#1 Mai 2015
1
2
3
4
5
Clubul Ilustratorilor a luat ființă în 2006 și este un grup de artiști coagulat în jurul unei preocupări comune: pasiunea pentru lucrul cu imaginea, pentru construcția de narațiuni vizuale și pentru incursiunile în zonele de contact ale textului cu imaginea. Clubul Ilustratorilor oferă un cadru coerent și profesionist practicării ilustrației de carte ca artă. “La început în Club se întâlnea un grup de prieteni care depășiseră relaţia profesor-student și ne bucuram împreună de imaginile care povestesc. Acum Clubul a ajuns la adolescenţă. Cucerește lumea, fiecare cum poate, cu avânt și încredere...” (Stela Lie) www.clubulilustratorilor.ro www.clubulilustratorilor.blogspot.com
Irina Dobrescu
“Shabby și puțintel chic.”
Marga Udrescu
“O literă, un cuvânt, o propoziție, o frază, un text, o carte, mai multe volume.”
Zelmira Szabo
“Geometric, grotesc, puțin primitiv.”
Alberto Gamón
“Simplificare geometrică.”
este revista Clubului Ilustratorilor
În fiecare număr vor fi prezentați câte trei membri ai Clubului și câte un ilustrator străin. Totodată în revistă vor apărea mici articole legate de evenimente de ilustrație și artă, noile proiecte ale Clubului, poezii și texte ale unor autori români și multe desene. Microredacția Tărcat este responsabilă de redactare, editare, design și layout: Raluca Anghel Alexandra Burda Ralu Ciubotaru Irina Maria Iliescu Bogdan Topîrceanu
Copertă Design și caligrafie de Ralu Ciubotaru Ilustraţii de Livia Coloji
Forzaţ Ilustrație de Marga Udrescu
Interviu Irina Dobrescu
Interviu Zelmira Szabo
Interviu Marga Udrescu
10
20
30
Interviu Alberto Gam贸n
Festivalul Bologna 2015
Textele pisicii
40
48
50
Irina Dobrescu Cine ești? Profesional vorbind, sunt Irina Dobrescu, ilustratoare, și mai nou, cochetez cu ideea de a fi și scriitoare de literatură pentru copii. Am terminat Grafică la Universitatea de Artă București și sunt membru fondator al Clubului Ilustratorilor. Altfel, despre identitatea mea pot vorbi mai bine, sper, lucrările mele.
10
11
Ce este ilustraţia?
îmi plăcea într-o vreme să ascult Simon and Garfunkel sau “muzică de Taize” - de care poate ați auzit.
Îmi e greu să dau o definiție “ca la carte”, presupun că ar fi arta narativă în imagini plastice. Pentru mine e modul în care spun o poveste prin desen, felul în care trăiesc într-o lume a poveștii prin desen.
Ce faci când nu ai inspiraţie? Meditez, mă rog, mă duc la biserică. Alteori însa am o abordare mai puțin "ofensivă" - aștept, mă relaxez, zac, citesc, fac curățenie, scriu în "jurnal".
Cum ai început să faci ilustraţie?
Tradiţional sau digital?
Înca din copilărie mă jucam de-a scrisul și ilustratul de cărți, solo sau în tandem, îmi amintesc niște titluri - “Nemaipomenitele aventuri ale lui Ben Luc” sau “Evadarea elefanților” sau “Old Shatterhand și Winnetou.” E o mare pierdere pentru cultură ca au rămas nepublicate!
Tradițional, acuarelă pe hârtie.
Ce te motivează? De cele mai multe ori plăcerea creației, însă uneori poate prevala nevoia de a câștiga bani.
Unde, când și cum lucrezi cel mai bine?
Ce text ai vrea/preferi să ilustrezi?
A trebuit să dezvolt o teorie alambicată, cum că ar fi prielnice chiar și condițiile grele pentru artă (gălăgie, bruiaje, întreruperi, obligația de a lucra pe vreo banca în parc, lucratul pe genunchi, etc). Nu știu cât de sinceră e totuși o astfel de părere. Sună a povestea cu vulpea și strugurii prea acri. Am și uitat cum e să ai condiții perfecte de lucru - știu totuși că îmi plăcea să lucrez la țară, cu fetița mea zburdând cu verișorii și eu izolată prin vreun cotlon, ticluind povești, după vreo două ture de sat cu bicicleta.
Propriile mele povești, care ar fura fără scrupule oricum din temele și “ atracțiile” poveștilor mele preferate.
Cum decurge colaborarea cu editura/clientul; câtă libertate ai în realizarea desenelor?
Muzica pe care o asculţi atunci când lucrezi?
Depinde, cu unii am mai multă libertate, iar cu alții mai puțină. Am totuși niște limite peste care nu trec, nu-mi forțez stilul (adică lucrez doar "în stilul meu" și refuz să mă adaptez vreunui altul), nu accept texte care mi se par imorale. Per total aș zice însă că demnitatea mea e sub nivelul dezirabil sau mediu.
Ascult mai mult audiobooks, tot felul de cărți clasice, de pe librivox cel mai mult, cum ar fi Jane Austen, Agatha Christie sau Chesteron. Dar și muzică uneori,
12
13
Din ce material ai face o carte?
Un ilustrator cu care ai vrea să colaborezi?
Din păcate n-am idei originale la capitolul ăsta. Mie îmi plac cărțile așa cum sunt, cu mirosul lor de tipar când sunt noi sau de budincuță când sunt vechi.
Nu cred că aș putea lucra cu altcineva, am un metabolism al meu propriu care cred că s-ar dezechilibra.
Ce desenai când erai copil?
Tehnici preferate și de ce?
Îmi plăcea să ilustrez povești, inclusiv cele din desene animate. Am desenat la 10 ani o vulpe destul de bine, ceea ce mi-a hotărât destinul, pentru că mama m-a dat la Tonitza încă din clasa a cincea și de-atunci am mers ca pe șine.
Am avut tentativa de a încerca și altceva decât acuarela - acrilic, tempera, guașe, pe hârtie, carton, lemn, pânza. Am revenit însă la vechea mea cutie de acuarele - care m-a primit înapoi fără reproș.
Cea mai bună carte de ilustraţie vazută anul acesta?
Cum alegi ce scene/detalii vor fi ilustrate? Aleg aspectele originale, expresive vizual, cu potențial comic, momentele importante ale acțiunii și apoi mai inventez și eu pe lânga, chestii care nu sunt chiar în contradicție cu textul.
Vă voi spune de una văzută la sfârșitul anului trecut Biblia ilustrată de Rebecca Dautremer, am văzut-o la târgul de la Frankfurt în octombrie. Poate că are unele chestii prea convenționale, dar eu sunt genul care pică în plasa ei.
Cum ţi-ai descrie stilul în patru cuvinte?
Ce rol are concurenţa? Când foarte mobilizator când foarte demobilizator, varianta de mijloc fiind exclusă în general. Deloc zen la capitolul ăsta.
Shabby și puțintel chic.
Ce ai vrea să afli de la un câine cu cravată?
Lumea poveștilor este una evazionistă sau nu?
Dacă ar fi vorbitor, l-aș întreba dacă e atât de amabil să-mi spună în ce dimensiune am ajuns și dacă are idee dacă am murit sau nu. M-aș asigura însă mai întâi să nu fie cei de la camera ascunsă la mijloc.
Pentru mine, în general, nu e. Am eu credința că esența realității e magică, extraordinară, fantastică și că poveștile (bune) nu fac decât să încerce să o descrie.
14
15
16
17
18
19
Zelmira Szabo Cine ești? Această întrebare totdeauna m-a pus pe gânduri. Aș vrea să fiu multe și câteodată visez că sunt ceva total imposibil. De aceea mai scriu și desenez, ca să pot să fiu de toate: și copil, și părinte, câine și pisică, coșar, balerină, circar.
20
21
Ce este ilustraţia?
dacă în mijlocul verii am de desenat o carte despre Crăciun și îngeri, ascult Ommadawn de Mike Oldfield. Iar dacă iarna desenez pădure, gâze, flori, vară la țară, mă ajută mult cântecele de Makam. Dacă am posibilitatea, întreb direct scriitorul ce fel de muzică îmi recomandă, ce crede că se potrivește cu cartea lui? E un joc și dialog constructiv.
Fereastra lăsată (de scriitor) sau găsită (de mine), prin care îmi scot capul din text și descopăr o lume în spatele lui.
Cum ai inceput să faci ilustraţie?
Ce faci când nu ai inspiraţie? Nu cred că inspirația e ceva irațional care ori e ori nu e. Cred că vine prin lucru… Recitesc textul – poate nu-mi place ori nu-l înțeleg? Încerc să găsesc un fir de unde să-l desfac. Mă documentez mult și mai și stau să se așeze.
M-am pornit cât de cât conștient de când eram mică – să fiu scriitor și ilustrator. În liceu am avut un profesor grafician foarte bun (Szekely Geza); de la el am început să învăț mai serios. Abia am terminat liceul și m-am prezentat la redacția revistei Napsugár (”Raza de soare”). Este o revistă pentru copii care a format generații și este un etalon pentru mine în privința calității. Pot să spun că această colaborare a fost școala de ilustrație pentru mine. În afară de această revistă am învățat mult uitându-mă la cărți. Încă din liceu (eram la un liceu pedagogic) adunam toate cărțile frumoase din anticariate. (Acum fac la fel.)
Tradiţional sau digital? Îmi place să simt texturile, materialelor cu care lucrez. Mi-a plăcut să lucrez cu colaj, cu hârtii de texturi diferite. Simt că mai am de explorat în tehnici. Când am terminat această explorare voi încerca și varianta digitală.
Unde, când și cum lucrezi cel mai bine?
Ce te motivează?
Simt nevoia să am masă de lucru cât mai mare. Nu de altceva, dar să am unde să așez toate lucrurile ce nu sunt necesare pentru a desena… Folosesc o planșetă imensă și lucrez în mijlocul ei ca să nu ajungă copii la desen. Din păcate lucrez mai mult seara târziu și noaptea, când s-a culcat toată lumea. Culorile de multe ori mă înșală și dimineață sunt îngrozită de ceea ce a ieșit.
Viața, căci nu se termină cu mine.
Ce text ai vrea/preferi să ilustrezi? Sunt într-o perioadă în care lucrez la un text la care nici nu visam. Plutesc de fericire și îmi țin respirația în aceeași timp, cât de speriată sunt! Lucrez la o carte a unui scriitor foarte cunoscut (Horgas Béla din Ungaria), ale cărui cărți le am de când eram mică. Știu pe de rost majoritatea poeziilor și cunosc ilustrațiile ca pe palma mea. E foarte greu să recitesc textul și să revin cu
Muzica pe care o asculţi atunci când lucrezi? Încerc să găsesc muzica potrivită textului. De exemplu,
22
23
Ce rol are concurenţa?
viziunea mea, trebuie să mă îndepărtez de interpretarea ilustratorilor respectivi și să vin cu o interpretare nouă, curată.
Educativ. Înveți foarte mult de la colegi – cum se promovează, ce relație au cu clienții, cu publicul – avem multe de văzut.
Ce ai vrea să afli de la un câine cu cravată?
Cum decurge colaborarea cu editura/clientul; câtă libertate ai în realizarea desenelor?
Cine l-a desenat?
Din ce material ai face o carte?
De obicei editura care mă contactează îmi cunoaște lucrările de undeva și trecem peste toate etapele fără probleme – ofertă de preț, predarea lucrărilor, plată, etc. În aceste cazuri sunt lăsată să-mi aleg tehnica și altele, dimensiunea este dată însă. Mai nou am avut însă câteva experiențe neplăcute cu câteva edituri/ autori. În timp ce m-au contactat iar eu săream de fericire, nu am știut că au mai fost contactați încă zece ilustratori pentru același proiect. S-a cerut și desen de probă, la care am spus - de ce nu…? Răspunsul nu a venit deloc, iar pe internet am văzut că a și apărut cartea, ilustrată de altcineva. Într-un alt caz mi s-a spus clar să desenez în stilul lui Disney, ori mi s-au trimis mostre: ”cam așa ceva…” Am și încercat, mai mult de curiozitate: care sunt limitele mele? am eu acest talent? Nu-l am.
Am scris undeva în glumă, că aș vrea să am cărți de tinichea, ca să pot citi și în timp ce spăl vasele. Între timp de la gluma asta am ajuns să adun materiale pentru această carte. Acum mă gândesc, ce se potrivește pentru text și litere, ce obiecte se potrivesc pentru ilustrații.
Ce desenai când erai copil? Cred că cele elementare…
Cum alegi ce scene/detalii vor fi illustrate?
Oricum, mi se pare neprofesionist și m-a făcut să înțeleg că ilustratorul e la un rang al treilea, nu sunt luați în serios de toți editorii. Încă nu înțeleg cât de mult au de câștigat cu un ilustrator bun. Cărțile pentru copii de azi se vând în primul rând pentru desene. Iar simțul responsabilității față de public, calitatea textelor și a desenelor lipsește în 90% din cazuri.
De obicei evit conștient să redau ce este foarte bine și frumos descris. Câteodată pur și simplu nu-mi iese un personaj, o scenă și mă simt câștigătoare dacă îmi dau seama: la asta trebuie să renunț! Încerc să ”dilat” textul și caut unde pot să îmbogățesc eu, unde e rândul meu să spun ceva.
Un ilustrator cu care ai vrea să colaborezi?
Cum ţi-ai descrie stilul în patru cuvinte?
Aș vrea să scriu o carte puțin absurdă, puțin vizionară, povești pentru adulți, cred, pentru care aș ruga-o pe
Geometric, grotesc, puțin primitiv.
24
25
Margareta Udrescu să facă ilustrații. Ori, pur și simplu să mă uit la desenele ei și să scriu o carte pe baza lor.
Tehnici preferate și de ce? După o lungă perioadă de încercări simt că mi-am găsit materialele potrivite: construiesc cu creion și umplu cu tempera. Încerc să colorez cât mai uniform. Simt nevoia de stabilitate, forme și pete bine definite pe hârtie. Am ajuns cumva prin colaj la această technică. Nu mă descurc cu acuarela, deși admir pe cei care lucrează cu ea. Visez o carte desenată despre vară cu acuarelă făcută din plante, cu iarbă mâzgălită peste hârtie, cu un desen total dezlănțuit, poetic. Va fi un proiect personal, bănuiesc, nu am curajul și timpul să risc oricând.
Cea mai bună carte de ilustraţie vazută anul acesta? ”Ela cea fără cuvinte”, scrisă de Victoria Pătrașcu, cu ilustrațiile lui Cristiana Radu.
Lumea poveștilor este una evazionistă sau nu? Poveștile sunt responsabile pentru relația noastră cu realitatea. Dacă avem parte de povești bune de când suntem mici până bătrânețe, putem să ne construim o lume funcțională în jurul nostru cu relații sănătoase. Prin ”poveste” înțeleg și film de animație și film.
27
29
Marga Udrescu Cine ești? Sunt o floare pe nume Margareta Irina Udrescu.
30
31
Ce este ilustraţia?
Ce te motivează?
Ilustrația este coafura textului. Cred că are rolul de a stârni imaginația cuvintelor. Unde se oprește textul iese ilustrația în fața și vice-versa.
Mă motivează faptul că desenul are legătură cu comunicarea. Mă ajută să-mi păstrez luciditatea și prietenii… Împreună cu Dumnezeu desenez lucruri care mă ajută să relaționez cu prietenii atunci când cu propriile cuvinte nu reușesc să comunic.
Cum ai început să faci ilustraţie?
Ce text ai vrea/preferi să ilustrezi?
M-am certat cu prietena mea Lelia și nu știam cum să-mi exprim tristețea și dorința de a ne reîmpăca așa că am desenat ce am simțit și desenul acela ne-a reîmpăcat. De atunci, ilustrația mă ajută să trăiesc pentru că este legătura mea cu Dumnezeu și cu oamenii și îmi salvează comunicarea.
Îmi doresc să ilustrez mai multe texte: gen S.F., Baronul de Munchausen, Paiața verde, Apolodor și niște mesaje scrise de mine pe telefonul mobil.
Ce ai vrea să afli de la un câine cu cravată?
Unde, când și cum lucrezi cel mai bine?
De la un câine cu cravată aș vrea să aflu cum își alege cravatele și de ce poartă cravată.
Lucrez singură în pat, dormitorul meu mic este cel mai bun loc pentru mine.
Din ce material ai face o carte?
Muzica pe care o asculţi atunci când lucrezi?
Aș vrea să fac o carte din hârtie foarte, foarte groasă și să fie cu multe, multe pagini și mare (dacă se poate).
Ascult Rock FM, Nicu Alifantis, Tudor Gheorghe, Liviu Vasilică, Dire Straits…
Ce desenai când erai copil?
Ce faci când nu ai inspiraţie?
Când eram mică desenam sub masă tot felul de oameni, apoi la școală, făceam compoziții decorative în acuarelă.
Când nu am inspirație intru în depresie și devine totul foarte complicat așa că mă oblig să desenez încontinuu. Când simt că nu mai pot, fac curat, ies la plimbare, merg la teatru, merg în piață, spăl vase și alte asemenea gospodărești.
Cum alegi ce scene/detalii vor fi illustrate?
Tradiţional sau digital?
Păi citesc textul și, în timp ce citesc, un cuvânt apare sub formă de imagine, mai rar mi se întâmplă ca o
Tradițional.
32
33
întreagă propoziție să îmi dea o imagine.
degeaba. Aș vrea să încerc să mai fac un filmuleț din hârtie pentru că îmi place hârtia foarte mult și pe ea pot desena orice, pot interveni chiar și cu colaj.
Cum ţi-ai descrie stilul în patru cuvinte?
Cea mai bună carte de ilustraţie vazută anul acesta?
O literă, un cuvânt, o propoziție, o frază, un text, o carte, mai multe volume.
Ce rol are concurenţa?
Nu pot să mă hotărăsc.
Concurența este ca o floare. O miroși și îți trezește simțurile, o admiri și te inspiră. Are rolul ei în inima mea. Dar și mai minunat este când primesc o floare de la concurență.
Lumea poveștilor este una evazionistă sau nu?
Cum decurge colaborarea cu editura/clientul; câtă libertate ai în realizarea desenelor?
Depinde de ce fel de om ești. Dacă ești corect nu este, dacă nu ești corect, este evazionistă.
Păi depinde de editură și de client, fiecare cu pretențiile lui. Cea mai mică libertate am avut-o la editura Corint care îmi descriau exact cum trebuie să fie imaginea, cea mai mare libertate am avut-o când am făcut cartea pentru Centrul Sf Dimitrie. Acolo eu am venit cu propunerea, așa că nu mi s-a trasat nici o direcție.
Un ilustrator cu care ai vrea să colaborezi? Aș vrea să colaborez cu orice scriitor, numai să iasă o carte frumoasă, să ne înțelegem bine și să ne completăm unul pe altul.
Tehnici preferate și de ce? Tehnicile depind de timp și de stare. Eu le mai schimb ca să nu mă plictisesc. Toate îmi plac, numai să nu stau
34
35
Alberto Gamón Cine ești? Mă numesc Alberto Gamón și sunt un ilustrator spaniol. Trăiesc la Zaragoza, oraș situat între Madrid și Barcelona. Din 1995 mă dedic ilustrației din diferite domenii - design grafic, presă. În ultimii ani mi-am concentrat atenția pe ilustrația de carte, atât pentru album ilustrat, cât și pentru narațiune. De asemenea realizez ateliere de ilustrație pentru copii și adulți, participând la diverse proiecte educative.
40
41
Ce faci când nu ai inspiraţie?
Ce este ilustraţia? Pentru mine, a ilustra înseamnă a povesti. În dicționarul limbii spaniole, definiția este: ”a lămuri o problemă prin cuvinte, imagini sau alte mijloace.”
Sunt foarte metodic cu lucrul și am același orar zilnic. Când am de facut un proiect mai mare, încep mai multe ilustrații odată. Sar de la una la alta și avansez cu fiecare într-un ritm diferit. Când nu mă simt foarte inspirat, îmi dedic ziua unei activități ceva mai automate, cum ar fi hașurarea desenelor.
Cum ai început să faci ilustraţie? Încă din copilarie n-am abandonat ideea de a mă dedica pasiunilor mele, desenului, fapt pentru care am studiat la Escuela de Artes Aplicadas. Din punct de vedere profesional, am făcut primele ilustrații pentru niște mici ghiduri pentru serviciul de tineret al primăriei din orașul meu, apoi am început o colaborare cu un ziar, ceea ce m-a ajutat să lucrez cu repeziciune.
Tradiţional sau digital? Cunoașterea tuturor mediilor iți permite, în funcție de situație, să-l alegi pe cel cu care te simți comod. Personal, prefer mediul tradițional, dar zilnic mă deplasez între cele două.
Ce te motivează?
Unde , când și cum lucrezi cel mai bine?
Mă motivează multe lucruri. Încerc să găsesc imbolduri în tot ce mă înconjoară. Fiecare zi vine cu mici întâmplări care ne stimulează, care ne fac fericiți. E ușor să fim motivați dacă știm să le privim și să le prețuim.
Cel mai bine lucrez acasă. Locuiesc singur și asta mă ajută să mă organizez cât mai bine. Încep lucrul foarte devreme și încerc să profit cât pot de dimineți, dar lucrez uneori și seara. Sunt foarte metodic și ordonat cu lucrul, ceea ce-mi folosește să dau o valoare timpului, fapt esențial când lucrez cu un deadline.
Ce text ai vrea/preferi să ilustrezi? Nu am un text anume pe care să doresc să-l ilustrez. Mi-ar plăcea să ilustrez ceva clasic din literatura pentru copii. În aceste texte se află coduri și simboluri recunoscute de toată lumea, cu care mi-ar plăcea să mă joc.
Muzica pe care o asculţi atunci când lucrezi? Depinde de partea procesului de lucru în care mă aflu. Pentru mine este important să creez atmosfera potrivită. Când concep, am nevoie de o muzică relaxantă. Pentru asta, am albumul ideal: Tabarly de Yann Tiersen. Când lucrez mecanic, pot asculta alte genuri, de la muzica unor formații spaniole (Lory Meyers, Love of Lesbian, Vetusta Morla), la toate tipurile de muzică internațională – de la Muse și Blur la Manu Chao sau Marisa Monte.
Ce ai vrea să afli de la un câine cu cravată? Multe lucruri, nu știu de unde aș vrea să încep. Ba da, cred că în primul rând l-aș întreba cum se face nodul la cravată, pentru că atunci când trebuie să port cravata, mereu trebuie să cer ajutor vecinului meu sau câinelui lui.
42
43
Ce rol are concurenţa?
Din ce material ai face o carte?
Întotdeauna i-am considerat pe ilustratori drept colegi nu rivali. Mai ales că ilustrația e un act intim, trebuie să privești spre interior. Dar e bine să privești și să înveți și de la ilustratorii din jur. Consider că pe piața editorială e loc pentru toată lumea. În jurul meu sunt mulți ilustratori și încă foarte buni, iar acesta trebuie să fie un stimulent pentru a-mi perfecționa munca, nu un motiv de tensiune și descurajare.
După cum am mai spus, deși prefer tehnicile tradiționale, aleg după cum mi se pare mai potrivit. Uneori amestec materialele. Dacă te referi la materialul pe care printez cartea, hârtia mi se pare cel mai potrivit suport. Nu demult, la o tipografie din oraș mi-a fost prezentat o carte făcută pe “hârtiapiatră”. Caracteristica principală a acestui material este impermeabilitatea de 100%, fapt care ar permite copiilor să ia cartea cu ei în baie și chiar să deseneze pe ea, deși e umedă.
Cum decurge colaborarea cu editura/clientul; câtă libertate ai în realizarea desenelor?
Ce desenai când erai copil? Îmi plăceau benzile desenate cu Lucky Luke (Morris și Goscinny) și desenam și eu cowboy-ul meu, pe care îl chema Rastrin. Nu mai știu de ce. De asemenea, îmi plăcea să colorez desenele făcute de mama. Îmi amintesc de un schior încăpățânat. Îmi plăceau desenele acelea și îmi pare rău că n-am păstrat nici unul.
Cheia colaborării cu un editor e întotdeauna încrederea. Dedici mult timp ilustrării unei cărți, așa că trebuie să ai încredere în editor. Fără încredere nu poți lăsa în mâinile lui o colecție de desene în care ai investit timp, efort și pasiune. De cealaltă parte, dacă editorul te-a angajat, este pentru că mizează pe capacitățile tale. Și aceasta este esențial.
Cum alegi ce scene/detalii vor fi ilustrate?
[N.r. – despre libertatea în realizarea ilustrațiilor] Cum am mai spus, dacă editorului îi plac lucrările tale și are încredere, ar trebui să îți dea mână liberă. Misiunea unui editor este de a controla procesul realizării cărții, sumă a mai multor lucruri. Există multe tipuri de editori, unii stabilesc niște norme de lucru, alții intervin mai mult în proces.
Încerc să coexist într-un timp cu textul, să mi-l însușesc. În mod normal, un lucru duce la altul. Ilustrațiile rezultă din acest proces de asimilare a textului, care de cele mai multe ori e străin de mine.
De asemenea, există editori care se limitează la a alege un scriitor și un ilustrator. Apoi există multe aspecte ale procesului care sunt în mâinile editorului. Ca profesionist, ilustratorul trebuie să înțeleagă și să jongleze cu condiționările procesului de editare. Personal, am o editura ce-mi permite să lucrez nestânjenit.
Cum ţi-ai descrie stilul în patru cuvinte? Simplificare geometrică. Mai rămân două cuvinte.
44
45
Un ilustrator cu care ai vrea să colaborezi?
de talie internațională. Toate lucrările sale sunt, prin formă și fond, extraordinare.
Admir mulți ilustratori și nu puțini m-au influențat in munca mea. Consider că procesul de lucru la o ilustrație e foarte intim și personal, de aceea mi-ar părea complicat să colaborez cu alt ilustrator. Cu toate acestea, nu resping ideea, cred că ar fi o provocare. Ceea ce mi se pare evident este ca ar trebui sa fie cineva apropiat, în care să am încredere. Aș numi-o pe Elisa Arguilé, o ilustratoare spaniolă, de care mă leagă o frumoasă prietenie. Oare ei i-ar plăcea să colaboreze cu mine? Avem împreună cu alți colegi editura “sinPretensiones” și acesta este un bun început.
Lumea poveștilor este una evazionistă sau nu? După cum bine spuneți, lumea poveștilor e o lume întreagă și de aceea include multe feluri de interpretare și de apropiere de o poveste. Una din acestea este evadarea, dar si opusul, poate avea ca țintă apropierea de realitate din altă perspectivă. În tradiția populară, poveștile erau strâns legate de realitate și aveau rolul de a instrui (“dacă faci asta, pațești asta”). Totuși, poveștile clasice au ajuns la noi mult romanțate.
Tehnici preferate și de ce? A cunoaște multe tehnici înseamnă să o poți alege pe cea mai adecvată în fiecare moment. În unele situații, alegerea e subiectivă. În ultima mea carte am folosit o tehnica mixtă ce simuleaza procedeul de imprimare al serigrafiei antice, tehnica folosita și în ilustrația de pe pagina alăturată. Dar tehnica mea favorită este hașurarea cu creionul, apoi colorarea digitală; în acest mod am realizat ilustrația de pe pagina anterioară. Odată finalizat desenul cu creionul, îl colorez digital. Mi se pare mai comod să îl colorez pe computer, dacă am obținut efectul dorit cu creionul. De ceva vreme mi-e dor să mă întorc la ilustrația cu acuarele. În această tehnică am ilustrat prima mea carte.
Cea mai bună carte de ilustraţie vazută anul acesta? “Lacrimosa” de Ana Juan și Matz Mainka (Logos Edizioni). Este o carte editată în 2015, dar aș putea enumera oricare din portofoliul său, fiind o ilustratoare spaniolă
46
Târgul de carte pentru copii de la Bologna Târgul Internațional de Carte pentru Copii de la Bologna este considerat a fi unul dintre cele mai importante evenimente în domeniul carții ilustrate. Este dedicat în întregime cărților pentru copii și profesioniștilor din domeniu – autori, ilustratori, edituri, agenți literari, distribuitori, vânzatori de carte și librării. Este un cadru profesionist în care se pot stabili relații și colaborări, unde se pot descoperi noi oportunități și dezbate ultimele noutăți din domeniu. Punctele de interes ale Târgului sunt Centrul Agenților Literari și Expoziția Ilustratorilor, însoțită întotdeauna de o decernare de premii. Pe toată durata Târgului invitații și participanții sunt așteptați să ia parte la diversele activități organizate – conferințe, Cafeneaua Ilustratorilor, Expoziția Ilustratorilor, întâlniri cu agenți literari, întâlniri cu edituri, prezentare de portofolii. Ca în fiecare an pentru Expoziția Ilustratorilor, în 2015 s-au înscris mai bine de 3000 de ilustratori atât profesioniști cât și amatori dintre care un juriu format din 5 membri a selectat cei 80 de artiști participanți la Expoziția din cadrul Târgului. Membrii juriului în 2015 au fost: Ulla Rhedin – academican suedez și specialist în cărți ilustrate, Svetlan Junakovic (Croația) și Benjamin Chaud (Franța) - ambii ilustratori foarte publicați, Paola Parazzoli - editor la Rizzoli Children’s din Milan și Charles Kim - Associate Publisher la MoMA. Aceștia au selectat cărțile câștigătoare pentru fiecare secțiune. Anul acesta la secțiunea Fiction marele premiu a fost câstigat de lzzy Boyd cu “Flashlight”; pentru Non Fiction premiul a fost acordat cărții “Avant Apres” scrisă de Anne-Margot Ramstein și ilustrată de Matthias Aregui.Pentru secțiunea New Horizons s-a acordat premiul pentru cartea Abecedario - Text de Ruth Kaufman și Raquel Franco și ilustrațiile lui Diego Bianki. Pentru Opera Prima câștigătoarea a fost “Lá Fora” scrisă de Maria Ana Peixe Dias și Inês Teixeira do Rosário cu ilustrațiile lui Bernardo P. Carvalho. Câțiva din membrii Clubului Ilustratorilor au fost anul acesta la Târgul de la Bologna și s-au intors cu multe cărți și impresii.Cristiana Radu ne spune despre prezența României din acest an:
“Într-adevăr, se pare că ceva s-a schimbat. Posibil - o echipă motivată, care poate că a înţeles faptul că «o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte» și felul în care se prezintă standul nu este doar o șansă acordată ilustratorului/ editurii expozante, ci este cel mai important aspect al participării unei ţări la târg, cartea sa de vizită și cea mai bună reclamă/ antireclamă pe care și-o poate face. Acum, pot spune că am speranţa ca pe viitor Bologna să însemne pentru România un stand tot mai bine conceput și mai bine garnisit cu cărţi frumoase, ilustraţii spectaculoase și o prezenţă tot mai vizibilă pe piaţa de carte internaţională. Deocamdată, este evident un mare pas înainte.” Câteva cuvinte la final vin din partea Nataliei Iarmenco:
“Voi încheia cu un gând pe care l-am auzit la una din Cafenelele Ilustratorilor – ilustraţia pentru copii nu este o expoziţie personală a artistului, ci primul contact al copilului cu lumea artei și educatorii ar trebui să-și suprime egourile, să transmită prin imagini mesaje de toleranţa, etică, valoare și să sporească sensibilitatea copiilor pentru limbajul vizual.” Dacă v-am trezit interesul, mai multe informații despre târg, program și toți caștigătorii se pot găsi chiar pe site-ul târgului:
www.bolognachildrensbookfair.com
48
Ilustrație de Bogdan Topîrceanu
Literra Incognita de Florin Bican
Daţi copiilor vopsele Şi cerneală şi stilou, Să închipuie cu ele, Dintr-un joc, un astru nou Conturat pe o hârtie Şi brăzdat de paralele, Să poată copiii scrie, Ca-n caiet, cu praf de stele. Învăţaţi-i să găsească, Pe întinsul unor coli De hârtie chinezească, O planetă cu cinci poli. Daţi-le de prin sertare Şi din sipete mai vechi Litere cu corpul mare, Să le-mbine în perechi Spre-a repopula cu ele, Luate două câte două, Cele mai senine stele Dintr-o galaxie nouă. Daţi copiilor culoare Şi seminţe de poveşti, Dincolo de nori să zboare Pe arípe îngereşti.
50
Ilustrație de Irina Dobrescu
51
Ilustratori: Livia Coloji livia@illustration.ro www.illustration.ro Irina Dobrescu ruxirina@yahoo.com www.irina.dobrescu.net Zelmira Szabo szelmira@yahoo.com zelmirka.wordpress.com Margareta Udrescu bufnitopinguin@yahoo.com bufnitopinguin.blogspot.ro Alberto Gamon gamoncarranza@gmail.com gamonadas.blogspot.com Bogdan TopĂŽrceanu topirceanu.bogdan@gmail.com www.behance.net/bogdantopirceanu
Design: Ralu Ciubotaru hey@raluciubotaru.com www.raluciubotaru.com
54
55
©
56