Suflete arse Tatiana SpĂŽnu
Redactor: Constantin Șchiopu Machetare: Corneliu Comendant Fotografie copertă: Alex Morgoci
Tatiana Spînu este autoarea romanului „Parfumul scrisorii tale”.
Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Spînu, Tatiana.
Suflete arse / Tatiana Spînu. – Chişinău : S. n., 2019 (Tipogr. "Bons Offices"). – 136 p. 1000 ex. ISBN 978-9975-87-559-2. 821.135.1(478)-31 S 73
Cuprins Capitolul 1.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Capitolul 2.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Capitolul 3.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Capitolul 4.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Capitolul 5.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Capitolul 6.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Capitolul 7.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 Capitolul 8.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Capitolul 9.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Capitolul 10.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 Capitolul 11.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 Capitolul 12.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Capitolul 13.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Capitolul 14.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Capitolul 15.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 Capitolul 16.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
„De-aş mai vedea o dată lumina, de-aş mai vedea-o pe mama o dată …”. Sufletul îi era plin de amărăciune. O vedea pe mama sa, stând pe prag, privindu-l cu dragoste! Dar ea nu mai era, ca şi vederea lui, ce dispăruse încetul cu încetul. De atunci trăiește într-un întuneric continuu. Își trăia zilele în singurătate, purtându-și de grijă așa cum putea. După programul de spital din acea dimineață a fost lăsat singur în salon. Avea nevoie de odihnă, iar patul era destul de departe. După mai multe încercări eșuate de a chema pe cineva, s-a pornit singur. „O să reusesc”, și-a spus, ridicându-se din scaunul cu rotile.