Magnum Boom
- Partea I -
“Welcome to New York... Boom!”
Oprean Ciprian - IoanPage 2
Magnum Boom
Era vară. Priveam dincolo de geam; am vrut să îmi relaxez gândurile. Da...! Erau multe! Am hotărât să merg într-un loc nou, să încep o viață nouă, trecutul să dispară pentru totdeauna. Nu știam nimic din ce voi vrea să fac mai departe, pe cine voi întâlni sau cu cine, dacă va fi să fie, să îmi împart restul zilelor. - Da' la naiba cu toate astea! Asta este! Mi-am zis îmbărbătându-mă singur. De fel sunt o fire puternică, greu de îngenuncheat, dar uneori viața e foarte dură, doar un singur pas greșit și tot ce ai agonisit până în acel moment se poate spulbera de îndată. Dar pentru asta mă bucur că am avut puterea să mă ridic și să merg mai departe. Toate aceste gânduri mi-au creat o expresie a feței fixă, blocată, ochii nu clipeau deloc, iar buzele erau și ele, parcă, hipnotizate. În fine, a trecut timpul cum a trecut și am ajuns la destinație. Am coborât din autocar și, cu bagajul agățat pe umărul drept, m-am îndreptat spre stația de taxiuri. Primul găsit, primul luat. - Încotro? Mă întreabă șoferul. - La poliție, i-am răspuns. - Pe ce traseu doriți să mergem? Mă întreabă iar. - Nu contează, i-am răspuns, pe oriunde. Și încet, încet, taxiul m-a strecurat printr-o adevărată aglomerație în plină oră de vârf, așteptând răbdător. - 4,50 dolari, îmi zise șoferul, ajuns la destinație. - Poftiți 5 și păstrați restul, o zi bună în continuare, i-am confirmat. - Numai bine, îmi zise șoferul, după care plecă în trombă pierzându-se în aglomerație. Pe trotuar am stat un pic de mi-am aranjat pantalonii peste șireturile pantofilor. Mi-am așezat și mânecile de la cămașă, se ridicaseră aproape de cot. Priveam lung apoi asupra clădirii, mai mult asupra înălțimii ei. Asemenea dimensiunii clădirii, tot așa de mare era afișat " New York Police Departament ". Am tras aer în piept și am pășit înăuntru, urcând, treptele clădirii. Intrat în clădire, trebuia să mă opresc de îndată: era o aglomerație de nedescris. - Toată lumea are probleme în ziua de azi! Am zis în gândul meu. Privind după biroul de informații am așteptat momentul potrivit să mă pot deplasa. În sfârșit am ajuns și în fața ofițerului de serviciu. - Bună ziua, l-am salutat pe acesta. - Da, spune repede, îmi vorbi el pe un ton răstit. - Am fost transferat de la secția 10, din New Orleans, am continuat mai departe. Uitați aici foaia de transfer, înmânând-o. - A, da, îmi amintesc acum de treaba asta, afirmă ofițerul. Ești cel care se ocupă de întreținerea poligonului nostru. Așa e? Mă întreabă el, să fie sigur. - Da, eu sunt, Magnum Jack, i-am zis prezentându-mă. - Ofiţer Smith. Îmi pare bine de cunoștinţă, mi se adresă întinzându-mi mâna. - Și mie la fel, m-am adresat strângându-i mâna.
Oprean Ciprian - IoanPage 3
Magnum Boom - Coboară repede la subsol și vorbește cu șeful de la balistică, John Bullock, mă informă ofițer Smith de îndată. Ți coridorul drept înainte și în capăt de tot la dreapta sunt niște scări. Coborî pe acestea și la capătul lor este pe stânga balistică. - Ok, mersi frumos, i-am zis. - Serviciu plăcut pe la noi, îmi ură ofițerul, în timp ce eu deja mă deplasam. M-am întors scurt și i-am făcut semn cu mâna stângă, continuându-mi drumul. Am coborât și scările, ajungând în fața ușii pe care era scris Balistică. Am ciocănit de două ori în ușă, când, dincolo de ea, o voce îmi răspunde să intru. Mi-am făcut apariția înăuntru. - Bună ziua. Domnul John Bullock? Am întrebat. - Da, eu sunt, îmi răspunse un domn mai în vârstă, ce stătea așezat la masă cu ochii fixați într-un microscop. - Sunt..., atât am mai apucat să spun, căci respectivul m-a și întrerupt din dialog. - Da, da, știu cine ești, îmi zise. Ești Magnum Jack. Te așteptam, îmi comunică. I-a loc aici lângă masă, mă invită imediat. - Mulțumesc, dar prefer să stau în picioare momentan, am adăugat spuselor lui. Tot drumul până aici am stat doar jos, am completat apoi. - Și deci, tu vei fi noul nostru îngrijitor al poligonului, cică! Spuse așa, mirat concluzionat. - Da, am aici dosarul cu toate îndatoririle ce le-am îndeplinit la fostul loc de muncă, am argumentat, vrând să-i înmânez dosarul. - Nu-i nevoie, mă opri el, am primit tot ce trebuie să știu despre tine telefonic. - Ok, atunci, am zis, de când pot să încep activitatea? L-am întrebat. - Păi dacă nu ai nimic împotrivă de acum. - Desigur, am fost de acord cu el. Am ieșit din laboratorul balisticii și m-am îndreptat înspre poligonul clădirii. Mai întâi am oprit la vestiar, m-am schimbat în hainele de servici și am pășit, pentru prima oară, în noul poligon. Era un poligon uriaș: avea douăzeci și cinci de compartimente de tragere. Nu era nimeni momentan. De pază, de asemenea, nu era nimeni. Doar niște camere de luat vederi erau împrăștiate de-a lungul pereților. Prima zi a trecut cum a trecut, nu prea multă muncă aferentă profesiei mele ci doar de sortat și aranjat dosare în ordine alfabetică. Biroul primit, la care urma să prelucrez documentele sub informație electronică, era greu de recunoscut datorită acelor dosarelor ce erau împrăștiate pe întreaga sa suprafață. Întors acasă, am așteptat să treacă noaptea pentru a putea începe o nouă zi de muncă. Aveam o rulotă, în care locuiam, pe care am închiriat-o într-un parc destinat astfelor de locuințe. Era dotată cu necesarul aferent unei garsoniere. După părerea mea nu lipsea nimic. Cum eram și fără consoartă, îmi era suficient. E 6:00 am dimineața. Ceasul sună. Îl opresc de îndată. Mă ridic din pat și mă îndrept înspre bucătărie. Cafeaua era caldă. Era pregătită de cu seară. Aprind o țigare și sorb două guri din ceașcă. Arunc scurt o privire pe geam și văd ziarul presei odihninduse pe preșul din fața ușii. I-au ziarul de afară, mă așez la masă și încep să-l răsfoiesc pagină cu pagină. De fapt, nici nu am apucat să-l răsfoiesc prea mult deoarece, pe prima pagină, era scris mare "Captură numeroasă de armament a poliției". - I-a auzi! Zic cu voce tare. Încă o misiune sub acoperire de succes. Înseamnă că primesc marfă cât de curând, am completat apoi.
Oprean Ciprian - IoanPage 4
Magnum Boom Am terminat cafeaua, am terminat țigarea, m-am îmbrăcat și am plecat la muncă. Ajuns la muncă a trebuit să aștept un timp deoarece în holul principal al instituției se sărbătorea marea captură. Însuși căpitanul departamentului ținea un discurs: - Pentru cei mai buni agenți din echipa noastră! Ați dat dovadă încă o dată că departamentul nostru are agenți de calitate, pregătiți să elimine situații de care orașul nostru nu are nevoie. Încă o dată pentru băieții noștrii! Căpitanul mai ridică, încă o dată paharul sus și îl goli tot de îndată. - Gata băieți, spuse căpitanul pe un ton convingător, înapoi la treabă, mai sunt și alții care "nu dorm" și ne așteaptă "în vizită". Cu un mic zâmbet pe buze căpitanul se întoarce la el în birou. M-am apropiat și eu să-i felicit pe agenții Mknym și Drill: - Super tare băieți, țineți-o tot așa! - O, da, mersi... stai un pic: tu ești tipul cel nou! Spuse agent Drill. - Da, eu sunt, am completat afirmației lui. De îndată, agent Drill își puse mâna pe umărul meu, pe după cap și făcuse un anunț: - Toată lumea atenție la mine! Se opri toată lumea din vorbit și dădu’ interes spuselor lui: - Cu această ocazie vreau să vă prezint omul nostru de bază de la balistică: Jack Magnum. Am ridicat și am mișcat scurt mâinile în părți ca în semn de salut tuturor. Vorbe de bun venit și salut mă asaltau din toate părțile. - În concluzie cine are țeava înfundată să apeleze la Jack. Știe el ce are de făcut! Zise agent Drill, glumind. - Da și nu numai! Am completat spuselor sale. Toată lumea era în râs, dar cum tot ce e frumos și plăcut trece repede, cu toții sau îndreptat spre birourile fiecăruia și și-au continuat fiecare treburile. De asemenea, mam îndreptat și eu înspre poligon. Nici n-am intrat bine pe ușă căci telefonul sună: - Da, Jack de la balistică, răspund de-ndată. - Căpitanul Malone la telefon, se aude de dincolo de fir. - Să trăiți domn' căpitan, îl mai salut încă o dată. Spune-ți, cu ce pot să vă ajut? - Vezi că întreaga captură de arme, despre care se știe, se află în laboratorul nostru de balistică. Înregistrează-le și fă formalitățile mai departe pentru depozitare. În regulă? - Da, domn căpitan. Imediat, de îndată ce ajung la laborator. Cu altceva vămai pot ajuta? - Nu, nu, atât doar, spuse căpitanul. Până să îi mai zic că am înțeles căpitanul închise brusc telefonul. Mi-am lăsat geanta de servici în vestiar și m-am întors repede în laborator. Acolo ce să vezi: de abia mi-am făcut loc în laborator. Erau 10 lăzi militare pline cu armament ușor: pistoale, automate mici, semiautomate mici, iar una din lăzi pline cu cartușe de rezervă. - Pvai! Câte se puteau întâmpla dacă toate astea ajungeau în stradă! Am exclamat cu voce tare. Și apoi, rând pe rând, le-am sortat pe fiecare în funcție de calibru și le-am înregistrat în registrul online. O parte din ele nu puteau fi înregistrate deoarece seria de fabricare era ștearsă. Acestea le-am așezat special, separat, într-una din lăzi urmând apoi Oprean Ciprian - IoanPage 5
Magnum Boom a fi trimise la topit. Am înregistrat și am separate armele în stânga și-n dreapta până când a apărut ca o minune cerească, special pentru mine: pe fundul uneia dintre lăzi sta murdar și plin de zgârieturi renumitul Ruger Blackhawk Old Model Magnum 44. Da, era chiar el: bestia clasică a armelor de mână cu butoiaș! De când l-am zărit am simțit ceva în suflet care îmi spunea că trebuie să îl am, că trebuie să fie al meu. Mă rugam, de îndată, doar să aibă serie: - Doamne, să fie ștanța bună! Al meu copil drag! Nici de onomastică nu eram așa entuziasmat. Mâinile îmi tremurau până când am întors pistolul pe cealaltă parte. Și Dumnezeu a făcut minunea: seria era foarte vizibilă în ciuda stării de uzură. - Super, al meu ești prietene! Am strigat pe un ton plin de bucurie. De dragul lui m-am oprit din activitate. Totuși, mai bine de jumătate din arme erau înregistrate. Las totul în stadiul de cum era până în acel moment și mă grăbesc să plec la departamentul de arme și explozii să-l înregistrez pe numele meu. Dar când citesc mai bine la ceas cât era timpul, am renunțat în acea zi: ziua de muncă se terminase de mai bine de o oră. - Asta e și mâine e o zi! Mi-am zis, ușor, dezamăgit. Am închis laboratorul, am verificat în mare și poligonul și am plecat spre casă. A doua zi am început o nouă zi. Am terminat, în cel mai scurt timp, de înregistrat și restul armelor. Am luat pistolul și permisul de port armă și m-am deplasat spre Departamentul de arme și explozii, să înregistrez Ruger-ul pe numele meu. Cu un taxi am ajuns de îndată la sediul departamentului. - Bună ziua, am salutat ofițerul, prezent la ghișeu. - Bună ziua, mă salută el. Cu ce îți pot fi de folos? - Am un pistol singuratic și vreau să-l adoptez, îi comunic cu zâmbet pe buze. - De ce? Mă întrebă ofițerul. Tremura de frig, agățat în cui? Începea și el a râde. - Da, ceva de genul, îi răspund. - Bun, atunci. Dă-mi un pic arma, să verificăm seria. - Poftiți, îi zic, punând pistolul pe tejghea. Luând pistolul de pe tejghea, îl verifică, după care mi-l trecuse în carnetul meu de port armă. - Semnați aici în registru, îmi indică ofițerul unde. - Gata, îi zic, semnând de îndată. - La cât mai multe focuri, mă salută ofițerul râzând. - Doar focuri cu folos, îl salut în mișcare. La ieșire i-au din nou un taxi pentru a mă întoarce înapoi la laborator. Intrat înapoi în laborator, mai întâi, verific mesajele robotului telefonic și apoi pe cele online. Nici un mesaj de nicăieri. - Ce bine! Am mai mult timp pentru mine! Am spus în sinea mea. Nu am mai stat pe gânduri și m-am apucat să desfac pistolul bucățele. Am curățat și am uns fiecare componentă în parte. După vreo trei ore minuțioase, încărcate cu răbdare, am terminat. Pistolul arăta ca nou, în afara zgârieturilor prezente la suprafață. - Acum să vedem și ce poate, vorbeam cu mine.
Oprean Ciprian - IoanPage 6
Magnum Boom L-am agățat în spate de curea și m-am îndreptat spre poligon. Ajuns acolo, am semnat la registru pentru cele zece cartușe luate din depozit și m-am pregătit de tragere. Am țintit la centrul țintei și: - Boom! Boom! Boom! Trei focuri rapide cu pistolul și abia dacă mai puteam zări ținta. Încheietura mâinii îmi amorțise de-ndată. - Da, am uitat de puternicul recul! Mi-am zis. Apoi am adus planșa cu ținta să văd rezultatul: destul de bine pentru început, distanță de centru de trei centimetri. Am gesticulat ușor nemulțumit din buze și am continuat și cu restul de cartușe rămase. În tot acest timp bătrânul Billy, cel ce se ocupa de curățenie și-a făcut apariția pe culoar, în spatele meu, la ceva distanță. - Uimitor! Spuse bătrânul. Pe moment am reacționat speriindu-mă ușor. - Nu v-am auzit când ați intrat, i-am spus. - Nici nu avea-i cum să mă auzi, fiule, spuse râzând mândru la reacția mea. Face zgomot de trezește toți morții! - Ăsta are unicul lui, îl completez, zgomot mare și recul pe măsură. - Așa e, dar dintre toate pistoalele de pe lumea asta tu ți-ai ales o bestie! Exclamă bătrânul. - Asta și îmi place la el, mă laud eu cu el, inspiră teamă și frică pe deplin. - Bine domn ofițer, îmi spuse bătrânul. - Nu sunt ofițer deloc, sunt doar eu: Magnum Jack. A super hero! Îl fac să râdă imediat. - Aha, atunci se subînțelege, spuse bătrânul, după care plecă liniștit. Până la ieșirea bătrânului pe ușă, am privit îndelung după acesta. Moșul era simpatic. - Poate așa voi fi și eu la vârsta lui! Mi-am zis în gând. Ce tare! În fine, toate ca toate, dar omul mai și pleacă acasă. M-am trecut în registru să confirm orele lucrate, am stins luminile și am plecat acasă. Fiind vineri seară am decis să renunț la mersul cu metroul și să merg pe jos, mai văd orașul, în plină lui splendoare la suprafață. Astfel că la nici două străzi am găsit un mic restaurant cu terasă afară. M-am așezat la masă și am așteptat chelnerul. - Doriți să comandați? Mă întrebă o voce ce se apropia din spate. - Da, îi răspund, o sută de Jack și un expreso tare lung. - Imediat, îmi spune chelnerul, după care plecă să-mi onoreze comanda. Până să-mi aprind o țigare și să trag vreo două fumuri, chelnerul se ivi imediat. - Băutura dumneavoastră și cafeaua, mi se adresă el. - Da, mulțumesc, îi zic. Cu plăcere, spuse el. - Ști ce este interesant? Îl întreb pe chelner în momentul când acesta vru’ să se îndepărteze de masa mea. Se întoarse brusc și zise: - Nu. Oprean Ciprian - IoanPage 7
Magnum Boom - Eu voi bea o sută de Jack. - Așa..?! Zise chelnerul, puțin mirat. - Iar pe mine mă cheamă tot Jack. Și amândoi izbucnim într-un râs, dar nu destul de puternic să nu îi deranjăm pe ceilalți aflați în jurul nostru. - Bună asta, mi-a plăcut, zise chelnerul cu zâmbetul pe buze. - Mi-a plăcut și mie, îi zic, după care chelnerul îmi părăsi masa. Și privind lung asupra unui punct anume, în depărtare, am savurat în liniște tăria și cafeaua de care îmi era poftă. Ceasul era pregătit să arate ora cinci după-masă. Cei prezenți la terasă își comunicau trăirile, ideile și sentimentele în voie, după o zi de muncă care tocmai s-a sfârșit. Nu am avut parte de liniște pentru foarte mult timp, deoarece aceasta avea să fie deranjată de o sirenă asurzitoare a unei mașini de poliție. Se auzea slab în depărtare, însă sunetul ei era tot mai puternic cu cât autovehiculul își făcea apariția în zonă. Înainte de prezența mașinii de poliție, la nici o sută de metri depărtare, se afla Banca Centrală a orașului. Din clădire se repede la ieșire doi infractori, cu fețele acoperite și două genți în mână. Priveau împrejur, lăsând impresia că așteaptă pe cineva. Așa a și fost: de pe o străduță lăturalnică își face apariția în fața băncii o dubiță, ce se proptește puternic în mașina de poliție, abia ajunsă la locul cu pricina. Cei doi polițiști aflați în mașină se rănesc grav, rămânând în stare de inconștiență. Dubița sosită la fața locului era fără nici o urmă după impact, având în dotare un grilaj solid, suspendat pe întreaga parte față a suprafeței. Am sărit ca ars văzând întreaga desfășurare. Cu pistolul în mână am alergat înspre aceștia. Ajuns în intersecție, am luat poziție de tragere. Unul dintre jefuitori a reușit să se refugieze în dubă. Celălalt se afla, încă, în mișcare. La momentul oportun... punct ochit... punct lovit: - Boom! Glonțul ieșit de la gura țevii a perforat cutia toracică a infractorului, murind pe loc. La momentul de impact al glonțului asupra lui, din inerție, geanta, cu banii furați, i-a alunecat din mână, la fel și pistolul prezent din mâna cealaltă. Când au văzut ce se întâmplă cu colegul lor, nu au mai stat pe gânduri și au demarat în trombă. Nici eu, însă, nu am ezitat să mai trag două focuri înspre dubă: - Boom! Boom! Cu norocul de partea lor au cotit la stânga în capătul străzii și duși au fost. După pierderea lor din câmpul meu vizual, m-am apropiat foarte repede de mașina de poliție. Am tras de ușa șoferului cu putere. Era înțepenită bine. Într-un final am reușit să o zmulg din loc. Cu stația în mână am dat de știre nefericitul eveniment: - Aici Jack. Magnum Jack. Recepție! - Aici baza! Recepție! - Focuri de armă la Banca Centrală. Gardian rănit! Trimiteți ambulanță de urgență! Recepție! - Ambulanță pe drum! Recepție, terminat! Nu a mai trecut mult timp și și-au făcut apariția cu toții: poliția, ambulanța și cei de la FBI. De îndată medicii de pe ambulanță au ajuns, s-au ocupat de răniții împușcați. - Se simt bine? Am întrebat medicii.
Oprean Ciprian - IoanPage 8
Magnum Boom - Da, ați sunat la timp. Dacă se mai întârzia câteva minute era prea târziu pentru toți, îmi zise unul din medici. Trebuie operați de urgență, momentan sunt stabilizați, dar nu suficient. - Cu bine colega, îi transmit unuia dintre gardieni, aflat întins pe targă. Putea doar clipi din ochi, era în faza inconștienței. Primind mesajul meu a clipit de mai multe ori cu ambii ochi, salutându-mă. Apoi medicii au închis ușa și s-au deplasat spre spital. Am rămas în locul de unde plecă ambulanța până când căpitanul intră în vorbă cu mine: - Hei Jack! - Da, căpitane, îi răspund de-ndată. - Interesantă treabă să fi prezent la nefericitul eveniment! Exclamă el. Cum de s-a nimerit să te afli prin preajmă? - Domn' căpitan eram în josul străzii la terasă, sorbeam o cafea. Când aud niște scârțâieli de roți, o mașină ce accelera în trombă. Am văzut-o oprindu-se în fața băncii, după care și-au făcut apariția doi indivizi, mascați, ieșind din bancă. - Doi, cică zici. - Da, unul a reușit de a fugit cu o dubiță, l-am completat imediat. - Ai apucat să vezi numerele mașinii? - Nu, nu am apucat, îi răspund. - Nu-i nimic, zice căpitanul. Ne vom uita pe înregistrările video. Apropo de celălalt infractor: l-ai spulberat total. Nici nu a știut ce a știut ce l-a lovit. Tocmai arma aia ai găsit-o și tu la îndemână? Mă întrebă apoi. - Asta o am în dotare, îi zic. Toate conversația cu căpitanul a auzit-o și agentul venit din partea departamentului FBI. Acesta luase notițe într-un carnețel. Nemaiavând nimic de întrebat, după ce auzise întreaga mea conversație cu căpitanul, își continuase de ale lui. - Jack! Aștept un raport de la tine. Vorbim la secție, îmi spuse căpitanul. - Mâine dimineață îl aveți, domn căpitan. Înainte să plec, am intrat în bancă să văd dacă mai erau și alte victime. Nimeni nu mai era rănit. Am ieșit dinăuntru și ultima mea oprire a fost doar acasă. - Ce sfârșit de ziuă! Mi-am zis în gând. E, mai sunt și de astea! Dar uite că am trecut cu bine! Mă îmbărbătez singur. Ajuns acasă nu am mai avut chef de nimic, doar un duș rapid și apoi somn. În tot acest timp celălalt jefuitor și șoferul dubitei ajung la ascunzătoare. Al doilea jefuitor, coborând din mașină, începuse să înjure: - Baga-mi-aș...! La dracu! Am rămas doar cu o mână de bani! Spuse arătând spre geanta de bani rămasă aproape goală. Lasă că nu e vina ta, spuse șoferul. Nu a fost în plan să dăm peste un polițist. Cine avea să știe? Se întreabă pe sine, gesticulând cu mâinile în aer. - Am să-l omor! Am să-l omor! Spuse jefuitorul. Și în momentul acela de furie scoase de sub haină o semiautomată, mai precis un Uzi, armează arma și trage la întâmplare în acel loc. Bineînțeles, nu-și avea rostul dacă focurile nu erau însoțite de niște strigăte supărate. - Facem noi un plan! O să ne răzbunăm! Zise șoferul, agitat și el agitat de reacțiile partenerului său. Oprean Ciprian - IoanPage 9
Magnum Boom - Hai la o bere și mai vedem noi! Zise hoțul. - Hai să mergem, spuse și șoferul, fiind de acord. Așa au și făcut. S-au urcat într-un Ford Grand Torino, un superb model clasic și duşi au fost. Au parcurs ceva distanță de cinci străzi și s-au oprit la un bar. Au comandat bere, au băut în limitele lor și au așteptat să treacă seara, să se mai calmeze spiritele. Pe parcurs ce seara era pe sfârșite iar noaptea începea să domine, somnul meu nu era de găsit. Vroiam să dorm și nu puteam, gândul meu era concentrat la momentul împușcăturii acelui infractor. Nu faptul că l-am împușcat mă deranja ci, mai mult, cocoșul pistolului care, parcă, mă bântuia; îl auzeam, îl simțeam, nici nu știu cum să mai zic, cum se pătrunde în mintea mea cu pași de tictac ca de ceas. Iar la impactul cu imaginația mea totul era simplu, se sfârșise: - Boom! M-am zvârcolit în pat, am privit în jur, priveam pe pereți în întuneric. Numai boom, boom, boom! - Of somnul meu tulburat! Mi-am spus pe un ton nervos. Asta e! Dacă nu am somn, nu am somn, ce dracu! Deja eram agitat din ce în ce tot mai mult. Cu ceva nervi în mine m-am îmbrăcat și am ieșit în oraș. Era trecut de 10:30PM. Noaptea aveam să cunosc orașul sub o altă înfățișare. Așa că nu am ezitat să nu mă însoțească cel mai bun prieten: Rugerul. După un timp scurt, în care m-am calmat, am ieșit din casă. Am ales să merg în cealaltă parte a orașului, mai exact undeva în zona străzii Mărcuş Avenue.Pe acea stradă am zărit un bar. Am intrat înăuntru. Era plin de fețe necunoscute. Dar nu asta mă interesa. Ajuns la tejgheaua barului am comandat: - Barman... o bere! - Poftim tinere, îmi zise moșul care servea. - Sănătate, îi zic, ridicând halbă în aer. Am sorbit din ea trei guri fără suflare. Un râgâit puternic am simțit cum vrea să evadeze. Dar nu puteam să-l dau afară, în plină lume! Așa că l-am ținut în sinea mea. - Na c-am scăpat și de tine! Zic în gând. Mai trece timp ce trece și când colo ce să vezi: fără să știu, de fapt nu mă interesează cine intră și cine iese din bar, dar își fac apariția șoferul și hoțul de la bancă. Aceștia se așează la o masă aflată în dreapta ușii de la intrare. Berea vine și ea și: - Ai numărat banii din geantă? Întrebă șoferul. - Erau doar o sută de mii de dolari, răspunde infractorul. - Tot a rămas ceva, spuse șoferul. - A rămas pe naiba, spuse partenerul său, în geanta cealaltă mai era o parte de aproape trei sute de mii de dolari. - O să recuperăm noi la următorul jaf, spune șoferul. - Deocamdată avem altele de făcut, spuse partenerul. Întâi vreau să mă răzbun pe polițistul acela. - Vrei să intrăm la alte încurcături? Șoferul din nou. - Tu, dacă vrei să mă ajuți, bine, dacă nu singur tot o fac, zise partenerul. - Facem un plan bun și rezolvăm, spuse șoferul, ciocnind halba de a partenerului său. Te las o clipă singur, merg la toaletă.
Oprean Ciprian - IoanPage 10
Magnum Boom Partenerul său îi făcuse semn din mână să meargă. Acesta, ajungând la toaletă, își făcuse treburile și apoi reveni la masă. După ce ieșise din toaletă, privi scurt în jur la cei prezenți în bar când, deodată, mă zări. Începuse să nu se mai controleze, era agitat. Cu greu se putea stăpâni. Nici nu puse bine fundul jos pe scaun căci îl trage brusc de mână pe partenerul său: - Hei, hei! Ai văzut? - Ce să văd!... spuse partenerul pe un ton ironic. Arăți de parcă ai văzut o fantomă vie! - Asta e nimic! Zise șoferul. L-am văzut! - Pe cine ai văzut? - Polițistul... e chiar el... care l-a împușcat pe Don, spuse șoferul bâlbâindu-se. - Unde e? Arată-mi-l! Spuse partenerul. - Acolo! Uite-l acolo! În colț! Spuse șoferul arătându-mă. - Aha! Acum e ocazia noastră, dar să nu ne grăbim, spuse partenerul. - Păi și ce facem atunci? Întrebă șoferul. - Deocamdată nimic... așteptăm! Îi răspunde acesta. - Să așteptăm? Ce să așteptăm? Întrebă iar șoferul. - Întâi așteptăm să iasă din bar, apoi să vedem dacă este singur, îl lămuri partenerul. Stăm în spatele lui să vedem unde merge, poate aflăm unde locuiește și atunci când va sosi clipa dus va fi. Tu du-te afară și sună-l și pe Big Zed, să ne ajute. - Acum, spuse șoferul, ieșind afară. În tot acest timp nu aveam să știu ce mi se pregătește. Timpul se scurge și afară își face apariția, așa zisul, Big Zed într-un Chevrolet clasic negru. La apariția lui Zed șoferul ieși în întâmpinarea acestuia. Se urcă în mașină. - Salut Zed! Zise șoferul. - Taci dracu și zi care-i treaba aici! Salută Zed. - Înăuntru e polițistul care l-a omorât pe Don, azi la jaf! Spuse șoferul. - E singur? Întrebă Zed. - La masă e singur, răspundse șoferul. De când l-am văzut, de o jumătate de oră, nu am văzut pe nimeni în preajma lui, să se așeze la masă. - Nu o să apuce ziua de mâine! Afirmă Zed, dând cu pumnul în bord și scrâșnind din dinți. Când s-a făcut ceasul, am lăsat cinci dolari pe tejgheaua barmanului pentru consumație, mi-am așezat pălăria pe cap și am părăsit locația. Însă, drumul meu spre casă avea să fie unul foarte zgomotos. Am mers ce am mers pe acea stradă principală, căci, la prima intersecție ivită în cale am cotit la dreapta, pe o străduță lăturalnică. Aceasta era foarte slab iluminată. Pe aici drumul era mai scurt. De obicei, îmi aleg să merg pe scurtătură; nu îmi place aglomerația, așa că, mai bine o evit. În tot acest timp, grupul de cei trei infractori, se deplasau în spatele meu, mai la depărtare. Șoferul era singur în mașină, se deplasa cu viteză redusă. Ceilalți doi membrii mergeau la pas pe trotuar. Cu cât înaintam pe acea străduță cu atât vederea îmi era tot mai slabă, din cauza întunericului puternic ce s-a așternut. Într-un moment de concentrare am auzit un sunet de toc de pantof, ce lovea cu putere în piatra trotuarului, cu care acesta era pavat. Ca reacție de moment, am întors privirea foarte scurt într-o parte, zărind umbrele celor doi. Gândul îmi alunecă la pistol. Încercam din răsputeri să Oprean Ciprian - IoanPage 11
Magnum Boom îmi mențin controlul, vroiam să nu mă agit. Dar nu aveam de ales: pocănitul tocurilor de pantofi se apropia din ce în ce mai repede. - Gândește, gândește, gândește-te! Mi-am zis. Salvarea a venit, dar asta doar pentru un moment: la douăzeci de picioare distanță am zărit pe o pancardă, înfiptă într-un mic spațiu verde, scris: "în curs de demolare". Privind la înălțimea clădirii, am putut distinge un număr maxim de opt etaje. Am intrat în clădire, oprindu-mă la etajul doi al acesteia. M-am poziționat la un geam de deasupra intrării, cu gândul că poate le voi putea poza vizual înfățișările. Dar era prea frumos ca să am noroc: aceștia, ca și mine aveau capetele acoperite cu pălării. Privind la pistol, m-am încurajat spunându-mi: - Prietene drag, facem noi cumva și scăpăm și de data asta! Eliberând piedica din calea trăgaciului, m-am ascuns după o adunătură, destul de mare, de lemne vechi și mucegăite. Când am simțit prima mireasmă de mucegai atât mi-a trebuit: - Mucegai! Fir-ar el să fie! Am înjurat scurt.Cu nasul meu sensibil, asta îmi mai trebuia acum! În fine... întins pe burtă și cu pistolul fixat în poziție de tragere am așteptat sosirea celor trei. Big Zed și partenerul șoferului ajung și ei în fața clădirii: - Aici ne despărțim, spuse Zed. Tu intri prin spate, iar eu continui pe aici. - Bine, spune celălalt, grăbindu-se spre intrarea din spatele clădirii. Ajuns în spatele clădirii, partenerul șoferului folosește scările de incendiu pentru a pătrunde în clădire. Obișnuit acolo cu vederea nocturnă, l-am zărit pe acesta, preț de câteva secunde. Norocul lui a fost că a cotit repede în dreapta sa, ieșind din raza mea de acțiune. Trebuia să fac ceva de moment: poziție bună să trag cu pistolul din locul ăsta, nu știu dacă mai aveam ceva șanse să găsesc. Așa că, din împrejurul meu, am luat o bucată de lemn și am aruncat-o în direcția opusă deplasării infractorului. Planul meu funcționase: acesta s-a deplasat de-ndată în direcția în care lemnul se izbi de zid. Reintrat în cadrul cătării pistolului: - Boom! Și jos a fost cu el. Impactul a fost mortal, parcă s-a rupt o conductă de apă, așa puternic a țâșnit sângele din el. După impact m-am ridicat și m-am apropiat de trupul neînsuflețit: lipsă totală de puls. A murit pe loc. Sunetul de percutare a glonțului a făcut un ecou puternic pe întreg etajul. Alte sunete eliberate de pașii lui Zed mă avertizau că, acesta, era în apropiere. M-am repoziționat repede după un pilon gros de beton. Așteptam intrarea în scenă a lui Big Zed. Ajuns și el la fața locului, privi foarte mânios asupra cadavrului, lăsat semnătură în urma mea. Realizase pe moment că nu aveam să fiu foarte departe de locul întâmplării. Îi pierd urma vizual, acesta trecând și el în spatele unui zid. De acolo îmi zise: - El ca el prietene, dar eu sunt cel mai bun dintre toți! Și cel mai mare! În urma propagării sunetului, m-am arătat, înclinat într-o parte, de după pilonul de beton și, bineînțeles: - Boom, boom! Două focuri, în recunoașterea lui, am eliberat. - Față-n față nu ai curaj, copoiule! Zise Zed de după zid. - Dar tu ai? Îl întreb. Oprean Ciprian - IoanPage 12
Magnum Boom - Cum să nu! Răspunde cu două focuri la intimidare. - La fel și eu! Îi întorc favorul pe măsură. Foc după foc străbătea întreaga încăpere. Când la un moment dat amândoi am rămas fără cartușe. N-am mai avut timp să reîncarc pistolul deoarece marele Zed se porni într-o fugă contra cronometru: ținta eram eu. Și reușise, căci, mă propti la perete încercând să mă imobilizeze, oarecum. Am strâns puternic din dinți și am reușit să revin pe poziție de apărare, cu toate că forța lui Big Zed era pe măsura înălțimii lui. Cumva, nu-mi prea dau seama cum, reușesc să-l mușc de mână. - Aaaaa! Țipă el. Eliberat de mâna dreaptă, îl lovesc cu pumnul, moment în care Zed se desprinde de mine. Imediat se și ridică; din întoarcerea lui îmi aplică o lovitură de picior fix în piept, rostogolindu-mă înapoi. Realizam că eram în margine, cu capul ieșit în afară. - Acum să vezi! Mi-am zis, fiind speriat. Zed se năpusti peste mine și își propti mâinile în gâtul meu, vrând să mă sufoce. - Acum e gata! Nu mai scap! Mi-am zis, descurajat fiind. Încercam, din răsputeri, cu mâna stângă să țin contra și cu cealaltă să caut în jurul meu orice, să pot să îmi elimin adversarul. Prea mare ajutor nu am găsit, însă, am dat peste o sfoară groasă de scripete. De îndată am zvântat sfoara, de voie, de nevoie, de jur împrejurul gâtului lui Zed și ne-am rostogolit, până când rolurile noastre s-au inversat. Eu mă aflam deasupra lui. Trasul de sfoară a stârnit slăbirea puterii în brațele voluminoase ale lui Zed. - Cine mai e cel mai tare, acum? L-am întrebat, privindu-l în ochi. - Cine ești tu? Mă întrebă Zed, cu o voce lipsită de vlagă. - Pentru tine sunt... Boom... Magnum Boom! Și apoi i-am hotărât sfârșitul, aruncându-l în afara încăperii, ținând strâns și puternic de sfoară. Trupul lui atârna suspendat, clătinându-se. Fiind fără suflare am dat liber sforii din mâini, corpul neînsuflețit izbindu-se puternic de trotuar. Un covor roșu de sânge și-a făcut apariția în jurul acestuia. La momentul impactului, șoferul dubei: - Ce dracu! Realizând că trupul neînsuflețit este a lui Zed, nu a mai stat pe gânduri și a accelerat în trombă. Nici eu, însă, nu am ezitat să-l opresc: - Hei prietene! Unde pleci? L-am întrebat de departe. Bineînțeles că nu aveam să primesc nici un răspuns. Așa că, la câtă adrenalină îmi era pompată în vene, am luat în mână bunul revolverul și am tras: - Boom, boom! Două focuri de calibrul 9mm au fost în de-ajuns să penetreze caroseria mașinii și să-l oprească de-ndată și pentru totdeauna. Șoferul fiind secerat de glonț, din inerție, inițiase cursă lungă volanului la stânga, așa de mult, încât, mașina se izbi puternic de un hidrant. Acolo a și rămas înțepenită. Cu stația în mână, am anunțat nefericitul incident: - Baza, aici Jack! Magnum Jack! Recepție! - Aici baza! Recepție! - Ofițer rănit! Trimite-ți ajutoare! Terminat! - Cod 104 desfășurat! Terminat! Și am așteptat liniștit venirea tuturor. Până la venirea acestora, am încercat cu greu să mă consolidez pe picioare. Dar sprijinindu-mă de pereți am reușit până la urmă. Oprean Ciprian - IoanPage 13
Magnum Boom Rând pe rând toată lumea a fost prezentă. Bineînțeles că revederea cu căpitanul Malone nu avea să fie una foarte plăcută: - Jack... hei Jack! Urlă cât îl țineau puterile. - Aici căpitane! Îi răspund din depărtare. - Nici un căpitan! Îmi spuse, rostindu-se la mine. Vreau arma ta acum! - De ce...? Apuc doar să-i spun. - Tu nu auzi? Zbieră iar. Nu înțeleg cum, după doar o săptămână aici, lași numai cadavre în urma ta! - Nici măcar nu știu cine sunt! Îi zic. - Mai vedem noi asta, spuse căpitanul, luându-mi arma din mână. Ești suspendat Jack! Îmi zise căpitanul, îndepărtându-se de mine. - La dracu cu toate astea! Am răbufnit nervos. Apoi iau haina pe mine, așa murdară cum era și plec de la fața locului, mergând spre casă.
Oprean Ciprian - IoanPage 14
Magnum Boom
Copie originală a autorului: Oprean Ciprian Ioan
Oprean Ciprian - IoanPage 15
Magnum Boom
Oprean Ciprian - IoanPage 16