Sunete februarie 2012 by Andra Atodiresei

FEBRUARIE 2012

GRATUIT

www.sunetelive.ro

CONCURS SUNETE: CÂȘTIGĂ UNUL DINTRE CELE 10 ALBUME „BEST OF” RAMMSTEIN – MADE IN GERMANY! PAG. 43

SMILEY

ESTE ÎN MULTE PRIVINȚE OMUL MOMENTULUI ÎN ROMÂNIA. DESPRE SUCCES, MUZICĂ ȘI... IARĂȘI MUZICĂ PAG. 20

Cuprins Februarie 2012 SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI SE DISTRIBUIE GRATUIT Redactor Şef: Monica Felea monicafelea@gmail.com

Cele 10 albume U2 Achtung Baby au fost câştigate de: 1. Nicolae Eugen din București

Senior Editor: Raluca Neagu raluca.neagu@rocketmail.com

2. Julide Omer din București 3. Fusu Lavinia din București 4. Irimia Doris din București 5. Boiciuc Nicoleta din

Redactori: George Durbălău (brasovmusic.wordpress.com), Hefe (bringthenoise.ro), Costel Cristea (rage.ro), Valentin Mitu, Roxana Rafila, Roxana Niculae, Andi Enache

6. Diana Ion din București 7. Lazăr Corina din Cluj

Colaboratori: Berti Barbera (bertibarbera.com), Valentin Moraru (musitronic.ro), Mihail Vakulovski (tiuk.reea.net) Mihai Ghiduc Matei Petculescu Publicitate: Miruna Toma miruna.toma@cinematique.ro Valentin Puşcaşu valentin.puscasu@splendidthematics.ro

INTERVIU Cătălin Josan . . . . . . . . . .p .26

Suceava

Napoca

8. Borza Cristina din Sibiu 9. Sabu Andreea din Craiova 10. Mihaela Onuța din Braşov

SUNETE ŞTIE TOT . . . . . . . p .04 ŞTIRI . . . . . . . . . . . . . . . p .06/08 CONCERTELE ANULUI Red Hot Chili Peppers . p .10 Sighişoara Blues Festival p .14 CIRQUE DU SOLEIL . . . . . . . p .16 TRUPE NOI . . . . . . . . . . . . . . p .18

Coordonator Distribuţie Mihai Ene mihai.ene@zilesinopti.ro

INTERVIU Ştefan Stan . . . . . . . . . . . .p .28 MUZICĂ DE OSCAR . . . . . p .30 LIVE Iron Butterfly . . . . . . . . . .p .32 Ministry of Sound . . . . .p .34 RECENZII . . . . . . . . . . . . . p .35 CE SE-AUDE ACOLO? Violoncelul . . . . . . . . . . . . p .46

Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro

SUNETE la Hard Rock Cafe . . . . p .48 CONCERTE . . . . . . . . . . . . p . 51

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi o locaţie şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete. Tipărit la MEGApress Bucureşti

COVERSTORY Smiley . . . . . . . . . . . . . . . . . p .20 „Am trecut prin toate stadiile succesului!” FOTO COPERTA 1: COSMIN BUMBUŢ

ULTIMUL CUVÂNT Madame Hooligan . . . p .66

FEBRUARIE 2012

SUNETE ŞTIE TOT Q: Sunt curioasă ce mai cer celebritățile în culise. Știu că nu sunteți ”Can-Can” sau alte reviste de gen, dar cred că, la un anumit nivel, cerințele lor spun ceva legat şi de personalitatea lor ca oameni. Sper să îmi satisfaceți curiozitatea!

Deși nu este neapărat genul nostru de demers jurnalistic, hai să vedem câteva cerințe interesante.

JANET JACKSON

CHER

COLDPLAY

Deşi destul de britishoşi şi cuminți (nu tu drugs, nu tu excese!), totuşi, când vine vorba de cabinele de dinaintea show-urilor live parcă vorbim de Ozzy la recuperare . Deci, ei cer patru sticle de vin, o sticlă de vodcă şi 48 de beri . Nu 50, nu 45 . . . Ciudățel . Şi este important de ştiut că staff-ul are propria cameră, deci aici stau numai băieții, trupeții, cei patru . .! De asemenea, în microbuz întotdeauna solicită o ladă de bere! Ai zice că sunt germani! Ca să nu se înțeleagă greşit, că nu ar fi sensibili cum îi ştim, din fiecare loc comandă opt cărți poştale pe care staff-ul le trimite lui Gwineth, Apple (fiica lui Martin) şi restului membrilor familiilor membrilor . Touching!

Câțiva dintre noi ştiu că are o adevărată pasiune legată de peruci . Dar de la asta până la a comanda o cameră întreagă specială doar pentru perucile ei e cu totul altă treabă! Ce este şi mai interesant: camera respectivă trebuie să aibă măsuță şi cel puțin două scaune!!! Un lucru cu adevărat interesant este acela că de fiecare dată comandă ca şoferii ei să primească o pungă neapărat maro ce conține un pachețel de mâncare . Şi pachețel şi este, căci aceasta cuprinde o sticluță cu apă, un fruct şi nişte chipsuri! Cam subțirel, ținând cont că în camera artistei este musai să fie nouă feluri de băuturi! De asemenea, una dintre cerințele specifice este ca ea şi managerii de turneu să NU poarte pass-uri de backstage . . .

FEBRUARIE 2012

Într-unul din concertele anilor ’90, a solicitat ca în camera ei să fie multă mobilă, o canapea, o sofa, scaune, iar camerele membrilor staff-ului nu trebuiau să aibă decât scaune! De asemenea, era necesar să aibă un buchet de flori în valoare de 75 $ şi neapărat 2 măsuțe de cafea! Şi ce este cel mai ciudat, a specificat foarte clar: NO FISH ICE! Organizatorii nu au avut idee despre ce era vorba, dar s-au asigurat să nu fie nici peşte şi nici gheață în camera artistei!!!

VAN HALEN

Asta e scurtă şi la obiect . Şi probabil cea mai celebră – rockerii au solicitat bomboane M&M’s, dar cu specificația foarte clară – „No BROWN M&M’s!” .

CONTACT: Dacă ai o întrebare despre trupa ta preferată, iar răspunsul nu-l găseşti pe google, atunci întreabă-ne pe noi! Aşteptăm întrebările tale la adresa: contact@sunetelive.ro

ŞTIRI

BRUCE SPRINGSTEEN LANSEAZĂ CEL DE-AL 17-LEA ALBUM DE STUDIO

el de-al 17-lea album Bruce Springsteen „Wrecking Ball” - va fi lansat pe 6 martie alături de E Street Ban . Artistul a anunțat şi lista concertelor pe care le va susține în turneul de promovare – 19 concerte în Statele Unite ale Americii şi 32 de concerte în Europa . Din păcate, România nu a apărut încă pe harta turneului . Primul single de pe album, „We Take Care Of Our Own”, este o piesă clasică marca Bruce Springsteen, puternic orchestrată . Albumul se anunță unul dintre cele mai bune creații ale artistului, cel puțin din punct de vedere al versurilor . Albumul „Wrecking Ball” conține 11 piese şi a fost produs de Ron Aniello, alături de Bruce Springsteen, cu Jon Landau pe post de producător executiv . „Wrecking Ball” poate fi rezervat pe iTunes şi Amazon .

n nou album Michael Jackson ar putea fi făcut public în cursul acestui an . Albumul este înregistrat de regretatul artist în colaborare cu David Gest (fostul soț al Lizei Minelli), iar textele sunt inspirate din opera poetului național al Scoției, Robert Burns . Deşi ştirea că artistul lucrează la acest material discografic a fost făcută publică în 2008, se pare că Robert Burns şi Michael Jakson au început acest proiect la sfârşitul anilor ’80 . Printre poeziile puse pe muzică de către Michael Jackson se numără „Ae Fond Kiss”, „Red Red Rose” şi „Tam O’Shanter” . Potrivit lui David Gest, colecția de piese urmează să fie donată muzeului Robert Burns Birthplace Museum din Ayrshire . Piesele au fost gândite inițial pentru un musical regizat de către Gene Kelly şi produs de Anthony Perkins, însă moartea celor doi artişti a împiedicat definitivarea proiectului .

FEBRUARIE 2012

TRACKLIST: 1. We Take Care of Our Own 2. Easy Money 3. Shackled and Drawn 4. Jack of All Trades 5. Death to My Hometown 6. This Depression 7. Wrecking Ball 8. You’ve Got It 9. Rocky Ground 10. Land of Hope and Dreams 11. We Are Alive

2012 BRIT AWARDS, PE 21 FEBRUARIE Cea de-a 32-a ediție a BRIT Awards, cel mai important eveniment al industriei muzicale britanice, îi are ca favoriți pe Adele și Coldplay. Adele, a cărei „21” a fost cel mai bine vândut album al anului 2011, este nominalizată la 3 categorii - Cea mai bună artistă britanică, Cel mai bun single (pentru „Someone Like You”) şi Cel mai bun album („21”). Coldplay are două nominalizări - Cel mai bun album („Mylo Xyloto”) și Cea mai bună trupă britanică. În cadrul galei BRIT Awards, Adele va cânta pentru prima oară live după operaţia pe care a suferit-o la nivelul coardelor vocale în luna noiembrie a anului trecut.

ŞTIRI

IRON MAIDEN LANSEAZĂ „EN VIVO!” PE DVD ȘI BLU-RAY Casa de discuri EMI a comunicat oficial lansarea pe Blue-Ray a concertului live „En Vivo!”, marca Iron Maiden . „En vivo!” a fost filmat pe 10 aprilie 2011 pe Stadionul Național din Santiago, în prezența a 50 .000 de fani, în cadrul turneului mondial „Round The World In 66 Days leg of The Final Frontier” . „En vivo!” include două DVD-uri şi a fost filmat cu 22 de camere HD împreună cu un octocam şi înregistrat atât stereo, cât şi 5 .1 . audio, mixat de legendarul producator Kevin „Caveman” Shirley . Materialul discografic include şi un documentar de 88 de minute intitulat „Behind The Beast”, o privire în spatele scenei . DVD-ul va fi inițial disponibil în format dublu DVD (ediție limitată steel book case), dublu DVD standard, Blu-ray, precum şi dublu vinil şi va fi lansat oficial pe 26 martie în Canada şi SUA .

S-A SCHIMBAT VOCEA BUTTERFLIES IN MY STOMACH

rupa Butterflies in My Stomach (BiMS) şi-a schimbat solista . Noua “achiziție” este Catrinel Bejenariu, până anul trecut solistă în trupa Urma . În noua formulă, BiMS va susține în luna martie două concerte la Sibiu şi Timişoara . Catrinel Bejenariu a cântat alături de Slang, Excentric Blues Band şi l’Orchestre de Roche . Între anii 2009 şi 2011, Catrinel a fost membru al formației Urma . Trupa Butterflies in My Stomach, a cărei muzică însumează elemente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chill, a fost înfințată în primăvara anului 2005 şi în componența actuală înseamnă Catrinel (voce), John (chitară), Meghi (pian electric şi sintetizator), Bujor Stoicovici (chitară bas, contrabas) şi Ciprian „Laurentze” Moisescu (tobe) . În luna martie a anului 2011, Butterflies in My Stomach au lansat albumul intitulat Magic Store .

GARBAGE ȘI CARO EMERALD, NOI CONFIRMĂRI LA B’EST FEST SUMMER CAMP 2012

UN NOU ALBUM FIONA APPLE AR PUTEA FI LANSAT ANUL ACESTA Anunţul a fost făcut de președintele casei de discuri Epic Records, L.A. Reid, printr-o postare pe Twitter. Încă de anul trecut au existat mai multe zvonuri legate de acest album, fanii fiind nerăbdători și punând presiune asupra casei de discuri. Cel mai recent album al artistei a fost lansat în urmă cu 6 ani tot cu Epic Records, cu 2 ani întârziere faţă de data anunţată iniţial. De-a lungul timpului, cântăreaţa s-a plâns în mai multe rânduri de retușurile impuse de oficialii companiei asupra cântecelor compuse de ea. Deși nu are decât trei albume, Fiona Apple este cunoscută ca un artist-cult și are un număr important de fani.

FEBRUARIE 2012

eja confirmatelor Andy C şi Millow li se alătură 7 trupe noi: Garbage, Caro Emerald, Selah Sue, The Qemists, Mala Vita, Meshuggah şi Obituary sunt noua serie de artişti care vor fi prezenți anul acesta la B’ESTFEST Summer Camp . Festivalul va avea loc în perioada 6-8 iulie, pe malul lacului Pasărea din Tunari . Fără îndoială una dintre cele mai cunoscute trupe de rock alternativ, Grabage este alcătuită din Shirley Manson (voce), Steve Marker (clape), Duke Erikson (bass) şi Butch Vig (tobe) . Caro Emerald este artista de origine olandeză care a cucerit recent publicul din întreaga lume cu stilul său muzical aparte: un amestec între jazzul anilor ’50, groove jazz, ritmuri de mambo şi beat-uri . Albumul său de debut, “Deleted Scenes from the Cutting Room Floor” a înregistrat un record absolut - 30 de săptămani consecutiv pe prima poziție a topurilor olandeze, record ce înainte fusese atins doar de Michael Jackson cu piesa Thriller .

Crede imposibilul. desCoperĂ inCredibilul.

din 10 Februarie

În CinematograFe În

Și

IMAX® 3D este marcã înregistratã a IMAX Corporation

eŞti Ş gata de aventurÃ?

vino pe www.proCinema.ro, partiCipÃ la ConCurs Şi CÂŞtigÃ!

CONCERTELE ANULUI

de George Durbălău

RED HOT CHILI PEPPERS ESTE CU NOI. De data asta pe bune!

rebuie să recunoaştem, în multe cazuri, treaba asta cu pasiunea pentru muzică este boală grea . Începi să vrei să fii din ce în ce mai bine informat, să ai cele mai noi albume şi . . . să fii prezent la cele mai importante evenimente live ale anului . De ceva vreme granițele turismului muzical au depăşit România, festivalurile mari fiind şi destinația concediului de vară a multora dintre noi . Dar, pe de altă parte, tot de ceva vreme încoace nu mai trebuie să ne uităm prea invidioşi în curtea vecinilor pentru a vedea cum la ei vin cei mai grei şi noi mai trebuie să aşteptăm . . . Avem deja o panoplie importantă de artişti care ne-au vizitat țara în trecutul imediat şi cu toate acestea găsim mereu motive să ne dorim mai mult, trupe şi artişti care încă nu au venit şi care parcă ne ocolesc stadioanele! Parcă devine şi o chestiune de orgoliu național la un moment dat! În cazul meu şi al multora din jurul meu, Red Hot Chili Peppers era clar una dintre trupele care trebuia să vină demulticel şi tot mai trecea câte un an, ei mai lansau câte un album şi . . .nimic .

România nowhere to fiind pe harta şi calendarul concertistic . Sad Face . Până când ne-am pus noi la ghicit pe cine vedem anul ăsta . Evident, făcând parte din piața muzicală de vreo nouă ani, ne mai ciripesc şi nouă diverse păsărele despre zvonurile cu aromă de adevăr şi cu toate că nu aveam pe ce să ne bazăm afirmația, i-am pus pe Red Hot Chili Peppers în capul listei de „posibili”, poate mai mult din dorință decât din certitudini . Nu a trecut mai mult de o săptămână şi, guess what? Se anunță oficialmente că americanii s-au înduplecat şi au decis că vor să vadă Bucureştiul (nu Budapestul, să fie clar!) mai de aproape! Vestea ne-a umflat în penele jurnalistice, însă, cel mai important, ne-a bucurat la maximum, pentru că RHCP este una dintre trupele „foarte grele” live, în topul meu personal fiind pe un merituos loc trei, dupa U2 pe locul întâi cu coroniță şi Coldplay pe doi . Smiley face . Ținând cont că pe U2 şi pe Coldplay i-am văzut live în alte țări, rămăsese ca pe americani să-i bifez cumva, cândva . Prospecte mari pe anul ăsta nu prea aveam so, happy, happy, joy, joy, am aflat că vin ei la

mine . Şi uite aşa voi reuşi să aplaud la scenă deschisă ultima clasată pe personalul meu podium, cu un nou album, dar, unfortunately, şi cu un nou chitarist .

Nu că Josh Klinghoffer nu ar fi bun, dar Frusciante... John Frusciante este un impresionant artist şi istoria lui este indestructibil legată de Red Hot Chili Peppers . Mai exact, de cele mai bune vremuri ale trupei . Şi acum nu vreau neapărat să mă lansez în opinii de genul „prezența lui Frusciante a creat hituri”, deşi nu poți să nu consideri că revenirea lui după pauza de creație solo, imediat după scurta perindare pe „Milk” a lui Navarro pe la corzile trupei, a avut un efect important . Energia trupei s-a refăcut, John ieşea dintr-o zonă foarte sumbră din viața lui personală şi avea ceva de spus marii mase prin intermediul unei trupe ROCK . Atunci, pentru necunoscători, se năştea „Californication”, albumul care e relansat RHCP şi le-a câştigat câteva milioane de fani continuând cu „By The Way” şi foarte creativul „Stadium

„Îl știm de multă vreme. Este super-talentat, deștept, frumos. Se potrivește perfect și ăsta e un lucru grozav. Nu am fi putut solicita o persoană mai bună să cânte cu noi” Chad Smith despre Josh Klinghoffer

FEBRUARIE 2012

Arcadium” (album dublu) . Treaba a mers strună, ăsta e adevărul şi nişte piese grozave au lovit difuzoarele, rupând scene în două şi mişcând mulțimi fără precedent în istoria live a trupei . Din păcate, un artist de talia lui Frusciante tinde întotdeauna să meargă mai departe cu creația solo (să nu uităm că are zece albume solo la activ) şi să înceapă a fi uşor plictisit de viața de trupă rock-on-the-go, având foarte multe turnee în anii recenți cu RHCP . Dar hai să nu zicem plictisit, ci poate mai degrabă insuficient provocat artistic . Mai mult de atât, se pare că atmosfera din trupă şi la sesiunile de înregistrare, nu mai punem turneele istovitoare, suferise anumite modificări ce nu-i erau pe plac artistului şi, astfel, a decis să părăsească trupa, în decembrie 2009, anunțând oficial că nu va mai face parte din trupă . Ever . Crying face . Evident că ăla a fost unul din momentele când îți venea să îți trimiți copiii la culcare şi să urli că nu ai făcut eforturi mai

FEBRUARIE 2012

CONCERTELE ANULUI mari să-i vezi pe trupeți în formula cu John F la chitară! Dar, pe de altă parte, nu este cazul să devenim melodramatici . După patru ani de pauză de la ultimul efort discografic, şi după multe frământări şi întrebări existențiale, RHCP a decis să meargă înainte . Flea, un bun prieten de-al lui Frusciante, a avut dubii serioase dacă trupa mai are ceva de spus, până când a realizat: „Anthony (Kiedis) este fratele meu, îl iubesc atât de mult, am început trupa asta împreună când eram copii . Am hotărât că vreau să continui . Nu vreau niciodată să renunț la treaba asta”! Kiedis a avut şi el îndoielile lui, însă, după dialoguri foarte serioase cu membrii trupei a declarat că „am avut intuiția asta, că nu suntem chiar consumați . Am decis să menținem Red Hot Chili Peppers doar dacă, într-un fel, reuşim să ținem piept la ceea ce am realizat în istoria noastră” . Aşadar, cu multe tribulații (ce au implicat şi o decizie de a nu mai face nimic cu RHCP pentru un an) şi cu alte proiecte în care au mai fost implicați trupeții – Chad Smith a cântat cu supergrupul Chickenfoot, Flea a studiat teorie muzicală la University of Southern California şi Frusciante a lucrat la „The Empyrean” (cel mai recent album, lansat în 2010) – până la urmă los angeleşii au decis să rămână împreună . Şi cum altfel să arăți asta mai bine decât printr-un nou album .

Albumul numărul zece A ieşit la patru ani de la Stadium Arcadium şi avea şanse destul de mari să nu iasă deloc . Însă, aşa cum am văzut că fac toate trupele mari, chiar şi după o a doua plecare a unui membru drag lor şi o pauză de patru ani, nu numai că găsesc resursele să iasă cu ceva nou, ci, mai mult, compun în jur de 70 de piese noi (!) şi se întâlnesc aproape zilnic timp de un an de zile, pentru a compune şi a vedea exact unde îi duce acest următor pas . A fost foarte clar încă din start că deo-

FEBRUARIE 2012

Albumul „I’m With You” a debutat pe locul întâi în 18 țări, incluzând Marea Britanie. Un sondaj printre cititorii Rolling Stone Magazine l-a clasat pe locul opt în topul celor mai bune albume ale lui 2011.

camdată nu va fi cazul încă unui album să spunem tipic ultimilor ani şi celor mai recente albume . Grupul a decis să se transforme cât de radical îi ținea cureaua creativă, ca să spunem aşa . De altfel, nu poți să nu observi noul look mega-ciudat de„ american psycho” al lui Kiedis începând cu primul videoclip, „Monarchy of Roses”! Dar asta este doar marketing, probabil . Albumul, în schimb, este nou şi vechi deopotrivă . Este modul în care, în mod natural chiar, trupele cu o istorie lungă îşi încheie o etapă de explorări şi succes masiv cu o revenire la rădăcini, la un sunet mai simplu, mai direct şi nefardat . Considerat în mod general un album peste medie, undeva la 3,5-4 stele din cinci de marile reviste de specialitate, „I’m With You” este un clasic RHCP cu funk-ul ce respiră spații mai largi, cu un sunet nu atât de hitos, dar mai rock decât pe albumele recente . Schimbarea majoră (în afară de freza lui Kiedis!) este evident recrutarea ca membru deplin în trupă a lui Josh Klinghoffer . Artistul a fost prezent pe scenă în ultima parte a turneului

„Stadium Arcadium” şi a colaborat şi cu Frusciante pe ultimul său album, aşa că era o figură familiară celorlalți trei . Alegerea este una inspirată, prezența lui pe album aducând chitara în zone mai puțin pretențioase însă mai dense, mai grele, de rock din ăla de-l ascultam în liceu . Ceea ce poate fi - şi este absolut suficient pentru a obține un feel retro, dar ancorat adânc în contemporaneitate . Discul vorbeşte foarte sincer despre momentul artistic şi personal în care se află cei patru artişti şi este o experiență audio demnă de o trupă mare . Şi dacă discul introdus în formă digitală în player sună atât de rock şi energic, imaginați-vă cum va fi live, pe 31 august . . . Numai bine vă întoarceți din concediu şi intrați în toamnă numărând nu boboci, ci mâini ridicate şi cântând la unison . Frumoasă perspectivă! Biletele la concertul de pe stadionul Arena Națională din București au fost puse în vânzare încă din 13 decembrie 2011, prețul variind între 130 și 495 RON.

Bob Brozman

Corey Harris

Samuel James

SIGHIŞOARA X 8 N

imic nu ne scoate mai repede din starea de confuzie cotidiană decât o veste bună . Într-un mediu haotic, dominat de canibalismul cu cravată, există insule de normalitate şi de linişte în care unii oameni reuşesc să păstreze valorile pe care le au în comun . Într-o piață dominată de japcă sentimentală, un festival de blues ajunge la a 8-a ediție . Sighişoara este, de opt ani, în fiecare ultim weekend din februarie, centru internațional de cultură şi plăceri nevinovate . Începând din anul 2005, iarna adună în cetate şi în sala casei de cultură „Mihai Eminescu” oameni veniți de peste tot pentru a se bucura de blues . Atât sala de 500 de locuri cu o acustică foarte bună, cât şi hotelurile din cetate şi mult aşteptatele seri de jam session cu vin fiert şi mese ca-n poveşti asigură atmosfera intimă pe care mulți o aşteaptă deja ca pe o eliberare . Sau

FEBRUARIE 2012

ca pe o cură, asigurată de Asociația Culturală Sighişoara Blues Hospital, cu onoranta participare a sponsorilor, a partenerilor media şi a Primăriei oraşului Sighişoara . În opt ani am avut bucuria de a avea alături oameni care şi-au menținut ajutorul constant, prin instituții sau chiar sub nume propriu, împreună cu organizatorii care au reuşit să facă un lucru de neconceput chiar şi pentru idealişti: să aducă artişti din ce în ce mai buni cu bani din ce în ce mai puțini . Astfel, a 8-a ediție ne aduce unul dintre cele mai importante nume de blues care ne-au vizitat vreodată țara . Şi asta încă de joi! Vinerea rămâne «Ladies Night», sîmbăta avem blues acustic şi alte nume mari, iar în fiecare seară, în crama hotelului Sighişoara, în cetate, se derulează momente muzicale cum puțini şi-ar imagina, până dimineață, când liniştea compensează . . .

de Berti Barbera Festivalul începe cu Samuel James, un nume lansat destul de recent, remarcat prin stilul propriu în care îşi cântă poveştile suprarealiste despre dragoste, crimă şi ispăşire, folosind percuția pe chitară şi un «fingerpicking» virtuoz . Joi seara Samuel James ne va prezenta personajele lui şi va rămâne printre figurile imposibil de uitat ale festivalului . Ce urmează, puțini ne-am fi imaginat în toamna lui 2004, când Jo şi Relu mi-au spus că vor să facă un festival de blues iarna la Sighişoara . Îl vom vedea pe Johnny Winter, simbolul texan care a luat cu asalt Woodstock-ul şi toată scena de blues din anii ’70 încoace, cel mai alb dintre albi, cu album nou lansat şi cu o prezență care ridică sensibil nivelul evenimentului . Cu câțiva ani în urmă, o coincidență fericită a adus în aceeaşi seară de vineri două figuri feminine ale

Johnny Winter

Shakura S’aida

Samantha Fish

EVENIMENT: SIGHIŞOARA BLUES FESTIVAL - EDIŢIA A 8-A DATA: 23 - 25 FEBRUARIE 2012

LOCAŢIA: SIGHIŞOARA, SALA M. EMINESCU

genului, iar de atunci s-a păstrat acest obicei de a lăsa aceeaşi seară dedicată doamnelor cu stil şi eleganță . Prima bucurie a serii de vineri se numeşte Samantha Fish şi vine din Kansas, e pe cât de tânără pe atât de electrică şi ne prezintă influențele şi experiențele avute cântând lângă venerabilii genului, trecând prin mai multe stiluri cu toată siguranța unui muzician bine crescut . Albumul ei nou se numeşte «Runaway» şi probabil îl veți găsi de vânzare la standul din holul Casei de Cultură, locul unde toți artiştii care vând CD-uri vin după concert, le semnează şi socializează cu publicul . În partea a doua vom fi cuceriți de vocea şi prezența unei soliste premiate în 2011 cu «Maple Blues best vocalist of the year» şi cu “Indies best Blues Artist of the year” şi nominalizată pentru două distincții în 2012 . Shakura S’aida

e născută în Brooklyn, crescută în Elveția, rezidentă în Toronto şi a scos albumul nou, „Brown Sugar”, la o casă de discuri germană, cu un important producător american . Aparține scenei canadiene şi o reprezintă prin concerte incendiare şi blues autentic . Toate sunt nume active şi importante ale scenei internaționale, ceea ce ne aduce mai aproape de original . Sâmbăta încheie festivalul cu două concerte care ar putea fi capul de afiş al oricărui festival de blues din lume . Enciclopedia Bob Brozman, povestitorul care cântă la «National» ca nimeni altul, este un artist prolific şi polivalent, fiind total implicat în etnomuzicologie şi arta chitarei, călătorind în toată lumea pentru a găsi şi a da mai departe muzică în stare pură . Bob Brozman este un personaj fascinant, la fel ca şi Corey Harris, care revine la Sighişoara, de această dată alături

de noul proiect al cărui titlu ex explică tot: Rasta Blues . Chitaristul pasionat de Kebra Negast, care a călătorit la rându-i pentru a găsi legăturile muzicale dintre Africa şi America, şi-a câştigat deja admiratorii prin căldura şi misterul concertului său solo din 2008 . E foarte posibil ca în timpul zilei, în cetate, artiştii să prezinte câte un workshop de unde puteți pleca mai bogați . Tot ce se întâmplă ne poate îmbogăți peste noapte . Diversitatea muzicală şi calitatea artiştilor aduc de la an la an un plus de greutate acestui festival şi mulți din cei deja abonați abia aşteaptă să-şi ia doza de adevăr muzical şi orice altceva încântă, fără a supăra pe nimeni . Pentru a 8-a oară voi trece cu onoare şi plăcere prin toate acele mici ritualuri, trasee, tabieturi, care conturează una dintre cele mai durabile şi mai frumoase relații din viața mea .

FEBRUARIE 2012

PÂINE ŞI . . . „CIRQUE DU SOLEIL” A şa spune o vorbă veche, de pe la români: „dă-i omului pâine şi circ . . .” şi l-ai liniştit! Este, cu siguranță, un mod cinic de a privi această formă de entertainment însă nu cu mai puțin adevărat . Acum lucrurile, evident, stau un pic diferit . Circul înseamnă multe, şi cu atât mai mult, în limba noastră dragă sensul peiorativ sau eufemistic aproape că a început să primeze, referindu-ne la „circ” de câte ori cineva se dă în stambă, face scandal sau gălăgie . Formule ca „circul politic” etc . sunt cu siguranță printre cele mai folosite, ducând cu gândul la ideea că circ nu este ceva serios, ci mai degrabă o băşcălie ieftină pentru . . . oameni simpli . Subiectul pe care îl tratăm de față nu numai că are darul de a ne schimba radical părerea, ci chiar mai mult, să ne convingă că circul, făcut aşa cum trebuie, este fără doar şi poate o formă de artă .

„Peste 5000 de artiști angajați în peste 40 de țări, în 271 de orașe” Întâmplarea a făcut ca, la un moment dat, să locuiesc foarte aproape de locația din cadrul Disney World (SUA), unde avea spectacol o dată pe săptămână chiar Cirque de Soleil . Biletul era destul de piperat pentru bugetul meu de om proaspăt ajuns pe meleagurile lui Obama, adică mai exact şaizeci de dolari (asta în 2003) . Dar cu toate astea am avut ocazia să particip la unul din spectacole şi am aflat de ce această companie este considerată „cea mai bună din lume” . Bineînțeles, toate aceste categorisiri cu „cea mai” şi „cel mai”, mai ales că vorbim la nivel mondial, sunt arbitrare . Şi, totuşi, ce reuşesc să facă oamenii ăştia dintr-un spectacol de circ este fără doar şi poate artă accesibilă marelui public, profesionalism cum vezi destul de rar pe o scenă de circ . Aceeaşi întâmplare făcea la momentul respectiv să cunosc şi vreo trei persoane care lucraseră într-unul dintre proiectele Disney, şi aşa am aflat că ceea ce se întâmplă pe scenă nu este o întâmplare, ci rezultate ale unei munci istovitoare în compania celor mai talentați, interesanți şi originali artişti din toate colțurile globului . La Cirque du Soleil se repetă şi doisprezece ore pe zi, şi vorbim de efort fizic extenuant . Cirque du Soleil a devenit, din 1984 încoace, o industrie în adevăratul sens al cuvântului, un spectacol ce poartă această marcă deja este catalogat ca „piesă de

FEBRUARIE 2012

„În Las Vegas, în fiecare noapte un show este urmărit de peste 9000 de spectatori”

circ”, la fel cum ne putem referi la o piesă de teatru, piesă de muzeu şi tot aşa . . . Toată istoria a început de la doi artişti de stradă şi s-a transformat într-un brand demn de cele mai mari scene ale lumii . Guy Laliberte şi Daniel Gauthier au inițiat un proiect ce dorea să combine entertainment-ul de stradă cu ideea de circ clasic . Dar nu oricum, ci creând un nou trend, acela de „nouveau cirque”, în care nu se foloseau animale şi accentul cădea pe o poveste narată de la un cap la altul de diferitele acte artistice acompaniate întotdeauna de muzica originală compusă special pentru fiecare show în parte şi interpretată live la fiecare spectacol . Noua tendință de a transforma circul într-un complex mix de arte (costumele sunt un element de asemenea esențial în spectacole) a creat un nou gen şi Cirque du Soleil, a devenit o instituție care reuneşte atât printre membri, cât şi în public, toate rasele şi etniile . Cirque du Soleil este o explozie de culoare, sunet şi interpretare atletică ce a cucerit de-a lungul celor deja 28 de ani de la formare oamenii de pe toate continentele, mai puțin Antarctica! Şi pentru că suntem o revistă de muzică, trebuie să recunosc că probabil cea mai cunoscută melodie de pe coloana sonoră a unui show – „Alegria” – mi-a atras pentru prima oară atenția chiar înainte să aud de Cirque de Soleil şi m-a făcut curios

„Are numeroase premii, printre care mai multe premii «Emmy» și o stea pe «Hollywood Walk of Fame»” să ascult mai multe dintre creațiile sonore ce, ca orice instituție ce are şi un interes comercial, au fost lansate şi ca albume de sine stătătoare . Lucru pe care vă îndemn cu toată răspunderea să-l faceți şi voi . În România, Cirque du Soleil se află la prima vizită şi deja sunt nouă reprezentații contractate, impresionanta cerere a românilor demonstrând cosmopolitismul şi deschiderea unui public deja matur şi umblat prin lume . Sau măcar pe net, unde, pe Youtube, veți găsi fragmente din spectacole, inclusiv longevivul „Saltimbanco”, care vă va face pielea găinii cel puțin la prima vizionare . Iar dacă ați cumpărat deja un bilet, vă felicit şi vă provoc să vă abțineți de la a vedea fragmente din spactacol înainte de a le degusta live! Spectacolele Cirque du Soleil: Le Grand Tour du Cirque du Soleil, La Magie Continue • Le Cirque Réinventé, Nouvelle Expérience • Saltimbanco, Mystère, Alegría, Quidam • O, La Nouba, Dralion, Varekai, Zumanity, Kà, Corteo, Delirium • Koozå, Wintuk, Zaia, Zed, Criss Angel Believe, Ovo • Banana Shpeel, Viva Elvis, Totem, Zarkana • Iris, Michael Jackson: The Immortal World Tour, Amaluna

„Până în februarie 2011, peste 90.000.000 de oameni au fost cel puțin la un spectacol”

FEBRUARIE 2012

TRUPE NOI

text de George Durbălău

LANA DEL REY „Scufița din ghetou”

in când în când mai auzi câte un artist care ți se cuibărește undeva în ureche și apare din uneori, aleatoriu, în anumite momente ale zilei și nu mai știi exact unde, când ai auzit piesa aia și nici cine o cântă. Frustrant! Dar, așa cum de asemenea se întâmplă dacă îți iei muzica în serios, la un moment dat fie cauți un vers, fie întrebi un prieten până afli. Cam așa s-a întâmplat cu Lana del Rey. „Video Games” este piesa care îmi stârnise atenția la un anumit momențel și, ce credeți? Răspunsul vine chiar de la casa de discuri..! Asta se mai întâmplă atunci când scrii despre muzică și uneori label-urile îți trimit informații din cele mai diverse. Lizzy Grant este numele real al tinerei cu o voce perfect pliată pe piesele triste, sau – ca să fiu mai la obiect jurnalistic – „Hollywood pop/sadcore”. Poate că dincolo de muzică, Lana știe cel mai bine să

FEBRUARIE 2012

povestească. Asta pentru că viața ei, nu foarte lungă (are 24 de ani) este o poveste frumoasă într-un fel trist, dacă vreți, dar cu un fel de happy end care nu te poate lăsa rece. O fetiță cu vise de star, lăsată la 15 ani într-un internat, Lana nu povestește foarte multe despre această experiență decât în cuvinte puține, rezumându-se la a declara că aceste cămine sunt descrise în cărți și filme ca fiind niște mici instituții de înregimentare tocmai pentru că așa și sunt! Visul ei a fost să ajungă la New York, intuind că asta îi va schimba viața. Ceea ce s-a și întâmplat. „New York-ul este o bucurie în fiecare zi”, declară artista și tot aici s-a întâmplat și transformarea pe care o visa din adolescență. Lizzy Grant s-a transformat în Lana del Rey și a început să își trăiască pas cu pas metamorfoza. Ascensiunea a fost destul de accelerată, dar asta nu o sperie pe tânăra de 24 de ani. Ba mai mult,

o provoacă și îi dă un nou suflu de fiecare dată. Piesele Lanei de pe albumul de debut, „Born to Die”, sunt o combinație foarte urbană de melodie, tristețe și un subtil simț al tragicului. Artista nu este nici Rihana și nici Lady Gaga, ca să ne înțelegem (!), ci se află la polul opus, plăcându-i să experimenteze cu beat-uri neobișnuite, totul într-o notă matur-cenușie ce nu îi trădează nici un moment vârsta. Nu pot să nu spun că în afară de foarte puține piese, pe Lana nu o asculți decât în anumite momente. Acelea în care cinismul sau poate doar ironia îți guvernează starea. Dar va fi un deliciu pe cinste. Și treaba cu Scufița din titlu, cam așa se autocaracterizează Lana. Parcă văd deja o copertă de album pe tema asta..! Mai multe despre trupa care cântă “R’n’R with a bad temper”, casete sau tricouri, găsiţi pe pagina lor de facebook.

text de HEFE

LOUNGERIE II

ool Haters - Abator Collective este numele sub care trece un grup de 9 prieteni împotmoliți în nebunia creației muzicale . Proiectele acestui colectiv sunt LOUNGERIE II (loungerious punky jazz; 6 membri), Tunesinnaourheads (rock funk dub dance hall punk; 8 membri), Uâlvârin vs . Seibârtut (experimental noise; 4 membri) şi Dervisexcurva (noise noise noise; open project) . Dacă fiecare proiect muzical are o altă direcție şi o altă personalitate centrală, LOUNGERIE II este proiectul feminin, expresia melodică a acestui colectiv .

LOUNGERIE II (pronuntat englezeşte) înseamnă loungerious punky jazz cu Miss Tincea – voce (compune versurile şi textele), Cătălin Lungu – chitară (orchestratorul pieselor), Dan Iliescu – tobe (prodigy al ritmului), Doru Boeriu – bas (elementul echilibrat al trupei), Dan Michiu - chitară şi sunete (graphic designerul afişelor, instigatorul de noise) şi Andrei Bucureci - voce 2 (MC şi critic muzical, cu rădăcini dubiste) . Începând cu 2010, actuala formulă a trupei îi oferă muzicii lounge-jazzy nuanța momentelor de punk, spoken words, rock, funk, dub, drum&bas . La fel ca şopârlele lounge, muzica produsă de acest proiect nu îşi propune să reconforteze, ci să traverseze emoții . Nu poartă greutatea jazzului clasic, însă îi păşeşte pe urme prin starea de spirit . LOUNGERIE II e o muzică la granița unor influențe precum Tom Waits, Ella Fitzgerald, Tom Yorke, Fever Ray, experiment şi libertate . Arta nu trebuie să fie confortabilă . Vocea nu trebuie să te mângâie tot timpul . Sunetul e peste tot . . . şi nu trebuie modelat într-un anume fel ca să fie muzical şi blând cu audiența . Sunetul e liber şi vast . No limits and no chaos . . but permeability . LOUNGERIE II va lansa on line, în martie 2012, primele materiale înregistrate în studio.

COVER STORY

de George Durbălău

SMILEY:

„AM TRECUT PRIN TOATE STADIILE SUCCESULUI!”

a să încep aşa cum sună toate debuturile de interviu, „într-o seară răcoroasă de decembrie…” Smiley a trecut pe la Braşov, venind tocmai de la Bacău, unde mai avusese un concert în aceeaşi seară, pentru a cânta într-un club al doilea show în acea zi . Era deja trecut de miezul nopții când ne-am întins la taclale . Din start discuția a avut un ton amical, prietenesc, între doi oameni genuin interesați de muzică . Smiley, relaxat, plin de voie bună şi într-o dispoziție de dialog de-a dreptul cuceritoare, a povestit cam tot ce mă interesa şi ce voia el să spună . Am discutat două ore încheiate înainte ca managerul şi prietenul lui să-l ia literalmente să-l ducă pe scenă, atât ne întinsesem la poveşti . Din păcate spațiul de tipar este întotdeauna limitativ, de aceea nici nu sunt adeptul interviurilor, pentru că niciodată nu încap pe foaie! Evident, sunt multe lucruri care nu au intrat aici şi poate vom găsi soluția online să-l redăm complet . Ca să citiți şi voi despre cât de activ este piteşteanul Smiley, despre experiențele TV – „Un pas înainte”, „Dansez pentru tine” sau „Vocea României” – despre cum România este pe locul cinci în lume la import de muzică şi cum el produce zeci de artişti care au mai mult succes peste hotare şi multe altele . Totuşi, avem nişte lucruri interesante şi în cele ce urmează . So, read on! Smiley, ca să ştie lumea de unde vii şi încotro te îndrepți, zi-ne câteva lucruri despre începuturile tale artistice. Știu că de meserie esti economist, dar ai avut

FEBRUARIE 2012

tangențe cu mediul artistic de mai devreme... Păi da, am făcut liceul de arte în calsele V-VIII . Liceul de Arte din Piteşti avea cursuri în paralel cu Şcoala Generală normală, eu făceam şcoala generală şi dimineața mergeam la cursurile liceului de artă . Când am intrat la liceu am renunțat la toate cursurile „artistice”, şi am făcut un liceu cu profil teoretic . . . de fete! Şi evident că după un liceu populat cu 80% fete, a urmat alegerea naturală – ASEul! Mama a fost „de vină” pentru liceul de fete, pentru că zicea că o să-mi prindă bine în viață, că o să văd eu . .! Și..? Păi mi-a prins, în sensul că sunt relaxat în preajma lor şi am auzit tot ce se poate auzi legat de discuțiile între femei . .! Nu mă mai poate surprinde nimic . Revenind la muzici, prima ta experiență muzicală se numea trupa Millenium 3... Când, eram eu mic, adică la liceu, era moda aia, când dacă aveai un vecin şi ăia de la scara vecină aveau trupă, ne făceam şi noi trupă! De fapt, nu era chiar aşa, dar îmi place să glumesc spunând că în perioada aia la fiecare scară găseai o trupă . Pe atunci mi-a picat în mână un program de muzică ce se numea IT, ce lucra în MS-DOS . . . Şi programul ăsta, ca să faci muzică era migala de pe planetă, ca să faci o scădere de volum sau o panoramare stânga-dreapta trebuia să faci o serie întreagă de operațiuni matematice de-a dreptul . .! Având programul ăsta şi învățând să lucrez în el,

„Când, eram eu mic, adică la liceu, era moda aia, când dacă aveai un vecin și ăia de la scara vecină aveau trupă, ne făceam și noi trupă!”

Foto: Cosmin Bumbuţ

CHESTIONARUL LUI BERNARD PIVOT

m-am apucat să fac negative pentru trupele din Piteşti . Îi chemam pe cei interesați la mine acasă – acolo era „studioul” - şi oamenii erau fascinați de liniuțele, punctulețele, literele de pe ecran şi mă întrebau – „tu în asta faci muzică?” . Și care era prețul unui negativ? Care era bursa? Păi un milion, un milion jumate . . . la un moment dat ajunsesem la trei milioane . Aici am atins apogeul! Treaba asta am tot făcut-o până prin clasa a doişpea, când obligat-

forțat a trebuit să iau o pauză, ai mei mi-au zis „gata cu muzica, că trebuie să începi facultatea” . Bine, eu nu am lăsat-o definitiv . . . . am lăsat-o mai moale! Şi în perioada aia a venit CRBL şi m-a întrebat: „băi, nu vrei să cânți la SIMPLU?” . Mă ştiam cu ei, că erau din Piteşti majoritatea şi am rămas un pic uimit - „cum adică să CÂNT la SIMPLU?” . Pentru mine niciodată nu a fost importantă treaba asta cu vocea . Eu făceam negative, piese, dar partea cu vocea nu era de interes . Şi mai ciudat era că nici ei nu

Cuvântul preferat: Fresh Cuvântul pe care îl urăști: Boi Ce te incită cel mai mult: Inovația Ce îți taie cheful cel mai tare: Prostia și indiferența Ce sunet sau zgomot iubești: Chitara Ce sunet sau zgomot urăști: Păcăneaua Înjurătura preferată: Pișat, căcat! Ce altă profesie ai face: Publicitate Ce profesie nu ți-ar plăcea să faci: Șofer Dacă Raiul există, ce ai vrea să-l auzi pe Dumnezeu spunând când ajungi la porțile Raiului: Bravo, bă!

FEBRUARIE 2012

COVER STORY cântau, ci dansau! Inițial am crezut că voiam să cânt pe nişte piese, ei să meargă cu înregistrarea în concerte şi să danseze, da’ nu, nu, nu, voiau să vin să cânt şi să dansez cu ei . Mai aveam eu veleități de dansator, da’ să ajung să dansez ca ei mi se părea imposibil . Oricum, nici acum nu dansez ca ei! Și anul ăsta (2011) ați făcut 11 ani... Pe 1 decembrie . Cu SIMPLU am învățat extrem de multe lucruri, am cântat pe toate scenele posibile, cu toate problemele posibile şi de aia acum toată treaba e foarte organizată, şi de aceea când am început să cânt singur mi-am luat toate sculele necesare, cu toată echipa aferentă, nu am niciun fel de probleme, decât dacă se închide curentul! Care a fost cea mai interesantă perioadă pentru tine? Aia de început, când pentru mine a fost ceva uluitor să văd că oamenii plâng, leşină, a fost o perioadă când era coadă la autografe, cântam la radio şi ne aşteptau fani la poartă . SIMPLU a fost ceva ce a schimbat fața show-ului în România, dansau, cântau . Noi nu ne-am adunat aşa, hai să cântăm, aveam o poveste în spate şi eu întotdeauna am fost de părere că trupele care au o istorie în spate rezistă în timp . Pentru că pot să o dea mai departe, oamenii relaționează imediat cu o poveste .

FEBRUARIE 2012

Cum ai făcut față la succes, cum l-ai primit? Ca pe ceva natural? Te-a speriat? Am trecut prin toate stadiile succesului . Toate . M-a lovit în ceafă, m-a luat capul un pic, dar pentru că am avut familia şi prietenii alături (prietenii mei sunt acum şi o mare parte din echipa mea de la HaHaHa Production) şi mi-au mai dat câte o palmă . Dă-mi un exemplu când ai avut nevoie de o palmă prietenească după ceafă. Când m-am mutat în Bucureşti, la 18-19 ani, m-a luat valul, eu fiind la Bucureşti, ei acolo, m-au atenționat . Mă luase un pic de cap, dar nu prea tare . Ştii care e treaba, când ți se întâmplă, nu prea ai timp să savurezi treaba asta, să te lăfăi . Nu am avut prea multe momente din astea pentru că am muncit absolut tot timpul . Eu de la 18 ani muncesc continuu, zi de zi .

„SIMPLU a fost ceva ce a schimbat fața show-ului în România, dansau, cântau.”

Și a venit momentul când ai devenit artist solo... Treaba asta a venit extrem de natural, pentru că eu făceam piese de la 15 ani . Şi genul meu de piese era cu totul altul decât cântam cu SIMPLU . Adică aveam multe idei care rămâneau în calculator . Le ascultam noi, ne plăceau, dar rămâneau la stadiul ăsta . Prietenii m-au îndemnat, chiar băieții din trupă mi-au spus să fac un album, că este păcat să nu-l audă şi alții . Zi-mi o piesă de pe primul tău album pe care o ai de foarte mult timp. „Pe unde îți umblă inima” e o piesă ce fusese făcută cu doi ani şi jumătate înainte să mă hotărăsc să fac primul album . Mai era, de exemplu, „În lipsa mea”, o piesă ce era conturată ca idee cu vreo doi ani înainte de primul album . Şi a durat vreun an si jumate până să-i găsim refrenul! Aveam strofa cu tot cu text, bridge-ul deja înregistrate, dar nu găseam refrenul, erau atât de puternice versurile şi bridge-ul că nu ne venea nimic care să vină ca o eliberare după urcarea tensionată de dinainte de refren . La un moment dat eram cu Moga la studio şi „am copt-o” cumva . . . Și că tot veni vorba de Moga, când v-ați întâlnit prima oară şi cum ați colaborat? Păi când am făcut „Oare ştii”, când am intrat în SIMPLU . Foarte multă lume are impresia că Moga a creat SIMPLU . . . Sau că a făcut parte din SIMPLU . El de fapt atunci apăruse ca şi compozitor şi a crescut odată cu noi, era necunoscut şi el . „Morandi” a venit mult mai târziu . Sunt poveşti că el m-ar fi adus în trupă, total neadevărat, însă el a compus pentru noi şi a fost omul potrivit la locul potrivit, a fost pe filmul nostru şi el a adus noul sound comercial, ce avea ritmul, dar şi melodia pentru radio . Lucru la care nu s-a gândit nimeni a fost „chimia” dintre mine şi Moga, pentru că noi de prima oară când am lucrat împreună au ieşit nişte

Smiley, prima vedet` masculin`, local`, asociat` unui parfum Avon

În bra]ele lui te

REG~SE{TI Sunǎ-ţi acum Reprezentantul Avon 021 / 311.85.55 www.avoncosmetics.ro www.facebook.com/AvonSpace

COVER STORY scântei, chiar prima piesă lucrată împreună a fost „Să zburăm spre cer” . După aia am scris o grămadă de piese împreună, nu numai pentru SIMPLU . Pentru cine ați mai scris? Pentru toată lumea! Cred că foarte puțini artişti din valul nou şi chiar din cel vechi nu au colaborat cu noi . Holograf, Loredana, Cream, Corina, Morandi . . . mulți oameni care contează şi au rămas şi acum în cărți .

pic cu REM, „Shiny happy people”, şi cu un mesaj foarte pozitiv – Moga a fost inspirat la versurile astea . Căci s-a nimerit să facă el textul . . . Mai era „Am bani de dat” pe care am făcut-o cu Alex Velea . Țin minte şi acum, noi aveam un magazin lângă studio . . . Am coborât şi nu aveam niciun ban la noi, era o perioadă foarte proastă atunci,

Voi doi ați creat un cuplu compoziție-producție şi ați lucrat constant sau doar ocazional? La studio am făcut o echipă . De la prima piesă am lucrat în continuu, am lucrat şi separat, dar au ieşit multe hituri din colaborarea noastră . Primul album a fost greu de realizat? Dimpotrivă, foarte uşor, pentru că aveam deja multe piese făcute . Şi colaborarea cu Uzzi a fost ceva inedit pentru mine, pentru că e un rapper care nu colaborase cu niciun artist pop până atunci şi nici de atunci . Prietena lui de atunci lucra la serialul „Un pas înainte”, în care apăream şi eu . Ea făcea costumele şi într-o zi îmi spune că a auzit că lucrez la un album solo şi m-a rugat să-i pun ceva să asculte . M-am dus în maşină şi i-am arătat nişte idei de piese . Oprindu-ne la piesa asta, care încă nu avea refren, îi zic eu că auzeam vocea lui, aşa îmi suna . Exact acelaşi lucru mi s-a întâmplat cu vocea lui Cheloo când am compus „Plec pe Marte”! Şi am întrebat-o cum ar fi să cânte Uzzi pe piesa asta? Crezi că ar vrea? La care ea îmi spune „băi, ai să râzi, dar cred că pe piesa asta ar vrea, că este excat genul lui de piesă . Mesajul este în genul lui” . Ea i-a adresat o întrebare, el m-a sunat a doua zi şi mi-a zis să-i trimit piesa, după care a acceptat . Mai era deja făcută „Un pas înainte” pentru coloana sonoră a serialului, a mai venit după aia „Preocupat cu gura ta”, care s-a născut dintr-un riff de chitară şi mi se părea că aduce un

FEBRUARIE 2012

„Albumul doi a fost exact o defulare de-a mea, adică să fac un album pe care îl voiam așa dintotdeauna.” exact înainte să lansăm „Oficial îmi merge bine” şi era o perioadă fără concerte, nu mai aveam piese noi . Şi n-aveam bani în buzunar! Versurile ne-au venit atât de natural – „oooh no, nu am bani în buzunar . . .” – pentru că exact asta era situația! Unii ne-au întrebat: dom’le ați preconizat criza?! Piesa asta o să meargă bine şi peste douăzeci de ani de acum înainte . „Designed to love you” cred că a fost ultima piesă compusă pentru primul album . . . uite, „So cold” mi se pare cea mai interesantă piesă de pe album, asta chiar a fost la bătaie cu ”Designed . . .” pentru al patrulea sau al cincilea single!

Cum a fost primit albumul, cum s-a vândut? L-am scos cu Cat Music, şi am vânzări mari de tot . Cred că au fost vreo 20 .000 de unități fără să-l scot cu o revistă sau ziar . Şi asta doar în magazine, digital nu mai ştiu cât deja, dar în condițiile în care de pe atunci nu prea se mai vindeau albume pe suport fizic . Și ajungem la albumul cu numărul doi pe tricou..! Deja imediat după primul album m-am apucat să lucrez la al doilea . Mai este important de ştiut că după primul album m-am apucat să fac „HaHaHa Production”, adică m-am decis că vreau să fac nişte lucruri altfel, am vrut să am libertatea aia de a face altceva . Albumul doi a fost exact o defulare de-a mea, adică să fac un album pe care îl voiam aşa dintotdeauna . Adică piese mai lente, mai de stare, mai depresive, ştii? Un pic mai profund decât primul . Primul a fost făcut sub influența SIMPLU şi sub influența Moga . . . Al doilea trebuia să sune cum voiam eu . Prima idee a fost să fac un dublu album – unul acustic şi unul electronic . . . Știu că la un moment dat, la o emisiune online, „Joy la 9”, unde ai făcut un jam session, era o burtieră care anunța un dublu album de 24 de piese. Da, 24 erau făcute, de fapt chiar mai multe . Nu l-am lansat aşa deoarece casa de discuri a zis că sunt prea multe piese, că erau multe care se pierdeau în contextul ăsta . Şi asta pentru că oamenii nu mai cumpără albume, pentru că se limitează la doar a asculta single-urile şi atunci erau multe piese cu potențial de single şi se pierdeau . Aş fi stat câțiva ani numai din single-uri de radio . .! Chiar şi aşa sunt de doi ani cu single-uri de pe albumul ăsta, şi aş mai putea să scot, dar m-am plictisit şi vreau să scot un alt album, pentru că mai am vreo 30 de piese în aşteptare!

INTERVIU

de Monica Felea Cum ai ajuns să colaborezi cu Desmond Child? În general, el lucrează cu artişti rock... Da, într-adevăr, Desmond Child produce şi scrie multe piese rock, însă piesa pe care o înregistrez este o combinație între pop şi dance . Este o încercare, să vedem cum prinde . Nu e o piesă uşoară, este o piesă greu de cântat, însă îmi place cum sună . Legătura cu Desmond Child a fost luată de către casa de discuri Universal – am înțeles că a durat destul de mult, pentru că producători precum Desmond Child nu dau piesele uşor . De cât timp lucrezi la acest album şi când va fi lansat? Albumul este în lucru de jumătate de an . În România nu se prea lansează albume şi dacă tot te hotărăşti să lansezi un album, să fie unul care să se mențină pe piață câțiva ani, aşa că e destul de mult de muncă . Albumul precedent a fost lansat imediat după Megastar, într-un timp record de 3 luni, ceea ce acum mie mi se pare foarte puțin .

CĂTĂLIN JOSAN

De la Megastar la discul de aur în Italia şi colaborări cu Desmond Child

ătălin Josan a intrat în atenția publicului în 2006, când a participat şi câştigat prima (şi cea mai populară) ediție Megastar în România . A semnat un contract cu casa de discuri Universal Music România şi, în 2007, lansa pe piață primul său album, „MegaStart” .

Piesa „Don’t Wanna Miss You” a avut parte de un succes răsunător în Italia – artistul a primit discul de aur pentru vânzările înregistrate pe iTunes‚ a intrat în top 5 cele mai ascultate piese pe radiourile din Italia, iar cei de la Vodafone au folosit melodia pentru campania de vară din 2011 .

În 2008, 2009 şi 2010 l-am reîntâlnit pe artist în finalele Eurovision . Însă, deşi departe de presa din România, 2011 a fost unul dintre cei mai buni ani din cariera artistului din Republica Moldova .

În prezent, Cătălin Josan lucrează la cel de-al doilea album din cariera sa, alături de Smiley, Keo şi producătorul internațional Desmond Child, compozitor al unor piese celebre din repertoriul Bon Jovi, Kiss, Aerosmith sau Roxette .

FEBRUARIE 2012

Albumul va fi gata la sfârşitul lunii februarie . Va fi un album diferit, gândit special pentru piața de afară şi mai puțin pentru România . Este un album de muzică pop, cu piese de dragoste, la care am lucrat cu Smiley, cu Keo şi cu Desmond Child . Este greu pentru un artist de muzică pop să iasă dintre granițe . Din câte ştiu, eu sunt primul artist român care iese cu muzică pop în afară . Până acum au fost mulți artişti care au ieşit cu muzică dance . Îmi pare bine că am avut ocazia de a lucra cu oameni profesionişti pe care îi admir . Cu Simley am făcut de mult timp planuri şi am vrut să lucrăm împreună . A avut o perioadă foarte agitată, mai ales că îşi pregătea şi el albumul, şi ne-a fost foarte greu să ne întâlnim să punem ceva cap la cap, dar până la urmă am făcut şi o să avem 3 piese produse de HaHaHa Production - 3 piese foarte bune, pe care le

văd deja în concert, le-am pus în ordinea showului şi mi se pare că o să prindă foarte bine, însă nu ştiu dacă în România . Care este diferența dintre piața de afară şi cea din România? În România merge mai mult partea de concerte, mai puțin vânzarea de albume . Aceasta este tendința şi totodată avantajul pieței din România – sunt multe cântări . Şi din asta trăieşte toată lumea . E cam greu să zici că artiştii din România trăiesc din drepturi sau din vânzări de albume . Eu, împreună cu casa mea de discuri, am reuşit să vindem ceva în afara țării, piesa „Don’t Wanna Miss You” a luat discul de aur pentru vânzări în Italia pe iTunes . E un semn că pe net se mai vinde muzica . Bine, în alte țări . Italia a fost o mare surpriză pentru mine . Înainte de a lansa „Don’t Wanna Miss You” în Italia, aveam 100 .000 de vizualizări pe Youtube, acum am ajuns la peste 2 milioane . Sunt primele mele 2 milioane de view-uri pe youtube şi se datorează în mare parte oamenilor din Italia – români (care, unii dintre ei, nici nu auziseră până acum de mine) şi italieni . Lucrurile s-au întâmplat foarte repede acolo . La o lună după lansarea pe radiouri în Italia, am fost invitat să cânt la premiile MTV de acolo . A fost o surpriză plăcută când am văzut că lumea cunoştea piesa, cânta împreună cu mine . Sunt foarte primitori şi gălăgioşi în sensul bun al cuvântului . Ştiu să facă atmosferă ca tu să te simți o adevărată vedetă . Plus, atitudinea organizatorilor, a oamenilor . Faptul că trebuie să ai bodyguarzi, că altfel nu poți să treci, oamenii care te aşteaptă la hotel ca să îți ia autografe, că nu poți trece de marea de oameni care este acolo – abia atunci îți dai seama ce înseamnă . Şi asta mi se întâmplă de fiecare dată când mă duc acolo . Sunt artiştii români priviți diferit în străinătate după suc-

cesul înregistrat de Inna sau de Alexandra Stan? Chiar vorbeam zilele acestea cu sora mea, care este PR în Marea Britanie şi care a citit în presa locală un articol despre artiştii europeni cărora le este destul de greu să iasă în afara pieței lor . Cu excepția României . Erau ca exemple Alexandra Stan, Inna şi Eduard Maya . Cred că producătorii din România sunt cei care au reuşit să demonstreze că muzica se poate aprecia şi în afara granițelor . Drept rezultat, am înțeles că foarte mulți artişti din afară au început să facă comenzi pentru piese la producătorii din România . La un moment dat, marile hituri se făceau în Suedia . Pe piața internațională, marile hituri sunt făcute de un număr mic de producători . RedOne, Desmond Child . . . acum, producătorii români se numără printre ei . Ce planuri ai pentru 2012? Îmi doresc să realizez tot ce nu am reuşit în 2011: se anunță o serie de concerte în Franța pentru promovarea piesei şi a noului album . Cu siguranță, numărul concertelor va creşte şi după lansarea noului album . Pregătesc un show nou pentru concertele acestea . . . M-am gândit să fac şi un album de operă . Nu pentru România . Mai mult pentru afară şi pentru sufletul meu . Aş mai vrea să fac un proiect de dance . Un proiect de muzică de club, dar nu aşa cum suntem noi obişnuiți – cu două-trei note . O variantă care m-ar mulțumi şi pe mine . Să vedem, sunt la nivel de idei . Cum este Cătălin Josan în timpul liber? Un om norocos . De la concursul Megastar până astăzi viața mea s-a schimbat radical . Am ocazia de a petrece timp cu oameni pe care îi admiram din public până acum . Pur şi simplu mă gândesc mereu că am fost în locul şi momentul potrivit .

ARTIŞTI INTERNAŢIONALI PE CARE ÎI ADMIRĂ CĂTĂLIN JOSAN BRUNO MARS Pentru că are multe de învăţat de la el şi pentru că e un artist pop foarte bun MICHAEL BUBLE Pentru modul în care comunică cu publicul

HURTS Pentru că sunt nişte inovatori care au adus genul de muzică pe care l-au promovat Duran Duran sau Depeche Mode şi l-au promovat într-o altă variantă JAMES MORRISON, JOHN MAYER ŞI DANIEL MARRIWEATHE Pentru soundul muzicii lor JANELLE MONAE Pentru că va fi noua descoperire a muzicii

ŞI UN CÂNTĂREŢ DE OPERĂ PREFERAT Dimitri Hvorostovski

În rest . . . nu uit niciodată de unde am plecat . Cei mai buni prieteni ai mei sunt tot foştii colegi de liceu şi Conservator . Îmi petrec mult timp cu prietenii, îmi place să merg la film, stau pe 9gag (da, de când l-am descoperit dorm mai puțin), răspund fanilor pe Facebook sau gătesc . Îmi place mult să gătesc şi visez că într-o zi am să-mi deschid o brutărie .

FEBRUARIE 2012

INTERVIU

de Monica Felea

ŞTEFAN STAN Câştigătorul „Vocea României”

-am întâlnit cu Ştefan Stan într-o cafenea din Piața Amzei . „E locul unde cântam în fiecare zi de joi, înainte să particip la Vocea României”, mi-a spus el arătându-mi un colț lângă bar, unde acum se afla un roll up cu o reclamă . Spațiul este destul de mare „şi întotdeauna am avut spectatori, era măcar pe jumătate plin la cântările mele . Oamenii erau diferiți, era un flux . 80% erau femei – ele sunt mai sensibile, percep altfel .” Acum lucrurile s-au schimbat – „ pentru prima întâlnire cu fanii am avut la dispoziție un spațiu de 80 de locuri şi au venit peste 200 de persoane”, povesteşte acesta . În prezent, Ştefan Stan este un artist foarte ocupat . Telefoanele îi sună încontinuu, pregăteşte primul album din cariera sa, a lansat „You give me love” alături de Alex Velea şi a avut succes (peste 200 .000 de vizualizări în prima săptămână şi serverele blocate datorită numărului de vizualizări în ziua lansării), pregăteşte o variantă acustică, un videoclip şi un remix pentru aceeaşi piesă . Ce au spus fanii tăi de piesa pe care ai lansat-o? Părerile sunt împărțite şi e normal să fie aşa . În momentul în care părerile sunt unanime, e un semn de întrebare . Dacă există păreri pro şi contra, e foarte bine . Au fost mai multe reacții pozitive . Restul, nu au fost păreri contra, ci păreri despre cum mă văd pe mine alții – cu melodii de dragoste, de suflet . Eu am încercat să pornesc de la mic la mare . Am început cu

FEBRUARIE 2012

targetul de vârstă 16-19 ani, tineri cărora li se potriveşte această piesă - e de radio, e de club, o pot folosi ca tonuri de apel . . . Spune-ne mai multe lucruri despre primul tău album. Ce stil de piese vom găsi pe el, cum lucrezi cu Smiley şi Universal Music? Lucrez la album cu echipa HaHaHa production . Pentru primul single, „You give me love”, normal ar fi fost poate mai bine să cânt singur . Dar mi-am dorit să îl am alături pe Alex Velea . Nu pentru că este deja consacrat, ci pentru că este un artist desăvârşit . Poate nu toți îl văd aşa, dar am văzut ce poate . Toată echipa, toți oamenii de acolo înseamnă ceva pentru mine . Alături de cei de la Universal Music, sunt ca o familie pentru mine . Smiley este un om foarte cald şi prietenos, are abilitatea de a strânge în jurul lui numai oameni minunați . E darul lui . Albumul va conține 10-12 piese şi-mi doresc ca fiecare dintre voi, cei care ascultați Ştefan Stan, să vă regăsiți în măcar o piesă . Sunt convins că nu o să placă tuturor ceea ce fac eu, însă majoritatea se vor regăsi în măcar o piesă . O să fie un fel de studiu de piață . Vreau să văd ce place publicului, unde mă regăseşte, unde mă împinge . Ce vreau eu să cânt nu ştiu dacă va plăcea tuturor şi atunci va trebui să mă limitez . În ziua de azi, în muzică, e bine să fii open mind, să nu fii limitat pe o anumită structură . Care este genul de muzică de care te simți apropiat? Îmi plac foarte multe: soul, blues, swing, jazz . Dar câți ascultă? Întradevăr, ascultă mai mulți decât am crezut eu . Am rămas surprins când am făcut cântări de coveruri cu piese pe care le-am interpretat blues şi jazzy . Aceleaşi piese pe care le ştie toată lumea şi cărora leam schimbat structura şi le-am dat o altă interpretare . Şi au plăcut . Dar publicul rămâne restrâns . Nu poți sta la semafor, să asculți radio şi să adormi .

Ce a însemnat pentru tine Vocea României? Pentru mine, Vocea României a fost o şcoală . Am cunoscut oameni, am cunoscut caractere, mi-am dat seama ce înseamnă să fii fals, ce înseamnă să fii prieten adevărat, ce înseamnă să fii invidios, ce înseamnă să te bucuri sincer pentru câştigul altuia, am învățat să pierd şi să câştig . Personal, nu m-am schimbat . Sunt acelaşi Ştefan Stan . Din punct de vedere al carierei s-au schimbat foarte multe . Nu mai am timp pentru mine, dar mă bucur . Asta îmi doresc . Să cânt .

„Primul meu album va fi ca un studiu de piaţă” Care crezi că au fost atuurile tale? Carismă (din ce am auzit) şi voce . Dacă ar fi să mă judec eu pe mine, ceea ce am fost în concurs nu mi-a plăcut . La prima vedere par foarte arogant . Dar sunt un om foarte sufletist şi prietenos . Nu am ce ascunde . Am făcut prostii în viața, toți avem lucruri de care nu suntem foarte mândri . Cu cât încerci să le ascunzi mai tare, cu atât ies mai mult în evidență . Eu nu sunt un showman . Dar mă exprim . Chiar dacă nu înțelegi mereu limba în care cânt eu, te fac să o înțelegi prin mimică .

Va veni momentul în care formatul „The Voice” va ajunge şi în alte țări, iar eu voi fi invitat . Voi merge să reprezint România, să-i reprezint pe cei ce mă ascultă . Ştiu că am fost foarte contestat (şi oricine ar fi câştigat ar fi fost contestat) . Însă sunt convins că voi reprezenta fiecare român în parte, aşa cum trebuie . De asta se numeşte „Vocea României” . Dintre reprezentațiile tale din showul tv, de care te simți cel mai apropiat? Piesa care mi-a plăcut cel mai mult a fost „Bensonhurst blues” . E o piesă pe care nu o poate multă lume cânta . Mi se pare că am readus în memoria oamenilor de o categorie de vârstă o piesă pe care am relansat-o . Altfel, eram un concurent într-un concurs . Dar oamenii care nu prea se uită la astfel de concursuri şi au văzut la televizor un promo cu piesa asta, au devenit interesați . Ai păstrat legătura cu foştii colegi de la Vocea României? Ai fi dispus să faci o piesă cu unul dintre ei? Da . Dacă ar veni vreunul la mine cu o idee de piesă, aş accepta cu mare plăcere . Acum însă decizia nu e în totalitate a mea . Decizia va fi la HaHaHa Production şi la Universal Music . Păstrez legătura . Vorbesc des cu Robert Patai, cu Canaf, cu Cristian Sanda, cu Cătălin Dobre . . . cu oameni care m-au sunat, vorbim în permanență . . . Nu am timp să îi caut pe toți, m-aş bucura să mă sune, însă fiecare îşi caută acum drumul . Mai ai timp de viață personală, de pasiuni? Pasiunea mea e muzica . Mai sunt pasionat de off road şi vreau să iau parte la mai multe acțiuni umanitare . Timp pentru ele îmi voi găsi . Probabil după lansarea albumului . Dar va dura . Un lucru făcut pe grabă niciodată nu o să fie ce trebuie .

FEBRUARIE 2012

MUZICĂ DE OSCAR de Felea Monica Violeta

n fiecare an, Academia Americană de Film acordă nu mai puțin de 4 trofee pentru muzica de film. Dacă două dintre ele se referă la partea tehnică, respectiv mixaj și editare sunet, celelalte două sunt ceva mai specifice: Cel mai bun cântec original și Cea mai bună coloană sonoră. Pentru cel mai bun cântec original păreau să concureze în acest an multe nume mari din industria muzicală internațională. „Lista scurtă” a numărat 39 de piese compuse (unele și interpretate) de artiști celebi precum Mary J. Blige, Robbie Williams, Elvis Costello, Elton John sau Sinead O’Connor. Decizia Academiei Americane nu are însă nici o legătură cu celebritatea sau notorietatea, ci cu legătura pe care piesa o are cu secvenţa din film corelată. Ca atare, pe 24 ianuarie, când s-au anunțat nominalizările, doar două cântece au pornit în cursa pentru Oscar. „Man or Muppet” din The Muppets (muzica și versurile: Bret McKenzie, interpretată de Jason Segel) și „Real in Rio” din animația „Rio” (muzică: Sergio Mendes și Carlinhos Brown, versuri: Siedah Garrett; voce: The Rio Singers). Dacă e să ne luăm după fanii strânși de cele două filme și după numărul de vizualizări de

Bret McKenzie, compozitorul piesei „Man or Muppet”, este unul dintre membrii fondatori ai trupei The Black Seeds (Noua Zeelandă), o trupă a cărui stil este un amestec de dub, funck și soul. De-a lungul carierei, Bret McKenzie a câștigat un premiu Grammy pentru albumul „The Distant Future”. Piesa a mai fost nominalizată în 2011 la premiile Broadcast Film Critics Association Awards, unde a pierdut în fața unei alte piese compuse tot de McKenzie, „Life’a happy song”.

FEBRUARIE 2012

pe YouTube, piesa „Real in Rio” are cam de 6 ori mai multe șanse de câștig decât „Man or Muppet”. Pentru cea mai bună coloană sonoră concurează John Williams pentru „The Adventures of Tintin”, Ludovic Bource pentru coloana sonoră din „The Artist”, Howard Shore pentru „Hugo”, Alberto Iglesias pentru „Tinker Tailor Solider Spy” și John Williams pentru „War Horse”. Cu siguranță, cele mai mari șanse le are Ludovic Bource pentru „The Artist”. De altfel, coloana sonoră a filmului mut a câștigat și Globul de Aur (și alte 4 trofee importante) la aceeași categorie. Dacă adăugăm faptul că a fost comparat de către critici cu Johannes Brahms pentru opera din acest film, alte argumente devin de prisos. Cei de Weinstein Company pun la cale și un turneu cu o orchestră live, care va susține concerte în toate marile metropole care au fost deja cucerite de „The Artist”. Turneul va pleca din SUA (New York, Los Angeles), va trece prin Europa (Paris, Bruxelles, Londra, Geneva) și va ajunge până în Australia. Muzica din „The Artist” a fost compusă de Ludovic Bource pe baza imaginilor „și încercând să înţeleg emoția din spatele lor”, după cum a declarat artistul.

Sergio Mendez, unul dintre compozitorii piesei „Real in Rio”, este o legendă a muzicii bossa nova și creatorul piesei „Mas que nada”, reorchestrată și înregistrată în 2006 alături de The Black Eyed Peas. Brazilianul Carlinhos Brown este un cântăreț de reggae, solist al grupului muzical Timbalada, un grup de mare succes ce avea, în anii ’90, nu mai puțin de 100 de membri – percuționiști și soliști.

Live Discografie

IRON BUTTERFLY la București

ron Butterfly este una dintre trupele-legendă ale hard rockului mondial . Au intrat în istorie ca fiind prima trupă din istoria muzicii care a primit un album de platină . Formația americană a vândut nu mai puțin de 8 milioane de exemplare în primul an de lansare al celui de-al doilea album din istoria trupei, “In-A-Gadda-Da-Vida” (1968), album ce se află pe locul 31 în clasamentul celor mai bine vândute albume din toate timpurile . Până în prezent, albumul a fost vândut în peste 30 de milioane de exemplare .

eroii unor neînțelegeri din cauza cărora nu au cântat la Woodstock, deşi erau contractați (au rămas blocați în aeroport în aşteptarea unui elicopter care nu a mai ajuns), componența lor a suferit numeroase modificări încă de la înființare, dar sunt şi vor rămâne o legendă vie a rockului psihedelic .

Piesa care a dat titlul albumului este şi cea mai cunoscută piesă a trupei şi a fost înregistrată de Doug Ingle (clape şi voce), Lee Dorman (chitară bas), Ron Bushy (tobe) şi tânărul de 17 ani Erik Brann (chitară) . Mai mult, piesa s-a menținut în topurile din toată lumea timp de 140 de săptămâni (dintre care, 81 în top 10), un record pe care nu l-a egalat nimeni până acum . Cu atât mai mult cu cât vorbim de o piesă de 17 minute .

În prezent, membrii trupei Iron Butterfly lucrează la un nou album şi susțin concerte în toate colțurile lumii . Line-upul lor conține atât piese vechi, care i-au făcut celebri şi care le-au adus un număr impresionant de fani, cât şi piese mai noi . Concertul de la Bucureşti face parte din turneul european al trupei, care mai cuprinde state precum Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia şi Cehia .

Iron Butterfly s-a născut în anii ’60, când heavy metalul cucerise America . Primul lor album, lansat în 1967, a fost promovat într-un turneu în care trupa a cântat alături de nume mari precum The Doors, Jefferson Airplaine sau The Who . Şi-au câştigat notorietate cu “In-A-Gadda-Da-Vida”, au fost

FEBRUARIE 2012

Datorită numeroaselor schimbări, trupa nu se poate lăuda cu un număr mare de albume – 6 albume de studio şi două albume live . La acestea se adaugă 4 compilații şi 3 EPs-uri .

Nici unul dintre membrii trupei nu se poate lăuda cu performața de a fi stat alături de trupă pe parcursul întregii ei existențe, însă cel mai longeviv dintre ei a fost toboşarul Ron Bushy, care va fi prezent şi la Bucureşti, alături de Lee Dorman (chitară bass), Charlie Marinkovich (chitară, voce), Martin Gerschwitz (clape, voce) .

1968 HEAVY

1968 IN-A-GADDADA-VIDA 1969 BALL

1970 METAMORPHOSIS

1975 SCORCHING BEAUTY 1976 SUN AND STEEL

1970 LIVE

1968 - 2011 FILLMORE EAST

BILETE IRON BUTTERFLY Biletele pentru concertul Iron Butterfly de la Bucureşti din Hard Rock Cafe din 19 februarie au preţuri cuprinse între 90 şi 300 de lei, în funcţie de categorie, astfel: VIP: 300 lei Categoria I: 130 lei Categoria II: 90 lei

Live MINISTRY OF SOUND Arenele Romane, Bucureşti, 18 februarie 2012, Preţ bilet: 35 lei în avans, 50 lei la intrare Unul dintre cele mai de amploare proiecte dance din lume, Ministry of Sound aduce la Bucureşti în februarie nume sonore precum Global Deejays, Paul Deighton, Adrian Eftimie şi Syos . Ministry of Sound este numele unuia dintre cele mai bine cotate cluburi de dance din lume şi se află în Londra . În 1991, când s-a deschis, Ministry of Sound a câştigat public şi notorietate printr-o strategie simplă şi totuşi de succes: alcool gratis şi muzică dance . Lucrurile s-au schimbat între timp, clubul a devenit un brand de export, DJ-ii rezidenți – nume de referință în muzica dance, iar conceptul promovat are 3 priorități: calitatea sunetului, spectacolul de lumini şi designul locației . Mai mult, proprietarii şi-au deschis în 1995 şi un studio de înregistrări dedicat muzicii dance . În prezent, studioul de înregistrări s-a transformat în casă de producție şi şi-a deschis birouri în Australia, Germania şi SUA . Franciza Ministry of Sound s-a extins în toată lumea (Marea Britanie, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud şi Europa), iar evenimentele organizate sub această marcă adună anual peste 600 .000 de participanți . Evenimentul de la Bucureşti este unul dintre cele 800 de evenimente de gen care au loc în fiecare an, iar în România este organizat de Xteria (aceiaşi organizatori care au adus în România Dash Berlin sau Sander van Doorn) .

FEBRUARIE 2012

GLOBAL DEEJAYS este un trio austriac format din DJ Taylor (Konrad Schreyvogl), DJ Mikkel (Mikkel Christensen) and FLOw (Florian Schreyvogl) . A luat naştere în 2004, iar de atunci piese precum „The Sound of San Francisco”, „What a Feeling”, „Everybody’s Free” sau „My Friend” au fost prezente în topurile dance din întreaga lume şi au propulsat numele în preferințele publicului . În prezent, Global Deejays sunt în topurile internaționale datorită celor mai recente piese: „Bring It Back” (locul 8 în US Billboard Dance Charts) şi „Hardcore Vibes” . Turneele lor au ajuns în Statele Unite, Canada, Germania, Rusia, Grecia, Franța, Estonia, Elveția, Luxemburg, Slovenia, Austria, Brazilia, Paraguay şi India . PAUL DEIGHTON este unul dintre DJ-ii rezidenți Ministry of Sound şi a reprezentat brandul în întrea-

ga lume . DJ-ul mixează din 1990, dar s-a alăturat brandului în 2006, fiind apreciat de către şeful casei de producții Gung-Ho Records, Matt Stuart, care l-a numit „geniu pur al tech house-ului” . Cea mai recentă melodie, „Don’t Go”, a fost produsă alături de Richard Murray, cu contribuția vocală a artistei Lindsey .

ADRIAN EFTIMIE a mixat alături de nume mari ale muzicii electronice precum Alex Gaudio şi Sasha . A devenit cunoscut în 2004, când era DJ în Kristal Glam Club . Din 2006 şi-a început cariera de producător, iar piesa „No Side Effect” a fost preluată şi prelucrată de mulți producători români şi străini . Au urmat şi alte piese de succes precum “Desire”, “City Lights”, “Black Sea Coast” sau “Elevation” .

SYOS este cunoscut şi sub numele „The robot puts party on fire”, însă identitatea sa nu este cunoscută publicului . Costumul său unic conține un sistem integrat de elemente pirotehnice, LEDuri multifuncționale şi un mecanism ce îl ridică deasupra publicului .

Cuprins recenzii RECENZII

p. 36 – 37

FIRST AID KIT The Lion’s Roar

THE BLACK KEYS El Camino

SEAL Soul 2

KATE BUS H 50 Words For Snow

Impresionează prin lirica extrem de matură şi complexă în simplitatea ei .

Un album cu un vibe electrizant şi cu cârlige sonore la fiecare cotitură .

O muzică de ascultat în doi .

ELECTRO

p. 38 – 39

Discul are 8 piese lunguiețe, cu o atmosfera de jazzy-piano .

JAZZ & BLUES

p. 40 – 41

DJ FOOD The Search Engine

MIK KEUSEN Nalu

COLOMBO Antiques of the future

ANOUS HKA SHANKAR Traveler

Oricând cu plăcere, mereu cu încredere .

O zi glorioasă a genului, cu trimiteri cât se poate de clare la era Plump DJs .

MODESELEKTOR Monkeytown Încă un album cel puțin interesant .

COMMON The Dreamer/The Believer

112 .000 de copii vândute în prima săptămână în State .

1000NAMES Invisible Architect

Inspirația vine din acele momente magice întâmplate în concerte live .

RAEKWON Shaolin vs. Wu-Tang Versuri rele despre viața de cartier american .

Un album cursiv, direct, cu schimbări rare şi lente .

Un recital făcut cu mult curaj şi ştiință .

BRAD MEHLDAU Modern Music

Urmărim un compozitor non-jazzistic exploatând spațiile pentru improvizație .

PAT MARTINO Undeniable

Pentru toți cei care-şi doresc un jazz curat şi perceperea celui mai ridicat nivel muzical .

GARY BURTON QUARTET Common Ground

Marele atu al acestui album este reacția intrinsecă de grup .

LARRY CARLTON The Paris Concert

Un concert înregistrat la Paris în formulă de trio .

JULIAN & ROMAN WASSERFUHR Gravity

O muzică relaxată, atmosferică, cu multe elemente de jazz, scrisă şi cântată cu stil .

FEBRUARIE 2012

RECENZII

realizate de George Durbălău

SEAL Soul 2 WARNER BROS.

FIRST AID KIT The Lion’s Roar WICHITA REC

De ceva vreme încoace, de când cu netul, ca să fiu mai la obiect, descoperim o lume muzicală de-a dreptul impresionantă prin varietate și exotism. Ei bine, exotism nu este chiar cuvântul care îţi vine în minte atunci când vorbești despre o trupă suedeză. De fapt, un duo format din surori ce s-au născut în 1990, respectiv 1993 și care cântă un soi de post-folk. Americana este subgenul ce cuprinde exact cam încotro bat surorile Johanna și Klara Soderberg. „The Lion’s Roar”, lansat pe 24 ianuarie, nu este nici măcar albumul de debut (care a fost lansat în 2007) pentru prea tinerele nordice. Și totuși vorbim despre un al doilea efort discografic ce impresionează prin lirica extrem de matură și complexă în simplitatea ei, cele două artiste aducându-ne încă o dată în atenţie faptul că vârsta nu este un criteriu când vorbim despre artă. Albumul inspiră un aer de familiaritate, de discuţii la gura sobei, chiar dacă această dulceaţă este servită cu subiecte ce se întind între mortalitate și ciclicitatea naturii. Să nu uităm totuși că sunt nordice și să spunem că în acea parte de lume întotdeauna arta a avut un laitmotiv ușor întunecat, dar nu mai puţin fermecător și ofertant. Să-i spunem estetica răului, dacă vreţi, deși în cazul First Aid Kit, it is nothing but! Oricare ar fi ideile pe care vi le-a stârnit acest text, puneţi urechea de ascultaţi.

FEBRUARIE 2012

Noroc cu emisiunile-concurs de muzică „Vocea României” sau „X Factor”, că aşa ne mai aducem aminte de marii cântăreți şi standardele unor genuri ce au făcut istorie . Acum, pentru cei care se simt jigniți că am insinuat că nu ar cunoaşte Seal din altă parte, îi rog să ignore prima parte a textului, deşi, aş vrea să ştiu, sincer, cu mâna pe Biblie, când ați mai ascultat un album Seal integral, în ultima vreme? Acum retorica luând sfârşit, hai să vedem ce mai face Seal . Cover-uri . Şi nu un album, ci, iată, este la al doilea disc cu piese clasice reinterpretate . Acum lucrurile sunt discutabile . Dacă pe albumul din 2008, „Soul”, găseam piese destul de cunoscute („It’s a man’s, man’s, man’s world”, „If you don’t know me by now”), pe „Soul 2” găsim standarde mai soul, mai lente, care fac apel la ascultătorii mai pasionați ai genului . Mai mult de atât, este greu să spui exact ce aduce nou Seal în aceste piese, cu ce contribuie, dacă nu cu vocea lui şi fidelitatea/ respectul față de variantele originale . Este, cu siguranță, discutabil . Dar dincolo de toate, lectura sonoră a acestui album va aduce în atmosferă acel sentiment al erotismului temperat, al filmelor în care o cină romantică este urmată de un pahar de vin pe astfel de muzică . Muzica de pe „Soul 2” indică mişcări lente, atmosferă de relaxare şi de curtare . Este clar o muzică de ascultat în doi . Avem aici tot ce ne trebuie pentru a asezona o declarație romantică – Marvin Gaye, Al Green, Bill Withers şi altele din acelaşi film . Aşadar, dacă v-ați săturat de serile scurte şi plafonate din timpul săptămânii, luați discul, dați un play, vă turnați un pahar de ce aveți la îndemână şi adânciți-vă în discuții lungi cu persoana iubită . Uff, cam romantic textul ăsta, dar altceva nu îți inspiră muzica de pe „Soul 2”!

THE BLACK KEYS El Camino NONESUCH

The Black Keys este trupa pe care o asculţi ca să îţi dai energie în minte și călcâie. Este un grup care sună teribil de bine, de clasic în sensul american de rock. Chiar dacă este a lot of funk implicat în compoziţii. Prima tangenţă personală, așa cum s-a întâmplat probabil în cazul multora, a fost single-ul ultrapremiat (trei Grammy-uri) „Tighten Up”! Atunci am descoperit o trupă ce îi dădea cu chitara și toba (mare, pentru fanii VDV!) pe un ritm mediu, numai bun de mișcat spiritele la o petrecere cu invitaţi de 30 de ani plus! Asta nu înseamnă că acolo este targetul lor de public, dar cred că, pentru a degusta un album întreg, îţi trebuie și câteva sute de ore de ascultat clasicii, ca să știi de unde să îi iei. De data asta îi iei de pe „El Camino”, deși nu au ajuns pe drumuri, ba dimpotrivă, au ajuns cel mai sus cu ultima lor creaţie. Mai exact pe locul doi în Bollborad 200. Pe departe cea mai bună primire a unui album TBK. Al șaptelea album de studio vine cu un vibe electrizant și cu cârlige sonore la fiecare cotitură! Avem pe albumul ăsta de toate pentru toţi: rock’n’roll, soul, R&B, rockabilly și chiar surf rock. Mai puţin blues decât pe albumele precedente, ceea ce îl face mai senin și optimist. Densitatea de ritm și percuţia grea plus melodicitatea de netăgăduit face din acest album un deliciu pentru consumatorii de rock și în genere de genuri istorice, combinate și contemporaneizate. Uff, ce cuvânt lung! Dar, peste toate este un album din care fiecare poate servi ceva ce-i place, așa că, dacă nu aţi pus lăbuţa pe el, luaţi-l de unde știţi și puneţi-l pe playere să vă daţi cu bicicleta prin oraș sau cu schiurile/placa pe pârtiile însorite. Să vedeţi senzaţie!

KATE BUSH 50 Words For Snow FIRST PEOPLE/EPITAPH

Kate Bush este o artistă ce nu ar mai trebui să necesite nicio prezentare pentru cititorii de Sunete . De aceea nu e locul să dezvoltăm . Kate Bush este la al zecelea efort discografic şi la al doilea într-un singur an – un record personal al artistei . Mai mult de atât, este al doilea album lansat la propria-i casă de discuri . Fiind un nume deja consacrat, nu te aştepți ca al zecelea album să mai surprindă cu ceva . De obicei, fără lipsă de respect, artiştii mari se retrag la un moment dat sub cupola propriei lor celebrități şi propriului stil, unde stau feriți de riscuri şi experimentări . Cu toate astea, Bush nu stă locului şi s-a pus la treabă înercând să exploreze noi direcții . Ideea albumului, declară artista, a venit de la mitul ce spune că eschimoşii au cincizeci de cuvinte pentru zăpadă . Despre asta vorbeşte şi piesa care dă titlul albumului, artista mergând până acolo încât inventează singură câteva cuvinte pe care vă las să le analizați singuri . Discul are 8 piese lunguiețe, cu o atmosferă de jazzy-piano, balade inspirate de căderea fulgilor de nea şi respirând, în egală măsură, un aer ciudat, de thriller lynch-ian, cu subtile note de lightelectronica . Un album de stare, care e musai să fie degustat într-o atmosferă îmbietoare la poveşti, caldă şi în semi-întuneric . Bush has done it again!

FEBRUARIE 2012

RECENZII ELECTRO

realizate de Costel Cristea COLOMBO “Antiques of the future” IBREAKS, 2011

Oarecum nostalgic, probabil din cauza vârstei, nu-mi pot abţine pornirea nefirească de a scrie despre breakbeat. Unul dintre genurile cele mai longevive (contrar așteptărilor și discuţiilor) de pe dancefloor-urile universale, când și când, breaks-ul e reinventat de cineva ori lustruit bine și readus în zilele de glorie. Cam așa sună și albumul de faţă, o zi glorioasă a genului, cu trimiteri cât se poate de clare la era Plump DJs. Colombo este unul dintre cele mai notorii nume ale scenei breaks actuale. Cu multe single-uri ajunse în topuri și dominându-le prin vechiul proiect BSD și Kultur + Colombo, producătorul revine cu acest LP de 21 de piese, o etalare a elasticităţii genului muzical în raport cu alte influenţe, de la techno la jazz ori funk.

ALBUMUL LUNII

DJ FOOD “The Search Engine”

MODESELEKTOR “Monkeytown”

NINJA TUNE, 2012

MONKEYTOWN RECORDS, 2011

Oricând cu plăcere, mereu cu încredere când vine vorba de Ninja Tune și, mai ales, de tăticii acestui label, Coldcut & DJ Food. Au trecut 11 ani de la ultimul album în toată regula, “Kaleidoscope”, moment numai bun, am zice noi, să iasă naibii ceva nou! Se naște acest material de 56 de minute, legat, pe care Strictly Kev l-a pus cap la cap alături de colaboratori de suflet: Natural Self, Matt Johnson, J.G. Thirlwell, Dr. Rubberfunk, DK etc. Cei care au urmărit evoluţia Food în ultimii ani sunt familiarizaţi cu influenţele psychedelic rock laolaltă cu tobele inconfundabile. Aceeași poveste tripantă și în 2012 (a se citi “Zion”). Piesa “Sentinel (Shadow Guard)” se dezlănţuie cu o agresivitate perfectă, în sens pozitiv, dacă mi se permite o mică extrapolare de amorul scriiturii. În legătură cu titlul albumului, Kev declară: “the way we live every day is helped by search engines of many shapes and sizes. Some people think they control and influence how we work and play. In this case, though, the ‚Search Engine’ could be something waiting to be found out in the vastness of space…”

FEBRUARIE 2012

Legătura directă pe care o avem cu duo-ul german Modeselektor este prin TRG care s-a alăturat valului de muzică de dans experimentală și a tulit-o la Nemţia, mai exact în Berlin (informaţie tip zvon). Nu contează, important este că ne intră în atenţie încă un album cel puţin interesant, pe același stil al pionieratului în muzică. Mă înnebunește piesa “Grillwalker”, venită dintr-o zonă futurebeat pe care am auzit-o și pe la Free The Robots. Asta ca preferinţă numero uno. Apoi, apreciez colaborarea cu Anti Pop Consortium, o nebunie, ca de obicei sau cu Busdriver. Liniaritate? În niciun caz. Diversitate? Cu siguranţă!

COMMON “The Dreamer/The Believer” WARNER BROS , 2011

Nu ştiu în ce măsură Common, ex Common Sense, se bucură de aplauze şi fredonări printre masele populare dunărene, însă nenea ăsta atârnă în topuri de peste zece ani şi nu pare a da semne de slăbiciune, din contră. Drept dovadă şade ultimul album, lansat spre adulare universală în data de 20 decembrie anul tocmai trecut. Lirici isteţe, pline de fineţe pe beat-uri atmosferice, cam asta e părerea lui Common despre Hip-Hop. Când alţii discutau moartea rap-ului, artiştii îşi vedeau d-ale rimei şi mpc pentru a pune în scenă o nouă dimensiune a muzicii negre în general. Secolul 21 dă şi el din cap în continuare. LP-ul conţine 12 piese, unele criticate de presă din cauza unui aşa-numitului „diss” pe care Common îl face pe seama lui Drake, un rapper de care noi n-am auzit, deci să se tot glumească. Dacă n-am cum să vă cânt dintre rândurile revistei pentru a vă convinge, voi zăngăni niţcaiva motive financiare care dovedesc calitatea albumului, dacă mai trebuia: 112.000 de copii vândute în prima săptămână în State. De luat, ascultat, ţinut bine!

1000NAMES „Invisible Architect” PROJECT MOONCIRCLE, 2011

Ascultasem 1000names în trecut şi eram deja prins în sound-ul lor mai eclectic decât un glob de cristal. Dacă atunci, în urmă cu vreo trei ani, erau dansatori şi săltăreţi, oricum foarte melodioşi, în 2011 s-au gândit să dezvolte o altă latură a muzicii lor: cea întâmplătoare, subconştientă. Inspiraţia vine din acele momente magice întâmplate în concerte live, când muzica se naşte aiurea şi nimeni nu ştie exact cum iese un anumit pattern, dar e acolo. Mâna Invizibilului Arhitect! “It’s a mystery where the music comes from and why it sounds the way it does. We look for the answer in the garden of the invisible architect – and try just to be…“ – declară cei doi producători bulgari. Şi pentru că recenzia asta trebuie să-ţi dea un argument în plus pentru a căuta albumul, dacă îţi place experimentul muzical de forma futurebeat, te invit într-o călătorie într-acolo.

RAEKWON „Shaolin vs. Wu-Tang” EMI RECORDS, 2011

„Wu-Tang Clan ain’t nothing to fuck with!” erau nişte dude celebre care-mi răsunau din prima în ureche atunci când auzeam menţionat numele grupului american. Filosofia lor este deja o reţetă de marketing underground. Faci trupă mare. Ai succes. Lansezi albume solo. Ai succes. Pentru că fiecare membru luat în parte, mai mult sau mai puţin, este un greu al microfonului. Iar Raekwon este printre cei mai grei dintre cei grei. După ce a lăsat cu gura căscată audienţa cu albumul „Only Built 4 Cuban Linx”, Raekwon, născut în 1970 în State, readuce tema Wu-Tang în actualitate. Ce înseamnă tema Wu? Multe sample-uri cu karate şi orchestre thriller plus versuri rele despre viaţa de cartier american şi exces în general. L-aş trece deja în categoria albumelor clasice...

FEBRUARIE 2012

RECENZII JAZZ & BLUES

realizate de Berti Barbera

ontinuăm seria noilor provocări muzicale, a artiştilor care abordează ideea de nou fără să renunțe la importantele rădăcini de unde se formează întregul context muzical, asociind calitatea ca element implicit. Nu orice e vechi e învechit, la fel cum nu orice e nou e şi modern. Iar valoarea artistului din zilele noastre stă în modul în care echilibrează vechiul şi noul, adăugându-i clasă şi amprentă.

ANOUSHKA SHANKAR Traveler

MIK KEUSEN Nalu După ce l-am ascultat pe Nik Bartsch într-o profundă stare de admiraţie combinată cu uimire, vis-a-vis de noua estetică muzicală descoperită, am început să sap mai adânc în acea zonă parcă desprinsă din altă lume și să descopăr existenţa unui adevărat curent dezvoltat după acest gen de abordare muzicală, în care jazz-ul și minimalismul, mintea și mușchii, liniștea și contrastele rezonează fluent, evitând monotonia prin schimbări bine gândite de ritm, atrăgându-ne într-un ritual groovy, puternic spiritualizat și riguros alcătuit. Sha, saxofonistul lui Bartsch, a dezvoltat propriul proiect născut din sutele de concerte săptămânale din clubul din Zurich care-i reunește pe toţi acești muzicieni, un proiect intitulat Banryu, iar Mik Keusen, desprins din Banryu, dezvoltă

FEBRUARIE 2012

paradigma lui Nik Bartsh și de aceea se aseamănă izbitor în privinţa rigorii compoziţiei sau a denumirii pieselor (practic toate piesele sunt denumite prin numere cu o zecimală și nu prin cuvinte), dar prezintă clar și un unghi propriu de concepţie. Grupul său se numește Blau, la fel și primul album. În 2011 Mik Keusen lansează «Nalu», un album mai cursiv, mai direct, cu schimbări mai rare și mai lente. Percuţionistul Fredrik Gille nu trece prin atât de multe nuanţe și poliritmi, în schimb este baza secţiei ritmice, Sha, prezent și în acest proiect, are mai puţine intervenţii la saxofon, iar în pofida rigorii muzicale, piesele degajă lirism și căldură. Această mișcare muzicală pe care o putem denumi estetică elveţiană pare a fi în plină expansiune, oferindu-ne noi posibilităţi de a găsi bucurii muzicale, de a explora ineditul și de a găsi esenţialul în muzică, pe lângă ritm, melodie și armonie, și anume posibilitatea de a trăi câteva momente de pace.

Această bijuterie nu are multe conexiuni cu jazz-ul, în schimb este sigur legată de ceea ce poate face un om atunci când este conectat cu ceva de deasupra . Foarte rar simți atâta căldură şi puritate ieşind din muzica unui album care leagă Spania de India sau invers, în funcție de cine a fost primul . A existat Khatak, un dans care a ajuns în peninsulă şi a dus la ceea ce se numeşte flamenco . Anoushka Shankar, fiica lui Ravi, cel datorită căruia noi ştim despre sitar, a reuşit să desăvârşească o călătorie muzicală care ne arată legăturile dintre cele două culturi, punctele lor comune şi modul cel mai elegant de a folosi un concept actual, acela care combină sonorități şi limbaje aparent incompatibile . Anoushka foloseşte cel mai potrivit context pentru a-şi etala extraordinara virtuozitate, dincolo de tradiționalele «raga» cu care şi-a câştigat respectul până acum . Ea intră cu acest album în zona preferată a lui Nitin Sawhney, care semnează şi notele din interiorul discului, fiind în compania unor muzicieni indieni sau a unor maeştri flamenco, printre care chitaristul şi producătorul Javier Limon . Cele mai frumoase momente sunt acelea în care improvizația sitarului se contopeşte cu percuția flamenco şi pianul lui Ricardo Mino . Un recital făcut cu mult curaj şi ştiință, de la un artist care confirmă importanța ADN-ului în privința celor aleşi .

BRAD MEHLDAU Modern Music

Deja marele pianist american Brad Mehldau tratează fiecare proiect ca pe o invitație de a fi creativ şi în afara zonei de confort, acceptând orice provocare de a explora noi lumi muzicale . «Modern Music» îl aşează alături de pianistul Kevin Hays şi pe compozitorul Patrick Zimmerli, implicat inițial ca producător şi devenit un important element în şlefuirea muzicii . Această sesiune este fascinantă nu doar prin combinarea jazz-ului cu muzica gen Zimmerli, Steve Reich sau Philip Glass, ci şi prin ocazia pe care o avem să urmărim un compozitor non-jazzistic exploatând spațiile pentru improvizație . Totul se desfăşoară ca un dialog deschis şi empatic între cele două piane, cu un Mehldau tipic în momentele de improvizație şi elegant în abordarea temelor cu sound mai cameral . Un concert la patru mâini, plin de surprize, cu Brad Mehldau şi Kevin Hays .

PAT MARTINO Undeniable

Pat Martino a uitat complet să cânte la chitară după ce, în 1980, a fost supus unei operații de tratare a unui anevrism cerebral . Revenirea lui a fost pe măsura debutului, a doua sa naştere ca artist dovedind încă o dată că dacă eşti ales, nimeni şi nimic nu-ți poate lua darul . Unul dintre cei mai personali instrumentişti proveniți din jazz, care în tinerețe a cântat deseori alături de orga Hammond, îşi menține afecțiunea față de acest inimitabil instrument întrun concert alături de saxofonistul Eric Alexander, de bateristul Jeff Tain Watts şi de organistul Tony Monaco . Pentru toți cei care-şi doresc un jazz curat şi perceperea celui mai ridicat nivel muzical, imposibil de contestat, acest album poate fi una din alegerile cele mai inspirate .

GARY BURTON QUARTET Common Ground

The New Gary Burton Quartet înseamnă foarte tânărul Julian Lage – chitară, Scott Coley – bass, Antonio Sanchez baterie şi, desigur, Gary Burton, unul dintre cei mai mari vibrafonişti din istorie, intrat în al şaselea deceniu de activitate . Vârste diferite, stiluri diferite, dar minunat armonizate de muzica şi eleganța unui artist care întotdeauna, pe lângă imensa valoare artistică, s-a remarcat prin flerul cu care alege tinerii muzicieni . «Common Ground» sună unitar, familial, cu o claritate aproape ireală şi datorită faptului că toți cei patru membri ai grupului au contribuit la capitolul compoziție . Marele atu al acestui album este reacția intrinsecă de grup, fluența cu care muzicienii comunică . Secția ritmică prezintă mai puține solouri, în schimb dau impresia că au studiat împreună zi şi noapte, timp de ani de zile . Common Ground este un album care arată exact nivelul muzicienilor implicați .

LARRY CARLTON The Paris Concert

Larry Carlton este unul dintre cei mai înregistrați chitarişti, stilul său făcându-se recunoscut pe toata aria notelor albastre, ajungând la un nivel de rafinament care poate fi oricând un obiect de studiu pentru chitariştii mai tineri . Noul său material descrie foarte clar nivelul acestui muzician, piesele alese trecând prin mai multe stiluri, ca un fel de retrospectivă a unei cariere de peste 40 de ani, cu accent pe forma de blues . Este vorba despre un concert înregistrat la Paris în formulă de trio, alături de fiul său Travis la chitară bas şi de bateristul Toss Panos . O delectare pentru toți iubitorii de muzică instrumentală şi o lecție pentru toți cei atraşi de instrumentul cu 6 corzi .

JULIAN & ROMAN WASSERFUHR – Gravity Fraţii Julian & Roman Wasserfuhr, tinerii muzicieni germani, trompetist, respectiv pianist, și-au început devreme activitatea discografică. Al treilea album al lor se numește «Gravity» și conţine o muzică relaxată, atmosferică, cu multe elemente de jazz, scrisă și cântată cu stil, ieșind cu fermitate din zona în care muzicienii fac concesii jenante doar ca să fie pe plac unui public suficient. Maturitatea celor doi fraţi începe să se arate, manifestându-se prin controlul asupra instrumentului și, cel mai important, nu lungesc la nesfârșit solourile și nu cântă doar pentru ei. Secţia ritmică de pe acest album este excepţională, cu Lars Danielson la bas și Wolfgang Haffner – baterie, una dintre cele mai bine legate secţii ritmice din jazz-ul european actual. Fiecare instrument beneficiază de claritatea care i se cuvine și chiar dacă uneori abordarea alunecă ușor spre o zonă mai zaharisită, nimic din ceea ce se întâmplă nu ne dă impresia unei producţii smooth jazz, ci dimpotrivă, ne arată o cale prin care tinerii muzicieni se pot exprima la același nivel cu precursorii lor.

FEBRUARIE 2012

RECENZII

De George Durbălău

RAMMSTEIN . GERMANY . RAMMSTEIN Made in Germany

Despre Rammstein nu este greu să-ți dai cu părerea, şi asta se întâmplă deoarece atunci când ceva este unic, orice redactor ştie că ai de ce să te legi în text! Acum, evident, pare că dau din casă, dar pentru că cititorii noştri sunt cel puțin la fel de inteligenți ca noi, au intuit că aşa se construieşte un text . Şi, pe de altă parte, adevărul este că într-adevăr, Rammstein este o trupă unică . Şi asta pentru că vin dintr-o țară care este foarte controversată, cel puțin pentru mine . Muzical, Germania a dat cele mai importante nume din istoria muzicii clasice, aici a înflorit tot ce putem numi rădăcinile muzicii moderne . Şi de asta nimeni nu se îndoieşte . Pe de altă parte, germanii sunt considerați a fi un popor rece, calculat, un popor de ingineri . Calcul, exactitate, tehnică . Mai sunt scriitorii romantici, care din nou schimbă perspectiva . După care mai ştim că cele mai agresive muzici mainstream, în special electronicele, au venit tot de acolo . Aşadar, cu astfel de contradicții (şi am numit doar câteva), Rammstein a fost răspunsul cel mai pregnant din istoria modernă a Germaniei . Agresivitatea,

FEBRUARIE 2012

şocantul, dar şi melodia şi cele câteva balade (dark şi ele) au făcut ca exprimarea tuturor frustrărilor să îşi găsească cea mai potrivită formă . Şi asta nu numai pentru germani, ci şi pentru celelalte popoare, cu alte estetici şi istorii . Rammstein a vândut peste 15 milioane de albume de la formare, plus că celebritatea lor a trecut multe granițe închise până atunci, ceea ce i-a transformat în cea mai de succes trupă germană din toate timpurile . Şi să nu uităm că artiştii nu au făcut prea multe concesii . Ei cântă în limba germană şi cu toate astea limbajul exprimării artiştilor este universal . Cât despre show-urile lor pirotehnice nici nu cred că mai e cazul să vorbim, imaginile ce au împânzit netul (foto sau video) fac cât o mie de cuvinte, ca să folosesc un stereotip . Poate că se cunoaşte mai puțin faptul că în 2010, la Madison Square Garden, la primul show în zece ani al trupei în America, cele 20 .000 de locuri/ bilete s-au epuizat în 15 minute! Aşa că, acestea fiind spuse, „Made In Germany”, best-of-ul recent lansat, stă mărturie pentru cele enumerate aici! Jawohl! Albumul este disponibil pe www .getmusic .ro .

Discografie 1995 „HERZELEID”

1997 SEHNSUCHT

2001 MUTTER

2004 REISE, REISE

2005 ROSENROT

2009 LIEBE IST FUR ALLE DA

RECENZII

GOTYE

Oglinzile sunt construite

Recomandări: „Somebody That I Used To Konw”, „Smoke and Mirrors”, „Making Mirrors”, „Bronte”. Și restul albumului. Albumul este disponibil pe www.getmusic.ro.

FEBRUARIE 2012

tiu că în paginile astea am mai folosit treaba asta cu artistul care îţi rămâne în urechi și nu mai iese, dar nu mă pot abţine să mă repet, mai ales că, cu mâna pe iPod vă spun – după ce am ascultat „Somebody That I Used To Know” am rămas la fel de marcat. Lipici audio, așa se numește! Acum, însă, povestea este alta. Gotye nu este un începător și piesa amintită mai sus nu este o întâmplare. De origine australian, artistul este deja la al treilea album, o mică nestemată, dacă mă întrebaţi. Și dacă nu mă întrebaţi, vă veţi convinge singuri! Succesul și expunerea în topurile care contează a venit odată cu albumul „Like Drawing Blood” (2006), un disc ce a lovit puternic, devenind al unsprezecelea album australian din toate timpurile, iTunes l-a declarat albumul anului 2008 (când l-au lansat ei) și în Marea Britanie a devenit un cult instant. Cam greu de urmat o astfel de creaţie, ceea ce nu este departe de realitate, ţinând cont că următorul și cel mai recent album al australianului a fost construit pe întinderea a doi ani și jumătate. „Making Mirrors” este un demers artistic de o cu totul altă natură,

dar la fel de fascinant. Dacă pe „Like...” Gotye a folosit foarte multe sample-uri culese de pe diverse viniluri, de data asta a recurs la o metodă total diferită, mai exact, după cum declară artistul, „am ajuns să fac sample-uri din noile mele instrumente vintage, notăcu-notă, reușind să creez, practic, noi instrumente virtuale”. Artistul mai observă că poate fi un proces foarte lent și obositor, dar poţi ajunge să cunoști un instrument mult mai bine. Ceea ce mă face să ajung la album – într-adevăr, discul „Making Mirrors” este o ţesătură sonoră aparte, lucrată și gândită din perspectiva unui artist care petrece foarte mult timp cu instrumentele sale (nu puţine la număr) și ajunge să le înţeleagă la nivelul la care le poate pune în valoare reușind să le dea un glas nou. Cu adevărat o muzică originală ce seamănă cu totul și cu nimic în egală măsură, unic și șlefuit cu măiestria unui giuvaiergiu. Oglinzile sunt construite să reflecte lumea acustică prin excelenţă a lui Gotye în sufletul de audiofil din fiecare. Luaţi-va o mică pauză și degustaţi „Making Mirrors”. Relaxare și instrospecţie. Ce vreţi mai mult?

CE SE-AUDE ACOLO?

documentar de Berti Barbera

V-am propus prin această rubrică să aflăm cât mai multe despre instrumentele pe care le distingem când ascultăm muzică, despre sunetele mai speciale şi mai puțin cunoscute, pentru a înțelege şi mai bine ce şi de ce ascultăm. Cea mai bună metodă de a afla adevărul este să-l obținem de la artiştii care îşi dedică tot timpul instrumentului respectiv, ajungând să se identifice cu el. Despre violoncel vom afla de la Răzvan Suma, unul dintre cei mai valoroşi tineri muzicieni care încă nu au plecat definitiv din țară. El pregăteşte un turneu în luna martie, în care va prezenta integrala suitelor pentru violoncel solo compuse de J.S. Bach.

DESPRE VIOLONCEL cu Răzvan Suma

orice instrument. Apoi, când începe treaba serioasă, nu prea mai ai timp de agăţat. În muzica clasică nu prea există «groupies», dar se mai întâmplă. Recent, înainte de o repetiţie la Pitești, am fost urmărit și abordat de două americance de care nu am mai scăpat până când nu au intrat la repetiţie. După aceasta, mi-au mărturisit pe Facebook că au avut parte de una dintre cele mai fericite zile din acea perioadă. Nu știu cum ar fi fost dacă nu aș fi fost căsătorit și fericit. Ai avut de ales instrumentul la care să cânți, când erai mic? Ce te-a trimis către violoncel ? Părinţii mei, muzicieni fiind, își doreau să fac vioară, la fel ca fratele meu mai mare. Dar pentru că nu aveam auzul suficient de dezvoltat, din lipsă de exerciţiu părând un afon, ei s-au gândit să mă trimită la un instrument unde concurenţa era mai redusă, cel puţin teoretic. Aș putea spune că am intrat pe pile la admiterea din clasa 1-a. De ce nu ai ales chitara? Cu violoncelul nu prea poți agăța fete în parc. La început merge să agăţi cu

FEBRUARIE 2012

Vorbeşte-mi despre violoncel. Rădăcinile violoncelului se trag din vioară, cu toate că unii susţin ideea că s-ar trage din viola da gamba, un instrument medieval, care încă este folosit în lucrările de gen. Singurul element comun dintre violoncel și viola da gamba este poziţia iniţială folosită. Cu vioara, în schimb, violoncelul are mult mai multe elemente în comun : acordajul în cvinte, lipsa tastelor și elemente de construcţie sunt doar câteva dintre ele. Interesant este faptul că violoncelul era folosit și la anumite evenimente unde trebuia să se cânte din mers, de aceea, până

acum 150 de ani, exista o gaură în spatele instrumentului prin care se atașa un cârlig agăţat de gât. Acest dispozitiv asigura mobilitatea instrumentului și a instrumentistului. La început coardele erau făcute din intestine de animale. Abia la începutul secolului XX tehnologia a permis înlocuirea acestora cu coarde din metal. Încă se folosesc coarde din intestine, dar materialul a fost înlocuit cu unul sintetic, mult mai stabil din punctul de vedere al acordajului. Ca să-ţi fac o dezvăluire, acum câţiva ani, când am înregistrat împreună albumul «Stringasong», am folosit pentru prima oară coarde de maţ. Le-am abandonat ulterior, revenind la metal. Tu abia acum afli asta. De regulă, faţa cutiei de rezonanţă este din lemn de molid, iar spatele, gâtul și capul sunt din paltin. Limba atașată de gât este din abanos, arcușul este din lemn de pernambuc, iar părul este din coadă de cal. Pablo Casals a fost primul muzician care a atașat la violoncel piciorul de sprijin. Eu am privilegiul de a cânta la un violoncel Adolph Maucotel fabricat în 1849. La vârsta de 6 ani, când începi, nu ești pregătit

să iei decizii pentru tine, nu știi să spui dacă îţi place sau nu un instrument anume. Dar pe principiul «pofta vine mâncând», începi să-l îndrăgești și să-l faci parte din corpul tău. El are locul lui special în viaţa mea, în casa mea, în familie, în avion și oriunde sunt alături de el, adică aproape tot timpul. Cum te-ai apropiat atât de mult de Bach ? Începând de pe la 12 ani, programele școlare impun părţi din suitele de Bach la fiecare examen. Ceea ce mi se pare normal, pentru că ești obligat, ca viitor muzician, să cunoști aceste lucrări de bază în literatura instrumentului. Dar de la a le cunoaște parţial în școală până la a le aborda integral e nevoie de mult curaj și chiar și de un dram de inconștienţă. În acest interval, interpretarea lucrărilor trece prin mai multe schimbări esenţiale, până la a căpăta o formă unitară și personală. E o chestiune de ani pentru a descoperi frumuseţea incredibilă a acestor lucrări și de a te menţine total implicat. Sunt cel puţin cinci ani de când am decis să abordez integrala acestor suite. Sunt două ore și un sfert în care fiecare notă trebuie perfect calibrată în funcţie de celelalte. E ca un lanţ în care o notă preia energia celeilalte și o transmite la următoarea. Cum a tratat Bach violoncelul în muzica lui ? Fiecare dintre suite este formată dintr-un preludiu, urmat de dansuri în această ordine: allemande, courante, sarabande, menuete, respectiv bouree și giga. Cu toate că sunt dansuri, cu siguranţă nu se dansa pe ele, ci erau ascultate în saloane, fiind mult diferite și de muzica sacră, scrisă cu

predilecţie de Bach. Studiile specializate pe baroc pe care le-am definitivat la Boston, în Olanda sau Elveţia mi-au deschis perspectiva și apetitul pentru acest demers care în acest moment, înainte de turneu, mă solicită în cel mai înalt grad. Sunt ca un sportiv în cantonament. Și chiar dacă nu cânt pe un instrument preparat în stil baroc, sunt conectat la maniera acelor vremuri. Ce te ține, ca spectator, atent la două ore de violoncel solo? În primul rând scriitura, care tinde spre perfecţiune. Alternanţa dintre tempouri, dinamica și varietatea tonalităţilor dintre suite sunt atât de bine proporţionate, încât nu simţi nevoia să schimbi nimic, parcă n-ar exista alternativă la această formă. Și ar mai fi calitatea artistului de a reda energia acestor lucrări de referinţă, puterea lui de a te menţine implicat. Prin ce oraşe trece turneul şi în ce perioadă se desfăşoară? Turneul naţional «Vă place Bach ?» începe pe 1 martie la Brașov și trece prin Bistriţa, Baia Mare, Pitești, Bacău, Dumbrăveni, Suceava, Tîrgu Mureș și București. În fiecare dintre aceste orașe există deja un public pregătit pentru acest gen de muzică, mai ales că am trecut și în formula de trio prin ele. Interesul meu este să arăt accesibilitatea acestei muzici și să măresc numărul de adepţi ai acesteia. Artistul care prin interpretarea lui dă impresia că totul este o joacă atrage publicul în ea, creând o stare de confort. Îmi doresc să văd cât mai mulţi oameni care vin la asemenea concerte. Ce necesită întreținerea unui violoncel ?

Se spune că instrumentul la care cânţi este oglinda propriei tale persoane. Cu toate că nu sunt un om foarte organizat, iar ordinea lucrurilor uzuale îmi scapă uneori, pot spune că instrumentul la care cânt este într-o stare impecabilă, întotdeauna, pentru că nu concep a fi altfel. Nu e întotdeauna confortabil să ai în grijă o piesă atât de valoroasă, dar privilegiul de a-l folosi depășește orice dificultate. Ce faci când ai nevoie de linişte? Închid telefonul. Ce muzică asculți? Pe lângă muzica clasică, în mediul căreia încerc să o cresc pe fiica mea, ascult foarte multă muzică din America Latină, nu numai pentru că sunt îndrăgostit de acea zonă din toate punctele de vedere, ci și pentru că în ea găsesc o stare de balans și relaxare cum nu găsesc în altă parte. Atât ca instrumentist, cât și ca ascultător de muzică, am trecut recent prin diverse experienţe foarte interesante și sunt în continuare deschis spre a găsi forme noi de expresie. Una dintre acestea s-a derulat în decembrie, când am abordat împreună cu Trio Strad un repertoriu inedit, care combină rigoarea clasică cu libertatea din jazz și bucuria din muzica latino americană. Tot în cadrul acestui proiect am avut plăcerea de a colabora cu Julio Santillan, un foarte talentat muzician argentinian, care ne-a oferit niște orchestraţii încântătoare. Practic nu există final la niciunul din drumurile alese de un artist, dar parcursul este fascinant.

FEBRUARIE 2012

SUNETE LA HARD ROCK CAFE

LIVERPOOL - “LOVE ME DO” SÂMBĂTĂ, 4 FEBRUARIE, ORA 22.30

Vino sâmbătă seara la primul concert aniversar “Love Me Do”, dedicat uneia dintre cele mai faimoase şi de succes trupe din istoria muzicii – The Beatles. Spectacolul, care îi va avea ca invitaţi pe Dan Helciug (Spitalul de Urgenţă), Cornel Ilie (Vank) şi Amalia Ştefania (Blaxy Girls), va celebra 40 de ani de la lansarea singleului “Love Me Do”, piesa care le-a adus celor patru artişti consacrarea pe piaţa muzicală britanică şi prima poziţie în topurile americane. Show-ul nu va fi unul deloc uşor de uitat - membrii trupei Liverpool promit o reprezentaţie totală, cu proiecţii de filme, vestimentaţie adecvată, prezentări ale melodiilor şi influenţe originale de blues şi jazz care vor reînvia hiturile The Beatles. Preţul unui bilet la concert este de 25 de lei.

COMPACT

JOI, 9 FEBRUARIE, ORA 21.00 Paul Ciuci și trupa Compact cântă pentru prieteni joi, 9 februarie, de la ora 21.00, la Hard Rock Cafe. Va fi ca altădată, o voce imposibil de uitat, brichete aprinse la refren și cântecele care au cucerit câteva generații, de la „Fata din vis”, seducătoare și acum, la 30 de ani, până la celebrul “Cântec pentru prieteni”, care însuflețea cândva mii de studenți adunați la Forumul din Costinești. “O noapte şi o zi”, “Să te gândești din când în când la mine”, “Dă-mi o veste” - Compact aduce la Hard Rock Cafe cele mai frumoase piese din epoca pletelor ascunse în agrafe și a blugilor evazați, răscolind amintiri din tinerețea unei generații. Biletele sunt disponibile la preţul de 30 de lei la Hard Rock Cafe.

IRON BUTTERLFY

DUMINICĂ, 19 FEBRUARIE, ORA 20.30 Duminică, 19 februarie, de la ora 20:30, legendara formaţie americană Iron Butterfly va concerta la Hard Rock Cafe. Concertul face parte din turneul european al trupei, care mai cuprinde state precum Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia şi Cehia. În deschidere va cânta trupa

FEBRUARIE 2012

Raygun Rebels (Germania/SUA). Iron Butterfly este prima formație din lume care a obținut „Discul de Platina” şi care a stat 140 de săptămâni în topurile americane. Trupa şi-a adus aportul la transformarea rock-ului psihedelic în ceea ce va purta numele de HEAVY METAL. Anul 2007 este considerat anul înfiinţării RAYGUN REBELS (Germania/SUA). Misiunea era clară: „Rock’n’Roll… simple, loud and in your face”. Preţul biletelor diferă în funcţie de categorie: Categoria VIP – 300 Ron (întâlnire cu trupa, fotografii, autografe). Categoria I – 130 Ron (loc la mese) Categoria II – 90 Ron (în picioare) După achiziţionarea biletelor din categoria I şi VIP, vă rugăm să sunaţi la 021 206 6261 pentru a vă rezerva locuri la mese. Accesul publicului se va face începând cu ora 19:30.

VAMA

JOI, 23 FEBRUARIE, ORA 21.00 - CONCERT Fă-ţi loc în calendar pentru unul dintre cele mai aşteptate concerte ale iernii! Tudor Chirilă şi colegii săi de trupă vin pentru prima dată la Hard Rock Cafe cu cel mai nou single: “Copilul care aleargă către mare”. Te vei bucura de un playlist de excepţie, ce va include hiturile Vama Veche, piese de pe albumul „Vama” şi compoziţii de pe viitorul album pe care trupa îl pregăteşte! Biletele la concert au preţul de 40 de lei.

CONCERT DEVOTEES – TRIBUTE DEPECHE MODE SÂMBĂTĂ, 25 FEBRUARIE, ORA 22.30

Hard Rock Cafe te invită să asculţi live hiturile Depeche Mode care au marcat trei decenii de muzică şi au influenţat generaţii întregi de fani. “Enjoy The Silence”, “World In My Eyes”, “No Good” sau “Walking In My Shoes” vor fi interpretate de Devotees, una dintre cele mai apreciate formaţii tribut din Europa a celebrei trupe britanice. Cu şase ani de carieră muzicală închinată exclusiv trupei Depeche Mode, Devotees se inspiră în concertele sale din atmosfera celebrului documentar 101, realizat de membrii trupei Depeche Mode în 1989. Biletele la concert au preţul de 40 de lei.

HARD ROCK CAFE Restaurantul rock’n’roll

ard Rock Cafe București este un restaurant „casual dinner”, un loc primitor în care toată lumea este binevenită, indiferent de vârstă sau clasă socială, atâta timp cât sunt iubitori de muzică de calitate și mâncare bună. Deschis la începutul anului 2008 în parcul Herăstrău, localul dispune de 300 de locuri în interior și 200 pe terasă, precum și de o parcare spaţioasă pentru clienţii săi. Meniul conţine antreuri, fripturi, paste, salate, burgeri, deserturi, toate acompaniate de cocktailuri delicioase.

Hard Rock Cafe este mai mult decât un restaurant în care poţi mânca bine sau poţi asculta muzică de calitate. Compania este cel mai mare colecţionar și expozant al obiectelor care au aparţinut artiștilor muzicali ai ultimilor 50 ani, transformând restaurantele în adevărate muzee ale muzicii. Colecţia de obiecte memorabilia este fără precedent: peste 80.000 de piese expuse prin rotaţie în toate cele 150 de restaurante din lume.

Experienţa este desăvâr desăvârșită cu o vizită în Rock Shop, magazinul de suveniruri, în care sunt comercializate produse marca Hard Rock: tricouri create de artiști celebri, insigne în ediţie limitată, brichete, șepci, pahare, etc.

DIN FELURILE PRINCIPALE VĂ RECOMANDĂM:

HICKORY SMOKED BARB-QUE RIBS - costiţe de porc afumate servite cu sos BabB-Que, cartofi prăjiţi, salată Coleslaw și fasole Ranch. TWISTED MAC & CHEESE - piept de pui la grătar servit cu paste Cavatappi, cu sos condimentat, din 3 feluri de brânză LEGENDARY BURGER – burger tradiţional american din carne proaspătă de vită, asezonată cu bacon la cuptor, 2 felii de brânză și inele de ceapă crocante, servit cu cartofi prăjiţi.

CA DESERT PUTEŢI ALEGE:

APPLE COBBLER - plăcintă caldă de mere servită cu îngheţată, miez de nucă și sos caramel CHEESE CAKE - prăjitură originară din New York, cu brânză cremoasă, cu blat din nuci și biscuiţi crocanţi, servită cu sos delicios de căpșuni. BROWNIE - blat de ciocolată, îngheţată de vanilie, nucă, frișcă și sos de ciocolată.

În HRC București sunt expuse costume de scenă, chitare clasice și alte instrumente, postere, coperţi de albume, LP-uri de aur și platină, fotografii și multe altele, cum ar fi: chitara lui Richie Sambora (Bon Jovi), Bruce Springsteen sau David Gilmour (Pink Floyd), un costum purtat de John Lennon, o ţinută de scenă creată special pentru Elton John, bustiera Madonnei sau jacheta pe care Michael Jackson a purtat-o în videoclipul “Beat It” etc. În total, peste 300 de obiecte originale pot fi admirate de iubitorii de muzică bună.

JUMBO COMBO Cel mai popular aperitiv este platoul Jumbo Combo, care conţine pacheţele de primăvară Santa Fe cu spanac, salsa și brânză, aripioare picante de pui, cartofi copţi gratinaţi cu brânză Ceddar și bacon, inele de ceapă pane și piept de pui Tupelo pane. Platoul e acompaniat de patru sosuri delicioase: Blue Cheese, Barbeque, Honey Mustard și Guacamole Ranch. Un platou se servește la 2-3 persoane.

aseme Hard Rock Cafe este de asemenea cunoscut pentru concertele live organizate săptămânal, seri de Karaoke și petreceri tematice. Pe scena Hard Rock Cafe au susţinut concerte mari nume ale muzicii românești și internaţionale, printre care: John Hammond, New Model Army, The Rasmus, Louisiana Red & Blues Wire, John Lawton, Coco Montoya, Holograf, Iris, Johnny Răducanu, AG Weinberger etc. Info: - Orar: 12.00-01.00 - Adresa: Șos. Kiseleff 32C, Parc Herăstrău - Telefon: 021 206 6261 - Email: sales@hardrockcafe.ro - www.hardrock.com/bucharest

FEBRUARIE 2012

Cuprins concerte SUNETE RECOMANDĂ p.52

Concerte Rock

p.54

Concerte în Europa

p. 62

Opeth

Una dintre revelaţiile muzicii rock progresive a ultimului deceniu.

Concerte Electro Äl Jawala!

Cu mari influenţe balcanice, muzica lor este condimentată cu soul, ska, electro-swing, carribean şi elemente de dub.

p.55 Coldplay

Direcţia 5

Cei de la Coldplay îşi continuă turneul început anul trecut.

Un concert special pentru îndrăgostiţi.

Elvis Costello

Legendarul artist aduce conceptul “Spectacular Spinning Songbook”.

Bonobo

Un artist ce foloseşte sounduri clasice şi beaturi moderne, combinate cu voci calde.

Ţapinarii Holograf

Formaţia va lansa un nou album cu piese de dragoste, „Love Affair”.

Un concert ce face parte din turneul AntiValentine’s Day.

Lydia Lunch

Unul din fondatorii mişcării No Wave vine în concert la Bucureşti.

Concerte JAZZ

p.56

Luiza Zan

O artistă ce trăieşte pentru muzică, făcând parte din ceea ce cântă.

Snap! Diary Of Dreams

Un concert ce face parte din turneul de promovare al celui mai recent material discografic, Ego:X.

Un show gândit special pentru Valentine`s Day

E.M.I.L., H8, Up To Eleven şi Ska-nk - Anti-Valentine’s Party

Concerte CLUBURI Dilated Peoples

p.58

Cei ce se află în permanenţă la limita dintre mainstream şi underground.

Radiohead

Radiohead vor pleca într-un turneu european în perioada 30 iunie – 15 iulie.

Bruce Springsteen

Bruce se află şi el într-un turneu european.

Black Sabbath

Cei de la Black Sabbath vor porni într-un turneu ce îi va aduce pe scenă în formula originală.

The Cranberries

Turneul de promovare al albumului “Roses” va ajunge în Europa în lunile iunie şi iulie.

FEBRUARIE 2012

Sunete recomandă HOLOGRAF - LOVE AFFAIR

DIARY OF DREAMS

24 Februarie 2012 Sala Polivalenta Bilete: 75, 100, 120, 150, 200 lei

29 februarie The Silver Church Preţ bilete: 50 de lei în avans, 70 de lei la intrare

D ÄL JAWALA! 2 februarie Kulturhaus Bilete: 20 lei în avans, 30 lei la intrare

l Jawala!, tradus din limba arabă, înseamnă călătorii prin lume . Muzica trupei germane este rezultatul experienței acestei călătorii . Piesele lor sunt bazate pe o poveste sau o fotografie: o nuntă țigănească în suburbia oraşului Bucureşti, o sală de repetiții în Koln, un magazin de muzică din Istanbul, un drum de țară prin Shanghai, un restaurant cu ieşire la stradă în Toulouse sau doar un jam-session pe malul Mării Negre . Cu mari influențe balcanice, muzica lor este condimentată cu soul, ska, electro-swing, carribean şi elemente de dub . Äl Jawala! au experiență de 15 ani şi au fost numiți adesea „cei 5 ambasadori ai curentului Balkan Big Beats” . Cel de-al şaselea lor album, numit The Ride, în turneul căruia se vor afla la clubul Kulturhaus din Bucureşti, aduce un nou concept în trupă, cel vocal . Pe lângă cei cinci membri, care-şi pun vocile la contribuție, invitații speciali de pe album Flo Mega (voce), Roman Zaytsev (voce) şi Wolfgang Zumpe (trompetă/trombon) îşi aduc ajutorul pentru finalizarea unui sound frumos îmbinat .

FEBRUARIE 2012

e Dragobete, cei de la Holograf pregătesc fanilor lansarea unui nou album cu piese de dragoste, „Love Affair” . Albumul conține unsprezece piese „surprinzătoare şi heterogene, ce aduc un sunet proaspăt şi un mesaj pornit din ”afacerea” de o viață a Holografului: DRAGOSTEA” . Piesa pe care cei de la Holograf au lansat-o deja de pe acest album se numeşte „Nu mai e timp” şi este un duet cu soprana Angela Gheorghiu .

rupul german Diary Of Dreams revine în România pentru un concert ce va avea loc în data de 29 februarie, în Silver Church . Formația îşi va promova cu această ocazie cel mai nou material discografic, intitulat Ego:X, lansat pe 26 august, 2011 . Diary of Dreams este considerată una dintre cele mai bune trupe de darwave la nivel internațional . Proiectul Diary of Dreams a fost inițiat de către Adrian Hates, la sfârşitul anilor ’80 .

ÄL JAWALA! 2 februarie Kulturhaus

NOPŢI ALBASTRE“ 16 februarie Sala Palatului

DILATED PEOPELS 2 februarie The Silver Church

MINISTRY OF SOUND 18 februarie Arenele Romane

BONOBO 3 februarie Atelierul de producţie

LYDIA LUNCH 23 februarie Kulturhaus

COMPACT 9 februarie Hard Rock Cafe

FUTURE SOUNDS FESTIVAL (SLOW MAGIC, SELEBRITIES, YOON, SUNRAZS) 24 februarie Safe House

EL NEGRO – TRIBUT BOB MARLEY 10 februarie Wings Club VALENTINE`S DAY CU DIRECŢIA 5 14 februarie 2012 Sala Palatului SNAP! 14 februarie The Silver Church E.M.I.L. 14 februarie Fabrica ŢAPINARII - ANTI-VALENTINE’S DAY 14 februarie Club A GABRIEL COTABIŢĂ “25 DE ANI DE

HOLOGRAF - LOVE AFFAIR 24 februarie 2012 Sala Polivalentă BORN FROM PAIN 28 februarie Fabrica DIARY OF DREAMS 29 februarie The Silver Church OPETH 29 februarie Jukebox Venue TOTO CUTUGNO 29 februarie Sala Palatului

de Monica Felea

FEBRUARIE, PRO ŞI CONTRA VALENTINE`S DAY

una februarie stă sub semnul inimioarelor de catifea, căţelușilor de pluș, trandafirilor roșii sau . . . a berilor cu băieţii și a declaraţiilor mai puţin ortodoxe gen „ești frumoasă, dar te strică faţa” . Ca în fiecare an, Bucureștiul este împărţit în două: pro și contra Valentine’s Day .

PRO:

CONTRA

VALENTINE`S DAY CU DIRECŢIA 5 14 Februarie 2012 Sala Palatului Preţ bilete: 50, 70, 150 de lei

ŢAPINARII - ANTI-VALENTINE’S DAY 14 Februarie 2012 Club A Intrare: 10 lei

a Sala Palatului, avem Direcția 5 cu un concert special pentru îndrăgostiți, care a devenit deja tradiție . Pe rețeta melodiilor de dragoste care i-au consacrat, băieții promit că vor crea atmosfera specifică celei mai romantice zile din an . Şi ca să fie siguri că se țin de promisiune, alături de trupă vor urca pe scenă unele dintre cele mai îndrăgite voci feminine româneşti : Monica Anghel, Paula Seling, Giulia, Anda Adam, artiste cu care Direcția 5 a colaborat de-a lungul timpului .

VALENTINE`S DAY EXTRAVAGANZA – CONCERT SNAP! 14 februarie 2012 The Silver Church Preţ bilet: 49, respectiv 79 lei categoria VIP

nap!, trupa care a cântat în 1992 în deschiderea concertului susținut de Michael Jackson la Bucureşti, s-a înființat în 1989 în Germania . Primul mare succes al trupei a fost piesa “The Power”, urmată de alte hit-uri internaționale precum „Oops Up“, „Cult of Snap“, „Mary Had A Little Boy“, „The Color Of Love“ şi „Rhythm Is A Dancer“, care au devenit cele mai bine vândute melodii în Marea Britanie în 1992 . Au urmat alte hit-uri ca „Exterminate” şi „Do You See The Light? (Looking For)”, înregistrate într-o nouă formulă . În 2003, Snap! a revenit în topurile internaționale ale muzicii pop, club şi dance, cu melodia „Rhythm Is A Dancer 2003” . Showul de pe 14 februarie este gândit special pentru Valentine`s Day şi va fi susținut de o coregrafie special pregătită de trupa de acrobați Xtreme, rezidentă a clubului .

fensiva celor de la Țapinarii a devenit deja tradiție, iar băieții o explică ca pe o „alternativă la concertele siropoase specifice acestei zile“ . Concertul de la Bucureşti încheie un turneu cu acelaşi nume: „Țapinarii - Anti-Valentine’s Day”, care trece prin 8 oraşe: Braşov (6 februarie, Rockstadt), Tg . Mureş (7 februarie, Jazz&Blues), Cluj (8 februarie, Flying Circus), Sibiu (9 februarie, Old Friends), Timişoara (10 februarie, Bunker), Craiova (11 februarie, Play), Constanța (12 februarie, Doors) şi Bucureşti . Cosmin Covei şi Adrian Tănase sărbătoresc în stilul caracteristic pentru al 10-lea an consecutiv .

E.M.I.L., H8, UP TO ELEVEN ŞI SKA-NK ANTI-VALENTINE’S PARTY 14 februarie 2012 Club Fabrica Intrare: 20 de lei

e cei de la EMIL îi cunoaşteți . Sunt 10 ani de abuzuri, excese şi imoralități . Susținerea lor față de un proiect precum cel denumit „Anti-Valentine’s Day” nu mai e nici o surpriză . H8 este cunoscută ascultătorilor de hardcore, fiind, probabil, cea mai veche formație de acest gen din România . Recent, H8 a lansat piesa „Ce numai simt” de pe cel mai recent album, „O viață de hârtie” . Up To Eleven este o trupă de alternative/grunge cunoscută până în 2010 sub numele de Spitfire . Ska-nk sunt din Baia Mare şi, aşa cum le spune şi numele, abordează genul ska-punk .

FEBRUARIE 2012

Concerte ROCK

OPETH 29 februarie Jukebox Venue Preţ bilet: 85 de lei în avans, 95 de lei la intrare

oncertul Opeth la Bucureşti, anunțat în vara anului trecut şi apoi anulat „din cauza situației economice dificile”, s-a reprogramat pentru 29 februarie, într-un spațiu mai mic decât cel inițial (Arenele Romane) şi fără Katatonia .

Una dintre revelațiile muzicii rock progresive a ultimului deceniu, Opeth nu se află la prima vizită în România . Suedezii au concertat în 2009 la ARTmania, în prima zi a festivalului, în fața a peste 3 .000 de oameni . Şi a fost un concert pe care cu greu îl poți uita . Iar pentru cei ce nu au ajuns în 2009 la Sibiu şi sunt fani Opeth: grăbiți-vă să vă achiziționați bilete, capacitatea maximă a clubului Jukebox este de 1 .300 de persoane! Opeth este una dintre cele mai longevive şi creative trupe de metal din Suedia . S-a format în anul 1990 în Stockholm şi a lansat până acum 10 albume de studio, 3 albume live şi 3 DVD-

FEBRUARIE 2012

uri . De-a lungul timpului, trupa a suferit mai multe schimbări în componență . În prezent, este alcătuită din Mikael Åkerfeldt (voce/chitară), Fredrik Åkesson (chitară), Martin Mendez (chitară bas), Martin „Axe” Axenrot (tobe) şi Per Wiberg (clape) . De la înființare până în prezent, trupa a avut 15 membri oficiali, doar Åkerfeld rămânând constant . Stilul dominant pe care îl abordează este death metal-ul scandinav, însă Opeth combină genul lor cu metalul progresiv, rock-ul progresiv, folk-ul, jazz-ul şi blues-ul, cele mai elocvente exemple fiind albumele „Blackwater Park” şi „Ghost Reveries”, iar piesele lor au o durată de aproximativ zece minute . O excepție este albumul „Damnation” (2003), un album de rock progresiv, fără influențe death metal şi fără piese ce depăşesc 8 minute . Concertul de la Bucureşti face parte din turneului de promovare al celui mai nou album, intitulat ‘Heritage’ .

NIGHTLOSERS 4 februarie Yellow Club COMPACT 9 februarie Hard Rock Cafe KISTVAEN 15 februarie Fabrica IRON BUTTERFLY 19 februarie Hard Rock Cafe THE STONE & INFEST 24 februarie Fabrica BORN FROM PAIN 28 februarie Fabrica OPETH 29 februarie Jukebox Venue

Concerte ELECTRO BONOBO 3 februarie Atelierul de producţie BENOIT & SERGIO, COS MIR 11 februarie Studio Martin MINISTRY OF SOUND 18 februarie Arenele Romane LYDIA LUNCH - SICK WITH DESIRE 23 februarie Kulturhaus SIGMA, BARE NOIZE & BENNY PAGE 25 februarie Arenele Romane

BONOBO

Atelierul de producţie, 3 februarie Preţ bilet: 25 lei - 22:00-00:00, 40 lei - 00:00-...

onobo, pe numele său real Simon Green, este unul dintre cei mai apreciați producători şi DJ de la Ninja Tune – un nume cu greutate în muzica electronica de peste 20 de ani . Bonobo are stilul său propriu în peisajul electronic, folosind sounduri clasice şi beaturi moderne, combinate cu voci calde – colaborările sale cu Andreya Triana şi Bajka sunt deja repere clare în cariera sa . După “Animal Magic”, “Dial M for Monkey” şi “Days to Come”, “Black Sands” este albumul care l-a transformat iremediabil pe Simon Green dintr-un producător underground de sunete impecabile într-un guru al scenei electronice contemporane .

Cu toate că ar fi putut beneficia pe deplin de pe urma trendului chill out, Simon Green a preferat să-l ignore şi s-a încăpățânat să nu se conformeze etichetărilor de chillout şi downtempo aplicate de jurnalişti . Drept urmare, a renunțat la casa de discuri Tru Thoughts în favoarea labelului Ninja Tune şi a unei perspective mai apropiate de viziunea lui asupra muzicii . Concertul de la Bucureşti face parte din turneul de promovare al celui mai recent produs discografic – “Black Sands Remixed” . Acest proiect adună o serie de muzicieni şi producători celebri care prezintă interpretările lor asupra albumului lansat în 2010, apreciat ca fiind cel mai bun al artistului .

LYDIA LUNCH

23 februarie , Kulturhaus

ydia Lunch şi trupa sa Teenage Jesus and the Jerks s-au numărat printre fondatorii mişcării No Wave, în New York, la mijlocul anilor ’70 . Cunoscută prin prisma carierei sale muzicale şi colaborării cu Nick Cave, Sonic Youth, Einsturzende Neubauten şi Big Sexy Noise, Lydia continuă să producă o mare varietate de lucrări artistice şi să îşi facă apariția la festivaluri de muzică, literatură şi poezie din întreaga lume .

FEBRUARIE 2012

Concerte JAZZ „Luiza creează

o lume de basm pentru toţi iubitorii de electronic jazz.”

JAZZ ŞI FUNK în Passage Club

ub titulatura de „Za Funk Fest”, Passage Club va găzdui în luna februarie o serie de concerte jazz, funk post punk şi electro-acustic . Timp de 3 zile, între 3 şi 5 februrie, pe scena Passage Club urcă artişti precum Jimmy Cserkesz şi Petra Acker (Cluj - Napoca), ConFusion (Sfântu Gheorghe), Tiptil (Bucureşti), Snaps Vocal Band şi Luiza Zan (Sfântu Gheorghe), Loungerie (Bucureşti), Luiza Zan şi Za Band (Bucureşti) . Cântările sunt însoțite de proiecții din filme – „The Rebirth of Kirk Franklin”, „Jesus Christ Superstar” şi „Hair” . Luiza Zan s-a lansat în România la Braşov, în cadrul Festivalului Internațional Cerbul de Aur în 2004, la exact o săptămână după cucerirea premiului II la Festivalul de Jazz din Montreux, Elveția . În acelaşi an i se acordă Premiul Confirmării la Gala Premiilor Jazz . Luiza Zan a studiat canto clasic (lied-oratoriu şi operă) timp de 9 ani consecutiv, urmând cursurile Liceului de Artă din Piatra Neamț şi pe cele ale Universității de Arte Iaşi, şi a participat la nenumărate competiții de jazz, unde a căştigat diverse premii .

FEBRUARIE 2012

În 2009 ia naştere proiectul ZNE (the Zan-Neumann Ecuation), în care, alături de saxofonistul Eddie Neumann, Luiza creează o lume de basm pentru toți iubitorii de electronic jazz . În vara anului 2010 Luiza colaborează ca solistă cu big-bandul universității McNeese din Louisiana, într-un turneu amplu în România . În prezent este profesoară de jazz vocal pentru studenții de la Conservator şi are concerte în toată țara . De-a lungul timpului, a cântat cu muzicieni precum Rick Condit (profesor şi saxofonist din SUA, care a cântat cu Ella Fitzgerald big band), Mircea Tiberian, Romeo Cosma, Ion Baciu Jr ., Armen Donelian, Jurgen Bothner, Arthur Balogh, Vlaicu Golcea, Vlad Popescu, Sorin Romanescu, Electric Brother, Dj Vasile, Jimi Cserkesz, Eddie Neumann şi alții . Are doar 30 de ani şi trăieşte, aşa cum a declarat de foarte multe ori, pentru muzică . Pe scenă, Luiza Zan este curajoasă, fericită şi-şi cucereşte publicul cu sensibilitate, cu vocea caldă, elaborată . Mesajele ei sunt optimiste şi emană energie pozitivă . Este parte din ceea ce cântă, de aceea muzica vorbeşte despre ea mai mult decât o face ea însăşi .

2 FEBRUARIE 2012, ORA 21.30 Jazz In Trio: Valentin Humita (pian), Michael Acker (contrabas), Paul Man (tobe) Art Jazz Club 2 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00 Maria Răducanu & Friends – When the night is young Green Hours 3 – 5 FEBRUARIE, ÎNCEPÂND CU ORELE 21.00 Jimmy Cserkesz şi Petra Acker, ConFusion, Tiptil, Snaps Vocal Band şi Luiza Zan, Loungerie, Luiza Zan şi Za Band Passage Club 9 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00 Talltones (Austria): Primus Sitter (chitara), Stefan Gfrerrer (contrabas), Richie Klammer (trompeta, voce). Green Hours 15 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00 Jazzappella. Raluca Stoian (sopran), Georgiana Mototolea (sopran), Nadia Trohin (alto), Andras Zoltan (tenor), Mihnea Stănescu (tenor) şi Bogdan Tudor (bas). La Scena 16 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00 Luiza Zan Trio: Luiza Zan (voce), Albert Taiti (pian), Daniel Dumitrana (upright bass) Green Hours

Concerte CLUBURI

ÄL JAWALA! 2 februarie Kulturhaus DILATED PEOPELS 2 februarie The Silver Church

DILATED PEOPLES

2 februarie, The Silver Church Preţ bilet: 50 lei

venimentul Hip Hop al lunii februarie este, fără nici o îndoială, concertul renumitei trupe californiene de hip hop Dilated Peoples din The Silver Church Club, de pe 2 februarie . Pe aceeaşi scenă vor performa DOC, Deliric şi Vlad Dobrescu aka CTC, Grupul de Rezistență şi DJ UNDOO . Dilated Peoples înseamnă DJ Babu (producer/DJ), Evidence (MC-producer) şi Rakaa Iriscience (MC) . Păstrându-se la limita dintre mainstream şi underground, Dilated Peoples s-au făcut remarcați ca şi grup, prin live performance-urile în numeroase cluburi şi în cadrul festivalurilor, prin înregistrări clasice de hip hop - „Worst Comes To Worst” (feat . Guru) şi „This Way” (feat . Kanye West & John Legend), dar şi prin

FEBRUARIE 2012

COMPACT 9 februarie Hard Rock Cafe

activitatea individuală a membrilor, ca artişti solo: Evidence cu LP-ul „The Weatherman” şi „Cats&Dogs”; DJ Babu cu „Beat Tape Instrumentals” şi seria „Duck Season”, iar Rakaa (Iriscience) ca şi MC . Celebritatea şi-au dobândit-o în 2004, prin piesa „This way”, unde au colaborat cu Kanye West şi Xzibit . În Top 40 din UK au mai ajuns şi cu piesa „Worst Comes to Worst” . Trupa este cunoscută şi pasionaților de jocuri video, datorită piesei „Who’s Who” de pe fundalul jocului Need for Speed: Undergroud, din 2003 . Între turnee şi proiectele lor solo, Dilated Peoples lucrează la un nou album – Directors of Photography – pe care îl vor lansa la mijlocul anului 2012 .

EL NEGRO - TRIBUT BOB MARLEY 10 februarie Wings Club HOLOGRAF 10 februarie Club Barletto SNAP! 14 februarie The Silver Church LYDIA LUNCH 23 februarie Kulturhaus BORN FROM PAIN 28 februarie Fabrica DIARY OF DREAMS 29 februarie The Silver Church

Cluburi J

ukebox Venue și The Silver Church sunt, fără nici o îndoială, cele mai mari și mai importante cluburi de live din București . Spaţiul, sonorizarea și scena sunt elemente vitale în organizarea unui concert . La asta se adaugă existenţa (sau nu) a unui backstage, publicul clubului, amplasarea lui, deschiderea patronilor faţă de organizatorii de evenimente, canalele de promovare ale clubului, existenţa (sau nu) a meselor, posibilitatea organizării unui spaţiu VIP, accesul la bar și, de ce nu?, preţul berii .

de Monica Felea

JUKEBOX VENUE

J THE SILVER CHURCH CLUB

he Silver Church Club se află în incinta fostului Club Preoteasa, la parterul Casei de Cultură a Studenților . Cu un aer mai mult glam decât studențesc şi cu un decor mult diferit față de ce era cândva Preoteasa, The Silver Church şi-a păstrat totuşi o parte din public, datorită sonorizării foarte bune în care s-a investit, evenimentelor live pe toate genurile de muzică şi a prețurilor acceptabile . The Silver Church nu este însă un loc doar pentru studenți . Publicul lui este omogen şi merge până la persoane de 35-40 de ani . Şi decorul ajută mult, spațiul având tente gotice, cu candelabre impunătoare, două separeuri cu canapele (zona VIP), bar înalt şi mult spațiu . Capacitatea maximă a clubului a fost atinsă în noiembrie 2010, la concertul Anathema organizat de ARTmania, când în club erau peste 900 de persoane . Ce-i drept, în astfel de situații accesul la bar se face destul de greu . De-a lungul

FEBRUARIE 2012

timpului, The Silver Church a fost gazda unor concerte internaționale şi naționale foarte importante precum şi a unor evenimente de renume . Concerte internaționale care au avut loc în The Silver Church: Vonda Shepard, Anathema, Eric Martin, Haggard . Trupe româneşti care şi-au lansat albume în The Silver Church: Byron, KUMM, EMIL, Vița de Vie, VH2, ROA, Cedry2k , Grimus, Toulouse Lautrec . Concerte, evenimente: Celelalte Cuvinte – 29 de ani, Miss UniFest, AG Weinberger, Noaptea Devoratorilor de Stand-Up Comedy, Roblogfest, Elena Perseil fashion show . Evenimente în The Silver Church, luna februarie: 2.02 – Dilated Peoples, 8.02 – Urma, 14.02 – Snap!, 29.02 – Diary of dreams

ukebox Venue (fost Becker Brau, fost Why Not) este cel mai mare club de live din Bucureşti . Cu o capacitate de 1300 de persoane, cu o scenă impresionantă, un sunet impecabil şi un decor american, specific anilor ’60 – ’70, Jukebox este locul favorit al trupelor . Din păcate, nu şi a publicului . Numeroasele schimbări prin care clubul a trecut în ultimii ani, prețurile ceva mai ridicate, dar şi amplasarea lui într-o zonă nu foarte efervescentă a Bucureştiului au gonit publicul numeros al Why Not-ului de pe vremuri şi l-au înlocuit cu un public mai rezervat, mai greu de scos din casă şi amator de evenimente . În consecință, clubul este plin în serile în care au loc concerte . Pe lângă trupele de coveruri obişnuite clubului (ASHA, Benetone sau Life on Mars), în Jukebox au avut loc numeroase concerte româneşti şi internaționale . Concerte ale trupelor internaționale în Jukebox: The Animals & Friends, Dub Pistols . Concerte ale trupelor româneşti în Jukebox: Taxi, Magnum Opus, Alexandrina Hristov, Gândul Mâței, Celelalte Cuvinte, Urma, Alternosfera, Direcția 5, Phoenix . Evenimente: Tribute to Remember: Freddie Mercury Eveniment în Jukebox Venue , luna februarie: 29.02 -Opeth

Concerte în EUROPA COLDPLAY

012 este un an bun pentru Europa în materie de concerte . Coldplay îşi continuă turneul început anul trecut, cei de la Radiohead şi-au anunțat în vară un turneu ce se anunță încă de pe acum sold out, Bruce Springsteen are un număr mare de concerte prin zonă (sperăm că şi România se va număra printre țările vizate), cei de la Black Sabbath se reunsec în formulă originală şi se zvoneşte chiar un posibil turneu solo Robbie Williams . Pe la sfârşitul lui 2011 se vorbea despre un concert Coldplay la Budapesta în luna ianuarie . Zvonul nu s-a confirmat, însă luna aceasta, pe 21 februarie, englezii cântă la Londra . În aprilie şi mai sunt în Canada şi SUA şi revin în Europa în lunile mai, iunie, august şi septembrie . 18 mai – Porto, Portugalia S 20 mai – Madrid, Spania S 22 mai – Nice, Franța S 24 mai – Turin, Italia S 26 mai – Zurich, Elveția S 29 mai – Coventry, Anglia S 1,2,4 iunie – Londra, Anglia S 7 iunie – Sunderland, Anglia S 9, 10 iunie – Manchester, Anglia S 30 august – Stockholm, Suedia S 2 septembrie - Saint-Denis, Franța S 4 septembrie – Cologne, Germania S 6 septembrie – Haga, Olanda S 12 septembrie – Munich, Germania S 14 septembrie – Leipzig, Germania S 16 septembrie – Praga, Cehia S 19 septembrie – Varșovia, Polonia S 22 septembrie - Hannover, Germania

RADIOHEAD

ei de la Radiohead şi-au anunţat turneul european în perioada 30 iunie – 15 iulie. Oraşele pe care le vor bifa sunt Roma (30 iunie), Florenţa (1 iulie), Bologna (3 iulie), Codroipo (4 iulie), Berlin (6 și 7 iulie), Nîmes (10 iulie), Bilbao (13 iulie) şi Lisabona (15 iulie). Din păcate pentru fanii Radiohead care nu și-au procurat din timp bilete, singurele spectacole care nu sunt (încă!) sold out sunt cele din Spania și Portugalia.

ELVIS COSTELLO Dacă anul trecut nu ați ajuns la concertul Elvis Costello de la Sala Palatului, legendarul artist aduce conceptul “Spectacular Spinning Songbook” într-un turneu în Marea Britanie şi Irlanda, de data aceasta alături de The Imposters . Turneul începe pe 9 mai în Dublin şi se încheie pe 27 mai, în Basingstoke, Anglia . Concertele din Royal Albert Hall - Londra (24 mai) şi Basingstoke (27 mai) sunt deja sold out . “The Revolver Tour” promovează un concept de spectacol diferit de concertul pe care Elvis Costello l-a avut la Bucureşti . Trupa va avea pe scenă o roată muzicală gigantică (o copie fidelă a celebrei “The Well” de pe site-ul aristului) . Membrii publicului sunt invitați să învârtă de această roată şi să aleagă următorul cântec din spectacol . Turneul a avut un succes neaşteptat în SUA anul trecut, artistul fiind nevoit să extindă de 3 ori datele anunțate oficial .

FEBRUARIE 2012

BRUCE SPRINGSTEEN

ruce Springsteen se află şi el în turneu prin Europa, pentru o perioadă destul de lungă – de la mijlocul lunii mai până la finalul lunii iulie. Nu vă sugerăm totuşi să mergeţi departe pentru asta, pentru că se zvoneşte un concert în România, cât de curând, poate chiar în această vară.

THE CRANBERRIES

urneul de promovare al albumului “Roses”, semnat The Cranberries, va ajunge în Europa în lunile iunie și iulie. Până acum, trupa irlandeză a anuțat două concerte în Franța (Paris, 20 iunie și Toulouse, 6 iulie) și două concerte în Spania (Barcelona, 9 iulie si Madrid, 10 iulie).

BLACK SABBATH

i rockerii de la Black Sabbath au anunțat datele turneului pe care renumita trupă îl va susține reunită în formula originală (Ozzy Osbourne, Tommi Iommi, Geezer Butler şi Bill Ward) . În lineupul original, rockerii vor scoate un nou album pentru care au compus deja 8 piese şi pe care îl vor promova în cadrul unui turneu mondial . Turneul debutează pe 18 mai în Moscova şi trece prin câteva festivaluri europene, printre care Bergen şi Download . 18 mai – Moscova, Rusia S 20 mai – St. Petersburg, Rusia S 23 mai – Helsinki, Finlanda S 25 mai – Stockholm, Suedia S 29 mai – Bergen, Norvegia - Bergen Calling Festival S 31 mai – Oslo, Norvegia S 2 iunie – Malmo, Suedia S 4 iunie – Dortmung, Germania S 10 iunie - Donnington, Marea Britanie - Download Festival S 12 iunie - Rotterdam, Olanda S 15 iunie - Bilbao, Spania - Azkena Rock Festival S 17 iunie - Nantes, Franța S 19 iunie - Paris, Franța S 22 iunie - Dessel, Belgia - Graspop Metal Meeting S 24 iunie - Milano, Italia

PINK FLOYD

vonurile referitoare la o eventuală reuniune Pink Floyd, lansate de solistul și chitaristul Dave Gilmour în mai anul trecut au fost infirmate tot de către acesta la începutul lunii ianuarie, anul acesta. Dacă la sfârșitul anului se titra faptul că Pink Floyd ar putea să se reunească pentru Jocurile Olimpice de vară de la Londra, Gilmour a spus că acest lucru nu este posibil și că zvonurile sunt neadevărate. Cu atât mai mult cu cât agenda lui Roger Waters este foarte încărcată în perioada martie-iulie 2012, după cum se poate observa pe pagina oficială a artistului.

FEBRUARIE 2012

DAVID SQUILLACE mixează la Nights.ro Awards 2012

imp de 10 ani, Nights.ro a premiat activitatea clubbing din România, începând cu artiști și branduri, dar și petreceri sau chiar afișe. Anul acesta, ajunși la a 10-a ediţie, Nights.ro îl are ca invitat special în cadrul petrecerii de decernare a premiilor pe David Squillace, DJ rezident al clubului Circoloco @ DC 10 Ibiza, membru fondator al casei de discuri Hideout și membru al grupului Better Lost Than Stupid, alături de alţi doi DJ, Matthiaz Tanzmann și Martin Buttrich. Evenimentul se va desfășura în clubul Space din București, pe 25 februarie 2012, începând cu ora 23:00, însă ca un preludiu al petrecerii vine un workshop. Acesta are loc pe timp de zi, de la ora 12:00 la ora 20:00, unde cei prezenţi au ocazia să testeze cele mai noi aparaturi destinate mixatului și producţiei muzicale, pot afla informaţii despre marketingul și managementul de artiști, dar și multe alte surprize. Ca în fiecare an, campania de votare se finalizează cu o gală de decernare a premiilor, urmată de un party la care mixează un artist român în plină ascensiune, un artist străin și cel mai bun DJ desemnat de public în acel an. Fiecare laureat primește câte o diplomă înrămată, iar pentru categoriile cele mai importante, câte un trofeu și premii din partea partenerilor. Premiile constau fie în scule audio oferite de magazinele de specialitate, fie în haine oferite de brand-urile apropiate clubbing-ului românesc. Decernarea premiilor se desfășoară în două părţi: la ora 21:00 se vor decerna 15 categorii, iar la ora 01:00, în timpul petrecerii, se vor decerna restul premiilor, reprezentând, practic, cele mai importante categorii. Mai multe detalii vor fi disponibile în curând pe www.nights.ro.

FEBRUARIE 2012

TS.RO AWARDS 2012 RIE, ORA 23:00 DATA: 25 FEBRUA SPACE LOCAŢIA: CLUB

CONCERT: NIGH

ULTIMUL CUVÂNT

MADAME HOOLIGAN

adame Hooligan este o trupă de rock alternativ cu accente de post rock, balkano şi experimental . S-a format în Los Angeles, în urma colaborării dintre Radu Almăşan, liderul formației Bosquito din România, toboşarul Andrei Cebotari (ex . Bosquito, actualmente Zdob şi Zdub) şi americanul Dave Ballon (ex . trupa californiană Dryver) . Cei trei scriu şi înregistrează primul lor material discografic, albumul “antiheroes”, în anul 2008, cu Jeremy Rubolino (Brett Michaels, Bruce Kulick) în postură de producător . Jeremy este vărul lui Bob Ezrin, celebrul producător canadian care şi-a pus amprenta pe dublul album “The Wall” a celor de la Pink Floyd şi a stat la cârma celor mai de succes albume Kiss, Alice Cooper, 30 Seconds To Mars sau Deftones . Ezrin a fost încântat de sound-ul fresh al “huliganilor”, a supervizat producția albumului şi a produs piesa “Scars” . În urma lansării independente a albumului, cântecul “Freak The World” ajunge să domine topurile de alternativ independent, situându-se pe poziția întâi în clasamentul celor de la iChannel FM (actualmente IN-DIO Fm), cea mai mare rețea de radio indie din

realizat de HEFE

FEBRUARIE 2012

pe Stadionul Busch din St . Louis, MO în fața a 40 000 de oameni, în deschiderea unui meci de baseball, iar în septembrie 2011 au evoluat în cadrul celebrului festival “Burning Man” în Black Rock City, NV .

„...trupa este votată drept trupa lunii în L.A. pentru două luni consecutive...” Statele Unite . De asemenea, în urma show-urilor energetice, trupa este votată drept trupa lunii în L .A . pentru două luni consecutive de către cititorii revistei “The Deli Magazine” . Urmează prestații în cele mai importante cluburi din Los Angeles (The Roxy, Viper Room, The Key Club, headlineri la House Of Blues) şi susțin concerte în oraşe că: San Diego, Santa Barbara, Chicago, Detroit . În 2010 sunt invitați de către IN-DIO Fm să interpreteze

Din 2011 trupa îşi schimbă componența . Apar Benjamin David Erdreich la chitară, Austin Jesse Mitchell la bass/ synth şi toboşarul Dorin Țapu şi îşi axează activitatea concertisitica în principal pe Europa, împărțind aceeaşi scenă cu nume ca Manu Chao, James Walsh, Flogging Molly, Skunk Anansie, Deftones şi Dubioza Kolektiv, bifând festivaluri şi concerte de club deopotrivă . În 2011, Madame Hooligan este văzută în Olanda de către agenția “Planetary Group”, care le propune o promoție radio . Astfel în intervalul septembrie-noiembrie albumul “antiheroes” este trimis la 225 de posturi de radio din Statele Unite, dintre care un număr de 145 de posturi au adăugat albumul în playlist . Albumul s-a clasat în Top 30 la majoritatea radiourilor unde a fost difuzat, primind review-uri foarte favorabile . În prezent trupa se pregăteşte de albumul numărul doi şi de turnee atât în Statele Unite, cât şi în Europa .