30-06-2011 by Breviar 2011

JOI SÃPTÃMÂNA A XIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dumnezeul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã; Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã; Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã; Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã. Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã, Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã. Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor care Ne insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare. Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna; Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna. Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consume

Oficiul lecturilor

Lãcomia care naºte toate relele din lume. Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinã În unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã. Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie, Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. Psalmul 17 (18),31-51 Mulþumire Dacã Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastrã? (Rom 8,31). IV Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã. † Cuvântul Domnului este lãmurit în foc, * el este scut pentru toþi cei care sperã în el. 32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul? * Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu mã încinge cu tãrie * ºi face desãvârºitã calea mea, 34 el face picioarele mele ca ale cerbului * ºi mã aºazã pe înãlþimi; 35 el învaþã mâinile mele la rãzboi * ºi braþele mele întind arcul de aramã. Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toþi cei care sperã în el. 31

Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

V Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, † dreapta ta mã sprijinã * ºi bunãvoinþa ta m-a ajutat sã cresc. 37 Ai lãrgit calea sub paºii mei * ºi nu s-au clãtinat gleznele mele. 38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prinde * ºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici. 39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice, * se vor prãbuºi sub picioarele mele. 40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã, * i-ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea. 41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugã * ºi pe cei ce mã urãsc i-ai risipit. 42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã îi salveze, * au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns. 43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului, * ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat. 44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului, * m-ai aºezat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoºteam a ajuns sã mã slujeascã; † 45 cu luare-aminte îmi dau ascultare, * fiii strãinilor mã linguºesc; 46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlaga: * ies tremurând din locurile lor de refugiu. Ant. Dreapta ta, Doamne, mã sprijinã. 36

Ant. 3 Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. VI Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea * ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele! 48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa * ºi îmi supune popoarele; 47

Oficiul lecturilor

el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi. † Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei, * tu mã mântuieºti de omul violent. 50 De aceea, Doamne, te voi preamãri înaintea popoarelor * ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta. 51 El dã mari izbânzi regelui sãu, † îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu, * faþã de David ºi urmaºii lui pe veci. Ant. Viu este Domnul! Preamãrit sã fie Dumnezeul mântuirii mele. V. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne. R. ªi voi privi minunãþiile din legea ta. lEcTurA îNTÂI Din cartea a doua a lui Samuel

6,1-23

Arca alianþei este transportatã la Ierusalim În zilele acelea, 1 David i-a strâns iarãºi pe toþi aleºii lui Israel, în numãr de treizeci de mii de oameni. 2 ªi David, cu tot poporul care era împreunã cu el, a pornit de la Baala din Iuda, ca sã aducã de acolo chivotul lui Dumnezeu, asupra cãruia este invocat numele Domnului oºtirilor, care stã între heruvimi deasupra chivo tului. 3 Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou ºi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza ºi Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou. 4 Uza mergea alãturi de chivotul lui Dumnezeu ºi Ahio mergea înaintea chivotului. 5 David ºi toatã casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente din lemn, cu harpe, cu alãute, cu timpane, cu fluiere ºi cu cimbale. 6 Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu ºi l-a þinut, pentru cã erau sã-l rãstoarne boii. 7 Domnul s-a aprins de mânie împo triva lui Uza, ºi Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru îndrãzneala lui, ºi a murit acolo, lângã chivotul lui Dumnezeu. 8 David s-a întristat cã Dumnezeu l-a lovit pe Uza cu o

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

astfel de pedeapsã. ªi locul acesta a fost numit pânã în ziua de azi Pereþ-Uza (Ruperea lui Uza). 9 David s-a temut de Domnul în ziua aceea ºi a zis: „Cum sã intre chivotul Domnului la mine?” 10 N-a vrut sã aducã chivo tul Domnului la el în cetatea lui David, ºi l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat. 11 Chivotul Domnului a rãmas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, ºi Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom ºi toatã casa lui. 12 Au venit ºi i-au spus regelui David: „Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom ºi tot ce avea, datoritã chivotului lui Dumnezeu”. David a adus cu mare bucurie chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David. 13 Când cei care purtau chivotul înaintau ºase paºi, David oferea ca jertfã un taur ºi un viþel gras. 14 Îmbrãcat în haine din pânzã de in, dansa în faþa Domnului din toatã inima. 15 David ºi întreg poporul lui Israel au adus arca legãmântului Domnului, în aclamaþiile mulþimii ºi în sunet de trâmbiþã. 16 Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, se uita pe fereastrã; ºi, vãzându-l pe regele David sãrind ºi dansând înaintea Domnului, l-a dispreþuit în inima ei. 17 Au adus deci arca Domnului ºi au aºezat-o în mijlocul cortului, pe care David îl ridicase pentru ea. Apoi a oferit înaintea Domnului arderi de tot ºi jertfe de alimente. 18 Dupã ce David a oferit arderile de tot ºi jertfele de alimente, el a binecuvântat poporul în numele Domnului oºtirilor. 19 În cele din urmã, a împãrþit la tot poporul, la întreaga mulþime a israeliþilor, bãrbaþi ºi femei, pentru fiecare câte o bucatã de pâine, o porþie de fripturã ºi o prãjiturã de stafide. Dupã care tot poporul s-a întors acasã. 20 David s-a întors sã-ºi binecuvânteze casa. Micol, fiica lui Saul, i-a ieºit înainte ºi a zis: „Cu câtã cinste s-a purtat azi regele lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuºilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!” 21 David i-a rãspuns lui Micol: „Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatãl tãu ºi de toatã casa lui, ca sã mã punã conducãtor peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am dansat. 22 Vreau sã mã

Oficiul lecturilor

arãt ºi mai de nimic decât de data asta, ºi sã mã înjosesc în ochii tãi; totuºi, voi fi preþuit de slujitoarele de care vorbeºti”. 23 ªi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii pânã în ziua morþii ei. Ps 131 (132),8.9; 23 (24),7.9 rESPONSOrIul R. Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, tu ºi chivotul puterii tale. * Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie. V. Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, deschideþi-vã voi, porþi veºnice, ca sã intre regele mãrii. * Preoþii tãi. lEcTurA A DOuA Din Omilia cãtre neofiþi asupra psalmului 41 a sfântului Ieronim, preot (CCL 78, 542-544)

Voi intra în lãcaºul cortului minunat Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule (Ps 41,2). Aºadar, dupã cum cerbii aceia doresc izvoarele de apã, tot aºa, ºi cerbii noºtri, care, îndepãrtându-se de Egipt ºi de lume, l-au ucis pe faraon în apele sale ºi i-au înecat armata în Botez, dupã înfrângerea diavolului, doresc izvoarele Bisericii, adicã pe Tatãl, pe Fiul ºi pe Sfântul Duh. Cã Tatãl este izvor, este scris în profetul Ieremia: M-au pãrãsit pe mine, izvorul de apã vie, ºi ºi-au sãpat rezervoare, rezervoare sparte, care nu pot þine apa (Ier 2,13). Apoi, despre Fiul citim într-un alt loc: Au pãrãsit izvorul înþelepciunii (Bar 2,13). ªi despre Sfântul Duh: Cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor care þâºneºte spre viaþa veºnicã (In 4,14). Evanghelistul explicã pasajul spunând cã acest cuvânt al Domnului se referã la Sfântul Duh. Textele citate dovedesc foarte clar cã misterul Sfintei Treimi este izvorul întreit al Bisericii. Acest izvor îl doreºte sufletul credinciosului, la acest izvor tânjeºte sufletul celui botezat, spunând: Sufletul

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

meu e însetat de Dumnezeu, izvorul cel viu (cf. Ps 41,3). De fapt, nu a dorit cu indiferenþã sã-l vadã pe Dumnezeu, ci l-a dorit cu toatã ardoarea, a avut o sete arzãtoare de el. Înainte de a primi Botezul, vorbeau între ei ºi spuneau: Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? (Ps 41,3). Iatã cã s-a împlinit ceea ce cereau; au venit ºi au stat înaintea feþei lui Dumnezeu ºi au apãrut în faþa altarului ºi a misterului Mântuitorului. Admiºi sã primeascã trupul lui Cristos ºi renãscuþi în izvorul vieþii, ei vorbesc cu încredere ºi spun: Voi merge în lãcaºul cortului minunat, pânã la casa lui Dumnezeu (cf. Ps 41,5 Vg). Casa lui Dumnezeu este Biserica; ea este cortul minunat, pentru cã ea este lãcaºul în care se aud strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ºi glasurile mulþimii în sãrbãtoare(Ps 41,5). Aºadar, voi, care v-aþi îmbrãcat cu Cristos ºi, urmând cãlãuza noastrã, prin cuvântului lui Dumnezeu aþi fost scoºi ca niºte peºtiºori din apele murdare ale acestei lumi, spuneþi: „În noi s-a schimbat natura lucrurilor”. De fapt, peºtii care sunt scoºi din mare mor. Pe noi, în schimb, apostolii ne-au scos din marea acestei lumi ºi ne-au pescuit, pentru ca, morþi fiind, sã fim readuºi la viaþã. Cât eram în lume, ochii noºtri priveau spre adâncul abisului iar viaþa noastrã era împotmolitã în noroi; dar dupã ce am fost salvaþi de valuri, am început sã vedem soarele, am început sã privim lumina adevãratã ºi, tulburaþi de o bucurie extraordinarã, îi spunem sufletului nostru: Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu (Ps 41,6). rESPONSOrIul Ps 26 (27),4 R. Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut: * sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele. V. Ca sã privesc frumuseþea Domnului ºi sã vizitez sanctuarul sãu. * Sã locuiesc. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tãu ºi ne-ai fãcut fii ai luminii: nu îngãdui sã fim învãluiþi de întune -

Laudele

ricul greºelii, ci pãstreazã-ne pururi în strãlucirea adevãrului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare; Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oare Mai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine, Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine? Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la cale Se abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale, Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate, Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate. Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparã ªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã. Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã, Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã. Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui; Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i; Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã, Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã. De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune, Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune. E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde, Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã. Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Psalmul 56 (57) Rugãciune de dimineaþã la vreme de mâhnire Acest psalm cântã patima Domnului (sf. Augustin). 2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine, * pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu; ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare * pânã va trece primejdia. 3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt, * cãtre Dumnezeul care îmi face binele: 4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera, † îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc, * va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. 5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu * care-i sfâºie pe fiii oamenilor; dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi, * iar limbile lor, sãbii ascuþite. 6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! 7 Au întins cursã paºilor mei * ºi au încovoiat sufletul meu. Au sãpat în faþa mea o groapã, * dar ei înºiºi au cãzut în ea. 8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule, † liniºtitã este inima mea. * 9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta. Trezeºte-te, gloria mea! † Treziþi-vã, harpã ºi alãutã; * vreau sã trezesc aurora.

Laudele

Te voi lãuda printre popoare, Doamne, * îþi voi cânta imnuri printre neamuri. 11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri, * ºi fidelitatea ta, pânã la nori. 12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule, * peste tot pãmântul este slava ta! Ant. Treziþi-vã, harpã ºi alãutã! Vreau sã trezesc aurora. Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul. Cântarea

Ier 31,10-14

Bucuria poporului eliberat Isus trebuia sã moarã... pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52). 10 Ascultaþi, popoarelor, cuvântul Domnului, * vestiþi-l în insulele îndepãrtate ºi spuneþi: „Cel care l-a împrãºtiat pe Israel, tot el îl va aduna * ºi-l va pãzi aºa cum pãstorul îºi pãzeºte turma”. 11 Cãci Domnul l-a rãscumpãrat pe Iacob, * l-a eliberat din mâna celui mai puternic. 12 Ei vor veni ºi îl vor lãuda pe Muntele Sionului * ºi se vor aduna din toate pãrþile spre bunãtãþile Domnului, spre grâu, spre vin ºi untdelemn, * spre miei ºi spre viþei, ºi vor fi sufletele lor ca o grãdinã bine udatã, * ºi nu vor mai duce lipsã de nimic. 13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horã, * se vor bucura tinerii ºi bãtrânii împreunã. „Voi schimba jalea lor în bucurie, * îi voi mângâia ºi-i voi înveseli dupã necazul lor. 14 Voi îmbãta sufletele preoþilor de belºug * ºi poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele”. Ant. Poporul meu se va îndestula din bunãtãþile mele, spune Domnul.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

Ant. 3 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. † Psalmul 47 (48) Aducere de mulþumire pentru mântuirea poporului M-a rãpit în duh pe un munte înalt... ºi mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul (Ap 21,10). 2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda * în cetatea Dumnezeului nostru. 3 † Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime, * bucuria întregului pãmânt. Muntele Sion, în partea de miazãnoapte, * este cetatea marelui rege. 4 Dumnezeu, în palatele sale, * este cunoscut ca un loc de refugiu. 5 Cãci iatã, regii s-au aliat, * au înaintat împreunã; 6 dar abia au vãzut ºi au rãmas înmãrmuriþi, * cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã. 7 I-a apucat tremuratul acolo, * dureri ca ale celei ce naºte. 8 A fost ca vântul de la rãsãrit, * care sfãrâmã corãbiile din Tarºiº. 9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut în cetatea Domnului oºtirilor, † în cetatea Dumnezeului nostru; * Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. 10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule, * în mijlocul templului tãu. 11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule, † slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului; * dreapta ta este plinã de dreptate. 12 Sã se veseleascã Muntele Sionului † ºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iuda * pentru judecãþile tale! 13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui, * numãraþi turnurile sale;

Laudele

admiraþi zidurile sale, † cercetaþi-i palatele, * ca sã povestiþi generaþiilor viitoare: 15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru † în veci ºi în vecii vecilor, * el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moarte. Ant. Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. Is 66,1-2 lEcTurA ScurTÃ Aºa vorbeºte Domnul: „Cerul este tronul meu iar pãmântul este scãunel pentru picioarele mele! Ce casã aþi putea voi sã-mi zidiþi, ºi care ar putea fi locul odihnei mele? Toate aceste lucruri mâna mea le-a fãcut, ºi ale mele sunt toate”, zice Domnul. Iatã spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel sãrman ºi spre cel cu duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul meu. rESPONSOrIul ScurT R. Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã, Doamne! Am strigat. V. Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne! Slavã Tatãlui. Am strigat. Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri. rugÃcIuNEA uNIvErSAlÃ Sã-i aducem mulþumiri lui Cristos, care ne-a dãruit lumina acestei zile, ºi sã-l implorãm: Binecuvânteazã-ne, Doamne, ºi sfinþeºte-ne! Tu te-ai oferit ca jertfã pentru pãcatele noastre: – primeºte faptele ºi intenþiile noastre de astãzi. Tu bucuri ochii noºtri cu darul mereu nou al luminii: – rãsari ca un luceafãr în inimile noastre. Dã-ne harul sã fim astãzi îndelung-rãbdãtori cu toþi, – ca sã putem merge pe urmele tale. Doamne, fã sã auzim de dimineaþã îndurarea ta; – fie astãzi bucuria ta puterea noastrã. Tatãl nostru.

Ora medie

rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, seara, dimineaþa ºi la amiazã implorãm cu umilinþã maiestatea ta ca, alungând din inimile noastre întunericul pãcatelor, sã ne duci la adevãrata luminã, care este Cristos. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta.

Joi, sãptãmâna a XIII-a de peste an

Psalmul 118 (119),17-24 III (Ghimel) Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã * ºi sã pãzesc cuvântul tãu. 18 Deschide-mi ochii ca sã vãd * minunãþiile legii tale! 19 Eu sunt strãin pe pãmânt: * sã nu ascunzi de mine poruncile tale! 20 Sufletul meu se consumã într-una * de dorul judecãþilor tale. 21 Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi * care se abat de la hotãrârile tale. 22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea, * cãci am pãzit învãþãturile tale. 23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea, * totuºi slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale. 24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea, * îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei. Ant. Ia vãlul de pe ochii mei, Doamne, ºi voi privi minunãþiile din legea ta. 17

Ant. 2 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Psalmul 24 (25) Rugãciune pentru iertare ºi mântuire Speranþa nu înºalã (Rom 5,5). I Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, * 2 Dumnezeul meu, mã încred în tine; sã nu fiu fãcut de ruºine, * ca sã nu râdã de mine duºmanii mei. 3 Toþi cei care se încred în tine * nu vor fi fãcuþi de ruºine. 1

Ora medie

Vor fi fãcuþi de ruºine * cei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic. 4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, * ºi învaþã-mã cãrãrile tale. 5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, † cãci tu eºti Dumnezeul mântuirii mele * ºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. 6 Aminteºte-þi, Doamne, de îndurãrile tale † ºi de faptele milostivirii tale, * cãci ele sunt veºnice. 7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele * ºi de fãrãdelegile mele; adu-þi aminte de mine în îndurarea ta, * pentru bunãtatea ta, Doamne. 8 Domnul este bun ºi drept, * el aratã pãcãtoºilor calea; 9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, * îi învaþã pe cei smeriþi cãile sale. 10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare* pentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale. 11 Pentru numele tãu, Doamne, * iartã-mi pãcatul meu pentru cã este mare. Ant. Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu, Doamne. Ant. 3 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman. II Cine este omul care se teme de Domnul? * Lui îi aratã calea pe care s-o aleagã. 13 Sufletul lui va locui în fericire * ºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul. 14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el * ºi îi învaþã legãmântul sãu. 15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, * cãci el scoate din laþ picioarele mele. 16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, * cãci sunt singur ºi nefericit. 12

Preasfânta Inimã a lui Isus

Elibereazã de neliniºte inima mea, * scoate-mã din necazurile mele. 18 Priveºte la umilirea ºi la truda mea * ºi iartã-mi toate pãcatele. 19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc * ºi cu urã înverºunatã mã urãsc. 20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; * sã nu fiu fãcut de ruºine pentru cã mi-am pus speranþa în tine. 21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã * pentru cã am sperat în tine. 22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israel * din toate strâmtorãrile sale. Ant. Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Doamne, cãci sunt singur ºi sãrman. lEcTurA ScurTÃ Am 5,8 Cel care a fãcut Pleiadele ºi Orionul ºi preface bezna în dimineaþã ºi ziua o ascunde în noapte adâncã, cel care cheamã apele mãrii ºi le revarsã peste faþa pãmântului, Domnul este numele lui. V. Splendoare ºi mãreþie înaintea lui. R. Putere ºi frumuseþe în lãcaºul sãu sfânt. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii tale asupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sã umblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vineri dupã duminica a II-a de dupã Rusalii PrEASFÂNTA INIMÃ A luI ISuS Solemnitate

Vesperele I

vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Isuse, ce mare-i în tine misterul! Tu, care-ai zidit ºi pãmântul, ºi cerul, Tu, fire divinã din fire divinã, Luminã desprinsã din purã Luminã, Iubirea cea mare de noi te constrânge Sã-mbraci trupul nostru de carne ºi sânge, Ca jugul impus de Adam la-nceputuri, Luându-þi-l, tu de pe gât sã ni-l scuturi. Te-mpinge aceeaºi iubire ce face Sã scoþi din neant ºi din veºnica pace Întreg universul cu ploaia de stele, Sã smulgi omenirii pãcatele grele. Iubirea ta, Doamne, mereu sã rãmânã Nestinsã, sã fie izvor ºi fântânã Din care iertare ºi milã sã soarbã Oricine-i strivit de vreo patimã oarbã. Sã curgã izvorul de apã ºi sânge Din rana deschisã. Oricine îºi plânge Pãcatele vieþii sã poatã sã-ºi spele Murdarele pete-ale faptelor rele. O ploaie de haruri tu faci sã ne cadã Din inima-þi sfântã strãpunsã de spadã; De aceea, îþi spunem: slãvit fii, Isuse, Cu Tatãl ºi Duhul iubirii nespuse! Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa.

Preasfânta Inimã a lui Isus

Psalmul 112 (113) Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Cu iubire veºnicã ne-a iubit Dumnezeu; de aceea, înãlþat fiind de la pãmânt, ne-a atras, plin de îndurare, la inima sa. 1

Ant. 2 Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Psalmul 145 (146) 1

Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 2

Vesperele I

El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. Învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi odihnã sufletelor voastre. Ant. 3 Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! 4,11

Preasfânta Inimã a lui Isus

Ant. Eu sunt pãstorul cel bun, care îmi pasc oile ºi pentru oile mele îmi dau viaþa. lEcTurA ScurTÃ

Ef 5,25b-27

Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-o prezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patã sau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã. rESPONSOrIul ScurT R. Cristos ne-a iubit * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Cristos. V. ªi ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu Tatãl * ºi ne-a spãlat în sângele sãu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

Vesperele I

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Foc am venit sã aduc pe pãmânt ºi ce vreau decât sã se aprindã? rugÃcIuNEA uNIvErSAlÃ Fraþilor, sã ne rugãm lui Isus, odihna sufletelor, ºi sã-i cerem: Rege iubitor de oameni, îndurã-te de noi! Isuse, din inima ta strãpunsã de suliþã a izvorât sânge ºi apã pentru a se naºte mireasa ta, Biserica: – fã-o sfântã ºi neprihãnitã. Isuse, templu sfânt al lui Dumnezeu, care a fost nimicit de oameni ºi înãlþat din nou de Tatãl, – fã din Biserica ta chivotul Celui Preaînalt. Isuse, regele ºi centrul tuturor inimilor, tu ne iubeºti cu iubire veºnicã ºi, plin de milã, ne atragi la tine: – reînnoieºte cu toþi oamenii legãmântul cel nou. Isuse, pacea ºi împãcarea noastrã, care îi aduni pe toþi într-un singur om nou, în pacea ta, ºi prin cruce nimiceºti duºmãniile, – deschide-ne calea cãtre Tatãl. Isuse, viaþa ºi învierea noastrã, întãrirea celor împovãraþi ºi odihna sufletelor, – atrage-i pe pãcãtoºi la tine. Isuse, ascultãtor pânã la moartea pe cruce din iubire nemãrginitã, – învie-i pe toþi cei care dorm în pacea ta. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, noi cinstim inima Fiului tãu preaiubit ºi preamãrim faptele mãreþe ale iubirii

Preasfânta Inimã a lui Isus

sale; ajutã-ne, te rugãm, ca din acest izvor al îndurãrii dumnezeieºti sã sorbim bogãþia harului ºi vieþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.

Completoriul

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu

Preasfânta Inimã a lui Isus

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lEcTurA ScurTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace,

Completoriul

cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.

Preasfânta Inimã a lui Isus

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.