Jocuri didactice muzicale pentru vârsta preșcolară

Supliment al revistei

Jocuri didactice muzicale pentru vârsta preșcolară

Bianca-Patricia Damian-Bicăzan

Jocuri didactice muzicale pentru vârsta preșcolară Supliment al revistei

ISSN 1454-3028

on-line: ISSN 2247-7365 Adresa redacţiei: Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 12, Sălaj, România; Tel./fax 0260/612870; e-mail: caietesilvane@yahoo.com, office@caietesilvane.ro; www.caietesilvane.ro; www.culturasalaj.ro Revistă de cultură editată de Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Judeţean Sălaj, a Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Zalău.

Se distribuie gratuit.

Coordonator proiect: Bianca-Patricia Damian-Bicăzan Corectură: Oana-Maria Barariu-Săvuș Tehnoredactare: Marius Soare Responsabilitatea pentru opiniile şi calitatea materialelor publicate revine în întregime autorilor.

Nu primim la redacţie decât materiale culese în format electronic, cu respectarea normelor ortografice în vigoare.

Revista „Caiete Silvane” este membră a Asociaţiei Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)

Tiparul realizat la Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj, Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 12, Sălaj, România; Tel./fax 0260/612870

1 Cuvânt înainte Începutul celui de al treilea mileniu a găsit școala românească într-un proces de ample prefaceri, urmare firească a transformărilor survenite în ultimele decenii în întreaga societate. Teoria și metodologia instruirii s-au aliniat nevoii firești de schimbare și au contribuit la regândirea conținutului învățământului și la formele de organizare a activităților din școlile românești.

Educația muzicală nu a rămas în afara acestui proces de prefacere, iar contactul nemijlocit cu metode și sisteme de educație muzicală validate de o practică îndelungată în spațiul vest european au început să se reflecte tot mai mult în activitatea generațiilor de profesori formați după anul 2000. Pornind de la datele psihologiei și pedagogiei moderne, au fost reevaluate idei referitoare la aptitudinea muzicală și înlăturată concepția, dominantă în secolul trecut, conform căreia doar unii indivizi sunt înzestrați pentru muzică. Acceptarea ideii că aptitudinea muzicală este prezentă la toți copiii, cel puțin la nivel minimal, a produs o turnură a strategiilor didactice care au fost orientate mai mult spre valorificarea potențialului individual și spre urmărirea progresului de care fiecare este capabil sub influența educației muzicale. Alături de orientarea spre metodele active, atenția acordată jocului, ca metodă, mijloc și formă de organizare a activității didactice a revigorat atmosfera din clasă, indiferent de ciclul școlar. Reforma curriculară a adus în practica educațională și un mijloc didactic deosebit de important pentru educația muzicală: instrumentul pus în mâna copilului. Prezență timidă în Curriculum Național pentru Educație muzicală (notat cu asterisc în programa pentru gimnaziu din 1998, reprezenta doar o opțiune a profesorului), acesta și-a ocupat treptat locul binemeritat în documentele școlare oficiale și în cadrul activităților cotidiene, contribuind la sporirea calității actului educativ din învățământul general, inclusiv în cel preșcolar.

Toate aceste idei se regăseau spre finalul secolului trecut și în scrierile unor pedagogi și muzicieni români preocupați de educația muzicală a copilului, precum Liviu Comes, Jean Lupu sau Ana Motora-Ionescu, dar nu au putut fi valorificate pe deplin în școala închistată în reguli și opreliști ideologice din a doua jumătate a secolului trecut. Schimbările survenite în învățământul românesc, în ultimele două decenii, le aduc în atenția tinerilor profesori și favorizează aplicarea acestora în activitatea personală, așa cum se poate constata în paginile acestei filade.

Activitățile descrise sunt rodul unei experiențe scurte, dar consistente, pe parcursul căreia autoarea a încercat să valorifice idei din pedagogia românească și occidentală, amintite mai sus. Au fost combinate măiestrit

2 în activitățile muzicale cu preșcolarii elementele care au fost dintotdeauna nelipsite din viața copilului: jocul, cântecul și povestirea. În condițiile în care, primul contact organizat al copilului cu arta sunetelor are loc în grădiniță, prezența acestora în educația muzicală a preșcolarilor este importantă nu doar pentru dezvoltarea aptitudinilor, ci și pentru atitudinea lor față de viitoarea disciplină școlară. La grădiniță, în cadrul domeniului estetic și creativ, sunt prevăzute activități prin intermediul cărora copilul va descoperi lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului, va asculta, va diferenția sunete diverse, va intona și acompania ritmic cântece, se va bucura și va descoperi plăcerea de a se exprima cu ajutorul sunetelor. Depinde de educator felul în care vor fi valorificate în activitățile destinate muzicii care apar în joaca zilnică a copiilor.

Deosebit de inventivă în conceperea unor strategii didactice eficiente, atentă la preocupările copilului preșcolar și povestitor talentat, Bianca-Patricia Damian-Bicăzan reușește să transforme educația muzicală într-o activitate captivantă. Validate deja prin participarea activă a celor mici și prin rezultatele obținute, soluțiile imaginate de autoare îmbină ingenios povestirea, jocul, mișcarea, audiția muzicală și imaginile, în maniere atractive, care îl îndeamnă pe copil să asculte și să se joace cu sunetele.

Generate de pasiunea autoarei pentru problemele educației muzicale în învățământul contemporan, activitățile descrise constituie un bun exemplu despre felul în care se poate realiza educația muzicală a celor mici.

Elena Chircev

3 Introducere Bibliografia de specialitate a ultimului secol este bogată în studii cu privire la tematica jocului. Acest fapt se datorează interesului acordat copilului în secolul al XX-lea, de psihologi și pedagogi, preocupați de cunoașterea copilului, a universului său, a intereselor și abilităților sale, a felului în care se poate contribui la dezvoltarea armonioasă a celor mici într-un mediu plăcut lor.

Preocuparea pentru demonstrarea legăturii dintre joc și educație, dar și importanța acestuia în viața omului datează, așadar, de mai bine de-un veac. Una dintre cele mai cunoscute lucrări dedicate jocului și relației acestuia cu dezvoltarea copilului aparține psihologului francez Jean Château (1908-1990) care afirma în paginile cărții sale L’enfant et le jeu (1950): „…printre psihologi Groos a fost primul care a insistat asupra rolului de preexercițiu al jocului (Les jeux des hommes, 1899). Este clar că jocul exersează nu numai mușchii, ci și inteligența. El dezvoltă suplețea și vigoarea dar tot el aduce acea stăpânire de sine fără de care poți fi o ființă umană fără a fi cu adevărat un om. Jocul educă chiar și sentimentele”1.

Odată stabilită funcția importantă pe care o are jocul pentru educație, acesta a devenit un nou mod de instruire, o metodă bazată pe acțiune și simulare, aplicată într-o atmosferă care, prin caracterul său distractiv, oferă motivație și asigură perceperea mai ușoară a unor noțiuni. Începând cu etapa preșcolarității, copiii au capacitatea de a combina activitatea de joc cu cea de învățare, ceea ce o determină pe Tinca Crețu să precizeze că „după conținut pot fi două forme de învățare: învățarea socială și învățarea didactică”2. Învățarea socială se realizează în mediul în care se dezvoltă copilul și de la care preia diferite modele ale comportamentelor, socializării și ascultării. Învățarea didactică face referire la transmiterea cunoștințelor în funcție de vârstă. Acest tip de învățare începe în grădinițe, locul unde copilul își însușește diferite informații care constituie o bază pentru etapa școlară și pentru următoarele stadii din viața sa de adult. De aceea, indiferent de domeniul experiențial, jocul ocupă un loc important în activitățile din grădiniță. În ceea ce privește educația muzicală a preșcolarilor, aceasta se poate realiza cu succes prin intermediul jocului didactic muzical, care este o ramură a jocului și prin care se realizează atât satisfacerea nevoilor copilului, cât și atingerea obiectivelor didactice pe care și le propune educatorul. Cel mic își însușește cu ușurință cunoștințe noi și le aplică practic, profesorul evaluează și oferă feed-back, toate acestea putând fi realizate sub formă de joc.

Broșura de față cuprinde descrierea câtorva activități muzicale bazate

4 pe joc, pe care le-am creat și mai apoi le-am realizat cu copiii preșcolari.

Activitățile au fost raportate la specificul educației muzicale, folosind jocurile muzicale și jocurile cu cântec, audiția și povestirea.

Subiectele lecțiilor de muzică pot deveni jocuri didactice muzicale prin îndeplinirea unor condiții. Activitățile organizate trebuie să aibă un scop, să se realizeze o sarcină didactică, să implice reguli și elemente de joc. Ținând cont de acestea, dar și de particularitățile de vârstă, de cele individuale, de nivelul deprinderilor dobândite de copii și de obiectivul pe care îl urmăream, am reușit să creez mai multe jocuri didactice muzicale pe care le voi prezenta în paginile următoare. Pentru ca acestea să fie pe placul copiilor, le-am combinat cu „atracții” pentru copii, ca de pildă: povești, personaje, culori și mișcare. Jocul muzical îi dezvoltă copilului auzul și vocea, și totodată îi stârnește interesul, făcând posibilă apropierea lui de muzică prin activitățile libere, lipsite de orice constrângeri, în care participarea nu se bazează pe aptitudini speciale.

Grupele cu care am lucrat au fost formate din copii cu vârste mixte.

Așadar, vârsta la care acestea sunt aplicabile poate fi cuprinsă între doi și șase ani. În ceea ce privește numărul copiilor din grupă, acesta varia în fiecare oră, de la patru-cinci copii, la zece-doisprezece.

Jocurile create și activitățile din grădiniță au demonstrat că educația muzicală începută la o vârstă fragedă și bazată pe activitatea preferată a copiilor – jocul – se realizează mai profund, stârnește interesul pentru acest gen de activitate și asigură perspective certe pentru dezvoltarea lor muzicală.

5 I. Povești cu audiții muzicale I.1. Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saëns Scopul didactic Audiția muzicală este extrem de importantă; aceasta constituie o bază fără de care nu se poate înainta în procesul educației muzicale. Datorită faptului că „sensibilizarea pentru arta sunetelor pretinde contacte cu lumea creației muzicale de la cea mai fragedă vârstă”3, am decis să fac posibilă întâlnirea dintre această artă și copilul preșcolar.

Așadar, activitatea are scopul de a-i dezvolta copilului memoria muzicală, atât prin audierea activă a celor șase părți ale lucrării Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saëns, cât și prin recunoașterea acestora.

Sarcini didactice: - să urmărească povestea însoțită de imagini și exemple muzicale; - să audieze cele șase părți care fac parte din povestea prezentată de către profesor; - să denumească animalele caracterizate de muzica celor cinci părți din Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saëns; - să identifice auditiv „vocile animalelor” din părțile Marșul leului și Cucul din pădure; - să danseze pe ritmurile următoarelor părți: Broaștele țestoase, Elefantul și Lebăda.

Descrierea activității Am ales ca audiție Carnavalul animalelor de Camille Saint-Saëns, deoarece această lucrare mi-a permis să creez o poveste prin care să-i atrag pe copii în activitatea pregătită. Lucrarea a fost audiată de două ori, lucru care le-a permis copiilor familiarizarea cu aceasta. În prima parte a activității au fost audiate șase părți, însoțite de poveste și imagini. În a doua parte au fost audiate cinci părți, cu ajutorul cărora s-a realizat jocul; fiecare dintre acestea a avut propria sarcină de lucru, care s-a înfăptuit cu ajutorul mijloacelor didactice.

Copiii sunt dornici să asculte povești, indiferent de vârsta pe care o au, cu condiția ca acestea să fie adaptate intereselor și vârstei lor. Astfel, ascultând povestea, vor ajunge să asculte și muzica, iar în acest fel se familiarizează treptat cu sonoritățile muzicii culte.

Prima parte a activității – audiția muzicală însoțită de poveste și imagini Redăm în continuare textul poveștii pe care am creat-o, cu precizarea că, în desfășurarea activității, exemplul muzical a fost audiat după fiecare paragraf și a fost însoțit și de o imagine sugestivă. Pentru realizarea acestei părți am folosit ca material didactic sistemul audio-video.

6 Introducerea În urma unei lungi ședințe la nivelul împărăției animalelor, noul rege, leul, împreună cu celelalte animale au decis să organizeze un spectacol.

La acea ședință s-a discutat despre o seară muzicală în care câteva dintre cele mai talentate animale vor realiza un spectacol de excepție. Evenimentul le va face fericite pe animale și le va ajuta să se împrietenească indiferent de specia din care provin.

Marșul leului După cele discutate, toate animalele care au fost prezente la ședință au pornit prin împărăție pentru a răspândi vestea.

Regele leu mergea în față, iar celelalte animale mergeau în urma lui. Au creat un marș, care a dăinuit ani de zile și care a devenit o tradiție. Leul comunica date despre seara muzicală, iar animalele îl aprobau fericite. Vocea leului era puternică și impunătoare, iar vocile celorlalte animale nu se auzeau la aceeași intensitate, datorită faptului că aveau un respect foarte mare pentru leu și nu-și permiteau să iasă în evidență.

Haideți să ascultăm datele despre concert comunicate de către animale și să identificăm vocea puternică a leului și vocile timide ale celorlalte animale, dar și când acestea se suprapun.

Broaștele țestoase În seara în care a avut loc spectacolul, animalele s-au oprit din muncă și s-au îndreptat bucuroase către locul în care urma să se desfășoare acesta. Era o emoție ce plutea atât dinspre scenă spre public cât și invers.

Luminile s-au stins, tăcerea s-a lăsat în sală și cortina s-a deschis. Broscuțele erau primele care urcau pe scenă în acea seară. Erau îmbrăcate în fuste cu volane specifice dansului de Cancan. În ritmul lor lent au dansat atât de frumos încât cei prezenți în sală au luat hotărârea de a merge la școala privată de dans a broscuțelor.

Elefantul Elefantul a fost următorul artist din cadrul spectacolului. Pe scenă a intrat domnul elefant în pași de vals. Peste câteva secunde a apărut și doamna elefant, care l-a însoțit pe soțul său pe tot parcursul dansului.

Pe lângă faptul că animalele săreau puțin de pe scaune când pașii elefanților erau mai apăsați, elefantul și elefănțica au mai cerut orchestrei să cânte încă o dată valsul. Cei doi i-au provocat pe cei mai curajoși din sală să-și ia partenerele la dans și să vină în fața scenei, iar ceilalți spectatori să le țină ritmul cu bătăi din palme.

Cucul din pădure Când a apărut pe scenă cucul din pădure, toți cei din sală fredonau cântecul lui, fiindcă era foarte cunoscut. Cunoaște cineva cântecul cucului? Cântecul vostru preferat care este? Și cucul a avut un moment minunat și de-a dreptul emoționant, fiindcă să

7 auzi atâtea viețuitoare care îți cunosc cântecul și îl fredonează, este într-adevăr o realizare. Vocea lui era clară și semăna foarte bine cu a unui instrument muzical, iar acompaniamentul era asigurat de către un pian care cânta o muzică liniștitoare. În timp ce-și cânta cântecul, cucul avea și o mișcare din cap în sus și în jos, dar nu oricum, ci după sunete.

Lebăda La finalul spectacolului a venit cea despre care toți știau că este cea mai grațioasă. Era iubită de către toată lumea, fiindcă ea era cea care dădea sfaturi atunci când venea vorba despre relațiile dintre animale. Lebăda era numită și Înțelepciune, iar asta datorită sfaturilor pe care le dădea animalelor și anume să-și întindă „aripile” și să-și ia zborul către visuri.

Lebăda a fost invitatul de onoare; i-au trimis invitația în regatul ei, pe lac. Când a aflat despre acest spectacol și-a anunțat cele mai bune prietene, cerându-le ajutorul pentru a realiza un moment demn de specia lor. Câteva lebede și-au vopsit penele în multiple culori și doar lebăda regină a rămas albă.

Momentul lor a avut un impact extraordinar asupra animalelor. La final, în sală, cele mai multe vietăți plângeau. Muzica pe care au dansat a fost cântată de un violoncel și două piane. Haideți să ascultăm și noi această muzică.

Partea a doua a activității – jocul • Denumirea jocului: Provocarea animalelor • Sarcina didactică a jocului: Recunoașterea vocilor și interpretarea dansurilor imitând profesorul.

• Mijloace didactice: laptop; sistem audio; două cartonașe, unul maro și celălalt multicolor, cu dimensiunile de 10×15 cm (Marșul leului); hârtie de copt de dimensiunea unei foi A4 (Broaștele țestoase); două cartonașe, unul albastru, iar celălalt roz, cu dimensiunea de 10×15 cm (Cucul din pădure); eșarfe colorate (Lebăda).

• Regulile jocului: - Ascultă cu atenție cerința pentru fiecare animal, iar dacă nu ai înțeles, ridică o mână și întreabă profesorul.

- Ascultă în liniște fiecare audiție muzicală pentru a recunoaște vocea și dansul animalului.

Precizare: În cazul în care copiii nu respectă regulile și își deranjează colegii în momentul derulării audițiilor, se va întrerupe jocul fără a putea fi reluat în ziua respectivă.

• Descrierea jocului Profesorul le va prezenta copiilor activitatea, va citi cerința de lucru, iar înainte de a porni audiția va exemplifica. Fragmentele vor fi audiate separat, deoarece fiecare animal are o cerință proprie. Activitățile principale din cadrul jocului sunt recunoașterea vocilor și executarea dansurilor animalelor. Pentru realizarea acestora, fiecare copil trebuie să dispună de materialele necesare menționate în rândurile de mai sus la mijloacele

8 didactice folosite pentru acest joc.

Marșul leului – cerința: „Atunci când veți auzi vocea impunătoare a leului va trebui să ridicați cartonașul de culoare maro, când veți auzi vocile celorlalte animale veți reacționa prin ridicarea cartonașului colorat, iar când se vor auzi vocile suprapuse veți ridica ambele cartonașe”.

Broaștele țestoase – cerința: „Vom însoți broscuțele în dansul lor printr-un acompaniament realizat cu ajutorul foilor de copt. Vom ține ritmul muzicii de Cancan prin lovirea foii de copt din mâna stângă cu palma mâinii drepte”.

Elefantul – cerința: „Ne vom împărți în două grupe; prima grupă va face pașii de vals, iar cealaltă grupă va ține ritmul cu bătăi din palme, iar apoi vom schimba rolurile”.

Cucul din pădure – cerința: „De fiecare dată când auzim vocea cucului, cartonașul albastru din mâna dreaptă va trebui să facă mișcarea pe care o face și cucul din cap: sus-jos. Când auziți pianul care îl acompaniază pe domnul cuc veți face o mișcare cu cartonașul roz din mâna stângă, precum a unor valuri”.

Lebăda – cerința: „Cu ajutorul eșarfelor colorate vom realiza un dans al lebedelor concomitent cu muzica”.

• Încheierea jocului La finalul activității am acordat câteva minute pentru a-mi exprima aprecierea față de modul în care s-a desfășurat activitatea. I-am menționat pe copiii care au fost activi și implicați în jocul realizat și am remarcat talentul unora dintre ei la dans. Totodată, i-am încurajat pe copiii cu imaginația bogată și pe cei cu spiritul de observație dezvoltat.

Concluzii Această activitate muzicală s-a desfășurat pe parcursul a patruzeci de minute.

Am reușit să mențin atenția copiilor prin povestea creată, dar și prin posibilitatea pe care le-am oferit-o, și anume de a răspunde la întrebările din timpul poveștii.

Mai presus de toate am reușit să-i văd pe copii bucuroși și dornici de a asculta povestea muzicală, iar unul dintre factorii care au contribuit la acestea s-a datorat mimicii și inflexiunilor vocii. Am jucat rolul unui povestitor, îmi schimbam intonația vocii și expresia feței în funcție de textul pe care îl povesteam.

Pedagogul elvețian Édgar Willems (1890-1978) era de părere că sunetul poate capta atenția copilului fără a fi nevoie de alte mijloace extra-muzicale. Activitatea desfășurată cu grupa de copii preșcolari mi-a demonstrat totuși că mijloacele extra-muzicale pot fi folositoare. Audierea exemplelor muzicale asociate cu povestea și materialele didactice folosite în timpul desfășurării activității au favorizat apropierea copiilor de muzică.

9 I.2. Anotimpurile – Primăvara de Antonio Vivaldi Scopul didactic Această activitate se adresează dezvoltării imaginației copiilor și memoriei muzicale cu ajutorul audierii Concertului pentru vioară și orchestră Primăvara (Allegro), din ciclul Anotimpurile de Antonio Vivaldi.

Sarcini didactice: - să audieze allegro-ul concertului; - să reconstituie povestea prin lipirea corectă a imaginilor; - să recunoască momentele auditive asociindu-le cu povestea.

Descrierea activității Activitatea are la bază audierea Concertului pentru vioară și orchestră Primăvara (Allegro), din ciclul Anotimpurile de Antonio Vivaldi și se desfășoară în două părți.

Prima parte presupune audierea lucrării cu ajutorul poveștii create.

Povestea a fost concepută astfel încât să le stârnească interesul copiilor.

Protagoniștii acesteia sunt animale din pădure pe care copiii le îndrăgesc. În a doua parte se desfășoară un joc, care contribuie la consolidarea audiției și la dezvoltarea memoriei muzicale.

Prima parte a activității – audiția muzicală însoțită de poveste În pădurea cea verzuie, când lumina zilei dansa voioasă printre ramurile copacilor, Rere și Mimi, copilașii iepuroaicei Sol au început să își pregătească ghiozdănelele.

De când natura s-a trezit din somnul adânc al iernii, cei doi frățiori și-au propus să meargă în drumeție. Iată că momentul mult așteptat a și venit!

- Sandwich-uri cu morcovi?

- Bifat!

- Brioșe cu mere?

- Bifat!

- Suc de varză?

- Bifat!

- Radioul?

- Bifat, frățioare!

- Crezi că am uitat ceva?

- Mmm, dacă stau bine să mă gândesc, am uitat harta.

- Harta! Așa e Mimi, am uitat harta!

După ce s-au asigurat că aveau tot ce era necesar pentru drumeție, cei doi frățiori, fără să mai stea pe gânduri, au pornit voioși la drum. Cântau, dansau, se rostogoleau și de mână se țineau. (0:00-0:304) Deodată au văzut un copac înalt pe care l-au privit tăcuți timp de câteva minute. După ce și-au revenit în fire, Rere s-a apropiat tiptil de trunchiul copacului și a bătut de trei ori în acesta. În acel moment s-a produs o adevărată

10 magie. Pe crengile copacului au apărut o mulțime de păsări. Acestea au început să cânte, iar Rere și Mimi s-au așezat uimiți lângă copac; parcă asistau la un concert în care soliștii erau muzicieni desăvârșiți. Să ascultăm și noi cântecul păsărilor. (0:31-1:03) În urma acelui moment spectaculos, frățiorii au pornit din nou la drum cântând, dansând și bineînțeles, rostogolindu-se. (1:04-1:11) La un moment dat, cei doi frățiori au ajuns lângă un lac. Nici că se putea mai bine! Broaștele participau la un concurs de dans pe nuferi și se întreceau pentru a câștiga premiul Nuferial. Muzica pe care dansau acestea era asigurată de orchestra Broscolina care suna cam așa. (1:12-1:34) Cei doi iepurași au asistat la premierea concursului de pe lac, după care au pornit din nou la drum cântând, dansând și rostogolindu-se. (1:35-1:41) Dintr-odată le-a ieșit în cale un lup fioros. Iepurașii au început să se agite și l-au rugat să nu îi rănească, însă, lupul și-a arătat și mai tare colții. În pădure se auzeau așa vocile speriate ale iepurașilor și cea fioroasă a lupului. (1:42-2:08) Iepurașilor nu le-a mai rămas altceva de făcut decât să o ia la fugă.

(2:09-2:16) În scurt timp s-a lăsat o umbră groasă; au apărut păsările pe care iepurașii le-au întâlnit în copacul fermecat. Acestea au aruncat o cușcă imensă asupra lupului și au început să cânte. Lupul, imediat, a și adormit. (2:17-2:32) Iepurașii au început să danseze de bucurie că au scăpat cu bine din ghearele lupului! (2:33-2:42) Cei doi frățiori le-au mulțumit minunatelor creaturi și le-au promis prietenia lor pe vecie. Înainte de a pleca le-au lăsat toate bunătățile pe care le aveau în ghiozdănele. (2:43-2:56) Rere și Mimi au pornit spre casă cântând, dansând și rostogolindu-se de fericire. Când au zărit-o pe mama Sol au îmbrățișat-o cu putere. (2:57-3:14) Partea a doua a activității – jocul • Denumirea jocului: În drumeție cu Rere și Mimi • Sarcina didactică a jocului: În timp ce vom audia concertul, lipiți pe planșă fotografiile primite, astfel încât să rezulte ordinea evenimentelor poveștii relatate.

• Mijloace materiale: sistem audio, planșe, fotografii, gumă adezivă.

• Regulile jocului: - Dacă îți vei deranja colegii în timpul audiției muzicale, vei fi eliminat din joc.

- Dacă vei da o altă întrebuințare materialelor didactice, vei sări de zece ori ca iepurele.

• Descrierea jocului Pentru buna desfășurare a acestui joc fiecare copil a trebuit să dispună de materialele amintite. Copiii au primit o planșă A4, unsprezece fotografii 3×4 cm și unsprezece gume adezive, iar apoi li s-a prezentat sarcina

11 de lucru: Vom asculta din nou concertul, care a fost fundalul sonor pentru drumeția iepurașilor. Când voi opri muzica, va trebui să ne reamintim ce s-a întâmplat în acel moment în poveste.

Am pornit lucrarea muzicală, iar apoi am oprit-o după cum a fost împărțită pentru poveste. Când opream audiția, le puneam copiilor întrebări ajutătoare sau le dădeam indicii, pentru a-și reaminti șirul poveștii.

Cei mici lipeau pe planșă fotografia sugestivă audiției și poveștii relatate în cadrul momentului anterior al activității.

• Încheierea jocului În încheierea jocului am încercat să apreciez munca fiecărui copil. De asemenea, copiii și-au exprimat entuziasmul cu privire la povestea pe care au ascultat-o. Activitatea s-a încheiat cu promisiunea de a le mai povesti aventurile celor doi iepurași.

Concluzii Prin această activitate mi-am dorit să fac posibilă apropierea copiilor de concertul instrumental. Pentru a-mi atinge obiectivul am creat o poveste pe care cei mici să o considere atractivă. De asemenea, modul în care am relatat povestea i-a ajutat pe copii să intre în lumea personajelor; de exemplu, în partea de dialog dintre cei doi frați mi-am schimbat tonul vocii.

Prin jocul pregătit nu mi-am dorit să ating performanță și nici nu am urmărit ca acesta să se desfășoare fără greșeli, ci intenția mea a fost de a mai asculta încă o dată concertul Primăvara de Antonio Vivaldi, iar copiii să conștientizeze schimbările ritmico-melodice care se produceau pe parcursul lucrării.

Am apelat la reconstruirea poveștii de către copii prin imagini, deoarece acestea au un mare impact asupra consolidării informațiilor. De asemenea, planșele realizate semnifică un material la care se poate apela pentru reactualizarea poveștii.

12 II. Familiile sunetelor II.1. Tot felul de sunete Scopul didactic Am organizat această activitate cu scopul dezvoltării auzului, dar și pentru conștientizarea existenței sunetelor din mediul înconjurător de către copii. Am adaptat activitatea pentru un grup mic de preșcolari și am ținut cont de câteva aspecte psihologice ale educației auditive pe care le menționează Édgar Willems. Dintre aceste aspecte amintesc: „Bucuria copiilor la efectuarea exercițiilor auditive trebuie întreținută cu un material variat și buna dispoziție a educatorului. Profesorul trebuie să se lase inspirat de copii și să fie atent la dorințele lor, descoperirile, inițiativele lor”5.

Sarcini didactice: - să audieze toate sunetele care sunt incluse în povestea-poezie a ursulețului Winnie; - să denumească sursa sunetelor din audiții; - să diferențieze auditiv sunetele.

• Denumirea jocului: La plimbare cu ursulețul Winnie.

• Sarcina didactică a jocului: Recunoașterea sunetelor pe care le aude ursulețul Winnie în timpul plimbării lui pe stradă.

• Mijloace didactice: ursuleț de pluș, sistem audio.

• Regulile jocului: - Nimeni nu vorbește în timpul plimbării imaginare (explicații: pe parcursul plimbării imaginare alături de Winnie, copiii nu au voie să vorbească între ei sau să facă observații, deoarece nu vor reuși să se concentreze la ceea ce aude ursulețul).

- Dacă vrei să-l ajuți pe Winnie cu răspunsul corect, trebuie să ridici o mână și să aștepți până ce profesorul te va numi.

• Descrierea jocului Au fost enunțate regulile jocului și s-au dat explicații referitoare la desfășurarea acestuia, iar copiii au fost invitați să îl însoțească pe Winnie la plimbare și să îl ajute să recunoască sunetele pe care le-a auzit. A fost prezentat și eroul povestirii, un ursuleț de pluș care a apărut din „plasa muzicală”, accesoriu nelipsit de la activitățile noastre și plin de surprize.

Povestirea va fi însoțită de exemple auditive, iar copilul care știe răspunsul trebuie să se anunțe, prin ridicarea mâinii, dar numai după ce nu se mai aude niciun sunet.

Povestea lui Winnie Într-o zi, ursulețul Winnie s-a hotărât să facă o plimbare. Primul gând a fost acela de a o invita și pe Martinela, cea mai bună prietenă a lui, însă ea

13 l-a refuzat, deoarece trebuia să o ajute pe mama sa cu treaba din bucătărie.

Winnie nu voia să renunțe la plimbare, așa că pornește singur.

Merge cât merge ursulețul, iar la un moment dat începe să cânte un cântecel, dar nu pentru mult timp, deoarece îl va întrerupe (claxonul unei mașini), iar Winnie spune: „Care dintre voi, dragi copii, Îmi va putea mie șopti, Cine m-a întrerupt deodată, Când cântam un cântec tocmai despre ciocolată?” (copilul răspunde: un claxon) Winnie și-a continuat drumul, și-a reluat cântecul, iar la un moment dat vede o clădire mare și frumoasă. Bineînțeles că voia să afle cât mai repede ce se ascundea în acea clădire, așa că o ia la fugă. Când ajunge în dreptul ei aude (sunete de vioară), iar Winnie întreabă: „Aici trebuie să fie o școală, Nu cred că e de cultură generală, Fiindcă din depărtare, Răsuna așa de tare...

Ce o fi fost oare? (copilul răspunde: un instrument muzical) E un instrument muzical, Dar nu-l pot recunoaște singur!

Cine mă va ajuta, Răsplată îi voi da!” (copilul răspunde: o vioară) Winnie spune: Dragul meu copil, fiindcă m-ai ajutat am să-ți cânt ceva (sunet de cocoș). „Eiiiii... ia ghicește tu acum, Ce cântec o fi oare?

Dimineața pe răcoare, Când încă ești în pijamale, De-ți va cânta și ție așa Toată camera va răsuna!”. (copilul răspunde: un cocoș) A stat Winnie destul în loc, așa că pornește din nou la plimbare. Tra-la-la și hop-și-așa, cum se tot plimba, ursulețul vede ceva, apoi spune: „E cineva care sare Și strigă în gura mare.

Auziți și voi copii?

Nu-mi dau seama ce o fi...” (sunet de broască) (copilul răspunde: o broască) Winnie se hotărăște să meargă spre parc, fiindcă este sigur că urechea sa va

14 face și alte descoperi. Trece pe lângă o bancă și aude (zgomotul unui strănut). „Sănătate, coană mare!

Nu știu exact ce o fi, Dar am auzit că alți copii, Îmi spuneau și mie așa, Când mă auzeau că...

Uff! Nu știu cum se zice, Cine știe o mână să ridice!” (copilul răspunde: strănut) Winnie înaintează prin parc, țopăind și râzând, dar dintr-odată aude dintr-un tufiș (zgomotul unui sforăit). „Asta se întâmplă când cineva doarme, Și doarme așa de bine, Încât se face de rușine!

Cântă? Strănută? O broască imită?” (copilul răspunde: sforăie) • Încheierea jocului În încheierea jocului i-am menționat pe copiii care s-au remarcat în timpul desfășurării acestuia. Pentru copiii implicați, acest lucru a fost precum o recompensă, iar pentru ceilalți un semnal de îngrijorare, deoarece nu și-au auzit numele, fapt care i-a provocat să spună că și ei au fost activi.

Concluzii Pe lângă faptul că această activitate a antrenat auzul copiilor, i-a făcut să se și bucure de povestea-poezie a lui Winnie. S-a putut observa din reacțiile lor că ei nu doar își imaginau, ci erau cu ursulețul nostru la plimbare. Într-unul dintre articolele lui György Gáspár, psiholog clinician, se afirma faptul că, pentru copil, „jocul este esența vieții, deoarece este cel mai bun context de dezvoltare a lui, [...] studiile demonstrează existența unei strânse corelații între caracterul jucăuș al copilului și abilitățile de a face față provocărilor vieții”6. De aceea, consider că prin acest joc, copiii au început să conștientizeze diferența dintre sunete și zgomote, să știe „de la ce” sau „de la cine” provin acestea. Cu siguranță că ei le-au mai auzit, poate le-au și asociat cu cel ce le produce, dar poate nu știau cum se numește sursa sonoră. Așadar, cu ajutorul caracterului jucăuș am pătruns spre cunoașterea sunetelor și zgomotelor din mediul înconjurător.

La finalul activității am discutat cu copiii despre toate sunetele pe care le-a auzit Winnie, copiii le-au enumerat și am făcut separarea lor în zgomote și sunete muzicale. După aceea, am încercat să imităm tot ce am auzit și să facem asocieri cu locurile în care am găsit aceste sunete.

Prin activitatea prezentată am urmărit încă un lucru extrem de important, și anume: copilul să învețe să asculte. Dobândirea stării prin care el este pregătit pentru un exercițiu de ascultare este semnificativă pentru

15 următorii pași în formarea lui muzicală: recunoașterea și reproducerea celor auzite.

II.2. Timbrul vocal Scopul didactic Această activitate a fost realizată cu scopul dezvoltării simțului melodic prin formarea priceperii de diferențiere a vocilor feminine de cele masculine și a vocilor înalte de cele grave.

Sarcini didactice: - să diferențieze auditiv vocea feminină de cea masculină; - să descrie sonoritatea vocilor personajelor din secvențele urmărite; - să deosebească vocile subțiri de cele groase.

Descrierea activității Activitatea a avut ca punct de pornire audierea cântecului Varza, a cărui muzică îi aparține lui Cătălin Neațu, iar versurile lui George Bera Arădeanu. Înainte de audiție le-am spus copiilor că vom asculta un cântec de două ori, iar ei vor trebui „să își deschidă urechea bine”, fiindcă va fi cântat în două moduri diferite. Când am oprit muzica, copiii au trebuit să îmi spună diferența pe care au auzit-o. Am audiat prima strofă a acestui cântec, interpretată de o voce feminină, iar apoi de o voce masculină. Am primit de la copii răspunsul așteptat. Le-am spus copiilor că îi voi prezenta pe cei doi cântăreți, iar apoi le-am arătat două imagini, cu o prințesă și un prinț, la care erau atașate înregistrările cântecului.

Am reluat audițiile, dar de această dată cu imaginile în față, după care am pornit discuția despre existența vocilor de prințese și de prinți, cum sună acestea și care le place mai mult cum sună.

După acest moment introductiv i-am invitat pe copii să pășim în lumea magică a desenelor, pentru a descoperi personaje cu voci minunate. În momentele care au urmat am vizionat patru secvenţe din filme de desene animate. Prima secvență a fost cu Albă ca Zăpada (din filmul Albă ca Zăpada și cei șapte pitici), care a interpretat cântecul Un zâmbet și un cânt și am discutat despre vocea ei subțire. Le-am arătat copiilor că există și voci de femei mai groase, iar astfel le-am prezentat-o pe Ursula (din desenele Mica Sirenă), interpretând cântecul Biet suflet. A urmat o secvență cu Simba (din filmul Regele leu), care a interpretat cântecul We are one (în română), iar astfel am descoperit că există și voci masculine subțiri.

Ultimul exemplu pe care l-am urmărit a fost cu vocea groasă a lui Baloo (din filmul Cartea Junglei), care a interpretat cântecul Strictul necesar.

După vizionarea acestor secvențe am discutat despre vocile pe care le-am auzit și cum le putem identifica, dar și despre asocierea vocii cu personajul, iar pentru a mă asigura că au înțeles am realizat un exercițiu

16 auditiv. Le-am împărțit copiilor câte două cartonașe, unul cu imaginea prințului, iar celălalt cu imaginea prințesei (imaginile pe care le-am văzut la începutul activității). Am audiat doar exemplele audio din videoclipurile anterioare, iar ei trebuiau să ridice cartonașul cu imaginea prințesei când auzeau vocea de femeie, indiferent dacă era subțire sau groasă, și cartonașul cu imaginea prințului atunci când auzeau vocea de bărbat.

• Denumirea jocului: Scrisoarea vocilor • Sarcina didactică a jocului: Lipirea pe planșa cartonată a imaginilor din plicul primit de la prinț și prințesă.

• Mijloace didactice: laptop, sistem audio-video, cartonașe, plic, scrisoare, gumă adezivă, planșă cartonată, imagini cu personaje din filmele de animație.

• Regulile jocului: - Ascultați în liniște instrucțiunile pe care le-ați primit în scrisoare.

- Lipiți corect imaginile, pentru a-i elibera pe prinț și prințesă din peșteră.

- Dacă veți vorbi peste colegii voștri veți fi eliminați și nu veți mai avea ocazia să contribuiți la eliberarea prințului și a prințesei.

• Descrierea jocului Le-am spus copiilor că am primit un plic cu o scrisoare din partea prințului și a prințesei, iar apoi le-am citit-o.

Dragi copii, Vă trimitem această scrisoare pentru a vă anunța că eu, prințesa pe care ați auzit-o cântând, împreună cu prințul, suntem închiși într-o peșteră. Ca să putem ieși, va trebui să ne trimiteți planșa pe care veți lipi corect imaginile.

Sub poza mea veți lipi în pătratul de culoare roz personajul feminin cu vocea subțire, iar în pătratul mov personajul feminin cu vocea groasă. Sub imaginea prințului veți lipi în pătratul galben personajul masculin care are vocea mai subțire și în pătratul verde personajul masculin cu vocea mai groasă.

Veți da planșa Patriciei, ea ne-o va trimite și dacă va fi completată corect vom fi eliberați din peșteră!

Vă îmbrățișăm pe toți!

Am pregătit o planșă cartonată pe care în partea stângă era poza prințesei, iar în dreapta poza prințului. Am scos din plic imaginile care urmau să fie lipite și guma adezivă, iar apoi le-am pus în centrul măsuței.

Fiecare copil a trebuit să spună pe rând unde s-ar potrivi să fie lipite imaginile pe planșă. După ce obțineam răspunsul de la fiecare, lipeam imaginea.

La final le-am spus copiilor că voi trimite planșa spre prinț și prințesă și ei îmi vor da de știre dacă au fost eliberați din peșteră, acest lucru însemnând că au lipit corect imaginile.

17

• Încheierea jocului La finalul activității, timp de câteva minute, i-am felicitat pe copii pentru interesul manifestat pentru eliberarea prințului și a prințesei prin rezolvarea corectă a jocului. Feedback-ul pe care l-am oferit s-a adresat grupului, nu fiecărui copil în parte, pentru a le stimula participarea la jocurile următoare.

Concluzii În prima parte din cadrul activității dedicate Timbrului vocal, după urmărirea secvențelor din desenele animate, copiii au identificat corect vocea subțire feminină, dar și vocea groasă masculină. Probleme le-a ridicat vocea subțire de bărbat și cea groasă de femeie. Unii copii au identificat corect vocile, fiindcă le-a rămas foarte bine întipărită în minte imaginea personajului și textul cântecului interpretat de acesta, iar alții, în special cei mai mici (fiindcă am lucrat cu grupă mixtă), nu au reacționat corect la vocea subțire de bărbat și la cea groasă de femeie. Bineînțeles că nici nu erau antrenați în acest scop, dar un lucru pe care mi l-am propus pentru orele următoare a fost acela de a insista asupra audiției active și de a-i familiariza și cu alte timbruri vocale decât cele cu care erau obișnuiți.

Jocul a decurs în mare parte bine, unul dintre motive datorându-se faptului că am lucrat cu o grupă mică de copii, mai exact cu șapte copii, dintre care patru au avut vârsta cuprinsă între patru și șase ani, iar ceilalți trei vârsta de doi, respectiv trei ani.

Puritatea copiilor s-a oglindit în rezolvarea jocului, fiindcă ei își doreau foarte mult să-i salveze pe cei doi prinți din închisoare. Copiii mai mari voiau să-i ajute pe cei mici, pentru a obține rezultatul corect, fiind motivați de „miza” jocului.

II.3. Timbrul instrumental Scopul didactic Când am conceput activitățile cu instrumentele muzicale nu mi-am propus să ajungem la perfecționarea acestui tip de cântare, ci am pornit cu gândul înspre realizarea a trei scopuri. Primul a fost acela de a le face cunoștință copiilor cu instrumentele muzicale într-un mod cât mai plăcut, pentru a le stârni interesul și pentru a vedea continuitate în activitățile în care vom folosi acest mijloc valoros. Cel de-al doilea scop a fost de a da culoare activităților muzicale prin acompanierea instrumentală a cântecelor, exercițiilor ritmice și melodice. Al treilea scop, pe care îl consider cel mai important, ține de implicarea tuturor copiilor, inclusiv a celor cu auzul și vocea mai slab dezvoltate.

Sarcini didactice: - să asculte atenți povestea pentru a reține instrumentele muzicale amintite în cadrul acesteia;

18 - să enumere instrumentele muzicale din poveste, pe baza cunoștințelor însușite; - să identifice auditiv instrumentul din cadrul jocului Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare?

Descrierea activității Această activitate, dedicată subiectului Instrumentele muzicale, a cuprins următoarele trei părți: 1. Cunoașterea instrumentelor muzicale Am făcut cunoștință cu instrumentele muzicale prin intermediul unei povești scurte pe care am scris-o pentru această activitate și care a fost însoțită de o prezentare PowerPoint.

Prezentarea cuprinde imagini cu animale care cântă la diferite instrumente, iar atașate acestora erau scurte fragmente cu sonoritățile fiecărui instrument muzical.

2. Jocul Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare?

3. Colorarea planșei Am creat o planșă de colorat cu imaginile mai multor instrumente muzicale pe care erau și fețe zâmbitoare.

Prima parte a activității – povestea însoțită de prezentarea PowerPoint și fragmentele cu sonoritățile instrumentelor muzicale Redau în continuare povestea pe care le-am spus-o copiilor.

Cu mult timp în urmă, într-o pădure, trăia o zână bună pe care o chema Lala. Despre această zână trebuie să știți că iubea muzica și că îi plăcea foarte mult să cânte. Într-o zi a mers la izvorul din pădure pentru a-și aduce apă proaspătă, iar în timp ce-și umplea canceul a început să cânte unul dintre cântecele ei preferate.

Cine ghicește ce a cântat zâna Lala? Despre ce ar putea fi acel cântec? (I-am lăsat pe copii să își dea cu părerea, dar nu pentru prea mult timp.)

Cântecul era cam așa. (Am interpretat două strofe din cântecul „Izvorul”, muzica Liviu Comes, text Șt. O. Iosif.) În timp ce zâna cânta, în spatele ei stătea zânul Dodo, care era uimit de glasul ei. Când Lala l-a zărit s-a rușinat, iar Dodo și-a cerut iertare și i-a spus că nu a vrut să o întrerupă. Dodo i-a zis zânei că și el știe acel cântec și că, dacă ar accepta să-l cânte împreună, ar fi tare bucuros.

După ce Lala și Dodo i-au cântat izvorului, au pornit pe o potecă și au început să povestească despre cât este de frumoasă muzica. La un moment dat zâna s-a oprit și i-a spus că are o idee. A luat o creangă de copac căzută pe jos și i-a zis lui Dodo că vrea să facă din ea o baghetă muzicală. (I-am întrebat pe copii dacă știu cum arată o asemenea baghetă și dacă ar vrea să vadă cum arată în realitate. Bineînțeles că răspunsul lor a fost afirmativ, așa că am scos din „plasa muzicală” o baghetă dirijorală pe care le-am prezentat-o copiilor,

19 după care am continuat povestea).

Lala l-a rugat pe zân să o însoțească până la castelul ei de lut din Valea Zânelor, iar acesta a acceptat fără să stea prea mult pe gânduri. Odată ajunși în acel loc, care era atât de frumos de îți tăia respirația, s-au așezat pe buturugile de lemn dintre flori.

Ce credeți că s-a întâmplat mai departe? Am să vă spun chiar acum! Pentru că Lala a reușit să creeze o baghetă muzicală a vrut să vadă dacă aceasta funcționa și dacă făcea minuni. A început zâna să rostească așa: „Hocus pocus inventatus, bagheta magicus, preparatus, preparatus, instrumentus” și dintr-odată a apărut o lebădă cu o vioară. (În timp ce recitam, mișcam bagheta și arătam cu ea spre laptop, iar în cealaltă mână țineam mouse-ul și am proiectat pe ecranul laptopului imaginea lebedei).

Zâna nu s-a oprit din magie așa că a făcut să apară un urs cu un violoncel, o girafă cu un pian, apoi un cal cu o harpă și o pisică având o chitară. Toate animalele stăteau nemișcate.

Zânul și-a dorit să facă și el o astfel de magie, așa că zâna l-a învățat ce să zică și uite așa Dodo mișcând bagheta muzicală a făcut să apară o veveriță cu un xilofon, o pisică cu o tobă, un elefant cu două tamburine și un leopard cu un trianglu.

Când cei doi au văzut animalele cu instrumentele muzicale au fost foarte bucuroși. La un moment dat, zâna a numărat instrumentele și i-a spus zânului că lipsește cineva. Lala a scuturat din nou bagheta și au apărut o vulpe cu un clarinet în mână, o veveriță cu un saxofon și o maimuță cu o trompetă.

Fiindcă iubeau muzica și le plăcea atât de mult să cânte, cei doi și-au spus că de acum vor avea o orchestră care va fi doar a lor.

Zâna a început să miște bagheta, dar animalele nu cântau. Dodo i-a cerut bagheta, spunându-i că el a participat la un concert unde a văzut cum trebuie să dai startul instrumentelor. El a mișcat bagheta sus, jos și deodată animalele au început să cânte. (Am fredonat primele măsuri din „Oda bucuriei”.)

De atunci, în fiecare zi, pădurea răsuna de cântecele minunate ale lui Dodo, Lala și ale orchestrei! În cadrul poveștii, când imitam felul în care foloseau bagheta zâna sau zânul, schimbam imaginile în prezentarea PowerPoint.

După încheierea poveștii am derulat de la început fiecare imagine, am discutat despre animale și instrumentele la care cântau, dar am și ascultat fragmente scurte produse de fiecare dintre acestea. Pentru realizarea acestei activități am folosit următoarele materiale didactice: laptop, sistem audio-video, baghetă dirijorală. Înainte de a trece la jocul Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare? i-am pus pe copii să enumere instrumentele animalelor pe care le-au văzut în timp ce le-am spus povestea.

20 Partea a doua a activității – jocul • Denumirea jocului: Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare?

• Sarcina didactică a jocului: Recunoașteți instrumentul, iar astfel veți răspunde corect la ghicitoare.

• Mijloace didactice: instrumente de percuție mică (tamburină, trianglu, tobiță, maracas, clopoței și claves), punctele (imagini cu instrumentele) și planșa de colorat.

• Regulile jocului: - Așezați-vă în semicerc fără a vă împinge sau a vă certa pentru locuri.

- Dacă nu vă veți acoperi ochii și veți trișa, vom întrerupe jocul.

- Fiecare dintre voi va răspunde doar atunci când îi va veni rândul, iar dacă vă veți întrerupe colegul veți părăsi jocul.

- Dacă veți răspunde corect, veți fi răsplătiți cu puncte din partea zânei Lala.

- Câștigătorul jocului va fi cel care va obține punctajul maxim de trei puncte.

• Descrierea jocului Pentru desfășurarea jocului am avut la dispoziție următoarele instrumente de percuție mică: tamburină, trianglu, tobiță, maracas, clopoței și claves. Le-am prezentat copiilor fiecare instrument, i-am pus și pe ei să repete denumirea, i-am corectat unde a fost cazul, fiindcă la tamburină îi spuneau „trambulină” sau pe trianglu îl numeau „triunghi”. De asemenea, le-am dat și lor instrumentele în mână, le-am arătat cum se țin corect și le-am propus să ne jucăm cu ele.

Jocul pe care l-am realizat se numește Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare? În cadrul acestui joc, copiii au trebuit să se așeze pe jos în semicerc, să își pună mâinile la ochi și să găsească răspunsul la ghicitoare, adică să recunoască instrumentul auzit. Înainte de „a le spune ghicitoarea”, adică de a cânta la unul dintre instrumente, le-am mai demonstrat o dată cum sună. În cele din urmă, fiecare copil trebuia să recunoască instrumentul, iar cei care răspundeau corect primeau puncte din partea zânei Lala.

Punctele presupuneau câte o imagine cu un instrument din cele învățate, iar punctajul maxim era de trei. Cel care recunoștea trei instrumente era câștigătorul și avea ocazia să țină în mână bagheta muzicală.

• Încheierea jocului După încheierea jocului l-am chemat în față pe câștigător și toți colegii l-au aplaudat. Le-am spus copiilor că ne vom mai juca acest joc, pentru ca și ceilalți să aibă ocazia de a câștiga.

Pe lângă aprecieri, le-am atras atenția copiilor care au trișat, spunându-le că i-am văzut pe cei care au tras cu ochiul în timpul jocului.

Partea a treia a activității – planșa de colorat După finalizarea jocului le-am împărțit copiilor o planșă de colorat pe

21 care am conceput-o special pentru activitatea desfășurată și le-am spus să coloreze doar instrumentele muzicale pe care le-am întâlnit în poveste.

Concluzii Activitatea prezentată în rândurile de mai sus s-a desfășurat într-un interval de patruzeci de minute.

Prima parte, cea în care le-am făcut cunoștință copiilor cu instrumentele muzicale, a fost realizată cu succes, iar acest lucru cred că s-a datorat poveștii care a fost interactivă. Imaginile pe care le-am proiectat în timp ce le spuneam povestea li s-au părut copiilor amuzante, iar acest lucru a dus la câteva întreruperi pe care le-am depășit prin intervenții în ton cu povestea. De exemplu, le-am spus că zâna Lala îi urmărește pe copii la grădiniță ca să știe care sunt cuminți și care sunt indisciplinați, iar astfel ea va ști pe cine să ajute, să învețe sau chiar să primească un instrument muzical.

A doua parte a jocului Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare? le-a prins bine copiilor, dezmorțindu-i după prima parte în care ei n-au avut un aport prea mare. Nu toate regulile au fost respectate, iar aici mă refer la cea în care ei mai trăgeau cu ochiul la instrument. Datorită faptului că era prima dată când ne-am jucat acest joc, le-am permis și astfel de încălcări, fiindcă mi-am dat seama de faptul că ar fi fost mai eficient dacă i-aș fi așezat cu spatele la mine. Totodată nu mi-am dorit să fie ceva mult prea strict pentru o oră în care ei trebuie să se bucure și pe care să își dorească să o repete, însă am conștientizat că nici nu pot accepta în cadrul unui joc cu reguli să-i las să trișeze, deoarece copiii se vor obișnui cu acest lucru și vor apela la el cu încredere.

Planșa de colorat pe care le-am pregătit-o le-a plăcut foarte mult. M-am așteptat ca ei să nu coloreze doar ce le-am spus, și anume instrumentele pe care le-am întâlnit în povestea zânei, deoarece existau diferențele de vârstă despre care am amintit. Totuși am fost bucuroasă să văd copiii – cu vârsta cuprinsă între patru și șase ani – respectând cerința impusă și chiar le-au atras atenția colegilor mai mici că au colorat și alte instrumente decât cele despre care am discutat.

22 III. Mișcare pe muzică III.1. Ursuleții dansatori Scopul didactic Această activitate am conceput-o cu gândul la metoda lui Émil Jaques-Dalcroze, în care „prin mișcare, relaxare, ascultare, copilul descoperă legile care guvernează relația dintre energie, spațiu și timp. Obținerea de rezultate depinde pe cât posibil de ascultarea atentă a muzicii și nu se sprijină pe repetarea mecanică a exercițiilor”7.

Scopul exercițiului este de a crește capacitatea de concentrare și de a dobândi abilități motrice.

Sarcini didactice: - să asculte atenți povestea pentru a reține caracteristicile celor cinci ursuleți; - să identifice cele cinci mișcări, în urma audierii active; - să rețină mișcările ursuleților, pentru buna desfășurare a jocului; - să danseze cu pașii potriviți pe piesele audiate.

Descrierea activității Jocul se intitulează Ursuleții dansatori și se desfășoară în două etape.

Prima etapă presupune prezentarea activității care se realizează cu ajutorul unei povești urmată de audiții, iar în cea de-a doua parte, copiii se „transformă” în ursuleții dansatori. În cea de-a doua parte vor fi verificate cunoștințele dobândite prin poveste; dacă a reținut numele ursuleților și mișcările de dans ale acestora copilul va reuși să realizeze corect dansul în funcție de muzica pe care o audiază.

Prima parte a activității – povestea și audițiile În munții împăduriți trăia o familie de urși, care era compusă din următorii membri: mama urs, tatăl urs și cei cinci copii ursuleți. Într-o zi, când tatăl urs era plecat după miere, zmeură, fragi și mure, mama le-a pregătit ursuleților o surpriză. A invitat-o acasă la ei pe Masha, cea mai bună prietenă a lor, care era foarte talentată la dans. Când ursuleții au văzut-o pe Masha, s-au bucurat foarte tare.

Masha le-a spus ursuleților că a venit cu câteva cadouri: o boxă, lumini colorate și o scenă, pe care trebuie să o ajute să le asambleze cât mai repede.

Zis și făcut!

Ce credeți voi, copii, că s-a întâmplat mai departe?

Masha i-a învățat pe ursuleți să danseze, însă fiecare dintre ursuleți avea un dans diferit. Pentru primul dans, Masha a pus această melodie, iar pe ea unul dintre ursuleți dansa așa – demonstrație de dans cu pași lenți; fond muzical: „The Pink Panther”. Acesta era dansul numit „Ursulețul Leneș”, iar ursulețul

23 care dansa era puțin mai leneș decât ceilalți, așa că i se potrivea de minune!

Cel de-al doilea dans, pe care îl dansa cel mai micuț dintre frățiorii urși, era acesta – demonstrație de dans cu pași țopăiți; fond muzical: „Hora Staccato” de Grigoraș Dinicu. Acest dans se numea „Ursulețul Țopăilă”, deoarece atunci când ursulețul cel mai micuț umbla, parcă voia să imite săriturile unei mingi, tot timpul umblând țopăind.

Ia ghiciți cum s-a numit cel de-al treilea dans. „Ursulețul Adormit”, așa se numea. Oare de ce? Fratelui mijlociu parcă îi era mereu somn. Căsca aproape toată ziua și își ținea cu greu ochii deschiși. Așa era dansul ursulețului adormit – demonstrație de dans cu pași legănați, cu ochii închiși și cu mâinile împreunate pe obraz¸ fond muzical: „Cântec de leagăn” de Johannes Brahms. Masha a știut să pregătească pentru fiecare ursuleț ceea ce i se potrivea; cum era ursulețul, așa era și muzica și dansul.

Câte dansuri au mai rămas?

Ce dans credeți că a urmat?

Bineînțeles că dansul „Ursulețul Voios”! Unul dintre ursuleți era mereu zâmbitor și energic, iar dansul pregătit pentru el vi-l arăt chiar acum – demonstrație de dans cu alergare rapidă pe loc; fond muzical: „Rondo Alla Turca” de Wolfgang Amadeus Mozart.

A mai rămas vreun ursuleț și dansul său?

Desigur, încă unul. „Ursulețul Înghețat”, acesta a mai rămas. Cum credeți că era dansul lui? Dar oare de ce se numește așa?

Cel de-al cincilea frate urs era foarte friguros. De cele mai multe ori, când îi era frig se oprea într-un loc și nu se mai mișca, parcă îngheța de-a binelea.

Ia să vedem cum arată dansul lui și pe ce muzică dansează – nu s-a auzit nicio muzică și am stat cu picioarele apropiate și mâinile lipite de corp.

După ce fiecare ursuleț și-a învățat pașii de dans, Masha le-a propus să exerseze pe scenă. Cei cinci frățiori au fost de acord! S-au așezat pe scenă într-un cerc, iar Masha a dat drumul luminilor și muzicii. Ce mai distracție!

Dar ce să vedeți, căci dintr-odată în fața scenei era plin de animale ale pădurii, care îi încurajau pe frații urși cu aplauze. S-a realizat un adevărat spectacol!

Ce spuneți despre această poveste? Ați vrea să învățăm pașii de dans ai ursuleților? Dacă reușim, vom putea face și noi un spectacol în care invitații noștri vor fi chiar părinții.

Partea a doua a activității – jocul • Denumirea jocului: Ursuleții dansatori • Sarcina didactică a jocului: Ascultarea atentă a muzicii și executarea dansului potrivit ursulețului.

• Mijloace materiale: sistem audio.

• Regulile jocului: - Nu aveți voie să vorbiți pe parcursul audiției. Cine vorbește va fi dat afară din joc.

24 - Dacă vă veți lua unii după alții, se va opri audiția, vi se va atrage atenția și nu se va relua audiția respectivă, ci se va pune alta.

- Când răspundeți audiției, ridicați mâna. Dacă vorbiți deodată nu se va lua în considerare răspunsul.

• Descrierea jocului Copiii au fost aranjați în cerc și li s-a propus exersarea celor cinci dansuri ale ursuleților. Fiecare dans va fi anunțat prin rostirea numelui ursulețului și toți copiii vor face mișcarea corespunzătoare dansului acestuia. Am imitat dansurile celor cinci ursuleți împreună cu copiii.

Momentul final al activității a fost cel mai important. Le-am spus copiilor că de data aceasta eu nu voi mai dansa, ci îi voi lăsa doar pe ei. Eu voi pune muzica, iar ei vor trebui să facă pașii de dans potriviți muzicii. Când voi opri muzica, ei vor trebui să spună cărui ursuleț îi aparține dansul.

• Încheierea jocului La finalul jocului am anunțat copiii care s-au remarcat prin activitatea lor și le-am atras atenția celor care nu au respectat regulile jocului. De asemenea, le-am propus să ne mai jucăm acest joc, dar cu respectarea strictă a regulilor.

Concluzii Această activitate este plăcută copiilor, deoarece îmbină două aspecte care intră în cercul lor de interes. Unul dintre acestea este povestea, care îi face să mediteze, să se liniștească, să învețe și să se bucure de întâmplările pe care le aud. Al doilea aspect este mișcarea, care apelează la coordonare, atenție, ascultare și chiar și la cunoașterea corpului. Îmbinarea acestor două aspecte a făcut ca activitatea pe care am pregătit-o să aibă succes.

De fiecare dată când erau pe punctul de a încălca regulile, le reaminteam care sunt consecințele nerespectării acestora. Lucrul care m-a impresionat a fost acela că ei își dădeau silința să le respecte, pentru a realiza activitatea cât mai bine.

Una dintre problemele cu care m-am confruntat în cadrul activităților muzicale, aproape de fiecare dată, s-a datorat grupei mixte, mai precis diferențelor de vârstă dintre copii. Cea de-a doua regulă a jocului a fost încălcată de cei mici, deoarece ei imitau mișcările copiilor mai mari; acest lucru nu m-a descurajat, priveam partea bună, și anume, aceea că se implicau și ei.

III.2. Întrecerea animalelor Scopul didactic Activitatea de față face apel la coordonarea mișcărilor copiilor cu muzica audiată, dar și la dezvoltarea creativității, memoriei și concentrării. Pentru obținerea acestora, profesorul trebuie să controleze și să dirijeze momentul de audiție muzicală, care are o mare importanță în

25 procesul educativ. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că pe parcursul activității cei mici vor urma trei pași esențiali: ascultarea conștientă, memorarea și recunoașterea celor audiate.

Sarcini didactice: - să învețe corect cele trei mișcări cu mâinile; - să asculte atenți materialul auditiv propus; - să își exprime fără inhibiții impresiile în urma audițiilor; - să asocieze corect mișcările cu audițiile.

• Denumirea jocului: Întrecerea animalelor • Sarcina didactică a jocului: Audierea atentă a materialului propus și marcarea acestuia cu mișcarea potrivită.

• Mijloace materiale: planșe cu: ratoni, cai și cărăbuși; eșarfe subțiri; sistem audio; panou de notare.

• Regulile jocului: - Ascultă în liniște fiecare audiție muzicală pentru a o marca prin mișcarea corectă a mâinilor, iar astfel îți vei ajuta echipa să câștige.

- Dacă vei da o altă atribuție materialelor primite, echipa ta va fi descalificată.

• Descrierea jocului Pentru desfășurarea acestui joc, copiii au fost așezați pe scăunele, astfel încât să aibă spațiu între ei pentru a nu se deranja unii pe ceilalți.

Scaunele au fost poziționate pe trei grupe (partea stângă, centru și partea dreaptă a clasei).

Un prim pas spre realizarea acestei activități a fost învățarea a trei mișcări cu mâinile. Prima mișcare presupunea întinderea mâinilor în lateral și învârtirea acestora în față. Pentru a doua mișcare mâinile trebuiau să fie întinse în față și să le miște sus-jos alternativ. A treia mișcare s-a realizat cu degetele mâinilor care imitau mersul tiptil al picioarelor. Aceste trei mișcări au fost învățate cu toți copiii, prima dată fără suport audio, iar a doua oară au fost asociate mișcările cu audițiile. Mișcarea mâinilor în lateral și învârtirea acestora în față corespundea cărăbușului și a fost realizată pe audiția lucrării Zborul cărăbușului de Rimsky-Korsakov. Mâinile întinse în față și mișcarea acestora sus-jos alternativ corespundea calului și s-a realizat pe suportul audio al uverturii operei William Tell de Rossini. Ultima mișcare, degetele mâinilor care imitau mersul tiptil al picioarelor, corespundea ratonului și era realizată pe lucrarea In the Hall of Mountain King din Peer Gynt de Edvard Grieg.

După ce mișcările au fost însușite corect, copiii au fost împărțiți pe trei grupe. Pentru acest moment am apelat la o strategie de grupare, care a presupus extragerea dintr-o cutie a unor bilețele. Pe bilețele erau imagini cu cele trei animale: cărăbușul, calul și ratonul. Copiii care au extras biletul cu imaginea cărăbușului au format grupa cu numărul unu – Cărăbușii,

26 cei care au extras biletul cu imaginea calului au fost grupa numărul doi – Căluții, iar cei care au extras biletul cu imaginea ratonului au fost grupa numărul trei – Ratonii.

După ce am organizat cele trei grupe le-am explicat cum se va desfășura jocul: Acest joc se numește „Întrecerea animalelor” și este de fapt un concurs în care echipa care va fi cea mai atentă va câștiga. Fiecare dintre voi va fi legat la ochi cu o eșarfă. Vor fi puse pe rând cele trei audiții și va trebui să recunoașteți audiția potrivită grupei voastre și pe care să o marcați cu mișcarea mâinilor.

Acest moment explicativ a fost urmat de un moment de exemplificare.

Profesorul a extras un bilet (calul), a fost legat la ochi și s-au pus pe rând audițiile, iar în momentul în care a fost lucrarea de Rossini, uvertura operei William Tell, care a solicitat mișcarea calului, a trebuit să o marcheze cu mâinile întinse în față și să le miște sus-jos pe rând în ritmul muzicii.

S-a dat startul jocului-concurs și s-au pornit audițiile pe rând. Fiecare audiție a fost pusă de câte trei ori, pentru ca fiecare grupă să aibă șanse egale de a câștiga.

Profesorul își nota scorul pe o hârtie. La finalul jocului a fost complet panoul de notare. Panoul a fost împărțit în trei: partea din stânga avea o imagine cu un cărăbuș, cea din mijloc cu un cal, iar cea din dreapta cu un raton. Sub fiecare imagine era un spațiu gol pe care s-a completat scorul. În funcție de răspunsurile grupelor, profesorul a marcat fiecare răspuns corect prin lipirea unui morman de verdețuri.

Echipele care au pierdut au trebuit să imite timp de un minut animalul din grupa respectivă.

• Încheierea jocului La finalul jocului-concurs le-am cerut copiilor părerea despre activitatea desfășurată. Ei s-au exprimat caracteristic vârstei lor, cu sinceritate și mi-au spus că și-ar fi dorit să facă parte din alt grup, lucru pentru care le-am propus să mai organizăm acest joc și să inversăm grupele.

Concluzii Această activitate s-a desfășurat pe parcursul a douăzeci de minute, cu un număr de nouă copii.

Pe lângă cele descrise anterior, au existat explicații suplimentare pentru cei mici. Acest lucru se realizează în funcție de caracteristicile copiilor cu care lucrăm, iar în grupa cu care am lucrat vârstele copiilor au fost cuprinse între patru și șase ani. În momentul în care am învățat mișcările cu mâinile, făceam legătura cu animalul cu care corespundeau acestea, pentru a fi reținute mai ușor.

După cum am precizat, prima dată mișcările au fost realizate fără suport muzical. Înainte ca acestea să fie coordonate pe muzică, am realizat un scurt exercițiu, care presupunea ca eu să pronunț numele unui animal dintre cele trei, iar copiii să realizeze mișcarea potrivită.

27 În ceea ce privește suportul muzical pe care l-am folosit pentru această activitate, am observat că a fost pe placul copiilor. Acest aspect a favorizat implicarea copiilor de vârstă preșcolară în activitatea pregătită. În urma acestei activități, copiii au reușit să-și coordoneze mișcările pe muzică. Totodată, activitatea a fost organizată sub formă de concurs, lucru care i-a motivat pe copii să se implice, fiindcă își doreau ca echipa pe care o reprezentau să fie câștigătoarea.

28 IV. Transformarea cântecului în joc IV.1. O vioară mică Scopul didactic În cadrul acestei activități, scopul pe care l-am avut a fost atât consolidarea cântecului însușit în ora precedentă, cât și adăugarea a două elemente noi8: nuanțele și gesturile.

Sarcini didactice: - să interpreteze cântecul O vioară mică respectând nuanțele indicate; - să aplice gesturile pentru fiecare instrument, astfel încât să sugereze acțiunea cântecului; - să cânte pe grupe astfel: o grupă cântă în funcție de nuanța indicată, iar cealaltă grupă aplică gestul corespunzător instrumentului.

• Mijloace didactice: mănuși personaje.

• Regulile jocului: - Ascultă cu atenție indicațiile profesorului pentru a cânta corect.

- Cooperează cu colegii, pentru a putea desfășura activitatea pe grupe.

• Descrierea jocului

Cântecul O vioară mică l-am valorificat în cadrul a două activități pe care le-am realizat cu preșcolarii. În prima activitate am trecut cântecul prin etapele care țin de însușirea lui, iar în a doua l-am îmbogățit cu ajutorul gesturilor și al nuanțelor. În continuare voi descrie cum s-a desfășurat cea de-a doua activitate în care ne-am jucat cu cântecul O vioară mică.

Am realizat activitatea cu ajutorul a două mănuși care întruchipau celebrele personaje, Mickey și Minnie Mouse. Pentru început le-am făcut cunoștință copiilor cu personajele, dar și personajelor cu copiii, iar apoi am dat startul activității noastre.

29 Copiii s-au bucurat de o scurtă poveste care a fost despre cât de mult îndrăgesc cele două personaje muzica. După aceasta, le-am propus celor mici să le arătăm musafirilor noștri, Mickey și Minnie Mouse, cât de frumos știm noi să cântăm. În urma discuției, ne-am înțeles să cântăm ceea ce am învățat săptămâna trecută, și anume cântecul O vioară mică.

După ce ne-am reamintit acest cântec le-am spus copiilor că lui Minnie îi place să asculte cântece interpretate mai încet, iar lui Mickey mai tare.

I-am provocat pe copii să le arătăm personajelor noastre că noi putem cânta pe placul amândurora.

Am început să le dau copiilor următoarele indicații: îi voi ține pe cei doi la spate, iar atunci când o veți vedea pe Minnie, va trebui să cântați mai încet, când îl veți vedea pe Mickey să cântați tare, dar nu strigat, pentru că musafirii s-ar putea să se sperie și să plece de la noi.

Am aplicat nuanțele în următorul fel: pentru primul rând melodic era în fața copiilor Mickey, pentru al doilea, care de fapt era repetiția primului, apărea Minnie. Toate strofele cântecului le-am cântat în această manieră, iar astfel am creat un efect de ecou.

Copiii au înțeles ce au avut de făcut, însă uneori încurcau personajele; când o vedeau pe Minnie cântau tare și când îl vedeau pe Mickey cântau încet.

După cântarea prin ornamentarea cu nuanțele forte și piano, le-am spus copiilor că Mickey și Minnie Mouse vor sta pe dulap, pentru a urmări cât de frumos se desfășoară activitatea noastră muzicală. În cadrul acestei activități am lucrat cu opt copii, iar pentru următorul joc cu cântec i-am împărțit astfel: cinci dintre ei erau așezați într-un cerc, iar trei în mijlocul cercului. După cum arată și împărțirea, erau două grupe; prima grupă formată din cei cinci copii a trebuit să cânte cântecul, iar cei trei copii din a doua grupă trebuiau să pună gesturi, astfel încât acestea să sugereze acțiunea cântecului. Înainte de a începe cântecul, am stabilit împreună cu copiii care ar fi gesturile pe care le vom adăuga, dar și din ce familie face parte fiecare instrument despre care cântam. Pe parcursul primei strofe au trebuit să imite cântatul la vioară, pentru a doua strofă cântatul la trompetă, iar pentru a treia strofă cântatul la tobă. După stabilirea gesturilor și identificarea celor trei familii (coarde, suflat și percuție) despre care am învățat în cadrul altor activități, am pus în practică tot ce am discutat.

La finalul activității, i-am readus pe Mickey și pe Minnie Mouse alături de noi și am îmbinat cele două forme de ornamentare. Am stabilit copiii care vor cânta vocal și cei care vor face mișcările de imitare a cântatului la instrumente. De data aceasta, cei care cântau trebuiau să țină cont și de preferințele personajelor, adică de nuanțele de forte și piano.

Amplasarea noastră era astfel: cinci copii dispuși în cerc, în mijlocul

30 acestuia alți trei copii, într-un alt cerc mai mic, iar eu împreună cu Mickey și Minnie în mijlocul celor trei copii.

Fiecare știa ce avea de făcut, unii cântau, alții imitau, iar eu, cu ajutorul celor două personaje, dirijam cum să fie nuanțele cântecului.

• Încheierea jocului La finalul jocului cu cântec i-am felicitat pe toți copiii pentru implicarea lor. Pe lângă acestea le-am atras atenția în legătură cu momentele în care n-au fost implicați în timpul jocului, lucru care s-a datorat prezenței personajelor. Le-am spus copiilor că deși am mai invitat musafiri pentru activitățile viitoare, acest fapt nu se va împlini dacă nu se vor concentra asupra a ceea ce vom avea de făcut.

Concluzii Această activitate a fost realizată cu succes, deoarece am reușit să realizez sarcinile didactice stabilite. Cântecul O vioară mică a fost cântat de copii cu nuanțele indicate, gesturile stabilite, dar și îmbinând aceste două forme de ornamentare.

Copiii au observat că același cântec poate fi cântat atât tare, cât și încet, iar pe lângă acest lucru au asociat conștient instrumentul despre care cântau cu gestul. În prima parte, copiii au fost motivați să realizeze activitățile propuse, iar asocierea nuanței cu personajul le-a stârnit interesul, dar și bucuria; în partea a doua, inocența și-a spus cuvântul, astfel încât, atunci când personajele îi urmăreau, ei își dădeau silința, pentru a le impresiona.

Totodată, copiii aveau momente în care erau distrași și preocupați de faptul că personajele monitorizau activitatea, iar acest lucru m-a obligat să le atrag atenția mai des.

Am conștientizat faptul că atunci când încerci activități noi trebuie să fii pregătit pentru posibilitatea ca acestea să nu aibă succes prima dată, însă nu trebuie să te descurajezi. De asemenea, dacă este vorba despre o activitate creație proprie, demoralizarea poate să fie și mai mult resimțită.

Orice acțiune poate să aibă atât minusuri, cât și plusuri, dar acestea nu pot fi apreciate după o singură încercare. Prin implicare și experiment trebuie găsite variantele îmbunătățite ale activităților. În ceea ce privește activitatea descrisă, aș acorda un minus disturbării provocate de prezența celor două personaje, care ar fi putut fi prevenită dacă la începutul orei aș fi pus o condiție în ceea ce le privea.

Plusurile activității le-am obținut la final, când copiii au îmbinat nuanțele și gesturile, urmând șablonul stabilit.

IV.2. Fulguleț de nea Scopul didactic Pentru această activitate scopul didactic stabilit a fost învățarea

31 corectă a cântecului Fulguleț de nea. Acest lucru constituia baza următorului pas important pe care l-am făcut: prezentarea diversității de interpretare a cântecului prin gesturi, mișcări, cântarea cu instrumentul de percuție și cu negativ.

Sarcini didactice: - să intoneze corect cântecul Fulguleț de nea; - să aplice corect gesturile pe textul cântecului; - să cânte refrenul cântecului acompaniindu-se cu claves-urile.

Descrierea activității

Pentru învățarea și consolidarea acestui cântec am acordat în cadrul a trei activități câte cincisprezece minute. În prima activitate am reușit să învățăm cântecul, în a doua am consolidat cântecul cu ajutorul ornamentelor, iar în a treia activitate am adăugat un element nou: cântarea cu negativ. În rândurile următoare voi descrie cum s-a desfășurat fiecare secvență dedicată învățării și consolidării cântecului Fulguleț de nea.

Prima parte a activității – însușirea cântecului Fulguleț de nea de Stela Ene La prima întâlnire a copiilor cu acest cântec, pentru învățarea lui, am urmat etapele recomandate de Liviu Comes: „1. Povestirea subiectului, 2. Însușirea textului, 3. Scandarea versurilor în ritmul cântecului și 4. Intonarea melodiei”9.

Le-am spus copiilor o poveste despre prima întâlnire a unui copil cu un fulg de nea.

Odată, un băiețel pe nume Mihai, văzuse zăpada și fulgii de nea doar în fotografii și în vise.

Mihai își dorea tare mult să vadă aceste elemente ale naturii și în realitate, iar seara, înainte de somn, se ruga să le întâlnească. Iată că iarna venise, copacii

32 își pierduseră veșmântul, păsările își încheiaseră concertele și vremea de afară îi obliga pe oameni să apeleze la hainele groase.

Mihai spera ca în acest an să nu mai piardă spectacolul fulgilor de nea, iar sufletul i se umplea de bucurie când îl vizita gândul că din cer vor cădea steluțe mii și mii. Într-o dimineață s-a produs minunea! Mihai se trezise, se uitase pe geam și nu-i venise să creadă ce-i văd ochii. Afară era așternut un covor alb, iar din cer coborau steluțe.

De bucurie, Mihai a ieșit afară în pijamale și a început să-i cânte fulgului de nea, să coboare-n palma sa, să-l încălzească și cu el să vorbească!”

După această poveste – pe care am inventat-o cu intenția de a-i introduce pe copii în contextul acestui cântec – a urmat însușirea textului pe care am realizat-o prin imitare: eu recitam câte un vers, iar apoi îi puneam pe copii să-l repete. Înainte de intonarea melodiei am scandat versurile în ritmul cântecului, fiecare silabă fiind pusă pe optimi, pătrimi și doimi.

Scandarea: I: Ful-gu-leț mi-cuț de nea, Ful-gu-leț, ful-gu-leț, Hai-de vi-no-n pal-ma mea, Ful-gu-leț de nea.

II: Eu aș vrea să te-n căl-zesc, Ful-gu-leț, ful-gu-leț, Și cu ti-ne să vor-besc, Ful-gu-leț de nea. În cele din urmă am intonat melodia cântecului prin înlănțuirea treptată a fragmentelor corespunzătoare câte unui vers. Eu demonstram fragmentul, iar copiii trebuiau să îl asculte cu atenție, să îl memoreze și apoi să îl redea. Urmăream unde și la ce se împotmoleau, după care clarificam, pentru a-și însuși cântecul corect.

Partea a doua și a treia a activității – jocul cu cântecul Fulguleț de nea • Sarcina didactică a jocului: Aplicarea gesturilor, acompaniamentului cu claves, dar și cântatul pe negativul cântecului Fulguleț de nea.

• Mijloace didactice: claves și sistem audio.

• Regulile jocului: - Dacă nu îți vei însuși corect gesturile și nu te vei sincroniza cu colegii, te vei transforma într-un fulguleț de nea topit și vei sta întins pe covor cât vor decide colegii.

- Dacă nu vei cânta pe negativ cum ți-a indicat profesorul, nu vei participa la spectacol ca artist, ci ca spectator.

• Descrierea jocului În a doua săptămână în care am lucrat cu acest cântec am adăugat gesturile astfel: I: Ful-gu-leț mi-cuț de nea, Ful-gu-leț, ful-gu-leț, - stând în picioare, cu mâinile pe șolduri și privind spre cer cum cade

33 fulgul de nea.

Hai-de vi-no-n pal-ma mea, Ful-gu-leț de nea.

- rămânând cu mâna stângă pe șold, întinde mâna dreaptă și cu palma deschisă invită fulgul de nea.

II: Eu aș vrea să te-n căl-zesc, Ful-gu-leț, ful-gu-leț, - rămânând în poziția anterioară, închide mâna dreaptă și o apropie de piept. Și cu ti-ne să vor-besc, Ful-gu-leț de nea.

- revenind la poziția cu mâna stângă pe șold și cu dreapta întinsă și deschisă, se uită la fulgul din palma dreaptă și se pregătește să discute cu el.

Am aplicat de câte trei ori gesturile pe versurile recitate, apoi le-am propus copiilor să punem doar gesturile fără text și în cele din urmă am aplicat gesturile pe cântec. La început am participat și eu, după aceea i-am lăsat singuri și în cele din urmă i-am provocat să cânte câte unul sau să-și aleagă un partener pentru a cânta în perechi. În ultima activitate în care am cântat acest cântec am pregătit un negativ. Liviu Comes abordează subiectul „Cântecul în societatea modernă”, despre care scrie că „toate aceste cuceriri, care înaintează într-un ritm vertiginos, aduc cu ele, alături de avantajele lor incontestabile, și unele neajunsuri”10. Eu privesc negativele cântecelor ca un avantaj, deoarece putem diversifica activitățile noastre și pot fi un adevărat sprijin, dar bineînțeles că din acest avantaj nu trebuie să facem abuz.

Le-am exemplificat copiilor cântecul Fulguleț de nea cu negativ, iar apoi am încercat să-l cântăm împreună.

Am adus la oră și câte o pereche de claves pentru fiecare copil, pe care le-am utilizat în cântec de fiecare dată când apărea refrenul. Prima dată am cântat fără negativ și cu bătaia claves-urilor pe fiecare silabă din refren.

După acestea le-am propus copiilor să-și imagineze că vom avea un spectacol. Ne-am așezat într-un cerc în picioare și pe negativ eu cântam rândurile melodice, iar copiii interveneau doar pe refren, cântând vocal și bătând timpii cu claves.

• Încheierea jocului În încheierea jocului i-am evaluat în mod individual pe copii, remarcându-le implicarea activă în jocul cu cântec și mulțumindu-le pentru cooperare.

Concluzii Datorită faptului că activitățile pe care le-am organizat cu acest cântec s-au desfășurat pe parcursul a trei săptămâni, am întâmpinat dificultăți în privința grupei de copii cu care lucram, deoarece nu erau aceiași în fiecare oră. În afara faptului că am ținut foarte mult la însușirea corectă a cântecului nu mi-am dorit ca sarcinile formulate pentru consolidarea lui să fie

34 realizate perfect; prin aducerea lor în fața copiilor, mi-am dorit să-i apropii și mai mult de cântarea vocală. Copiii se plictisesc extrem de repede și își doresc mereu ceva nou, de aceea trebuie să diversificăm activitățile și să fim mereu pregătiți pentru a le capta atenția.

Ceea ce am urmărit prin introducerea gesturilor, mișcărilor, instrumentelor de percuție și a negativului a fost ca ei să-și exercite dorințele în activitățile următoare pomenind aceste posibilități de îmbogățire a interpretării unui cântec și propunându-mi să le utilizăm.

Etapele pe care le-am folosit în faza inițială mi-au testat răbdarea și imaginația, deoarece a trebuit ca la orice semn de plictiseală pe care îl dădeau copiii să îi readuc și să îi mențin activi. Am să dau un exemplu în acest sens: în momentul însușirii textului, unii își pierdeau concentrarea, iar eu interveneam spontan spunându-le să recite în șoaptă sau cu voce subțire.

Aplicarea gesturilor și a mișcărilor, după cum mă și așteptam, a fost pe placul lor, deoarece acesta este momentul în care ei își consumă din energie.

Pentru a reține gesturile am apelat de fiecare dată la cuvintele-cheie de la care porneau acestea.

Instrumentul de percuție și negativul au jucat roluri importante în această activitate, deoarece copiilor le plăcea acest suport. Fără ca eu să le spun îi vedeam cum pe negativ schițau pași de dans; negativul le permitea acest lucru, deoarece era melodios și jucăuș. În ceea ce privește instrumentul, copiii erau tentați să îl folosească și altfel față de cum le-am indicat, iar acest lucru am considerat că nu trebuie să treacă neobservat și de fiecare dată interveneam și remediam situația. În concluzie, mă declar mulțumită de rezultatele obținute, deoarece nu am urmărit performanța activităților, ci să-i descopăr copilului ceea ce caută: frumusețea și diversitatea muzicii.

35 Concluzii Jocurile cu sunete antrenează auzul copiilor, însă modalitatea în care le realizăm este extrem de importantă, reflectându-se în reacțiile copiilor. Activitățile prezentate pornesc de la diferențierea sunetelor de zgomote, identificarea sursei de la care provin, locul în care le regăsim și apoi reproducerea acestora (jocul La plimbare cu ursulețul Winnie). După ce copilul dobândește starea necesară și învață să asculte, se poate trece spre diferențierea și identificarea tipurilor de voci (jocul Scrisoarea vocilor), iar apoi spre cunoașterea sonorităților instrumentale (jocul Ghici, ghicitoare, ce instrument e oare?). Ținând cont de cât de importantă este mișcarea la această vârstă și care sunt beneficiile ei, am realizat și acest tip de activitate, care este mai mult decât necesară. Coordonarea mișcărilor și a atenției, dezvoltarea creativității și a memoriei muzicale (jocurile Ursuleții dansatori și Întrecerea animalelor), contribuie la îmbunătățirea pregătirii copiilor, atât pe plan muzical, cât și fizic și psihic.

Jocurile cu cântec prezentate au ca scop stimularea interesului copilului pentru cântec. Am ales un repertoriu de cântece care să îndeplinească funcțiile cântecului: estetică, didactică și educativă. Pentru alegerea repertoriului de cântece am ținut seama de următoarele aspecte care sunt amintite de Ana Motora-Ionescu: vârsta copiilor, întinderea vocilor copiilor, tematica și gradul de dezvoltare muzicală al copiilor11.

Modelul pentru jocurile cu substanța muzicală a cântecelor O vioară mică și Fulguleț de nea aparțin compozitorului Liviu Comes12. Am utilizat următoarele procedee de îmbogățire a cântecului: gesturile, zgomotele produse prin mijloace proprii, distribuirea pe roluri, percuția și nuanțele de dinamică și agogică. Am preluat doar procedeele pe care le-am aplicat la forma simplă a cântecelor, nu și cântecele ornamentate deja de Liviu Comes.

Cu ajutorul poveștilor pe care le-am creat am reușit să captez atenția copiilor. Subiectele acestora (animale, natură și relații de prietenie) au fost în concordanță cu interesele celor mici, lucru care a contribuit la buna desfășurare a activităților, la apropierea copilului de muzică și la atingerea obiectivelor didactice stabilite. Prin jocurile pe care le-am realizat, după partea de poveste, am urmărit ca acestea să îndeplinească funcțiile caracteristice, lucru necesar pentru a putea stabili ceea ce realizăm prin joc.

Deși crearea unor jocuri nu este un lucru simplu, deoarece solicită creativitate și timp pentru concepere, în momentul în care le-am pus în practică s-a dovedit eficiența acestora, atât în privința mea, cât și a copiilor. Am reușit să desfășor activitățile într-o manieră plăcută în

36 care participanții s-au simțit bine, mi-am atins obiectivele și am primit feed-back-urile așteptate din partea copiilor. În ceea ce îi privește pe copii, am obținut următoarele rezultate: am reușit să îi apropii de muzică, să îi ajut să se dezvolte într-un cadru care să le trezească interesul, dar și să își însușească diferite informații prin joc.

Mergând pe firul istoriei jocului descoperim că „jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noțiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune o societate omenească, iar animalele nu l-au așteptat pe om să-l învețe să se joace”13. Un lucru care a apărut la începutul creației și care rezistă în timp este dovada că merită aprofundat, observat și definit. Tocmai de aceea, în timp, specialiști în psihologie, pedagogie, sociologie, filosofie, dar și din alte ramuri, au căutat explicații pentru apariția și sensul jocului în viața animalelor, copiilor și adulților. Așadar, această metodă merită valorificată și exploatată, căci poate fi puntea dintre copil și educație.

37 Note: 1 Jean Château, Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975, p. 192.

2 Tinca Crețu, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, București, 2009, p. 200.

3 Elena Chircev, Didactica specialității, Educație muzicală generală, Suport de curs, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, 2017, p. 53.

4 https://youtu.be/l-dYNttdgl0, accesat la data de 20 iulie 2020.

5 Édgar Willems, apud Elena Chircev, op.cit., p. 77.

6 György Gáspár, https://www.paginadepsihologie.ro/%E2%84%97de-ce-este-joaca-cea-mai-importanta-lectie-a-copilariei/, accesat la 19 februarie 2020.

7 Émil Jaques-Dalcroze, apud Elena Chircev, op.cit., p. 39.

8 Am aplicat în acest caz soluții de ornamentare a cântecului sugerate de compozitorul Liviu Comes în cartea Ghicitori – Jocuri muzicale pentru copii, Editura Muzicală, București, 1975.

9 Liviu Comes, Azi Grivei e mânios, Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2002, p. 15.

10 Liviu Comes, op. cit., p. 11.

11 Ana Motora-Ionescu, Îndrumător pentru predarea muzicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, p. 41.

12 Liviu Comes, Ghicitori – Jocuri muzicale pentru copii, Editura Muzicală, București, 1975 și Azi, Grivei e mânios, Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2002.

13 apud Ramona Răduț-Taciu, et al., Pedagogia jocului de la teorie la aplicații, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, p. 10.

38 Referințe bibliografice 1. Botez, Adriana, Perspective interdisciplinare ale audiției muzicale, Editura Muzicală, București, 2017.

2. Cemortan, Stela, Educația copiilor pentru jocuri, Ghid metodologic pentru cadrele didactice din instituțiile preșcolare și clasele primare pentru părinți, Editura Stelpart, Chișinău, 2008.

3. Château, Jean, Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.

4. Chircev, Elena, Didactica specialității, Educație muzicală generală, Suport de curs, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 2017.

5. Chircev, Elena, Sisteme de educație muzicală, Suport de curs, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 2018.

6. Comes, Liviu, Primăvara (30 de cântece), Editura Muzicală, București, 1965.

7. Comes, Liviu, Ghicitori – Jocuri muzicale pentru copii, Editura Muzicală, București, 1975.

8. Comes, Liviu, Azi, Grivei e mânios, Editura Arpeggione, Cluj-Napoca, 2002.

9. Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor, Editura Polirom, București, 2009.

10. Dolgoșev, Maria, Marinescu, Elisabeta, Metodica educației muzicale în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.

11. Motora-Ionescu, Ana, Îndrumător pentru predarea muzicii la clasele I-IV, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.

12. Răduț-Taciu, Ramona et. al, Pedagogica Jocului, de la teorie la aplicații, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004.

13. Timaru, Maria-Agata, Didactica muzicală aplicată, Suport de curs, Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 2013-2014.

14. https://www.paginadepsihologie.ro/%E2%84%97-de-ce-estejoaca-cea-mai-importanta-lectie-a-copilariei/ 15. https://youtu.be/l-dYNttdgl0

Sursa foto copertă: https://eventbook.ro/

39 Din cărţile apărute la Editura Caiete Silvane: Marcel Lucaciu, Floreta de exerciţiu (în colaborare cu Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca), 2017 Pîrvu Ionică, Descărcătorul roz, 2017 Octavia Floricică, Mircea Cărtărescu – „Levantul”. Metafora Turnului Babel, 2017 Carmen Georgeta Ardelean, Polifonii în wordissimo, 2017 Voichiţa Lung, Jocul de-a anotimpurile, 2017 Artemiu Vanca, Caleidoscop nostalgic – Oameni şi întâmplări, 2017 Traian Vedinaş, Simion Bărnuţiu: paşoptist şi filosof modern, 2017 Liviu Sabău, Parohia Greco-Catolică Cutiş în documente, 2017 Ţărani de ieri şi de azi. Dinamica peisajului cultural pe Valea Almaşului, coord.

Camelia Burghele, 2017 Grigorie M. Croitoru, Maria V. Croitoru, Elemente de cultură tradiţională: despre alimentaţia locuitorilor din satul Aluniş, 2017 Viorel Mureşan, Loc liber, 2018 Simona Ardelean, Cinegrafii, 2018 Alexandru Bogdan Kürti, Hamlet pe motociclete. Analiza comparativă a serialului „Sons of Anarchy” şi a tragediei shakespeariene, 2018 Viorel Tăutan, Elogiu formei, 2018 Silvia Bodea Sălăjan, Serbările luminii, 2018 Ioan Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale ale românilor sălăjeni, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită cu Discursul de la Blaj al lui Simion Bărnuţiu, 2018 Corneliu Coposu, Jurnal din vremuri de război, ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, 2018 Puiu V. Mihalca, Interviuri cu personalităţi sălăjene, 2018 Florian Caba, Viorel Hexan, Cronică în marş. Repere monografice ale Regimentului şi Brigăzii 4 Mecanizate „Voievodul Gelu” (iunie 1946 – mai 2001), 2018 Marea Unire şi Sălajul, Contribuţii documentare; ediţie de documente elaborată de Dănuţ Pop, Mihaela Sabou, Daniel-Victor Săbăceag, 2018 Sălajul la Centenar; ediţie coordonată şi îngrijită de prof. univ. dr. Traian Vedinaş, 2018 Petru Galiş, Cizerul eroic, 2019 Livia Cheşeli, Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din comuna Cristolţ, judeţul Sălaj (1947-1949), 2019 Marcel Lucaciu, Cronici duminicale, 2019

40 Petruţ Cămui, trei ani, poate mai mult, de obicei mai puţin, 2019 Florin Horvath, Naşterea Daciei, 2019 Alice Valeria Micu, Pereţi (în colaborare cu Editura Şcoala Ardeleană din Cluj‑Napoca), 2019 Mihaela Călina Miclea, O inimă de fluture (versuri şi pasteluri), 2019 Aurel Lung, Liceul Tehnologic „Gheorghe Pop de Băseşti din Cehu Silvaniei.

Istorie şi valori, 2019 Ileana Graţiana Pop, Ciumărna – satul în care m-am născut, 2019 Angela Maxim, Răstolţu Mare şi istoria neamului meu, 2019 Artemiu Vanca, Nu te lăsa!, 2019 Petru Galiş, Cizer – 800 (1219-2019), 2019 Szabó K. István, Daniela Şilindean, Iluzia apartenenţei/ A hovatartozás illúziója/ The Illusion of Belonging, 2019 Monografia Liceului Pedagogic „Gheorghe Şincai” Zalău – 50 (1969-2019) – ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, coord. Carmen Ardelean, Bántó Eszter, Iuliu Suciu, Codin Ciurean, 2019 Ioan Feder, Memoriile unui chirurg sălăjean, 2019 Ioan-Vasile Bulgărean, Mi-e dor de mine, 2019 László László, Visul meu... Interferenţe istorice şi culturale româno-maghiare, 2019 Silvia Bodea Sălăjan, Colecţionarul de oglinzi, 2020 Aurel Medve, Nume de locuri în comuna Năpradea, 2020 Elena Musca, Meşteşugurile sălăjene de la medieval la contemporan, 2020 Istorie şi civilizaţie în Sălajul istoric (în colaborare cu Editura Eikon din Bucureşti), coordonatori: Augustin-Leontin Gavra, Ciprian-Marian Porumb-Ghiurco, Horaţiu-Traian Năprădean, 2020 Ioan Oros-Podişan, Alertă la Poliţia judiciară, 2020 Bianca-Patricia Damian-Bicăzan, Maestrul Ioan Chezan la trei sferturi de secol, 2020 Traian Vedinaș, Onisifor Ghibu, Viață și idealuri sociale (în colaborare cu Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca), 2020 Comenzi: caietesilvane@yahoo.com; 0260/612870