DIZERTATIE PATRIMONIU INDUSTRIAL by Brigitte

Anul universitar 2016 - 2017

PATRIMONIU INDUSTRIAL. POTENŢIAL DE VALORIFICARE A CENTRALELOR TERMOELECTRICE

Lucrare de disertaţie - sesiunea februarie 2017

Studentă: Brigitte Alexandra Mihăescu Îndrumător: conf. dr. arh. Dorina Vlad

Cluj-Napoca 2017

PATRIMONIU INDUSTRIAL. POTENŢIAL DE VALORIFICARE A CENTRALELOR TERMOELECTRICE

CUPRINS Argument.....................................................................................................................................1 I. Introducere..............................................................................................................................3 I. 1. Metodologie..............................................................................................................................3 I. 2. Scopul lucrării...........................................................................................................................3

II. Studiu teoretic: Patrimoniu industrial. Centrale termoelectrice......................5 II. 1. Patrimoniu industrial - definirea subiectului...........................................................................5 II. 2. Patrimoniu industrial românesc - context istoric....................................................................7 II. 3. Patrimoniu industrial românesc - situaţie actuală...................................................................9 II. 4. Patrimoniu industrial românesc - obiect, sit, oraş.................................................................11 II. 5. Patrimoniu industrial românesc - cercetare...........................................................................21 II. 6. Particularitate - Centrale termoelectrice................................................................................23 II. 6. 1. Centrale termoelectrice din Europa (început de secol XX)..........................................23 Centrala electrică Ohm, Belgia.............................................................................23 Centrala Kelenföld, Budapesta, Ungaria..............................................................23 II. 6. 2. Centrale termoelectrice din România (sfârşit de secol XIX - început de secol XX)...25 Centrala termoelectrică Anina..............................................................................25 Centrala termoelectrică 1 Hunedoara...................................................................25

III. Studii de caz: Obiect, sit, oraş....................................................................................27 III. 1. Obiect - spaţii convenţionale vs. spaţii atipice.....................................................................27 III. 1. 1. Uzina de apă - centru de arhitectură, cultură urbană şi peisaj, Suceava, România...27 III. 1. 2. Gasometer Oberhausen, Oberhausen, Germania........................................................31 III. 2. Sit industrial - iniţiativa autorităţilor vs. iniţiativa comunităţii...........................................35 III. 2. 1. Parcul cultural Westergasfabriek, Amsterdam, Olanda.............................................35 III. 2. 2. Concrete Plant Park, New York, SUA.......................................................................39 III. 3. Oraş - reconversie profesională..........................................................................................43 Paterson - proiect de revitalizare, Paterson, SUA ...................................................43

IV. Experienţa personală.....................................................................................................47 V. Dezvoltarea temei în legătură cu proiectul personal............................................49 V. 1. Istoric....................................................................................................................................49 V. 2. Context..................................................................................................................................49 V. 3. Situaţia actuală......................................................................................................................49 V. 4. Potenţial de conversie...........................................................................................................51 V. 5. Propunere - funcţiune şi viziune de intervenţie....................................................................51

VI. Concluzii generale...........................................................................................................53 Bibliografie................................................................................................................................55

Argument Siturile industriale au reprezentat cândva mândria ţării şi sursa economică de bază a multor oraşe din ţara noastră. Cu toate acestea, în prezent sunt privite ca un obstacol pentru tendinţa actuală de dezvoltare economică şi sunt lăsate să se autodistrugă. Ele constituie o problemă cu care se confruntă multe oraşe din România. Am ales să studiez acest subiect în lucrarea de faţă deoarece, în rândul publicului larg, prea puţini sunt cei care conştientizează importanţa pe care a reprezentat-o industria într-o perioadă istorică atât de recentă şi consider că este datoria specialiştilor să ia măsuri pentru salvarea acestor valori culturale de importanţă naţională şi să stârnească interesul comunităţilor asupra lor. De asemenea, există şi un interes personal, eu însămi provenind din zona Hunedoarei, zonă puternic influenţată de procesul de industrializare/dezindustrializare. Industria a fost şi este parte din oraş. Oraşele s-au dezvoltat împreună cu aceasta şi sunt caracterizate de peisaje arhitectural-industriale. Aceste situri, care amintesc de o etapă importantă din viaţa oraşelor noastre şi sunt sursă de identitate, dispar pe zi ce trece, lăsând în urmă maidane sumbre situate în vecinătatea centrelor oraşelor. Multe dintre clădirile industriale reprezentative au fost demolate, chiar situri întregi au fost rase, pierzându-se mărturia unei epoci trecute. De exemplu, Uzina Victoria-Călan, în jurul căreia a luat naştere oraşul Călan, acum nu mai există, oraşul pierzându-şi piatra de temelie pe care a fost construit, sensul existenţei sale ca oraş şi principala sursă de venit. Se pune problema cum pot fi siturile industriale reintegrate în viaţa oraşelor, cum pot fi revalorificate astfel încât să aducă din nou beneficii oraşelor? Care este rolul arhitectului în acest proces de resuscitare a unor zone moarte din oraş, prin intervenţii mai mici sau mai mari? Observăm că amplasamentul favorabil, în apropierea centrelor oraşelor, a atras atenţia autorităţilor şi investitorilor asupra lor. Dar nu toate intervenţiile recente sunt reale soluţii sustenabile, ci din contră, sunt distructive şi fără viziune pe termen lung. Preocuparea actuală este de a identifica metodele de intervenţie potrivite pentru fiecare situaţie în parte şi, evident, sustenabile. Încet, începe să crească interesul în ceea ce priveşte ecologia şi să se conştientizeze drama dispariţiei unor valori culturale unice. Tendinţa actuală de dezvoltare durabilă, într-o manieră ecologică, susţine valorificarea patrimoniului industrial. Dezvoltarea durabilă presupune gestiunea atât a resurselor naturale, cât şi a celor antropice. "Clădirea cea mai ecologică este cea care nu se construieşte". 1 Conservarea şi reabilitarea edificiilor sunt acţiuni sustenabile prin diminuarea exploatării resurselor, transformarea brownfield-urilor şi reducerea exploatării rezervelor greenfield. Nevoile prezentului sunt satisfăcute, iar perpetuarea identităţii şi a valorilor culturale este favorizată. 1

http://e-zeppelin.ro/nu-reconstrui-daca-nu-trebuie-bogdan-van-broeck-coop-reconversia-unei-mori-vechi/ (site-ul revistei Zeppelin, proiect de reconversie a unei mori vechi, Bogdan & Van Broeck, accesat 5 noiembrie 2016)

I. Introducere I. 1. Metodologie Prin intermediul acestui studiu se doreşte înţelegerea situaţiei patrimoniului industrial şi a tendinţelor de revalorificare a acestuia. Apoi se extrag câteva concluzii şi idei care să ofere sprijin în abordarea unor situaţii similare. În acest demers, componenta teoretică şi cea practică sunt de egală importanţă. Astfel, s-a investigat fondul teoretic, atât prin extragerea informaţiilor din bibliografia existentă, articole, legi, activităţile organizaţiilor etc., cât şi prin interpretarea unor studii de caz. Prezentarea pe scurt a structurii lucrării: - investigarea contextului apariţiei patrimoniului industrial; - studierea tendinţelor şi a direcţiilor actuale de revalorificare a patrimoniului industrial, la nivel de obiect, sit şi oraş (cum este tratat subiectul în România şi în Europa); - investigarea amănunţită a unei situaţii particulare: centralele termoelectrice; - extragerea unor concluzii din experienţa personală (studii pe teren, discuţii cu localnici); - înţelegerea cheii succesului unor situaţii reale prin consultarea unor exemple, la nivel de obiect, sit, oraş şi extragerea unor idei aplicative; - proiectarea unei soluţii proprii, materializată în proiectul de diplomă. I. 2. Scopul lucrării Această lucrare încearcă să identifice ce oportunităţi se ivesc pentru arhitectură şi urbanism din această situaţie nefavorabilă în care se află patrimoniul industrial în momentul de faţă. Cum poate arhitectura să transforme minusul în plus, cum poate fi redat oraşului ceva pierdut, dar sub altă formă? Pe lângă această tratare generală, se mai doreşte înţelegerea particularităţilor oferite de centralele termoelectrice şi identificarea oportunităţilor deosebite oferite prin tipologia spaţialmorfologică, aspectul arhitectural-estetic şi încărcătura simbolică pe care o poartă. Am considerat oportun să-mi îndrept atenţia asupra acestui tip de edificiu industrial pentru valoarea arhitecturală deosebită pe care o posedă, comparativ cu alte edificii tehnice. O intervenţie punctuală cu eforturi minime poate fi catalizatorul unor alte intervenţii de mai mare amploare. Revitalizarea siturilor industriale, începând cu paşi mici, poate fi în stare să transforme percepţia negativă pe care o are publicul asupra acestora. Acest studiu propune posibile răspunsuri la problemele enunţate mai sus, constituind, de asemenea, un sprijin teoretic în abordarea lucrării de diplomă, prin care caut o soluţie potrivită pentru o situaţie ce cuprinde aspectele tratate în lucrarea de faţă.

II. Studiu teoretic: Patrimoniu industrial. Centrale termoelectrice II. 1. Patrimoniu industrial - definirea subiectului Patrimoniul industrial face parte din patrimoniul cultural. 2 Comitetul Naţional Român ICOMOS ne prezintă în comunicatul din 2015, Tezele Patrimoniului Cultural, importanţa patrimoniului cultural pentru promovarea identităţii României în lume (Teza X). Patrimoniul cultural reprezintă temeiul obiectiv al dialogului între generaţii, al comunicării dintre categoriile sociale şi al solidarităţii naţionale (Teza VI). De asemenea, este considerat o resursă a dezvoltării durabile, protejarea şi valorificarea sa fiind în concordanţă cu principiile competitivităţii teritoriale, economice şi sociale (Teza VII). Patrimoniul industrial, fiind ramură a patrimoniului cultural, îşi însuşeşte toate aceste calităţi şi este un subiect discutat şi de actualitate. 3 Carta Patrimoniului Industrial - TICCIH, defineşte patrimoniul industrial astfel: ''...este constituit din mărturiile culturii industriale care au semnificaţie istorică, tehnologică, socială, arhitecturală şi ştiinţifică. Aceste mărturii pot fi clădiri, maşini şi instalaţii, laboratoare, mori şi fabrici, mine şi situri pentru procesare şi rafinare, depozite, locuri în care energia este generată, transmisă şi folosită, structuri şi infrastructuri de transport, precum şi locuri folosite pentru activităţi sociale legate de industrie cum ar fi locuinţe, lăcaşuri de cult, clădiri pentru educaţie.'' 4 Mai putem caracteriza patrimoniul industrial ca fiind o extindere a patrimoniului arhitectural, având structuri ce ţin de programul de producţie industrială, fiind un complex patrimonial format atât din spaţii arhitecturale, bunuri industriale (echipamente şi utilaje) şi documente exprimând cunoştinţe tehnologice. 5 Pentru a contura şi mai amănunţit imaginea asupra acestui termen, voi prezenta în continuare câteva criterii de clasificare şi de identificare a patrimoniului industrial. După tipul de industrie se identifică industria extractivă, siderurgică, energetică, chimică, textilă etc. Fiecare tip este caracterizat prin clădiri cu aspect arhitectural particular, adaptat în funcţie de tipul activităţii desfăşurate în interior. 6 De exemplu, pentru industria siderugică (asupra căreia aprofundează această lucrare), reprezentative sunt furnalele, turnurile pentru răcire, cocseriile, turnătoriile. 2

http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 3 http://www.icomos.ro/COMUNICAT-CNR-ICOMOS-TEZELE-PATRIMONIULUI.pdf (site-ul Comitetului Naţional Român al Monumentelor şi Siturilor - ICOMOS, Tezele Patrimoniului Cultural, 2015, accesat 10 decembrie 2016) 4 ticcih.org/wp-content/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc (site-ul Comitetului Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial, Carta Patrimoniului Industrial, accesat 14 iulie 2016) 5 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 6 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016)

Din punct de vedere al caracterului funcţional al clădirilor industriale, se disting clădiri cu funcţiune pur economică (cum ar fi fabricile şi uzinele), cu funcţiune de depozitare/stocare, clădiri asociate cu funcţiunea socială (locuinţele muncitoreşti, cantinele), clădiri asociate cu funcţiunea culturală (muzee tehnice, teatre) şi elemente de infrastructură. 7 Dr. prof. Volker Wollmann identifică patru criterii după care putem stabili dacă o construcţie reprezintă un monument tehnic: - construcţii industriale tipice, apărute aproximativ în aceeaşi perioadă sau având aceeaşi destinaţie. Tipizarea mijloacelor de producţie s-a extins şi asupra aspectului arhitectonic, un exemplu fiind turnurile de apă. 8 - construcţii care reprezintă ceva unicat din punct de vedere arhitectural sau istoric, având poziţie în lista recordurilor sau în lanţul tipologic (prima sau ultima verigă a lanţului). Aici se aminteşte Turnul Eiffel, Paris, 1889 şi primul convertizor Bessemer, Reşiţa, 1868. 9 - construcţiile şi amenajările tehnice care sunt relevante pentru reconstituirea unor aspecte sociale în cadrul procesului de producţie, cum ar fi coloniile muncitoreşti sau construcţiile cu instalaţii speciale ce au menirea să creeze condiţii corespunzătoare de muncă (vestiarele). 10 - elemente cu implicaţii de ordin spiritual, artistic sau cultural, cum ar fi reprezentările iconografice, frescele. 11

II. 2. Patrimoniu industrial românesc - context istoric Pe teritoriul României se cunosc activităţi cu caracter industrial încă din perioada antică, datorită mediului favorabil şi a prezenţei din belşug a diferitelor resurse naturale. Astfel, se identifică o primă perioadă, anume protoindustria, exploatarea resurselor minerale din perioada dacică şi a ocupaţiei romane (extragerea sării, a aurului). 12 În secolul al XIX-lea putem vorbi despre începutul revoluţiei industriale pe teritoriul României, caracterizată de un intens proces de valorificare a resurselor şi dezvoltarea sistemului de transport (feroviar). 13 Această etapă "...reprezintă procesul de trecere de la producţia manuală

http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 8 Wollmann, Volker, Arheologie industrială. Din istoria patrimoniului tehnic pe teritoriul României, Ed. Ulise, Alba Iulia, 2003, pp. 15-23 9 Ibidem 10 Ibidem 11 Ibidem 12 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 13 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 7

la producţia cu ajutorul maşinilor-unelte." 14 România a debutat pe scena industrializării europene mai târziu, dar industria a avut un rol important în economia naţională. 15 O etapă importantă pentru ţara noastră este perioada comunistă, caracterizată de o dezvoltare intensivă a industriei prin intensificarea exploatării miniere, construirea unor noi centre de producţie mari şi transformarea centrelor industriale mici, rurale, în oraşe monofuncţionale. 16 După 1990 până în prezent putem vorbi de dezindustrializarea României, proces de pierdere în special a industriei grele, trecându-se de la economia centralizată de tip socialist, la o economie de piaţă. Actual se pune problema conservării şi adaptării clădirilor şi siturilor industriale rămase în picioare, fiind o etapă de redescoperire a patrimoniului industrial, nu sub aspect economic ca odinioară, ci sub aspect cultural de valoare naţională şi internaţională. II. 3. Patrimoniu industrial românesc - situaţie actuală Pentru început, să înţelegem contextul în care a luat naştere această problemă a oraşelor industriale în declin. Procesul socialist de industrializare forţată a creat centre urbane construite în jurul unei singure industrii (sau unei singure firme) 17, rezultând astfel oraşe monoindustriale, nesustenabile, cum ar fi Reşiţa, Victoria, Călan, Zimnicea, Bălan etc. Dezvoltarea socialistă a atras după sine în anii '80 restructurări inevitabile cu un profund impact socio-economic. În urma dezindustrializării şi restructurării, aceste oraşe mici au suferit un şoc financiar şi psihologic-social, lăsând locuitorii lipsiţi de alternative, cu un procent de şomaj în perioada anilor 2000 de 70%-90%. 18 Un alt efect secundar a fost scăderea demografică şi necesitatea redimensionării instituţiilor sociale şi administrative. 19 S-a pus problema găsirii unor politici pentru îmbunătăţirea vieţii oamenilor din oraşele monoindustriale în declin, majoritatea slabe, incoerente, cu succes relativ sau fără succes. http://revolutiaindustriala.filedeistorie.info/novice/ (site despre revoluţia industrială, pagină cu date şi istoric despre revoluţia industrială, accesat 22 ianuarie 2017) 15 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 16 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 17 http://expertforum.ro/en/files/2011/06/viitorul-oraselor-mici-in-romania-1.pdf (site-ul unui think tank din Bucureşti înfiinţat de experţi cunoscuţi în politici publice şi reforma administraţiei, pagina raportului pentru proiectul "Victoria 20.20", Apusul industriei socialiste şi oraşele mici ale României, Dobre Suzana, Ioniţă Sorin, Nuţu Otilia, mai 2011, accesat 1 februarie 2017) 18 http://expertforum.ro/en/files/2011/06/viitorul-oraselor-mici-in-romania-1.pdf (site-ul unui think tank din Bucureşti înfiinţat de experţi cunoscuţi în politici publice şi reforma administraţiei, pagina raportului pentru proiectul "Victoria 20.20", Apusul industriei socialiste şi oraşele mici ale României, Dobre Suzana, Ioniţă Sorin, Nuţu Otilia, mai 2011, accesat 1 februarie 2017) 19 http://expertforum.ro/en/files/2011/06/viitorul-oraselor-mici-in-romania-1.pdf (site-ul unui think tank din Bucureşti înfiinţat de experţi cunoscuţi în politici publice şi reforma administraţiei, pagina raportului pentru proiectul "Victoria 20.20", Apusul industriei socialiste şi oraşele mici ale României, Dobre Suzana, Ioniţă Sorin, Nuţu Otilia, mai 2011, accesat 1 februarie 2017) 14

Astăzi, România se confruntă cu problema numeroaselor brownfield-uri aflate în zone pericentrale. Au fost elaborate strategii şi programe de revitalizare a brownfield-urilor, instrumentul principal de finanţare fiind Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), împreună cu ajutorul venit din partea "Instituţiilor comunitare" implicate. 20 Din 2007, statele membre UE, printre care se află şi România, sunt încurajate să iniţieze programe care prevăd reciclarea brownfield-urilor, precum şi conservarea şi dezvoltarea patrimoniului istoric-cultural. 21 Cu toate acestea, atenţia autorităţilor nu se îndreaptă spre patrimoniul industrial, problema conservării şi valorificării acestuia fiind tratată cu ezitare şi inconsecvenţă. 22 Actual, industria nu mai este o activitate economică dominantă, latura culturală înlocuind-o pe cea economică. 23 Pe lângă moştenirea culturală, industria a lăsat în urma sa şi un mediu contaminat. Patrimoniul tehnic este privit ca ceva desuet, în urma pierderii funcţiunii sale iniţiale. Cu toate acestea, ocupă arii importante din suprafaţa oraşelor, fiind poziţionat în zone tentante. Momentan, la nivel naţional este prea puţin cercetat, fiind în continuare văzut ca o piatră de poticnire, ca un rezervor de materiale de construcţii şi fier vechi, sau ca o sursă de poluare. Găsind cu greu simpatia publicului (în rândul autorităţilor şi a comunităţii), patrimoniul industrial este în real pericol la nivel naţional. 24 Aceste rămăşiţe fizice ale trecutului nostru pot fi transformate în mărturii ale unei epoci trecute şi pot servi la creşterea calităţii vieţii actuale. 25 II. 4. Patrimoniu industrial românesc - obiect, sit, oraş În România, industria nu este percepută ca valoare de patrimoniu. Patrimoniul industrial poate fi un motor al dezvoltării durabile, însă nu există formarea, viziunea şi competenţele necesare pentru găsirea unor soluţii integrate de recuperare şi conversie. Pe lângă adaptarea obiectului sau sitului la folosinţe noi, este important în economia proiectului să aibă o pondere semnificativă aportul economic adus de noile utilizări şi să se păstreze o zonă de evocare a vechii activităţi industriale. 26 20

http://urbact.eu/sites/default/files/import/Projects/Bring_up/outputs_media/BRING-Baselinestudy_final_01.pdf (site-ul programului URBACT, privind dezvoltarea urbană integrată, sustenabilă, studiu despre brownfield-uri, accesat 8 ianuarie 2017) 21 http://urbact.eu/sites/default/files/import/Projects/Bring_up/outputs_media/BRING-Baselinestudy_final_01.pdf (site-ul programului URBACT, privind dezvoltarea urbană integrată, sustenabilă, studiu despre brownfield-uri, accesat 8 ianuarie 2017) 22 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 23 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 24 Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială", în Arhitectura, nr. 61, februarie 2008, pp. 16-18 25 http://www.heritagecouncil.ie/content/files/Built_Heritage_Sustainable_Development_2012.pdf (site-ul Consiliului de Patrimoniu din Irlanda, pagina articolului despre conservarea şi dezvoltarea ecologică sustenabilă a patrimoniului construit, Colm Murray, februarie 2012, accesat 1 februarie 2017) 26 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016)

Adaptarea şi folosirea patrimoniului industrial favorizează economia de energie, dezvoltarea durabilă şi confortul psihic al comunităţii care se confruntă cu pierderea identităţii culturale şi a locurilor de muncă. Noile utilizări, considerate convenabile, care să reflecte istoria industrială a zonei şi să asigure supravieţuirea, sunt de regulă serviciile turistice şi industriile culturale. 27

Obiect Conform Declaraţiei de la Toledo din iunie 2010 privind dezvoltarea urbană, este încurajată reabilitarea clădirilor, favorizând diversitatea şi identitatea arhitecturală. 28 În ceea ce priveşte reabilitarea şi reutilizarea clădirilor de patrimoniu industrial, se observă două direcţii: utilizări pur economice (rezidenţial, birouri) şi direcţia culturalmuzeistică (muzee, expoziţii, teatru, evenimente). 29 În România, cu întârziere faţă de Europa, au început să se ridice întrebări cu privire la eficienţa economică a soluţiilor alese cu privire la patrimoniul industrial. Obişnuiţi fiind cu practica demolării, începem să ne punem întrebarea dacă această soluţie este mai avantajoasă, în primul rând financiar, faţă de reutilizare. Arhitectul Adrian Crăciunescu prezintă câteva avantaje financiare oferite de reconvertirea clădirilor. Prin renunţarea la demolare se elimină actul administrativ al autorizării acesteia, se scurteaza timpul de execuţie şi se elimină costurile provenite din demolare, evacuarea şi depozitarea deşeurilor rezultate. Folosirea clădirii existente ca "materie" pentru noua funcţiune înseamnă bani economisiţi. Ceea ce reprezintă un element în plus faţă de ridicarea unei noi construcţii este efortul de gândire suplimentar care rezultă din constrângerile de adaptare şi de a satisface nevoile prezentului în condiţiile oferite. 30 România se află într-o perioadă de incubare a ideii de salvare prin conversie, existând prea puţini specialişti şi oameni cu viziune şi arhitecţi cu pregătire în domeniul monumentelor. 31 Conservarea patrimoniului industrial este o nouă paradigmă în România, punând sub semnul întrebării sistemele clasice de protecţie a patrimoniului industrial. A conserva înseamnă a avea respect faţă de modul în care locurile sunt construite fizic şi social. Presupune continuitatea, o valoare socială pozitivă de a construi mediul înconjurător. 32 27

http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 28 http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf (site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010, accesat 25 iulie 2016) 29 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 30 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 31 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 32 http://www.heritagecouncil.ie/content/files/Built_Heritage_Sustainable_Development_2012.pdf (site-ul Consiliului de Patrimoniu din Irlanda, pagina articolului despre conservarea şi dezvoltarea ecologică sustenabilă a patrimoniului construit, Colm Murray, februarie 2012, accesat 1 februarie 2017)

Conservarea clădirilor de patrimoniu industrial nu constă doar în păstrarea formelor arhitecturale. Sunt necesare documentarea tradiţiei industriale şi conservarea suportului material al acesteia, relevarea procesului istoric de industrializare şi inovare, captarea semnificaţiilor (a dimensiunii imateriale a patrimoniului) şi prezentarea, interpretarea şi conservarea lor specifică, precum şi reflectarea activităţii industriale în celelalte manifestări alte patrimoniului cultural imobil (arhitectură şi urbanism). 33 Acţiunea de conservare conduce la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi poate fi un succes pentru cultura şi economia României. 34 Pentru o adaptare corespunzătoare a clădirilor, noua funcţiune trebuie să fie compatibilă, impactul asupra semnificaţiei culturale să fie minim şi modificările asupra substanţei să fie minime. Analiza şi interpretarea trebuie făcute cu simpatie, păstrând semnificaţia elementului de patrimoniu. 35 Institutul Regal Australian al Arhitecților, împreună cu Oficiul de Patrimoniu şi Departamentul de Planificare NSW enunţă câteva principii de adaptare: - înţelegerea semnificaţiei locului; - funcţiunea să fie potrivită cu semnificaţia locului; - minimalizarea impactului asupra arhitecturii şi semnificaţiei; - modificările prevăzute să fie rezervate şi conservarea să fie posibilă; - stabilirea şi păstrarea perspectivelor valoroase spre şi dinspre obiectiv; - managementul şi viabilitatea să fie pe termen lung; - dezvăluirea şi interpretarea semnificaţiei să fie parte integrantă şi importantă a proiectului de adaptare. 36

Sit Revalorizarea spaţiilor deteriorate contribuie la "îmbunătăţirea peisajului urban, a calităţii multor ţesuturi urbane şi, astfel, la creşterea atractivităţii pentru afaceri şi forţă de muncă specializată, precum şi la creşterea atractivităţii acestora şi la identificarea localnicilor cu mediul urban şi comunitatea din care fac parte... acest lucru va contribui nu numai la îmbogăţirea lor culturală, ci şi la crearea sau recrearea identităţii cetăţeneşti". 37 33

http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 34 http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 35 http://www.environment.nsw.gov.au/resources/heritagebranch/heritage/NewUsesforHeritagePlaces.pdf (site-ul Biroului Mediului Înconjurător şi al Patrimoniului din New South Wales, Australia, pagina documentului "New Uses for Heritage Places. Guidelines for the Adaptation of Historic Buildings and Sites", scris împreună cu Institutul Australian Regal al Arhitecţilor, 2008, accesat 13 ianuarie 2016) 36 http://www.environment.nsw.gov.au/resources/heritagebranch/heritage/NewUsesforHeritagePlaces.pdf (site-ul Biroului Mediului Înconjurător şi al Patrimoniului din New South Wales, Australia, pagina documentului "New Uses for Heritage Places. Guidelines for the Adaptation of Historic Buildings and Sites", scris împreună cu Institutul Australian Regal al Arhitecţilor, 2008, accesat 13 ianuarie 2016) 37 http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf (site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010, accesat 25 iulie 2016)

Reciclarea terenurilor (refolosirea terenurilor neutilizate, abandonate) presupune o regenerare ecologică a oraşelor. Dezvoltarea unor strategii de reciclare a terenurilor joacă un rol cheie în viitorul oraşelor europene. 38 Aceste terenuri nefolosite sau insuficient utilizate, denumite brownfields, rămase în urma dezindustrializării, sunt de multe ori contaminate cu poluanţi, astfel că reamenajarea sau reutilizarea poate fi complicată. Însă curăţarea şi reinvestirea în aceste proprietăţi protejează mediul înconjurător şi reduce presiunile de ocupare a terenurilor de tip greenfield. Brownfield-urile reprezintă o problemă şi o oportunitate în acelaşi timp. Prin regenerarea lor se ivesc oportunităţi la nivel de oraş, iar găsirea unor soluţii potrivite asigură un viitor sustenabil pentru oraşe. 39 Însă, de multe ori, prin ecologizarea şi reabilitarea siturilor contaminate se înţelege demolare. 40 În funcţie de statutul economic, brownfield-urile se clasifică în situri care se autodezvoltă (proiecte private), situri cu potenţial de dezvoltare (parteneriate public-privat) şi situri de rezervă (proiecte publice). 41 Metode de gestionare teritorială eficientă ale peisajului industrial sunt greu de identificat. O situaţie ideală ar fi conservarea peisajului industrial ca situri muzeale, dar această soluţie nu poate fi larg aplicată din constrângeri economice. 42 Oraş "Oraşele sunt locuri unde apar problemele şi sunt găsite soluţiile." 43 Oraşele din România care au trecut prin procesul dezindustrializării se confruntă cu reducerea dimensiunii şi încearcă o redefinire a bazei economice şi o tranziţie spre noi forme de organizare. În condiţiile actuale, procesul de pierdere a patrimoniului tehnic este firesc. Situri industriale din secolul al XIX-lea, aflate la periferie, astăzi se află în poziţii centrale, atractive, cu suprafeţe mari. Abandonul lor este voluntar şi e menit să le transforme în ruine pentru a justifica demolarea lor. Sunt necesare schimbări pe mai multe planuri, la nivel de oraş: elaborarea unor politici urbane care să utilizeze stimuli şi inhibatori, o educaţie adecvată în ceea ce priveşte http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf (site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010, accesat 25 iulie 2016) 39 http://urbact.eu/sites/default/files/import/Projects/Bring_up/outputs_media/BRING-Baselinestudy_final_01.pdf (site-ul programului URBACT, privind dezvoltarea urbană integrată, sustenabilă, studiu despre brownfield-uri, accesat 8 ianuarie 2017) 40 Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială", în Arhitectura, nr. 61, februarie 2008, pp.16-18 41 http://urbact.eu/sites/default/files/import/Projects/Bring_up/outputs_media/BRING-Baselinestudy_final_01.pdf (site-ul programului URBACT, privind dezvoltarea urbană integrată, sustenabilă, studiu despre brownfield-uri, accesat 8 ianuarie 2017) 42 http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr_-_patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) 43 http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf (site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010, accesat 25 iulie 2016) 38

contactul cu valoarea culturală a patrimoniului industrial, înfiinţarea unui program operaţional special pentru finanţări europene în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare. 44 Un studiu de caz asupra oraşelor aflate în declin în urma dezindustrializării, realizat în 2011 45 , încearcă să identifice câteva soluţii şi viabilitatea lor în transformarea oraşelor în declin în oraşe sustenabile: - acordarea de facilităţi fiscale (efecte anticoncurenţiale); - amenajarea de parcuri industriale atrag puţine investiţii reale noi, parcurile industriale având succes când sunt investiţii noi aflate lângă oraşe cât mai mari; - construirea unor noi coridoare de transport pentru aducerea traficului şi a interesului de dezvoltare a zonei, pot duce, dimpotrivă, la accelerarea depopulării; - turismul este o tentaţie mai mare, este avantajos datorită zonelor pitoreşti în care se află multe dintre siturile industriale, dar transformarea turismului într-o alternativă economică pe termen lung întâmpină obstacole precum lipsa de pregătire în acest sens a oamenilor din comunităţile locale, limitarea categoriilor de turism ce pot fi practicate datorită stării de paragină în care se află siturile industriale, lipsa infrastructurii şi concurenţa mare datorită existenţei a numeroase astfel de situri. - o altă tendinţă este "retragerea inteligentă" a habitatului uman în limite sustenabile, o restrângere naturală a oraşelor cu probleme, până la nivelul la care acestea se pot re-echilibra. Această ultimă tendinţă se desfăşoară în paralel cu dezvoltarea centrelor metropolitane şi oferă avantajul gestionării activităţilor de către autoritatea publică (spre deosebire de turism, care este o activitate pur privată). 46 Nu există o reţetă de succes care poate fi copiată, fiecare caz şi oraş în parte prezintă particularităţile sale şi trebuie căutată o soluţie potrivită pentru fiecare situaţie. Dar pentru a putea proiecta soluţii inteligente, trebuie analizate "reţetele succesului" ale unor exemple reale de reabilitare şi exploatare economică ale altor oraşe şi tendinţele actuale înspre care se îndreaptă dezvoltarea oraşelor.

II. 5. Patrimoniu industrial românesc - cercetare Patrimoniul industrial românesc are caracteristici precum vechimea, diversitatea, valoarea tehnologică, culturală, arhitecturală şi estetică şi s-a dezvoltat într-un context favorabil din punct de vedere al realităţii geografice şi al cadrului istorico-politic. 47 Cercetarea este importantă în lărgirea cunoaşterii acestui subiect, ajutând la recompunerea istoriei arhitecturii industriale şi facilitând informarea publicului şi promovarea valorilor sale istorico-culturale. Arheologia industrială este un domeniu interdisciplinar complex, având ca arie de cercetare mărturiile materiale şi imateriale ale modului de viaţă şi de producţie industrială, în evoluţia lor istorică. Termenul a fost oficializat în 1959 de către "Council of British Archeology" şi i-a fost consolidată legitimitatea odată cu înfiinţarea TICCIH (The International Committee for the Conservation of the Industrial Heritage). Se ia în considerare semnificaţia culturală a patrimoniului industrial ca element determinant al evoluţiei societăţii umane. 48 În România, arheologia industrială este un câmp de cercetare nou şi insuficient abordat (câteva lucrări scrise, câteva ateliere de arheologie industrială şi ocazional cursuri introductive). Pentru recompunerea istoriei arhitecturii industriale, Volker Wollmann propune un plan de acţiune în două etape şi anume inventarierea obiectivelor tehnice şi introducerea lor într-o istorie vie. Monumentele tehnice au o valoare materială şi o valoare nematerială. Pentru a conştientiza valoarea monumentului în întregime este necesară atât percepţia raţională, cât şi cea emoţională. 49 Cercetarea, inventarierea şi clasarea siturilor semnificative au un rol esenţial în viaţa patrimoniului industrial românesc, putând să-i asigure protecţia până la găsirea unor căi de recuperare (altele decât demolare). 50 Istoricul Volker Wollmann propune un prim proiect de amenajare a unei "rezervaţii" de arheologie industrială pe teritoriul României, însă nu a reuşit să stârnească prea mult interes. Proiectul a fost prezentat la cea de-a IV-a Conferinţă Internaţională de Patrimoniu Industrial (TICCIH), desfăşurată la Lyon Grenoble în septembrie 1981. Parcul ar fi fost localizat în vestul oraşului Hunedoara, în Ţinutul Pădurenilor din Munţii Poiana Ruscă, zona care cuprinde cele mai vechi locuri de extragere şi prelucrare a fierului din Transilvania. 51

http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de FlorentinaCristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) 48 Iamandescu, Irina Ioana, "Protecţia patrimoniului industrial şi arheologia industrială în România - scurtă privire de ansamblu", în Revista Muzeelor, nr. 2, 2006, pp. 5-13 (arhivă on-line) 49 http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm (site Institutul de Memorie Culturală, articol Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială. Repere internaţionale şi contribuţii româneşti", accesat 20 octombrie 2016) 50 Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială", în Arhitectura, nr. 61, februarie 2008, pp. 16-18 51 Wollmann, Volker, Arheologie industrială. Din istoria patrimoniului tehnic pe teritoriul României, Ed. Ulise, Alba Iulia, 2003, pp. 151-153 47

fig. 1: Centrala electricฤ Ohm, Belgia (sursa: https://www.bcd-urbex.com/central-electrique-ohm-power-stationbelgium/)

fig. 2: Centrala Kelenfรถld, Budapesta, Ungaria (sursa: http://www.atlasobscura.com/places/kelenfold-power-station)

II. 6. Particularitate - Centrale termoelectrice (CTE) În România, producerea energiei electrice s-a bazat pe centralele termoelectrice (cu resurse energetice proprii). Producerea energiei electrice s-a dezvoltat în mai multe etape. Prima etapă şi cea care face subiectul capitolului este între anii 1882-1920. În această perioadă apar primele centrale electrice din România, care serveau anumite instituţii sau părţi ale oraşelor. 52 Centralele termoelectrice construite la începutul secolului al XX-lea reflectă stilul arhitectural al revoluţiei industriale şi erau construite pentru a furniza energie electrică uzinelor de fier. În interiorul de tip hală se găseau turbinele şi panoul de control. Spaţiul era luminat din abundenţă prin ferestre şi prin luminatoare spectaculoase. Faţadele prezentau o estetică arhitecturală specifică, fiind împărţite în registre verticale şi finisate cu cărămidă aparentă. 53 Centralele termoelectrice prezintă un potenţial deosebit pentru revitalizare datorită aspectului arhitectural, din punct de vedere estetic şi spaţial, potrivit pentru funcţiuni culturale, fiind în ton cu tendinţa actuală şi având valoare de patrimoniu. II. 6. 1. Centrale termoelectrice din Europa (început de secol XX) Centrala electrică Ohm, Belgia Datează din 1912, când s-a construit hala turbinelor în stilul revoluţiei industriale, având un acoperiş grandios de metal cu luminator. După declinul industriei metalurgice, staţia a fost desfiinţată. În 1999 clădirea a devenit monument istoric. S-au păstrat 3 turbine originale care au fost restaurate. Spaţiul a fost renovat, iar acum este utilizat ca spaţiu pentru evenimente. 54 Centrala Kelenföld, Budapesta, Ungaria Datează din 1914 şi este una dintre cele mai performante centrale din Europa. Este specială datorită arhitecturii sale cu ornamente Art Deco, în ciuda scopului utilitar al clădirii, cel mai spectaculos element arhitectural fiind plafonul de sticlă în stil Art Deco şi camera de control. În 2007 îşi încetează activitatea şi devine proprietate privată, unde se organizează "porţi deschise" pentru turişti. Aceştia pot vizita centrala păstrată intact cu maşinăriile în stare de funcţionare (turbine, camera de control). 55

http://tineret.sier.ro/istorie/Documente/termo.pdf (site-ul Societăţii Inginerilor Energeticieni din România - Filiala Bucureşti Tineret, Conferinţa "Istoria energeticii româneşti", Vaida, Victor, cu lucrarea "Centralele termoelectrice şi de termoficare în România - trecut, prezent şi viitor", Bucureşti, 2014, accesat 12 decembrie 2016) 53 http://tineret.sier.ro/istorie/Documente/termo.pdf (site-ul Societăţii Inginerilor Energeticieni din România - Filiala Bucureşti Tineret, Conferinţa "Istoria energeticii româneşti", Vaida, Victor, cu lucrarea "Centralele termoelectrice şi de termoficare în România - trecut, prezent şi viitor", Bucureşti, 2014, accesat 12 decembrie 2016) 54 https://telefunker.wordpress.com/2011/01/02/centrale-electrique-ohm-belgium/ (documentaţie fotografică a construcţiilor urbane abandonate, pagină despre centrala electrică Ohm din Belgia, accesat 7 iunie 2016) 55 http://www.atlasobscura.com/places/kelenfold-power-station (site înfiinţat în 2009 de Joshua Foer şi Dylan Thuras, ca ghid despre locuri interesante, mai mult sau mai puţin cunoscute, pagină despre Kelenföld Power Station, Budapesta, Ungaria, accesat 16 noiembrie 2016) 52

fig. 3-6: Centrala termoelectrică Anina - perspective şi interior (sursa: catalog workshop Anina)

fig. 7: Propunere revitalizare centrala Anina (sursa: catalog workshop Anina)

fig. 8: Centrala termoelectrică Hunedoara (sursa: Oana Ţiganea, "Industrial Architecture in Communist Romania. Hunedoara: Construction and Destiny of a Major Steel Plant, 1947 - 1999", Teză de doctorat, Politecnico di Milano, 2013, p. 57)

fig. 9: Centrala termoelectrică Hunedoara - interior (sursa: arhivă personală Ţiganea Oana)

II. 6. 2. Centrale termoelectrice din România (sfârşit de secol XIX - început de secol XX) Centrala termoelectrică Anina Datează din 1897. Datorită creşterii necesarului de energie, a fost retehnologizată în 1955. În 1958 centrala de la Anina a fost racordată la Sistemul Energetic Naţional. În 1966 încetează activitatea. Utilajele din interior sunt obiecte înscrise pe lista monumentelor istorice din România, ca obiectiv de importanţă naţională. 56 Începând cu 2014, se organizează anual Atelierul de Patrimoniu Industrial de la Anina. În cadrul acestui workshop s-au propus scenarii de revitalizare, inclusiv pentru centrala termoelectrică. "Potenţialul centralei electrice este dat de locaţia, configuraţia arhitecturalspaţială şi posibilităţile de conversie funcţională." 57 Centrala termoelectrică 1 Hunedoara Datează din 1915. Era folosită ca rezervă pentru producţia industrială, sursa principală fiind la Căţenaş. Curentul electric a fost folosit prima oară pentru producţia metalurgică, apoi a fost introdus în oraş, atribuindu-se o importanţă majoră producţiei industriale. 58 "Clădirea CET 1 trebuie tratată ca un obiectiv de patrimoniu a culturii industriale. În zona Hunedoarei este singura clădire reprezentativă de arhitectură industrială a sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX." 59 Centrala termoelectrică 1 Hunedoara avea două turbine cu aburi Zoell-Lang, o turbină cu aburi GHH şi o turbină cu aburi BBC şi era deservită de un pod rulant de zece tone. Exista şi un atelier destinat întreţinerii maşinilor şi aparatelor electrice, dotat cu maşini şi unelte în acest scop. În prezent nu este înregistrată ca patrimoniu istoric, deşi are toate elementele necesare pentru a se califica şi este utilizată necorespunzător de către o firmă privată. 60 Deşi prezintă un potenţial deosebit, nu există interes pentru recuperarea sa. Datorită acestui fapt, am încercat să prezint prin proiectul de diplomă o variantă de revalorificare a centralei, împreună cu turnurile de răcire care făceau parte din acest flux tehnologic.

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/Centrala-Electrica-De-La-Anina.html (site-ul Institutului Intercultural din Timişoara, pagină despre centrala termoelectrică Anina, accesat 24 iulie 2016) 57 http://www.urbansynapse.com/copy-of-11 (site-ul firmei de planificare urbană Urban Synapse, proiectul Mina de idei Anina, 2014, accesat 17 august 2016) 58 Ţiganea, Oana, Industrial Architecture in Communist Romania. Hunedoara: Construction and Destiny of a Major Steel Plant, 1947 - 1999, teză de doctorat PhD, Politecnico di Milano, Milano, 2013 59 Ţiganea, Oana, Industrial Architecture in Communist Romania. Hunedoara: Construction and Destiny of a Major Steel Plant, 1947 - 1999, teză de doctorat PhD, Politecnico di Milano, Milano, 2013 60 Ţiganea, Oana, Industrial Architecture in Communist Romania. Hunedoara: Construction and Destiny of a Major Steel Plant, 1947 - 1999, teză de doctorat PhD, Politecnico di Milano, Milano, 2013

fig. 10, 11: Uzina de apă Suceava - interior (sursa: https://www.uar-bna.ro/2014/proiecte/d/98/)

fig. 12-17: Uzina de apă Suceava - perspective şi schemă conversie (sursa: https://www.uarbna.ro/2014/proiecte/d/98/)

III. Studii de caz: Obiect, sit, oraş III. 1. Obiect - spaţii convenţionale vs. spaţii atipice III. 1. 1. Uzina de apă - centru de arhitectură, cultură urbană şi peisaj Locaţie Strada Apeductului, Suceava, România. Uzina de apă este amplasată pe malul sudic al râului Suceava, într-o zonă centrală, cu accesibilitate favorabilă. Istoric Uzina de apă face parte din istoria oraşului Suceava, marcând perioada de modernizare de la începutul secolului al XX-lea din punct de vedere urbanistic. Clădirea asigură procesul tehnologic de colectare, deferuginare, filtrare, tratare a apei, apoi de pompare spre reţeaua oraşului prin staţia de pompe. 61 Uzina a fost proiectată în 1908 de către dr. ing. Günther Thiem şi dată în folosinţă în 1912, împreună cu reţeaua de captare a apei din râul Suceava. A funcţionat până în 1963, după care a fost lăsată în paragină timp de 50 de ani. În 2004 a fost clasată monument istoric, iar din 2012 a fost refuncţionalizată. 62 Descriere constructivă (arhitectură) Uzina face parte dintr-un ansamblu care are în componenţă şase construcţii aflate în aceeaşi incintă şi este alcătuită din două corpuri supraterane legate între ele prin fostele bazine de apă aflate în subteran: corpul principal - fost turn de filtrare - şi corpul secundar - staţie de clorinare. Compoziţia este caracterizată de axialitate şi simetrie. Arhitectura prezintă elemente eclectice, predominant clasice, în spiritul arhitecturii industriale a epocii sale. 63 Intervenţie În prezent, amplasamentul suferă transformări urbane majore. Ordinul Arhitecţilor din România, filiala nord-est, iniţiază un proiect de reabilitare funcţională şi constructivă a fostei Uzine de apă din Suceava, prin tranformarea ei în centru de arhitectură, cultură urbană şi peisaj. Prin proiectul de intervenţie se urmăreşte revalorificarea vechii uzine de apă, simbol al modernităţii oraşului Suceava, precum şi integrarea noului centru de arhitectură şi cultură urbană în viaţa urbană a oraşului. 64

https://www.monitorulsv.ro/Local/2012-08-11/Uzina-de-apa-a-Sucevei-renaste-la-100-de-ani-de-la-darea-infolosinta (site-ul ziarului Monitorul de Suceava, ştire despre proiectul Uzinei de apă din Suceava, accesat 12 decembrie 2016) 62 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 63 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 64 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016)

Revitalizarea arhitecturală a zonei are loc pornind de la reutilizarea fondului construit existent, conversia fiind o soluţie de salvare a patrimoniului industrial şi arhitectural. Intervenţii concrete: accesul existent, poziţionat axial, s-a păstrat ca acces secundar, creându-se un nou acces, poziţionat lateral, printr-un decupaj al taluzului de pământ ce acoperă bazinele de apă. Astfel, s-a realizat un largo în faţa clădirii, oferind posibilitatea de a viziona în ansamblu obiectivul, expunând structura îngropată şi formând un spaţiu de legătură cu viitoarele extinderi prevăzute în zonă. 65 Pentru iluminatul natural al spaţiului subteran s-au prevăzut luminatoare în golurile fostelor chepenguri de acces pentru întreţinere. La spaţiile supraterane s-au conservat tâmplăriile din profile metalice simple ale ferestrelor. Zidăria de cărămidă a fost consolidată printr-o tehnică specială pe bază de ţesături şi lamele din fibră de carbon. La nivelul acoperişului s-a restaurat structura originală. S-au realizat două niveluri noi în interiorul turnului de deferuginare. S-au folosit materiale şi detalii specific industriale, pentru a reda caracterul industrial al obiectivului. 66 În ceea ce priveşte utilizarea, funcţiunile s-au repartizat în funcţie de caracterul spaţiilor existente. Subsolul oferă spaţii mari, cu bolţi cilindrice şi lumină zenitală, fiind potrivite pentru expoziţii. La etajele superioare, spaţiile fiind mai mici şi bine luminate, s-au prevăzut birouri, zonele de documentare şi de conferinţe. 67 Intervenţiile sunt minimale, simple în aparenţă şi sensibile. Din respect pentru memoria locului s-au păstrat urmele de sediment feroase, depuse în timp pe pereţii rezervoarelor. 68 Abordarea a fost una sustenabilă, intervenţiile ţinând cont de viitoarea direcţie de dezvoltare a zonei, Uzina fiind doar punctul de pornire în revitalizarea zonei. Noul centru a fost gândit ca generator de dezvoltare culturală şi urbană. Concluzii Acest exemplu ilustrează foarte bine conversia prin intervenţii minimale, dar cu rezultate maxime asupra unei clădiri de patrimoniu industrial, păstrând caracterul arhitectural şi memoria locului. Alegerea funcţiunilor a fost în concordanţă cu caracteristicile spaţiilor puse la dispoziţie de clădire şi cu necesităţile funcţionale contemporane. Acest proiect are impact atât ca obiectiv singular de salvare a patrimoniului, cât şi ca parte a unei revitalizări urbane, aflându-se într-o zonă cu potenţial deosebit de dezvoltare. Noul plan urbanistic general susţine atât dezvoltarea unui nou pol urban în vecinătatea Uzinei prin schimbarea caracterului funcţional, cât şi amenajarea râului Suceava ca zonă atractivă de loisir.

http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 66 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 67 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 68 http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) 65

fig. 18: Gazometru, perspectivă (sursa: http://www.gasometer.de/en/)

fig. 19, 20: Plan şi secţiune gazometru (sursa: http://www.gasometer.de/en/)

fig. 21: Expoziţii de-a lungul a 20 de ani (sursa: http://www.gasometer.de/en/)

Fig. 22, 23: Expoziţii artistice în interiorul gazometrului (sursa: http://www.gasometer.de/en/)

III. 1. 2. Gasometer Oberhausen Locaţie Gazometrul se află pe malul sudic al canalului Rin-Herne, în oraşul Oberhausen, Germania. Oraşul face parte din regiunea Ruhr. Istoric Gazometrul a fost construit la sfârşitul anilor '20 şi inaugurat în 1929. A fost demontat complet în 1946, în urma unui incendiu. În 1949 a început reconstrucţia sa, reutilizându-se diverse elemente structurale, inclusiv discul de presiune şi acoperişul original. După scoaterea din funcţiune în 1988, s-a decis reutilizarea gazometrului, conversia şi restaurarea finalizânduse în 1994. Din 2006 devine punct de ancorare în traseul virtual ERIH. 69 Descriere constructivă (arhitectură) Monumentul industrial reprezintă un landmark atât pentru oraşul Oberhausen, cât şi pentru întreaga regiune. Gazomentrul este cel mai mare rezervor de gaze cu disc din Europa, având dimensiuni constructive uimitoare: 117,50 m înălţime, 67,60 m diametru, formând un volum efectiv de 347000 mc. Planul are formă de poligon cu 24 laturi. Interiorul impresionează prin caracterul lucrărilor inginereşti, discul de gaz sub presiune ce glisa sus-jos pe pereţii lubrifiaţi cu ulei fiind singurul element de compartimentare. 70 Intervenţie După dezafectare, s-a pus problema demolării obiectivului, având în vedere că reconvertirea reprezenta o adevărată provocare, datorită caracteristicilor sale spaţiale deosebite. Conversia şi restaurarea gazometrului a fost realizată de către Deutsche Babcock AG, pe perioada anilor 1993-1994. 71 Experienţa spaţială unică oferită de uriaşa "catedrală industrială'' a determinat transformarea gazometrului în spaţiu experimental, adăpostind evenimente culturale diverse. Discul se află într-o stare staţionară, nefuncţională. El a fost fixat la o înălţime de 4,50 m, formând dedesubt un spaţiu circular de 3000 mp. Prin intermediul a două scări metalice se poate ajunge deasupra discului, unde se află o scenă de 20 m diametru. 72 Gazometrul face parte din ruta tematică ce conectează cele mai importante şi atractive monumente industriale din zona Ruhr, fiind punct de ancorare în ''Route of Industrial Culture''. Spaţiul interior unic oferit de clădirea gazometrului a atras atenţia artiştilor de pretutindeni, fiind utilizat pentru mai multe experimente artistice. 73

http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat gazometrului Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016) 70 http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat gazometrului Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016) 71 http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat gazometrului Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016) 72 http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat gazometrului Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016) 73 http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat gazometrului Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016) 69

Concluzii Particularitatea acestui exemplu constă în tipul de spaţiu, atipic, pe care îl oferă edificiul. Tocmai această particularitate i-a adus succesul de care se bucură, fiind o provocare şi o sursă de inspiraţie pentru artişti, facilitând experimentarea noului şi stârnind curiozitatea publicului. Proiectul demonstrează că structurile industriale care, pierzându-şi funcţiunea iniţială, par a fi inutile, sunt de fapt o resursă de revitalizare în moduri deosebit de interesante şi atractive pentru public, care este atras de inedit. Observaţii Exemplele mai sus prezentate ilustrează cele două categorii în care se pot înscrie clădirile de patrimoniu industrial. Fie că este vorba de edificii care pun la dispoziţie spaţii convenţionale, fie că este vorba de o structură atipică, posibilităţile de adaptare sunt nenumărate. Prin prezentarea acestor două exemple de succes am vrut să arăt că "materialul" pus la dispoziţie de rămăşiţele industriale nu reprezintă un obstacol în dezvoltarea oraşelor, ci, din contră, poate oferi oportunităţi nebănuite şi soluţii originale şi sustenabile. Fiecare caz în parte prezintă avantajele sale. Spaţiile convenţionale sunt uşor de abordat, mai puţin problematice, iar spaţiile atipice, deşi provocatoare, oferă o atractivitate deosebită.

fig. 24: Schiţă propunere parc cultural Westergasfabriek (sursa: http://www.mecanoo.nl/Projects?project=91)

fig. 25, 26: Planuri propunere parc cultural Westergasfabriek (sursa: http://www.mecanoo.nl/Projects?project=91)

fig. 27: Vedere aeriană a parcului cultural Westergasfabriek (sursa: http://www.mecanoo.nl/Projects?project=91)

III. 2. Sit industrial - iniţiativa autorităţilor vs. iniţiativa comunităţii III. 2. 1. Parcul cultural Westergasfabriek Locaţie Westergasfabriek este poziţionată în marginea vestică a inelelor formate de canalele Amsterdamului, Olanda. Fabrica a fost bine poziţionată între canalul Haarlemmerweg la sud şi linia de cale ferată la nord, aflându-se într-o zonă pericentrală, accesibilă şi atractivă. 74 Istoric Westergasfabriek se află printre cele patru uzine de gaz din cărbune construite în secolul al XIX-lea în Amsterdam, fiind cea mai mare. Uzina de gaz Vest a fost construită între 1883 şi 1885 şi extinsă în 1898. Tot în această perioadă s-a construit Parcul Vestic, lângă uzină. În 1960 fabrica a fost închisă. Clădirile rămase în picioare au fost recunoscute ca monumente industriale în 1989. Fabrica de gaz a fost redeschisă ca parc cultural la începutul anilor 2000, la iniţiativa autorităţilor locale. 75 Descriere Situl se întinde pe o suprafaţă de 14,5 ha şi cuprinde 13 clădiri. Multe dintre aceste clădiri au fost proiectate de arhitectul Isaac Gosschalk, în stilul neo-renascentist olandez. 76 Intervenţie Pentru transformarea în parc cultural, s-au avut în vedere trei obiective: remedierea poluării, refuncţionalizarea clădirilor abandonate, construirea unui nou parc, ţinându-se cont de fondurile financiare limitate. Proiectul implementat a fost ales în urma unui concurs în anul 2000, câştigat de Kathryn Gustafson şi Mecanoo, iar lucrările au fost finalizate în 2005. 77 Masterplanul s-a intitulat "Schimbare", parcul fiind un loc care se schimbă pe măsură ce este parcurs de la vest la est. Se folosesc elemente clasice, cum sunt liniile de forţă axiale, livezile şi pajiştile. 78 Spaţial, este împărţit în patru zone cu caracter distinct. În partea estică se află o zonă verde destinată evenimentelor şi "The Village", cu design de parc urban, care cuprinde un grup de clădiri şi fostul Purificator, o hală imensă pentru evenimente, magazine, studiouri, cafenele. Apoi urmează zona de mijloc, cu referinţe la parcurile anilor '50-'60, fiind împărţită în două părţi, "Children's Village", destinată activităţilor copiilor şi "Spectacular Village", destinată evenimentelor mai mari. În vest se află "Cite des Arts", care conţine clădiri noi ce adăpostesc birouri şi spaţii pentru activităţi culturale. În această ultimă zonă atenţia este îndreptată spre natură şi ecologie, făcând referire la parcurile din anii '80. 79

http://www.project-westergasfabriek.nl/english (site-ul Parcului Westergasfabriek, accesat 22 ianuarie 2017) http://www.project-westergasfabriek.nl/english (site-ul Parcului Westergasfabriek, accesat 22 ianuarie 2017) 76 http://www.project-westergasfabriek.nl/english (site-ul Parcului Westergasfabriek, accesat 22 ianuarie 2017) 77 http://www.archello.com/en/project/westergasfabriek-terrain (site de arhitectură, proiectul Parcului Westergasfabriek, accesat 21 ianuarie 2017) 78 http://www.archello.com/en/project/westergasfabriek-terrain (site de arhitectură, proiectul Parcului Westergasfabriek, accesat 21 ianuarie 2017) 79 http://www.project-westergasfabriek.nl/english (site-ul Parcului Westergasfabriek, accesat 22 ianuarie 2017) 75

Decontaminarea a reprezentat o etapă importantă. Cea mai mare parte a deşeurilor a fost păstrată la faţa locului, găsindu-se soluţii inteligente de decontaminare, fără poluarea altui sit. Vegetaţia existentă a fost păstrată, schimbându-se manual solul contaminat de la rădăcinile copacilor. Apa, ca element important al design-ului, este prezentă într-un sistem închis de circulaţie, independent de zonele poluate şi este curăţată într-o serie de zone de tratament. 80 Dihotomia dintre clădiri şi suprafeţele plantate pun în evidenţă contrastul dintre fosta utilizare industrială şi cea actuală de parc. Concluzii Proiectul este un model de reutilizare a brownfield-urilor. Siturile industriale, de regulă însoţite şi de elemente ale cadrului natural (cursuri de apă, vegetaţie), aflate cândva limitrof, în urma evoluţiei şi extinderii oraşelor, au ajuns să fie zone abandonate în imediata apropiere a centrelor oraşelor. În cadrul acestui exemplu observăm oportunităţile pe care le poate aduce oraşului reutilizarea unui sit de tip brownfield: valorificarea elementelor cadrului natural, în special a cursurilor de apă; aducerea verdelui în inima oraşului; atragerea publicului larg prin funcţiunile noi atribuite clădirilor existente.

http://www.mecanoo.nl/Projects?project=91 (site-ul Mecanoo, proiectul Parcului Westergasfabriek, accesat 21 ianuarie 2017)

fig. 28: Plan Concrete Plant Park, New York (sursa: http://www.bronxriverdata.org/puma/images/usersubmitted/repository/MASTER_PLAN.jpg)

fig. 29, 30: Perspective asupra parcului Concrete Plant Park (sursa: https://landarchs.com/community-turnabandoned-industrial-site-public-park/)

fig. 31: PerspectivÄ&#x192; asupra parcului Concrete Plant Park (sursa: https://landarchs.com/community-turn-abandonedindustrial-site-public-park/)

III. 2. 2. Concrete Plant Park Locaţie Concrete Plant Park se află în sudul Bronx-ului, New York, având ca limită la est râul Bronx, iar la vest linia de cale ferată. 81 Istoric Staţia de betoane a fost funcţională din 1940 până în 1987. A rămas abandonată până în 2000, când proprietatea a fost transferată către Parks Department, care, împreună cu organizaţiile comunitare, au hotărât transformarea sa în parc public, fapt realizat în 2009. 82 Descriere Situl are o suprafaţă de aproximativ 3 ha şi este organizat liniar de-a lungul malului vestic al râului Bronx. Piesa principală este staţia de beton. 83 Intervenţie Arhitectul peisagist Jim Mituzas, împreună cu New York City Park Department, au organizat numeroase întâlniri cu membrii comunităţii pentru a auzi părerile acestora şi viziunea lor cu privire la această zonă, mergând pe principiul că un parc frumos este o viziune comună, nu una singulară. Comunitatea şi-a dorit ca acest parc să fie utilizat ca un laborator educativ, un spaţiu liniştit pentru contemplare, loc de joacă şi să reprezinte memoria trecutului şi istoriei locului. 84 Un factor important a fost investigarea situaţiei existente şi analizarea tuturor aspectelor, pentru a se lua decizii corespunzătoare şi puţin costisitoare. Constatându-se tonele de moloz aflate pe sit, s-a luat hotărârea de a fi folosite ca resurse pentru construirea noului parc. Comunitatea s-a implicat şi în această privinţă şi a oferit sprijin pentru curăţarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţilor sitului. 85 Structura staţiei de beton a fost păstrată şi pusă în evidenţă prin culoare, rămânând ca un martor al trecutului industrial şi un simbol al comunităţii respective. 86 Râul Bronx este şi el o componentă importantă, oferind oportunităţi de relaxare vizitatorilor. S-a amenajat o promenadă de-a lungul malului, proiectată astfel încât să ofere o vedere de mai sus a apei, singurul punct de acces al publicului la râu fiind o scară din bucăţi de beton care era utilizată pentru lansarea bărcilor. 87 81

http://ny.curbed.com/2012/7/26/10347568/exploring-the-bronxs-post-industrial-concrete-plant-park (site cu informaţii despre locuri din oraşele americane, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 27 noiembrie 2016) 82 http://ny.curbed.com/2012/7/26/10347568/exploring-the-bronxs-post-industrial-concrete-plant-park (site cu informaţii despre locuri din oraşele americane, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 27 noiembrie 2016) 83 https://landarchs.com/community-turn-abandoned-industrial-site-public-park/ (site de arhitectură, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 15 decembrie 2016) 84 https://landarchs.com/community-turn-abandoned-industrial-site-public-park/ (site de arhitectură, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 15 decembrie 2016) 85 https://landarchs.com/community-turn-abandoned-industrial-site-public-park/ (site de arhitectură, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 15 decembrie 2016) 86 http://ny.curbed.com/2012/7/26/10347568/exploring-the-bronxs-post-industrial-concrete-plant-park (site cu informaţii despre locuri din oraşele americane, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 27 noiembrie 2016) 87 http://ny.curbed.com/2012/7/26/10347568/exploring-the-bronxs-post-industrial-concrete-plant-park (site cu informaţii despre locuri din oraşele americane, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 27 noiembrie 2016)

Parcul face parte dintr-o reţea mai mare de trasee şi spaţii publice amenajate de-a lungul râului Bronx. Au fost amenajate trasee diverse on-road şi off-road pentru pietoni şi biciclişti şi zone pentru contemplare, lectură, relaxare. Parcul satisface nevoile variate ale unui mare număr de utilizatori, atenuează impactul asupra mediului şi oferă spaţii pentru recreere activă şi pasivă. 88 Concluzii Proiectul este un bun exemplu de design în colaborare, fiind implicată comunitatea şi depunându-se eforturi în realizarea sa din toate părţile. Acest lucru i-a făcut pe localnici şi vizitatori să îndrăgească acest parc. De asemenea, este un bun exemplu de valorificare a cursurilor de apă ce străbat centrele urbane, această problemă fiind de actualitate şi în cazul multor oraşe din România. Observaţii Cele două situaţii prezentate mai sus prezintă multe similitudini (de amplasament, contaminare, proces de transformare) şi reprezintă modele de reutilizare cu succes a brownfield-urilor şi de valorificare a elementelor cadrului natural adiacente acestora, păstrând memoria industriala a locului. Ceea ce face diferenţa între cele două sunt iniţiatorii proiectului. În primul caz este vorba despre autorităţi responsabile, iar în cel de-al doilea caz, comunitatea este cea care s-a implicat. În ambele situaţii, iniţiativa a fost un succes în cadrul oraşului. În România, de multe ori nici autorităţile locale, nici comunitatea nu conştientizează oportunităţile de dezvoltare oferite de brownfield-uri şi de cadrul natural adiacent lor şi nu există viziuni constructive care să le vizeze. Rămâne datoria noastră, a specialiştilor, să oferim o viziune şi alternative sustenabile, să atragem atenţia asupra subiectului şi să ajutăm publicul să descopere potenţialul de dezvoltare oferit de aceste spaţii din cadrul oraşelor. Un exemplu bun care ilustrează o astfel de situaţie este iniţiativa "Someş Delivery" din Cluj-Napoca, în care specialiştii încearcă să întoarcă oraşul cu faţa spre Someş prin implicarea activă a comunităţii.

fig. 32: Plan propunere revitalizare oraş Paterson (sursa: http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-ArtsRevitalization.pdf)

fig. 33-37: Vedere clădire industrială şi interior, oraş Paterson. Dreapta: schiţe propuneri revitalizare oraş (sursa: http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf)

III. 3. Oraş - reconversie profesională Paterson - proiect de revitalizare Locaţie şi scurt istoric Paterson, unul dintre primele şi cele mai importante oraşe industriale planificate ale Americii, face parte din comitatul Passaic, New Jersey, SUA şi este străbătut de râul Passaic. Industria dezvoltată în zonă a utilizat puterea apelor prin cădere, mori de apă, până în 1914. 89 Oraşul Paterson este bogat în locuri istorice şi resurse de agrement. În 1970, Paterson s-a evaluat ca având potenţial pentru un centru regional metropolitan. În 2011, situl industrial a fost desemnat Parc Naţional. În ultimii ani, au existat iniţiative de reconversie funcţională a fostelor clădiri industriale. 90 Strategia de intervenţie Planul de revitalizare al oraşului are în centrul său arta şi tineretul, considerate o bază solidă pe care se poate construi un centru regional creativ, înfloritor, pentru rezidenţi şi vizitatori. Ţinte privind patrimoniul industrial: renovarea sistemului de mori, restaurarea clădirilor, dezvoltarea unui muzeu al ştiinţei şi tehnologiei, construirea de facilităţi de recreere şi turism. 91 Acţiuni de intervenţie: - identificarea şi înţelegerea locurilor potrivite din oraş pentru acţiuni cultural-artistice; - implicarea tineretului şi cultivarea educaţiei cultural-artistice; - maximizarea mediului prin găsirea celei mai bune utilizări a spaţiului necesar pentru producerea şi prezentarea artei; - atragerea unui public larg şi a unor investiţii strategice. 92 Pentru ca planul de revitalizare prin intermediul comunităţilor de artişti să aibă succes, sau luat anumite măsuri organizatorice, precum întocmirea unei comisii de artă şi cultură, crearea unui forum destinat artiştilor, sprijinirea educaţiei artistice pentru toate vârstele, crearea unui program de artă murală etc. 93 Planul de revitalizare a fost un proces condus de comunitate. În 2011 s-au organizat trei workshop-uri pentru a identifica locurile unde arta şi revitalizarea trebuie unite, programele care trebuie dezvoltate în aceste locuri şi procesele necesare pentru implementarea ideilor. 94

http://www.city-data.com/us-cities/The-Northeast/Paterson-History.html (site cu informaţii despre oraşele din SUA, pagina oraşului Paterson, accesat 18 ianuarie 2017) 90 http://www.city-data.com/us-cities/The-Northeast/Paterson-History.html (site cu informaţii despre oraşele din SUA, pagina oraşului Paterson, accesat 18 ianuarie 2017) 91 http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf (site-ul Regional Plan Association, cea mai distinsă organizaţie de cercetare urbanistică din America, proiectul de revitalizare a oraşului Paterson, accesat 3 mai 2016) 92 http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf (site-ul Regional Plan Association, cea mai distinsă organizaţie de cercetare urbanistică din America, proiectul de revitalizare a oraşului Paterson, accesat 3 mai 2016) 93 http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf (site-ul Regional Plan Association, cea mai distinsă organizaţie de cercetare urbanistică din America, proiectul de revitalizare a oraşului Paterson, accesat 3 mai 2016) 94 http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf (site-ul Regional Plan Association, cea mai distinsă organizaţie de cercetare urbanistică din America, proiectul de revitalizare a oraşului Paterson, accesat 3 mai 2016) 89

Concluzii Acest model de revitalizare prin intermediul unei economii cultural-artistice este un succes datorită viziunii holistice de abordare, care cuprinde întreg oraşul, cu tot ce reprezintă el. Pe lângă eforturile de adaptare şi refuncţionalizare a mediului antropic existent, s-a intervenit şi la nivel social, prin implicarea comunităţii, oamenii fiind cei prin care şi pentru care un oraş se schimbă. Astfel, implementarea ideii de reconversie funcţională (necesară în cazul celor mai multe oraşe post-industriale) a venit în mod firesc şi plăcut, fără să fie percepută ca un obstacol. Prin direcţia cultural-artistică aleasă, s-au integrat cu uşurinţă toate categoriile sociale şi de vârstă, fără să fie defavorizată nicio parte a comunităţii. Observaţii În abordarea unor proiecte cu viziune pe termen lung ce privesc programe de revitalizare la nivel de oraş, este de dorit să se aibă în vedere reintegrarea tuturor claselor sociale în viaţa economică a oraşului.

fig. 38, 39: Perspective turn de răcire circular CTE 1, centrala termoelectrică Hunedoara (sursa: arhivă proprie)

fig. 40-45: Perspective interioare hală fosta Mecanica 5 (sursa: arhivă proprie)

fig. 46, 47: Casa ucenicilor, perspectivă exterioară şi interioară (sursa: http://adevarul.ro/locale/hunedoara/fotocladirea-parasita-combinat--7_5176f113053c7dd83f3d8abd/2_5176f1c0053c7dd83f3d8d31.html)

IV. Experienţa personală Combinatul Siderurgic Hunedoara (CSH) şi Uzinele Victoria-Călan reprezintă continuarea vechii tradiţii miniere şi metalurgice din judeţul Hunedoara. Locuind în această zonă, am asistat la lungul proces de dezindustrializare, cu diferitele sale etape. În prezent, construcţiile industriale ale Uzinelor Victoria-Călan au fost distruse aproape în întregime, iar cei care ajung pentru prima dată aici mai au puţine indicii despre existenţa combinatului. În Hunedoara, situaţia este oarecum similară, degradarea fiind foarte avansată. Însă zona estică (cea mai recentă) este încă funcţională, întreg combinatul aparţinând ArcelorMittal (privatizat). Pe latura vestică, printre puţinele clădiri rămase în picioare, merită menţionate clădirile monument - casa ucenicilor şi fostul sediu administrativ CSH, precum şi Centrala Termoelectrică 1 (CTE1, din 1915). Pentru a înţelege mai bine realitatea acestei zone industriale, am solicitat domnului director de resurse umane Dorin Redinciuc acordul de a vizita incinta zonei vestice. Această vizită la faţa locului, precum şi informaţiile directorului, m-au ajutat să-mi completez imaginea privind situaţia combinatului. Turul interior a fost "ghidat" de către doi agenţi de pază, de la care am cules informaţii subiective, arătându-mi o altă faţă a uzinei, o poveste nostalgică. Aceşti agenţi, foşti angajaţi ai combinatului, păzesc astăzi cu resemnare rămăşiţele industriei metalurgice hunedorene. Pentru a înţelege mai bine modul în care s-a dezvoltat combinatul de-a lungul anilor de prosperitate, am discutat şi cu arhitecta Oana Ţiganea, specialistă în patrimoniu industrial. De asemenea, am discutat şi am urmărit munca de "propagandă" a uzinelor, depusă de locuitorii hunedoreni iubitori ai istoriei meleagurilor hunedorene cu tradiţie în prelucrarea fierului: Romulus Ioan Vasile, fost director în cadrul CSH - în a cărui grijă au rămas şi exponatele vechiului muzeu al fierului şi care a scris mai multe cărţi despre istoria Hunedoarei şi Rudolf Hanzelik - "un hunedorean (...) care-şi ocupă timpul liber cu îmbunătăţirea imaginii oraşului în care trăieşte" 95, trasând hărţi cu maximă precizie pentru Google Maps şi implicânduse în diverse proiecte pentru Hunedoara, printre care şi reabilitarea liniei de mocăniţă cu valoare de monument.

http://www.replicahd.ro/?p=5522 (site-ul ziarului Replica, reportaj despre Rudolf Hanzelik, accesat 3 mai 2016)

fig. 48: Castelul Corvinilor, 1975 şi 2014 (sursa: arhivă CSH)

fig. 50: Combinatul Siderurgic Hunedoara în 1970 (sursa: http://fototeca.iiccr.ro/)

fig. 49: Turnătorie şi turn rectangular de răcire cu difuzori, CTE 1 (sursa: arhivă personală Ţiganea Oana

fig. 51: Poarta de acces 1 CSH (sursa: arhivă proprie)

fig. 52: Perspectivă CTE 1 (1915), ruină lângă clădirea boilerelor şi turnul de răcire circular (sursa: arhivă proprie)

V. Dezvoltarea temei în legătură cu proiectul personal V. 1. Istoric În ţinutul Hunedoarei, caracterul tehnic şi prelucrarea fierului dăinuie din perioada Daciei. Ca rezultat al dezvoltării tehnice şi tehnologice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a nevoii acute de metal, se pun bazele producţiei metalurgice la Uzinele de Fier Hunedoara. "Hunedoara, centru străvechi al comerţului cu fier şi centru admistrativ pentru numeroasele ateliere existente în împrejurimi, (...), devine principalul producător de fontă din Transilvania." 96 Împreună cu uzinele, se construieşte şi oraşul industrial, în trei etape: Oraşul Grădină 1947-1949 (valorificarea ideii de "muncă în colectiv şi trai individual", separarea funcţiunilor în oraş, locuinţe ieftine), Realismul socialist în anii '50 (oraşul muncitoresc, dispunerea fronturilor dreapta-stânga, curţi gospodăreşti în spatele blocurilor) şi Microraionul în anii '60 (blocuri oblice sau perpendiculare pe străzi sau alei, parteruri comerciale, şcoli şi spaţii verzi în interiorul cvartalelor). 97 Amplasamentul ales pentru elaborarea proiectului de diplomă este situat pe fostul sit al Uzinelor de Fier Hunedoara, ulterior Combinatul Siderurgic Hunedoara. Strada Constantin Bârsan este limita dintre oraşul istoric şi situl industrial, dezvoltat împreună cu structura oraşului muncitoresc de-a lungul râului Cerna. Cele mai importante repere ale oraşului Hunedoara sunt castelul medieval şi situl industrial. În procesul de conturare al brand-ului oraşului, din punct de vedere turisticcultural, ar putea fi introdus domeniul industrial. V. 2. Context Situl ales corespunde fluxului tehnologic al Centralei Termoelectrice 1. În alegerea sitului s-a luat în considerare potenţialul de regenerare urbană şi dezvoltare turistică, accesibilitatea, uşurinţa de reperare şi caracterul simbolic al construcţiilor existente pe sit. Oportunitatea integrării unor funcţiuni culturale este susţinută de prezenţa în proximitate a Castelului Corvinilor şi a centrului civic al oraşului. V. 3. Situaţia actuală Combinatul Siderurgic a suferit demolări în masă în ultimii ani. CTE 1, împreună cu turnurile de răcire ce o deserveau, sunt printre puţinele construcţii rămase în picioare pe sit. Am considerat această zonă favorabilă pentru demararea unui proiect de revitalizare ce poate fi extins la nivelul întregului sit industrial, datorită amplasamentului favorabil, la limita oraşului istoric. De asemenea, are o poziţie strategică şi în dezvoltarea unui traseu turistic al fierului, ce ar putea cuprinde şi zonele rurale vecine, de extragere şi prelucrare a fierului.

Combinatul Siderurgic Hunedoara. Tradiţie şi progres în siderurgie (1884-1974), Ed. Pentru Turism, Sibiu, 1974 Mărginean, Mara, Ferestre spre furnalul roşu. Urbanism şi cotidian în Hunedoara şi Călan (1945-1968), Ed. Polirom, Bucureşti, 2015, p. 82 96 97

fig. 53: Plan de încadrare cu zona de intervenţie pentru proiectul de diplomă personal

fig. 54: Schemă conceptuală propunere proiect de diplomă personal

Cele trei construcţii asupra cărora se va interveni sunt: - CTE 1, clădire reprezentativă a arhitecturii industriale de sfârşit de secol XIX, început de secol XX. Asupra ei s-au efectuat mici acţiuni de parazitare, în prezent fiind utilizată ca spaţiu de mică producţie. Prezintă o configuraţie arhitectural-spaţială cu potenţial deosebit de reconversie funcţională într-o direcţie culturală; - turnul de răcire circular, imaginea unei impresionante tehnici constructive, este un ultim reper de gabaritul său rămas în picioare, fiind dominanta verticală a zonei. Configuraţia sa spaţială reprezintă o provocare în procesul de reconversie şi o oportunitate de creare a ineditului, de atragere a publicului; - turnul de răcire rectangular, structură cu o imagine industrială reprezentativă, este de asemenea un simbol şi un martor al etapei istorice trecute. Oferă oportunitatea adoptării unei soluţii ingenioase de adaptare a unei structuri pur funcţionale. Aceste construcţii prezintă calităţi care justifică ideea păstrării şi reabilitării lor. Prin revalorificarea acestor repere se păstrează memoria locului şi se pune într-o lumină nouă identificarea locuitorilor oraşului cu industria metalurgică. V. 4. Potenţial de conversie Situl ales prezintă mai multe puncte forte şi oportunităţi de exploatare în urma conversiei, datorită: - amplasării lângă centrul istoric, în vecinătatea castelului medieval; - accesibilităţii: căile de comunicaţie diverse fac accesul posibil spre zona studiată, atât pe direcţia nord-sud, cât şi pe direcţia est-vest, la nivel judeţean, naţional şi european; - posibilităţii de integrare într-un circuit turistic; - cadrului natural şi cultural existent; - existenţei clădirilor, structurilor reutilizabile; - valorii de reper şi simbol a clădirilor existente (situl industrial - element marcant, prezent pe tot parcursul oraşului); - disponibilităţii de resurse umane pentru desfăşurarea activităţilor economice. V. 5. Propunere - funcţiune şi viziune de intervenţie Am urmărit refuncţionalizarea sitului aferent fluxului tehnologic al centralei ca prim punct de pornire într-o dezvoltare cu viziune pe termen lung, care cuprinde toată zona industrială şi posibilitatea de conexiune cu zona rurală. Intervenţia propriu-zisă presupune menţinerea şi conversia clădirilor şi structurilor importante existente pe sit şi inserţia unei clădiri noi care completează ansamblul. Funcţiunea propusă de Muzeu al Fierului ajută la promovarea oraşului pe plan regional şi naţional, prin turism cultural. Pe lângă spaţiile de expoziţie muzeală permanentă, temporară şi media, s-au mai prevăzut spaţii care să ofere dinamică şi alternativa de susţinere a ansamblului: spaţii destinate activităţilor cultural-artistice şi interactiv-educative, spaţii destinate evenimentelor, spaţii experimentale şi de recreere activă. Ansamblul cuprinde funcţiuni atractive atât pentru turişti, cât şi pentru localnici, oferind o apropiere de experienţa metalurgiei. Prin aceste intervenţii se vizează dezvoltarea zonei prin turism diversificat, stimulând investiţiile şi diversificând acţiunile generatoare de venit; reducerea îmbătrânirii populaţiei în urma migraţiei tineretului lipsit de posibilităţi şi interes; stimularea unei revigorări pe plan local prin susţinerea activităţilor şi iniţiativelor locale şi comunitare; păstrarea şi redescoperirea identităţii locale. 51

VI. Concluzii Rămăşiţele materiale ale siturilor industriale reprezintă pentru unii frânturi din viaţa lor anterioară, ce trezeşte sentimente de nostalgie, iar pentru alţii o materie inutilă rămasă în urma depăşirii unei perioade istorice recente şi care stă în calea dezvoltării actuale. În orice caz, acestea fac parte din structura urbană, iar prezenţa lor este determinantă în dezvoltarea urbană. Pentru a obţine un beneficiu maxim de pe urma exploatării potenţialului oferit de aceste zone, este important să conştientizăm şi să analizăm toate elementele care le caracterizează la nivel urbanistic, economic, social, cultural şi ecologic. Proiectarea unor soluţii corecte şi sustenabile vine în urma unei depline cunoştinţe de cauză, însă deocamdată tocmai acest capitol prezintă carenţe la nivelul ţării noastre. Din experienţa personală am observat două direcţii principale de manifestare cu privire la situaţia patrimoniului industrial: - o minoritate intelectuală care luptă pentru salvgardarea sa; - o majoritate care doreşte să se debaraseze de tot ceea ce înseamnă rămăşiţe industriale, urmând interese personale, sau pur şi simplu din necunoştinţă de cauză. Multe ansambluri industriale au fost privatizate, iar acum reprezintă o povară pentru proprietari, care încearcă din răsputeri să se debaraseze de ele şi să scape de responsabilitatea lor. Clădirile monument sunt nepreţuite şi nu se investeşte în ele datorită constrângerilor legale, care impun intervenţii mai costisitoare decât ar fi proprietarii dispuşi să investească (intervine factorul economic, care stă la baza multor decizii). Aceştia urmăresc mai degrabă rezultate obţinute imediat, prin modalităţi facile, ieftine şi nesănătoase (cum ar fi demolarea), fără să aibă o viziune de dezvoltare de ansamblu şi pe termen lung. Industria era cândva principala sursă de venituri pentru oraş şi locuitorii acestuia. La nivelul comunităţii este imprimată ideea de apartenenţă la această etapă economică, trezind un oarecare sentiment de mândrie şi nostalgie. Însă pe lângă trezirea acestui sentiment nostalgic, patrimoniul industrial nu mai reprezintă pentru ei decât o ruină şi o etapă ştearsă. Pentru a reîntoarce oamenii cu faţa către patrimoniul industrial şi pentru a prinde amploare acţiunile de valorificare a acestuia (discutate în această lucrare), la nivelul ţării noastre este vitală educarea şi informarea publicului larg, a autorităţilor şi, de ce nu, a specialiştilor din domeniile de interes. Timid, încep să aibă loc astfel de acţiuni pe plan local, din iniţiativa unor cetăţeni cu viziune (cum sunt Romulus Ioan Vasile, Rudolf Hanzelik), care încearcă să tragă semnale de alarmă şi să informeze comunitatea şi autorităţile locale, pe căi media, despre valoarea şi potenţialul patrimoniului industrial local. O informare specializată este oferită şi de atelierele de patrimoniu industrial care încep să se organizeze anual şi la care participă reprezentanţi din diferite domenii. Pe lângă rolul formativ şi informativ, acestea organizează şi activităţi de promovare şi de implicare a comunităţilor locale (exemple: Atelierul de Patrimoniu Industrial "Mina de Idei Anina", Atelierul de Regenerare Urbană Post-Industrială - Petrila). Aceşti primi paşi fiind făcuţi, putem încheia cu speranţa că vom asista la un viitor mai bun al vieţii acestor rămăşiţe industriale care împânzesc teritoriul ţării noastre şi că acestea vor face parte din istoria viitoare cu aceeaşi demnitate cu care au făcut parte din istoria trecută. 53

Bibliografie Cărţi Combinatul Siderurgic Hunedoara. Tradiţie şi progres în siderurgie (1884-1974), Ed. Pentru Turism, Sibiu, 1974 Ioan, Romulus Vasile, A doua epistolă către hunedoreni. Eisenmarkt, Vajdahunyad, Hunedora. O mică parte din istoria hunedorenilor, Ed. Neutrino, Reşiţa, 2007 Ioan, Romulus Vasile, Istoria metalurgiei fierului în ţinutul Hunedoarei. Antichitatea, Vol. I, s.n., Hunedoara, 2000 Kombinat. Ruine industriale ale Epocii de Aur, Colecţia Igloo Patrimoniu, Ed. Igloo Media, Bucureşti, 2007 Lazu, Constantin, Les mines de métaux et les usines métallurgiques, propriétés de l'État Roumain : exploitées en régie, Ed. Socec and Co. SAR, Bucureşti, 1928 Mărginean, Mara, Ferestre spre furnalul roşu. Urbanism şi cotidian în Hunedoara şi Călan (1945-1968), Ed. Polirom, Bucureşti, 2015 Rusu, Alexe, Uzinele de fier ale statului din Hunedoara (U.F.H.), Ed. Standard Graphica, Bucureşti, 1947 Ţiganea, Oana, Industrial Architecture in Communist Romania. Hunedoara: Construction and Destiny of a Major Steel Plant, 1947 - 1999, teză de doctorat PhD, Politecnico di Milano, Milano, 2013 Wollmann, Volker, Arheologie industrială. Din istoria patrimoniului tehnic pe teritoriul României, Ed. Ulise, Alba Iulia, 2003 Xie, Philip Feifan, Industrial Heritage Tourism, Colecţia Tourism and Cultural Change, nr. 43, Ed. Channel View Publications, Bristol, Marea Britanie, 2015 Articole în reviste Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială", în Arhitectura, nr. 61, februarie 2008, pp. 1618 Iamandescu, Irina Ioana, "Protecţia patrimoniului industrial şi arheologia industrială în România - scurtă privire de ansamblu", în Revista Muzeelor, nr. 2, 2006, pp. 5-13 (arhivă on-line) Rotaru, Irina şi Ţiganea, Oana, "Anina postindustrială", în Zeppelin, nr. 137, septembrie 2015, pp. 66-68 55

Tărbujaru, Dorina, "Conversia construcţiilor industriale", în Revista Construcţiilor, nr. 37, mai 2008, pp. 110-111

Legi, memorii, buletine, documente oficiale Legea nr. 6/09.01.2008 Legea 422/2001 Legea 182/2000 Memoriu General pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean - PATJ Hunedoara, Vol. A - Piese scrise, 2010 Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Hunedoara, 2014-2020 Carta Patrimoniului Industrial, elaborată de Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial TICCIH, Moscova, 2003 (ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, accesat 14 iulie 2016) Tezele Patrimoniului Cultural, comunicat al Comitetului Naţional Român ICOMOS, Bucureşti, 15 ianuarie 2015 (http://www.icomos.ro/COMUNICAT-CNR-ICOMOS-TEZELEPATRIMONIULUI.pdf, accesat 10 decembrie 2016) Declaraţia de la Toledo din 22 iunie 2010 (http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf, accesat 25 iulie 2016)

Interviuri Hanzelik Rudolf, locuitor hunedorean Redinciuc Dorin, director de resurse umane CSH, Hunedoara Ţiganea Oana, arhitectă specialistă în patrimoniu industrial Agenţi de pază CSH, Hunedoara - tur ghidat

Site-uri internet http://e-zeppelin.ro/nu-reconstrui-daca-nu-trebuie-bogdan-van-broeck-coop-reconversia-uneimori-vechi/ (site-ul revistei Zeppelin, proiect de reconversie a unei mori vechi, Bogdan & Van Broeck, accesat 5 noiembrie 2016) http://industrial-heritage.ro/sites/default/files/tt_-_ghidelectr__patrimoniul_arhitectural_indutrial.pdf (site despre patrimoniul industrial din România, pagină despre valorificarea patrimoniului arhitectural industrial ca factor de dezvoltare educaţional, cultural, social şi economic în folosul comunităţii, accesat 22 august 2016) http://uac.incd.ro/Art/v3n3a03.pdf (site-ul revistei Urbanism. Arhitectură. Construcţii, studiu făcut de Florentina-Cristina Merciu, George-Laurenţiu Merciu, Daniela Stoian, "Patrimoniul arhitectural industrial românesc - trecut şi prezent", 2012, accesat 19 mai 2016) http://revolutiaindustriala.filedeistorie.info/novice/ (site despre revoluţia industrială, pagină cu date şi istoric despre revoluţia industrială, accesat 22 ianuarie 2017) http://expertforum.ro/en/files/2011/06/viitorul-oraselor-mici-in-romania-1.pdf (site-ul unui think tank din Bucureşti înfiinţat de experţi cunoscuţi în politici publice şi reforma administraţiei, pagina raportului pentru proiectul "Victoria 20.20", Apusul industriei socialiste şi oraşele mici ale României, Dobre Suzana, Ioniţă Sorin, Nuţu Otilia, mai 2011, accesat 1 februarie 2017) http://urbact.eu/sites/default/files/import/Projects/Bring_up/outputs_media/BRINGBaselinestudy_final_01.pdf (site-ul programului URBACT, privind dezvoltarea urbană integrată, sustenabilă, studiu despre brownfield-uri, accesat 8 ianuarie 2017) http://www.heritagecouncil.ie/content/files/Built_Heritage_Sustainable_Development_2012.pdf (site-ul Consiliului de Patrimoniu din Irlanda, pagina articolului despre conservarea şi dezvoltarea ecologică sustenabilă a patrimoniului construit, Colm Murray, februarie 2012, accesat 1 februarie 2017) http://www.cimec.ro/patrimoniuindustrial/ProtectiaPIN/0%20arheologia%20industriala.htm (site Institutul de Memorie Culturală, articol Iamandescu, Irina Ioana, "Arheologia industrială. Repere internaţionale şi contribuţii româneşti", accesat 20 octombrie 2016) http://tineret.sier.ro/istorie/Documente/termo.pdf (site-ul Societăţii Inginerilor Energeticieni din România - Filiala Bucureşti Tineret, Conferinţa "Istoria energeticii româneşti", Vaida, Victor, cu lucrarea "Centralele termoelectrice şi de termoficare în România - trecut, prezent şi viitor", Bucureşti, 2014, accesat 12 decembrie 2016) https://telefunker.wordpress.com/2011/01/02/centrale-electrique-ohm-belgium/ (documentaţie fotografică a construcţiilor urbane abandonate, pagină despre centrala electrică Ohm din Belgia, accesat 7 iunie 2016)

http://www.atlasobscura.com/places/kelenfold-power-station (site înfiinţat în 2009 de Joshua Foer şi Dylan Thuras, ca ghid despre locuri interesante, mai mult sau mai puţin cunoscute, pagină despre Kelenföld Power Station, Budapesta, Ungaria, accesat 16 noiembrie 2016) http://www.intercultural.ro/turismintercultural/Centrala-Electrica-De-La-Anina.html (site-ul Institutului Intercultural din Timişoara, pagină despre centrala termoelectrică Anina, accesat 24 iulie 2016) http://www.urbansynapse.com/copy-of-11 (site-ul firmei de planificare urbană Urban Synapse, proiectul Mina de idei Anina, 2014, accesat 17 august 2016) https://www.monitorulsv.ro/Local/2012-08-11/Uzina-de-apa-a-Sucevei-renaste-la-100-de-anide-la-darea-in-folosinta (site-ul ziarului Monitorul de Suceava, ştire despre proiectul Uzinei de apă din Suceava, accesat 12 decembrie 2016) http://www.uzinadeapa.com/ (site-ul Uzinei de apă din Suceava, transformată în centru cultural din 2006, accesat 8 decembrie 2016) http://www.gasometer.de/en/the-gasometer/industrial-culture (site dedicat Oberhausen, pagină cu informaţii despre acesta, accesat 17 noiembrie 2016)

gazometrului

http://www.replicahd.ro/?p=5522 (site-ul ziarului Replica, reportaj despre Rudolf Hanzelik, accesat 3 mai 2016) http://www.city-data.com/us-cities/The-Northeast/Paterson-History.html (site despre oraşele din SUA, pagina oraşului Paterson, accesat 18 ianuarie 2017)

informaţii

http://www.rpa.org/pdf/RPA-Paterson-Arts-Revitalization.pdf (site-ul Regional Plan Association, cea mai distinsă organizaţie de cercetare urbanistică din America, proiectul de revitalizare a oraşului Paterson, accesat 3 mai 2016) https://landarchs.com/community-turn-abandoned-industrial-site-public-park/ arhitectură, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 15 decembrie 2016)

(site

http://ny.curbed.com/2012/7/26/10347568/exploring-the-bronxs-post-industrial-concrete-plantpark (site cu informaţii despre locuri din oraşele americane, proiectul parcului Concrete Plant Park, accesat 27 noiembrie 2016) http://www.project-westergasfabriek.nl/english (site-ul Parcului Westergasfabriek, accesat 22 ianuarie 2017) http://www.archello.com/en/project/westergasfabriek-terrain (site de arhitectură, proiectul Parcului Westergasfabriek, accesat 21 ianuarie 2017) http://www.mecanoo.nl/Projects?project=91 Westergasfabriek, accesat 21 ianuarie 2017)

(site-ul

Mecanoo,

proiectul

Parcului