat poruncile ºi legea vieþii ºi a disciplinei, ca sã-l înveþe pe Iacob legãmântul sãu ºi pe Israel judecãþile sale. V. În timp ce poporul era adunat în pustiu, el a fost mediator între îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai ºi pãrinþii noºtri, * ºi, faþã în faþã. LECTURA A DOUA Din Omiliile sfântului Vasile cel Mare, episcop (Omil. 20, Despre umilinþã, 3: PG 31, 530-531)

Cine se laudã, în Domnul sã se laude

Oficiul lecturilor

Înþeleptul sã nu se laude cu înþelepciunea lui, cel tare sã nu se laude cu tãria lui, bogatul sã nu se laude cu bogãþia lui (cf. Ier 9,22). Atunci, care este adevãrata laudã ºi în ce anume omul este mare? Scriptura spune: În aceasta sã se laude cel care se laudã: dacã el cunoaºte ºi înþelege cã eu sunt Domnul (Ier 9,23). Mãreþia omului, gloria ºi maiestatea sa constau în a cunoaºte ceea ce este cu adevãrat mare, în a se alipi de el ºi în a cere gloria de la Stãpânul gloriei. Paul spune: Cine se laudã, în Domnul sã se laude, ºi o spune în urmãtorul context: Cristos, pentru noi, a fost fãcut de Dumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, pentru ca dupã cum este scris: Cine se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,30-31). Lauda perfectã ºi deplinã în Dumnezeu se verificã atunci când unul nu se preamãreºte datoritã dreptãþii sale, ci ºtie cã este destituit din adevãrata dreptate ºi înþelege cã a fost îndreptãþit numai prin credinþa în Cristos. Tocmai în aceasta se laudã Paul, care dispreþuieºte propria sa dreptate ºi o cautã pe aceea care vine de la Dumnezeu prin Isus Cristos, adicã dreptatea în credinþã. Îl cunoaºte pe el ºi puterea învierii sale, este pãrtaº la suferinþele sale, este fãcut asemenea cu moartea lui pentru a ajunge, pe cât posibil, la învierea din morþi. Cade orice îngâmfare ºi orice mândrie. Omule, nu þi-a mai rãmas nimic cu care sã te poþi lãuda, deoarece gloria ºi speranþa ta sunt situate în el, ca sã fie mortificat tot ceea ce este al tãu ºi tu sã poþi cãuta viaþa viitoare în Cristos. Avem deja primiþiile acelei vieþi, ne gãsim deja în ea trãind de acum în totalitate în harul ºi în darul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care lucreazã în noi, el ne face ºi sã voim, ºi sã înfãptuim, dupã bunãvoinþa sa (cf. Fil 2,13). Tot Dumnezeu este cel care, prin Duhul sãu, reveleazã înþelepciunea sa destinatã pentru gloria noastrã. Dumnezeu ne dã puterea ºi vigoarea în osteneli. Am lucrat mai mult decât ei toþi, spune Paul, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine (1Cor 15,10).

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Dumnezeu salveazã de pericole dincolo de orice speranþã umanã. Într-adevãr, Apostolul adaugã: Ne-am socotit în noi înºine niºte condamnaþi la moarte ca sã nu ne punem încrederea în noi înºine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morþi. El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte, ºi ne elibereazã, ºi în el sperãm cã ne va mai elibera (2Cor 1,9-10). RESPONSORIUL

Înþ 15,3; In 17,3 R. A te cunoaºte pe tine, Dumnezeule, înseamnã a împlini toatã dreptatea * ºi a ºti puterea ta este rãdãcina nemuririi. V. Aceasta este viaþa veºnicã, sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. * ªi a ºti. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca îndurarea ta sã purifice ºi sã întãreascã neîncetat sfânta Bisericã; ºi deoarece fãrã tine ea nu poate dãinui nevãtãmatã, cãlãuzeºte-o mereu cu darul tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin.

Laudele

IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fericiþi sunt, Doamne, cei care locuiesc în casa ta. Psalmul 83 (84) Dorul dupã lãcaºul Domnului Nu avem aici cetate statornicã, ci o cãutãm pe cea care trebuie sã vinã (Evr 13,14). 2 Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor! * 3 Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte dupã curþile Domnului. Inima mea ºi trupul meu * tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viu.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã, † ºi rândunica un cuib, unde sã-ºi punã puii lor: * altarele tale, Domnul oºtirilor, regele meu ºi Dumnezeul meu! 5 Fericiþi sunt cei care locuiesc în casa ta, * pentru cã te pot lãuda mereu. 6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine * ºi cãile tale sunt mereu în inima sa. 7 Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbã în izvor * ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri. 8 Ei merg crescând în putere * pânã ce le va apãrea în Sion Dumnezeul dumnezeilor. 9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea; * Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea. 10 Dumnezeule, scutul nostru, * priveºte ºi vezi faþa unsului tãu. 11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale decât o mie în altã parte; † prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu * decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor. 12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scut; † Domnul dãruieºte har ºi mãrire; * nu refuzã nici un bine celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã. 13 Domnul oºtirilor, * fericit este omul care îºi pune încrederea în tine! Ant. Fericiþi sunt, Doamne, cei care locuiesc în casa ta. Ant. 2 Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului. Cântarea

Is 2,2-5

Muntele casei Domnului este deasupra tuturor munþilor Toate neamurile vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta (Ap 15,4).

Laudele

În zilele de pe urmã, * muntele casei Domnului se va ridica deasupra vârfului munþilor ºi se va înãlþa peste coline, * ºi vor curge spre el toate neamurile. 3 ªi vor merge popoare multe ºi vor spune: † „Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului, * la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el sã ne înveþe cãile lui * ºi sã umblãm pe cãrãrile sale”. Cãci din Sion va ieºi legea, * ºi cuvântul Domnului, din Ierusalim. 4 El va judeca neamurile * ºi va face cunoscutã legea sa multor popoare, ºi ele îºi vor preface sãbiile în pluguri * ºi lãncile în seceri; nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam, * ºi nu vor mai învãþa sã se rãzboiascã. 5 Voi, cei din casa lui Iacob, veniþi, * ºi sã umblãm în lumina Domnului! Ant. Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului. Ant. 3 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui. Psalmul 95 (96) Domnul - regele ºi judecãtorul întregului pãmânt Cântau o cântare nouã înaintea tronului, în faþa Mielului (cf. Ap 14,3). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou! * Cântaþi Domnului, toþi locuitorii pãmântului! 2 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui! * Vestiþi din zi în zi mântuirea lui. 3 Vestiþi printre neamuri slava lui, * tuturor popoarelor, minunile sale!

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Cãci Domnul este mare ºi vrednic de toatã lauda, * mai de temut decât toþi zeii. 5 Cãci toþi zeii popoarelor sunt deºertãciune, * Domnul însã a fãcut cerurile. 6 Strãlucirea ºi mãreþia sunt înaintea feþei sale, * tãria ºi frumuseþea sunt în lãcaºul sãu sfânt. 7 Daþi Domnului, voi, familiile popoarelor, † daþi Domnului mãrire ºi putere! * 8 Daþi Domnului gloria numelui sãu! Aduceþi jertfe de laudã ºi intraþi în lãcaºurile lui. * 9 Închinaþi-vã înaintea Domnului îmbrãcaþi în podoabe sfinte; cutremuraþi-vã înaintea lui, toþi locuitorii pãmântului! * 10 Spuneþi printre neamuri: „Domnul stãpâneºte!” El a aºezat pãmântul pe temelii solide, ca sã nu se clatine; * el va judeca popoarele cu dreptate. 11 Sã se bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul, † sã vuiascã marea ºi tot ce se aflã într-însa. * 12 Sã se bucure câmpiile ºi tot ce este pe ele, sã tresalte de bucurie toþi copacii pãdurilor † 13 în faþa Domnului care vine, * pentru cã vine sã judece pãmântul. El va judeca lumea cu dreptate, * ºi popoarele în adevãrul sãu. Ant. 3 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui. LECTURA SCURTÃ Ex 19,4-6a Voi aþi vãzut ce am fãcut în Egipt, cum v-am purtat ca pe aripile unui vultur, pentru a vã aduce pânã la mine. Acum, dacã ascultaþi glasul meu ºi pãziþi legãmântul meu, veþi fi partea mea aleasã între toate popoarele, cãci tot pãmântul îmi aparþine. Veþi fi pentru mine o împãrãþie de preoþi ºi un popor sfânt. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul.

Laudele

V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Adevãr zic vouã, nici un profet nu este bine primit în patria sa. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Ant. Adevãr zic vouã, nici un profet nu este bine primit în patria sa. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Isus, mântuitorul nostru, care, prin moartea sa, ne-a deschis calea mântuirii. Sã ne rugãm: Cãlãuzeºte poporul tãu, Doamne, pe calea dreptãþii! Dumnezeule îndurãtor, care prin Botez ne-ai dãruit înnoirea vieþii, – fã-ne tot mai asemenea chipului tãu! Dã-ne harul sã facem bucurie prin bunãvoinþa noastrã celor sãraci – ºi, venindu-le în ajutor, sã te aflãm pe tine! Dã-ne harul sã înfãptuim cele bune, drepte ºi adevãrate înaintea ta – ºi sã te cãutãm pururi cu toatã inima! Iartã-ne cu bunãtate tot ce am greºit împotriva unitãþii familiei tale – ºi fã-ne sã fim o inimã ºi un suflet! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca îndurarea ta sã purifice ºi sã întãreascã neîncetat sfânta Bisericã; ºi deoarece fãrã tine ea nu poate dãinui nevãtãmatã, cãlãuzeºte-o mereu cu darul tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Ora medie

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),89-96 XII (Lamed) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Poruncã nouã vã dau vouã: sã vã iubiþi unii pe alþii precum v-am iubit eu (cf. In 13,34). 89 Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în veci, * neschimbat ca cerul. 90 Fidelitatea ta dãinuie din neam în neam; * tu ai întemeiat pãmântul ºi el se menþine. 91 Din porunca ta totul dãinuie pânã astãzi, * cãci toate te slujesc pe tine.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Dacã legea ta n-ar fi fost desfãtarea mea, * atunci poate cã aº fi pierit în mizeria mea. 93 În veci nu voi uita învãþãturile tale, * cãci prin ele mi-ai dat viaþã, 94 eu sunt al tãu, mântuieºte-mã, * cãci am cãutat învãþãturile tale. 95 Cei nelegiuiþi mã aºteaptã ca sã mã distrugã, * dar eu meditez mereu la poruncile tale. 96 Vãd cã tot ce-i desãvârºit are margini, * poruncile tale însã sunt nemãrginite. Psalmul 70 (71) Doamne, tu eºti speranþa mea din copilãrie Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare (Rom 12,12). I 1 În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea, * sã nu fiu nicicând fãcut de ruºine. 2 În dreptatea ta, elibereazã-mã ºi apãrã-mã, * pleacã-þi urechea spre mine ºi mântuieºte-mã. 3 Fii pentru mine stâncã ºi cetate de refugiu, * ca sã mã mântuieºti, pentru cã numai tu eºti tãria mea * ºi cetatea mea de apãrare. 4 Scoate-mã, Dumnezeule, din mâna celui fãrãdelege, * din mâinile celui nelegiuit ºi viclean. 5 Pentru cã tu, Doamne, eºti speranþa mea, * Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilãrie. 6 În tine mi-am gãsit sprijin din sânul mamei mele, † încã din sânul mamei mele tu ai fost ocrotitorul meu; * în tine este lauda mea de-a pururi. 7 Ca o minune am ajuns pentru mulþi, * ºi tu eºti ajutorul meu puternic. 8 Sã se umple gura mea de lauda ta, * toatã ziua sã fie plinã de preamãrirea ta.

Ora medie 9

Nu mã respinge în zilele bãtrâneþii mele; * nu mã pãrãsi când îmi slãbesc puterile. 10 Cãci duºmanii mei vorbesc împotriva mea, † ºi cei care pândesc sufletul meu * fac planuri împreunã: 11 „Dumnezeu l-a pãrãsit! † Urmãriþi-l ºi prindeþi-l, * cãci nu are cine sã-l scape!” 12 Dumnezeule, nu te îndepãrta de mine; * Dumnezeul meu, grãbeºte-te sã mã ajuþi. 13 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã piarã * cei potrivnici sufletului meu, sã fie acoperiþi de insulte ºi dezonoare * cei care îmi vor rãul. II Eu îmi voi pune întotdeauna speranþa în tine * ºi te voi lãuda tot mai mult. 15 Gura mea va vesti în toate zilele † dreptatea ºi mântuirea ta, * chiar dacã nu cunosc marginile lor. 16 Voi povesti faptele minunate ale Domnului; * Doamne, îmi voi aduce aminte cã dreptatea este numai a ta. 17 Dumnezeule, m-ai învãþat din tinereþe, * iar eu vestesc ºi astãzi minunile tale. 18 Nici la bãtrâneþe ºi cãrunteþe, * Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti, ca sã vestesc puterea ta generaþiei de acum * ºi tãria ta celei care va veni. 19 Dreptatea ta, Dumnezeule, e pânã la ceruri, † tu, care ai fãcut fapte mãreþe, * Dumnezeule, cine este asemenea þie? 20 Tu m-ai fãcut sã vãd rele ºi necazuri multe; † dar din nou îmi vei da viaþã * ºi mã vei scoate din adâncurile pãmântului. 21 Vei înmulþi mãrirea mea * ºi, când te vei întoarce, mã vei mângâia. 14

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Iar eu voi cânta fidelitatea ta, Dumnezeul meu, în sunet de coarde * ºi îþi voi cânta din harpã, þie, Sfântul lui Israel. 23 Vor tresãlta de bucurie buzele mele când îþi voi cânta, * ºi sufletul meu, pe care l-ai rãscumpãrat. 24 Cãci ºi limba mea ziua întreagã va rosti dreptatea ta, * când vor fi fãcuþi de ruºine ºi umiliþi cei care cautã ruina mea. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Ez 18,23 Vreau eu oare moartea celui pãcãtos? zice Domnul Dumnezeu; nu doresc eu mai degrabã ca el sã se întoarcã de la cãile sale ºi sã fie viu? V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca îndurarea ta sã purifice ºi sã întãreascã neîncetat sfânta Bisericã; ºi deoarece fãrã tine ea nu poate dãinui nevãtãmatã, cãlãuzeºte-o mereu cu darul tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu.

Vesperele

Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ochii noºtri sunt pururea îndreptaþi spre Domnul pânã ce se va îndura de noi. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Ant. Ochii noºtri sunt pururea îndreptaþi spre Domnul pânã ce se va îndura de noi. Ant. 2 Ajutorul nostru este în numele Domnului, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Ajutorul nostru este în numele Domnului, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. 3 Dumnezeu ne-a ales spre înfiere în Fiul sãu.

Vesperele

Cântarea

Ef 1,3-10

Planul de mântuire al lui Dumnezeu Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Dumnezeu ne-a ales spre înfiere în Fiul sãu. 3

LECTURA SCURTÃ Rom 12,1-2 Vã îndemn deci fraþilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie, sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vã conformaþi lumii acesteia, ci schimbaþi-vã prin înnoirea minþii, ca sã înþelegeþi care este voinþa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plãcut, ce este desãvârºit.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Isus, trecând prin mijlocul lor, s-a dus. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus, trecând prin mijlocul lor, s-a dus.

Completoriul

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l invocãm cu umilinþã pe Domnul Isus Cristos, care ne-a mântuit de pãcate pe noi, poporul sãu: Isuse, Fiul lui David, miluieºte-ne! Cristoase, te rugãm pentru Biserica ta sfântã, pentru a cãrei sfinþire te-ai dat pe tine însuþi, curãþând-o prin apã ºi cuvântul vieþii: – reînnoieºte-o necontenit ºi purific-o prin pocãinþã! Învãþãtorule bun, aratã-le tinerilor calea pe care ai pus-o în faþa fiecãruia, – ca sã umble pe ea ºi sã le fie bine! Tu, care te-ai îndurat de toate neputinþele oamenilor, aprinde speranþa celor bolnavi ºi vindecã-i, – iar pe noi învaþã-ne sã ne îngrijim de alinarea lor! Dã-ne harul sã nu uitãm niciodatã de demnitatea la care ne-ai ridicat prin Botez, – ca sã trãim pururi pentru tine! Dãruieºte celor rãposaþi pace ºi fericire veºnicã, – ºi dã-ne ºi nouã, la timpul cuvenit, sã domnim alãturi de ei, împreunã cu tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ca îndurarea ta sã purifice ºi sã întãreascã neîncetat sfânta Bisericã; ºi deoarece fãrã tine ea nu poate dãinui nevãtãmatã, cãlãuzeºte-o mereu cu darul tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua.

Completoriul 4

Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat.

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,9-10 Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!

Luni, sãptãmâna a III-a din Post

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.