Super Mario Bros: filmul Mario și universul pop-culture

Mario, personajul titular al jocului video Super

Mario Bros. s-a inserat în universul pop-culture începând din anii ’80.

Jocul video Super Mario Bros. (1985) a fost creat de Shigeru Miyamoto și este cel mai de succes joc din istoria „francizei” Nintendo. A fost vândut în nu mai puțin de 40 de milioane de copii în întreaga lume.

Abilitățile și trăsăturile lui Mario, simpaticul instalator cu origini italo-americane, sunt multiple și se extind pe diverse planuri. Acesta se înalță în aer, se rostogolește, sprintează, utilizează viteză supersonică, dar mai ales schimbă cu o rapiditate și o ușurință aproape imposibile diferite vehicule: karturi, mașini de teren etc.

Super Mario Bros. a fost proiectat inițial ca un joc de tip „platformer”. Acest lucru înseamnă mișcarea în mod analog pe platforme suspendate, între diferite obiective precise din spațiu, călătoria în galaxii și pe tărâmuri aflate la distanțe temporale imense, chiar dacă eroul principal, Mario, nu utilizează efectiv o mașină a timpului.

Grafica jocului începe să capete contur (se trece de la austeritatea unei „lumi în alb și negru”) și să prindă culoare în anii ’90, odată cu lansarea Super Mario 64 (1996). Odată cu acesta s-a făcut tranziția de la 2D la 3D.

Popularitatea sa a crescut treptat, pe măsură ce tehnologia utilizată a avansat, pentru că jocul părea că nu are reguli clare. În Super Mario Odyssey (2017), libertatea călătoriei, dar și standardul ridicat pe care l-a impus au reușit să satisfacă cerințele celor mai pretențioși și sofisticați jucători.

Cei doi regizori ai filmului de animație Supermario Bros: Filmul, Aaron Horvath și Michael Jelenic, provin din familii de italo-americani, stabilite în Brooklyn. Back-ground- ul lor devine important pentru formula pe care au ales să o adopte în realizarea animației, dar mai ales în crearea unei replici fidele a personajului Mario, instalatorul scund, cu mustăcioară.

Dinamica stabilită între personaje în animația Super Mario Bros. este punctul cheie în reconstituirea cu acuratețe a universului video imaginat de Miyamoto.

Combinarea animației CGI cu elemente care sunt ușor perceptibile în sfera concretului are drept rezultat crearea de lumi ficționale, oricât de complexe ar fi ele, complet de la zero.

Acțiunea animației pornește din Regatul ciupercilor, acolo unde Mario se teleportează din întâmplare și unde o va întâlni pe Prințesa Peach.

Peach trăiește într-o lume ideală, în care încearcă să mențină armonia generală. Ea luptă pentru solidaritate și unitate în interiorul regatului pe care îl conduce, tocmai de aceea o vom vedea înarmându-se și pornind la luptă, alături de prietenul ei de nădejde, Mario, și de poporul ciupercuțelor al cărui reprezentant este Toad.

Ei încearcă să-l oprească pe diabolicul Bowser, cel care tocmai a fost proclamat de curând Rege al Koopas. La fel ca în jocul video, în film, Bowser suflă foc și se folosește de o forță de atac incredibilă. El plănuiește să distrugă prin ardere totul, obiectivul final fiind cucerirea Regatului ciupercilor prin orice mijloace posibile.

Soldații koopas, creaturi asemănătoare broaștelor țestoase, formează armata credincioasă a lui Bowser. Ei devin agresivi și se năpustesc asupra oricui este considerat dușman direct sau indirect al șefului lor.

Mario mai este însoțit în aventurile lui de fratele lui, Luigi, pe care oricine îl recunoaște datorită îmbrăcăminții verzui. El va intra în tot felul de încurcături: ajunge în cușca pregătită cu istețime de Bowser sau trage o sperietură grozavă în interiorul „Casei groazei". În momentul în care Mario și Luigi se aliază, ei devin de neoprit.

În film, Donkey Kong îl va însoți pe Mario în cele mai primejdioase situații. Primul joc video Nintendo care a fost lansat în 1981 l-a avut drept personaj central pe Donkey Kong. Detaliul prin care se distinge Kong (în afară de excesul de putere) și care rămâne nealterat este o cravată roșie agățată de gât, pe care sunt gravate inițialele numelui său: „DK”.

Supermario Bros: Filmul este produs de studioul de animație Illumination ( Despicable Me, Sing) și va fi disponibil pentru vizionare, inclusiv în IMAX 2D și 3D, începând cu 7 aprilie, în cinematografele din România.

Secretele funeste ale

practicate la Vatican

Acum, când se împlinesc 50 de ani de la premiera Exorcistului (1973), în regia lui William Friedkin, subiectul exorcizării continuă să suscite interesul.

Regizorul Julius Avery a fost influenţat de clasicul horror atunci când a realizat Exorcistul Papei. Elementele horror specifice, precum : posedarea întregului corp, înlocuirea vorbirii normale cu „vocea răului”, simbolul crucii, ca „instrument” de neutralizare a forţei răului, sunt mai prezente ca niciodată în film.

Filmul este inspirat din fapte reale și se bazează pe memoriile părintelui Gabriele Amorth, publicate în 1990: „An Exorcist Tells His Story”. În introducerea cărţii sale de memorii, preotul credea că: „Fiecare catedrală ar trebui să aibă propriul exorcist, după cum are un confesional”.

Amorth a fost un preot catolic, care a servit la Episcopia Romei, aflată sub jurisdicţia directă a Papei. El a pretins că a participat la nu mai puţin de 160.000 de exorcizări. În film, Gabriele Amorth (Russell Crowe) este exorcistul personal al Papei (Franco Nero).

Victimele unui „spirit malefic” ajung să creadă că sunt urmărite de ghinion și „văd” toată viaţa lor ca pe o serie nesfârșită de evenimente nefericite. Suferinţa lor este incomensurabilă.

Posedaţii sunt părăsiţi de toată lumea din jur. Nimeni nu îi mai înţelege, nu mai ajunge la „sufletul lor pierdut”, nici doctorii sau rudele apropiate. Este și cazul băiatului posedat de un Demon puternic, Henry (Peter DeSouzaFeighoney). Actorul în vârstă de 12 ani debutează pe marile ecrane cu acest rol. Preoţii care s-au confrunat cu Demonul nu au trăit. Singurul care va reuși să îi vină de hac este Amorth. El va face echipă bună cu părintele Esquibel (Daniel Zovatto).

Credinţa celui care execută procedeul de eliberare a persoanei posedate rămâne un lucru fundamental în procesul ce are ca rezultat final Eliberarea. Această practică este specifică religiei catolice și datează încă din 1614.

În cazul Exorcistului Papei, anihilarea demonului este doar începutul unui periplu încărcat de mistere. Prin aducerea în prim-plan a unora dintre cele mai teribile situaţii cu care s-a confruntat, părintele caută nu doar să afle răspunsuri, ci și să pătrundă dincolo de conspiraţiile care au avut loc în interiorul Vaticanului.

Va reuși oare Amorth să iasă învingător în lupta eternă dintre bine și rău? Vom afla începând cu 7 aprilie, numai la cinema!

Documentarul Stejarul și locuitorii săi (Le chêne) se află sub bagheta duo-ului regizoral format din Laurent Charbonnier (acesta a mai regizat în trecut documentarul Les animaux amoureux, pentru care a primit o nominalizare la premiul César) și Michel Seydoux, care a fondat în 1971 compania de producţie de film Camera One.

Particularităţile documentarului despre mediul natural se constituie din filmarea secvenţelor din sălbăticie, acolo unde nu te poţi întoarce să repeţi. Le chêne vine cu o perspectivă vizuală autentică și creează cadrul propice pentru o raportare personală de tip imersiv. Procesul de editare aduce la suprafaţă potenţialul enorm pe care acest tip de documentar, cum este Stejarul și locuitorii săi, care conţine „o doză de antropomorfism”, îl are în crearea unei conexiuni unice și irepetabile cu publicul.

Stejarul asigură tranziţia dintre cer și pământ. El este o Gazdă, iar rădăcinile, frunzele, ramurile, fructele și chiar seminţele lui servesc drept verigi într-un lanţ trofic mult mai complex. Copacul face parte dintr-un ecosistem terestru. Graniţele sale nu par a fi foarte bine definite. Există animale care înconjoară stejarul, ei sunt așa numiţii „trecători”. Aceștia se află în căutarea hranei, pe care și-o procură chiar prin intermediul contactului direct cu copacul, dar mai există și o parte dintre vieţuitoarele care și-au construit cu tenacitate

„căminul” în interiorul unor scorburi lemnoase, atât pentru ele, cât și pentru familile lor. Ele înfruntă fiecare schimbare și nu lasă în urmă pivotul, un element esenţial în desfășurarea

Titlu original: LE CHÊNE nealterată a ciclului de existenţă pe Pământ.

Ritmicitatea sunetelor din mediul înconjurător este explorată în cadrul documentarului, iar muzica vine ca o completare în construcţia unei „pledoarii vizuale” asupra menţinerii intacte și a protejării eco-sistemului. Tema centrală este, în cele din urmă, Supravieţuirea.

Apelul la antropomorfism facilitează nu doar interesul privitorului asupra materialului vizionat, ci atrage și atenţia „emoţională” a lui.

Rămâne să vedem în ce fel, începând cu 14 aprilie, numai în cinematografe!

Regia: Laurent Charbonnier, Michel Seydoux

Cu: Russell Crowe, Franco Nero

Gen: Documentar

Durata: 80 de minute

Distribuit de: Independenţa Film

Premieră în România: 14 Aprilie 2023

„BOSS”:

un jaf armat din România, transformat în thriller

Bogdan Mirică („Câini”, 2016) și Corneliu

Porumboiu („La Gomera”, 2019) și-au unit forţele pentru un nou thriller românesc (un Gen: destul de slab reprezentat în cinematografia românească), iar de această dată e vorba despre o poveste inspirată din fapte reale. Mirică a scris și regizat filmul, iar Porumboiu l-a produs - o combinaţie care cu siguranţă va stârni curiozitatea juriilor de pe la marile festivaluri de film.

Iată cum sună sinopsis-ul pentru „BOSS”:

Bogdan (Laurenţiu Bănescu), un șofer de ambulanţă metodic și inteligent, participă la un jaf armat alături de alţi trei bărbaţi, pe care abia îi cunoaște. Deși iniţial pare că cei patru vor scăpa neprinși, lumea lui Bogdan se răstoarnă dramatic când începe să suspecteze că unul dintre ei manipulează ancheta poliţiei. Pornește într-o investigaţie proprie obsesivă, în încercarea de a dezgropa identităţile complicilor săi. Pe măsură ce descoperă noi detalii, se adâncește tot mai mult într-o spirală a fricii și a paranoiei.

Pentru fanii lui Mirică, acţiunea din „BOSS” sigur le va aduce aminte de cea din serialul „UMBRE” (2014), pe care Mirică l-a scris și regizat pentru HBO și care s-a bucurat de succes nu doar în România, dar în majoritatea celor 19 ţări europene în care a fost difuzat. De altfel, actorul care joacă rolul principal în „BOSS” a interpretat un personaj memorabil și într-unul dintre sezoanele din serialul „UMBRE”, iar trailerul ne arată că lungmetrajul va avea și multe scene de acţiune, întocmai ca serialul HBO. „De obicei scenele riscante, concret vorbind, sunt cascadoriile. Diferit de filmele americane, unde cascadoriile sunt filmate de un second unit specializat

Titlu original: BOSS

Regia: Bogdan Mirică pe acţiune, mie îmi place să-mi filmez singur cascadoriile. Și asta pentru că, mai mult decât spectaculozitatea secvenţei, mă interesează ca atunci când integrez o cascadorie în poveste, să se simtă viscerală și imprevizibilă, aproape stângace – așa cum se întâmplă în viaţă. N-aș vrea să stric plăcerea spectatorului și să spun: cutare secvenţă a fost dificilă. O să vedeţi!”, ne-a declarat regizorul despre scenele de acţiune din „BOSS”.

Deloc de neglijat este restul distribuţiei, din care mai fac parte actorii Ioana Bugarin, Sergiu Costache, Teodor Corban, Cosmina Stratan, Cuzin Toma, Mimi Brănescu și Diana Cavallioti.

„BOSS” va avea premiera pe 21 aprilie și va fi distribuit în cinematografe de Bad Unicorn.

Cu: Laurenţiu Bănescu, Ioana Bugarin, Sergiu Costache

Gen: Crimă, Dramă

Durata: 126 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 21 Aprilie 2023