CERUL NUMÃRUL 1 | iulie 2013 PreT: 9,99 lei
Descoperã misterele sale
CADOU
l u t n o Oriz e l e t c Puninale card Publicaţii de calitate pentru copii
UNIVERSUL
o hartă stelară
Cerul în timpul zilei
l u t n o Oriz
Orice iubitor de astronomie ştie că stelele se văd noaptea. Şi nu numai stelele, ci APROAPE toate obiectele cosmice (planete, comete, stele căzătoare, galaxii sau nebuloase). Dar astronomia începe în timpul zilei, când putem vedea şi afla la fel de multe.
Să începem cu... orizontul. Dacă nu ştii ce este acesta, trebuie să faci un singur lucru: să mergi într-un loc unde nu eşti înconjurat de clădiri înalte şi, în timpul zilei, să priveşti în depărtare cum cerul se întâlneşte cu pământul.
linia care desparte cerul de pãmânt
„locul” acela se numește orizont.
Orizontul se poate vedea cu adevărat în zonele de câmpie sau la mare.
Orizontul este linia care pare că desparte cerul de pământ, un loc destul de important. „Loc” este prea puţin spus, pentru că orizontul îl înconjoară pe cel care priveşte. Orizontul este un cerc, cuvântul în sine însemnând „graniţă” - graniţa ce desparte cerul de pământ. Vei observa că orizontul nu se vede bine din oraşele pline de blocuri sau de la munte, clădirile înalte sau vârfurile muntoase ascunzându-l. Dacă mergi la câmpie sau la mare, vei vedea cu adevărat întregul orizont, uneori, undeva în depărtare, fiind vizibile şi obiecte.
Orizontul de la înălțime Te-ai întrebat vreodată cât de departe se află linia orizontului? Este o întrebare bună la care putem răspunde uşor, pentru că ştim mărimea planetei noastre şi forma ei, rotundă.
se vede și mai departe } Orizontul de la munte - la 160 km depărtare dacă priveşti de la o înălţime de 2 000 m. Astfel, pentru a vedea cât mai departe, va trebui să priveşti de cât mai sus.
avion - dacă te afli la } Din 10 000 m înălţime -, orizontul se
Depărtarea orizontului
depinde de două lucruri: de înălţimea de la care priveşti şi de planeta pe care te afli.
află la 360 km.
aflaţi pe Staţia } Astronauţii Spaţială Internaţională au
orizontul la 2 200 km depărtare.
Dacă stai întins în iarbă, orizontul se va afla la vârful nasului tău. Dacă ridici capul mai sus, vei putea vedea ceva mai departe, dar nu foarte departe. Dacă te ridici în genunchi, deja poţi vedea cum alţi copii se joacă în parc. Îi vei vedea de jos în sus, dar mai bine decât deloc.
}
Pentru un copil de 2 ani, orizontul se află la 3 km depărtare, iar pentru unul de 4 ani (care are o înălţime de 1 m), la 3,6 km. Un om înalt de 1,8 m va avea orizontul la 4,8 km depărtare, iar dacă te afli la ultimul nivel al unui bloc de zece etaje, vei vedea foarte departe, orizontul aflându-se la 20 km.
o pisică mică, aflată } Pentru pe Pământ, orizontul se află la 1,8 km depărtare.
Cerul în timpul zilei
DISTANȚA până la orizont depinde şi de mărimea planetei pe care te afli. De pe Marte, orizontul este un pic mai aproape pentru că planeta este de două ori mai mică decât Pământul. De pe Lună, un corp ceresc de aproape patru ori mai mic decât planeta noastră, orizontul este de două ori mai aproape, ȘI VEI AVEA SENZAȚIA că eşti aproape de „marginea” planetei.
C er u l Ast
ero idul 433 Ero s
Asteroidul De pe cel mai mare asteroid, Ceres, un obiect Ceres cu diametrul mai mic decât ţara noastră, orizontul se află la numai 1 km depărtare, şcoala ta fiind probabil în altă emisferă. Cu siguranță părinţii nu-şi vor lăsa niciodată copiii să meargă la o şcoală aflată în altă emisferă... Dar cea mai spectaculoasă situaţie se întâlneşte pe cele mai mici corpuri din sistemul solar, asteroizii. Dacă te-ai afla pe asteroidul 433 Eros, linia orizontului s-ar găsi la 170 m de tine. Ai vedea cum suprafaţa se curbează în faţa ochilor tăi, colegii aflaţi puţin mai departe fiind în altă emisferă.
Punctele cardinale Ai auzit de punctele cardinale? Cu siguranţă. Acestea sunt doar nişte direcţii înspre orizont şi se numesc nord, est, sud şi vest. Dacă ai şti ce înseamnă denumirea lor, ai putea să le găseşti foarte uşor. Să începem cu estul care înseamnă „zori de zi”. A privi înspre est înseamnă a privi înspre locul de unde răsare Soarele. Ceea ce e foarte simplu, nu-i așa? Apoi, vestul înseamnă „seară”, adică locul unde apune Soarele. Poţi determina foarte uşor aceste direcţii observând de unde te afli locul de răsărit şi de apus al Soarelui. Sudul poate fi găsit foarte uşor privind înspre direcţia unde se află Soarele la mijlocul zilei, undeva între orele 12:00 şi 13:00. Indiferent unde ești în România, priveşte în acel interval de timp înspre direcţia unde se află Soarele şi mergi cu privirea în jos, pe orizont – aşa vei găsi sudul. Apoi, dacă priveşti înspre sud, vei avea nordul în spate, deci ai găsit toate punctele cardinale. Sud înseamnă „regiunea Soarelui”, iar nord, „la stânga Soarelui care răsare”. Din moment ce ai găsit punctele cardinale, poţi începe să te orientezi pe cer.
ca
o c up ol Ã
Dacă ieşi afară în timpul zilei, vei vedea că cerul are forma unei cupole. În realitate, nu este aşa, cerul neavând o formă anume. Aici creierul nostru este cel care ne păcăleşte – fără să vrem, considerăm că orizontul este mai departe decât cerul de deasupra capului nostru, apărând astfel senzaţia de cupolă, care, în astronomie, se numeşte „boltă cerească”. Pe aceasta, există câteva locuri mai speciale. Primele sunt punctele cardinale, pe care deja ai învăţat să le găseşti. Un alt loc special este cel situat deasupra capului, numit „zenit”. Locul opus zenitului se numeşte „nadir” şi se află sub picioarele tale. Astronomii se uită deseori la zenit, dar niciodată la nadir. Spre deosebire de aceştia, piloţii şi astronauţii se uită înspre nadir, identificând ţările sau oraşele aflate pe Pământ. Vom întâlni destul de des aceste locuri, aşa că e important să le găseşti pe cer.
STIAI CA... Zenitul este punctul situat
deasupra capului tău, iar nadirul este opusul acestuia, situat sub picioarele tale.
Cerul în timpul zilei
a e r a o l u C în timpul zilei rul pe timp de zi! e c te s e t a un in m Cât de eşte albastrul său iv tr po e s os um fr Priveşte ce area sau cu orice m , le te un m u c i, ri cu verdele natu rea cerului oa ul C j. a is pe in d l alt element natura ate că numai to u c , ră a ili m fa e ne este foart albastră. te s e ta s a e c a t n â pe Păm
De ce este cerul albastru? În Univers, acolo unde se află şi planeta noastră, este întuneric şi cerul ar trebui să fie negru ca spaţiul cosmic. Pentru a avea lumină este nevoie de... lumină, iar singura sursă de lumină din sistemul solar este... Soarele. Există lumină pentru că Soarele o produce, culoarea cerului din timpul zilei datorându-se acestui fapt. Poţi testa acest lucru observând că lumina apare odată ce răsare Soarele şi dispare odată ce apune acesta.
i u l u r e c Soarele nu e albastru, dar cerul este…
ton New m Isaac it cu oper c s e e n a d mpu esco se d ii lumin
Explicaţia pentru acest fapt este un pic mai complicată. Cândva, pe la sfârşitul secolului al VII-lea, Isaac Newton a descoperit că lumina albă (a Soarelui) este compusă din mai multe culori, cele ale curcubeului. Acesta a montat o prismă într-un geam şi a descompus lumina Soarelui într-un curcubeu, reconstituind-o apoi din nou, cu o altă prismă. Newton a publicat rezultatele sale în 1672 şi, de atunci, oamenii au privit lumina altfel. Dar explicaţia pentru albastrul cerului tot nu fusese găsită.
Atmosfera nu are culoare
Culo ril e
Leonardo da Vinci observase că o bucată de sticlă este cu atât mai albastră cu cât este mai groasă. În cazul în care culoarea atmosferei este albastră, spre orizont, din cauza grosimii mai mari, aceasta ar trebui să fie şi mai albastră (albastru-închis). Cum nu este aşa, da Vinci a presupus că atmosfera nu are o culoare proprie, „vinovată” de aceasta fiind umezeala din aer. De fapt, „vinovat” pentru culoarea albastră a cerului este chiar aerul, care modifică lumina Soarelui.
t împrăşti n at su Am aflat
Lumina Soarelui este compusă din toate culorile
Lumina albă a Soarelui pierde din culori! Culorile sunt împrăştiate de aer, ducându-se în toate direcţiile şi colorând cerul în albastru. Culorile albastre se împrăştie mereu primele. În aer, există şi violet, şi indigo, dar, pentru că ochiul nostru percepe mai bine albastrul şi pentru că această culoare se află în lumina Soarelui în cantităţi mai mari, vedem cerul albastru. În cazul nostru, lumina albă a Soarelui pierde din culori! Exact, culorile din lumina albă sunt împrăştiate de aer, ducându-se în toate direcţiile, colorând cerul în albastru.
r e ae ed
până acum că lumina Soarelui este compusă din toate culorile curcubeului (ROGVAIV – roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet). Dar, până când ajunge la ochii noştri, lumina trebuie să treacă prin aerul prin care ne mişcăm (numit „atmosferă”) şi, ori de câte ori lumina străbate un mediu, au loc anumite fenomene.
lumin a so arel este ui comp u sa d toat in e cu loril curc e ubeu lui
Cerul în timpul zilei
a e r a o l u C SOARELUI
Priveşte în stânga, în dreapta, în spate sau ea în faţă Soarele şi vei ved albastrul din lumina lui. ălbui. g a e d e v i e v l iş re oa S Priveşte înspre Ziua, Soarele pare galben pentru că lumina care ajunge în ochii tăi nu mai conţine albastru, restul culorilor combinate fiind galben.
Uneori, în timpul zilei, soarele este alb-albăstrui. Acest lucru înseamnă că aerul este impregnat cu praf şi toate culorile Soarelui sunt împrăştiate în mod egal.
Din spaŢiu, vei vedea soarele alb
e l e r a o S roşu răsărit pus sau la a la m u c ru se Ai văzut ? Acest luc şu ro re a p mina Soarele entru că lu întâmplă p ebuie să acestuia tr i n strat ma străbată u ră osfe gros de atm ate to e p a şi apro sunt le ri lo cu . În împrăştiate cerul acest caz, a din preajm Soarelui i este gălbu şi singura re culoare ca în e g n ju a mai . şu ro e st ochii tăi e e se Lumina roşi reu, g i a el m împrăştie c bate medii putând stră roase. destul de g
Dacă ajungi în spaţiu, vei vedea Soarele alb! Se întâmplă acest lucru pentru că Soarele are o anumită temperatură, stelele mai fierbinţi sau reci având alte culori.
Pentru ca o planetă să aibă un cer colorat în timpul zilei, ar trebui să aibă o atmosferă. Pe Lună şi pe planeta Mercur, corpuri fără atmosferă, cerul din timpul zilei este negru ca noaptea. Ziua este iluminat peisajul, iar Soarele seamană cu o bilă albă, dar cerul este negru şi poţi vedea stele.
Soarele de pe Marte Pe Marte, există atmosferă, dar cerul este maroniu-portocaliu, din cauza cantităţilor mari de praf din atmosferă. Pentru că această planetă este mai mică decât Pământul, gravitaţia este mai slabă şi praful pluteşte mai mult în aer. Din acest motiv avem mereu praf în atmosferă şi aproape toate culorile din lumina Soarelui sunt împrăştiate, mai mult roşu, oranj şi galben. Dacă aerul s-ar curăţa, cerul marţian ar fi tot albastru, dar un albastru mai închis pentru că este mai puţin aer. În acest caz, ai putea vedea stele în timpul zilei. Atenţie însă, căci aerul de pe planeta roşie nu este respirabil, fiind compus din dioxid de carbon.
De pe Marte, Soarele la apus se vede albastru, pentru că aerul şi praful de acolo împrăştie culorile de la roşu la galben, rămânând... albastru. Un cer cu adevărat extraterestru.